Nevoile Umane & Nevoile Emotionale ale Copilului

Introducere

„Copiii sunt fascinanți și extrem de importanți – două motive pentru a dori să descoperim cât mai multe despre ei. Ei sunt fascinanți pentru că seamănă cu adulții, dar în același timp sunt și diferiți de aceștia: pe de o parte au potențialul de a dezvolta întreaga paletă a capacităților umane pe care le valorizăm la indivizii maturi, iar pe de altă parte au abilități și cerințe proprii, specifice fiecărei vârste, pe care trebuie să le luăm în considerare, să le respectăm și care au nevoie să fie satisfăcute.” (Schaffer, 2012, p. 5.)

Pornind de la această caracterizare a copiilor făcută de Rudolph Schaffer ințelegem că una din marile greșeli pe care le facem ca și adulți este să ii tratăm pe copii exact ca și pe adulți pentru că ne seamănă și știm de ce avem noi nevoie, fără să facem distincția că ei sunt totuși diferiți în fiecare perioadă a copilăriei și că nevoile lor diferă în toate aceste perioade de dezvoltare. Pentru aceasta este nevoie să înțelegem perioadele de dezvoltare a copiilor și nevoile specifice fiecărei perioade prin prisma a două criterii de bază: criteriul nevoilor umane, nevoi care au de a face cu dezvoltarea lor fizică și socială, și criteriul nevoilor emoționale, care țin de dezvoltarea lor interioară.

După cum o spune și Daniel Goleman (2001, pp.8-9) în ultima vreme societatea noastră cunoaște o evoluție îngrijorătoare a cazurilor de manifestări emoționale negative ale copiilor tocmai prin tratarea necorespunzătoare a nevoilor acestora – adolescenți înarmați în școli, manifestări ale furiei pe străzi, agresiuni verbale sau fizice ieșite din comun, și toate astea într-un context în care s-au cronicizat cazurile de copii încuiați în casă pentru că părinții sunt plecați, abandonul și neglijența abundă, influența mass-mediei este în creștere, etc.

În acest context înțelegerea și împlinirea nevoilor umane și emoționale ale copiilor reprezintă, practic, cheia dezvoltării lor și a societății în care trăiesc, într-un mod sănătos și eficient.

Nevoile umane ale copilului

Dintr-o perspectivă generală asupra nevoilor umane, acestea au de a face cu dezvoltarea acestuia pe trei domenii concrete: dezvoltarea fizică – presupune schimbări corporale și abilități motorii; dezvoltarea cognitivă – are de a face cu procesele gândirii și cu limbajul; și dezvoltarea psiho-socială – are de a face cu emoțiile, personalitatea și relațiile cu ceilalți. (Găișteanu, 2004, p. 4.) În mod particular, nevoile umane ale copiilor se referă la acei factori de bază de care depinde dezvoltarea fizică și motorie, dezvoltarea psihică și cea a comunicării prin limbaj, iar nevoile emoționale ale copiilor au de a face cu acei factori de care ține dezvoltarea psiho-socială.

În fruntea listei nevoilor umane ale copiilor stau nevoile fiziologice, sau nevoile care asigură necesarul nutrițional al organismului copiilor pentru a funcționa la parametri normali și pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă din punct de vedere fizic și psihic. Aici vorbim de hrănire corespunzătoare; somn și odihnă; independență de mișcare; prevenirea îmbolnăvirii prin supravegherea stării de sănătate, imunizare, condiții de locuit; protecția împotriva factorilor fizici sau chimici care pot cauza răni sau intoxicații, etc. Partea interesantă aici este că, așa cum menționează și Mihaela Găisteanu (2004, p. 18) factorii aceștia trebuie urmariți încă dinainte de nașterea copilului, chiar de la momentul concepției. Nevoile fiziologice ale copilului apar odată cu concepția, tocmai de aceea mama trebuie să urmeze anumite principii de igienă, alimentație, mediu de viață și consultații medicale pentru ca viitorul copil să aibă parte de un start bun în viață. După naștere, în funcție de vârsta copilului, nevoile variază. Nutriția, de exemplu, este importantă în toate perioadele vieții, dar în prima perioadă este vitală – laptele matern asigură nu numai hrana pentru creștere, dar și imunitatea necesară pentru prevenirea îmbolnăvirilor. Tot în această perioadă începe dezvoltarea neuronilor – nutriția corespunzătoare asigurând mielinizarea corectă a acestora. Pe tot parcursul vieții nutriția este importantă, de ea depinzând nu doar sănătatea fizică, dar și cea psihică – procesele chimice din organism având nevoie de săruri, minerale, etc pentru o bună funcționare. Alături de nutriție odihna și somnul corespunzător au de a face cu o dezvoltare sănătoasă din punct de vedere fiziologic a copiilor.

Stimularea dezvoltării intelectuale se începe în perioada de sugar și se face, de regulă, de către părinți, în special de către mamă. Dacă copilul are probleme cu dezvoltarea cognitivă și cu dezvoltarea îndemânării, stimularea senzorială se va face de către specialist. Jean Piaget (1968, pp. 38-43.) este de părere că există două feluri de memorie care au nevoie de dezvoltare: memoria de recunoaștere și memoria de evocare. Memoria de recunoaștere este foarte precoce la copii și are legătură cu deprinderile pe care aceștia le formează și este în strânsă legătură cu acțiunile motorii elementare. Memoria de evocare are de a face cu odată cu imaginea mintală și a limbajului. Pornind de la aceste aspecte înțelegem nevoia copiilor de ajutor în dezvoltarea motricității și a mecanismelor de gândire, acestea fiind în strânsă legătură cu dezvoltarea lor psihică și comunicativă. Imitația, jocul, desenul, comunicarea în limbajul copiilor și alte unelte folosite pentru dezvoltarea intelectuală asigură împlinirea nevoilor acestora nu numai în perioada de început a vieții, ci – sub forme variate – și în perioadele următoare.

Nevoile de securitate și protecție reprezintă un alt subcapitol al nevoilor umane de bază ale copiilor. Parintii, și nu numai, trebuie să asigure copiilor o protecție eficientă împotriva factorilor de risc și să confere un grad ridicat de siguranță fizică și psihică. Când vorbim de factori de risc ne referim la orice factori care pot duce la îmbolnăviri – aici intervine nevoia de imunizare; nevoia de îmbracăminte corespunzătoare; nevoia unui cămin care să ofere condițiile minime de siguranță, protecție și igienă; nevoia de tratamente medicale în situațiile de îmbolnăvire; nevoia de educație cu privire la factorii de risc pentru sănătatea fizică sau psihică, etc.

Împlinirea nevoilor de securitate și protecție pornește de la elemente de bază cum ar fi asigurarea îmbrăcămintei necesare și potrivite activităților la care participă copilul (asigura integritatea fizică, temperatura potrivită a organismului, etc), apoi asigurarea igienei corespunzătoare pentru păstrarea sănătății fizice, și continuă cu educația și învățarea copilului pentru a evita pericolele care îl pot afecta fizic sau psihic: accidente, căderi, răniri, comportamentul agresiv al celor din jur, etc.

Organismul copilului este în permenantă dezvoltare pe parcursul vieții și aceata are de a face cu unul din principiile vitale din lumea în care trăim – principiul creșterii. Împlinirea și tratarea corectă a nevoilor de bază ale copiilor rezultă într-o creștere sănătoasă și armonioasă a acestora. În momentul în care una sau mai multe nevoi de bază nu sunt satisfăcute într-un mod corespunzător este afectată creșterea și, automat, aceasta duce la disfuncționalități și anomalii organice și/sau psiho-sociale. Tocmai de aceea atenția acordată nevoilor umane elementare ale copiilor trebuie să fie maximă și prioritară, toate celelalte etape din viață depinzând astfel de copilărie.

Nevoile emoționale ale copilului

Pentru a vorbi despre nevoile emoționale ale copilului trebuie să definim întâi ce sunt emoțiile. În cartea Introducere în psihologia copilului, Rudolph Schaffer îl citează pe Stroufe și spune că ”emoția este o reactie subiectivă la un eveniment relevant, caracterizată prin modificări fiziologice, experiențiale și comportamentale” (Schaffer, 2012, p. 125.) Așadar, deși starea emoțională se dezvoltă în plan afectiv, ea are consecințe în planul fizic și relațional, împlinirea nevoilor emoționale devenind un factor important în dezvoltarea armonioasă a copilului. ”Părinții descoperă adesea că una din cele mai dificile și mai complicate datorii care le revin este aceea de a face față emoțiilor copiilor lor și comportamentului generat de acestea.” (Kuzma, 2003, p. 60.) Tocmai de aceea este nevoie să înțelegem mecanismul emoțiilor și modul de împlinire a nevoilor emoționale – efectul fiind o tratare responsabilă a acestora și un comportament adecvat al copiilor.

Una din primele nevoi emoționale a copilului este nevoia de a fi iubit și de a primi afecțiune. Principiul după care încep să funcționeze copii în climatul dragostei și afecțiunii este unul cu dublu sens – pe măsură ce primesc, încep să și ofere. Nu li se poate cere copiilor să acționeze în dragoste și afectivitate până când nu primesc din partea celor din preajmă același lucru. Kay Kuzma merge mai departe și spune că ”fiecare copil este asemenea unui pahar gol și singurul mod în care acest pahar poate fi umplut este acela de a-i arăta copilului dragoste. Doar atunci când paharul este plin de dă peste el copilul începe să dăruiască, la rândul său, dragoste.” (Kuzma, 2003, p. 11.) Dragostea și afectivitatea se manifestă prin timp calitativ și cantitativ petrecut cu copilul, afecțiune arătată necondiționat, acceptare ca să simtă că este iubit, ascultare cu atenție și alte modalități care construiesc relația de încredere și afectivitate.

O a doua nevoie emoțională este cea de încredere și siguranță emoțională. Copii au nevoie să își dezvolte încrederea în persoanele care contribuie la dezvoltarea lui, această încredere contribuind la stabilitatea lui emoțională de mai târziu. După cum remarcă și Mihaela Găișteanu (Găisteanu, 2004, p. 26) una din primele manifestări emotive la copil este teama – zgomotele puternice, persoanele străine care se apropie de el, absența părinților pentru o anumită perioadă de timp, și alți factori sporesc această reacție a bebelușului. Mai târziu apare anxietatea după înțărcare și separarea de cei față de care și-a format atașamentul, teama datorată relațiilor conflictuale între părinți, conștientizarea problemelor materiale și alte influențe care pot fi agravate sau ameliorate de felul în care se dezvoltă relația de incredere între copil și persoana responsabilă de împlinirea acestei nevoi emoționale. Dezvoltarea încrederii este importantă și prin prisma faptului că personalitatea copilului se dezvoltă inițial prin copierea modelelor celor în care are încredere, efectul fiind – de cele mai multe ori – permanent.

Nevoia de libertate și responsabilizare este o altă nevoie care face parte din nevoile emoționale ale copiilor. Prin aceasta se înțelege că aceștia au nevoie să experimenteze singuri diferite lucruri, să exploreze și să își satisfacă curiozitatea. ”La copilul mic mintea îi este la fel de activă pe cât îi este corpul. El este curios: vrea să descopere cum funcționează lucrurile, unde se află ele și cum se simt la pipăit. Combinând nevoia de mișcare cu cea de cunoaștere, îl veți putea conduce către o atitudine cercetătoare, exploratoare, încununată de desdoperiri.” (Kuzma, 2003, p. 21.) Interesant este că timp de 2 ani de zile îi tot învăță pe copii să vorbească și să meargă, iar apoi îi limităm spunându-le să tacă și să stea jos. Dezvoltarea lor emoțională și pregătirea pentru viață trebuie să includă libertatea și responsabilizarea, dar nu oricum, ci urmăriți și direcționați pentru a transforma acest lucru într-un câștig.

Deși aparent vine în contradicție cu nevoia prezentată anterior, o altă nevoie emoțională a copiilor este cea de disciplină și de impunere a unor limitări. Limitele rezonabile și disciplina direcționată corect nu sunt neapărat privite ca restricții, ci ca și o direcționare înspre autocontrol și echilibru. În timp, disciplina și limitarea aplicată corect vor duce la o mai bună toleranță la frustrare și o stăpânnire a mâniei, mai puțină agresivitate, un comportament pozitiv, mai multă responsabilitate, mai puțină impulsivitate și mai mult autocontrol. Disciplinarea nu trebuie sa golească acel pahar al dragostei despre care vorbeam mai devreme, ci să fie în concordanță cu felul în care sunt împlinite celelalte nevoi emoționale.

Nevoia de respect și relaționare este o altă nevoie din domeniul nevoilor emoționale. Omul (copilul) este o ființă socială și relațională, iar împlinirea lui emoțională depinde în mare măsură și de felul în care nevoile lui emoționale sunt satisfăcute. Prin împlinirea acestei nevoi se crește nivelul de respect față de sine al copilului, dar – în același timp – se dezvoltă respectul pentru ceilalți în relațiile pe care copilul le dezvoltă. Asta înseamnă dezvoltarea capacității de empatie, de ascultare a celorlalți, dezvoltarea capacității de a analiza și a înțelege relațiile, rezolvarea conflictelor, exprimarea mai clară în comunicare, socializare în grupuri, împărtășire și colaborare, etc. Totul poate porni de la una din cele mai banale situații de viață, după cum se menționează în citatul următor: ”inadaptabilitatea socială este mai dureroasă și mai explicită atunci când se manifestă într-unul din cele mai periculoase momente din viața unui copil: încercarea de a fi acceptat într-un grup de joacă” (Goleman, 2001, p. 155)

Sentimentul de a fi respins și incapacitatea de a depăși acest lucru, sau dorința patologică de a fi acceptat cu orice preț, poate afecta uneori pe termen lung și cu efecte majore dezvoltarea normală a unui copil – aici intervine responsabilitatea celui care îl ajută în împlinirea nevoilor și în dezvoltarea sa armonioasă. Datorită manifestărilor din domeniul relațional am putea spune că împlinirea nevoilor din acest domeniu au efectul cel mai vizibil în comportamentul copilului.

Concluzii

După cum menționează Daniel Goleman în cartea sa Inteligența emoțională, nucleul de bază al emoțiilor dezvoltă dispozițiile care sunt mai durabile decât emoțiile și, mai târziu, temperamentele cronicizate. (Goleman, 2001, p. 347.) Pornind de la afirmația anterioară tragem concluzia că împlinirea nevoilor copilului – nu doar emoționale, dar și cele umane fundamentale, au de a face cu felul în care se dezvoltă și trăiește acel copil pentru tot restul vieții.

Importanța nevoilor umane și emoționale este dovedită și de faptul că o parte din acestea au devenit drepturi ale copilului în legislația internațională – înțelegerea unanimă este că aceste nevoi sunt fundamentale și indispensabile dezvoltării armonioase și complete a copilului.

Asumarea rolului de ”investitor” în viața copilului și asumarea responsabilității pentru ceea ce va fi acesta în viitor poate face diferența între un copil integru fizic, psihic, social și unul bolnav din toate aceste puncte de vedere, sau chiar diferența între o societate sănătoasă fizic și moral și una deformată și în proces de dezintegrare.

Bibliografie:

Freud, Anna, 2002, Normal și patologic la copil, București, editura fundației Generația.

Găișteanu, Mihaela, 2004, Psihologia copilului, Foxit software company.

Goleman, Daniel, 2001, Inteligența emoțională, București, Editura Cartea Veche.

Kuzma, Key, 2003, Înțelege-ți copilul, București, Viață și sănătate.

Piaget, Jean, 1968, Psihologia copilului, Paris: Presses Universitaires de France.

Tripp, Tedd, 1995, Păstorind o inimă de copil, Iași: editura Alfa.

Tripp, Tedd & Margy, 2013, Modelând o inimă de copil, Arad: editura Carmel Print.

Schaffer, Rudolph, 2012, Introducere în psihologia copilului, Cluj Napoca: editura ASCR.