Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae – relevanța [629753]

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” ARAD
FACULTATEA DE TEOLOGIE „ILARION V. FELEA”

Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae – relevanța
Misticii în înnoirea Dogmaticii Ortodoxe din
România în secolul al XX -lea
Rezumat

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Pr. prof. univ. dr. Ioan Tulcan

DOCTORAND: [anonimizat]. Paul -Sebastian P. Orădan

ARAD
2016

2
CUPRINS
Pag.

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………… ………… 4
MOTIVUL …………………………………………………………………………………….. ……………………………… 5
STADIUL CERCETĂRII TEMEI …………… ………………………………… ……………… …………….. …… 6
METODA ………………………………………………… ……………………… ………………………………………… … 8
OBIECTIVELE CERCETĂRI I………………………………………………………………………… ………… … 8
CLARIFICĂRI TERMINOLOGICE ………………………………………………………………………….. … 8
CAPITOLUL I
TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI
AL XX -LEA ………………………… ………………………………………………………………………………………. 11
1.1. Problema influențelor apusene și a depășirii abstractismului dogmatic …………………… ….. 11
1.2. Problema elaborării propriilo r Manuale de Teologie Dogmatică……………………………. ….. 28
1.3. Problema identificării și asumării „metodei” î n Teologia dogmatică românească……… …. 34
1.4. Congresul de la Atena: necesitatea redesc operiri i metodei și duhului Părinților………… … 42
CAPITOLUL II
REDESCOPERIREA MISTICII RĂSĂRITENE ȘI INTEGRAREA EI ÎN
TEOLOGIA ROMÂNEASCĂ ………………………………………………………………. ………………… …… 53
2.1. Teologia Bisericii ‒ teologie mistică prin excelență ………………………………………………. …. 53
2.2. Distincția dintre mistica apuseană și mistica răsăriteană ……………………………………. ……… 64
2.3. Nichifor Crainic și mistica răsăriteană …………………………………….. ………………………….. …. 78
2.3.1. Nichifor Crainic ‒ descoperirea misticii răsăritene în Apus …………………………….. ….. 78
2.3.2 . Nichifor Crainic ‒ mistica disciplină teologică ………………………………………………. …. 88
2.3.3. Nichifor Crainic ‒ primul curs de mistică în teologia română ………………………….. ….95
2.4. Reverberații ale misticii răsări tene în învățământul teologic românesc …………………… … 106
2.4.1. Dumitru Stăniloae ‒ mistica în abordarea dogmatică ……………………………………. .. . 106
2.4.2. Ioan Gh. Savin ‒ mistica în abordarea apologetică ……………….. ……….. ………….. ….. 115
2.4.3. Nicolae Mladin ‒ mistica în abordarea teologiei morale ……………………………. …….. 119
2.4.4. Ilarion V. Felea ‒ mistica în exprimarea omiletică ………… …………………………. ………121
CAPITOLUL III
NICHIFOR CRAINIC ȘI DUMITRU STĂNILOAE ‒ ÎNNOIREA DOGMATICII
ORTODOXE ÎN ROMÂNIA SECOLUL UI AL XX -LEA ………………………………………….. .. 124
3.1. Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae ‒ două person alități teologice, două destine….. … 124

3 3.1.1. Doi teologi, două destine ……………………………………………………………………………. … 124
3.1.2. Întâlnirea și colaborarea teologie -cultură ……………………….. …………………………. …. 138
3.1.3. Aprecieri reciproce …………………………………………………………………………………… … 148
3.2. Viziunea comună asupra înnoirii teologiei ortodoxe ………………………………….. ……….. …. 155
3.2.1. Depășirea metodei scolastice …………………………………………………………………….. …..155
3.2.2. Asumarea metodei patristice ………………………………………………………………….. ………162
3.2.3. Unitatea dintre dogmă și spiritualitate (mistică) ………………………………………….. …… 172
3.2.4. Unitatea dintre dogmă -spiritualitate și neamul românesc ……………………………… …… 180
3.3. Implicațiil e înnoitoare ale misticii răsărite ne în Teologia Dogmatică română
în sec. al XX -lea…………………………………………………………………………………………………… …. 185
3.3.1. Depășirea schematismului și abstractismului ………………………………………………. …. 185
3.3.2. Afirmarea unei viziuni unitare între dogmă și experiență ……………………………… ….. 191
CAPITOLUL IV
TEME MISTICE DOMINANTE ÎN GÂNDIREA TEOL OGICĂ A LUI NICHIFOR
CRAINIC ȘI DUMITRU STĂNILOAE …………………………………………………………………… . .. 200
4.1. Nepătimirea ………………………………………………………………………………………….. ………. ….. 200
4.2. Curățirea minții ………………………………………………………………………………………………. …..203
4.3. Extazul………………………………………………………………………… ……………………………….. …..213
4.4. Contemplația……………………………………………………………………………………………… ……… 225
4.5. Vederea luminii necreate…………………………………. ……………………………………………… …. 244
4.6. Îndumnez eirea……………………………………………………………………………………………….. ….. 256
CAPITOLUL V
TEME MISTICE RELAȚIONATE CU ASPECTELE ESENȚIALE ALE
DOGMATICII ORTODOXE ………………………………………………………………………………….. …. 274
5.1. În gnoseologie……………………………………………………………. ………………………………….. …. 274
5.2. În cosmologie…………………………………………………………………………………………………. …. 283
5.3. În antropologie……………………………………….. ……………………………………………………… …. 293
5.4. În eshatologie……………………………………………………………………………………………. ………. 298
CONCLUZII …………………………….. ……………………………………………….. …………………………….. 305
BIBLIOGRAFI E………………………………………………………………………………………………………. .. 319

4
REZUMATUL LUCRĂRI I

Relevanța misticii în dogmatica ortodoxă este o temă de care ar trebui să se țină seama
indiferent de contextul teologic -cultural sau istoric -bisericesc în care ne aflăm. Lipsa misticii din
dogmatica ortodoxă înseamnă ruperea legăturii acesteia cu teolo gia patristică și cu modelul
patristic de teologhisire, ducând inevitabil la o învățătură bazată exclusiv pe rațiune, desprinsă de
experiența și trăirea liturgică. Teologia Părinților, cu toate că s -a folosit de aparatul tehnic al
gândirii, precum și de av antajele științei, nu s -a oprit la acestea. Ei nu s -au informat doar
intelectualicește despre Dumnezeu, ci au depășit comandamentele acestor scheme raționale,
vizând comuniunea și participarea la Dumnezeu, cu alte cuvinte theosis -ul sau îndumnezeirea.
Unirea cu Dumnezeu nu înseamnă cunoașterea Acestuia în totalitate, pentru că niciodată
nu vom putea să îl cunoaștem pe Dumnezeu deplin, El fiind învăluit de taină și de mister – deci
și învățătura Părinților va avea un pronunțat accent de taină și mister. Dacă dorim să urmăm
această teologie, va trebui inevitabil să vorbim despre noțiunea de taină în teologie sau despre
teologia mistică, teologie proprie Răsăritului creștin. În Biserica Ortodoxă, întreaga învățătură
este cuprinsă de taină și nu poate fi pătruns ă dacă rațiunea omenească nu este completată de
contemplație și meditație. Când învățătura teologică este supusă exclusiv rațiunii și se încearcă
explicarea în amănunt a misterului dumnezeiesc, învățătura devine raționalistă și abstractă
deoarece s -a elimi nat taina. Dumnezeu rămâne astfel închis în transcendența Sa, El nefiind
accesibil minții omenești raționale. Acest model de teologhisire a fost folosit cu precădere în
Apus de către teologia scolastică și a dus la abstractizarea învățăturii teologice, tra nsformând -o
într-o teologie raționalistă și filosofică.
O astfel de teologie a influențat și dogmatica ortodoxă românească, așa încât, la început de
secol XX, aceasta era prezentată în cadrul școlilor teologice, străină de duhul și metoda patristică
a Răsă ritului creștin. Din cauza lipsei unei teologii originale și a practicării unei teologii de
inspirație apuseană -scolastică, dogmatica ortodoxă era caracterizată în acea perioadă de un
istorism excesiv, precum și de un mod de abordare rece, teoretic și abst ract, lucru care a condus
la necesitatea reînnoirii teologiei dogmatice românești și a recentrării acesteia pe filonul teologiei
patristice -duhovnicești. Această reorientare a discursului teologic a însemnat de fapt regăsirea
teologiei duhovnicești a Părin ților și redescoperirea elementului mistic în tratarea și prezentarea
ei.
Motivul elaborării prezentei lucrări constă tocmai în dorința de a identifica germenii
înnoirii în teologia dogmatică ortodoxă română a secolului XX. Nichifor Crainic și părintele
Dumitru Stăniloae sunt cei doi teologi – unul fără studii de teologie, altul cu studii temeinice de

5 teologie – care conectează gândirea dogmatică ortodoxă la izvoarele de viață ale spiritualității și
ale Bisericii Ortodoxe dintotdeauna. Nichifor Crainic și p ărintele Dumitru Stăniloae au rămas
unici în conștiința teologică românească, atât pentru ce a însemnat mistica în teologia secolului
XX, cât și pentru profundele transformări aduse în dogmatica românească. Prin contribuțiile pe
care le -au avut, au amprent at definitiv teologia românească, oferind dogmaticii ortodoxe conturul
și direcția specifică teologiei răsăritene.
Tema pe care am abordat -o nu a mai fost abordată în această formă nici în teologia
ortodoxă românească, nici în teologia creștină în general, însă contribuții convergente spre
această temă au fost prezentate mai ales în ultimul sfert de veac, atât în teologia ortodoxă
română, cât și în teologia creștină în general. Este adevărat, cele mai notabile contribuții în acest
sens au fost cele referito are la gândirea teologică și dogmatică a părintelui Dumitru Stăniloae,
fără a lipsi cele referitoare la contribuția lui Nichifor Crainic la înnoirea teologiei ortodoxe
române. Lucrarea de față se fundamentează în cea mai mare parte a ei pe opera celor doi mari
teologi și în special pe cursurile de mistică. Pentru o conturare mai precisă a contribuției majore
pe care teologii sus -amintiți au avut -o în teologia dogmatică românească prin redescoperirea
teologiei mistice, au fost consultate și lucrările altor t eologi români și străini, de altfel lucrări
notabile în această zonă a teologiei.
Astfel, dintre lucrările convergente spre această temă am amintit următoarele: Maciej
Bielawski, Părintele Dumitru Stăniloae – o viziune filocalică despre lume ; Jürgen Henke l,
Îndumnezeire și etică a iubirii în Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și Mistica părintelui Dumitru
Stăniloae ; Preot prof. dr. Ștefan Buchiu, Cunoașterea apofatică în gândirea Părintelui
Stăniloae ; Ieromonah Calinic (Berger), Teognosia – sinteza dogmati că și duhovnicească a
părintelui Dumitru Stăniloae ; Florin Duțu, Mistica ortodoxă și schimbarea la față a Teologiei
Românești – Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae – cei mai buni dintre cei mai
buni; Pr. prof. univ. dr. Cristinel Ioja, „Părin tele Dumitru Stăniloae (1903 -1993) – restaurarea
Dogmaticii Ortodoxe în secolul al XX -lea”, în Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau
consonanța dintre dogmă, spiritualitate și liturghie ; Diac. Ștefan Iloae, „Ascetica și mistica în
teologia Părintelui Du mitru Stăniloae”, în Studii Teologice ; Pr. Ioan C. Teșu, „Teologia ca
exercițiu ascetic și experiență mistică. Aprofundări ale părintelui Stăniloae”, în Studii Teologice ;
Dumitru Stăniloae, „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, în Gândirea ; Diac. Ioan I. Ică jr.,
„Nichifor Crainic și redescoperirea misticii în Ortodoxie în prima jumătate a secolului XX”, în
Nichifor Crainic, Cursurile de mistică. I Teologie mistică. II Mistică germană .
Metoda folosită în elaborarea acestei lucrări este cea tradițională de interpretare a
contribuției teologice în dogmatica ortodoxă, cu implicații în întreaga gândire teologică ortodoxă
română. În această lucrare am căutat, printr -o abordare și metodă istorică, să pun în lumină

6 contribuțiile teologice ale părintelui Dumitru Stăniloae și ale lui Nichifor Crainic prin care
teologia română a asumat o viziune unitară între dogmă și mistică (spiritualitate). În același timp,
pentru a nu rămâne în capcana istorismului, a unei înșiruiri de date, am căutat prin metoda
sintetică să s cot în evidență dimensiunea duhovnicească a gândirii dogmatice din exprimarea
celor doi teologi în legătură cu mistica (spiritualitatea răsăriteană). Verticalizarea ideilor și a
contribuției personale din această lucrare se datorează în mare parte metodei analitice prin care
am exprimat diferite aspecte ale problematicii asumate și am nuanțat implicațiile teologice ale
acestora în contextul înnoirii teologiei ortodoxe române din secolul al XX -lea.
În prezenta cercetare, mi -am propus să identific pe de o par te contextul istoric -bisericesc și
cultural -teologic în care a fost posibilă recentrarea teologiei dogmatice într -o viziune unitar –
experimentală, în strânsă legătură cu spiritualitatea răsăriteană. De asemenea, mi -am propus să
interpretez, pe cât posibil î n context și din perspectiva tradiției Bisericii noastre, contribuțiile de
excepție ale părintelui Dumitru Stăniloae și Nichifor Crainic la înnoirea teologiei dogmatice
ortodoxe române în secolul al XX -lea. Foarte concret, am încercat să exprimăm acele ide i
prezente în mistica răsăriteană și în experiența dintotdeauna a Bisericii care au influențat, prin
contribuțiile celor doi teologi, aspectele esențiale ale dogmaticii ortodoxe.
Înainte să încep propriu -zis elaborarea lucrării, am considerat necesar să ad uc câteva
lămuriri terminologice, pentru o mai bună înțelegere a problematicii dezbătute. Termenul
„mistică” din titlul prezentei lucrări a fost acceptat în locul celui de „spiritualitate”, datorită
faptului că în perioada interbelică, atunci când a fost r edescoperită mistica în teologia ortodoxă
română, cursurile celor doi teologi, Dumitru Stăniloae și Nichifor Crainic, au fost intitulate
cursuri de mistică. În perioada regimului comunist din România, cuvântul „mistică” nu era
admis. Pentru cultura acelor vremuri, nu numai că „mistica” avea o conotație negativă, ci
folosirea acestui termen era înțeleasă chiar și în sens peiorativ. Așadar, „misticismul” nu putea fi
altfel decât „fals și periculos”. Toată această situație îl va face pe părintele Dumitru Stăni loae să
schimbe titlul cursului de mistică în „Teologie morală ortodoxă”, ce era primit la cenzură,
conținutul rămânând același. De asemenea, fac cunoscut faptul că în conținutul lucrării am
folosit cu același înțeles și termenul de spiritualitate, având î n vedere faptul că mistica în lumea
de astăzi comportă diverse înțelesuri și nuanțe necreștine.
În ce privește conținutul lucrării, ea este elaborată pe parcursul a cinci capitole în care am
încercat să surprind – fără a avea pretenția de a fi exhaustiv – înnoirea teologiei dogmatice
românești, începând cu scrierile mistice ale lui Nichifor Crainic și continuând cu cele ale
părintelui Dumitru Stăniloae.
Astfel, în capitolul I, Teologia dogmatică ortodoxă română la începutul secolului al XX –
lea, format din p atru subcapitole, am surprins perioada începutului de secol XX, cu evenimentele

7 majore care au dus la înnoirea teologiei ortodoxe românești și debarasarea acesteia de influențele
străine. Înstrăinarea teologiei românești de teologia patristică s -a realizat în general din cauza
influențelor care au venit pe filieră apuseană. Formarea profesorilor de teologie în spațiul
apusean -scolastic și traducerea manualelor de dogmatică, masiv influențate de scolastică, au
însemnat de fapt îndepărtarea teologiei ortodoxe de particularitățile teologiei răsăritene.
Suportul informațional în această parte a lucrării a fost oferit în bună parte de scrierile lui
Nichifor Crainic, apărute atât în „Memoriile” sale, cât și în Revista „Gândirea”. Acesta a
prezentat extrem de deta liat situația existentă atât în Seminarul Teologic din București, cât și în
Facultatea de Teologie de acolo. Totodată, a mai sesizat și dezacordul realizat între teologia
științifică, academică și scolastică ce se preda în școlile teologice și trăirea mist ico-liturgică a
poporului, trăire fidelă tradiției ortodoxe. Constatând aceste lucruri, Nichifor Crainic este cel
care a proclamat necesitatea „salvării” teologiei ortodoxe și a „înnoirii” acesteia. În cadrul
acestui proiect, tot el este acela care a desco perit teologiei ortodoxe atât cauza apariției acestei
situații, cât și soluția ieșirii din ea. Prezența influențelor străine și a raționalismului apusean în
teologia ortodoxă este posibilă ‒ în viziunea lui – din pricina absenței misticii din teologie, iar
depășirea acestor intruziuni, precum și elaborarea unei teologii care să răspundă nevoilor omului
contemporan, se poate face prin redescoperirea misticii în teologia ortodoxă.
În continuare, am prezentat perioada în care teologia ortodoxă românească a tr ecut de la
etapa traducerilor din teologia rusă și greacă la elaborarea propriilor manuale de teologie
dogmatică. Necesitatea acestor manuale s -a datorat în mod evident înființării școlilor de teologie,
simțindu -se astfel nevoia unor manuale care să coresp undă exigențelor învățământului seminarial
și universitar. Cele mai notabile traduceri din vremea aceea erau ale teologilor Macarie
Bulgakov, Silvestru de Canev și Hristu Andrutsos, iar în materie de elaborare de noi manuale în
dogmatica românească, am ami ntit foarte succint pe: Melchisedec Ștefănescu, Calistrat Coca,
Ștefan Călinescu, Alexiu Comoroșan, Dimitrie Boroianu, Iosif Olariu, Irineu Mihălcescu. Ca
notă comună, toate se remarcau prin masivitate, ariditate și abstractizarea conceptelor teologice,
lipsa elementelor duhovnicești și a textelor din Sfinții Părinți.
Tot la acest capitol, am încercat să surprind faptul că primele decenii ale secolului XX
reprezintă o vreme a decantărilor și a filtrărilor, în vederea descoperirii metodei autentice de
teolo ghisire. Cu toate că s -a depășit stadiul traducerilor și s -a început o altă perioadă, cea a
elaborării propriilor manuale de teologie, totuși, metoda teologică ce le caracterizează rămâne
metoda scolastică, rațională, de care dădeau dovadă și manualele mar ilor teologi ruși. Așadar, în
încercările de a găsi metoda potrivită de abordare a teologiei dogmatice, teologii mai sus
menționați își descriu contribuțiile prin intermediul a trei metode: metoda istorică, cea sintetic –
filosofică și cea simbolică. Metoda istorică este metoda marelui teolog Macarie Bulgakov, ce va

8 fi folosită pe termen lung, caracterizându -se printr -o privire istorică asupra dogmelor, fără
relevanță pentru viața Bisericii și a omului în general. În acest cadru, dogma este plasată într -un
registru intelectual și rațional, despărțit de registrul duhovnicesc -practic. Metoda istorică va fi
cea care va influența marea majoritate a teologilor români în elaborarea noilor manuale de
teologie dogmatică.
O altă metodă regăsită în manualele de dogmati că apărute în prima jumătate a secolului
XX este metoda sintetic -filosofică, a lui Hristu Andrutsos. Aceasta nu a influențat atât de mult
teologia dogmatică românească ca și metoda istorică, dar prin ea s -a depășit stadiul vechilor
manuale și s -a marcat o etapă mai înaltă la care a reușit să ajungă teologia dogmatică. Dacă
metoda precedentă se axa pe o prezentare istorică a dogmelor, aceasta se axează mai mult pe
filosofic și sintetic, perspectiva duhovnicească a dogmelor lipsind și de aici, cu toate că
Andrutsos consideră că prin aceasta s -a debarasat de influența teologiei apusene.
A treia metodă despre care am vorbit, care se înscrie și ea pe drumul redescoperirii metodei
proprii în teologia dogmatică, este metoda simbolică. Părintele Mihălcescu este cel care, prin
lucrarea Dogma soteriologică , își va aduce o contribuție cu totul deosebită în arealul
învățământului românesc, influențând marea parte a lucrărilor apărute în a doua jumătate a
secolului XX. Cu toate că și prin această lucrare se încerca a se f ace un pas înainte în elaborarea
de lucrări dogmatice autentice și ancorate în duhul ortodox, totuși, și aceasta rămâne tributară
influențelor apusene, în special fiindcă face de multe ori apel la Mărturisirile de credință
existente, uzitate în secolul tre cut.
În ultima parte a acestui capitol, am încercat să surprind frământările din teologia ortodoxă
românească apărute în vederea descoperirii unei metode noi de teologhisire, punând accent pe
evenimentul petrecut la Atena în 1936, când s -a hotărât revenire a la Părinți și reînnoirea
discursului teologic. În continuare, am prezentat modul de desfășurare al Congresului, subliniind
aportul teologilor români la lucrările propuse, lucrări care erau centrate în special pe
conștientizarea influențelor străine care au marcat teologia ortodoxă. Din acest moment, teologia
ortodoxă românească va începe să își asume coordonatele unei teologii proprii Sfinților Părinți.
Intensificarea și afirmarea duhovnicească a teologiei românești s -a făcut însă prin contribuțiile
major e ale celor doi teologi care au amprentat teologia secolului XX, părintele Dumitru
Stăniloae și Nichifor Crainic. Amândoi, prin recursul la Părinți, încercau o recentrare a teologiei
pe făgașul duhovnicesc al Părinților, denunțând starea învățământului teo logic românesc adânc
influențat de raționalismul teologiei occidentale și abstractizarea lui prin îndepărtarea de
rădăcinile patristice proprii teologiei răsăritene.
În capitolul al II -lea, Redescoperirea misticii răsăritene și integrarea ei în teologia
românească , am prezentat evenimentul redescoperirii misticii răsăritene și integrarea ei în

9 teologia românească, începând cu Nichifor Crainic. Încă din primul subcapitol, am demonstrat
faptul că Teologia Bisericii Ortodoxe este o teologie mistică prin excele nță. În sensul acesta, am
conturat profilul autentic patristic al teologiei ortodoxe ca fiind unul ce se remarcă prin trăire și
experiență, nu doar prin rațiune și știință, cu toate că și ele își au valoarea lor. Teologia înțeleasă
ca experiere, participar e, comuniune, trăire a lui Dumnezeu și nu doar adunarea de informații
despre El, pe baza unei cercetări științifice sau istorice, ne distanțează semnificativ de practicarea
unei teologii abstracte, raționale sau scolastice, și ne propune o teologie cu teme lie
duhovnicească, spirituală, mistică.
Pentru a defini mai exact caracteristicile teologiei ortodoxe și importanța misticii ca
particularitate a ei, am dezbătut în câteva pagini de la acest capitol și câteva din trăsăturile
teologiei apusene și modul cum este privită mistica în aceste cadre. Din cauza scindărilor care s –
au făcut între dogmă și experiență, precum și din cauza atâtor puncte de vedere deosebite între
Biserica Răsăriteană și cea Apuseană, s -a ajuns la diferențe mari cu privire la modul cum se
înțelege practicarea teologiei. Una dintre ele o reprezintă folosirea în exces a rațiunii în Apus, pe
când în Ortodoxie s -a păstrat deopotrivă atât lumină, cât și mister asupra înțelegerii Scripturii și
asupra credinței. Totodată, în Apus se făcea distinc ție clară între teologie și mistică, una se dorea
a fi academică, iar cealaltă făcea parte dintr -un domeniu neclar, specifică spațiului monastic. În
Biserica Răsăriteană, cei doi termeni nu reprezintă două noțiuni distincte, ci mistica reprezintă o
particu laritate a teologiei ortodoxe, fără nicio tendință radicală față de teologie în general.
Despărțindu -se de mistică, teologia se transformă în gnoză, aceasta devenind scopul ei, ajungând
să avem astfel doar teoretizări și informații despre Dumnezeu, scopul teologiei fiind de fapt
transfigurarea omului și unirea cu El. O altă diferență ar fi faptul că în Apus s -a dezvoltat mai
mult caracterul de filozofie a creștinismului, pe când în Răsărit s -a păstrat dialogul viu al
credinciosului cu Dumnezeu. Făcând acest e distincții, am putut sesiza mai ușor atât specificul
teologiei scolastice -apusene, cât și cel al teologiei răsăritene, putând astfel observa mai ușor
infiltrațiile străine venite în teologia ortodoxă pe filieră apuseană.
La acest capitol însă, am dorit î n special să evidențiez în ce măsură mistica este regăsită și
integrată în teologia ortodoxă română la început de secol XX, axându -mă în special pe
contribuția lui Nichifor Crainic, cel care asumă necesitatea redescoperirii metodei și a duhului
Părinților și implicit a misticii în teologia ortodoxă de la noi din țară. Cercetările făcute la Viena,
întâlnirea cu lucrările mistice germane, cu romanele lui Dostoievski, cu misticii apuseni,
descoperirea câtorva manuscrise din Filocalia românească, tradusă de uce nicii Sfântului Paisie
Velicikovski de la Neamț, au fost principalele surse care au stat la baza redescoperirii misticii
răsăritene de către Nichifor Crainic. Pe baza acestor cercetări, a reușit să convingă conducerea
Facultăților de Teologie de importanța misticii în cadrul programei de învățământ, reușind în

10 final să predea mistica în cadru universitar. Tot la acest subcapitol, am prezentat întreg parcursul
academic al lui Crainic, insistând asupra activității lui la catedra de la Facultatea de Teologie d in
Chișinău (1926 -1931), precum și la cea de la Facultatea de Teologie din București (1932 -1944).
La finalul capitolului, am prezentat câteva reverberații ale misticii în spațiul învățământului
teologic românesc. La acest subcapitol am considerat imperios a aminti faptul că, pe lângă cursul
de mistică al lui Crainic, în spațiul teologic românesc au mai circulat câteva cursuri de mistică.
Astfel, am prezentat pe scurt cursurile de mistică ale părintelui Dumitru Stăniloae, Ioan Gh.
Savin, Nicolae Mladin și I larion Felea. Tot aici am realizat un scurt periplu istoric, unde am scos
în evidență evenimentele petrecute la Academia Teologică din Sibiu odată cu instaurarea
comunismului, evenimente ce au determinat transferul părintelui Stăniloae la Facultatea de
Teologie din București, la catedra de mistică. Acesta va continua munca depusă de Nichifor
Crainic, va elabora un curs de mistică, în care se observă vastul teren patristic pe care l -a
descoperit odată cu traducerea Filocaliei. Un alt curs de mistică este cel al profesorului Ioan Gh.
Savin, care este totodată și urmaș al lui Crainic la această catedră. Cu toate că nu era un
specialist, Savin dă dovadă de un excepțional spirit de sinteză, nu pune în discuție investigații
proprii, însă lărgește orizontul discipl inei deschis de Crainic prin cursul său.
În șirul puținilor profesori de teologie mistică de la noi din țară se numără și Nicolae
Mladin, ucenic al lui Nichifor Crainic, profesor de teologie morală și mistică la Sibiu și mai apoi
Mitropolit al Ardealului. Ultimul curs de mistică predat la noi în țară a fost așadar la Academia
Andreiană din Sibiu. Cursul, cunoscut sub numele de „Prelegeri de mistică ortodoxă”, a fost o
sinteză didactică făcută pe baza cursurilor lui Crainic și Savin predate la București. Vi itorului
mitropolit Nicolae Mladin i se va recunoaște meritul de a fi singurul care a predat cursul de
mistică la Sibiu. Cursul acestuia se remarcă prin sinteză și concizie, lucru care îl face extrem de
ușor de folosit, în comparație cu celelalte cursuri, dacă ținem seama și de întinderea lui. Pe
parcursul apăsătorilor ani ai regimului comunist, când mistica a fost eliminată din sistemul de
învățământ universitar, aceasta continuă totuși să fie prezentă între preoți și credincioși, devenind
o însuflețitoare rezistență duhovnicească prin remarcabila lucrare „Spre Tabor”, în patru volume,
a preotului martir Ilarion Felea (1903 -1961). Aceste dense tratate vor modifica tabloul teologiei
românești din secolul trecut, prin faptul că se vor adăuga cursurilor de mis tică predate în anii
’30-’40 în universități. Prin ele se încearcă și se reușește un fenomen unic până atunci în teologia
ortodoxă românească, de transpunere în exprimare omiletică a asceticii și misticii ortodoxe,
precum și a spiritualității filocalice.
În capitolul al III -lea, Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae ‒ înnoirea dogmaticii
ortodoxe în România secolului al XX -lea, am analizat modul în care s -a dezvoltat și înnoit
teologia ortodoxă românească, nu numai datorită cursurilor de mistică ale celor d oi teologi, ci și

11 datorită întregii lor opere. Astfel, capitolul debutează cu un studiu comparativ în care am privit în
paralel viețile celor doi teologi. Din cele descoperite, am dedus că destinele lor de multe ori s -au
intersectat, iar aspirațiile au fos t aproape întotdeauna identice. Din preocupările comune pe care
le-am remarcat, se pot aminti: descoperirea teologiei ortodoxe în lumina Sfinților Părinți;
schimbarea metodei de a teologhisi; lupta împotriva schemelor rațional -scolastice; infiltrarea
teolo giei în spațiile culturale românești, inclusiv în Academia Română; promovarea autenticității
culturii neamului românesc; elaborarea de noi tratate de teologie; descoperirea Filocaliei;
suportarea demnă a sancțiunilor regimului comunist ateu, chiar a închis orii; încorsetările
regimului comunist chiar și după ispășirea pedepsei.
În continuare, am surprins modul impropriu de practicare a teologiei la noi în țară la
început de secol XX, lucru ce s -a resimțit nu numai în școlile de teologie, ci și în spațiile
culturale și intelectuale românești. Datorită lui Nichifor Crainic și Revistei „Gândirea”, al cărei
mentor a fost, Ortodoxia a fost prezentată lumii într -o haină nouă, dovedind un caracter viu și
oferind soluții la provocările lumii contemporane. Aici, am ev idențiat în special bogata activitate
teologică, publicistică, poetică, culturală și politică pe care Nichifor Crainic a pus -o în slujba
Bisericii Ortodoxe. Tot aici, pentru a contura mai exact profilul teologic al fiecăruia, am
prezentat câteva din apreci erile reciproce pe care cei doi teologi și le -au făcut de -a lungul
timpului. Pe tot parcursul acestui capitol, am subliniat faptul că în întreaga operă teologică, atât a
lui Nichifor Crainic, cât și a părintelui Stăniloae, se observă viziunea comună cu pri vire la
înnoirea teologiei. Această viziune se fundamentează atât la unul, cât și la celălalt pe: depășirea
metodei scolastice; asumarea metodei patristice; unitatea dintre dogmă și mistică; unitatea dintre
dogmă -spiritualitate și neamul românesc.
Direcția pe care cei doi teologi au urmat -o în practicarea teologiei a avut o serie de efecte
binefăcătoare asupra întregii teologii românești a secolului XX. Două din efectele majore
manifestate în teologia românească a secolului XX despre care am tratat mai pe l arg au fost:
depășirea schematismului și a abstractismului, respectiv afirmarea unității dintre dogmă și
experiență. Aceste realizări înnoitoare identificate în teologia românească au fost posibile mai
ales datorită redescoperirii învățăturii teologice a S fântului Grigorie Palama ‒ învățătură ignorată
de teologia scolastică –, precum și traducerii Filocaliei, eveniment inedit în teologia românească.
Nu în ultimul rând, elementul înnoitor prezent în teologia dogmatică de la noi din țară a fost
teologia misti că. Aceasta va descoperi o altă dimensiune a dogmelor, o dimensiune
duhovnicească, în care experiența personală se îmbină cu practica eclezială și receptivitatea
socială. Teologia astfel înțeleasă este o teologie a experienței, mărturisitoare a adevărului și nu
doar informatoare și prezentatoare de cunoștințe religioase.

12 În capitolul IV, Teme mistice dominante în gândirea teologică a lui Nichifor Crainic și
Dumitru Stăniloae , am evidențiat concret temele mistice regăsite în cursurile lui Nichifor Crainic
și în cele ale părintelui Dumitru Stăniloae. În această abordare, m -am folosit de temele mistice
cunoscute în Răsăritul creștin, insistând asupra modului cum au fost ele înțelese de către autorii
noștri și totodată câteva diferențe existente în abordările ce lor doi mari teologi. La fiecare nouă
temă mistică, am prezentat specificul ei în cadrul spiritualității creștine răsăritene, precum și
modul cum a fost ea asumată și explicată în teologia Sfinților Părinți.
La începutul acestui capitol am abordat tema „ne pătimirii”, identificând câteva din
aspectele esențiale ale acestei stări în gândirea Sfinților Părinți. Starea de nepătimire, în
accepțiunea părintelui Dumitru Stăniloae, este o stare ce nu are sfârșit și totodată o condiție
prealabilă pentru contemplare și vederea luminii necreate. Această temă nu se găsește abordată
în cursul de mistică al lui Nichifor Crainic, doar părintele Stăniloae este cel care menționează
câteva aspecte despre ea, considerând -o un proces care continuă pe tot drumul unirii cu
Dumnez eu, neputând niciodată spune unde începe și unde se termină nepătimirea. Încă de la
începutul acestui capitol am menționat faptul că, la părintele Stăniloae, modul de abordare a
domeniului teologiei mistice este unul diferit de cel al lui Nichifor Crainic. Cel dintâi nu prezintă
în mod separat cele trei trepte ale urcușului spre unirea cu Dumnezeu (purificarea, iluminarea și
desăvârșirea), ci înțelege acest drum ca viață în Hristos, în Duh, viață în Dumnezeu, depășind
astfel intelectualismul și impersonalis mul misticilor apusene. În schimb, cursul de mistică al lui
Nichifor Crainic este împărțit în prelegeri, la fiecare dezbătând o anumită temă mistică, cursul
căpătând astfel un pronunțat accent didactic.
O altă temă mistică surprinsă în acest capitol a fost cea cu referire la „curăția minții”. La
această temă, accentul a căzut îndeosebi pe „Rugăciunea minții” sau „Rugăciunea lui Iisus”,
deoarece ambii teologi la acest capitol au prezentat parcursul rugăciunii și dezvoltarea ei în
cadrul spiritualității răsăr itene. Față de Nichifor Crainic, părintele Dumitru Stăniloae prezintă
această temă mistică dintr -o perspectivă istorico -teologică mult mai amplă. Datorită în special
traducerilor făcute din Filocalia, părintele Stăniloae va face referire la Sfinții cei mai
reprezentativi din Răsăritul Creștin, teologia românească făcând astfel cunoștință în premieră cu
învățăturile acestora. În schimb, Nichifor Crainic, deoarece în vremea aceea nu a avut acces
direct la învățătura Sfinților Părinți ‒ lipsind traducerile de care am amintit ‒ de multe ori a
apelat atât la informațiile venite din spațiul teologic apusean, cât și la metoda de lucru de acolo.
Cu toate acestea, în lucrarea noastră, la această temă am alocat mai mult spațiu cursului de
mistică al lui Nichifor Crai nic, deoarece acesta nu s -a rezumat doar la a prezenta dezvoltarea
istorico -teologică a „Rugăciunii lui Iisus”, ci a dezbătut problema și sub alte aspecte, cum ar fi:
problema metodei isihaste; considerații istorice și psihofiziologice asupra Rugăciunii lu i Iisus;

13 Rugăciunea lui Iisus ca esență a paisianismului; iar la sfârșit popularitatea de care această
rugăciune se bucură în spațiul răsăritean -ortodox, precum și sensul ei cosmic. Tot aici, Crainic va
încerca să ofere o imagine a perioadei secolului XVII I, când la Mănăstirea Neamț își face simțită
prezența figura providențială a starețului Paisie Velicikovski. Prin aceste descoperiri, Crainic
dorește să demonstreze prezența misticii în monahismul românesc încă de dinainte ca mișcarea
duhovnicească a stare țului Paisie să fie generalizată în întreaga Rusie.
Următoarea temă mistică pe care am tratat -o este tema „extazului”. Aici am surprins pentru
început evoluția termenului „extaz” în spațiul teologic răsăritean, iar mai apoi am prezentat
asumarea acestei te me în teologia românească. În acest loc, m -am folosit exclusiv de cursul lui
Nichifor Crainic, deoarece părintele Stăniloae privește această etapă a vieții mistice dintr -o altă
perspectivă, mult mai amplă și nu atât de segmentată și împărțită în prelegeri, așa cum se găsește
în cursul lui Crainic. Pornind de la termenul grecesc extaz și ajungând la ideea de îndumnezeire a
omului prin harul divin sau grația mistică, Crainic va înțelege extazul ca fiind cel care creează o
viață ieșită din limitele naturalului , o formă superioară de viață pe care o numește „teantropia”.
Potrivit lui Crainic, cel care îl iubește pe Dumnezeu nu este mulțumit doar a -L iubi, înțelegând
această iubire în termeni obișnuiți, ci simte nevoia de a -L adora, a -L proslăvi, a se apropia tot
mai mult de El și de a se contopi în lumina Lui. De aici, el va deduce nevoia unei vieți mistice,
pe care o manifestă oamenii.
Posibilitatea extazului în viața aceasta se datorează, potrivit cercetărilor lui Nichifor
Crainic, unei forțe care îl scoate pe om din ordinea naturală a existenței și îl propulsează în
ordinea divină. Această forță este, de fapt, harul lucrător sau harul mistic. Datorită acestui har,
omul primește o cunoaștere nemijlocită, angelică, care în această lume este nedesăvârșită,
cunoaș terea nemijlocită sau deplină fiind rezervată vieții de dincolo, îngerilor, sfinților care văd
fața lui Dumnezeu. Așadar, viața mistică a creștinilor, neoferind cunoașterea deplină și nici
unirea deplină încă de aici de pe pământ, este totuși o pregustare sau o anticipare a vieții de
dincolo și a cunoașterii angelice. Această contopire a sufletului în Dumnezeu, precum și stările
de extaz de care au parte sfinții, nu sunt altceva decât stări vremelnice și anticipări ale vieții
paradiziace.
Pentru a înțelege mai bine fenomenul extatic și pentru a putea face distincție între extazul
divin și alte forme de extaz maladiv, Crainic prezintă câteva trăsături caracteristice ale extazului:
extazul nu depinde de voia noastră, ci este exclusiv darul lui Dumnezeu; cunoa șterea mistică este
parțială, pe jumătate înțeleasă, abia înțeleasă sau bănuită; această cunoaștere se realizează fără
ajutorul rațiunii și fără mijlocirea creaturilor și a imaginilor; extazul este însoțit întotdeauna de
dragoste, iar aceasta nu este una o bișnuită, ci este o dragoste pe care o simțim dăruită direct de
Dumnezeu, flacăra divină apărând deodată în sufletul nostru; fenomenul extatic apare spre

14 culmea vieții duhovnicești, mistice, iar la acest stadiu vorbim de efecte ale fenomenului extatic
asupra misticului: inspirație extatică, repercusiuni asupra corpului omenesc (levitații, nimb de
lumină, stigmate); în final, Crainic diferențiază între extaz natural, extaz diabolic și extaz divin.
În modul de a trata problema extazului și în încercarea de a oferi răspunsuri cât mai clare în
această situație, Nichifor Crainic nu se rezumă doar la a consulta literatura religioasă de care a
dispus în acea perioadă, ci în cursul de mistică se observă acribia cu care a solicitat și concluziile
psihologiei rațional iste, a psihologiei empirice, a psihologiei patologice și a psihiatriei.
La următorul subcapitol, am prezentat tema „contemplației”, iar ideea centrală care se
regăsește aici se reflectă în aceea că: „cel care vorbește despre Dumnezeu, trebuie să îl și vad ă”,
vederea mistică nefiind posibilă decât celor curați cu inima. Potrivit cursului de mistică al lui
Nichifor Crainic, termenul „contemplație” este sinonim cu toate expresiile care sugerează
legătura maximă dintre om și Dumnezeu, cum ar fi „cunoaștere exp erimentală a lui Dumnezeu”,
„unire cu El”, „trăire în El”, „vedere simplă sau spirituală a Lui”, contemplația fiind totodată
scopul pregătirii ascetice a creștinului și ținta misticii creștine. Spre deosebire de teologia mistică
a părintelui Dumitru Stănil oae, unde orizontul patristic abordat este mult mai lărgit și aprofundat,
mistica lui Crainic se inspiră în majoritatea cazurilor din mistica apuseană. În sprijinul
argumentărilor sale, de multe ori aduce în discuție pe Fericitul Augustin, Ignațiu de Loyol a,
Sfânta Tereza din Avila, Juan de la Cruz și Francisc de Sales. Cu toate acestea însă, atunci când
este cazul, sesizează erorile și diferențele dogmatice dintre cele două Biserici și își susține
punctul de vedere ortodox, argumentat și întemeiat pe teolo gia Sfinților Părinți.
La părintele Stăniloae, contemplarea este tratată la capitolul Iluminarea, ea făcând parte
atât din etapa iluminării, cât și din cea a desăvârșirii sau îndumnezeirii. Purificarea, iluminarea și
îndumnezeirea sunt privite ca un tot, n eputându -se spune când începe una și se termină cealaltă,
pentru că urcușul duhovnicesc cuprinde de la început până la sfârșit toate cele trei etape. În
abordarea părintelui Stăniloae, contemplația este împărțită în două mari etape: contemplarea lui
Dumnez eu din lucrurile văzute și contemplarea mediată de mintea omenească, care va culmina
cu odihna minții. Această ultimă etapă se împarte în alte trei părți: teologia negativă, culmea
rugăciunii curate și vederea luminii dumnezeiești. Părintele Stăniloae, pri n contribuțiile sale în
teologia mistică, depășește gândirea mistică a teologiei apusene, opunând misticii întunericului o
mistică a luminii. El caracterizează mistica apuseană ca fiind mai mult o teologie filozofică și
nicidecum o întâlnire a omului cu Du mnezeu.
La subcapitolul V, unde am vorbit despre „vederea luminii necreate”, am concluzionat cu
faptul că vederea luminii necreate coincide cu îndumnezeirea și unirea, ambele având aceeași
valoare și referindu -se la același lucru. Totodată, taina îndumneze irii, în spiritualitatea ortodoxă
isihastă, este trăită de cele mai multe ori sub forma unei viziuni de lumină.

15 La această temă, Nichifor Crainic recurge la prezentarea mai multor evenimente mistice
petrecute în spațiul Bisericii Răsăritene, amintind de Sf ântul Simeon Noul Teolog, Nichita
Stithatul, Sfântul Serafim de Sarov și alți bătrâni de la Mănăstirea Optina. Prin aceste relatări, el
vrea de fapt să demonstreze posibilitatea vederii luminii dumnezeiești, în cadrul spiritualității
Răsăritene, încă din a ceastă viață. Spre deosebire de doctrina catolică, unde accentul se pune
exclusiv pe lumină, în teologia răsăriteană apare conceptul de transfigurare, unde lumina
pătrunde și transformă trupul contemplativului. Pentru Nichifor Crainic, scopul creștinismulu i
este transfigurarea omului și nu doar a lui, ci a întregii creații.
Dacă Nichifor Crainic se rezumă în cursul de mistică la a da mai mult exemple de mistici
care au experimentat vederea luminii necreate (în special Sfântul Simeon Noul Teolog), fără a
propune o dezbatere teologică pe această temă, părintele Stăniloae va aduce în discuție această
etapă de pe alte coordonate ale gândirii teologice. Acesta va prezenta cu prioritate învățătura
Sfântului Grigorie Palama despre energiile divine necreate, ducând discursul teologic -dogmatic
la adevărata valoare a tradiției patristice.
La ultimul subcapitol din această parte a lucrării, am încercat să surprind faptul că tema
„îndumnezeirii” este o temă centrală în teologia ortodoxă, dogma îndumnezeirii reprezentând în
cadrul Tradiției Sfinților Părinți o învățătură cu totul specială. Prin implicarea celor doi teologi în
teologia dogmatică și redescoperirea misticii în cadrul teologiei românești, avem din nou
posibilitatea de a vorbi coerent despre un Dumnezeu transce ndent, care totuși rămâne aproape de
viața noastră și ne poate aduce în maximă apropiere față de El, evitându -se astfel ruptura punții
între Dumnezeu și om. Acestea toate s -au realizat prin aprofundarea teologiei palamitice,
salvându -se și recuperându -se teologia din capcana teologiei filosofice, ce riscă să devină erezie.
Pentru părintele Dumitru Stăniloae, îndumnezeirea este un eveniment spiritual și dinamic
ce nu poate fi sistematizat și nici definit într -o definiție fixă și concentrată. Ea este pătrunde rea
omului de Dumnezeu, care se realizează dincolo de puterile sale naturale, fiind posibilă doar prin
puterea harului. Îndumnezeirea este văzută în două feluri: în sens larg și în sens strict. În sens
larg, ea începe la botez și continuă pe tot parcursul vieții, reprezentând progresul realizat de
credincios, iar în sens strict poate avea loc încă din această viață, însă doar pentru momente
scurte. Îndumnezeirea în sens strict presupune efort ascetic și rugăciune, iar dacă se realizează,
aceasta nu este ca urmare a efortului uman, ci a darului lui Dumnezeu. Cele două etape ale
îndumnezeirii sunt de fapt două etape ale aceluiași drum. Îndumnezeirea în viața de aici este
numai anticipată și gustată în clipe scurte, ea aparținând veacului viitor, ca stare perma nentă a
existenței umane.
O altă caracteristică a învățăturii despre îndumnezeire la părintele Stăniloae este aceea a
iubirii, deoarece iubirea este cea care evidențiază cel mai bine relația dintre uman și divin.

16 Părintele Stăniloae distinge trei tipuri de iubire: naturală, creștină și ca dar dumnezeiesc.
Îndumnezeirea este urmare a iubirii dintre om și Dumnezeu și face posibilă maxima unire dintre
aceștia, fără contopirea subiectelor, fiecare primindu -l pe celălalt în sine și păstrându -se
caracterul person al al fiecăruia. Teologia românească a începutului de secol XX, fiind influențată
de sistematizările raționaliste ale teologiei scolastice apusene, nu vorbea despre conceptul de
îndumnezeire, apropiere și experimentare a lui Dumnezeu. Între preocupările te ologilor de
atunci, această învățătură nu -și găsea locul, teologia fiind ruptă de tradiția primelor secole
creștine. Teologia românească începe să își recontureze identitatea patristică a primelor secole
abia după implicarea lui Nichifor Crainic și a Părin telui Dumitru Stăniloae.
În arealul teologiei ortodoxe românești a secolului XX, tema îndumnezeirii și a sfințeniei,
departe de a fi perimată și anacronică, este actuală și prezintă viabilitate pentru omul
contemporan; iar pe de altă parte, conceptul de î ndumnezeire consună perfect ideii de înnoire și
dezvoltare a teologiei dogmatice. Această teologie urmărește moștenirea lăsată de Sfinții Părinți
ai primelor secole, dar în același timp, prin rezultatele obținute în urma implicării Părintelui
Stăniloae, du ce cu un pas înainte această moștenire, actualizând -o la cerințele vremurilor
contemporane.
În capitolul V, Teme mistice relaționate cu aspectele esențiale ale dogmaticii ortodoxe , am
încercat să evidențiez concret temele mistice redescoperite de cei doi teologi, Nichifor Crainic și
părintele Dumitru Stăniloae, care se găsesc relaționate cu temele esențiale ale dogmaticii
ortodoxe, prin care s -a realizat de fapt înnoirea și revenirea teologiei dogmatice ortodoxe pe linia
teologiei patristice.
În primul su bcapitol, am tratat despre implicațiile misticii în gnoseologie, evidențiind
faptul că prin părintele Dumitru Stăniloae s -au depășit comandamentele raționale ale teologiei
scolastice, lărgindu -se sfera cunoașterii teologice și schimbându -se chiar gândirea și viața
teologului. Părintele Stăniloae, în dogmatica sa, a susținut necesitatea unei cunoașteri
duhovnicești și insuficiența cunoașterii raționale umane, bazându -și afirmația pe marii mistici
care considerau că „teognosia” se realizează nu prin speculați e teologico -filozofică, ci prin trăire
și îmbunătățire morală. Necesitatea unei cunoașteri duhovnicești s -a impus cu atât mai mult în
teologia dogmatică a secolului XX, cu cât manualele de dogmatică din acea perioadă propuneau
o cunoaștere exclusiv raționa lă, cu influențe scolastice, rezumându -se la modul afirmativ și
negativ al cunoașterii. Părintele Stăniloae nu desconsideră cunoașterea rațională, ci, urmând
metodologiei teologice a Sfinților Părinți, arată limitele acesteia, dar în același timp îi și jus tifică
utilitatea. Prin aprofundarea cunoașterii apofatice, părintele Stăniloae de fapt preschimbă
gnoseologia din dogmatica ortodoxă într -o experiență directă și tainică a lui Dumnezeu, care se

17 transformă într -o cunoaștere ce depășește stadiile cunoașteri i catafatice raționale, realizându -se
trăirea apofatică a lui Dumnezeu, care este specifică Ortodoxiei.
Prin teologia mistică, părintele Stăniloae descoperă o cunoaștere experimentală a lui
Dumnezeu, ce necesită efort ascetic. Așadar, el va spune că pe măs ură ce omul progresează în
viața duhovnicească, prin efortul ascetic, cunoașterea intelectuală a lui Dumnezeu ca Creator și
Proniator al lumii, se va „îmbiba de contemplarea Lui directă mai bogată, adică de cunoașterea
apofatică”. Totodată, în acord perfec t cu Sfinții Părinți, înțelege teognosia drept transfigurare a
celui ce cunoaște, iar rolul teologiei este acela de a transmite mărturia acestei experieri.
În al II -lea subcapitol, bazându -mă tot pe teologia dogmatică a părintelui Dumitru
Stăniloae, am cău tat să surprind modul cum s -a reușit reașezarea cosmologiei pe fundamentele
învățăturii patristice. Urmând acestei învățături, capitolul cu privire la creație din dogmatica
părintelui Dumitru Stăniloae vorbește chiar de la început despre „îndumnezeirea lum ii create”, ca
plan al lui Dumnezeu încă de la creație. Datorită energiilor divine necreate, Dumnezeu și creația,
cu toate că sunt două realități distincte, stau într -o strânsă legătură prin care se realizează nu
numai conservarea creației, ci și îndumneze irea ei. Potrivit acestor energii, omul va privi lumea
nu strict din punct de vedere material, ci, sesizând semnificația ei spirituală și mistică, o poate
astfel transfigura. Tema cosmologiei în teologia părintelui Stăniloae este strâns legată de cea a
antropologiei, iar temele mistice cu privire la îndumnezeirea și transfigurarea omului se transferă
și în cadrul cosmologiei, unde întreg universul este destinat transfigurării. Părintele Stăniloae
este cel care aduce în discuție, în dogmatica ortodoxă, probl ema raționalității creației, prin care
se depășește raționalismul cunoașterii umane, arătându -se că lumea este atât raționalitate, cât și
taină. Doar potrivit acestei raționalități cu care lumea a fost creată putem vorbi despre
transfigurarea lumii și posi bilitatea omului de a o transforma. Prin viziunea sa asupra
cosmologiei, părintele Stăniloae depășește viziunea învechită a dogmaticilor de școală,
influențate de teologia scolastică, unde elementele mai sus menționate fie lipseau cu desăvârșire,
fie erau menționate sporadic. Prin cosmologia propusă de dogmatica părintelui Stăniloae se
realizează astfel o teologie în care se pune îndeosebi accent pe relația fără confuzie între
Dumnezeu și om, om și natură, responsabilitatea omului față de natură și „destinu l eshatologic și
transfigurativ” al acesteia.
În subcapitolul al III -lea, am dorit să evidențiez contribuția cu totul specială a părintelui
Dumitru Stăniloae în antropologia ortodoxă, prin aceea că a reintrodus conceptul de
îndumnezeire a persoanei umane î n cadrul teologiei dogmatice. La acest eveniment au contribuit
atât studiile de teologie mistică, cât și traducerile din Filocalia, toate acestea participând la
conturarea unei antropologii autentic ortodoxe, ferind astfel teologia de învățăturile străine și
redescoperind învățăturile patristice cu privire la om și relația lui cu Dumnezeu. Configurând în

18 spațiul teologiei ortodoxe o „teologie a sfințeniei”, părintele Stăniloae se încadrează perfect
curentului neopatristic al secolului XX. Prin Ascetica și M istica părintelui Stăniloae, înțelegem
într-un mod cât se poate de clar că îndumnezeirea nu este privită ca o alternativă a naturii umane,
deoarece natura umană nu își este sieși suficientă. Prin creație, existența umană este orientată
necesarmente spre Du mnezeu, omul nefiind mulțumit doar a -L vedea și contempla pe
Dumnezeu, ci dorind a se uni cu El într -o comuniune desăvârșită.
În teologia scolastică a secolului XIX, precum și în scrierile teologilor ortodocși de până la
Stăniloae, acest concept al sfințen iei umane ca participare la sfințenia lui Dumnezeu lipsea cu
desăvârșire din dogmatică, din cauza influenței catolice, unde creatura se află la o distanță
insurmontabilă față de Creator. În concepția catolică, Dumnezeu este un Dumnezeu distant, care
are ra porturi strict juridice cu lumea, și nu un Dumnezeu prezent în lume și cu care omul se poate
uni, ca în Ortodoxie. Prin teologia sa, părintele Stăniloae susține accesul direct al omului
credincios la unirea cu Hristos, prin intermediul harului divin necrea t, unirea cu Dumnezeu prin
participare sau îndumnezeirea devenind astfel noțiuni și realități neîndoielnice.
În al IV -lea subcapitol am analizat tema eshatologiei, unde, ca și în celelalte capitole ale
dogmaticii părintelui Stăniloae, elementele mistice se găsesc relaționate cu elementele teologiei
dogmatice. Aici, părintele Stăniloae va dezvolta temele mistice cu privire la contemplație,
vederea luminii necreate, transfigurarea atât a omului, cât și a întregului cosmos, îndumnezeirea
nesfârșită a omului ca dar și permanentul urcuș al acestuia în comuniune cu Dumnezeu, pe care
niciodată nu îl va putea cunoaște deplin. Moartea, la părintele Stăniloae, este văzută ca un mister
ce ține de persoana umană, dar care descoperă misterul acesteia. Atunci când moartea nu mai
este trăită ca mister, viața se aplatizează, așadar, „moartea trebuie să reprezinte un mister pe
măsura misterului persoanei umane”. Sufletele care la judecata particulară au fost găsite vrednice
de comuniunea cu Dumnezeu nu vor rămâne într -o conte mplare imobilă și individuală a lui
Dumnezeu, ci într -o contemplare în comuniune de iubire cu Sfânta Treime, contemplare mult
superioară celei de pe pământ. Așadar, în eshatologie contemplarea se va desfășura pe alte
coordonate și la alte cote.
La capitol ul despre eshatologie, părintele Stăniloae tratează pe larg atât despre icoane, cât
și despre sfintele moaște, ca prefigurări ale trupurilor transfigurate și îndumnezeite în viața
viitoare. Scopul lui Dumnezeu încă de la creația lumii a fost desăvârșirea ș i îndumnezeirea
acesteia, și nu lăsarea ei într -o formă relativă. Nu numai oamenii vor putea ajunge la desăvârșire,
ci și lumea întreagă, transfigurarea lumii nefiind doar o chestiune de schimbare de formă, ci una
de conținut, lucru ce se va întâmpla în es hatologia universală. Aceste profunde transformări ce se
vor realiza în viața viitoare, adică transfigurarea lumii materiale și a trupurilor oamenilor, se
datorează „misterului materiei înduhovnicite”. Aceasta, prin rațiunile divine sădite în ea încă de

19 la creație, face posibilă transfigurarea atât a trupurilor înviate, cât și a universului transfigurat.
Prin Duhul Sfânt, această materie va fi transfigurată după modelul trupului lui Hristos, trupurile
rămânând neschimbate după ființă, fiind doar înduhovnici te. Imaginea dinamismului comuniunii
eshatologice și mereu reînnoite a omului cu Dumnezeu este specifică teologiei ortodoxe și
lipsește cu desăvârșire din teologia catolică și protestantă. Acolo descoperim doar o concepție
statică a raportului dintre om și Dumnezeu, specifică aspectului juridic al catolicismului, care se
regăsește și în învățătura despre eshatologie.
Consider, prin urmare, că elaborarea unei teze de doctorat care să scoată în lumină
redescoperirea misticii în dogmatica românească este neces ară timpului pe care îl parcurgem și
actuală, încadrată spiritului neo -patristic. Totodată, prezentul studiu își propune să evidențieze
faptul că teologii abordați oferă, prin accentuarea trilogiei dogmă -spiritualitate -cult, o viziune
contemporană și vie a supra dogmaticii ortodoxe, creionând profilul teologului de mâine,
subliniind vocația acestuia, în primul rând liturgică, harismatică, și nu una pur academică.

20
BIBLIOGRAFIE

I. IZVOARE.
I.1. Izvoare biblice
1. Biblia sau Dumnezeiasca Scrip tură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988.

I.2. Izvoare patristice
1. Calist Angelicude , „Meșteșugul liniștirii”, în Filocalia sau culegere din scrierile
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul cărți , lumina și desăvârși , vol. VIII,
traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979.
2. Calist Catafygiotul , „Despre viața contemplativă”, în Filocalia sa u culegere din
scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul cărți, lumina și desăvârși , vol.
VIII, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1979.
3. Calist I al Constantinopolului , „100 de capitole despre curăția inimii, cum câte puțin se
curățește și se ridică spre vederea contemplativă”, în Despre Lumina taborică,
rugăciunea lui Iisus și curăția inimii – Scrieri filocalice uitate , ediția a II-a revăzută și
adăugită, studii și traduceri de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2013.
4. Diadoh al Foticeii , „Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre
dreapta socoteală duhovnicească, împărțit în 100 de capete”, în Filocalia sau culegere din
scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăța, lumina și desăvârși, vol. I,
traducere din grecește, introduceri și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Membru al
Academiei Române, Seria Religie, coordonată de pre ot Vasile Răducă, Editura
Humanitas, București, 2008.
5. Fericitul Augustin , „Scrieri alese, parte întâia, Confessiones, Mărturisiri”, în colecția
Părinți și Scriitori Bisericești , vol. 64, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan
Rămureanu, Editura Institut ului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1985.
6. Grigorie Palama , „Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie”, în Filocalia Sfintelor
nevoințe ale desăvârșirii , vol. VII, traducere din grecește, introduceri și note de Pr. Prof.
Dr. Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, Seria Religie, coordonată de
preot Vasile Răducă, Editura Humanitas, București, 2009.

21 7. Grigorie Palama , „Despre rugăciunea neîncetată”, în Rugăciunea lui Iisus , Editura
„Orthodox Kypseli” Tesalonic, Grecia, pentru Asociația „Sfântul Grigorie Palama” din
România, București, 1992.
8. Ioan Damaschin , Dogmatica , traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Apologeticum,
2004.
9. Ioan Gură de Aur , „Bogă țiile oratorice”, în Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie
tematică di n opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I (A -D), selecția textelor, introducere
și note de Pr. asist. dr. Liviu Petcu, Editura Basilica, București, 2015.
10. Ioan Gură de Aur , „Comentariile sau explicarea Epistolei a doua către Timotei” ,
omilia II, în Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfântului
Ioan Gură de Aur, vol. I (A -D), selecția textelor, introducere și note de Pr. asist.
dr. Liviu Petcu, Editura Basilica, București, 2015.
11. Ioan Gură de Aur , „Comentariile sau Explicarea Epistolei că tre Coloseni” , omilia
V, în Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfântului Ioan
Gură de Aur, vol. I (A -D), selecția textelor, introducere și note de Pr. asist. dr.
Liviu Petcu, Editura Basilica, București, 2015.
12. Ioan Gură de Aur , „Comen tariile sau Explicarea Epistolei către Evrei” , omilia
XXXIII, în Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfântului
Ioan Gură de Aur, vol. I (A -D), selecția textelor, introducere și note de Pr. asist.
dr. Liviu Petcu, Editura Basilica, Bucu rești, 2015.
13. Ioan Gură de Aur , „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia
IV, în Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfântului Ioan
Gură de Aur, vol. I (A -D), selecția textelor, introducere și note de Pr. asis t. dr.
Liviu Petcu, Editura Basilica, București, 2015.
14. Ioan Gură de Aur , „Omilii la Epistola către Filipeni” , omilia XII, în Lumina
Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur,
vol. I (A -D), selecția textelor, introducere ș i note de Pr. asist. dr. Liviu Petcu,
Editura Basilica, București, 2015.
15. Ioan Gură de Aur , „Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel” ,
omilia VIII, în Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera
Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I (A -D), selecția textelor, introducere și note de
Pr. asist. dr. Liviu Petcu, Editura Basilica, București, 2015.
16. Ioan Gură de Aur , „Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei” , omilia V, în Lumina
Sfintelor Scripturi, Antologie tematică din opera Sfântulu i Ioan Gură de Aur,

22 vol. I (A -D), selecția textelor, introducere și note de Pr. asist. dr. Liviu Petcu,
Editura Basilica, București, 2015.
17. Ioan Scărarul, „Despre legătura treimii virtuților, a dragostei, a nădejdii și a credinței”,
în Filocalia Sfintelor n evoințe ale desăvârșirii, vol. IX, traducere din grecește, introduceri
și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, Seria Religie,
coordonată de preot Vasile Răducă, Editura Humanitas, București, 2009.
18. Ioan Scărarul , „Despre fer icita și pururea pomenita ascultare”, în Filocalia sau culegere
din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul cărți, lumina și desăvârși ,
vol. X, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980.
19. Ioan Scărarul , Scara Raiului – precedată de viața pe scurt a lui Ioan Scolasticul și
urmată de Cuvântul către păstor , Ediția a V -a, traducere, introducere și note de
mitropolit Nicolae Corneanu, Editura Învierea, Timișoara, 2004.
20. Isaac Sirul , „Cuvântul L: Despre aceeași temă și despre rugăciune”, în Filocalia sau
culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul cărți, lumina și
desăvârși , vol. X, traducere, introducere și not e de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
21. Macarie , Omilia X. 4, în PSB 34, traducere Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu,
introducere, indici și note de Prof. Dr. Nicolae Chițescu, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992.
22. Maxim Mărturisitorul , „Cele două sute de capete despre cunoștința de Dumnezeu și
iconomia întrupării Fiului lui Dumnezeu”, în Filocalia Sfintelor nevoințe al e desăvârșirii ,
vol. II, traducere din grecește, introduceri și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae,
Membru al Academiei Române, Seria Religie, coordonată de preot Vasile Răducă,
Editura Humanitas, București, 2004.
23. Maxim Mărturisitorul , „Răspunsuri căt re Talasie”, în Filocalia Sfintelor nevoințe ale
desăvârșirii , vol. III, traducere din grecește, introduceri și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru
Stăniloae, Membru al Academiei Române, Seria Religie, coordonată de preot Vasile
Răducă, Editura Humanitas, Bucure ști, 2009.
24. Simeon Noul Teolog , „Metoda sfintei rugăciuni și atențiuni”, în Filocalia sau culegere
din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăța, lumina și desăvârși ,
vol. VIII, traducere din grecește, introduceri și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae,
Membru al Academiei Române, Seria Religie, coordonată de preot Vasile Răducă,
Editura Humanitas, București, 2009.

23 I.3. Opera lui Nichifor Crainic.
I.3.1. Lucrări în volum
1. Crainic, Nichifor, „Șesuri natale, Șesuri natale – Ecouri din străinătate – Zâmbete -n
lacrimi. Sub specie aeternitatis ”, Societatea anonimă „Ramuri”, Craiova, 1916.
2. Crainic, Nichifor, „Țara de peste veac” , Editura Cartea Românească, București, 1931.
3. Crainic, Nichifor , Curs de teologie mistică , editarea îngrijită de P. Olteanu doctorand în
litere, București, 1936.
4. Crainic, Nichifor , Cursurile de mistică I. Teologie Mistică II. Mistică germană, Studiu
introductiv și ediție de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2010.
5. Crainic, Nichifor , Dostoievski și creștin ismul rus , volumul de față reproduce ediția din
1998, editată de Arhidiecezana Cluj și Editura Anastasia cu binecuvântarea IPS
Bartolomeu Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Editura Sfinților
Martiri Brâncoveni.
6. Crainic, Nichifor, Nostalgia Paradisului , Editura Babel, Bacău, 2012.
7. Crainic, Nichifor , Pribeag în țara mea, Mărturii din închisoare, Memoriu Răspuns la
actul meu de acuzare , Ediție îngrijită și cuvânt înainte de Alexandru Condeescu, Editura
Muzeul Literaturii Române „Orfeu”, București.
8. Crainic, Nichifor , Puncte cardinale în haos , text integral, Studiu introductiv, îngrijire de
ediție și Note, Constantin Schifirneț, Editura Albatros, București, 1998.
9. Crainic, Nichifor , Zile albe, zile negre. Amintiri din viața mea 1899 -1944 , în manuscris
f. 102 -103, în Florin Duțu, Mistica ortodoxă și schimbarea la față a Teologiei Românești
– Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae – cei mai buni dintre cei mai buni ,
Editura Floare Albă de Colț, București, 2014.
10. Crainic, Nichifor, Zile albe -zile negre. Memorii (I) , ediție îngrijită de Nedic Lemnaru,
Casa editorială „Gândirea”, București, 1991.

I.3.2. Articole și studii
1. Crainic, Nichifor, „Colaboratorii lui Hristos – cuvinte către studenți”, în Gândirea , anul
XXI, nr. 10, decembrie 1942, p. 537 -542.
2. Crainic, Nichifor , „Convorbire literară între poetul Nichifor Crainic și scriitorul Pan M.
Vizirescu”, în Revista Gândirea , serie nouă, nr. 4, Sibiu, 1993, p. 4 -5.
3. Crainic, Nichifor , „Cronica măruntă”, în Gândirea anul XVII februarie 1938 , nr. 2, p.
109-112.
4. Crainic, Nichifor , „Cronica măruntă”, în Gândirea , anul XXI, ianuarie 1942, nr. 1, p.
53-56.

24 5. Crainic, Nichifor , „Cuibul cu Barză”, în Gândirea , anul III, nr. 11, februarie 1924, p.
259-261.
6. Crainic, Nichifor , „Despre Iisus Hristos”, în Gândirea , anul XXII, nr. 8, octombrie
1943, p. 487 -488.
7. Crainic, Nichifor , „Ecouri târzii ale unei polemici”, în Gândirea , anul III, nr. 16, iulie,
1924, p. 417 -418.
8. Crainic, Nichifor, „Filocalia”, în Gândirea , anul XVII, nr. 5, mai 1938, p. 280.
9. Crainic, Nichifor , „Fragment dintr -o scrisoare din 17 septembrie 1937 către Lucian
Blaga”, Manuscriptum , anul XXVI, nr. 98 -101/1995, p. 140 -141, în Nichifor Crainic,
„Post -scripta” în Cursurile de mistică I Teologie mistică II Mistică germană, Editura
Deisis, Sibiu, 2010, p. 381.
10. Crainic, Nichifor, „Iisus în țara mea”, în Gândirea , anul II, nr. 11 -12, 1923, p. 117 -120.
11. Crainic, Nichifor , „Irineu Mihălcescu” în Studii Teologice , anul VII, (1938 -1939),
volum omagial închinat profesorilor: Arhiereu Irineu Mihălcescu și Preot I oan Popescu –
Mălăiești, București, 1939, p. 5 -19.
12. Crainic, Nichifor , „Între Apollo și Iisus”, în Gândirea , anul VII, nr. 2, februarie 1927, p.
61-62.
13. Crainic, Nichifor , „Mișcarea de la Sinaxarul”, în Gândirea , anul XXI, nr. 10, decembrie
1942, p. 589 -590.
14. Crainic, Nichifor , „Ortodoxia – concepția noastră de viață”, în Studii Teologice , seria a
II-a, anul XLV, nr. 3 -4, mai -august, 1993, p. 3 -12.
15. Crainic, Nichifor, „Ortodoxie și clasicism”, în Gândirea , anul XVI, nr. 8, octombrie
1937, p. 369 -378.
16. Crainic, Nic hifor , „Politică și Ortodoxie”, în Gândirea , anul III, nr. 5, iulie 1923, p. 77 –
83.
17. Crainic, Nichifor , „Spiritualitate”, în Gândirea , anul VIII, nr. 8 -9, august -septembrie
1928, p. 307 -310.
18. Crainic, Nichifor , „Teologie și estetică”, în Gândirea , anul XVI II, nr. 4, aprilie 1939, p.
204-210.
19. Crainic, Nichifor , „Vizită la Maglavit”, în Gândirea , anul XV, nr. 1, ianuarie 1936, p. 1 –
11.

25 I.4. Opera părintelui Dumitru Stăniloae.
I.4.1. Lucrări în volum
1. Stăniloae, Dumitru , Curs de ascetică și mistică creștin ă, București, Asociația
Studenților Teologi, 1947, (volum dactilografiat).
2. Stăniloae, Dumitru , Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum
se poate omul curăța, lumina și desăvârși , vol. I, ediția a II -a, Institutul de Arte Grafi ce
„Dacia Traiană” S.A., Sibiu, 1947.
3. Stăniloae, Dumitru , Iisus Hristos, lumina lumii și îndumnezeitorul omului , Editura
Anastasia, București, 1993.
4. Stăniloae, Dumitru , Iisus Hristos, lumina lumii și îndumnezeitorul omului , în Opere
complete, vol. 6, Editu ra Basilica a Patriarhiei Române, București, 2014.
5. Stăniloae, Dumitru , Teologia Morală Ortodoxă pentru institutele teologice, Vol. III,
Spiritualitatea Ortodoxă , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1981.
6. Stăni loae, Dumitru , Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama , cu patru tratate
traduse, ediția a doua cu o prefață revăzută de autor, Editura Scripta, București, 1993.
7. Stăniloae, Pr. Dumitru , Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama , Sibiu, 1938.
8. Stăniloae, Pr. prof. dr. Dumitru, în 7 dimineți cu Părintele Stăniloae convorbiri
realizate de Sorin Dumitrescu , ediție îngrijită de Răzvan Bucuroi, Editura Anastasia,
București.
9. Stăniloae, Preot Profesor Dumitru , Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe , Editu ra
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002.
10. Stăniloae, Preotul Profesor Dumitru , Iisus Hristos sau Restaurarea omului , în Opere
complete, vol. IV, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2013.
11. Stăniloae, Pr eotul Profesor Dumitru , Spiritualitate și comuniune în Liturghia
ortodoxă , ediția a II -a, Editura Institutului biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 2004.
12. Stăniloae, Preotul Profesor Dumitru , Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Edi tura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003.
13. Stăniloae, Preotul Profesor, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă (I) , Ediția a IV -a,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2 010.
14. Stăniloae, Preotul Profesor, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă (III) , Ediția a IV –
a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2010.

26 I.4.2. Articole și studii
1. Stăniloae, Dumitru, „Fost -a om trimis de Dumne zeu”, în Opere complete , vol. 3,
Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012, p. 756 -760.
2. Stăniloae, Dumitru, „Cuvânt înainte”, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților
Părinți care arată cum se poate omul curăța, lumina și desăvârși , vol. I, ediția a II -a,
Institutul de Arte Grafice „Dacia Traiană” S.A., Sibiu, 1947, p. 5 -12.
3. Stăniloae, Dumitru , „Darul lui Dumnezeu către noi”, în Mitropolia Moldovei și Sucevei ,
nr. 46, an 1970, nr. 3 -6, p. 258 -267.
4. Stăniloae, Dumitru , „Gândirea la douăz eci de ani”, în Opere complete , vol. 3, Editura
Basilica a Patriarhiei Române, București, p. 32 -35.
5. Stăniloae, Dumitru , „Încercare despre teofanii”, în Gândirea , anul XV, nr. 1, ianuarie
1936, p. 14 -29.
6. Stăniloae, Dumitru, „Opera teologică a lui Nichifor C rainic”, în Gândirea , anul XIX, nr.
4, aprilie 1940, p. 264 -276.
7. Stăniloae, Dumitru , „Ortodoxie și latinitate”, în Gândirea , anul XVIII, aprilie 1939, nr.
4, p. 197 -202.
8. Stăniloae, Dumitru , „Ortodoxie și Națiune”, în vol. Ortodoxie și românism , Opere
comp lete, vol. VIII, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2014, p. 15 -36.
9. Stăniloae, Dumitru , „Profesorul Nichifor Crainic la Academie”, în Opere complete , vol.
2, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012, p. 772 -773.
10. Stăniloae, Dumi tru, „Puncte cardinale în haos”, în Opere complete , vol. 1, Editura
Basilica a Patriarhiei Române, București, p. 819 -823.
11. Stăniloae, Dumitru, „Reorganizarea facultăților de teologie” în Opere complete , vol. I,
Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureș ti, 2012, p. 313 -319.
12. Stăniloae, Dumitru , „Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român
și a unității naționale”, în Ortodoxia, an XXX, (1978), nr. 4, p. 584 -603.
13. Stăniloae, Dumitru , „Românism și ortodoxie”, în Gândirea , anul XV, oc tombrie 1936,
nr. 8, p. 400 -409.
14. Stăniloae, Dumitru , „Sfântul Grigorie de Nazianz sau ce înseamnă a fi teolog”, în
Dumitru Stăniloae sau paradoxul teologiei, volum coordonat de Teodor Baconsky și
Bogdan Tătaru -Cazaban, Editura Anastasia, București, 2003, p . 23-28.
15. Stăniloae, Dumitru , „Sfinții Varsanufie și Ioan” , în Filocalia sau culegere din scrierile
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăța, lumina și desăvârși, vol. XI,
traducere din grecește, introduceri și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stă niloae, Membru al

27 Academiei Române, Seria Religie, coordonată de preot Vasile Răducă, Editura
Humanitas, București, 2009.
16. Stăniloae, Pr. Dumitru , „Calea spre lumina dumnezeiască la Sfântul Grigorie Palama”,
în Anuarul Academiei Teologice Andreiane, 9 (1929 -1930), p. 55 -72
17. Stăniloae, Pr. Dumitru , „Creația ca dar și tainele Bisericii”, în Ortodoxia , nr. 1, anul
1976, p. 10 -29.
18. Stăniloae, Pr. Dumitru , „Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Ioan Gură de Aur”, în
Ortodoxia, anul IX, 1957, nr. 4, p. 555 -567.
19. Stănil oae, Pr. Dumitru , „Cuvânt la încheierea anului școlar în Academia Teologică”, în
Opere Complete, vol. II, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012, p. 274 –
278.
20. Stăniloae, Pr. Dumitru , „Dinamica creației în Biserică”, în Ortodoxia , nr. 3 -4, an ul
1977, p. 281 -291.
21. Stăniloae, Pr. Dumitru , „Două tratate ale Sfântului Grigorie Palama (Triada I, 2 și 3)”,
în Anuarul Academiei Teologice Andreiane, 9 (1932 -1933), p. 5 -70.
22. Stăniloae, Pr. Dumitru , „Sfânta Treime și creația lumii din iubire în timp”, în
Mitropolia Olteniei , nr. 2, anul1987; nr. 3, anul 1987, p. 41 -70.
23. Stăniloae, Pr. Dumitru, Nicolae Chițescu, Pr. Isidor Todoran, Ioan Ică, Ion Bria,
„Teologia Dogmatică în Biserica Ortodoxă Română în trecut și azi”, în Ortodoxia , anul
XXIII, nr. 3, iulie -septembrie, 1971, p. 309 -365.
24. Stăniloae, Pr. Prof. dr. Dumitru, „Despre istoria isihasmului în ortodoxia română, cu
câteva texte filocalice ale unor călugări români”, în Filocalia sau culegere din scrierile
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul cu răța, lumina și desăvârși , vol. VIII,
traducere din grecește, introduceri și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Membru al
Academiei Române, Seria Religie, coordonată de preot Vasile Răducă, Editura
Humanitas, București, 2002, p. 523 -580.
25. Stăniloae, P r. Prof. Dumitru , „Câteva trăsături caracteristice ale Ortodoxiei”, în
Mitropolia Olteniei , nr. 7 -8, anul 1970, p. 730 -742.
26. Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru, „Primirea Tradiției în timpul de azi din punct de vedere
ortodox”, în Studii Teologice , Seria a II -a, Anul XXVII, nr. 1 -2, București, ianuarie –
februarie, 1975, p. 5 -12.
27. Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru , „Scurtă prefață” la Vladimir Lossky, Teologia Mistică a
Bisericii de Răsărit , traducere, studiu introductiv și note, Pr. Vasile Răducă, Editura
Anastasia, 1990 , p. 5.

28 28. Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru , „Semnificația luminii dumnezeiești în spiritualitatea și
cultul Bisericii Ortodoxe”, în Ortodoxia , anul XXVIII, nr. 3 -4, iulie -decembrie, 1976, p.
433-446.
29. Stăniloae, Pr. prof. Dumitru , „Sfințenia în Ortodoxie”, în Ortodoxia , anul XXXII, nr. 1,
ianuarie -martie, București, 1980, p. 33 -43.
30. Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru , „Spiritualitatea echilibrată de largă sinteză a poporului
român”, în Opere complete , vol. III, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București,
2012, p. 8 17-823.
31. Stăniloae, Preot Dumitru, „Decernarea titlului de Doctor Honoris Cauza , al Facultății
de Teologie din Salonic P.C.”, în Studii Teologice , Seria a II -a XXVIII, nr. 7 -10,
București, septembrie -decembrie, 1976, p. 732.
32. Stăniloae, Preotul Profesor Dumi tru, „Între Orient și Occident”, în, Opere Complete ,
vol. II , , Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012, p. 804 -807.
33. Stăniloae, Prof. Dr. Dumitru , „Pastorala mai nouă și importanța ei în cadrul
învățământului teologic”, în Revista Teologică , an XXV, mai -iunie 1935, nr. 5 -6, p. 214 –
221.

II. LUCRĂRI ÎN VOLUM
1. Andrutsos, Hristu , Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene , trad. Prof. Dr. Dumitru
Stăniloae, Editura Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1930.
2. Anghelescu, Prof. G ., Bibliografia părintelui Academician Profesor Dr. Dumitru
Stăniloae , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1993.
3. Antonie de Golânsk și Mihailovsc, Arhiepiscopul , Calea rugăciunii lăuntrice,
manualul isihiei , Editura Bunavestire, Galați, 2003.
4. Atudorei, Pr. Ioan Leonardo , Antropocentrism și teocentrism în opera părintelui
Dumitru Stăniloae , Editura Doxologia, Iași, 2014.
5. Bartoș, Emil , Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloae , Editura
Cartea Creștină, Oradea, 2002.
6. Bart oș, Emil, Îndumnezeirea omului în teologia părintelui Dumitru Stăniloae , Editura
Emanuel, 1997, ed. a II -a, 1999.
7. Bielawski, Maciej , „Părintele Dumitru Stăniloae – o viziune filocalică despre lume”,
traducere românească și cuvânt înainte de Ioan I. Ică jr. , Sibiu, 1998.

29 8. Boroianu, Dimitrie G ., Istoria Dogmelor Bisericii ortodoxe de răsărit , Tipo -Litografia
ED. Wiegand&Ec. Săvoiu, București, 1893.
9. Bria, Pr. prof. dr. Ion , Spațiul nemuririi sau eternizarea umanului în Dumnezeu, în
viziunea teologică și spirit uală a Părintelui Stăniloae , Trinitas Editura Mitropoliei
Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994.
10. Bria, Pr. Prof. Dr. Ion , Tratat de teologie dogmatică și ecumenică , Atelierele
tipografice Metropol, București, 1999.
11. Buchiu, Pr. Dr. Ștefan , Întrupare și unitate . Restaurarea cosmosului în Iisus Hristos ,
Editura Libra, București, 1997.
12. Buchiu, Pr. prof. dr. Ștefan, Conf. Dr. Cristinel Ioja , „Dezvoltarea studiilor de
Teologie Dogmatică” în Teologia Ortodoxă, în secolul al XX -lea și la începutul secolului
al XXI -lea, Coordonator Pr. prof. dr. Viorel Ioniță, Editura Basilica a Patriarhiei Române,
București, 2011.
13. Buchiu, Pr. Ștefan , Cunoașterea apofatică în gândirea Părintelui Stăniloae , Editura
Libra, București, 2002.
14. Buchiu, Pr. Ștefan , Întrupare și unitate. Restau rarea cosmosului în Iisus Hristos ,
Editura Libra, București, 1997.
15. Buchiu, Preot prof. dr. Ștefan , Cunoașterea apofatică în gândirea Părintelui Stăniloae ,
Editura Basilica, București, 2013.
16. Bulgakov, Macarie , Introducere în teologia Ortodoxă , trad. Arhim. Gherasim Timuș, cu
binecuvântarea Mitropolitului Primat D.D. Calinic, Tipografia Cărților Bisericești,
București, 1885.
17. Bulgakov, Macarie , Teologia dogmatică ortodoxă, 2 vol ., trad. Arhim. Gherasim Timuș,
cu binecuvântarea Mitropolitului Primat D.D. Calin ic, Tipografia Cărților Bisericești,
București, 1886 -1887.
18. Bunge, Ieromonah Gabriel , Evagrie Ponticul – o introducere , studiu introductiv și
introducere diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1997.
19. Calinic, Ieromonah (Berger) , Teognosia – sinteza do gmatică și duhovnicească a
părintelui Dumitru Stăniloae , Editura Deisis, Sibiu, 2014.
20. Citirigă, Pr. Vasile , Cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune , Editura ASAB,
București, 2008.
21. Citterio, Pr. Elia , „Învățătura spirituală a starețului Paisie, radiografia unei obști”,
traducere Pr. conf. dr. Petre Semen, în Românii în reînnoirea isihastă , Editura Trinitas,
Iași.

30 22. Cleopa, Ierod. Paraschiv, Arhim. Mina Dobzeu , Rugăciunea lui Iisus, unirea minții cu
inima și a omului cu Dumnezeu – ghid practic , Editura Agaton, Făgăraș, 2002.
23. Coca, Prot. Prof. Calistrat , Învățătura dogmatică a Bisericii Ortodoxe. Partea generală
și specială , Editura Fondul religionar gr. Ort. al Bucovinei, Cernăuți, 1898.
24. Comoroșan, Alexiu , Prelegeri academice din Dogmatica Ortodoxă, Partea gene rală,
Tipografia Arhiepiscopală, Editura Editorului, Cernăuți, 1887.
25. Cristescu, Vasile , Antropologia și fundamentarea ei hristologică la Wolfhart
Pannenberg și Dumitru Stăniloae , Editura Trinitas, ediția a II -a, Iași, 2006.
26. Crouzel, Henri , Origen – persona jul, exegetul, omul duhovnicesc, teologul , Ediția a II -a,
traducere Cristian Pop, prefață diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2014.
27. Duțu, Florin , Mistica ortodoxă și schimbarea la față a Teologiei Românești – Nichifor
Crainic, Arsenie Boca, Dumit ru Stăniloae – cei mai buni dintre cei mai buni , Editura
Floare Albă de Colț, București, 2014.
28. Eliade, Mircea , Istoria credințelor și ideilor religioase , Editura Univers Enciclopedic,
București, 2000.
29. Evdokimov, Paul , Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția r ăsăriteană. Învățătură
patristică, liturgică și iconografică , trad. Pr. lect. Univ. dr. Vasile Răducă, Editura
Christiana, București, 1995.
30. Evdokimov, Paul , Ortodoxia , traducere din limba franceză de Dr. Irineu Ioan Popa,
Arhiereu Vicar, Editura Institutul ui Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1996.
31. Felea, Preot Ilarion V. , Spre Tabor, vol. I, Pregătirea , Editura Crigarux, Târgu Neamț,
2007.
32. Felea, Preot Ilarion V. , Spre Tabor, vol. II, Curățirea , Editura Crigarux, Târgu Neamț,
2007.
33. Felea, Preot Ilarion V. , Spre Tabor, vol. III, Iluminarea , Editura Crigarux, Târgu Neamț,
2008.
34. Felea, Preot Ilarion V. , Spre Tabor, vol. IV, Desăvârșirea , Editura Crigarux, Târgu
Neamț, 2010.
35. Florensky, Pavel , Dogmatică și dogmatism , Editura Anastasi a, București, 1998.
36. Frunză, Sandu, O antropologie mistică – Introducere în gândirea Părintelui Stăniloae ,
prefață de Prof. Univ. Dr. Aurel Codoban, Editura Omniscop, Craiova, 1996.
37. Giosanu, Joachim , La deification de lʼhomme dʼapres la pensee du pere Dumit ru
Stăniloae , Editura Trinitas, Iași, 2003.

31 38. Golitzin, Ieromonah Alexander , Mistagogia experiența lui Dumnezeu în ortodoxie –
Studii de teologie mistică , traducere și prezentare Diac. Ioan I. Ică jr., Colecția Mistica,
Editura Deisis, Sibiu, 1998.
39. Henkel, Jürgen , Îndumnezeire și etică a iubirii în Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și
Mistica părintelui Dumitru Stăniloae , Ediția a II -a, traducere diac. Ioan I. Ică jr., Editura
Deisis, Sibiu, 2006.
40. Hieroteos Vlachos , Mitropolit de Nafpaktos , Sfântul Grigori e Palama Aghioritul ,
traducere prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Bacău, 2000.
41. Iancu, Dr. Dorin -Demostene , O prietenie între Părintele Dumitru Stăniloae și Părintele
Donald Allchin , Editura Basilica, București, 2014.
42. Ică jr., diacon Ioan I., Canonul Or todoxiei, Canonul Apostolic al primelor secole ,
Editura Deisis, 2008.
43. Ioja, Cristinel , Cosmologie și soteriologie în gândirea Părinților Răsăriteni , Editura
Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2008.
44. Ioja, Cristinel , Dogmatică și dogmatiști. Prolegomena pri vind aprofundarea Teologiei
Dogmatice Ortodoxe în România în a doua jumătate a secolului al XX -lea și începutul
secolului al XXI -lea, Editura Marineasa, Timișoara, 2008.
45. Ioja, Cristinel , O istorie a Dogmaticii în Teologia Ortodoxă Română – de la începutur ile
învățământului teologic seminarial în limba română la instaurarea comunismului, vol.
II, Editura Pro Universitaria, București, 2013.
46. Ioja, Cristinel , Rațiune și Mistică în Teologia Ortodoxă , Editura Universității Aurel
Vlaicu, Arad, 2008.
47. Ionescu, Na e, Roza vânturilor , Editura „Cultura Națională”, București, 1990.
48. Ionescu, Nae , Teologia – Integrala publicisticii religioase , ediție, introducere și note de
Dora Mezdrea, Editura Deisis, Sibiu, 2003.
49. Krivocheine, Arhiepiscopul Basile , În lumina lui Hri stos – Sfântul Simeon Noul
Teolog. Viața -Spiritualitatea -Învățătura , traducere din limba franceză de Preot. Conf. Dr.
Vasile Leb și Ierom. Gheorghe Iordan, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997.
50. Lemeni, Adr ian, Adevăr și Comuniune , Editura Basilica a Patriarhiei Române,
București, 2011.
51. Lemeni, Adrian , Sensul eshatologic al creației , Editura ASAB, București, 2004.
52. Lossky, Vladimir , Teologia mistică a Bisericii de Răsărit , traducere, studiu introductiv
și not e, Pr. Vasile Răducă, Editura Anastasia, București, 1998.

32 53. Lossky, Vladimir , Vederea lui Dumnezeu , traducere din limba engleză de Prof. dr.
Remus Rus, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1995.
54. Louth, Andrew , Originile tradiției mistice creștine – de la Platon la Dionisie
Areopagitul , traducere Elisabeta Voichița Sita, Colecția Mistica, Editura Deisis, Sibiu,
2002.
55. Matsoukas, Nikos A ., Teologie Dogmatică și Simbolică, expunerea credinței ortodoxe în
confruntare c u creștinismul occidental , vol. II, traducerea Nicușor Deciu, Editura
Bizantină, București, 2006.
56. Matsoukas, Nikos , Introducere în gnoseologia ortodoxă , trad. Maricel Popa, Editura
Bizantină, București, 1997.
57. Megheșan, Pr. Dumitru , Creație și transfigura re, Editura Universității din Oradea,
2005.
58. Megheșan, Pr. Dumitru , De la Ierusalim la Emaus. Dimensiunea euharistică a
cunoașterii , Editura Universității din Oradea, 2002.
59. Melchisedec, Protosinghel , Teologia Dogmatică a Bisericii Ortodoxe Catolice de
Răsăr it, Iași, 1885.
60. Meyendorff, John , Teologia Bizantină , traducere din limba engleză de Preot conf. Dr.
Alexandru I. Stan, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1996.
61. Mezdrea, Dora , Nae Ionescu. Biografia II , Edit ura Acvila, 2002.
62. Mihălcescu, Ioan , Manual de teologie Dogmatică (clasa a VI -a de seminar) , Stabiliment
de Arte Grafice „Energia”, București, 1916.
63. Mihălcescu, Pr. Ioan , Dogma soteriologică. Actul răscumpărării și persoana
Răscumpărătorului, fasc. I, Tipo grafia Cărților Bisericești, București, 1926.
64. Mladin, Mitropolitul Nicolae , Hristos ‒ viața noastră, asceza și mistica paulină , ediția a
II-a, Editura Deisis, Sibiu, 2012.
65. Mladin, Nicolae , Prelegeri de mistică ortodoxă , notate de studentul în teologie în a nul
universitar 1947 -1948, Editura Veritas, Târgu -Mureș, 1996.
66. Moșoiu, Nicolae , Taina prezenței lui Dumnezeu în viața umană. Viziunea creatoare a
Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae , ediția a II -a, Editura Paralela 45, 2002.
67. Moșoiu, Pr. Nicolae , Cunoa ștere, participare, iubire , Editura Universității „Lucian
Blaga”, Sibiu, 2006.
68. Niculcea, Pr. Adrian , Cunoașterea naturală a lui Dumnezeu de la autorii biblici la
gânditorii moderni , Editura Garuda Art, Vasiliana '98, Chișinău -Iași, 2006.

33 69. Olariu, Dr. Iosif , Manual de Teologie Dogmatică Ortodoxă , Editura Autorului, Tiparul
Tipografiei Diecezane, Caransebeș, 1907.
70. Parkinson, Maude Rea , Douăzeci de ani în România 1889 – 1911, traducere Constantin
Ardeleanu și Oana Celia Gheorghiu, Editura Humanitas, 2014.
71. Pârvăn escu, Geta Marcela , Nichifor Crainic – Monografie , Editura Emia, Deva, 2010.
72. Pâslaru, Pr. M. , Valoarea scrierilor patristice și folosul ce rezultă din studiul și lectura
lor, Tiparul Tipografiei Cozia, Râmnicu Vâlcea, 1933.
73. Pelerinul rus, Mărturisirile sin cere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire
la rugăciunea lui Iisus , traducere din limba rusă Arhimandrit Paulin Lecca, ediția a II,
Editura Sofia, București, 2002.
74. Pelin, Valentina , „Contribuția cărturarilor români la traducerile școlii pais iene”, în
Românii în reînnoirea isihastă , Editura Trinitas, Iași.
75. Popescu, Pr. Dumitru , Omul fără rădăcini , Editura Nemira, București, 2001.
76. Popescu, Pr. Dumitru , Ortodoxie și contemporaneitate , Editura Diogene, București,
1996.
77. Popescu, Preot Prof. Dr. D umitru , Hristos, Biserică, Societate , Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
78. Popescu, Preot Profesor Dr. Dumitru , Iisus Hristos Pantocrator , Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe R omâne, București, 2005.
79. Prelipcean, Alexandru , Spiritualitate creștină și rigoare științifică: notele de subsol ale
Filocaliei românești , vol. I (A -L), cu o prefață de Lidia Stăniloae, Editura Doxologia,
Iași, 2013.
80. Prelipcean, Alexandru , Spiritualitate c reștină și rigoare științifică: notele de subsol ale
Filocaliei românești , vol. II (M -Z), Editura Doxologia, Iași, 2013.
81. Răducă, Preot dr. Vasile , Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa – căderea în păcat
și restaurarea omului , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1996.
82. Rogobete, Silviu Eugen , O ontologie a iubirii. Subiect și Realitate Personală Supremă
în gândirea Părintelui Dumitru Stăniloae , trad. Anca Dumitrașcu și Adrian Guiu, Editura
Polirom, Iași, 2001 .
83. Savin, Ioan Gh ., Mistica apuseană, Editura Nemira, București, 2013.
84. Savin, Ioan Gh ., Mistica și ascetica ortodoxă, cuvânt înainte de dr. Antonie Plămădeală,
Mitropolitul Ardealului, Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, Sibiu 1996.
85. Schmemann, Alexander , Biserică, lume, misiune, trad. Maria Vințeler, Editura
Reîntregirea, Alba -Iulia, 2006.

34 86. Serafim, Mitropolitul , Isihasmul – tradiție și cultură românească , traducere Iuliana
Iordăchescu, Editura Anastasia, București, 1994.
87. Silvestru episcop de Canev , Theologi a Dogmatica Orthodoxă (cu expunerea istorică a
dogmelor), vol. I , trad. Silvestru episcopul Hușilor, Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl,
București, 1896.
88. Silvestru episcop de Canev , Theologia Dogmatica Orthodoxă (cu expunerea istorică a
dogmelor), vol. II , trad. Silvestru episcopul Hușilor, Tipografia Cărților Bisericești,
București, 1899.
89. Silvestru episcop de Canev , Theologia Dogmatica Orthodoxă (cu expunerea istorică a
dogmelor), vol. III , trad. Silvestru episcopul Hușilor și iconom. Nicolae Filip, Tipogra fia
Cărților Bisericești, București, 1900.
90. Silvestru episcop de Canev , Theologia Dogmatica Orthodoxă (cu expunerea istorică a
dogmelor), vol. IV , trad. arhim. Gherasim Miron, Tipografia Cărților Bisericești,
București, 1903.
91. Silvestru episcop de Canev , Theologia Dogmatica Orthodoxă (cu expunerea istorică a
dogmelor), vol. V , trad. arhim. Gherasim Miron și Prof Teodor Ghica, Tipografia Cărților
Bisericești, București, 1906;
92. Sofronie, Arhimandritul , Nașterea întru împărăția cea neclătită, tradusă din rusă de Ieromonah
Rafail Noica, Editura Reîntregirea, Alba -Iulia, 2003.
93. Špidlik, P. Tomáš , Spiritualitatea Răsăritului Creștin I. Manual sistematic , Ediția a II -a,
traducere și prezentare diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005.
94. Špidlik, Tomáš , Arta de a purifica inima , traducere din limba italiană de Vasile Rus,
Editura Galaxia Gutenberg, 2003.
95. Špidlik, Tomáš , Marii mistici ruși , traducere de pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Editura
Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1997.
96. Špidlik, Tomáš , Spiritual itatea Răsăritului Creștin II. Rugăciunea , traducere diac. Ioan
I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998.
97. Spînu, Stelian , Nichifor Crainic – lumini și umbre. O biografie , Editura Saeculum
Vizual, București, 2013.
98. Stăniloae Ionescu, Lidia , Lumina faptei din lumina cuvântului. Împreună cu tatăl meu,
Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2010.
99. Șelaru, Pr. lect. dr. Sorin , Biserica – laborator al învierii, perspective asupra
eclesiologiei Părintelui Dumitru Stăniloae , Editura Basilica, București, 201 4.
100. Thunberg, Lars , Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul –
microcosmos și mediator , Editura Sofia, București, 2005.

35 101. Toma, Ștefan Lucian , Tradiție și actualitate la pr. Dumitru Stăniloae , Editura Agnos,
Sibiu, 2008.
102. Tulcan, Pr. Dr. Ioan , Prof. dr. Ilarion V. Felea ca apologet , Editura Universității Aurel
Vlaicu, Arad, 2006.
103. Velicikovski, Cuviosul Paisie de la Neamț , Autobiografia și Viețile unui stareț –
urmate de așezăminte și alte texte , Ediția a III -a adăugită, studiu introductiv pr. Eli a
Citterio, ediție îngrijită și prezentată de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2015.
104. Zamfirescu, Prof. Dr. Dan , Paisianismul. Un moment românesc în istoria
spiritualității europene , Editura Roza Vânturilor, București, 1996.
105. Zizioulas, Ioannis , Creația ca Euharistie , trad. Caliopie Papacioc, Editura Bizantină,
București, 1999.

III. STUDII ȘI ARTICOLE

1. Agachi, Pr. Dr. Adrian , „Sinteza neo -palamită a Părintelui Dumitru Stăniloae. Studiu de
caz asupra lucrării Ascetica și Mistica Bisericii Ortodoxe, în Părintele Profesor Dumitru
Stăniloae sau consonanța dintre dogmă, spiritualitate și liturghie, Editura Cetatea de
Scaun, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2015, p. 520 -230.
2. Alexe, George , „Teologie și spiritualitate ortodoxă în folclorul român”, în Ortodoxia ,
anul XLVIII, nr. 1 -2, ianuarie -iunie, București, 1997, p. 55 -75.
3. Anghelescu, Conf. dr. Gheorghe F. , „Câteva considerații despre eshatologie și viața
fără de moarte a sufletului”, în Ortodoxia , anul LIII, nr. 1 -2, ianuarie -iunie, București,
2002, p. 78 -81.
4. Antonie, Î.P.S., Mitropolitul Ardealului , „Părintele Stăniloae – dascălul care ne -a
învățat taina apropierii lui Dumnezeu de noi și a noastră de Dumnezeu”, în Anuarul
Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004,
închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere ,
Editura Universității din București, anul IV, 2004, p. 67 -69.
5. Baconsky,Teodor , „Dumitru Stăniloae și capcana clasicizării”, în Dumitru Stăniloae sau
paradoxul teolo giei, volum coordonat de Teodor Baconsky și Bogdan Tătaru -Cazaban,
Editura Anastasia, București, 2003, p. 7 -21.
6. Basarab, Pr. Mircea , „De vorbă cu Părintele Dumitru Stăniloae. Un gând închinat
teologului român”, în Studii Teologice , seria a III -a, anul IX, nr. 2, aprilie -iunie 2013,
București, p. 19 -24.

36 7. Băjău, Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin , „Trăirea dogmei creștine în teologia Părintelui
Stăniloae. Temeiuri scripturistice, patristice și raționale”, în Părintele Profesor Dumitru
Stăniloae sau consonanța din tre dogmă, spiritualitate și liturghie, Editura Cetatea de
Scaun, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2015, p. 150 -159.
8. Bălan, Corneliu Dragoș , „Energiile necreate în teologia părintelui Dumitru Stăniloae”,
în Theologia Pontica , nr. 1 -2, 2008, p. 58 -67.
9. Băncilă, Vasile , „Naționalism și teologie la Nichifor Crainic”, în Gândirea , anul XVIII,
nr. 8, octombrie 1939, p. 409 -424.
10. Bel, Valer , „Teologia ca mărturisire și știință a mântuirii în Hristos”, în Teologia
Dogmatică Ortodoxă la începutul celui de al III -lea mileniu. Contribuția dogmatiștilor
arădeni: accente, probleme, perspective , Editura Gutenberg Univers, Arad, 2006, p. 79 –
94.
11. Blaga, Lucian , „Începuturile și cadrul unei prietenii”, în Gândirea, anul XIX, nr. 4,
aprilie 1940, p. 228.
12. Blaga, Lucian , „Ni chifor Crainic”, în Poezia noastră religioasă , Editura Episcopiei
Giurgiului, 2010, p. 164 -181.
13. Bria, Pr. prof. Ion , „Experiența lumii în teologia ortodoxă actuală – contribuția Pr. Prof.
Dumitru Stăniloae”, în B.O.R. , an XCVIII, nr. 9 -10, septembrie -octom brie, 1980, p.
1007 -1010.
14. Bria, Pr. prof. Ion , „Metoda teologică în Dogmatica ortodoxă”, în Ortodoxia , anul
XXXVIII, nr. 4, octombrie -decembrie, București, 1986, p. 23 -31.
15. Bria, Pr. Prof. Ion, „Omagiu Părintelui Prof. Dumitru Stăniloae la aniversarea a 75 de
ani de viață”, în Ortodoxia , an XXX, nr. 4, octombrie -decembrie, 1978, p. 638 -647.
16. Brichiuș, Alexandru , „Vederea lui Dumnezeu în învățătura Sfântului Simeon Noul
Teolog și Părintelui Dumitru Stăniloae”, în Argeșul Ortodox, anul III, nr. 105, p. 2.
17. Buchi u, Pr. conf. dr. Ștefan , „Relația dintre cuvânt și taină în teologia părintelui
Stăniloae”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” anul
universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100
de an i de la naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004, p. 535 -553.
18. Buchiu, Pr. lect. dr. Ștefan , „Actualitatea gândirii teologice a Sfântului Grigorie
Palama”, în Ortodoxia , an LI, nr. 1 -2, ianuarie -iunie, București, 2000, p. 37 -42.
19. Buchiu, P r. prof. dr. Ștefan, Conf. Dr. Cristinel Ioja , „Dezvoltarea studiilor de
Teologie Dogmatică”, în Teologia Ortodoxă , în secolul al XX -lea și la începutul
secolului al XXI -lea, Coordonator Pr. prof. dr. Viorel Ioniță, Editura Basilica a Patriarhiei
Române, București, 2011, p. 366 -426.

37 20. Buchiu, Ștefan , „Exigențe actuale ale Teologiei Dogmatice Ortodoxe”, în Teologia
Dogmatică Ortodoxă la începutul celui de al III -lea mileniu. Contribuția dogmatiștilor
arădeni: accente, probleme, perspective , Editura Gutenberg Univers, Arad, 2006, p. 104 –
123.
21. Bucur, Septimiu, „Nostalgia Paradisului”, în Gândirea , anul XIX, nr. 4, aprilie 1940, p.
319-336.
22. Cândea, Acad. Virgil , „Din nou despre Filocalia de la Prodromu”, în Părintele Dumitru
Stăniloae în conștiința contemporanilo r – mărturii , evocări, amintiri , Editura Trinitas,
Iași, 2003, p. 74 -75.
23. Cândea, Virgil , „Locul spiritualității românești în reînnoirea isihastă”, în Românii în
reînnoirea isihastă , Editura Trinitas, Iași, p. 17 -38.
24. Cârstoiu, Protos. lector. dr. Justinian , „Mântuitorul Hristos, modelul desăvârșirii
creștine”, în Ortodoxia , anul XLIX, nr. 3 -4, iulie -decembrie, București, 1997, p. 91 -96.
25. Ciachir, Dan , „Omul și lucrarea sa”, în Părintele Dumitru Stăniloae în conștiința
contemporanilor – mărturii , evocări, a mintiri , Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 184 -193.
26. Ciobotea, Daniel , „Timpul și valoarea lui pentru mântuire în Ortodoxie”, în Ortodoxia ,
nr. 2, anul 1977, p. 196 -207.
27. Ciobotea, Daniel, Mitropolit , „Raționalitate și mister în univers”, în Lumina , 2006, nr.
91, vineri 7 aprilie, p. 4 -5.
28. Ciobotea, Î.P.S. Daniel , Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, „O dogmatică pentru omul
de azi”, în Dumitru Stăniloae sau paradoxul teologiei, volum coordonat de Teodor
Baconsky și Bogdan Tătaru -Cazaban, Editura Anastasia, Buc urești, 2003, p. 87 -107.
29. Cioran, Emil , „Despre Filocalia”, în Părintele Dumitru Stăniloae în conștiința
contemporanilor – mărturii , evocări, amintiri , Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 160 .
30. Citirigă, Pr. conf. dr. Vasile , „Temeiurile dogmatice ale vieții veșnice”, în Ortodoxia ,
anul LVI, nr. 3 -4, iulie -decembrie, București, 2005, p. 56 -77.
31. Citirigă, Vasile , „Cunoașterea dogmatică și teologia rugăciunii”, în Teologia Dogmatică
Ortodoxă la începutul celui de al III -lea mileniu. Contribuția dogmatiștilor arăd eni:
accente, probleme, perspective , Editura Gutenberg Univers, Arad, 2006p. 124 -144.
32. Clement, Olivier „Geniul Ortodoxiei”, în Dumitru Stăniloae sau paradoxul teologiei,
volum coordonat de Teodor Baconsky și Bogdan Tătaru -Cazaban, Editura Anastasia,
Bucure ști, 2003, p. 29 -49.
33. Codrescu, Răzvan , „Nichifor Crainic – schiță de portret”, în De la Eminescu la Petre
Țuțea , Editura Anastasia, București, 2000, p. 71 -86.

38 11. Cojan, Alexandru , „Nichifor Crainic, pribeag în „Țara de peste veac” (1944 -1947)”, în
Nichifor C rainic, Zile albe -zile negre. Memorii (I) , ediție îngrijită de Nedic Lemnaru,
Casa editorială „Gândirea”, București, 1991, p. 27 -33.
34. Colan, Nicolae, Prof. , „Biblioteca bunelor traduceri”, în Revista Teologică , an XIII
(1923), nr. 1, p. 23 -24.
35. Coman, Pr. Constantin, „Interviu cu Părintele Dumitru Stăniloae”, interviu publicat în
limba greacă în Ekklisiastiki Aliteia, 16.04. -16.05.1988, p. 11. Interviu realizat și tradus
de Pr. Constantin Coman, corespondent în România al Ziarului Ekklisiastiki Aliteia, în
Studii Teologice , seria a III -a, anul IX, nr. 1, București, ianuarie -martie 2013, p. 65 -70.
36. Costa de Beauregard, Marc Antoine , Pr., „Aspecte ale preaslăvirii Preasfintei Treimi în
teologia ortodoxă contemporană”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă
„Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru
Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul
IV, 2004, p. 149 -167.
37. Costache, Pr. Doru , „Colocviul fără sfârșit. Rațiunea de a fi a creației în gândirea
părintelui Dumitru Stăniloae”, în Dumitru Stăniloae sau paradoxul teologiei, volum
coordonat de Teodor Baconsky și Bogdan Tătaru -Cazaban, Editura Anastasia, București,
2003, p. 183 -243.
38. Cotos, Prof. Dr. Nicolae , „Întâiul Con gres de Teologie Ortodox. Atena 28 Noiembrie -5
decembrie 1936”, în Candela , an XLVII (1936), nr. 1 -12, p. 205 -314.
39. Dabu, Napoleon Nicolae , „Purificarea de patimi prin virtuți. Urcuș duhovnicesc și
despătimire”, în Argeșul Ortodox , anul 3, nr. 187, 2004, p. 1.
40. Daniel, Î.P.S. Mitropolitul Moldovei și Bucovinei , „Părintele Stăniloae – teolog al
Ortodoxiei ecumenice”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul
Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae
cu pr ilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004,
p. 65 -66.
41. Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei , „Vocație și destin filocalic la români”, în
Românii în reînnoirea isihastă , Editura Trinitas, Iași.
42. Daniel, Patria rhul Bisericii Ortodoxe Române, „Anul comemorativ al Părintelui
Dumitru Stăniloae” în Studii Teologice , seria a III -a, anul IX, nr. 1, București, ianuarie –
martie 2013, p. 5 -7.
43. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Teologia – știința mântuirii și a vieții
veșnice în gândirea Părintelui Stăniloae” în Studii Teologice , seria a III -a, anul IX, nr. 2,
aprilie -iunie 2013, București, p. 51 -68.

39 44. Dobra, Ștefan, „Magister ad cathedram”, în Gândirea , anul XIX, nr. 4, aprilie 1940, p.
290-296.
45. Drăgulin, Preo t prof. dr. Gheorghe I. , „Autorul și opera pseodo -areopagitică în
preocupările celui mai mare teolog român contemporan”, în Preotul Academician
Profesor Dumitru Stăniloae – mărturisitor al dreptei credințe în țară și în străinătate ,
Editura Basilica, Bucur ești, 2015, p. 77 -92.
46. Drăgulin, Preot prof. dr. Gheorghe I. , „Dumitru Stăniloae – preot, profesor universitar,
dogmatist, traducător, publicist, academician”, în Preotul Academician Profesor Dumitru
Stăniloae – mărturisitor al dreptei credințe în țară și î n străinătate , Editura Basilica,
București, 2015, p. 13 -18.
47. Drăgulin, Preot prof. dr. Gheorghe I. , „Etapele cuceririi celebrității teologului”, în
Preotul Academician Profesor Dumitru Stăniloae – mărturisitor al dreptei credințe în
țară și în străinătate , Editura Basilica, București, 2015, p. 19 -30.
48. Drăgulin, Preot prof. dr. Gheorghe I. , „Filocalia – de la Sfântul Vasile cel Mare până
în zilele noastre”, în Preotul Academician Profesor Dumitru Stăniloae – mărturisitor al
dreptei credințe în țară și în străi nătate , Editura Basilica, București, 2015, p. 35 -62.
49. Drăgulin, Preot prof. dr. Gheorghe I. , „O distincție care cinstește neamul românesc și
Biserica sa”, în Preotul Academician Profesor Dumitru Stăniloae – mărturisitor al
dreptei credințe în țară și în str ăinătate , Editura Basilica, București, 2015, p. 115 -120.
50. Drăgulin, Preot prof. dr. Gheorghe I. , „Personalitățile românești anticomuniste rămân
nepieritoare în sufletul neamului: Preotul Academician Dumitru Stăniloae”, în Preotul
Academician Profesor Dumitr u Stăniloae – mărturisitor al dreptei credințe în țară și în
străinătate , Editura Basilica, București, 2015, p. 121 -124.
51. Drăgulin, Preot prof. dr. Gheorghe I. , „Recunoașterea supremă în țară a valorii unui
teolog ortodox și filosof”, în Preotul Academician Profesor Dumitru Stăniloae –
mărturisitor al dreptei credințe în țară și în străinătate , Editura Basilica, București, 2015,
p. 111 -114.
52. Drăgulin, Preot prof. dr. Gheorghe I. , „Teologul iubirii, Preotul Academician Dumitru
Stăniloae, printre credincioșii B isericii Ortodoxe, în viață și după moarte”, în Preotul
Academician Profesor Dumitru Stăniloae – mărturisitor al dreptei credințe în țară și în
străinătate , Editura Basilica, București, 2015, p. 125 -132.
53. Drăgulin, Preot prof. dr. Gheorghe I. , „Un teolog ro mân de mare prestigiu din zilele
noastre”, în Preotul Academician Profesor Dumitru Stăniloae – mărturisitor al dreptei
credințe în țară și în străinătate , Editura Basilica, București, 2015, p. 7 -12.

40 54. Dumitrescu, Sorin , „Dumitru Stăniloae și vorbirea direct ă despre Dumnezeu”, în
Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 –
2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la
naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004, p. 1 05-107.
55. Emilian, PS Lect. Univ. Dr. Lovișteanul , „Părintele Dumitru Stăniloae – teolog și
trăitor al Dumnezeirii”, în Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau consonanța dintre
dogmă, spiritualitate și liturghie, Editura Cetatea de Scaun, Editura Mitropoli a Olteniei,
Craiova, 2015p. 37 -44.
56. Frunză, Sandu , „Comprehensiunea mistică”, în Steaua , 44, nr. 8 -9, 1993, p. 58.
57. Frunză, Sandu , „Profilul dinamic al comunicării în gândirea Părintelui Dumitru
Stăniloae”, în Dumitru Stăniloae, Trăirea lui Dumnezeu în Ortod oxie, Ediția a II -a,
Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2000, p. 11 -29.
58. Gabor, Pr. conf. dr. Adrian , „Aspecte din activitatea părintelui profesor dr. Dumitru
Stăniloae la Institutul Teologic din București – Conducere de doctorat”, în Anuarul
Facultății de Teologi e Ortodoxă „Patriarhul Justinian” anul universitar 2003 -2004,
închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere ,
Editura Universității din București, anul IV, 2004, p. 377 -398.
59. Galeriu, Pr. Constantin N ., „Teologia ortod oxă română contemporană – coordonate și
sinteză” în Ortodoxia , anul XXVIII, nr. 3 -4, iulie -decembrie, 1976, p. 447 -472.
60. Galitis, Prof. Georgios , „Erminia patristică și teologia contemporană”, traducere de
Sabin Preda, în Anuarul Facultății de Teologie Orto doxă „Patriarhul Justinian”anul
universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100
de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004, p. 169 -178.
61. Grigorie I, Arhiereul, Botoșăneanul , „Biserica Or todoxă Română și celelalte confesiuni
și secte. Mijloace de întărire a Bisericii noastre Ortodoxe române de rezistență față de
celelalte confesiuni și de combatere a sectelor”, III, în B.O.R, an XLVII (1929), nr. 6,p.
489-495.
62. Holbea, Arhid. Gheorghe , „Int egrarea teologică a filosofiei în opera Părintelui Dumitru
Stăniloae”, în Ortodoxia , anul LIII, nr. 1 -2, ianuarie -iunie, București, 2002, p. 157 -170.
63. Holbea, Gheorghe , „Teologia Sfântului Grigorie Palama. Reflectarea ei în opera
Părintelui Dumitru Stăniloa e”, în Almanah Bisericesc , Editura Episcopiei Buzăului și
Vrancei, 2003/2004, p. 155.
64. Holbea, Pr. Gheorghe, „Patristica restauratio în teologia Părintelui Dumitru Stăniloae –
implicațiile apariției Filocaliei românești pentru teologia și viața bisericească ”, în
Ortodoxia , Seria a II -a, nr. IV, București, octombrie -decembrie 2013, p. 128 -146.

41 65. Iancu, Dorin -Demostene , „Părintele Dumitru Stăniloae în lumina unor documente noi”,
în Arhiva Academiei Române, Serviciul Cancelarie, dosar 4/1990, în Studii Teologice ,
seria a III -a, anul IX, nr. 1, ianuarie -martie 2013, București, p. 243 -269.
66. Ică jr. Diac. Ioan I ., „Exegeză dogmatică și mistică isihastă în teologia taborică a
sfântului Ioan Damaschinul”, în Despre Lumina taborică, rugăciunea lui Iisus și curăția
inimii – Scrieri filocalice uitate , ediția a II -a revizuită și adăugită, studii și traduceri de
diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2013, p. 7 -14.
67. Ică jr., Arhid. Prof. dr. Ioan I. , „Teologia Ortodoxă modernă și contemporană –
momente, figuri, parcurs, interpretare”, în Teologia Ortodoxă , în secolul al XX -lea și la
începutul secolului al XXI -lea, Coordonator Pr. prof. dr. Viorel Ioniță, Editura Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2011, p. 17 -84.
68. Ică jr., Diac. Ioan I., „De ce Persoană și Comuniun e? – Cuvânt prevenitor la un
„Festschrift” întârziat” – în „Persoană și Comuniune – Prinos de cinstire Părintelui
Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vârstei de 90 de ani , Editura și
Tiparul Arhiepiscopiei Ortodoxe Sibiu, Sibiu 1993, p. 23 -31.
69. Ică jr., Diac. Ioan I. , „Nichifor Crainic și redescoperirea misticii în Ortodoxie în prima
jumătate a secolului XX”, în Nichifor Crainic, Cursurile de mistică I Teologie mistică II
Mistică germană, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 5 -112.
70. Ică jr., Diac . Ioan I. , „Părintele Alexander, Mistagogia și teoria marii unificări în
teologia ortodoxă”, în Ieromonah Alexander Golitzin, Mistagogia experiența lui
Dumnezeu în ortodoxie – Studii de teologie mistică , traducere și prezentare Diac. Ioan I.
Ică jr., Colec ția Mistica, Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 5 -21.
71. Ică jr., Diac. Ioan I ., „Părintele Gabriel Bunge și dilemele exegezei evagriene: filologie
sau/și congenialitate”, în Ieromonah Gabriel Bunge , Evagrie Ponticul – o introducere ,
studiu introductiv și introd ucere diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1997, p. 5 -16.
72. Ică jr., Diac. Ioan I ., „Teologia taborică a cuviosului Grigorie Sinaitul și probabila ei
iradiere în spațiul românesc”, în Despre Lumina taborică, rugăciunea lui Iisus și curăția
inimii – Scrieri filocalice uitate , ediția a II -a revăzută și adăugită, studii și traduceri de
diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2013, p. 91 -108.
73. Ică sr., Pr. Prof. Ioan , „O restituire necesară”, în Mitropolitul Nicolae Mladin, Hristos –
viața noastră, asceza și mistica paulină , ediția a II -a, ediție îngrijită și prefațată de pr.
prof. Ioan Ică sr., Editura Deisis, Sibiu, 2012, p. 5 -15.
74. Ică, Ioan I ., „Mistica adevărată înseamnă lucrul acesta: viața în Hristos”, în Vestitorul
Ortodoxiei , anul XI, nr. 21 8-219, 1999, p. 4 -5.

42 75. Ichim, Pr. Dumitru , „Muntele cu nume de sfânt”, în Studii Teologice , seria a III -a, anul
IX, nr. 1, ianuarie -martie 2013, București, p. 293 -299.
76. Ierunca, Virgil , „Un Karl Barth sui -generis”, în Dumitru Stăniloae sau paradoxul
teologiei , volum coordonat de Teodor Baconsky și Bogdan Tătaru -Cazaban, Editura
Anastasia, București, 2003, p. 109 -119.
77. Iloae, Diac. Ștefan , „Ascetica și mistica în teologia Părintelui Dumitru Stăniloae”, în
Studii Teologice , Seria a II -a, anul XLVI, nr. 4 -6, iulie -decembrie, 1994, p. 71.
78. Ioachim, P.S. Băcăuanul, Arhiereu -Vicar al Episcopiei Romanului , „Părintele
Stăniloae – autorul unei teologii mărturisitoare”, în Anuarul Facultății de Teologie
Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat me moriei
Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității
din București, anul IV, 2004, p. 109 -112.
79. Ioja, Asist. univ. drd. Cristinel , „Revelație și rațiune. Despre posibilitățile coexistenței
fără confuzie a rațiuni i cu taina”, în Altarul Banatului , anul XVI, serie nouă, nr. 7 -9,
iulie-septembrie 2005.
80. Ioja, Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel , „Părintele Dumitru Stăniloae (1903 -1993) –
restaurarea Dogmaticii Ortodoxe în secolul al XX -lea”, în Părintele Profesor Dumitru
Stăniloae sau consonanța dintre dogmă, spiritualitate și liturghie, Editura Cetatea de
Scaun, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2015, p. 86 -98.
81. Ionașcu, Ierom. Iuvenalie , „Reflexe ale teologiei părintelui Dumitru Stăniloae în
literatura teologică italian ă”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul
Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae
cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004,
p. 113 -115.
82. Ionescu, Nae, „Cultura academică și teologia”, Teologia – Integrala publicisticii
religioase , ediție, introducere și note Dora Mezdrea, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 231.
83. Ionescu, Nae , „Învățământul teologic” în Roza vânturilor , Editura „Cultura Națională”,
București, 1990, p. 19 -21.
84. Ionescu, Nae, „Pentru o teologie cu nespecialiști”, în Teologia – Integrala publicisticii
religioase , Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 223 -225.
85. Ionescu, Nae , „Totul despre Facultatea Chișinăului”, în Roza vânturilor , Editura
„Cultura Națională”, București, 1990, p. 29 -34.
86. Ioniță, Ioan , „Teologia ca experiență a misterului divin. Omagiu memoriei părintelui
profesor Dumitru Stăniloae”, în Teologie și Viață , anul VI, nr. 11 -12, 1996, p. 116 -119.

43 87. Ioniță, Pr. prof. dr. Viorel , „Contribuți a Părintelui Dumitru Stăniloae la dialogul
ecumenic”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul
universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100
de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004, p. 87 -93.
88. Istrati, Ioan Valentin , „Lumina din inimi, Spiritualitate isihastă în traducerea și tâlcuirea
Părintelui Stăniloae”, în Teologie și Viață , anul XIII, nr. 7 -13, 2003, pp. 306 -307;
Petroniu Florea Sălăjanul, „Părintele Dumitru Stăniloae și Filocalia”, în Legea
românească , anul XIV, nr. 4, 2003, p. 306 -307.
89. Ițu, Mircea , „Îndumnezeirea omului în viziunea lui Dumitru Stăniloae”, în Caietele
Universității „Sextil Pușcariu” Brașov , anul II, vol. 3, nr. 2, 2002, p. 116 -124.
90. Lehman, Karl, Cardinal , „Despre raportul dintre Teologie și Spiritualitate. O primă
privire asupra operei teologice a lui Dumitru Stăniloae”, în Teologie și Viață , anul XIV,
nr. 1-6, 2004, p. 34 -40.
91. Lemeni, Adrian , „Cunoașterea teologică asumată ca experien ță eclesială trăită în Duh și
Adevăr”, în Teologia Dogmatică Ortodoxă la începutul celui de al III -lea mileniu.
Contribuția dogmatiștilor arădeni: accente, probleme, perspective , Editura Gutenberg
Univers, Arad, 2006, p. 240 -254.
92. López -Gay, Jesús , „Le phén omèn mystique”, Dictionnaire de Spiritualité , vol. X,
Beauchesne, Paris, col. 1889 -1902 .
93. Louth, Andrew , „Dumitru Stăniloae și teologia neo -patristică” în Dumitru Stăniloae sau
paradoxul teologiei, volum coordonat de Teodor Baconsky și Bogdan Tătaru -Cazaba n,
Editura Anastasia, București, 2003, p. 121 -157.
94. Marcu, Grigorie T ., „Atitudini – Universitatea, Biserica și Pregătirea Clerului”, în
Revista Teologică , nr. 11 -12, noiembrie -decembrie, Sibiu, 1936, p. 431 -432.
95. Marinescu, Adrian, „Criteriile și fundamente le patristice ale teologiei. Elemente
structurale ale Teologiei Ortodoxe dintotdeauna și premize ale rezolvării problematicii
teologice de astăzi”(I), în Studii Teologice , seria a III -a, anul IX, nr. 2, București, aprilie –
iunie 2013, p. 263 -298.
96. Marinescu, Adrian, „Criteriile și fundamentele patristice ale teologiei. Elemente
structurale ale Teologiei Ortodoxe dintotdeauna și premize ale rezolvării problematicii
teologice de astăzi”(II), în Studii Teologice , seria a III -a, anul IX, nr. 3, București, iulie –
septembrie 2013, p. 5 -54.
97. Marinescu, Adrian , „Părintele bisericesc sau Sfântul Părinte, martor și organ al lucrării
Sfântului Duh în Biserică și în membrii acesteia. Noțiunea de „Părinte bisericesc” în

44 tradiția patristică, originea și semnificația ei teolog ică. Scriitorul creștere a Bisericii vs.
scriitorul „creștin” (partea I)”, în Studii Teologice, nr. 1, anul 2009, p. 31 -102.
98. Mehedințu, Pr. Viorel , „Părintele Profesor Dumitru Stăniloae”, în Studii Teologice , seria
a III-a, anul IX, nr. 2, aprilie -iunie 20 13, București, p. 5 -18.
99. Mezdrea, Dora , „Nae Ionescu – teologul”, în Nae Ionescu, Teologia – Integrala
publicisticii religioase , Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 5 -14.
100. Michiduță, Dr. Adrian , „Nichifor Crainic – cronobiografie”, în Nichifor Crainic,
Teologi e și filozofie – Publicistică (1922 -1944) , Ediție critică, text stabilit,
cronobiografie, note și bibliografie de dr. Adrian Michiduță, Editura Aius Printed,
Craiova, 2010, p. 7 -29.
101. Mladin, Nicolae , „Influența lui Dionisie Areopagitul asupra lui Juan de la Cruz”, în
Nichifor Crainic, Cursurile de mistică. I Teologie mistică. II Mistică germană, Editura
Deisis, Sibiu, 2010, p. 603 -670.
102. Moldoveanu, Pr. lect. dr. Ioan , „O bibliografie a isihasmului românesc”, în Anuarul
Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriar hul Justinian” anul universitar 2003 -2004,
închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere ,
Editura Universității din București, anul IV, 2004.
103. Moșoiu, Nicolae , „Considerații privind moștenirea teologică primită de la Părintele
Profesor Dumitru Stăniloae”, în Teologia Dogmatică Ortodoxă la începutul celui de al
III-lea mileniu. Contribuția dogmatiștilor arădeni: accente, probleme, perspective ,
Editura Gutenberg Univers, Arad, 2006, p. 255 -311.
104. Moșoiu, Nicolae , „Dumneze u ne -a făcut pentru a -L cunoaște – scurtă introducere la
theognosia în gândirea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae”, în Studii Teologice , seria a
III-a, nr. 4, 2006, p. 56 -92.
105. Muntean, Pr. Prof. Dr. Vasile , „Mistica răsăriteană”, în Altarul Banatului , anul XV,
serie nouă, nr. 7 -9, iulie -septembrie, 2004, p. 52 -58.
106. Neacșu, Vasile , „Îndumnezeirea din perspectiva constituției ființei umane și a relației
acesteia cu cosmosul – viziunea teologică a părintelui Stăniloae”, în Revista Teologică ,
nr. 2, 2007, p. 152-161.
107. Neacșu, Vasile , „Teologia cosmosului și îndumnezeirea omului. Viziunea Părintelui
Stăniloae”, în Anuarul Facultății de Teologie Andrei Șaguna din Sibiu , serie nouă, 2004 –
2005, p. 185 -204.
108. Neamțu, Mihail, „Confesiunea apostolică, hermeneutică a Sc ripturii și limbajul teologic
al Ortodoxiei”, în Dumitru Stăniloae sau paradoxul teologiei , volum coordonat de
Teodor Baconsky și Bogdan Tătaru -Cazban, Editura Anastasia, București, 2003.

45 109. Nicolae, Mitropolitul Ardealului, „Nichifor Crainic și timpul nostru ”, în Gândirea , anul
XIX, nr. 4, aprilie 1940, p. 195 -196.
110. Nicolescu, Costion , „Părintele Dumitru sau viața ca teologie”, în Costion Nicolescu,
Părintele nostru Dumitru Stăniloae sau viața ca teologie , Editura Meteor Publishing,
București, 2015, p. 15 -21.
111. Nicolescu, Costion , „Părintele Dumitru Stăniloae, solul lui Dumnezeu către noi, solul
nostru către Dumnezeu”, în Costion Nicolescu, Părintele nostru Dumitru Stăniloae sau
viața ca teologie , Editura Meteor Publishing, București, 2015, p. 5 -14.
112. Noica, Ierom . Rafail , „Teologia și monahismul”, în Anuarul Facultății de Teologie
Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei
Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității
din București, anu l IV, 2004.
113. Papadopoulos, Prof. dr. Stelyanos , „Părintele Dumitru Stăniloae – cel mai mare teolog
ortodox al întregii creștinătăți în veacul al XX -lea”, în Anuarul Facultății de Teologie
Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat m emoriei
Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității
din București, anul IV, 2004, p. 81 -85.
114. Patapievici, Horia Roman , „Dumitru Stăniloae și notele de subsol ale Filocaliei”, în
Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 –
2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la
naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004, p. 103 -104.
115. Păcurariu, Mircea , „Preotul profesor și academ ician Dumitru Stăniloae. Câteva
coordonate biografice”, în Persoană și Comuniune – Prinos de cinstire Părintelui
Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vârstei de 90 de ani , Editura și
Tiparul Arhiepiscopiei Ortodoxe Sibiu, Sibiu 1993, p. 1 -15.
116. Petrescu, Cezar , „Pe când eram tineri”, în Gândirea , anul X, nr. 12, 1930, p. 407 -411.
117. Petrovici, Ion, „Activitatea lui Nichifor Crainic”, în Gândirea, anul XIX, nr. 4, aprilie
1940, p. 193 -194.
118. Plămădeală, Antonie, Mitropolitul Transilvaniei, „Generați a Stăniloae”, în Persoană și
Comuniune – Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la
împlinirea vârstei de 90 de ani , Editura și Tiparul Arhiepiscopiei ortodoxe Sibiu, 1993, p.
11-22.
119. Popa, IPS Prof. Univ. Dr. Irineu , „Hristolog ia precalcedoniană în gândirea Părintelui
Profesor Dumitru Stăniloae, în Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau consonanța

46 dintre dogmă, spiritualitate și liturghie, Editura Cetatea de Scaun, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2015, p. 15 -36.
120. Popa, Pr . lect. dr. Gheorghe , „Înnoirea discursului teologic – o exigență a teologiei
contemporane”, în Ortodoxia , anul LIV, nr. 1 -2, ianuarie -iunie, București, 2003, p. 90 -96.
121. Popescu, M. Teodor , „Nichifor Crainic în teologia noastră”, în Gândirea , anul XIX, nr.
4, aprilie 1940, p. 277 -282.
122. Popescu, Pr Dumitru , „Are mișcarea ecumenică un viitor?”, în Mitropolia Ardealului ,
nr. 5, an 1987, p. 7 -12.
123. Popescu, Pr. Asist. Dumitru , „Învățământul teologic”, în B.O.R. , an XCI, nr. 6, iunie,
1973, p. 624 -629.
124. Popescu, Pr. Lect. Univ. Dr. Sergiu , „Câteva considerații privind scopul scrierilor
Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae”, în Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau
consonanța dintre dogmă, spiritualitate și liturghie, Editura Cetatea de Scaun, Editura
Mitropolia O lteniei, Craiova, 2015, p. 319 -326.
125. Popescu, Pr. prof. dr. Dumitru , „Centralitatea lui Hristos în teologia ortodoxă
contemporană”, în Ortodoxia , anul LIII, nr. 3 -4, iulie -decembrie, București, 2002, p 11 –
20.
126. Popescu, Pr. prof. dr. Dumitru , „Esența sintezei dogmatice a Părintelui Profesor
Dumitru Stăniloae”, în Studii Teologice , Seria a II -a Anul XXXV, nr. 7 -8, iulie –
octombrie, 1982, București, p. 581 -586.
127. Popescu, Pr. prof. dr. Dumitru, „Impactul operei Părintelui Dumitru Stăniloae asupra
teologiei și cultu rii contemporane”, în Ortodoxia, an LI, nr. 1 -2, ianuarie -iunie, 2001, p.
26-37.
128. Popescu, Prof. Dr. Teodor M. , „Ce reprezintă azi Biserica Ortodoxă ?”, în B.O.R . an
LIX (1941), nr. 1 -2, p. 10 -39.
129. Popescu, Teodor M. , „Primul Congres de Teologie Ortodoxă”, Atena 29 noiembrie -6
decembrie 1936, în Studii Teologice , anul VI (1937), vol. I, p. 151 -18.
130. Preda, Radu , „Patru meditații asupra discursului teologic”, în Studii Teologice , seria a
II-a, anul XLV, nr. 3 -4, mai -august, 1993, p. 13 -134.
131. Radovici, Ierom. Pro f. Dr. Amfilohie, „Părintele Profesor Dr. Dumitru Stăniloae,
Doctor Honoris Cauza al Facultății de Teologie din Belgrad”, în Studii Teologice , Seria a
II-a, Anul XXXIV, nr. 7 -8, București, iulie -octombrie, 1982, p. 602 -604.
132. Rădășanu, Cristian -Petru (arhim. Hrisostom) , „Părintele Dumitru Stăniloae și
renașterea isihastă în sec. XX românesc”, în Teologie și Viață , 2013.

47 133. Remete, Pr. George , „A șaptea, cale de cunoaștere a lui Dumnezeu”, în Credința
Ortodoxă , nr. 1, anul 2002, p. 33 -50.
134. Remete, Pr. prof. dr. G eorge , „Teologia speculativă și teologia pietistă”, în Ortodoxia ,
anul LV, nr. 3 -4, iulie -decembrie, București, 2004, p. 104 -115.
135. Ritter, Adolf Martin , „În amintirea Părintelui Stăniloae”, în Părintele Dumitru Stăniloae
în conștiința contemporanilor – mărturii, evocări, amintiri , Editura Trinitas, Iași, 2003, p.
138-143.
136. Rogobete, Silviu Eugen , „Existențialism mistic sau participare comunitară? Două
alternative în cadrul tradiției ortodoxe: Vladimir Lossky și Dumitru Stăniloae”, în
Dumitru Stăniloae sau pa radoxul teologiei, volum coordonat de Teodor Baconsky și
Bogdan Tătaru -Cazaban, Editura Anastasia, București, 2003, p. 245 -305.
137. Savin, Ioan G. , „Congresul Teologic de la Atena”, în Gândirea , an XVI (1937), nr. 3, p.
129-132.
138. Săsăujan, Mihai , „Relația Stat -Biserică în gândirea mitropolitului Nicolae Bălan”, în
Teologia , anul VIII, nr. 1 -2, p. 206 -220.
139. Scriban, Arhim ., Congresul profesorilor de teologie în Atena , în B.O.R. , an LIV (1936),
nr. 11 -12, p. 734.
140. Scrima, André , „Renașterea filocalică în ortodoxia românească”, în Dumitru Stăniloae
sau paradoxul teologiei, volum coordonat de Teodor Baconsky și Bogdan Tătaru –
Cazaban, Editura Anastasia, București, 2003.
141. Serafim Joantă, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania și
Europa Centrală , „Pări ntele Dumitru Stăniloae și isihasmul românesc în secolul al XX –
lea”, în Dumitru Stăniloae sau paradoxul teologiei, volum coordonat de Teodor
Baconsky și Bogdan Tătaru -Cazaban, Editura Anastasia, București, 2003, p. 77 -85.
142. Shmaliy, Pr. prof. Vladimir , „Cosm ologia Sfinților Părinți capadocieni. O contribuție la
dialogul contemporan al științei cu teologia”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă
„Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru
Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul
IV, 2004.
143. Stan, Pr. Lect. Univ. Dr. Nicolae Răzvan , „Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau
consonanța dintre teologie și viață”, în Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau
consonanța d intre dogmă, spiritualitate și liturghie, Editura Cetatea de Scaun, Editura
Mitropolia Olteniei, Craiova, 2015, p. 9 -14.

48 144. Stăniloae, Lidia , „Donald Allchin”, în O prietenie între Părintele Dumitru Stăniloae și
Părintele Donald Allchin , ediție, traducerea do cumentelor din limbile engleză, franceză și
greacă veche și note de Dr. Dorin -Demostene Iancu, Editura Basilica, București, 2014.
145. Strat, Emilia Irina , „Părintele Dumitru Stăniloae și filocalismul”, în Revista de filozofie ,
Tomul 51, nr. 1 -2, 2004, p. 163 -168.
146. Streza, Pr. Nicolae , „Nicolae Mladin (1914 -1986), Profesor de teologie și Mitropolit al
Ardealului – scurtă biografie”, în Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică ortodoxă , notate
de studentul în teologie în anul universitar 1947 -1948, Editura Veritas, Tâ rgu-Mureș,
1996, p. 17 -21.
147. Surdu, Alexandru , „Dumitru Stăniloae despre istoria isihasmului în România”, în
Academica , anul XIV, nr. 20, 2003, pp. 15 -16; și în Revista de filozofie , Tomul 51, nr. 1 –
2, 2004, p. 15 -16.
148. Tache, Pr. Sterea , „Dumnezeu, Omul și Cr eația în teologia ortodoxă și în preocupările
ecumenismului contemporan”, în Ortodoxia , anul XLIX, nr. 1 -2, ianuarie -iunie, 1998,
București, p. 10 -96.
149. Tache, Pr. Sterea , „Sfânta Treime și creația în gândirea Părinților Bisericii”, în Studii
Teologice , nr. 1-2, anul 2003, p. 50 -59.
150. Teșu, Ioan C. , „Teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, o teologie a iubirii și
dăruirii, a rugăciunii și desăvârșirii”, în Teologie și Viață , anul XIII, nr. 7 -12, 2003, p.
116-122.
151. Teșu, Pr. conf. Dr. Ioan C., „Taina Teol ogiei în gândirea Părintelui Profesor Dumitru
Stăniloae”, în Studii Teologice , seria a II -a, anul IV, nr. 3 -4, iulie -decembrie, 2003, p. 10 –
17.
152. Teșu, Pr. Ioan C., „Teologia ca exercițiu ascetic și experiență mistică. Aprofundări ale
părintelui Stăniloae”, în Studii Teologice , seria a III -a, anul IX, nr. 2, aprilie -iunie 2013,
București, p. 99 -114.
153. Tselenghidis, Prof. Dimitrios , „Teologia ortodoxă și învățământul superior astăzi”,
traducere pr. Gheorghe Holbea, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Pat riarhul
Justinian” anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae
cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004.
154. Tulcan, Pr. conf. dr. Ioan , „Coordonate eclesiologice fundamentale în gândirea
părintelui Stăniloae”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”
anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a
100 de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004, p. 179 -191.

49 155. Tulcan, Pr. Ioan , „Coordonate fundamentale ale învățăturii creștine ortodoxe despre
creație, ca temei al responsabilității omului în lumea de astăzi, față de ea”, în Teologia ,
nr. 3-4, anul 1999, p. 14 -21.
156. Ursu, N.A. , „Școala de trad ucători români din obștea starețului Paisie de la Mănăstirile
Dragomirna, Secu și Neamț”, în Românii în reînnoirea isihastă , Editura Trinitas, Iași, p.
39-82.
157. Vartolomeu Băcăoanul S., Arhiereul , „Creștinismul social” în B.O.R. , an, XXXVII
(1913), nr. 9.
158. Vasile, Mihai D. , „Desăvârșirea omului în concepția filocalică a Părintelui Dumitru
Stăniloae”, în Caietele Universității „Sextil Pușcariu” Brașov , anul II, vol. 3, nr. 2, 2002,
p. 57 -77.
159. Vasilescu, Emilian, „Apologeți creștini. Dumitru Stăniloae”, în Părin tele Dumitru
Stăniloae în conștiința contemporanilor – mărturii, evocări, amintiri , Editura Trinitas,
Iași, 2003, p. 161 -168.
160. Vasilescu, Emilian , „Nichifor Crainic apologet creștin”, în Gândirea , anul XIX, nr. 4,
aprilie, 1940, p. 283 -289.
161. Vasilescu, Prof. Mariana E ., „Spiritualitatea ortodoxă”, în Revista Teologică, an
XXXVII, ianuarie -februarie 1947, nr. 1 -2, p. 14 -30.
162. Ware, Episcop Kallistos , „Puterea Numelui. Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea
ortodoxă”, în Rugăciunea lui Iisus , Editura „Orthodox K ypseli” Tesalonic, Grecia, pentru
Asociația „Sfântul Grigorie Palama” din România, București, 1992, p. 7 -12.
163. Ware, Kallistos Episcop al Diokleei , „Educația teologică în Scriptură și la Sfinții
Părinți”, în Studii Teologice , Seria a II -a, anul XLVI, nr. 4 -6, iulie -decembrie, 1994, p.
83-90.
164. Ware, Kallistos, Episcop al Diokleei , „Experiența lui Dumnezeu în Teologia Dogmatică
a părintelui Dumitru Stăniloae”, în Persoană și Comuniune – Prinos de cinstire
Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la îm plinirea vârstei de 90 de ani ,
Editura și Tiparul Arhiepiscopiei ortodoxe Sibiu, 1993, p. 108 -119.
165. Zizioulas, Ioannis, „Teologia patristică în lumea modernă”, în Studii Teologice , nr. 3 -4,
1996.

IV. PREFEȚE, INTRODUCERI, RECENZII.
1. Anghelescu F., Gheorghe , „Părintele Acad. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Doctor
Honoris Cauza al Universității din București”, în Studii Teologice , , Seria a II -a, Anul
XLIV, nr. 3 -4, mai -august, 1992, București, p. 139 -140.

50 2. Arăpașu, Teoctist, Patriarh , „Precuvântare”, în Preotul P rofesor Dumitru Stăniloae,
Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe , Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 1 -3.
3. Bria, Pr. prof. univ. dr. Ion , „Prefață” la Nicolae Moșoiu Taina prezenței lui Dumnezeu
în viața umană. Viziunea creatoare a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae , ediția a II -a,
Editura Paralela 45, București.
4. Buzescu, Pr. Prof. Dr. Nicolae C., „Recenzie” la Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae,
Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, II, III , București , 1978, Editura Institutului Biblic
și de Misiune Ortodoxă, în B.O.R ., an XCVII, nr.3 -4, martie -aprilie, 1979, p. 596 -607.
5. Clément, Olivier , „Prefață” la Mitropolitul Serafim, Isihasmul – tradiție și cultură
românească , traducere Iuliana Iordăchescu, Editu ra Anastasia, București, 1994.
6. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române , „Cuvânt înainte” la Adrian Lemeni ,
Adevăr și Comuniune , Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2011, p. 5 -8.
7. Frunză, Sandu , „Postfață” la Dumitru Stăniloae Ascetică și mistică creștină sau Teologia vieții
spirituale , Editura Casa cărții de știință, Cluj -Napoca, 1993.
8. Ică jr., Diac. Ioan I ., „Și totuși Tradiția are dreptate – note pe marginea interpretării
Corpusului Areopagitic”, în Andrew Louth, Dionisie Areopagitul – o introducere , în
românește de Sebastian Moldovan, studiu introductiv Diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis,
Sibiu, 1997, p. 5 -26.
9. Ioachim, Băcăuanul, Episcop , „Cuvânt înainte” la Îndumnezeirea omului în gândirea
Părintelui Stăniloae , Editura Trinitas, Iași , 2003, în Cronicarul Romanului , nr. 10, 2004,
p. 7-8.
10. Moldovan, Pr. Prof. Ilie , „Prefață”, la Dumitru Stăniloae , Trăirea lui Dumnezeu în
Ortodoxie , Ediția a II -a, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2000.
11. Necula, Pr. prof. dr. Nicolae D ., „Cuvânt introductiv” la „Congresul Dumitru Stăniloae
9-14 noiembrie 2003”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul
Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae
cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul IV, 2004,
p. 35 -38.
12. Nicolae, Mitropolitul Banatului , „Cuvânt înainte” la Toma de Kempis , Urmarea lui
Hristos , ediția a II -a, traducere din limba latină de preot prof. Dumitru C. Vișan, Editura
Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1991, p. 5 -12.
13. Olariu, Dr. Iosif , „Precuvântare”, în Manual de Teologie Dogmatică Ortodoxă , Editura
Autorului – Tiparul Tipografiei Diecezane, Caransebeș, 1907.

51 14. Plămădeală, Dr. Antonie, Mitropolitul Ardealului, Crișanei și Maramureșului ,
„Cuvânt înainte”, la Ioan Gh. Savin „Mistica și ascetica ortodoxă” , Tiparul Tipografiei
Eparhiale Sibiu, Sibiu 1996, p. 5 -18.
15. Popescu, Pr. Prof. Dumitru , „Prefață” la Pr. Ioan Mihălcescu, Dogmatica iubirii ,
Editura România Creștină, București, 1998, . 3 -5.
16. Raiser, Konrad, Secretar Gen eral al Consiliului Ecumenic al Bisericilor , „Mesaj” la
„Congresul Dumitru Stăniloae 9 -14 noiembrie 2003”, în Anuarul Facultății de Teologie
Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004, închinat memoriei
Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilej ul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității
din București, anul IV, 2004.
17. Răducă, Pr. dr. Vasile , „Studiu introductiv” la Vladimir Lossky , Teologia Mistică a
Bisericii de Răsărit , Editura Anastasia, București, 1990, p. 7 -27.
18. Redacția , „Decernarea titlului de Doctor Honoris Cauza , al Facultății de Teologie din
Salonic P.C. Preot Dumitru Stăniloae”, în Studii Teologice , Seria a II -a XXVIII, nr. 7 -10,
septembrie -decembrie, 1976, București, p. 733 -734.
19. Redacția , „Părintele Profesor Dr. Dumitru Stănilo ae, Doctor Honoris Cauza al Facultății
de Teologie din Belgrad”, în Studii Teologice , citit de P. Cuv. Ierom. Prof. Dr. Amfilohie
Radovici, Seria a II -a, Anul XXXIV, nr. 7 -8, iulie -octombrie, 1982, București, p. 602 –
604.
20. Serafim, Mitropolitul Mitropoliei O rtodoxe Române a Germaniei și Europei
Centrale și de Nor d, „Cuvânt înainte” la Jürgen Henkel , Îndumnezeire și etică a iubirii
în Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și Mistica părintelui Dumitru Stăniloae , Ediția a II –
a, traducere diac. Ioan I. Ică jr., Edi tura Deisis, Sibiu, 2006, p. 7 -12.
21. Theodorescu, Acad. Răzvan , „Mesaj” adresat la Programul manifestărilor dedicate
centenarului nașterii Părintelui Dumitru Stăniloae, organizate de Facultatea de Teologie
Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universității din București, sub patronajul P.F. Părinte
Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și cu concursul Secretariatul de Stat
pentru Culte, 9 -14 Noiembrie 2003”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă
„Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004, înc hinat memoriei Părintelui Dumitru
Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității din București, anul
IV, 2004, p. 45 -47.
22. Timuș, Arhimandrit Gherasim , „Precuvântare” la Macarie Bulgakov, Introducere în
teologia Ortodoxă, trad. Arhim . Gherasim Timuș, cu binecuvântarea Mitropolitului
Primat D.D. Calinic, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1885, p. 5.

52 23. Tulcan, Pr. Conf. Dr. Ioan , „Cuvânt înainte” la Teologia Dogmatică Ortodoxă la
începutul celui de al III -lea mileniu. Contribuți a dogmatiștilor arădeni: accente,
probleme, perspective , Editura Gutenberg Univers, Arad, 2006, p. 5 -7.
24. Yannoulatos, P.F. Anastasie , „Alocuțiune de mulțumire”, în Anuarul Facultății de
Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”anul universitar 2003 -2004, înc hinat memoriei
Părintelui Dumitru Stăniloae cu prilejul a 100 de ani de la naștere , Editura Universității
din București, anul IV, 2004, p. 129 -130.

V. DICȚIONARE.
1. Bria, Pr. prof. dr. Ion , Dicționar de Teologie Ortodoxă A -Z, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
2. Păcurariu, Pr. prof. univ. dr. Mircea, Dicționarul teologilor români, Ediția a doua,
revăzută și întregită, Editura Enciclopedică, București, 2002.