Nevoia de Apartenenta Dezvoltata Si Educata la Prescolari Prin Transmiterea Traditiilor Si Valorilor Culturale

Nevoia de apartenență dezvoltată și educată la preșcolari prin transmiterea tradițiilor și valorilor culturale

CAPITOLUL I

Introducere

MOTTO:

,, Eu cred că veșnicia s-a născut la sat

Aici orice gând e mai încet

Și inima-ți zvâcnește mai rar,

Ca și cum nu ți-ar mai bate în piept,

Ci adânc în pământ undeva.”

(Lucian Blaga, ,, Sufletul Satului “)

Tema lucrării mele a pornit de la ideea și de la faptul, tot mai evident în zilele noastre, că, moștenirea noastră tradițională, este uneori uitată și ignorată în fața ,,valorilor urbanismului”. Am observat cu plăcere că tinerii noștrii, mai ales copiii de vârste mici, sunt foarte receptivi și încântați de tot ceea ce considerăm noi a fi tradiție și folclor. Fără a pune întrebări prea multe, ei urmează exemplul nostru, al adulților, al comunității.

Dacă de la cea mai fragedă vârstă, îi punem în contact cu obiceiuri și tradiții locale, le transmitem informații adaptate vârstei lor și puterii lor de înțelegere, dacă ne dăruim acestui scop, este imposibil ca mai târziu roadele muncii noastre să nu se vadă. Copiii noștri trebuie să simtă că aparțin unei comunități, că au responsabilitatea de a prețui și a duce mai departe tezaurul pe care l-au primit.

Îmi amintesc, desigur de vremea copilariei, când fiecare sarbatoare era un prilej de bucurie mult gustat de fiecare membru al casei.

Au trecut anii si azi privesc cu nostalgie în urma, la vremurile de odinioara si mă bucuram de neasemuita frumusete a datinilor crestinesti.

Încercam sa reînviem aceste obiceiuri, sa scoatem la lumina din sfânta noastra "lada de zestre" tezaurul pastrat cu multa grija de poporul nostru:

„Am căutat în lada mare

Și mi-am pus strai de sărbătoare

Și-n căutarea mea ciudată,

Eu am găsit ce-a fost odată.”

Bazat pe o veche moștenire, portul popular românesc a evoluat de-a lungul timpului, adoptând diferite tipuri și variante a căror frumusețe și bogăție sunt bine definite, situându-se astfel printre cele mai valoroase creații ale artei românești și care în cursul îndelungatei istorii și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale.

Grădinița, noul curriculum, oferă cadrelor didactice posibilitatea de a implementa activități opționale, de a derula activități extracurriculare, de a desfășura parteneriate și de a planifica proiecte cu teme la alegerea și interesul copiilor.

Profitând de această libertate, mi-am propus să realizez lucrarea mea de licență, abordând următoarea temă: “Nevoia de apartenență dezvoltată și educată la preșcolari prin transmiterea tradițiilor și valorilor culturale”.

După cum spunea atât de frumos Vasile Alecsandri moștenirea noastră din străbuni reprezintă ,, comori neprețuite de simțuri gingașe, de idei înalte, de motive istorice, de crezuri superstițioase, de datini strămoșești și mai cu seama de frumuseți poetice pline de originalitate și fără seamăn…”

În acest sens, sunt de părere că a cunoaște obiceiuri, tradiții populare, dansuri populare locale și nu numai, poate avea un impact deosebit în dezvoltarea copilului, prin prisma ideilor și sentimentelor pe care acestea le transmit.

Este de datoria noastră, a cadrelor didactice să facem cunoscute copiilor preșcolari elemente de istorie care ne înconjoară:

"Caci nu e datorie româneasca mai vrednica de a fi îndeplinita si nu e osteneala mai de folos, decât ca sa facem partasi pe cei mai tineri, pe cei ce vin dupa noi, de bunurile sufletesti mostenite din vechime, sa li le predam lor ca pe o zestre de mare pret."

George Breazul

Vechile noastre sate sunt păstrătoare ale unei tradiții culturale cu rădăcini atăt de adânci, încât merg departe în preistorie.

Țăranii români liberi au făurit o civilizație rurală care nu numai că are un caracter de originialitate mai vie decăt a altor neamuri, dar a dovedit o putere de creație culturală care uimește pe oricine ajunge să o cunoască.

,, Cei ce cercetează azi satele nu mai recunosc decât cu greu amintirile vechii lor civilizații. Dar nu aceasta este ceea ce are însemnătate, căci civilizațiile se dezvoltă neconștient, ca un proces istoric firesc, care nu poate fi oprit și nici nu trebuie văzut ca o chezășie a posibilității unui nesfârșit progres spre omenire din ce în ce mai deplină. “

Luând în considerare aceste motive am început demersul meu de cercetare a trecutului istoric, tradițional și cultural al comunității din Medieșul Aurit.

Pentru noi, românii, a vorbi de obiceiuri si traditii astazi, înseamna a reflecta asupra vietii spirituale si morale a poporului si de a încerca o revigorare moral – spirituala a tinerei generatii.

Noi, adultii, ne aducem aminte cu placere de zilele copilariei noastre, de radacinile neamului nostru românesc si pentru ca ne dorim din tot sufletul ca tot ce e frumos sa nu moara, încercam sa reînviem în sufletele copiilor nostri dorinta de a cunoaste trecutul stramosesc precum si datinile si obiceiurile acestui popor.

Consideram, ca orice copil trebuie educat pentru a fi un continuator al valorilor culturii populare si pentru a-l pregati pentru integrarea lui în colectivitatea nationala, urmarim familiarizarea sa cu traditiile populare, cu evenimentele istorice, precum si cu valorile spirituale ale localitatii natale si ale tarii.

lata de ce am considerat necesara abordarea acestei teme, care sa-i ofere copilului sansa integrarii într-o societate pusa în slujba progresului spiritual si moral de care are atâta nevoie omenirea.

CAPITOLUL II

2.1.Nevoile copilului conform piramidei lui Abraham Maslow

Maslow a facut o ierarhie a celor 8 nevoi fundamentale ale omului, ordinea fiind de la baza piramidei si pana in varful acesteia. Secretul este ca, daca o nevoie de pe o treapta inferioara nu este satisfacuta, atunci nu se poate trece la satisfacerea unei nevoi de pe o treapta superioara. Ca de exemplu, nu ii poti cere unui om sa fie creativ, daca el nu are satisfacuta nevoia de autorespect. Extrapoland, nu ii poti cere unui copil sa aiba rezultate bune la invatatura, daca el nu are conditiile minime de securitate, de exemplu.

Asadar, care sunt aceste nevoi ale copilului?

Nevoile fiziologice

Primul nivel al Piramidei lui Maslow este reprezentat de catre nevoile elementare: mancare, aer, somn, caldura, etc. Pe scurt, ceea ce este necesar ca organismul sa functioneze la parametrii normali.

Este stiut faptul ca, atunci cand iti este frig, de exemplu, organismul indreapta o cantitate mai mare de sange spre extremitati, pentru a le proteja de inghet, lasand creierul cu una minima. Atunci cand iti este foame, inconstientul este orientat spre gasirea unor surse de mancare si nu spre gandirea unor idei profunde. Natura a introdus aceste variabile, in functionarea noastra, pentru ca organismul sa supravietuiasca, indreptandu-i toate resursele disponibile spre acest scop.
Asadar, este de la sine inteles ca fara aceste elemente, omul nu poate progresa, din nici un punct de vedere. Cand vine vorba de copii, acestea devin si mai importante, deoarece, spre deosebire de adulti, ei nu poseda autocontrol. De aceea, un copil caruia ii este foame, somn sau frig nu va putea sa se concentreze pe alte aspecte, precum invatatul.

Nevoile de securitate

Daca toate conditiile de pe prima treapta a Piramidei lui Maslow sunt indeplinite, atunci se activeaza nevoile de pe cea de a doua.
Securitatea de care au nevoie copiii se traduce prin atmosfera din imediata lor apropiere. De exemplu, un copil nu ar fi, niciodata, constient de criza economica si de insecuritatea generala pe care o genereaza aceasta. In schimb, ar putea sa se teama, foarte mult, de faptul ca mama sa este indispusa, putand, oricand, izbucni. Asadar, prin nevoia de securitate a copilului putem sa ne referim, fara probleme, la starea de „pace” din interiorul caminului familial.

Nevoile de apartenenta

Poate, pentru un adult trecut prin viata si confruntat, de-a lungul timpului, cu diferite tipuri de persoane, nevoia de apartenenta se poate rezuma la familie si la siguranta pe care o ofera aceasta. Acesta este si motivul pentru care, adeseori, auzim de la persoanele in varsta idei precum „Unde e mai bine decat la mama acasa” sau „Nu ai nevoie de prieteni, oamenii sunt rai”. Pentru un copil, insa, care nu are indeajuns de multa experienta si insumeaza setarile „by default” ale naturii, nevoia de apartenenta inseamna mult mai mult: ea cuprinde atat familia, cat si prietenii, relatii sociale trecatoare sau o relatie de iubire.
De fapt, in ciuda mecanismului de aparare descris mai sus, dezvoltat de catre unii adulti, chiar si ei au nevoie de aceste aspecte ale vietii lor. Explicatia este simpla si se gaseste in insasi definitia omului: el este un „animal social”, care are nevoie de cei din jur, pentru a functiona. De aceea, in mediul celor care lucreaza cu psihicul, insingurarea este cunoscuta ca si simptom patologic

Lipsa autorespectului, cauzeaza, desigur, frustrari. Frustrarile sunt cele care ne „dau viata peste cap”, afectandu-ne gandurile, actiunile si pe cei din jurul nostru. Nevoia de autorespect este una covarsioare si ea este motivul principal pentru care fiecare dintre noi incearca sa atinga anumite teluri. A te simti bine cu tine nu este doar o stare de spirit ce este descrisa in cartile motivationale, ci este o conditie necesara, daca vrem sa ne imbunatatim, constant, calitatea vietii. In aceeasi categorie intra si respectul venit din partea celorlalti, acestia fiind reprezentati si de catre cei din afara familiei, ca, de exemplu vecinii, colegii de clasa sau prietenii.
„Rusinea” si timiditatea sunt, ambele, rezultate directe ale fricii de a nu gresi si a pierde, astfel, respectul celorlalti.

Nevoile de cunoastere

Greseala pe care multi dintre parinti si chiar si sistemul scolar romanesc o fac, este aceea de a pune, pe prim plan, nevoia de cognitie. Totusi, ea se afla doar pe a 5-a treapta in Piramida Nevoilor si nu poate fi simtita daca celelalte 4 nu au fost satisfacute.

Prin nevoia de cognitie intelegem dorinta de cunoastere, autocunoastere si de a da un sens faptelor, lucrurilor si caracteristicilor lumii in care traim. In ciuda faptului ca ea este, totusi, o nevoie de baza, rareori o vedem satisfacuta, deoarece multe dintre persoanele din jurul nostru – la nivel global si nu doar romanesc – sunt prinse in lupta satisfacerii celorlalte trepte.
In cazul copiilor, aceasta nevoie este una dintre cele mai evidente, in principiu, datorita faptului ca parintii au in vedere ca restul treptelor sa fie satisfacute, cei mici fiind lipsiti de grija lor si putand, astfel, sa se concentreze asupra acestui aspect. Problemele la invatatura sunt, adeseori, cauzate de lipsa satisfacerii unei nevoi de pe o treapta inferioara, rezolvarea fiind reprezentata de identificarea si multumirea acestei dorinte

Nevoile estetice

Frumusetea, echilibrul, forma sunt unele dintre cele mai inalte dorinte spre care omul poate accede, asa cum intuiau si poetii vremurilor de demult. Insa, aceasta nu se intampla datorita unui anumit nivel de inteligenta, asa cum multi ar crede, ci satisfacerii nevoilor de baza, de pe treptele inferioare ale piramidei.
De altfel, acest lucru este si normal: atunci cand mintea iti este libera de grijile vietii de zi cu zi, ce altceva mai ramane de facut decat sa cauti echilibrul, in mediul in care traiesti? Astfel, putem vedea ca dorinta de frumos nu este doar un moft, dupa cum este sensul comun, ci o nevoie fara de care nu putem spune ca suntem completi.
Copilaria, insasi, tocmai din aceasta cauza, ne pare a fi cea mai frumoasa perioada din viata: pentru ca acum, adulti, confruntandu-ne cu grijile din fiecare zi, rareori ajungem la momentul in care sa simtim nevoia de a crea echilibru in jurul nostru, asemanator cu cel din caminul parintesc. Si, chiar daca el exista, gasim, intotdeauna, scuze ca sa nu ii recunoastem existenta.
Cand un copil simte aceasta frumusete, inconjurandu-l, creativitatea lui atinge cote foarte inalte, fapt reflectat nu doar in creatii vizibile, ca desenul, de exemplu, dar si in gasirea solutiilor sau in inventarea ideilor.

Nevoile de dezvoltare

Fericirea nu este, asa cum spun versurile cantecelor, „un vis pe care nu poti sa il atingi vreodata” ci este, si ea, o nevoie de baza a omului. Avem nevoie sa ne simtim fericiti, periodic, pentru a da un sens vietii. Copiii stiu si simt fericirea, in forma in care este ea. Atunci cand, intrebat fiind, un copil spune ca este nefericit, rezolvarea trebuie cautata, desigur, in celelate trepte ale acestei Piramide, care, daca vor fi satisfacute, vor aduce dupa sine si acest sentiment.
Maturizarea inseamna tocmai atingerea acestei trepte. Desi, biologic, organismul nostru imbatraneste, nu putem spune ca suntem intr-adevar maturi pana ce nu am ajuns la acest punct. Acesta este si motivul pentru care tinerii doresc sa se desprinda de caminul parintesc,

Inconstientul este cel care, odata cu dezvoltarea functiei sexuale, ne cere sa ne construim propriul camin, sa procream, sa ne desenam propriul drum, in viata, independent de cel al predecesorilor nostri. De aici apare si tendinta copiilor de a se orienta spre grupul de prieteni in adolescenta si, tot de aici vine si „personalitatea carieristica”, in cazul unor oameni.

Nevoia de transcendenta, sens suprem, contributie

Stiti cum puteti recunoaste un copil ce are toate nevoile de baza satisfacute? Mai mult, stiti cum identificati un adult care nu se confrunta cu frustrarile cauzate de lipsa lor? Este cel care, intr-o situatie, alaturi de un grup, se implica neconditionat in actiuni, fara a astepta ceva, in schimb. Este cel care poate fi definit prin sintagma „atat de linistit, incat te linisteste si pe tine” si cel care, departe de a isi atinge propriile teluri, gandeste la nivelul binelui comunitatii din care face parte. Este furnica, din musuroi, care munceste fara sa intrebe „de ce”, pentru binele intregii comunitati si este eroul din istorie care se sacrifica pentru binele poporului sau.
Un copil care are toate nevoile de baza satisfacute, va gandi si actiona pentru binele familiei (al poporului sau), fara a astepta recompense, fiind, adeseori, caracterizat ca un om „foarte matur pentru varsta lui”. Desi pare un lucru normal, privind din acest punct de vedere, ca fiecare copil si, implicit, om, sa ajunga la acest stadiu, din pacate foarte multi dintre noi clacam undeva, pe drum, nestiind cum sa ne satisfacem nevoile inferioare si blocandu-ne la un nivel care nu ne lasa sa evoluam si sa indeplinim toate nevoile inconstientului. Si, mai mult, adeseori, neavand propriile nevoi acoperite, nu stim sa le acoperim nici pe cele ale copiilor nostri, obligandu-i sa ramana blocati pe aceleasi trepte cu noi. Din fericire, daca am ajuns la treapta nevoilor de cognitie, cel mai probabil vom invata cum sa reparam acest lucru, cat de curand, si sa creem un mediu propice pentru noi si ei.

2.2..CARACTERIZAREA PSIHOLOGICĂ A VÂRSTEI PREȘCOLARE

(de la 3 la 6 ani)

2.2.1. PREZENTARE GENERALA

Copilul prescolar ia contact mai strans cu mediul de gradinita, diferit de cel familial, si traverseaza observativ mediul social (strada, magazinele, mijloacele comune de transport).

Cele trei componente ale mediului solicita copilului ajustari ale comportamentului la sistemele nuantat diferite de cerinte, in conditii de tutela, protectie si afectiune diferite, si creeaza si o mai mare sesizare a diversitatii lumii si vietii, o mai densa si complexa antrenare a deciziilor, curiozitatii, emotiilor si cunoasterii in situatii numeroase inedite. Astfel dezvoltandu-se bazele personalitatii copilului si capacitatile de cunoastere, comunicare, expresia si emanciparea personalitatii. Se dezvolta, de asemenea, capacitatile de proiectare in contextul evenimentelor prin care trece copilul. Capacitatile de cunoastere devin complexe, sunt insa specific impregnate de caracteristicile varstelor, si concomitent cu dezvoltarea lor, se dezvolta reprezentarile.

Fluiditatea acestui plan de produse psihice alimenteaza imaginatia, comportamentele si strategiile mintale care sunt incarcate de o simbolistica ampla si o emotionalitate complexa.

Tipul fundamental de activitate este jocul, care reprezinta o decentrare a psihicului de pe activitatea de percepere pe activitatea de implantatie in viata cultural-sociala, prin simbolizari ample si complexe. Tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica, amplificandu-se conduitele din contextul colectivelor de copii. Are loc concomitent si diferentierea conduitelor fata de persoane de diferite varste si ocupatii, aflate in ambianta cultural-sociala a copilului.

Dezvoltarea fizica este evidenta, de la 3 la 6 ani are loc cresterea de la aproximativ 92 cm la 116 cm ca statura, si o crestere de la circa 14 kg la 22 de kg ponderal. De asemenea, are loc o schimbare si dezvoltare a structurii muschilor, descreste ponderea tesutului adipos, pielea devine mai elastica, mai densa si mai putin friabila, procesul de osificare este intens la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice, claviculare, dantura provizorie incepe sa se deterioreze si mugurii danturii definitive se intaresc. Organismul (in intregime) devine mai elastic, miscarile mai suple si sigure. Persista o oarecare iritabilitate a cailor rino-faringiene si implicit o sensibilitate fata de bolile copilariei, plus o usoara contractare de gripe si.

Continua dezvoltarea diferentierilor fine in antrenarea functionala a structurilor scoartei cerebrale, angajarea mozaicala fina a zonelor vorbirii si a dominatiei asimetrice a uneia dintre cele doua emisfere (de obicei, stanga), fapt ce determina caracterul de dreptaci, stangaci sau ambidextru a manualitatii copilului. Dezvoltarea biochimismului intern devine mai complexa si impregnanta de hormonii tiroidieni si cei ai timusului (glanda cresterii).

Comportamentele alimentare se culturalizeaza intens. Se stie ca alimentarea nu este numai un act de satisfacere a unei trebuinte vitale de intretinere a organismului. Alimentatia este impregnata de o serie de ritualuri si s-au diferentiat in mesele principale ale zilei, micul dejun, pranzul si cina, iar pentru copil un plus de doua gustari. Consistenta si orele acestor mese se afla in plina transformare sub influenta regimului de viata modern. Cea mai evidenta schimbare consta in cresterea consistentei micului dejun si a cinei, si diminuarea consistentei si duratei mesei de la mijlocul zilei ca si iesirea desertului din regimul de aliment premial.

Din punctul de vedere al modului cum se realizeaza alimentati, interesanta este asezarea si tinuta la masa, utilizarea tacamurilor, paharului si a altor ustensile (solnita, servetelele etc.). Perioada prescolara este dominata de intensificarea consolidarii deprinderilor legate de folosirea acestor ustensile (latura instrumentala a alimentarii). Spre sfarsitul perioadei prescolare, aceste deprinderi sunt evidente.

Tot in procesul alimentatiei exista un al doilea cerc de conduite, cel al reactiilor cultural-sociale privind modul de a se servi, de a cere, de a multumi, tinuta la masa, relationarea cu ceilalti. Atentia la cerintele acestora. Acestea iradiaza si in alte zone ale conduitelor civilizate, fiind intretinute apoi de cele din urma.

In perioada prescolara, latura instrumentala a alimentatiei trece in faze progresive complexe. La 3 ani, copilul reuseste sa manance cu furculita bucati de carne ce i-au fost taiate in prealabil. Intre 4 si 6 ani isi insuseste conduitele de utilizare adecvata a furculitei, lingurii si linguritei, paharului cu apa, a servetului, solnitei etc. Copilul trece la o alimentatie complexa. La 4 ani, preferintele alimentare devin mai selective.

Ne-adaptarea culturala alimentara se exprima prin carente in constituirea deprinderilor curente implicate in alimentatie in sensul celor mai sus descrise. Manuirea grosolana si stanga ce a tacamurilor, ori ignorarea lor, nefolosirea servetelelor, imprastierea de alimente, murdarirea fetei de masa, tendinta de a nu tine seama de ceilalti in timpul mesei etc., fac parte din insemnele inadaptarii cultural-alimentare.

La acestea se adauga mica psihopatologie alimentara – unele reactii nevrotice sau unele reactii excesive ca voma, dezgustul, obsesiile alimentare (de dulciuri) sau refuzul lor, stocarea in gura de boluri alimentare ce nu pot inghitite etc.

Intre 4 si 5 ani, copilul trece printr-o diminuare a poftei de mancare, adesea determinata de monotonia regimului alimentar sau de tensiuni afective.

Progresele similare se manifesta si in domeniul culturalizarii legate de imbracare, igiena si toaleta. Imbracarea implica numeroase deprinderi, dar si competente implicate in decizia de a alege imbracamintea in functie de o serie de factori sezonieri sau ai zilei (imbracamintea de zi si imbracamintea de noapte). La 3 ani, copilul este dependent de adult pe acest plan. La 6 ani, el dispune de numeroase deprinderi legate de imbracare.

O problema interesanta prin latura psihologica pe care o implica este aceea a continutului buzunarelor copiilor, copilul de 3-4 ani avand buzunarele relativ goale, insa spre 5 ani, incep sa cuprinda dulciuri si ambalaje de dulciuri, spre 6 ani unele obiecte mici, dopuri, baloane, pietricele colorate, capse si chiar cioburi de sticla colorata.

Igiena alimentara, de spalare a mainilor inainte de orice masa si dupa orice vizita la toaleta, spalarea obrazului, a urechilor, a gatului, baia, taierea unghiilor, pieptanarea parului, spalarea dintilor, c 424i87e onduita la toaleta, folosirea hartiei igienice, a jetului de apa etc. precum si folosirea de lotiuni, folosirea batistei etc. oglindesc gradul de dezvoltare a deprinderilor igienice, dar si interesele copilului care contribuie la formarea imaginii de sine. Si pe acest plan exista diferente mari intre copii: unii se ingrijesc excesiv sau prelungit, deoarece transforma momentele de ingrijire in joc; in schimb, altora le este teama de apa sau raman indiferenti fata de murdarie. In genere, pana la 6 ani copiii reusesc sa stie sa se spele pe dinti si sa o faca zilnic. In majoritatea cazurilor, ei devin sensibili la curatenie, iar fetitele manifesta adeseori forme evidente de cochetarie.

Prin toate cele descrise mai sus, copilul isi insuseste elementele de baza ale fondului de adaptare culturala, amplu concentrate in asa-numitii 'cei 7 ani de acasa'. Expresia isi mentine sensul, dar anii nu mai sunt 7, ci 6, si substanta conduitelor la care se refera nu se mai dobandeste numai in familie, ci si in gradinita.

In perioada prescolara, copilul accepta mai greu sa mearga la culcare, spectacolul relationarii cu ceilalti, interesul pentru ce fac adultii (adultrism) ca si placerea jocului fiind de mare atractie. Protestul fata de mersul la culcare poate fi verbal, evaziv sau categoric, de tergiversare, incarcat de tot felul de tranzactii, ca si de necesitatea de a avea un fetis, prezenta unei persoane, a unei surse de lumina, cu liniste totala sau cu muzica etc.

Exista diferente mari intre copii in ceea ce priveste adormirea, modul de a dormi (acoperit, descoperit, linistit, zbuciumat), trezirea (prelungita, imediata), dispozitia (linistit, tacut, vesel, rasfatat, plangacios).

Asadar, pana la 6 ani are loc acest amplu proces de constituire de deprinderi exprimate prin conduite alimentare, vestimentare si igienice etc. Importanta lor este mare si creeaza personalitatii un suport de adaptare ce are ecouri profunde ordonatoare generale, creand si un suport de responsabilitate pentru propria persoana si de autonomie reala, dar si de contributie la structura constiintei de sine, a eu-lui corporal

2.2.2. CARACTERISTICI PSIHICE GENERALE

Aceasta este una din perioadele de intensa dezvoltare psihica deoarece presiunea structurilor sociale, culturale, absorbtia copilului in institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare, diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicitand o mai mare varietate de conduite, iar contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin astfel mai active, acestea constituind puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a castigarii de modalitati diverse de activitati, a dobandirii de abilitati inscrise in programele gradinitelor. In aceste conditii, comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc.

Devine activa contradictia dintre cerintele interne, dorintele, aspiratiile, interesele copilului si posibilitatile de a fi satisfacute. Copilul parcurge contradictii legate de modalitatile mai simple si primitive de satisfacere a trebuintelor si cerintelor implicate in trebuintele noi si in modalitatile mai complexe si civilizate de a fi satisfacute.

Copilul descopera faptul ca imaginar poate sa se transpuna in orice situatie, fie ea si fantastica, pe cand in realitate situatiile de viata sunt foarte restranse si banale ca semnificatie. Legata de aceasta contradictie se dezvolta dorinta de a crea, de a schimba, de a se imbogati si de a trai din plin.

Perioada prescolara poate fi impartita in trei sub-perioade: aceea a prescolarului mic (3-4 ani), a prescolarului mijlociu (4-5 ani) si a prescolarului mare (5-6 ani).

Perioada prescolara mica se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor si a aptitudinilor marunte implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului. De la un relativ echilibru la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima o mare decentrare de pe obiectele concrete si manipularea lor pe integrarea obiectelor in strategii mai largi de utilizare in care li se confera functii simbolice. Integrarea in gradinita se face cu oarecare dificultate la aceasta varsta, data fiind dependenta mare a copilului prescolar mic fata de mama sa si de ambianta familiala.

Instabilitatea psihomotorie, anxietatea crescuta in situatii de desprindere de mediul familial contribuie la adaptarea dificila a copilului la conditiile de gradinita. Adaptarea este cu atat mai dificila, cu cat copilul nu stie inca sa se exprime destul de clar si nu intelege prea bine ce i se spune. La acestea se adauga inconsistenta unor limite clare intre realitatea personala subiectiva si realitatea obiectiva, favorizand dilatarea si inundarea realitatii obiective de realitatea subiectiva, fenomen pe care Jean Piaget l-a denumit "egocentrism".

Perioada prescolara mica este vadit de trecere de la centrarea activitatii organismului pe satisfacerea necesitatilor imediate, adeseori dominant biologice spre activitati in care devin mai complicate modalitatile de satisfacere a unor trebuinte psihologice. Prescolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plange razand si trece usor de la o dispozitie la alta. Durerea sa ca si bucuria sunt explozive, totale.

Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai neindemanatic iar miscarile sale devin mai brutale

In perioada prescolara mijlocie, copilul traverseaza un usor puseu de crestere. Pe plan psihologic se intensifica dezvoltarea limbajului (intre 3 si 5 ani se castiga cam 50 cuvinte pe luna). Este evidenta dezvoltarea autonomiei datorita progreselor ce se realizeaza in planul deprinderilor alimentare, de imbracare, igienice. Se intensifica dezvoltarea constiintei de sine, fapt ce se exprima prin cresterea opozabilitatii, a bravadei, a dorintei de a atrage atentia asupra sa. Jocul devine o activitate de baza incarcata de caracteristici active de manipulare a experientei de viata, a observatiilor a emotiilor, a actiunilor si a conduitelor ce se vehiculeaza in ambianta sa.

Receptivitatea copilului fata de habitusurile conservate de familie si apoi de gradinita creste – copilul isi insuseste regulile specifice implicate in convietuirea din aceste colective. Copilul devine mai sensibil la semnificatia evenimentelor. Conduitele lui devin mai nuantate si incorporeaza mai numeroase reactii si adresari reverentioase, dar creste si fragilitatea sa afectiva. Ii plac povestile, prezinta interes pentru carti cu imagini, pentru desen, modelaj, jocuri cu cuburi, teatru de papusi ori de marionete, TV., desene animate etc.

Prescolarul mare (5-6 ani) manifesta o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticente in situatii usor penibile. Campul atentiei este dominat de o intelegere mai profunda a situatiilor.

Exista si in aceasta perioada o opozitie fata de adult ce se manifesta spontan, urmata de dorinte vadite de reconciliere. La unii copii, acestea sunt oprimate in comportament, dar alimentate subconstient. Se manifesta in conduitele alimentare si pun in evidenta susceptibilitatile nesatisfacute. Este caracteristica prescolarului mare adaptarea conduitelor de diferite persoane, de caracteristicile acestora in cele doua medii concurente, familia si gradinita. In acest sens, copilul poate fi acasa destins, disponibil, iar in gradinita, rasfatat, nervos, si invers, fapt ce pune de asemenea probleme legate de dificultatile sale de adaptare, manifestate prin aceste mari distante psihologice de conduita in cele doua medii.

Adeseori, in timpul in care copilul are conduite incarcate de negativism exista persoane devalorizate psihic pentru el – sau persoane cu care nu stabileste relatii firesti datorita unor baraje psihice (din teama, din antipatie, din nesiguranta). Concomitent se exprima cerinta activa a copilului de a fi de folos adultilor. Atentia mare fata de acestia se exprima evident prin imitatia discreta, contagiuni (inclusiv de dispozitie afectiva) etc. In perioada prescolara mare, activitatea creatoare este evidenta, cu tendinte de diferentiere. Desenul, muzica, colajele, constructia, mozaicul intereseaza foarte mult copiii.

Capacitatea de invatare devine activa si este dublata de interese de cunoastere care incorporeaza si forme, mai evoluate de simbolizare in care actioneaza integratori verbali.

In gradinita copilul traverseaza programe educative diverse care-i maresc sensibilitatea intelectual-observativa, il abiliteaza cu manualitati tot mai complexe, uneori il pun in contact cu elemente ale simbotisticii artistice. Imaginatia utilizeaza probabilul fantastic si mai putin in viata de fiecare zi ramanand activa insa in joc.

Simbolistica infantila este impregnata, de un decalaj intre dezvoltarea afectivitatii fata de cea intelectuala. In acest sens, exista o varsta a simbolului mimat intre 4 si 6 ani si o faza a identificarii de simbol intre 5 si 6 ani. In orice caz, dominatia planului imaginativ este evidenta ca suport al dezvoltarii simbolistice ludice, dar si a unei anumite coloraturi a universului mental al copilului.

2.2.3. ADAPTAREA (LA VIATA DE GRADINITA)

Se considera ca exista cel putin trei planuri ale conduitelor in care este solicitata adaptarea prescolarului in mod diferit: planul deservirii, cel al prezentei regimului de activitati obligatorii din gradinita si implicit solicitarea intensiva a atentiei, a memoriei, a activitatilor intelectuale, prin aceasta si planul integrarii in colectivitate, in activitatile ce o caracterizeaza la un moment dat. Astfel, s-au pus in evidenta 6 tipuri de adaptare :

1) Adaptarea foarte buna se caracterizeaza prin despartiri fara ezitari de persoana care a adus copilul in gradinita, prin conduite saturate de curiozitate si de investigatie activa in mediul de gradinita. La acestea se adauga stabilirea rapida de relatii cu educatoarea si cu copiii din grupa.

2) Adaptarea buna se caracterizeaza prin despartirea fara ezitari de persoana care a adus copilul la gradinita, prin stabilirea facila de relatii verbale cu educatoarea si cu cativa copii din grupa, cu atitudine de expectativa si nu atitudine activa de investigatie.

3) Adaptarea dificila, intermitent tensionala se manifesta prin nervozitate, retinere tacita (de mana) a persoanei insotitoare, dispozitie alternanta, nesiguranta dar si curiozitate fata de ambianta.

4) Adaptarea tensionala continua se manifesta printr-o nervozitate de fond, prin retinere insistenta a persoanei insotitoare (insistente verbale – uneori scancit), prin stabilirea de relatii foarte reduse cu educatoarea si ceilalti copii. Conduite de abandon evidente.

5) Adaptarea dificila se manifesta prin refuzul copilului de a se desparti de persoana insotitoare, prin refuzul cvasi-general de a stabili relatii verbale (mutism), prin blocajul curiozitatii si al investigatiei, prin dispozitia tensionala evidenta si continua.

6) Ne-adaptarea, refuz activ al copilului de a se desparti de persoana insotitoare, negativism, uneori violent, conduite refractare, ori agresive.

La prescolarii mici exista cazuri cand adaptarea ramane foarte grea multe zile in sir, in unele cazuri, parintii abandonand si nu mai aduc copiii la gradinita. Adaptarea dificila poate dura la prescolarii mici de la 4 la 8-10 saptamani. Nervozitatea acestora devine si acasa mai mare si este insotita de anorexie (lipsa de pofta de mancare) si enuresis nocturn. Si copiii cu adaptare buna manifesta o crestere a nervozitatii intre saptamanile 4 si 6 insotite de fenomene semnalate pentru ceilalti, lucru ce se datoreaza "oboselii" de adaptare, amplificate de diferentele de regim din cele doua medii.

La prescolarii mijlocii, adaptarea foarte grea si grea se amelioreaza simtitor dupa 4-5 saptamani. Totusi, cei care raman cu adaptare dificila pana la 8-9 saptamani manifesta ne-participare la activitati obligatorii, negativism, mutism. O parte din copii cu adaptare tensionala intermitenta in primele zile se acomodeaza regimului de gradinita dupa 3-4 saptamani. La unii prescolari mijlocii, ca si la cei mici, se instaleaza dupa cateva saptamani de frecventare a gradinitei o afectiune de tip simbolic (dependenta afectiva) fata de educatoare, atitudine usor tensionala, dar foarte utila in constituirea de deprinderi si conduite legate de regimul de viata. Prescolarii mari devin dupa 3-4 saptamani bine adaptati la regimul de gradinita.

In primele zile de adaptare la regimul vietii de gradinita apar, ca relativ in stare critica, zonele afectivitatii. In etapa a doua, jocul este relativ blocat, copilul manifestand mai mult o particularitate doar observativa dupa intrarea in gradinita.

In relatia deprinderi-obisnuinte, deprinderile raman nealterate, insa obisnuintele trec printr-o faza critica evidenta acasa, deoarece orele de masa, culcare, joc etc. nu coincid totdeauna cu cele din orarul gradinitei pentru astfel de activitati. Activitatea intelectuala, memoria, atentia, gandirea si chiar inteligenta sunt partial blocate. Stilul de lucru prea rapid sau prea sever in timpul activitatilor obligatorii prelungeste tensiunea de adaptare.

La copiii din grupa mijlocie si la multi copii din grupa mare se constituie, dupa cateva saptamani, doua stiluri de conduita paralele: unul acasa, altul la gradinita. Adaptarea la viata de gradinita afecteaza tot latura afectiva si a conduitei de acasa, creand o oarecare nervozitate si exuberanta timp de 3-4 saptamani, dupa inceputul frecventarii gradinitei. In aceasta faza are loc transferul unor obisnuinte si deprinderi. Uneori se manifesta, o tendinta de unificare a comportamentelor de acasa si de la gradinita prin transfer activ al stilului si continuturilor activitatilor de gradinita la cel de acasa.

2.2.4. DEZVOLTAREA PSIHICA COGNITIVA

Intregul plan perceptiv se subordoneaza actiunilor de decodificare a semnificatiilor, care incep sa se constientizeze. Actiunile perceptive se incarca cu intentii si capata directie, focalizare si functii de intretinere si satisfacere a intentiilor. In aceste conditii, perceptia devine observatie perceptiva ce serveste invatarii in larga masura. In ansamblu, satisfacerea trebuintelor biologice devine dependenta de trebuintele psihologice care se dezvolta si se dilata, fiind intretinute de curiozitate, care capata un statut similar cu cel al jocului.

Senzatiile si perceptiile furnizeaza materia prima extrem de importanta pentru planul mintal si al actiunilor desfasurarii in mediul inconjurator si in cel cultural.

Copilul prescolar incepe sa cunoasca interiorul si exteriorul locuintei si al gradinitei, strada pe care merge spre gradinita, sau eventual magazinul alimentar. Incepe sa cunoasca denumirea mobilierului, camerele, particularitatile acestora, poate identifica locul a diferite obiecte. Curiozitatea copilului exploreaza caracteristicile fiecarui membru al familiei, identitatea acestora, comportarea, iar cunoasterea persoanelor din gradinita se realizeaza ca o identificare a lor. Copilul incepe sa fie interesat de conditiile de viata, de activitatile si profesiunile umane de baza, ca si de bunurile implicate in aceste activitati. Lumea uneltelor incepe sa fie cunoscuta: bicicleta, motocicleta, automobilul, troleibuzul, tramvaiul, camionul, trenul, vaporul, barca, avionul etc. Incep sa fie cunoscute semnele de circulatie, pentru pietoni, semafoarele colorate. Se construiesc cunostinte cu privire la oras si sat si se fac avansuri importante in ceea ce priveste cunoasterea naturii: plantele si viata lor, partile lor, animalele. Incep sa se consolideze generalizari cantitative, logica practica a relatiilor: marimea (lung, lat, inalt), cantitatea (mult, putin, foarte putin, deloc), spatiale (langa, pe, sub, aproape, departe), ecuatia temporala si spatiala, parte-intreg (putin, tot, nimic, mai mult, mai putin, amandoi, sfert, jumatate, inca unul), succesiunea si simultaneitatea (acum, dupa aceea, intai, dupa, deodata), comparatia (la fel, tot atat). Perceptia de spatiu si timp incepe sa devina operativa.

La copiii orbi si ambliopi perceptia si logica spatiala prezinta caracteristici care arata ca in formarea lor au un rol important coordonarea miscarilor de pipaire. La copiii cu tulburari evidente de limbaj, planul relationarilor este mai putin dezvoltat, procesul de decentrare mai lent. Reprezentarile sunt incarcate de impresii concrete.

Transformari calitative importante permit sa creasca gradul de intelegere. Reprezentarile sunt de mai multe feluri: reprezentari privind obiecte vazute, evenimente traite, dar si reprezentari ale evenimentelor evocate care circula liber dinspre adult si dinspre viata culturala. Astfel, au loc combinatii de rezerve de experiente acceptate care sunt reprezentari ale imaginatiei si se construiesc in situatii ce necesita completari pentru a fi intelese aspectele noi, in situatii in care este solicitata anticiparea sau in situatii de constructii mentale fantastice.

Un rol de seama in dezvoltarea planului perceptiv si al activarii reprezentarilor poate fi atribuit jocului care solicita si antreneaza vigoarea, forta fizica, rapiditatea, supletea si coordonarea, echilibrul, evaluarea spatialitatii, abilitatea in folosirea diferitelor parti ale corpului. Concomitent jocul solicita coordonare oculomotorie, coordonare audio-motorie, tact, sensibilitate cutanata, presiune, temperatura.

Deosebit de activa se manifesta dupa 4 ani, capacitatea de memorare. Datorita vorbirii, memoria capata caracteristici psihice si sociale importante. Ea este mai activa in joc, copilul intuind cerinta fixarii si pastrarii sarcinilor care i se traseaza. Copilul invata poezii si le reproduce cu placere, insa are unele aspecte in care se evidentiaza o oarecare rigiditate: copilul nu poate continua recitarea unei poezii daca este intrerupt, trebuie sa reproduca poezia in intregime.

Evidenta este implicatia memoriei ca proces de fixare, pastrare, recunoastere si reproducere in fixarea de conduite care redau pe cele ale celor din jur. Imitatia pe acest plan se asociaza cu observatia, fapt ce creeaza pana la urma numeroase asemanari intre stilul conduitelor celor din aceeasi familie.

Prescolarul uita repede fiindca fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Campul, inca relativ restrans al capacitatilor de percepere si implicit de fixare, confera pastrarii si reproducerii caracteristici fragmentare. Recunoasterea este in plina dezvoltare ca insusire individuala, manifestandu-se tot mai pregnant ca un fel de sira a spinarii pentru activitatea psihica.

Atentia voluntara este alimentata de inflatia mare a dorintelor si intentiilor si necesitatea de a le finaliza. Jocul este, de asemenea, un teren de antrenare a atentiei, de focalizare, concentrare, ca si de dezvoltare extensiva a atentiei, de distribuire, de largire a angajarii psihice. Concentrarea creste de la 5-7 minute (la prescolarul mic), la 12-14 minute la prescolarii mijlocii si 20-25 minute la cei mari – in situatii obisnuite, si chiar 45-50 minute in joc – in auditia de povesti, teatru de copii, etc.

Intreaga dezvoltare a inteligentei intra intr-o noua etapa, parcurge o etapa de inventivitate ce pregateste gandirea operativa complexa. Progrese importante face notiunea de conservare. O serie de experimente cu pahare de aceeasi marime, umplute cu margelute ori cu lichid colorat, dintre care unul se pastreaza ca ecran de referinta, iar din celelalte se transfera continutul in pahare de diferite forme si marimi, pune copilului probleme dificile. Copilul de 3 ani si chiar cel de 4-5 ani are tendinta de a considera cantitatea de margele ori lichidul colorat ca fiind inegale, daca vasul in care s-a facut simultan mutarea este mai inalt sau evident mai plat, fapt ce modifica foarte mult "nivelul". Aceasta inseamna ca nu este inca elaborata deplin notiunea de conservare.

In dinamica dezvoltarii gandirii, corectia, dar si eroarea pe aceste planuri se datoreaza perceptiei si reprezentarilor care opereaza inca lacunar. Totusi, aceste scheme de evaluare logica se formeaza. Spre 6 ani copilul evalueaza cu mai multa corectitudine obiectele de la distanta ca fiind mici sau mari, late sau inguste. Dupa 5 ani si marimea persoanelor este evaluata relativ mai bine de la distanta.

Relatia cauzala pune in evidenta o serie de particularitati in cazul unor experiente privind plutirea obiectelor, prescolarul de 4-5 ani asociaza marimea cu greutatea. La 5/6 ani copilul, desi spontan, poate opera cu relatia marime – greutate, anticipeaza corect in numeroase situatii. Prin intermediul intuirii relatiilor, se constituie intuitii articulate si ceva mai reversibile prin intermediul carora se pregateste operatia mintala ca reactie fata de operatii concrete, creandu-se un alt raport intre aparenta si esenta. Oricum, pana la 6 ani gandirea dobandeste o operativitate generala (nespecifica) relativ complexa cu o oarecare viteza ce pune in evidenta constituirea unor operatori de baza pe acest plan, figurile logice.

Marea frecventa a intrebarii "de ce ?", la 4 ani, constituie un indiciu pentru marea foame de realitate si de sesizare de relatii a gandirii copilului prescolar.

Interogatia isi schimba directia in functie de densitatea si saturatia culturala a mediului si in functie de caracteristicile de "disonanta cognitiva" cu care se confrunta copilul, ori acest fenomen nu este neglijabil.

In genere, inteligenta copilului trateaza numeroasele impresii si reprezentari, acumulate si pe cale de acumulare, prin modalitati si strategii formate intre timp, dar si prin incercare si eroare. Accesul la cultura ofera insa o redusa experienta intelectuala, ce se asimileaza ca atare odata cu faptele, situatiile, activitatile, prin care se solicita antrenarea inteligentei. Intarirea suplimentara, prin "succes", "reusita", "rezultate bune" sau "rezultate slabe", "proaste" etc. constituie terenul de validare practica atat a cunostintelor cat si a strategiilor prin care se dobandesc sau se utilizeaza cunostintele.

Perioada prescolara este o perioada de mari achizitii culturale, de intensa asimilare intelectuala, de largire a intelegerii si a posibilitatilor gandirii de a aborda situatii, repere, evenimente. Ea se caracterizeaza prin faptul ca inteligenta depaseste animismul primar, sincretismul simplist, investigatia interogativa cu privire la existenta, deplasandu-se spre si aspecte tot mai largi si mai distantate de "acum" si "aici". Functiile mintale isi amplifica fortele, directia, eficienta, dar si structura datorita dezvoltarii capacitatilor simbolistice.

2.2.5. COMUNICAREA

Dezvoltarea exprimarii verbale face importante progrese. In aceasta etapa se exprima aproximativ valorile existente ale vocabularului

– la 3 ani, vocabularul maxim – aproximativ de 1000 de cuvinte, minim de 400, mediu de 700-800 cuvinte

– la 6 ani vocabularul maxim sa fie de 2500 cuvinte, cel minim de 1500, iar cel mediu de 2000 cuvinte.

Raportul dintre limbajul activ si cel pasiv se modifica similar, limbajul pasiv apropiindu-se de cel activ ca valoare de comunicare. Se dezvolta cerinta interna de folosire de cuvinte noi, creatii verbale si fantezii verbale. Constructia propozitiilor se complica. Expresivitatea vorbirii se amplifica, la fel nuantarea ei, intonatiile. Limbajul copiilor conserva aspecte dialectale din familie, fapt ce evidentiaza rolul foarte mare al acesteia in dezvoltarea vorbirii.

In vorbire incep sa fie folosite numeroase adjective, structuri comparative si de evaluare dar si acordari de sensuri aproximative sau incorecte.

In general, limbajul fixeaza experienta cognitiva si organizeaza activitatea. Aceasta functie a vorbirii se pune in evidenta cand copilul intocmeste un colaj sau deseneaza. Activitatea este marcata de exclamatii, evaluari exprimari de intentii etc

Dezvoltarea vorbirii se realizeaza si in directia alcatuirii contextului. Propozitiile devin mai lungi si, mai complexe.

Dezvoltarea vorbirii confirma punctul de vedere generativ. Se observa faptul ca un cuvant nou insusit de copil se implica in foarte scurt timp intr-un anumit numar de combinatii, fara o invatare organizata a acestora, evidentiindu-se astfel structura generativa a limbajului.

Exista diferenta sesizabila intre vorbirea (comunicarea) dintre copii, dintre copii si adulti, copii si comunicarea cu mama. Spre 6 ani se manifesta diferente de comunicare intre acestia si copiii mici. In acest caz diferentele apar ca reducere a lungimii propozitiei, evitare a cuvintelor dificil de pronuntat, inlocuiri pe alocuri ale acestora cu cuvinte din limbajul mic. In cazul comunicarii cu copii mai mari, se manifesta reticente, ceva mai reduse decat in cazul comunicarii cu adultii mai putin cunoscuti.

In comunicarea cu educatoarea din gradinita, eforturile principale ale copilului se orienteaza spre alcatuirea de propozitii complete si usor stereotipe. In comunicarea cu mama se manifesta cea mai libera forma de exprimare ca topica si cea mai mare deschidere spre largirea "performantei".

Defectele de vorbire in perioada prescolara cer o activitate pedagogica adecvata. Ele sunt dislalii, defecte de articulare, tulburari de debit si de ritm al vorbirii si distonii ca defecte de emisie, rezonanta si motricitate verbala. Se mai manifesta si forme de mutism electiv, logofobii, afonii (vorbiri cu voce foarte slaba sau in soapta, fara voce), disfrazii (tulburari de frazare ce pot pune in evidenta si intarzieri de dezvoltare intelectuala) si logonevroze sau balbaieli. Dintre dislalii (defecte de pronuntare de sunete) au o oarecare incidenta polilaliile (sunetele s, s, r, b si t) ori dislaliile partiale.

Comunicarea nonverbala devine mai discreta la prescolari si insoteste comunicarea verbala, integrand-o sau anihilandu-i, in parte, mesajul. In recitarea de poezii, prescolarul foloseste insa o gestica pregnanta. Atunci cand prescolarul comunica, avand partener un copil mai mic decat el, gestica este mai pregnanta decat in comunicarea cu adultii. Cu cat este mai mic partenerul, cu atat este mai incarcata comunicarea ce i se adreseaza cu elemente de gestica si mimica accentuate. Gesturile si mimica sunt folosite in diferite prilejuri pe langa limbajul vorbit uneori substituindu-l. Exista o gestica sociala care devine parte constitutiva a comunicarii in diferite arii culturale. Se considera ca mimica se consolideaza prima si poate fi dezordonata, fapt evident in perioada prescolara. Miscarile mainii sunt mai spontane si incarcate de energie, iar ale corpului mai proiective si mai dense in structura totala a comunicarii la acest nivel.

2.2.6. EXPANSIUNEA PERSONALITATII PRIN JOC

Activitatea de joc ramane de departe cea mai contribuanta in formarea personalitatii. Jocul se considera ca o activitate fizica sau mintala ce se realizeaza doar datorita placerii ce o provoaca.

Jocul "de-a familia" este intens proiectiv si prezinta foarte mare importanta si din cauza ca familia este scena principala de viata a copilului si totodata nucleul social in care se condenseaza si reflecta in mod sensibil intreaga viata sociala. Variabilitatea mare a acestui tip de joc se datoreaza faptului ca familia ofera experienta cea mai nuantata si traita intens de catre copii. Jocul "de-a familia" oglindeste habitudinile, atmosfera, stilul de comunicare si afectiune din tensiunile ce se consuma in familie, evenimentele ce o traverseaza.

La 3 ani jocul este inca legat de obiecte si cuprinde elemente numeroase de manualitate activa. Incep insa sa apara terenuri noi, mai complexe de antrenare ale acestuia. Interesul mare al copilului fata de adulti, conduitele si fortele acestuia creeaza jocului o noua consistenta. Copilul incepe sa decupeze din conduitele umane din jur momente, situatii si sa le reproduca. In aceste conditii capata teren jocul cu subiect si rol. Prescolarul detaseaza papusa ca personaj in jocul "de-a familia" sau "de-a scoala", "de-a teatrul" etc. De multe ori rolul acesteia se estompeaza relativ sau ramane pregnant pasiv. In schimb, rolul copilului capata contur, profil, se diferentiaza ca atare ca rol de medic sau parinte, si se integreaza intr-un subiect (vizita medicala la policlinica, in gradinita sau in familie) sau ca episod de familie (copilul in rol de adult pune masa impreuna cu papusa sau duce copiii – papusile – la plimbare etc.).

La 4 ani, jocul nu mai este izolat. Partenerul concret este solicitat desi copilul de 4 ani nu este intotdeauna multumit de el, din care motiv are numeroase interventii extrajoc in care spune partenerului ce sa faca. In genere, se joaca mai bine cu un copil mai mare sau cu unul mai mic. In jocul cu copilul mai mare, initiativele acestuia alimenteaza jocul, in cazul jocului cu copii mai mici, copilul de 4 ani isi asuma si rolul de animator. La 5 ani jocu1 cu subiect si rol atinge un foarte important nivel de dezvoltare, adaptarea la posibilitatile de rol ale partenerului sunt evidente, dupa cum evidenta este si capacitatea de a alimenta subiectul. Apar acordurile si proiectele in joc, astfel, in timp ce actiunea si conduitele ce o compun devin din ce in ce mai dense spre 5 ani in joc, jucariile si accesoriile au o crestere de participare mai putin pregnanta, substitutiile si "adaptarea" acestora la conditiile subiectului jocului fiind evidenta. Totusi exista o relatie pozitiva intre jucarii si jocuri, subiecte de joc. Antrenarea ludica se realizeaza intotdeauna spontan in cazul unei mari bogatii de jucarii.

Jucaria este un stimulent al jocului, dar jocul propriu-zis este o stare psihologica, o antrenare energetica intr-o relationare imaginativa coerenta cu jucaria. Cate odata copilul are o lunga faza de organizare a jocului care ulterior poate sa nu se mai realizeze ca atare. La 5 ani, copilul are nevoie de partener in cele mai multe cazuri, ceea ce pune in evidenta o stimulare sociala inter-relationala ca instrumentare a jocului. Copilul poate crea subiectul unui joc si fara partener la aceasta varsta, dar acesta din urma aduce un plus de neprevazut necesar in jocul cu subiect si creeaza realitatea unei relatii duale, de care copilul are nevoie, jocul lui fiind trecut pe planul existential al relatiilor vii si impregnat de conditia socialului. Subiectul are o forta atat de activa incat adeseori copilul se joaca si cu parteneri imaginari la 5 ani.

Interesante sunt rolurile profesionale prezentate in jocurile copiilor de 5-6 ani (medic, vanzator in magazin, casier la teatrul de copii etc.). Copilul utilizeaza paternuri elementare profesionale, decupate din profesiunile ce se exercita in public sau sunt de contact cu publicul, asa ca pot fi observate. E vorba de roluri in care exista actiuni tipice, o oarecare autonomie a comportamentelor. Prin aceste jocuri, copilul se apropie de universul profesiunilor si al muncii.

Imitatia in joc este creatoare. Jocul raspunde trebuintei de creatie a personalitatii, dar si a sinelui in raport cu viata si ipostazele ei felurite. Analiza jocului pune in evidenta statutul mintal, cel afectiv, cel de sanatate al copilului. Dar si structura experientei si a mediului de cultura.

La 4 ani si jocurile de miscare se complica si se dezvolta. Copilul incepe sa se joace mai mult cu mingea, cu cercul, face cu tricicleta tururi complicate, ii plac jocurile de constructii, dar si papusile, carucioarele, este atras de truse, colectii. La 5 ani, ii plac cuburile mari, ii plac si casele de papusi in care aranjeaza mobile. Este un moment ontogenetic in care papusile intereseaza si pe baieti, care le considera bebelusi. La 6 ani au mare atractie jocurile cu apa si pamant. Copilului ii place sa faca tunele, turnuri etc. Mingea ramane pe primele planuri; apare o mai mare atentie fata de coarda (la fetite). Jocul cu papusi ajunge la apogeu. Are, de asemenea, o mare incidenta jocul cu coarda, mingea, patinele cu roti, dar si jocul "de-a travestirea". Mai ales fetitelor le place sa se costumeze, rascolesc dulapurile, sau imbraca si dezbraca papusile, incearca sa le confectioneze si accesorii, baietilor le place mai mult sa se joace "de-a pieile rosii", ori "de-a cow-boy-ii". O tot mai mare incidenta incepe sa aiba dupa 5 ani jocul cu reguli. Si jocurile didactice sunt jocuri cu reguli, ceea ce face sa se poata vorbi de jocuri cu reguli de miscare (fizice) si jocuri cu reguli in care domina strategiile intelectuale. Dealtfel, regulile incep sa devina importante si in jocurile cu subiect. Printre jocurile cu reguli, jocul "de-a ascunselea" este tipic. In acest joc, copilul prescolar mic, mijlociu si mare are comportari diferite, oglindind prin acestea caracterul si nivelul insusirii si exercitarii regulilor implicate in desfasurarea lui.

Prescolarul mic desprinde din regulile jocului "de-a ascunselea" doar regula ascunderii si aceea a alergarii la locul de numarat a celui ce are rolul de a cauta pe ceilalti. Exercitarea celor doua roluri este insa ne-coordonata si nelegata de conduitele celorlalti copii care se joaca. In acest sens, prescolarul mic se "ascunde" asezandu-se cu spatele intr-un colt al camerei. Faptul ca el nu mai vede pe ceilalti echivaleaza pentru el cu a "fi ascuns", ceea ce exprima o conduita inca egocentrica.

Prescolarul mijlociu face exces de zel privind regula ascunderii. El cauta locurile cele mai complicate fapt ce afecteaza de cele mai multe ori strategiile de ajungere prioritara la locul de bataie. Aceste conduite pun in evidenta dificultatile prescolarului mijlociu de a vedea latura de strategii, in jocul cu reguli, acestea facand parte din latura instrumentala.

Prescolarul mare (la 6 ani) exprima in conduita din jocul "de-a ascunselea' o orientare mai evidenta spre strategiile care faciliteaza telul atingerii facile a locului de numaratoare. In acest sens, scolarul mare se ascunde aproape de locul de bataie si speculeaza atingerea lui inaintea celui ce cauta pe ceilalti.

Perioada prescolara este dominata de trebuinta de joc in care actioneaza combinatii mintale, reprezentari de imaginatie si sunt actionate forme de experienta complexa. Intreaga perioada prescolara este dominata de socializarea subiectelor jocului, dar si de socializarea rolurilor. Regulile se refera la conduitele de rol in jocul cu rol si subiect, la obligatia de a ramane in rol pentru a permite replica partenerului.

Exista si reguli de obligativitate care se refera la obligatia copilului de a participa la joc dupa ce s-a angajat, astfel incat sa nu se strice jocul. Aceasta, regula devine activa mai ales dupa varsta de 5 ani, cand un copil ce o incalca este taxat ca neserios sau nepriceput, neindemanatic. In genere, un astfel de copil este greu acceptat in jocurile urmatoare.

Astfel, are loc o crestere a compozitiei numerice si de conduite diferentiate, mai ales dupa 5 ani, o crestere a organizarii jocului si a vietii jocului. Acest din urma aspect se refera la durata unui joc, situarea lui pe locul de joc prioritar.

Jocul capata roluri psihologice tot mai complexe, functii formative, functii de relaxare, functii de facilitare a adaptarii copiilor la aspectele mai complexe ale mediului inconjurator, functie de umanizare, constituind o preparare a copilului pentru viata.

Jocul creeaza copilului o apropiere intuitiva complexa, de aspecte si laturi importante ale realitatii. In joc, copilul descopera legea gravitatiei, aspectele diferentiate ale diferitelor tipuri de parghii, a echilibrului pozitional al acestora, ale relatiilor si diferentelor de viteze

Important este si rolul jocului ca instrument si mijloc al educatiei sociale si morale. Prin jocul cu subiect si rol se faciliteaza ca acceptare aspecte legate de frustratie si de regulile de viata sociala mai greu de acceptat.

Jocul vehiculeaza experienta umana pozitiva, cat si experienta negativa.

Adultul are rol de securizare in joc, rol care se poate exercita prin participare intr-un rol definit, intr-unul nedefinit clar sau in rolul sau de adult. In genere copiii se obisnuiesc cu aceasta situatie. Daca apare alt adult, jocurile tind sa inceteze sau sa piarda caracterul lor spontan.

In jurul jocului si al jucariei se organizeaza o serie intreaga de conduite evaluabile.

2.2.7. APTITUDINILE

O imaginatia se antreneaza nu numai in joc, ci si in activitati creatoare. Perioada prescolara este prima in care copilul devine abilitat, manifestand aptitudini. Domeniul muzicii, al desenului, al picturii, al colajului, modelajul sunt abordate de copii cu succes.

Exista o dezvoltare a trebuintei de expresie creativa in perioada prescolara. Aceasta trebuinta se exprima ca o cerinta a imaginatiei intretinuta de conditiile vietii, fie ca trebuinta de expresie creativa solicitata in mediul social-creativ, fie ca trebuinta de expresie compensativa in mediul mai putin impregnat de solicitari artistice.

Mass-media, mai ales T.V., are un rol important in intretinerea si difuzarea expresiei artistice. Exista zone de inter-corelatie intre arta si joc. Astfel, copilul de la 4 la 5 ani poate alcatui constructii de cuburi in structuri tridimensionale. La 6 ani preferinta pentru constructiile bidimensionale este iar pregnanta.

Pictura, desenul, modelajul, colajul incep sa emotioneze si sa intereseze pe copil in mod deosebit dupa 4 ani. Deoarece ii place culoarea, el lucreaza cu pensulele incarcate de culoare in linii largi. Ii place si pictura cu degetele, acuarelele, creioanele colorate. Amestecul de culori ii sugereaza solutii specifice de redare a figurilor. Dificultatile legate de dimensiunile posibile de redat pe foaia de hartie si de redare propriu-zisa pe hartie a formelor, ca si cele legate de miscarile mainii si instrumentarea creion-hartie sunt numeroase si greu de depasit de catre prescolari.

La 3 ani, mana copilului nu este inca apta de a reda intentiile. Copilul trage linii la intamplare, conferindu-le apoi valori si semnificatie. Mai evidenta apare dificultatea de a reda obiecte complexe asamblate. Dupa 4 ani desenul copilului incepe sa capete organizare liniara, iar diferite obiecte incep sa fie redate prin contururi care au functii de simboluri si sunt incarcate proiectiv, din care motiv se folosesc in unele teste proiective. Exista in acest proces de detasare a formei o tendinta de stereo-tipizare, din care motiv copilul utilizeaza aproximativ aceeasi forma in desene cu compozitie diferita. La 4 ani si jumatate cliseele devin mai numeroase si uneori pentru aceeasi forma se exprima 2-3 clisee. Un cliseu este o modalitate de a desena forma obiectelor satisfacatoare, construita ca expresie artistica si de comunicare si are la baza aplicatia economiei si semnificatiei de contur.

In desenul liniar al prescolarului mijlociu exista tendinta de nivelare a proportiilor, obiectelor cuprinse in compozitie, ca si tendinta de impodobire suplimentara a compozitiei cu forme ornamentale. Coloratia este neomogena cand devine cerinta in desen si se suprapune relativ greu pe formele desenate. La 3 ani copilul foloseste de obicei o singura culoare. La 4 ani, coloratia devine generoasa si originala. Dupa 5 ani, desenul se debaraseaza in mare masura de suplimentele decorative, relatiile de marime, proportii nu se acorda inca la realitate, rareori apare relatia de perspectiva prin acoperirea unui obicei, cel departat de unul apropiat. Specifica este si o oarecare independenta a vizibilitatii. Lipseste umbra, desi adesea soarele este prezent pregnant. Apar si unele ciudatenii, cum ar fi fenomenul "rontgen", mai ales in desenarea caselor, fenomen ce consta in clisee ale acestora din perspectiva exterioara cu unele accesorii din interior, astfel incat se creeaza impresia de ziduri transparente. Apropierea, departarea, marimea, plasarea in foaie si fata de aceea a propriei persoane in desenul familiei sunt de asemenea proiective. Desenul familiei prezinta o foarte mare importanta, aceasta fiind scena de viata principala a copilului.

In aceste tipuri de desene, prezinta importanta marimea desenului in pagina, pozitia lui (zonele din josul paginii sunt in simbolistica proiective pentru dominatia inconstientului, a regresiei si a pulsiunilor conflictuale, spre deosebire de zonele superioare care sunt ale conceptualizarii si zonele mediane ale afectivitatii si prezentismului). Marimea personaje si desenarea lor cu trasaturi ferme pune in evidenta vigoarea fiica. Desenele efectuate cu linii subtiri si nesigure indica lipsa de vigoare, dar si spiritualitate, finete de conduite. Daca persoanele desenate corespund cu cele ale familiei reale, proiectia este transparenta si coerenta. In cazul in care exista persoane in plus in desen fata de numarul familiei reale, imaginile adaugate prezinta importanta fie ca expresie a unei disponibilitati afective, fie ca expresie a unor aspiratii, dorinte, dedublari ale persoanelor vazute in doua variante sau un dublu al copilului. Lipsa unei persoane din familie in desen pune in evidenta atitudini tensionale, negative, opozitie, conflict acut. Desenarea incompleta fara o mana sau un picior sau alte parti de corp are o semnificatie similara. Desenarea fara ornamentatii unor membri ai familiei si ornamentarea cu accesorii si podoabe ale altora exprima, de asemenea, tensiune si opozitie fata de persoanele devalorizate si investitii de admiratie si afectiune fata de persoanele ornamentate. Distanta dintre cel ce deseneaza si ceilalti, pozitia, directia privirii celorlalti si a sa exprima distante psihologice si directii ale acestora, si ale afectiunii ce leaga membrii familiei. Cand exista probleme mai complexe, inclusiv sentimente de culpabilizare, copilul se deseneaza pe el insusi devalorizat si adeseori mic.

Activitatile de tip colaje si artizanale sunt, de asemenea atractive, chiar fascinante pentru copil. Ele il pun in situatia de a domina insusiri particulare ale materialelor, de a-si exercita functiile creatoare, dar si demiurgice. Relativ repede, copilul isi insuseste tehnici rudimentare artistice, dupa care fapt creatia se poate desfasura liber.

Expresiile ritmice, bazate pe potentialul ritmic, devin active in jurul varstei de 5 ani. Ritmul se poate exprima prin dans si prin muzica. In acest caz e vorba fie de cantec, fie de muzica instrumentala. In primul caz au importanta auzul muzical cat si vocea (putin formata la copil, dar educabila). Exista si dotatia complexa muzicala, implicata in compozitie muzicala sau in dirijarea de coruri ori orchestre. Pe aceste planuri de creativitate exista mari diferente intre copii. Organizarea de plugusoare, episoade versificate de urari in cadrul sarbatorilor de iarna constituie alte forme de implicatie al artelor ritmului.

Aprecierea artei constituie o latura a activitatii creatoare. In apreciere se consuma emotii artistice si estetice, se manifesta forme speciale de expresie a sinelui si a sensibilitatii intereselor si creativitatii. Aceste capacitati se dezvolta ramanand inca stratificate ca experienta reactionala sensibila, ca forma de perceptie evaluativa extrem de avertizata in ceea ce priveste simbolistica artistica.

2.2.8. AFECTIVITATEA

Afectivitatea constituie musculatura vietii de relatie-tonalitate existentiala subiectiva care, dilatand trairile, le confera pregnanta si le polarizeaza.

Dezvoltarea emotionala in ansamblul sau trebuie raportata in perioada prescolara la procesul identificarii. Acest proces trece prin cateva faze. In jurul varstei de 3 ani, identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote, in exploziile lui de afectiune, de abandon sau de manie dupa care se simte vinovat.

Identificarea se realizeaza cu modelele umane cele mai apropiate, modelele parentale. Conditia de identificare parcurge patru cai.

Prima se realizeaza pe seama perceperii unor similitudini de infatisare cu modelele parentale (parul, ochii),

A doua – pe seama perceperii unor similitudini de caracteristici psihice (este tot asa de inteligent ca tata sau tot atat de talentat ca mama),

A treia cale se realizeaza prin adoptarea de conduite atribui si gesturi ale modelelor,

A patra – prin insusirea de conduite gesturi si atribute pe care le identifica urmarind modelul.

Ori de cate ori copilul percepe sau constientizeaza similitudini cu modelul, identificarea se intensifica. Identificarea cu parintii incepe din perioada ante-prescolara mai ales pe calea 3 si 4. In perioada prescolara sunt mai active caile 1 si 2. Cand cei doi parinti sunt amandoi admirati, copilul se straduieste sa se identifice cu amandoi. In mod obisnuit, identificarea mai activa este cu parintele de acelasi sex. Impartirea afectiunii parentale nu se face fara frustratii si tensiune. Din fericire, exista complementar o forma de amnezie infantila puternica ce elibereaza copilul de tensiunea acestor aspecte afective.

Dupa 5 ani, identificarea are tendinta de a se largi datorita contactelor sociale si culturale care vehiculeaza modele de oameni foarte diferite si valori cultural-morale diferite. Identificarea cu modelele parentale are doua efecte: primul consta in dezvoltarea de conduite considerate ca atribuibile sexului caruia apartine copilul in conformitate cu modelele din mediul cu cultura. Al doilea efect consta in formarea constiintei (a superego-ului). Constiinta reuneste standarde de conduita morale, valori, dorinte, dar si autocontrol privind respectarea acestora. De aceea, perioada prescolara se caracterizeaza prin dezvoltarea vietii interioare in care are loc evenimentul complex ca rezonante ale evenimentelor reale.

In contextul identificarii, prezinta importanta deosebita triunghiul afectiv mama-tata-copil. Copilul (baiat) descopera treptat, dupa 3 ani, ca mama de care este atat de legat este altfel decat el, iar tatal, la fel cu el, este puternic, viril, iubit si admirat de mama, fapt ce este considerat ca o frustratie a propriului drept de a fi iubit de mama. Cu fetitele se petrec relatii complementare. Prezinta importanta relatiile fraternale. Se stie ca fiecare copil dispune de un anumit loc in ierarhia familiala. Atentia ce se acorda fiecaruia este diferentiata. Mamele acorda o atentie mai mare copiilor mai mici.

Identificarea are efecte importante in ceea ce priveste dezvoltarea personalitatii. Copilul incepe sa manifeste o mai mare nuantare a emotiilor. Printre altele, incepe sa manifeste reticente in manifestarea suferintelor, nu mai plange cand cade chiar daca se loveste relativ tare. Inca de la 5 ani se manifesta si un declin evident al negativismului brutal ca insemn de protest.

2.2.9. IDENTIFICAREA (SI REGULILE MORALE)

Rolul educatoarei in dezvoltarea constiintei morale este foarte mare, deoarece contribuie la constientizarea regulilor si incalcarea lor in colectiv. Dealtfel, colectivul genereaza securitate, situatii de emotii comune de veselie, incantare, entuziasm, emulatie; in colectiv constituindu-se emotii de mandri, stari de vinovatie, crize de prestigiu, de pudoare.

Printre aceste tipuri de stari emotionale complexe exista si asa-numitul "sindrom al bomboanei amare", prin care se denumeste situatia in care copilul primeste o recompensa ne-meritata si constientizeaza acest fapt printr-o emotie penibila. Sentimentele de culpabilitate, ca si fenomenul de culpabilitate incep sa devina active si creeaza trairi diferite ca distante psihologice intre modelul acceptat si felul in care a reactionat copilul. Constientizarea acestei distante este o traire interioara ce provoaca reactii afective, fapt ce duce la complicarea vietii interioare exprimand imbogatirea ei cu totul remarcabila. Intre 5 si 6 ani identificarea se largeste incorporand experienta sociala mai ampla.

Datorita situatiilor de colectiv, se dezvolta sentimente si emotii legate de relatia ce trebuie sa existe intre faptele reale si promovarea lor. Acest tip de stare afectiva se manifesta si cand copilul nu este apreciat pozitiv dupa ce i s-a promis ca se va evalua efortul sau, el simtind ca a corespuns intru totul cerintelor morale. Starile afective ca agresivitatea, brutalitatea (mai frecventa la baieti) creeaza bariere interne care pot determina o dezvoltare ulterioara reactiva, susceptibila, recalcitranta la influentele educative si excesiv ne-adaptata.

In genere, perioada prescolara favorizeaza reprezentarea colectiva a scopului si a demersurilor prin care pot fi atinse si chiar a organizarii acestor demersuri. Dealtfel, in viata de colectiv se exercita mai mult acele tipuri de conduite ce sunt acceptate social. In colectiv se organizeaza performante de conduite, roluri si atitudini acordate de expectatia grupului, structurarea de atitudini, care sa permita angajarea de relatii sociale constructive. Efectele grupului social sunt puternice si importante, dar conditionate de numerosi factori. De exemplu, copiii cu abilitati si aptitudini recunoscute de ceilalti copii si de educatoare se adapteaza vietii de gradinita fara efort. Copiii cu incredere in ei si cu sentimente de securitate cauta mai mult sa impace si sa aplaneze situatiile complexe conflictuale. Ii intereseaza mai putin standardele de grup. Copiii cu sentimente de nesiguranta si dificultati de adaptare devin izolati sau ostili grupului, uneori atat de dornici de a castiga favoarea acestuia incat recurg chiar la conduite duplicitare.

Problemele cele mai complexe se manifesta in perioada prescolara in ceea ce priveste negativismul si constituirea minciunii intentionate.

Negativismul ca forma de dezadaptare se manifesta mai ales ca reactie la neconcordanta dintre inflatia de dorinte ce apare la copii si cresterea situatiilor de frustratie si interdictie de manifestare si satisfacere a majoritatii lor. Inflatia de dorinte este o expresie a expansiunii personalitatii in formare si este animata de curiozitate, de dezvoltarea de interese, de descoperirea de tot felul de situatii, activitati si mai ales situatii de joc ce absorb copilul si-l antreneaza pana la uitarea de sine. Pe acest rond adultii intervin cu temperari, cu intreruperi bruste si neindemanatice dorind sa impuna un regim de viata mai ordonat. Ostilitatile se insumeaza si copilul manifesta crize de refuz, negativism, incapatanare, adesea agresive, dar uneori cu tente depresive.

Negativismul de inadaptare este mai putin zgomotos, se manifesta ca dificultate de a participa la activitati distincte din alt mediu decat in cel de acasa. Nu numai ca nu se incadreaza in activitatile cu alti copii, dar uneori, realizeaza mici escapade, fug de la gradinita sau refuza total orice, plasandu-se intr-o atitudine indiferenta usor ostentativa.

Tot in perioada prescolara se dezvolta minciuna intentionata. Pana la 4 ani, relatarile copilului amesteca realitatea cu intentiile si cu dorintele. La 4 ani, copilul incepe sa utilizeze uneori circumstantele atenuante si incearca sa iasa din situatii de culpabilitate prin minciuna, de cele mai multe ori spontana. Exista si situatii de minciuna pentru a obtine ceva, pentru a scapa de situatii neplacute. Din pacate, copilul intalneste in viata de fiecare zi minciuna conventionala, fapt ce are efectele sale de generare de confuzii.

Tot in perioada prescolara are loc dezvoltarea de emotii si sentimente estetice si intelectuale. Emotiile si sentimentele estetice sunt relativ apropiate de cele morale.

In joc si in viata de fiecare zi, prescolarul invata sa-si exprime mai discret sentimentele si chiar si le disimuleaza, sa aiba stil in exprimarea lor si sa-si exprime mai putin exploziv impulsurile. Se dezvolta discretia, mila, mirarea, anxietatea si teama devin mai deseori antrenate in diverse situatii, dar si de situatii si persoane imaginate.

Expresivitatea personalitatii se evidenta in perioada prescolara, nu numai prin dezvoltarea de aptitudini, capacitati, chiar talente, spirit de creatie, conduite, inclusiv rezonantele lor, ci si prin interese.

Interesul pentru joc este generator de numeroase activitati ce se incorporeaza in jocuri.

Interesul pentru joc satisface si impregneaza distanta dintre realitate si posibilitate cu activitati si conduite, trairi intense si un fel de fericire a acestora. Jocul efectuat cu pasiune este izvor de bucurie. Specific acestei perioade – jocul debordeaza personalitatea copilului, instaland-o in realitate cu generozitate si stralucire. Insa nu toti copiii stiu sa se joace, desi jocul nu cere neaparat jucarii costisitoare. Jocul e terenul pe care personalitatea si interesul sunt fortele de dinamizare ale acestuia; el se invata si se transmite cultural.

Interesul fata de activitati este inglobat in cel de joc si intretinut de el. Interesul social fata de oameni se satisface prin jocurile cu rol si subiect.

Interesele culturale se dezvolta sub influenta mass-media, prin cartile cu povesti, etc.

Copilul prescolar castiga o bogata experienta culturala prin intermediul intereselor.

Unele din insusirile dobandite in perioada prescolara devin stabile (spiritul de competitie, cooperarea, altruismul etc.), altele influenteaza ca structuri conduitele in etapele urmatoare (un copil anxios la 5 ani va putea fi timid si retras in adolescenta, o fetita dependenta, are sanse mari de a deveni mai tarziu o adolescenta dependenta).

2.2.10. EVOLUTIA LIMBAJULUI GRAFIC INFANTIL

Conform conceptiei piagetiene si neopiagetiene, in cadrul functiei simbolice (semiotice) sunt incluse: imitatia amanata, limbajul verbal, reprezentarea (imaginea mintala), jocul simbolic si desenul.

Jocul simbolic si desenul apar ca activitati tipic infantile. Pana la 8-9 ani, desenul se integreaza in conduitele ludice. Desigur, si adolescentii, precum si adultii "se joaca", si deseneaza; totusi, destul de rar si destul de putini adolescenti si adulti deseneaza spontan. In schimb, la copii, mai ales la prescolari, jocul si desenul se manifesta cu o forta nestapanita, ca manifestare a tumultului gandirii simbolice (Bideaud, Houde, Pedinelli, 1993). Dupa expresia lui Piaget (1978), desenele sunt manifestari, dar si "instrumente semiotice", in masura in care intervin simbolurile si

semnele verbale. Dar simbolul este mai mult decat un semn; el exprima o semnificatie si este incarcat cu afectivitate si dinamism, actioneaza activ si emotiv asupra structurilor mintale (Durand, 1988).

Desenul este activitatea grafica ce debuteaza realmente atunci cand copilul, care percepe forma traseului sau grafic, se straduieste sa reproduca forma unei imagini perceptive sau a unei reprezentari figurale. Desenand, copilul percepe forma care este in acelasi timp noua in intregime – caci ea tine de hazard si de imperfectiunile miscarii grafice – si, totodata, este o amintire – reproducere – in masura in care aceasta miscare grafica a redat o forma interiorizata (Rey, 1962). Deci, a desena inseamna a incerca sa se traduca ajustarea motorie la o imagine, cu ajutorul miscarilor speciale care introduc factori noi in productia grafica.

Capacitatea de a desena si aptitudinile pentru desen sunt analizate de A. Rey prin prisma urmatorilor parametri:

–               capacitatea, mai ales motorie, de a reproduce un traseu regulat si ferm;

–               capacitatea intelectuala de analiza si reproducere geometrica a spatiului;

–               capacitatea de a produce desene care dau impresia de realitate a obiectului.

2.2.11.1. REPERE ONTOGENETICE IN EVOLUTIA DESENULUI

Sistematizarea stadiilor desenului infantil, devenita clasica, ii apartine lui G.H. Luquet (1927). Conform acestei sistematizari, evolutia desenului infantil se caracterizeaza printr-un efort relativ indelungat si constant al copilului de a reda cat

mai realist obiectele din lumea inconjuratoare. Luquet indica urmatoarele stadii in evolutia desenului infantil:

a) Stadiul realismului fortuit sau faza mazgaliturilor – de la 2 la 3 ani. Este

un stadiu de "joc-exercitiu grafic". Copilul efectueaza trasee grafice la intamplare gasind "a posteori" o asemanare cu un obiect, traseul grafic devenind o reprezentare pe care copilul o verbalizeaza, o afirma cu tarie, manifestand tendinta de a o controla.

b) Stadiul realismului neizbutit sau stadiul de incapacitate sintetica – intre 3 si 4 ani. Copilul isi controleaza mazgaliturile, desfasurand o activitate imaginativa de tipul jocului. Este stadiul in care neindemanarea motorie manuala si neatentia il impiedica pe micul copil sa-si atinga scopul de a reproduce prin desen obiectele pe care le percepe.

c) Stadiul realismului intelectual sau stadiul desenului ideo-plastic se manifesta la circa 5-6 ani, fiind caracterizat printr-o aglutinare in desene, a ceea ce copilul vede si ceea ce cunoaste despre diferite obiecte. Dupa expresia cunoscutului

poet-pictor si desenator Michaux (1984), se manifesta o "coexistenta a ceea ce se vede si a ceea ce se cunoaste". Este o etapa fluctuanta, cu dezvoltari rapide, dar si cu unele regresii. Este considerata cea mai propice perioada pentru dezvoltarea capacitatii de a desena. Copilul isi exprima prin desen propriile trairi si idei despre un obiect; deseneaza ceea ce crede despre un obiect, ceea ce stie despre el si nu atat ceea ce percepe. Sunt realizate desene "radiografice" , "transparente" (de exemplu, prin zidul casei desenate se vad diferite obiecte). Copilul foloseste desenul si ca un mijloc de comunicare cu cei din jur sau a unor atitudini si trairi afective referitoare la membri familiei, la cei din anturajul sau (a se vedea testul familiei).

d) Stadiul realismului vizual – intre 7-9 ani. Copilul articuleaza elementele obiectului desenat, unele in raport cu altele, tinzand spre atingerea unei existente a coerentei vizuale. La 7-8 ani apar "intuitii proiective" in desen. La 8-9 ani, desenele cuprind doar ceea ce se vede dintr-o perspectiva vizuala particulara. Apar elemente de perspectiva liniara, de pozitie spatiala. Copiii tin seama de asezarea obiectelor in spatiu, pe un plan de ansamblu – utilizand axe de coordonare – precum si de proportii metrice ale obiectelor desenate.

P. Osterrieth (1976) a propus o noua schema de analiza a evolutiei desenului infantil, pe baza propriilor observatii sistematice si a reperelor propuse de Luquet. Astfel, dupa Osterrieth, evolutia desenului se realizeaza pe patru niveluri, pe care le . redam in cele ce urmeaza, completand remarcile pedagogului belgian cu ideile expuse de alti cercetatori, precum L. Lurcat, H. Wallon, J. Piaget, A. Rey, J. Bideaud, O. Houde, J.L. Pedinelli.

Nivelul 1 – Stadiul "mazgaliturii" – de la doi ani la trei ani. Copilul produce trasee grafice prin activitatea motorie manuala, fara intentie figurativa. Apar unele elemente de reprezentare, relevate mai ales prin verbalizari, intrand in joc si functia simbolica. Incepand de la aproximativ doi ani, in cursul evolutiei activitatii grafice infantile, intra in joc si evolutia activitatii perceptive: copilul constientizeaza faptul ca exista o relatie intre gestul sau grafic si traseul grafic. Ochiul – care pana la aceasta varsta urma miscarile mainii – incepe sa ghideze aceste miscari. Gesturile grafice produc o intensa placere, astfel incat asistam, adesea, la o adevarata frenezie gestuala, care se traduce printr-o modulare foarte bogata a acestor trasee. In acest context ludic, grafismul va primi valoare de simbol sau de semn. Ceea ce Luquet (1967), numeste la aceasta varsta "realism fortuit" este interpretat si in alte moduri. Astfel, dupa Osterrieth, nu ar fi vorba de descoperirea unei asemanari vizuale intamplatoare, caz relativ rar, ci de emergenta functiei simbolice – asa cum a fost studiata de Piaget (1971) si Wallon (1984). De altfel, in majoritatea cazurilor, activitatea de desenare a copilului este insotita de denumiri si de interpretari. La acest nivel, bucuria ludica sporeste. Luarea in gestiune a actului grafic de catre functia simbolica se va insoti de o ameliorare a traseului grafic si, mai ales, de realizarea unor forme desenate ferm, tot mai precis, ceea ce implica, in fapt, controlul vizual. De asemenea, traseul grafic va fi insotit de denumirea a ceea ce se deseneaza. Aceasta confera o anumita semnificatie, pe care desenul ca atare este departe de a o induce. Este frapant sa gasim aici aceeasi structura fictiva – "a-l face sa semene" – care este o caracteristica a jocului simbolic.

Deci, desenul nu vizeaza de la inceput o copie a realului. Desenul simuleaza, la fel cum face si jocul simbolic la aceasta varsta. In ambele cazuri, limbajul verbal denota simbolul, comunicand altuia sensul. Totusi, desenul progreseaza rapid catre reproducerea realului, ca si jocul. Tocmai de aceea, J. Piaget situeaza desenul intre simbol si imaginea mintala, aratand ca asimilarea si acomodarea tind sa se echilibreze. In schimb, in opinia lui Wallon (1984), simularea introduce reprezentarea in desen, adaugand abordarii grafo-motorii o abordare imagistica.

Nivelul 2 – Stadiul schematismului – intre trei si noua ani. Apare si se dezvolta intentia figurativa manifesta, desenul fiind bazat pe imagini mintale. Este "varsta de aur" a desenului infantil. Copiii abstractizeaza imaginativ. Ne-cunoscand toate laturile fenomenelor vietii, ei simplifica, elimina, au un limbaj "concret-abstract". Copilul uzeaza de desen, dar nu retine in desen, in pictura, decat schema abstracta, delimitarea "rationala" a formelor.

Abstractizand imaginativ, copiii renunta la modurile cunoscute firesc, organic, sau le depasesc fiindca nu le cunosc. Apare un fel de "vocabular grafic", cu scheme individuale produse prin juxtapunerea si combinarea elementelor grafice simple (la circa trei ani). La patru ani, copilul realizeaza o combinare de scheme grafice in scene elementare. La varsta de cinci-sase ani, este capabil de combinarea schemelor in scene complexe si peisaje; apar, primele tentative de reprezentare a miscarii si a spatiului. Intre trei si sapte ani, in desenele copiilor se manifesta in chip pregnant schematismul. Copilul isi construieste un repertoriu de structuri grafice pe care unii

cercetatori le numesc scheme (Osterrieth),iar altii le numesc ideograme (Lurcat, 1965, 1970). Este perioada de varsta in care se manifesta – dupa Luquet (1967) – realismul neizbutit si, apoi, realismul intelectual. In cadrul acestor faze de evolutie a desenului, copilul cauta sa reprezinte grafic in mod obiectiv ceea ce vede, dar esueaza in diferite moduri datorita incapacitatii de a observa corect, precum si a unor inabilitati grafo-motorii si a insuficientei dezvoltari a capacitatii de sinteza. Gradul de asemanare vizuala dintre desen si obiect nu pare a fi pentru copil ceva atat de important. Esentialul pentru copil este ceea ce semnifica desenul pentru el, pornind de la propria experienta. Copilul tinde sa reprezinte grafic tocmai aceasta experienta cu diferite obiecte si evenimente si nu numai ceea ce percepe cand deseneaza sau ceea ce a perceput in trecut, la un moment dat. Dupa cum sustine Wallon (1984), copilul nu incearca atat de mult sa "copieze" obiectul, ci el deseneaza din memorie sau dupa unele scheme foarte simplificate si, mai mult sau mai putin, stereotipe. Copilul povesteste adesea ne-sistematic, pe masura ce evoca detaliile. Observate de adult, desenele copilului de trei-patru ani prezinta mai ales un caracter enumerativ, cu o asamblare de obiecte heteroclite, fara legatura aparenta. Incepand cu varsta de patru ani, in desene apar scene rudimentare, in care juxtapunerile grafice nu mai sunt aleatorii, ci indica o legatura (de exemplu, o masina pe sosea, copilul si jucaria sa preferata etc.). De asemenea, la aceasta varsta se poate remarca in desenele copilului cum redarea mai multor personaje evolueaza spre reprezentarea grupului familial (deci, incepand de la aceasta varsta se poate apela si la aplicarea "Testului familiei", alaturi de "Testul omuletului"). Spre varsta de cinci ani, copilul "povesteste grafic", desenand scene veritabile, cu personaje care joaca diferite roluri. Aceste scene redau evenimente traite, mai ales familiale, sau observate la televizor, pe strada, in institutii scolare sau de ocrotire etc. La sfarsitul celui de al cincilea an sunt realizate desene cu peisaje – cuflori, arbori, case etc. Casa este redata, adesea, "radiografic", ca un suport transparent al unor scene familiale. Aceasta, reflecta faptul ca micul desenator introduce, in productiile, sale grafice, puncte de vedere ireconciliabile: el reprezinta grafic, in acelasi timp, ceea ce este in, exterior, vizibil, si ceea ce este in interior, invizibil. Copilul stie foarte bine ca el nu poate, sa vada din exterior, cu ochii, interiorul casei, dar ceea ce este, important pentru el este redarea a ceea ce stie, a ceea ce sesizeaza pe plan mintal. Aceasta atitudine se manifesta si in desenele in care sunt redate toate evenimentele: vizibile si invizibile ale unor obiecte. Miscarile si actiunile sunt redate – pe de o parte – prin alterarea reprezentarilor grafice (lungimea exagerata a bratului, unui personaj care prinde un obiect, desenarea mai multor picioare pentru a reda un personaj alergand),

iar pe de alta parte prin, desenarea profilului personajelor, pentru a figura o deplasare. Aceasta figurare a deplasarii este, in general, orientata spre stanga foii de hartie pentru dreptaci. Copilul introduce in unele desene litere mari, cifre sau elemente ale unor litere si cifre. Si acestea pot avea o functie ludica sau/si simbolica. Schemele grafice, scenariile sau scrierile simplificate prezinta caracteristici tipice desenului infantil. Copilul are inca mari dificultati in coordonarea sub-ansamblelor desenului. De exemplu, sapca este desenata prea sus sau prea jos in raport cu capul omuletului, ceea ce se explica prin faptul ca la aceasta varsta copilul a realizat separat cele doua scheme grafie (privind capul si sapca).

In desenul liber, la copilul prescolar apar incoerente si juxtapuneri. In momentul in care deseneaza un detaliu, copilul uita, adesea, alte detalii si raporturile dintre ele. In desenul dupa natura, descentrarile succesive ale perceptiei determina dificultati grafice si impiedica prescolarul sa atinga realismul vizual. Voind sa reproduca un detaliu perceput dintr-un anumit unghi, micul desenator modifica traseul exterior pentru a sesiza mai bine detaliul intrevazut. De altfel, detaliul nu poate fi redat in desen, sub unghiul ales la plecare. Aceasta se intampla pentru fiecare detaliu sau aspect al obiectului, chiar daca ansamblul realizat releva aspectul unei juxtapuneri a elementelor izolate arbitrar sau formand un tot recognoscibil, dar cu distorsiuni si rabaturi mai mult sau mai putin marcante. A. Rey invoca si centrarile grafo-motorii sau de executie pentru a explica dificultatile intampinate de copil. Astfel, copilul se pierde in traseul sau, deoarece punctarile succesive ale creionului, respectiv opririle in trasarea grafica, antreneaza de fiecare data o noua centrare grafo-motorie.

Intre sapte si noua ani se produce trecerea schemelor spre o reprezentare grafica mai supla, mai realista, uneori anecdotica. Putem spune ca la copilul prescolar functia imaginativa manifestata pe plan verbal prin fabulatie poate sa se exprime si grafic. Schematismul atinge punctul culminant intre sapte si noua ani. De la aceasta varsta se manifesta o evolutie foarte neta spre atentia acordata in desene datelor vizuale. Incepand de la opt ani apare preocuparea pentru detalii, copilul stapaneste formele grafice, precizia sporeste. In ciclul primar, din cauza unor constrangeri legate de principalele activitati scolare, precum si a cerintelor impuse copilului in sensul de a desena "mai realist", asistam la un declin treptat al desenului spontan. Desenul pierde, putin cate putin, toate caracteristicile tipice fazei precedente: transparenta, confuzia punctelor de vedere, reductiile, schematismul. Reprezentarea grafica a spatiului tridimensional se apropie de cea a adultului. Perspectiva liniara corecta se instaleaza o data cu introducerea in desen a raporturilor euclidiene (masura, coordonate, proportii). Deci, in desene se instaleaza si se manifesta realismul vizual.

Nivelul 3 – stadiul realismului conventional – intre noua si treisprezece ani, se caracterizeaza prin: reprezentarea mai fidela a aparentelor vizuale, abandonarea schematismului, acordarea unei atentii crescute formelor, detaliilor, atitudinilor posturale ale personajelor, raporturilor topologice si proportiilor. Subiectele reprezentate grafic se particularizeaza, apare tendinta spre o figurare obiectiva si conventionala. Intre desenele copilului de noua ani si desenele copiilor mai mici se observa o diferenta frapanta.

Nivelul 4 se manifesta in adolescenta. Se caracterizeaza prin reducerea activitatii grafice, printr-o oarecare secatuire a interesului pentru desen, dar si prin diferentierea atitudinilor pentru desen.

2.2.11.2. PSIHOTERAPIA COPILULUI SI DESENELE

Morgenstern (1937) considera ca in momentele dificile ale vietii sale, copilul evadeaza intr-o lume imaginara in care nimic nu il mai impiedica sa isi realizeze dorintele. Manifestarile vizibile ale acestei fugi din realitate sunt jocurile, povestile si desenele. In creatiile sale originale, copilul exprima prin simboluri esecurile, conflictele ideo-afective, dorintele sale. El cauta sa se echilibreze si gaseste o eliberare de tensiunile afective prin creatiile sale. Toata aceasta activitate catarctica se desfasoara pe plan inconstient.

2.2.11.3. IMAGINATIA VIZUAL-PLASTICA SI ESTETICA DESENULUI INFANTIL

Imaginatia vizuala este un dar universal al mintii omenesti, un dar care la omul obisnuit se manifesta de la o varsta foarte frageda (Amheim, 1979). In momentul in care copiii incep sa experimenteze cu forme si culori, ei simt nevoia de a inventa un mod de reprezentare specific, printr-o anumita tehnica, a obiectelor percepute sau cunoscute anterior. Numeroase solutii originale gasite de copil sunt cu atat mai remarcabile cu cat subiectul abordat pare mai elementar. Pentru, reprezentarea grafica a aceluiasi obiect, copiii recurg la diferite forme: rotunde, unghiulare, liniare, juxtapuneri si suprapuneri. De asemenea, ei pot reda imagini rafinate, complexe, pe masura sporirii abilitatilor de a desena. Intalnim insa si imagini simple, grosiere sau firave. Diferentele intre desenele copiilor de aceeasi varsta se datoreaza atat stadiului de dezvoltare, cat si deprinderi lor, aptitudinilor si temperamentului fiecarui copil. Dar, dupa cum sustine Blaga (1923, p. 480), daca studiem desenele, vom observa ca la anumite varste, copiii – chiar daca sunt diferiti ca inteligenta si temperament – isi au, oarecum, stilul lor comun. "Ceea ce caracterizeaza acest stil e redarea schematica a lucrurilor". Desenul copilului, subliniaza L. Blaga, "are un caracter abstract, la fel ca si o parte din orientarea sa sufleteasca. Intalnim, la copii, aceeasi vointa a valorii absolute pe care W. Worringer o atribuie omului primitiv". Copilul – scrie L. Blaga – "are, parca, aceeasi frica de multiplicitatea imediata a naturii: mintea lui se framanta sa cucereasca notiunile lucrurilor, constantele vastului relativism al simturilor" . "Copilul deseneaza de obicei notiunea lucrului, adica, valoarea lui constanta, si nu lucrul insusi. Ar fi totusi gresit sa se creada ca un copil vede numai atat cat e in stare sa deseneze. Desenul se pune la el mai mult in slujba abstractiunii decat a viziunii (a ceea ce vede – n.n.). De aici schematismul geometric al artei sale. Arta copilului trebuie sa o intelegem in lumina straduintelor sale spre abstract. Arta copilului, privita sub unghiul de vedere al tendintelor sale firesti, place in sine. E o arta aparte, care trebuie judecata in cadrul propriilor sale intentii inconstiente. Estetica ar castiga, desigur, inspiratii noi si rodnice din adancirea prin simpatie in aceste produse ale artei copilului. De altfel, curentele noi de arta au invatat multe de la copii" (p. 480-481).

In stadiile initiale ale dezvoltarii, copilul creeaza figuri foarte schematice, abstracte, deoarece contactul strans cu complexitatea lumii fizice nu este inca relevant. Desenul este rezultatul unei stari sufletesti si al unei atitudini a celui care deseneaza. Arta copilului – scrie L. Blaga (1923, p. 481) – privita sub unghiul de vedere al tendintelor sale firesti place in sine. E o arta aparte, care trebuie judecata in cadrul propriilor sale intentii inconstiente. Sesizam in aceste randuri ale lui Lucian Blaga posibile analogii cu ideile lui Luquet despre caracteristicile desenelor copiilor, mai ales in stadiul realismului intelectual, precum si cu ideile sustinute de fenomenologii care subliniaza faptul ca fiecare copil deseneaza dupa structurile sale proprii, productiile lor grafice deosebindu-se de ale adultilor. De exemplu, prin desenarea drumurilor curbe si a dealurilor, copiii sugereaza profunzimea si distanta. O alta modalitate de a sugera profunzimea este si acoperirea partiala a elementelor. Astfel, desenarea norilor si a unei jumatati din soare reprezinta soarele acoperit de nori, deci situat dupa nori.

In perceperea formelor, stadiul dezvoltarii proceselor analitico-sintetice joaca un rol important. Printre obiectivele educatiei estetice, trebuie sa-si gaseasca locul si obisnuirea copiilor sa observe specificul obiectelor aflate in diverse contexte spatiale si sa redea si trairile afective. Atingerea acestor obiective duce si la dezvoltarea proceselor de analiza, sinteza, comparare si abstractizare, precum si la dezvoltarea unor emotii si sentimente estetice. Unele cercetari au urmarit mai punctual aspectul estetic al desenelor copiilor. Astfel, Zs. Gero (citata de M. Ferenc, 1985) a supus evaluarii unor persoane specializate in arta grafica (istorici ai artei, profesor de desen, artisti plastici), precum si unor amatori desene ale copiilor. Aceste desene au fost considerate reusite, frumoase, de catre ambele categorii de evaluatori. Copiii au fost, apoi, implicati intr-un program de dezvoltare prin jocuri de imitatie, punandu-se accent pe imaginatia lor. In jocul copiilor s-au introdus si elemente care au aparut, initial, in desene. In urma analizei si interpretarii produselor grafice ale copiilor, s-a ajuns la concluzia ca desenele considerate a fi realizate cu simt estetic au la baza elaborarii lor, in mare masura, trairile afective ale celor care le-au creat.

Desenul mareste increderea in sine si are un rol important in cunoasterea obiectiva a realitatii si in educatia estetica. Pe langa placerea estetica, legata de trairea frumosului, copiii vor cunoaste si bucuria transpunerii in activitatea grafica a imaginatiei si a germenilor creativitatii.

2.3.Expresivitatea personalitatii se evidentiaza prin dezvoltarea capacitatilor, a talentelor, a creativitatii, a conduitelor, a intereselor si a aptitudinilor.

Pe fondul ereditatii (temperamentul) se schiteaza primele trasaturi de caracter pozitive, printre care independenta, hotararea, stapanirea de sine, perseverenta. Incepand cu aceasta varsta, caracterul copilului se contureaza, iar pentru a se contura armonios este nevoie de o in educatia pe care o primeste, este nevoie sa cunoastem macar cateva notiuni de baza despre dezvoltarea copilului la varsta de 3 ani.

Gandirea este egocentrica

Jean Piaget vorbeste despre egocentrismul gandirii copilului aflat la aceasta varsta, explicand ca acesta crede ca parerile, sentimentele, dorintele sale sunt singurele posibile si ca nu intelege ca altii pot avea alte pareri, sentimente, alte puncte de vedere. Opusul egocentrismului este capacitatea de descentrare, adica de a intelege o problema si dintr-un alt punct de vedere. Piaget a demonstrat egocentrismul copilului printr-un experiment simplu: a asezat pe o masa o macheta cu trei munti (unul mai mic, cu o casuta, altul cu o cruce pe varf, iar al treilea, mai inalt, acoperit de zapada). Copilul, asezat intr-o anumita pozitie, trebuia sa spuna cum vede el peisajul, ce este in fata, la mijloc, in spate. Pe urma examinatorul a asezat o papusa pe celelalte laturi ale mesei, iar copilului i s-a cerut sa aleaga din mai multe fotografii pe cea care arata cum “vede” papusa peisajul. Copiii mici, de 3 – 4 ani, credeau ca papusa ar vedea peisajul exact cum il vad si ei.

Limbajul capata tot mai multa coerenta si fluiditate

Vorbirea conserva aspectele dialectale din familie, fapt ce evidentiaza din nou rolul parintilor, si nu numai, in dezvoltarea vorbirii copilului. Sub aspect cantitativ, propozitiile devin mai lungi si mai complexe. Totusi, cuvintele nou insusit se implica intr-un numar mare de combinatii, fara o invatare organizata a acestora. Cantitatea vocabularului sporeste intr-un ritm foarte rapid, imbogatindu-se cu aproximativ 50 de cuvinte pe luna, dar al caror inteles nu intotdeauna copilul il cunoaste, ajungand in medie la 700 cuvinte. Sub aspect calitativ apar progrese: pronuntia corecta se amelioreaza, acordul gramatical se corecteaza, frazele se imbogatesc cu adjective diverse si structuri comparative si de evaluare, comunicarea gestuala se estompeaza, expresivitatea si nuantarea vorbirii se amplifica, la fel si intonatiile, apare conduita verbala reverentioasa (dumneavoastra), daca, bineinteles, a invatat aceste forme de adresare, copilul construieste cuvinte noi, se evidentiaza si limbajul interior (gandeste cu voce tare, vorbeste pentru sine).

Imaginatia debordanta

Prescolarul mic povesteste si vorbeste mult, angajand discutii in dialog de unul singur. Cu greu poate diferentia realul de ireal. Acesta este unul din motivele pentru care capacitatea fabulatorie este deosebit de activa in perioada prescolara mica, cand copilul povesteste cu maxima siguranta si dezinvoltura despre lucruri si intamplari pur imaginare.

Varsta “de ce”- urilor

Dar si a numeroaselor intrebari pe care le pune si de la care asteapta raspunsuri. Trebuie sa primeasca raspunsuri, hranindu-i curiozitatea mai ales acum, cand atentia lui se deplaseaza spre relatiile dintre fenomene si obiecte. Intreband “De ce?” , prescolarul acumuleaza experiente, isi sporeste curiozitatea fata de relatiile si interelatiile dintre fenomene si obiecte, se adapteaza la conditiile realitatii, la mediul inconjurator.

Creste gradul de autonomie

La varsta de 3 ani, copilul continua sa-si dezvolte autonomia, fapt ce se datoreaza organizarii deprinderilor si obisnuintelor. Poate sa faca o multime de lucruri, dobandind din ce in ce mai multe abilitati de viata independenta. Poate manca cu furculita bucati de alimente ce i-au fost taiate in prealabil. Poate turna apa dintr-un pahar in altul, poate taia drept hartiacu foarfecele. Poate deplasa obiecte mari. Da cu piciorul in minge, merge cu tricicleta.

Creste gradul de socializare

Varsta de 3 ani este momentul potrivit pentru ca prescolarul sa invete sa se conformeze normelor societatii in care traieste, dar mai ales sa inceapa sa actioneze adecvat. Socializarea se realizeaza prin imitare, identificare, educatie corecta (atat pedepse, cat si recompense, dar toate cu masura) si transmiterea expectantelor, asteptarilor sociale. Rolul adultilor cu care intra in contact este in continuare de model si mentor.

Se manifesta nevoia de apartenenta la grup

Psihologul englez Abraham Maslow, in mare parte cunoscut pentru teoria sa asupra nevoilor umane, cunoscuta drept teoria piramidei lui Maslow, considera ca o data acoperite nevoile primare, bazale, nevoia de apartenenta se va manifesta sub forma dorintei de a fi integrat intr-un grup, de a avea o relatie de prietenie. Prin urmare, apartenenta la un grup este o nevoie reala si se manifesta la copii de la cele mai fragede varste. Primul grup in care poate fi integrat un copil, un grup care sa-l hraneasca realmente, este grupul de colegi de gradinita. Pana acum, copilul a fost acceptat si iubit neconditionat. O data intrat intr-un grup, el observa ca fiecare are propria personalitate, ca el nu mai este favorizat. Invata sa-si adapteze comportamentul deoarece intervin alte reguli, alte moduri de a fi in relatie. Treptat, invata sa respecte dorintele celorlalti, sa tina cont de parerea lor. La gradinita el observa ca anumite comportamente nu sunt tolerate de ceilalti, sunt catalogate drept rele, iar acest lucru contribuie la formarea judecatii morale. Are ocazia sa vada ce anume apreciaza grupul, ce este laudabil si acceptabil si are ocazia sa experimenteze. Invata noi moduri de a se juca, de a explora mediul. Experimenteaza diverse roluri, are ocazia sa se descopere, sa observe ce anume ii place. Invata sa fie empatic, sa accepte, sa asculte si sa fie ascultat. In relatie cu alti copii, el invata ca trebuie sa-si astepte randul, sa tolereze frustrarea de a fi pierdut o competitie, sa-si recunoasca greselile, sa-si ceara scuze, sa ierte la randul sau.

Descopera noi si noi experiente de viata

Pentru a-i cunoaste limitele, dar si a-i stimula potentialul maxim este bine de stiut ca gandirea copilului este inca una preconceptual-simbolica (J. Piaget). Gandirea prescolarului se caracterizeaza printr-o intelegere globala, adica nediferentiata a fenomenelor. Judecatile sale sunt inca dependente de experienta concreta pe care o poseda. Prescolarul inca face confuzii intre cele doua planuri: obiectiv si subiectiv. De asemenea, evidente sunt si tendintele copilului de a insufleti intreaga realitate inconjuratoare sau de a considera numele obiectelor ca pe o insusire intrinseca a lor.

Memoria copilului este superioara memoriei adultului

Da, aceasta este foarte receptiva si are o capacitate mare de acumulari rapide. In etapa prescolara mica, formele predominante sunt memoria mecanica, gratie careia invata repede poeziile si memoria involuntara, ce se bazeaza pe asociatia de contiguitate. Prescolarul absoarbe informatiile pe care le primeste, memoreaza fara dificultate poeziile, isi insuseste vocabularul limbilor straine. De altfel, memoria se desfasoara mai rapid decat gandirea sa (pana la 5 ani).

Daca e copil, sa se joace…

Jocul ofera un teren fertil pentru dezvoltarea imaginatiei la varsta prescolara, ajutandu-l pe copil sa se decentreze psihic. Jocul in colectiv il antreneaza si-l angajeaza sa participe activ la desfasurarea si deprinderea unor activitati, contribuie la insusirea a numeroase cunostinte, la dezvoltarea gandirii. Capata teren jocul cu subiect si rol. Astfel, in jocul sau, copilul devine: mama, tata, sora, frate, medic. Mai mult decat orice alt joc, prescolarul mic iubeste jocul de-a familia. In acest joc cu subiect si rol se pot vedea numeroase elemente de imitatie. Felul in care copilul ii vorbeste papusii din rolul de parinte, este modul in care el te percepe pe tine. El reproduce atitudinile tale, cuvintele tale, tonul vocii tale. Variabilitatea mare a acestui tip de joc se datoreaza faptului ca familia ofera experienta cea mai nuantata. Totusi, unii copii nu stiu sa se joace, desi jocul nu cere neaparat jucarii costisitoare. Agreate de copii sunt jocurile cu nisip, cuburi, apa, baloane de sapun, jocurile sportive. Jocul se invata si se transmite cultural. Nimeni nu se naste invatat, nu-i asa. Interesul fata de activitati este integrat in cel de joc, iar interesul fata de oameni este satisfacut prin jocurile de rol (“de-a familia”, “de-a gradinita”, “de-a doctorul”). Interesele culturale se dezvolta sub influenta cartilor cu povesti, a teatrului de papusi. E timpul pentru toate acestea acum.

Volumul, concentrarea si mobilitatea atentiei se consolideaza

Jocul, inclusiv cel cu rol educativ, prin registrul amplu de situatii atractive, solicita si functiile atentiei, mai ales a celei involuntare si treaptat a celei voluntare. Ascultarea de povesti, desene animate, teatru de papusi solicita atentia. Concentrarea prescolarului mic dureaza 5-7 minute. Este bine sa avem in vedere acest lucru atunci cand il provocam la o activitate solicitanta, care necesita atentie, concentrare.

Exersarea vointei si controlul miscarilor impulsive ajuta copilul sa devina o fiinta sociala

Acesta este motivul pentru care vointa cu care s-a nascut trebuie modelata. In caz contrar, copilul va fi inadaptabil in societate si va constitui o amenintare atat pentru el insusi, cat si pentru ceilalti. Exista activitati pe care le desfasoara cu placere, dar sunt si activitati pe care nu le agreeaza. Ii respectam drepturile insa nu il lasam sacalce peste ale noastre. Doar astfel putem educa vointa.

Afectivitatea este instabila, iar manifestarile explozive

Prescolarul mic este instabil, impresionabil, iar starile prin care acesta trece sunt difuze. Copilul trece repede de la o stare la alta, plange razand sau plange cu lacrimi, ca apoi, brusc, sa rada in hohote. Atat durerea, cat si bucuria sunt totale si explozive. Exploziile de afectiune, abandon, manie, sentimentul de vina, toate ii sunt caracteristice. Exprimarea spontana este influentata de conduitele admise si respinse din viata de zi cu zi. Imitatia adultului, numita adultism, constituie, de asemenea, o sursa a unor noi trairi afective (de exemplu, frica de insecte si reptile, dezgustul fata de unele alimente). Caracteristic varstei este si aparitia vinovatiei si pudorii, manifestat prin inrosirea fetei (eritemul de pudoare).

2.4.Educația și tradiția în viața preșcolarilor

Educație și comunitate

Copii sunt diferiți, știm cu toții acest lucru. Și totuși, câteva lucruri esențiale îi fac să fie asemenea: toți au nevoie de dragoste, de securitate, de hrană bună și de stimulare, toți simt nevoia de siguranță, de acceptare, de recunoaștere, toți caută sprijin în adult și au nevoie de acesta pe măsură ce își dezvoltă încrederea în sine și își dobândesc propria independență. Independența de a fi membri participativi ai comunității, membri care știu să își asume responsabilități și să urmărească să le fie respectate drepturile.

Grădinița, este unul dintre partenerii comunitari implicați și consecvenți a cărei existență în societate marchează începutul traseului educațional al copilului și primii pași către viitoarea sa devenire, de cetățean responsabil. Întregul personal al grădiniței se străduiește să acopere aceste nevoi sprijinind copilul în mod nemijlocit, prin intervenție directă și continuă.

Relația dintre comunitate și grădiniță este de determinare și susținere reciprocă. De nenumărate ori, grădinița este pusă în situația de a rezolva o serie de probleme pe care, prin dimensiunea și locul pe care îl ocupă, nu pot fi soluționate fără un sprijin adecvat și o susținere directă din partea comunității. Comunitatea de oameni care trăiesc și învață împreună constituie contextul primordial în care se desfășoară educația și are la bază următoarele caracteristici:

Ca ființe sociale, oamenii au, din cele mai vechi timpuri, tendința firească de a se organiza în comunități guvernate de o serie de norme formale și informale care asigură funcționarea și progresul comunității.

În cadrul comunității, în diversele domenii de manifestare, fiecare persoană are drepturi și responsabilități. Astfel, asigurarea accesului egal la educație este dreptul fiecărui membru al comunității, dar și responsabilitatea întregii comunități. Sistemul de educație devine astfel parte integrantă în viața comunității, cu toate cerințele ce decurg pentru buna lui funcționare

Pe de altă parte, comunitatea încearcă să preia tot ceea ce îi oferă societatea și în egală măsură intervențiile sistemului de educație.

Educația în sens larg are o multitudine de definiții, dintre care amintesc câteva, în cele ce urmează.

,, Educația este asemenea unei arte: artă mai mare decât aceasta nu există, pentru că, dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educației se săvârșește în vederea accedării la lumea viitoare. ’’ (Ioan Hrisotom, apud D. Fecioru, 1937 p. 9)

,,Educația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil.” (Kant 1992, p.17)

,,Educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși, dezvoltându-i-se o multitudine de interese.” (Herbat, 1976, p.62)

,,Educația este acea reconstrucție sau reorganizare a experienței care se adaugă la înțelesul experienței precedente și care mărește capacitatea de a dirija evoluția celei care urmează.” (Dewz, 1972, p. 70)

Oricare dintre definițiile educației le-am lua în considerare, esența acesteia este aceeiași: formarea și informarea tinerilor. Există definiții care abordează educația după scopul acesteia, după conținuturile pe care le abordează, după natura acesteia, sau după funcțiile educației.

Familia În primele etape ale vieții, responsabilitatea educării copilului revine familiei. Copiii sunt apoi înscriși în grădiniță, instituție care le asigură condițiile necesare pentru dezvoltarea în concordanță cu nevoile individuale. Grădinița este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să interacționeze cu alți copii, dar și cu adulți și le oferă acestora un mediu primitor, adecvat învățării. Totodată, grădinița oferă suport pentru valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea capacității de a intra în relație cu ceilalți copii și cu adulții. De asemenea, grădinița sprijină copilul în interacțiunea cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și îi formează o imagine de sine pozitivă.

Familia este mediul care influențează formarea personalității copilului de multe ori indirect, ascuns, deoarece copilul are tendința de a urma exemplul celor din jurul său.

Familia are mai mult un rol formativ decât informativ în educația copiilor, copiii făcând ceea ce fac părinții, imitând comportamentul acestora.

Școala este un element esențial al oricărei comunități prin resursele umane pe care le are, dar și prin spațiile de învățare disponibile. O școală responsabilă este garantul dezvoltării permanente a comunității. Școala nu poate funcționa bine fără sprijinul comunității, aceasta reprezintă o resursă, oferindu-și serviciile și altor membri ai comunității pe lângă tinerii școlarizați și contribuind astfel la dezvoltarea comunității și altfel decât prin realizarea educației formale.

Pregătirea copilului pentru școală nu se referă numai la a-l învăța pe acesta să scrie, să citească sau să socotească mai devreme, ci presupune a-l pregăti pentru o nouă modalitate de dobândire a unor cunoștințe și experiențe, a-l ajuta să atingă o stare de disponibilitate pentru activitatea de învățare, stare psihologică pozitivă necesară momentului de debut școlar.

Copilul de grădiniță dorește să devină școlar, vrea să poarte însemnele de școlar și are chiar un început de competență pentru activitatea școlară, dar se constată totuși că există încă un decalaj important între ceea ce vor fi solicitările de tip școlar pentru el și ceea ce poate el realiza acum, în situația de preșcolar. Putem interveni educațional pentru a reduce acest decalaj și pentru a-i conferi o dimensiune optimă, cu valori motivaționale pentru copil, inducându-i energia necesară pentru a se angaja pe direcția noilor achiziții. Copilul trebuie să aibă sentimentul că străbate această schimbare într-un mod firesc, natural, fiind implicat cu toată ființa sa într-un ansamblu de transformări cognitive, afective și motivaționale. Când acest mecanism rezistă unei posibile destructurări, putem considera că preșcolarul s-a maturizat psihologic pentru a lua startul în școlaritate: adică, fără să uite de joc, el să simtă că este condus spre noua formă de activitate, învățarea.

Biserica reprezintă un posibil partener din comunitate și poate contribui ca factor important la cultivarea trăsăturilor morale pozitive: acceptarea diversității, respect, dragoste pentru semeni.

Date fiind importanța și respectul manifestat de membrii unei comunități față de biserică este recomandabil să folosim intervenția și suportul oferit de aceasta în transmiterea unor mesaje către comunitate.

În mediul rural prezența bisericii și influența ei în comunitate este mai pregnant decât în mediul urban, de aceea am și implementat la grupa pe care o conduc, parteneriate și diferite activități și acțiuni în care am implicat reprezentanții bisericii din localitate.

Chiar dacă la început influența bisericii în viața copiilor se realizează în virtutea obișnuinței și prin imitarea comportamentului adulților, odată cu implicarea factorilor educaționali din școală, chiar din grădiniță, binențeles prin abordarea foarte atentă a anumitor conținuturi, valorile transmise nu sunt numai religioase ci și sociale, morale și estetice.

Administrația locală și implicit autoritățile locale, în virtutea prevederilor legale, oferă grădiniței sprijin concretizat prin fonduri, resurse materiale, facilitarea obținerii unor resurse financiare extrabugetare.

Acțiunile în care autoritatea locală poate interveni sunt: asigurarea unor resurse materiale și financiare pentru grădiniță, asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea activităților într-un spațiu sigur și confortabil (utilități, amenajarea spațiilor de joacă), facilitarea unor donații și sponsorizări în bunuri material, alocarea unor spații la dispoziția unităților de învățământ din localitate, colaborare în organizarea de activități culturale și sportive, acțiuni menite să conducă la îmbunătățirea condițiilor de învățare din grădiniță care vizează infrastructura și dotarea. Agenții economici ,ca parteneri educaționali, trebuie să fie în atenția unității preșcolare în ipoteza că aceștia pot reprezenta actori importanți pe piața muncii în viitor.

Pentru a atrage un agent economic instituția trebuie să cunoască: agenții economici aflați în proximitatea grădiniței, disponibilitățile și tipul de servicii sau produse pe care agentul economic le poate oferi grădiniței ca partener, setul de nevoi pe care agenții economici le pot formula, modalități de sensibilizare și atragere a agenților economici, modalități de colaborare cu agenții economici.

Toți agenții economici sau persoanele fizice care au răspuns, într-un fel sau altul, solicitărilor grădiniței, trebuie menționați de fiecare dată când se ivește ocazia: în cadrul întâlnirilor cu părinții, în cadrul diverselor manifestări organizate de autoritățile locale, în interviuri sau în diverse rapoarte de activitate, prin scrisori de mulțumire adresate reprezentanților.

Mass – media Mijloacele de comunicare în masă au o uriașă forță de influențare a consumatorului de informație, a publicului. Acest lucru este valabil atât în domeniul comercial, cât și în cel al vieții comunitare.

Ziarele, revistele, radioul și televiziunea și Internetul sunt canale care prin informațiile difuzate satisfac o nevoie fundamental a omului modern și anume informarea.

Aceste canale de comunicare realizează mai mult decât o informare. Ele influențează, orientează și dirijează opinia publică, interesele și motivațiile oamenilor, conștiințele chiar dincolo de propria voință.

Indiferent de proiectul educațional al grădiniței, mass-media trebuie să fie un partener constant prin care activitățile grădiniței să fie cunoscute și recunoscute în comunitate.

Toți angajații grădiniței trebuie să fie „bune gazde“ atunci când sunt vizitați de reprezentanți ai mass-media, dar, în același timp, trebuie să respecte confidențialitate și principiul ierarhic în furnizarea informațiilor.

Pentru eficiența maximă a procesului instructiv-educativ, pentru realizarea cu success a finalităților educației, toți acești factori enumerați mai sus, trebuie să coexiste, să existe o unitate de cerințe și de scopuri commune, toate în interesul generațiilor următoare.

Formarea în spiritul interculturalității în grădiniță

„Dacă se dorește căutarea unei linii directoare unice pentru psihologia interculturală, vom spune că este vorba de stabilirea legăturilor între social și psihic. Aceasta este ideea principală pe care se bazează cadrul conceptul eco-cultural pe care unii autori îl utilizează în manualele noastre de psihologie interculturală.” (Berrz ș.a., 1992; Segal ș.a. 1990).

Competența interculturală presupune atât din partea cadrului didactic, cât și a copiilor și

părinților un ansamblu de elemente interiorizate și încadrate funcțional personalității,care să permită și să susțină reacții firești, adecvate în diferite contexte educaționale, percepții ale diversității culturale și etnice fără etichetări categoriale nefondate, de tipul prejudecăților și stereotipurilor sau tensionărilor.

Dobândirea acestei capacități se realizează prin suprapunerea mai multor tipuri de influențe grupate în trei dimensiuni: cognitivă – care cuprinde elemente simple, fundamentale din domeniul psihologiei sociale, antropologiei culturale, sociologiei etc. reinterpretate, adaptate și armonizate în funcție de necesitățile proprii, instrumental – metodologică – pedagogia interculturală apelează la același ansamblu de metode activ-participative, la aceleași strategii de învățare prin cooperare, prin descoperire pe care le utilizează orice formă de pregătire modernă și eficientă.

O altă dimensiune este cea expresivă (relațional-comportamentală) – aceasta constând în efortul susținut și responsabil al nostru, al educatoarelor, de autoconstrucție interioară și în disponibilitatea transferării unor astfel de atitudini de deschidere către diversitate, către întregul spațiu educațional(preșcolari, părinți, personal de sprijin etc).

,,Alături de conceptul de educație multietnică mai este folosit și termenul de educație globală, în accepțiunea de educație pentru înțelegerea interdependețelor dintre națiuni în lumea contemporană și care are drept scop clarificarea atitudinilor față de alte națiuni, precum și restructurarea percepțiilor comune față de aceste probleme.” (Constantin Cucos, Iași, iunie 1998).

Educația interculturală nu presupune o metodologie anume și riguroasă, ci doar mijloace care sunt capabile de a dezvolta o dinamică interculturală și o înțelegere interculturală. Nu trebuie să înlăturăm tot ceea ce a fost până acum,ci trebuie să acordăm prioritate și să dezvoltăm acele dimensiuni capabile să promoveze drepturile omului și trebuie,totodată,să lărgim perspectivele solidarității,făcându-le mai concrete și mai puțin limitate.

Formarea noastră pentru interculturalitate ne va ajuta să răspundem nevoilor fiecărui copil, să le recunoaștem aptitudinile, să le asigurăm medierea de care aceștia au nevoie și să veghem ca fiecare să fie recunoscut în cadrul grupului, să descoperim, să apreciem și să ajutăm la valorificarea aptitudinilor copiilor născuți în medii defavorizate.

Este evident că interculturalismul devine o experiență umană normală și mai ales inevitabilă. Formarea și educarea copiilor să nu fie lăsate să se deruleze de la sine, ci să constituie preocupări majore ale cadrelor didactice.

Sentimentul apartenenței la o comunitate multiculturală se formează din primii ani ai vieții, altfel spus, în cei ,, șapte ani de acasă’’, care includ, firesc, anii petrecuți în grădiniță.

Iată de ce revine educatoarelor, misiunea de a dezvolta în forme și conținut activități de educare și formare multiculturală. Cadrele didactice bine intenționate, convinse pe drept că toți copiii sunt egali, iar majoritarii nu sunt mai presus de ceilalți, ignoră diferențele dintre copii, stabilind perspectiva majoritară ca normă aplicabilă tuturor și fără negociere.

Interculturalitatea trebuie să constituie o parte componentă a realității zilnice din grădiniță,și nu o temă sau o activitate adăugată.

Educația interculturală derulată prin acțiuni la nivelul preșcolarilor trebiue să vizeze următoarele obiective specifice:

-promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare și înțelegere firească între români și alte etnii;

-transmiterea de cunoștințe despre propria cultură și despre alte culturi aparținând altor etnii;

-formarea unor deprinderi legate de viața într-o societate multiculturală;

-formarea atitudinii de respect față de propria cultură și a celorlalte etnii și combaterea discriminării și a intoleranței;

-promovarea unor relații de prietenie și de bună înțelegere între români și celelalte naționalități.

-învățarea unor cuvinte, expresii, cântece și dansuri în limba maghiară, romană, germană, rusă, respectiv română.

În grădiniță, pentru copiii de vârstă preșcolară, este relativ simplu să îi educăm să accepte diversitatea, faptul că oamenii sunt diferiți dar au aceleași drepturi. În ultimii ani, educația incluzivă, acceptarea multiculturalității, conceptul de-a trăi împreună, respectând originea și cultura fiecăruia, a câștigat teren, cadrele didactice înțelegând faptul că nu trăim într-o lume închisă, că trebuie să conviețuim, să comunicăm și să-i educăm pe micuți în acest spirit.

,,Cu siguranță, scrie M. Rey socialul depășește psihicul, colectivul transcede individualul, dar psihicul, indivizii înșiși sunt cei care elaborează aceste formațiuni de către care ,,sunt depășiți’’ și pe care le percep ca transcendente. Revine, astfel, în chip legitim, psihologiei, calitatea de a repera, descrie și analiza aceste operații de constituire prin subiectivul de dincolo de subiect. Ea își apropiază, astfel, realitățile și prin ele cultura care nu mai vine dintr-un altundeva misterios, dar va trebui să studieze germinația și evoluțiile pentru fiecare dintre ele.” (Micheline Rey, 1999, pag.25).

Ideile acestor specialiști în ceea ce privește interculturalitatea, nu fac decât să întărească convingerea că sentimentul apartenenței la comunitate, cu toate valorile ei, trebuie sădit cât mai devreme în sufletele copiilor, pentru a nu își pierde identitatea în societatea multiculturală de azi.

Ideea interculturală am găsit-o exprimată într-o formă intuitivă la Claude Levi Strauss.

,,Să ne imaginăm – scrie acesta – o sală de cazino plină de mese. La fiecare masă câte o ruletă la care un jucător își încearcă norocul pentru a câștiga, jucătorii trebuie să realizeze o succesiune determinată de numere: să zicem 8, 25, 40 la o masă 3, 12, 27, la alta și așa mai departe.

Întrucât numerele necâștigătoare sunt pentru fiecare, sensibil mai multe decât cele câștigătoare, probabilitatea de a rata e foarte mare. Ce s-ar întâmpla însă dacă jucătorii s-ar decide să pună numerele la un loc și să realizeze împreună combinațiile cerute? Nu încape îndoială că, astfel, șansele de a reuși, într-un timp scurt, combinațiile căștigătoare ar spori considerabil.”

Aceasta este și povestea culturilor, scrie C.L. Strauss. Cultura, ca realitate dinamică, crește sau sporește prin combinația unor idei, practici, abilități care asemenea numerelor din sala de cazino, dacă se ,,întîlnesc’’ se ,,ciocnesc’’, se pun reciproc in valoare, se nuanțează, în fiecare combinație altfel.

,,Interculturalitatea este, în sens aristotelic, o cale de mijloc între două excese: pe de-o parte mimetismul cultural – ce denotă dispreț pentru propria cultură – pe de altă parte, naționalismul xenofob ce implică autoadularea, autosuficiența, ura, disprețul pentru tot ceea ce este diferit.

De unde rezultă că, într-o lume în care adulții au hotărât deja să joace împreună, atât închiderea în ură și fanatism cât și deschiderea mimetică ce frizează unitarea de sine duc la același rezultat: stagnarea și, în timp, pierderea identității.” (Maria – Tereza Pirău, 2006, pag. 222).

La nivel de preșcolaritate aceste concepte se manifestă încă din familie, deci înainte de orice alte activități educaționale pe care copilul le intreprinde la gradiniță, foarte importantă este educația primită acasă. Astfel, este esențial ca în decursul celor cațiva anișori pe care copilul îi are, să nu simtă și nici să nu vadă discriminare din partea părinților față de anumite persoane de etnii diferite.

În cazul în care copilul primește de mic, de acasă, o educație sănătoasă în acest sens, și anume că oamenii sunt egali indiferent de etnie ori culoare, copilul nu are niciun motiv să fie reticient în a lega o prietenie cu alți copii aparținand altor naționalități.

În acest context, odată ajuns la gradiniță, copilul va fi foarte încântat să devină prieten cu copii de naționalitate diferită, ba mai mult, programele educaționale promovate de educatoare îl vor învața că fiecare copil este valoros, unic și ca fiecare poate învața.

Astfel, chiar întâlnirea de dimineață, poate fi un bun prilej pentru copii de a se cunoaște. Sub forma unui joc, copiii își povestesc modul în care și-au petrecut ziua precedentă, vorbesc despre evenimentele din familie care i-au amuzat și care le-au stârnit interesul. Întalnirea de dimineață se transformă, în acest fel, într-un moment în care preșcolarii se revad cu bucurie, se accepta unii pe alții așa cum sunt, învață să se respecte, să fie toleranți cu cei care sunt altfel, învață, deci, să cunoască și să accepte copii cu o identitate diferită.

,,Lumea contemporană a înțeles că pe fundalul tendinței noastre comune de-a ne constitui în centrul lumii, suntem diferiți, că vedem lumea – atât ca indivizi, cât și ca grupuri din unghiuri diferite.

Acest lucru nu este cum pare la prima vedere, un dezavantaj ci o șansă demnă de a fi prețuită.

Dacă închid ochiul drept și privesc doar cu stângul am să văd o anumită imagine a obiectului din fața mea. Dacă inversez perspectiva închizând ochiul stâng și privind doar cu dreptul același obiect nu voi avea aceeași imagine asupra obiectului ci una ușor diferită.

În mod cert însă, am să văd cel mai bine obiectul dacă am să-l privesc cu amândoi ochii larg deschiși.” (,,Despre toleranță’’, Opinia, iulie, 1998), (Maria – Tereza Pirău, 2006 pag. 163)

Concluzionăm că numai prin comunicare, prin împărtășire reciprocă a cunostințelor, a obiceiurilor, a tradițiilor, copiii se vor apropia, vor învața să se aprecieze indiferent de etnie și religie.

Comunitate locală într-o societate globală

Într-un raport internațional ( Comoara lăuntrică) privind starea educației în lume J. Delors

rezumă astfel condiția educației într-o lume globalizată: ,,Există astăzi o arenă globală, unde, fie că ne place sau nu, se joacă într-o oarecare măsură destinul fiecărui individ. Independența economică, științifică, politică și culturală la nivelul mondial – dictată de deschidere, sub presiunea teoriilor schimbului liber care au ca rezultat deschiderea frontierelor economice și culturale, întărită de dezmembrarea blocului sovietic și găsindu-și un instrument în noile tehnologii informaționale devenind o realitate incontestabilă.

Chiar dacă omul obișnuit este oarecum năucit de acest fenomen, liderii se confruntă cu el sistematic. Mai mult, însăși conștientizarea în masă a faptului că relațiile internaționale sunt acum globalizate constituie o dimensiune a sa. În ciuda promisiunilor, apariția aceste noi lumi, greu de înțeles și încă mai greu de prezis, crează un climat de nesiguranță, ca să nu spunem de teamă, ceea ce determină căutarea fără tragere de inimă a unei abordări cu adevărat globale a problemelor.” (Jacques Derols, 2000, pag. 27).

Societatea rurală, era până acum oarecum ferită de fenomenul globalizării, copii grădini

ței din comunitatea noastră, vorbeau toți aceeași limbă, aveau aceeași religie, respectau aceleași tradiții și obiceiuri. Se trăia relativ simplu într-o lume parțial închisă. În prezent lărgirea și diversificarea mijloacelor de informare, dezvoltarea infrastructurii, a făcut ca ,,lumea să se miște”, în comunitate s-au diversificat religiile, etniile și naționalitățile. Acceptarea acestora, presupune și o mai mare atenție la moștenirea noastră culturală, religioasă și istorică.

Copiii și tinerii vor prelua acest tezaur de la actuala generație de adulți, care de multe ori este prea concentrată asupra prezentelor probleme, uitând că cea mai mare dovadă de afecțiune și grijă față de copii noștri este educația, cu tot ceea ce implică ea, de la puterea exemplului până la educația permanentă. Adoptând ușor cuvintele poetului, care elogia virtuțiile muncii, și referindu-se în schimb la educație cu alte cuvinte, tot ceea ce omul a învățat despre sine, am putea spune:

,,Dar bătrânul a fost înțelept

Să le arate înainte de a muri

Că învățătura este acea comoară.’’

(Jacques Derlos, 2000, pag. 24)

Valorificand frumusetea traditiilor si obiceiurilor populare in cadrul serbarilor cu prescolarii reusim sa infrumusetam viata copiilor, ii ajutam sa cunoasca traditiile romanesti si rolul important pe care-l au in viata oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste traditii au dainuit peste timp. Prin continutul serbarilor ii ajutam pe copii sa inteleaga mesajul si continutul acestor obiceiuri populare, adaptindu-le particularitatilor de varsta si aptitudinilor artistice individuale. Cu acest prilej introducem copiii intr-o lume frumoasa a cantecului, dansului, poeziei, povestilor, glumelor, proverbelor, zicatorilor si strigaturilor, a unor evenimente traditionale – Craciunul, Pastele, Mos Nicolae, copiii avand posibilitatea sa cunoasca frumusetea si bogatia folclorului, diversitatea traditiilor si obiceiurilor romanesti, armonia limbii romane. Textele cantecelor si poeziilor, ale colindelor, plugusorului, sorcovii, transmit urarile de bine in legatura cu unele indeletniciri stravechi ale romanilor: uratul, semanatul, pastoritul. Cu aceste ocazii copiii isi imbogatesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicatori, strigaturi, patrund in tainele limbii materne si in comorile intelepciunii populare.

Serbarile sunt un izvor de bucurii si satisfactii care creeaza copiilor o stare de buna dispozitie favorabila atat dezvoltarii psihice, fizice cat si estetice. Copiii trebuie sa interpreteze diferite roluri; cantaret, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formandu-si sau perfectionandu-si o serie de abilitati artistice.

Cand bat la portile sufletului Sfintele sarbatori, ne bucuram impreuna cu copiii de neasemuita frumusete a datinilor stramosesti si scoatem din comoara inimii si din lada de zestre a neamului,t ezaurul folcloric romanesc: cantecul, jocul si costumul popular specific sarbatorilor.

Costumele populare, ia si catrinta, barnetele si opincile, camasa si itarii sunt primenite si pregatite pentru spectacolul mult asteptat. Atmosfera de sarbatoare din sala de festivitati prin ornarea si decorarea cu elemente specifice sarbatorilor (bradut, globuri, fulgi de zapada, etc) constituie un alt prilej de bucurie pentru copii alaturi de confectionarea costumelor si mastilor pentru capra, urs, caluti, cerb. Interpretand jocul caprei, jocul ursului, cantece si colinde, recitand versuri cu o conotatie religioasa, copiii descopera traditiile si obiceiurile practicate in timpul sarbatorilor de iarna, simt si pretuiesc frumusetea obiceiurilorsi traditiilor de Craciun.

2.5. Medieșul Aurit – educație și comunitate; date istorice; viața culturală și spirituală a medieșenilor.

2.5.1.

Tradițiile culturale și preșcolaritatea

Moștenirea culturală, folclorică este importantă pentru orice medeșan, căci în fiecare obicei și ol smălțuit se găsesc mărturii de artă populară, de civilizație și istorie, de trecut și valoare, lucruri ce se vor păstra nemuritoare și în sânul generațiilor viitoare. Toate acestea formează un tezaur cultural-folcloric, ce cuprinde tradiții și obiceiuri din zona noastră. Străvechi pământ românesc peste care au trecut străine stăpâniri, zona Medieșului, constituie o punte de legătură între trecut și viitor, oamenii locului harnici și cu credință în Dumnezeu sunt reprezentanți ai istoriei și a trecutului lor prin dansurile lor, prin obiceiurile lor, prin meșteșugurile și prin copii lor.

“Fiecare loc pe de pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie și un dram de iubire ca s-o înțelegi” spunea marele nostru Nicolae Iorga, iar înțelepciunea și puterea de a-i învăța pe cei mici ,,să asculte” și ,,să înțeleagă“ povestea locului în care s-au născut, este a noastră a adulților, fie ei părinți sau dascăli.

Un popor care își păstrează tradițiile și cultura este un popor înțelept, își poate privi trecutul în față, se poate identifica. În cultura tradițională, obiceiurile formează un capitol important, fiindcă, întreaga viață a omului, munca lui din timpul anului și diferitele lui ocupații, relațiile cu semenii și cu întruchipările mitologice, erau întrețesute cu obiceiuri. Obiceiurile și tradițiile suferă modificări odată cu trecerea timpului, ca și rezultat al noilor experiențe și cunoștințe ale societății din cauza necesității adaptării permanente în societate și datorită influențelor grupurilor sociale cu care intrăm în contact.

În societatea multiculturală de azi, un rol important în transmiterea moștenirii tradiționale îl are grădinița. În cadrul procesului complex și îndelungat de formare a personalitǎții copilului, cunoașterea tradițiilor populare, a obiceiurilor și etnografiei locale, are o importanțǎ deosebitǎ datoritǎ conținutului de idei și de sentimente pe care le transmit. Dansurile populare din zona noastrǎ, sunt un mijloc puternic de a trezi în sufletul copiilor dragostea pentru plaiul natal, îi familiarizeazǎ pe aceștia cu melodiile populare românești de joc specifice zonei zonei în care trǎim. În sectorul ,,bibliotecǎ” trebuie sǎ existe neapǎrat și un dicționar explicativ al limbii române unde copiii sǎ-și caute cuvinte pe care nu le înțeleg, fiind ajutați de educatoare. Acolo vor gǎsi ilustrații cu costume naționale,vor afla denumirea componentelor costumului pe care în vremuri de demult îl purtau strǎbunicii la muncǎ, la hore si la bisericǎ. La serbǎri se reediteazǎ acele vremuri când copiii își puneau haine țesute de mame și bunici și mândri de ele cântau și dansau pentru a sǎrbǎtori sǎnǎtatea, pacea, voia bunǎ.

Gândul de a dezvolta la preșcolari dragostea fațǎ de locul natal, fațǎ de obiceiurile și tradițiile acestuia m-a preocupat încǎ din primii ani de activitate didacticǎ, fiind o pasiune reieșitǎ din dragostea pentru jocul popular și pentru muzica popularǎ instrumentalǎ. Diferitele activitǎți, prin care urmǎresc sǎ le fac cunoscute copiilor tradițiile și obiceiurile strǎmoșesti, creeazǎ atmosfera de voioșie, de optimism, atât de necesarǎ copilǎriei și lasǎ copiilor impresii adânci. Este necesar ca dansurile populare sǎ fie învǎțate de la vârstǎ fragedǎ pentru a obișnui copiii cu folclorul românesc, cu felul de a ,,juca” așa cum jucau bunicii și strǎbunicii lor, pentru a-i determina sǎ fie mândri cǎ sunt români și,în timp, devenind, maturi sǎ fie ei aceia care vor transmite generațiilor urmǎtoare tezaurul popular.

Costumele populare , îmbrǎcate de copii cu multǎ plǎcere, dau un aspect sǎrbǎtoresc și-i emoționeazǎ pe micuți. Costumul popular constituie un prețios document istoric și etnografic, reflectând gustul și concepțiile etico-sociale ale locuitorilor acestor meleaguri de-a lungul zbuciumatei lor istorii.

Folclorul este pentru poporul roman depozitarul a tot ceea ce înseamnǎ tradiție, obicei și artǎ izvorâte din rǎdǎcinile istoriei,cu specificul acestor meleaguri.

Pentru a ne pǎstra, ca români, identitatea nealteratǎ, folclorul trebuie cultivat în inimile și mințile generațiilor care se succed pe acest tǎrâm, ca o valoare autenticǎ de creație. Copiii trebuie acomodați de mici cu specificul sǎu, pentru a-l percepe și a-l trǎi , în toate aspectele sale, cu plǎcere și bucurie. Copiii din orașele mari trǎiesc modernitatea cu ce a adus ea, bun și rǎu. Pentru toți acești copii, care preiau și vor preda, la rândul lor, ștafeta cultural-popularǎ, desfǎșurǎm activitǎți care se grupeazǎ în teme majore cu ocazia sǎrbǎtorilor de iarnǎ, sǎrbǎtorilor pascale și altele. Venirea lui Moș Crǎciun aduce cu el toate datinile și obiceiurile specifice acelei perioade. Ce copil nu se bucurǎ când îngânǎ un colind sau cântǎ plugușorul!

,, Reușita procesului de instruire în școli depinde într-o foarte mare măsură de valoarea pe care comunitatea o asociază educației. Atunci când educația este valorizată și urmărită în mod activ, misiunea și finalitățile urmărite în școală sunt asumate și sprijinite de către comunitate. De aceea trebuie să încurajăm și să sprijinim creșterea importanței rolului jucat de comunitățile locale.” (Jacques Derols, 2000, pag. 99, 100, 101).

Folosirea folclorului în gradiniță contribuie la îmbogațirea și extinderea orizontului cultural artistic al copiilor, la educarea sentimentelor de dragoste și admirație, mândrie și respect față de creația populară, la formarea premisei personalității preșcolarilor. Folclorul este totalitatea creațiilor și manifestărilor artistice, valori culturale aparținând culturii noastre spirituale, literatura și muzica populară, dansurile populare, formele de teatru și spectacole populare, obiceiuri și tradiții populare romanești toate acestea încercând să le promovăm la noi în grădiniță prin toate activitățile desfășurate în procesul instructiv-educativ și constituie un valoros și variat mijloc de educație. Folclorul pastrează și transmite tradițiile poporului nostru în toate acțiunile desfășurate cu ocazia diferitelor evenimente: 1 Decembrie, serbarea de Moș Crăciun, Ziua Unirii , etc. sunt tot atâtea motive de a prezenta cântece și dansuri populare romanești, scenete, dramatizări, șezători care au cultivat și promovat aceste comori de neînlocuit ale poporului nostru.

Folosind proverbele și zicătorile putem educa la copii calități morale ca: cinstea, răbdarea, modestia, dragostea de munca, de oameni și de , bunătatea, curajul, respectul față de cei mari,

Folosirea folclorului și a artei populare în gradiniță contribuie la îmbogățirea și extinderea orizontului cultural artistic al copiilor, la educarea sentimentelor de dragoste și admirație, mândrie și respect față de creația populară. Folclorul reflectă o anumită viziune despre lume și viata. Frumusețea reliefului românesc este completată de portul, obiceiurile și mesteșugurile ținutului binecuvântat de Dumnezeu. Copiii se bucură când evoluează pe scenă și au o satisfacție deosebită prin atmosfera sărbatorească creată, prin purtarea costumelor naționale își îmbogățesc capacitatea afectivă, apropiindu-i de adevărata artă.

Cuvântul folclor înseamnă frumusețe, vechime, tradiție, bucuria de a striga și dansa împreună, tineri și vârstnici. Copiii cânta și dansează pentru că împreuna sunt la bine și la greu așa cum au fost strămoșii noștri pe plaiurile noastre.

2.5.2MEDIEȘ. DATE ISTORICE

Numele comunei Medieșu-Aurit este cunoscut încă de multă vreme, în literatura de specialitate. Din punct de vedere arheologico-istoric, vestigii destul de valoroase privind istoria străveche și veche a acestor locuri am făcut ca ea să fie cunoscută încă de la sfârșitul secolului trecut.

În a doua jumătate a secolului XIII avem prima informație documentară prin actul acordat de Ștefan al V-lea regele Ungariei, fiul și urmașul lui Bella al IV-lea, cu data de 1 februarie 1271 ,,oaspeților săi din Villa Megyes’’, act care s-a păstrat într-un document al palatinului Nicolae de Gara din 1409. Explicația referitoare la cele menționate mai sus este următoarea: regele restituie prin actul respectiv coloniștilor, între semnele de hotar, între ,,vechile si străvechile semne de hotar’’, un pământ (Megzes Patak, satul Potău care aparține comunei Medieșu-Aurit), care a fost cucerit de ,,arcași’’. Se știe, potrivit decoperirilor arheologice, că pe locul Medieșului exista o așezare străveche a dacilor liberi, care nu erau cuprinși în provincia romană.

S-a mai găsit o scrisoare a regelui Ungariei, Ladislau al IV-lea care îi întărește lui Jan zis Albas, un negustor și moșia Heydreh, între ,,Medieș et Erdeud’’, lângă Sătmar. Numele localității, Medieșu-Aurit, este pomenit și în anul 1274, la data de 23 februarie, când regele Ungariei, Ladislau al IV-leam îi dăruiește lui Nicolae, Voievodul Transilvaniei, mai multe moșii lângă Someș, luate de la Andrei, fiul lui Jako, care făcea parte din neamul Kapplzon.

Toponimul de ,,Megyes possessio’’ apare în actul palatinului Nicolae de Gara în 13 martie 1409 care prezintă un rezumat latin și care este păstrat în transcrierea capitelului din Alba-Iulia, 1746.

Din anul 1281 și până la sfârșitul secolului al XV-lea, cetatea Medieș împreună cu domeniul feudal va aparține familiei Mauriților care aveau și cetatea Seini sub stăpânire. La începutul secolului al XV-lea întâlnim toponimul ,,oppidum’’, târg, în 1484 întâlnim toponimul ,,Castellum in facie opidi Meggyes’’ care înseamnă ,,Castelul din târgul Medieș’’. Forma ,,Aranyosmeggyes’’ (Medieșu-Aurit) există din secolul al XVI-lea și apare în 1588. Coriolan Suciu arată evoluția pe care numele localității Medieșu-Aurit l-a avut, începând cu prima atestare: 1271 – Villa Megyes; 1273 – Medieș; 1274 – Medgyes; 1315-1318 – Medyes; 1329 – poss Megges; 1334 – Meggies; 1381 – Meges; 1393 – Meggyes; 1409 – oppidum Meggyes; 1484 – castellum in facie oppidi Meggyes; 1490 – Meggyes et Meggyesalja; 1661 – Aranyos Megyes; 1698 – Aranyos Medgyes; 1829 – Medieșul-Aurit. Originea denumirii localității, Medieșul-Aurit, o găsim în trei ipoteze:

În centrul localității se află castelul Lonyay în stare avansată de ruină, care a avut tavane pictate și aurite, acestea erau de o mare eleganță și s-ar părea că a dat numele de ,,aurit’’ satului și castelului;

Toponimul Medieș e unguresc și derivă din ,,Meggyes’’, în ungurește meggy se traduce în română vișină. În castelul din Medieș a existat în epoca feudală un centru de marcare și de cântărire a aurului. Potrivit celor spuse de Vădan Aurelia din Medieșul-Aurit, castelul a fost înconjurat de pădure de vișini. Astfel din ungurește ,,Aranyosmeggyes’’, ar însemna livadă de vișin aurit. Tot Vădan Aurelia ne spune că în ștampila comunei s-a găsit o frunză de vișin, de aici și existența pădurii de vișini;

Numele localității ar veni și de la cuvântul ,,megies’’, adică vecin.

Castelul medieval din Medieș

Acutala cetate din Medieș a fost ridicată pe locul unei cetăți de pământ încă din a doua jumătate a secolului al X-lea și la prima jumătate a secolului al XI-lea. Cetatea de la Medieș cunosctuă sub numele de ,,Castrum Megyes sau Castrum Megessalla’’, face parte din voievodatul bihorean condus de Menumorut. În secolele X-XIII pe întreg voievodatul Transilvaniei erau răspândite cetăți de pământ. În ținuturile nord-vestice ale Transilvaniei se cunoaște existența cetății Sătmarului (Castrum Zotmar), la începutul secolului al X-lea și a cetății Medieș (Castrum Megyes), întemeiată probabil la sfârșitul secolului al X-lea.

În urma anchetelor arheologice sub zidul cetății de piatră s-a găsit de la o construcție de lemn și pământ, fragmente de pământ ars, uneori ars puternic, scrijit cu urme de lodbe și pari de lemn. De la această construcție de pământ, distrusă în secolele XIV-XVI, prin ridicarea cetății de piatră s-au păstrat resturile de pământ ars ale unui fost val de pământ consolidat după procedeul bine cunoscut și ,,formula șanțului’’ care există și astăzi și care a fost, probabil, adâncit și consolidat pe alocuri cu zidărie.

Analizând cele cinci scrisori papale, trimise de papa Grigore al XI-lea din Anagni, în 1377, se poate spune că cetatea Medieș a aparținut românilor, iar în satele din împrejur locuiesc ,,valahii schismatici’’ dintre care unii au fost convertiți la catolicism.

În scrisoarea din 25 iulie 1377, Papa Grigore al XI-lea aprobă Caterinei ca ea să poată dona bisericilor parohiale din aceeași cetate și din satele aparținătoare, biserici construite sau reconstruite de ea sau pe care le va construi, trei părți din zeciuielile acestei cetăți și acestor sate pe care le ține în feudă prin strămoșii ei, din partea bisericii dinainte de ,,conciliul general’’.

Interpretând scrisorile papale ajungem la concluzia că ținutul Medieșului era un vechi și un puternic ținut românesc, recunoscut de către Roma și nobilii localnici.

Castelul Lonyay (1620 – 1657) (azi ruinat)

A fost o realizare de frunte a Renașterii Transivlănene.( Anexa 2)

Monumentul pe care ni-l propunem să-l prezentăm în mod succint – castelul de la Medieșul-Aurit – constituie și astăzi, deși în stare avansată de ruină, una dintre cele mai remarcabile construcții nobiliare în stilul renașterii din Transilvania secolului XVII-lea.

Formele caracteristice stilului, ,,simetria planimetrică și distribuția logică a accentelor îi conferea cunstrucției tocmai acel echilibru și acea închegare monumentală. Cetatea de la Medieș cunoscută în documente sub denumirea de Castrum Megyes sau Megessalla, făcea parte din voievodatul bihorean condus de Menumorut. De altfel în secolele X-XIII în întreg voievodatul al Transilvaniei erau răspândite astfel de cetăți de pământ, așezări întărite. În ținuturile nord-vestice ale Transilvaniei se cunoaște existența cetății Sătmarului (Castrum Zothmar), la începutul secolului al X-lea și a cetății Medieș (Castrum Megyes), întemeiată probabil la sfârșitul secolului al X-lea.

În cele ce urmează nu doresc să fac o prezentare detailată a istoricului cetății, însă pot să spun că în urma săpăturilor arheologice, efectuate de Muzeul Județean Satu Mare în cursul anilor 1970-1971, la castelul de la Medieșul-Aurit, au adus o contribuție importantă la demonstrarea existenței cetății de pământ.

Până în prezent au fost scoase la lumină un val de pământ ars la o adâncime de 3m, ce înconjoară de jur împrejur castelul, precum și bulgări de pământ ars, cu urme de nuiele – elemente ce sunt caracteristice cetăților de pământ. Această cetate feudală, în secolul al X-lea ajunge în cele din urmă în proprietatea familiei voievodate a Bathoreștilor, familie de care se leagă propriu-zis premisele viitorului castel. Noul proprietar al Medieșului, comitele Zsigmond Lonyay, diplomat a lui Gheorghe Rakoczi I, reconstruiește vechea cetate după exemplul construcțiilor voivodale ale timpului, primind aspectul caracteristic de cetate-castel. Zsigmond Lonyay moare în 1648, înaintea terminării castelului, care ajunge în stăpânirea principelului Transilvaniei Ioan Kemeny, iar după moartea acestuia, soției sale Anna Loyay (fiica lui Zsigmond Lonyay), în timpul căreia se termină construcția.

Castelul are un plan patrulater ce închide o curte interioară, este prevăzut cu patru bastioane amplasate la colțuri, în formă de pană. Monumentul prezintă mai multe nivele: primul, un subsol jos, numai sub trei din cele patru aripi și anume sub cel de est, vest și sud. Deasupra subsolului se ridică un parter și două etaje. Aripa de nord și de est a clădirii de asemenea, la fel și primul etaj, deasupra cărora se află amenajat un sistem de apărare format dintr-un registru de guri de tragere. Astăzi acesta nu mai există, iar cele două aripi, atât cea de nord cât și cea de est se află într-o stare avansată de ruină.

Pe baza datelor adunate de istoricul Szirmay se poate presupune existența în centrul curții a unei fântâni, ceea ce ar putea fi posibilă, cu toate că nu deținem alte date. Fațadele castelului sunt tencuite, deoarece în anul 1707 a avut loc un incendiu, iar acoperișul a fost acoperit cu șindrilă. Câmpul frontonului conține un blazon familial și o inscripție în dreapta și stânga lui. Prima inscripție, înserată pe frontul și pe arhitrava porții principale, comunică numele fondatorului Zsigmond Lonyay și anul 1630; cealaltă inscripție se păstrează fragmentar pe arhitrava de pe latura de vest. Astăzi monumentul păstrează numai aceste doua inscripții, dar se presupune că ele au fost mai multe.

Tavanele pictate și aurite de la Medieș erau o mare eleganță, dând chiar numele castelului și a satului ,,aurit’’. De asemenea se cunoaște și existența în două din încăperile acestui castel a două fresce: una reprezentând figuri de animale, în așa numita ,,camera paradisului’’, (fiind încăperea preferată a castelanei Anna Lonyay) și cealaltă reprezentând scene cu nimfe în încăperea denumită ,,Parnasus’’.

Un alt element decorativ a interiorului era tapetul, utilizarea căruia era destul de rară în Transilvania în perioada de început a renașterii. Înalta prețuire a tapetului, precum și raritatea lui reiese chiar din testamentul stăpânului castelului de la Medieș, Zsigmond Lonyay din 1648, în care acesta cere moștenitorilor să nu desfacă tapetul de pe pereții încăperilor. Se presupune că la sfârșitul secolului al XVIII-lea tapetul existent în castelul de la Medieș era din mătase italiană.

Castelul a fost restaurat de mai multe ori; în 1740 s-au dat jos crenelurile și s-a pus un acoperiș simplu. După aceasta castelul a fost din nou părăsit, degradându-se mult. În 1840 este restaurat integral redându-se construcției strălucirea de odinioară, astfel s-a menținut până în 1940 când a fost părăsit, fiind utilizat de trupele fasciste ca depozit de muniții. În timpul retragerii trupelor germane castelul a fost incendiat distrugându-se aripile de nord și est.

Descoperiri Arheologice

În anul 1903 a avut loc o descoperire importantă pe pășunea comunei. Ion Moldovan din Medieșul-Aurit, cu ocazia lucrărilor agricole a găsit o ceașcă de lut din pastă poroasă în care s-au aflat 107 monede de argint. Tezaurul a fost salvat de învățătorul Cornel Maroșan, apoi trimis Muzeului Național din Budapesta, restul monedelor s-au risipit, dar unele dintre ele au ajuns în Satu Mare, iar altele în Baia Mare. În tezaur au fost cuprinse doua tipuri de monede: un tip era reprezentat prin două piese, iar al doilea tip cuprindea 105 piese cu 11 variante. Pe spatele monedelor primului tip apare capul lui Zeus care este îndreptat spre dreapta; cumuna de la lauri este formată din trei rânduri de frunze și este despărțită de frunte printr-un rând de perle. De la ureche pornește un rând de perle, iar cel de-al treilea rând de perle înconjoară fața și bărbia. Ultimele două rânduri de perle sunt unite de al treilea și formază un triunghi. Pe revers apare un cal care este îndreptat spre stânga; peste cal se află o globulă care e înconjurată de alte globule.

Al doilea tip de monede 105, cuprinde mai multe variante: două în ce privește aversul și zece pe revers. Deosebirile de la o variantă la alta sunt foarte mici. Pe avers ele se reduc la un punct gravat în frunzele de sus ale cununii de lauri, pe revers, prin dispoziția diferită a punctelor ce indică coama calului, care sunt puse în locul călărețului. Capul lui Zeus pe avers este îndreptat spre dreapta; cununa de lauri este formată din frunze scobite care acoperă capul. Urechea apare sub forma unui ,,S’’ cu câte un punct la capete. Pe frunte se află un rând de perle peste care apare o linie ondulată. Buclele de pe ceafă se termină sub formă de cârlig, bărbia a înconjurată de un rând de globule. Figura reversului o constituie un cal cu trupul foarte mare, capul este detașat de trup având forma unui cioc de rață. În locul călărețului se află pe linie și un rând de globule, picioarele prin linii simple terminate în triunghiuri, două sunt detașate de trup.

Tezaurul este dat la începutul secolului al II-lea î.Hr. Atribuirea etnică este discutată. O. Gohl îl atribuie tuburilor costobice, alții cum ar fi K. Pink, îl atribuie celților răsăriteni.

Alte păreri cum ar fi cele a lui I. Wincler și I. Chirilă, arată că aparțineau dacilor. Tezaurele de tip Medieșul-Aurit au luat naștere în condițiile unei conviețuiri daco-celtice.(I.H. Crisan, Materiale dacice, Baia Mare, 1966, pp.75-84, VI Zira, Ciumesti I. Un cimitir celtic din nord vestul tarii).

Cuptoarele dacice

În anul 1964 la ,,Șuculeu’’, în hotarul comunei a fost descoperit complexul arheologic, așezare a dacilor liberi din nord-vestul României.( Anexa 3)

S-au descoperit zece cuptoare care constituie un adevărat ,,cartier meșteșugăresc’’ organizat pentru arderea ceramicii ce se confecționa din lutul găsit pe malul Ractei. Situarea cuptoareloe a fost bine aleasă deoarece erau aproape lutul și apa, iar spre nord se aflau păduri de stejar și gorun. S-au găsit și resturi de cărbuni, în fața gurilor de foc, ceea ce atestă folosirea lemnului de stejar sau gorun la arderea cuptoarelor.

Toate cuptoarele au fost descoperite la 0,3-0,4 m adâncime de la nivelul actual al solului. Se pare că aceste cuptoare au fost construite în felul următor: pe locul ales și netezit a fost marcat conturul cuptorului, un cerc corespunzător camerei de foc; pe acel loc s-a săpat și o groapă de formă ușor tonconică sau semisferică, iar în mijloc un perete din pământ cruțat. Spre camera de foc a cuptorului au fost scobite cele două canale, la unele cuptoare canalele de foc au fost construite cofraj din blăni de lemn.

Grătarele au fost construite cu ajutorul unui cofraj din bile de lemn rotund și nuiele peste care a fost așezat lutul moale care era amestecat cu paie.

Mormintele de incinerație

În anul 1965 s-au descoperit patru morminte de incinerație dacice și două morminte aparținând culturii Suciul de Sus. Mormintele se află la ,,Leșu’’, pe valea Racta, în stânga drumului Medieș-Dumbrava.

Mormântul nr.1 a fost deranjat de plug.Este un mormânt plan, în care resturile cinerare sunt depuse în urnă. Urna în care au fost puse oasele calcinate, este de culoare cenușie lucrată la roată. Primul vas de ofrandă, păstrat aproape întreg, a fost găsit parțial deranjat de plug. Este lucrat cu mâna din pastă poroasă cu impurități de culoare cărămizie. Gura vasului este largă și buza răsfrântă. Al doilea vas de ofrandă este modelat cu mâna din pastă grosolană și este decorat pe mijloc cu brâu alveolar.

Mormântul nr.2 are o urnă.Această urnă este lucrată cu mâna din pastă poroasă de culoare cărămizie. Corpul și fundul sunt bombate.

Mormântul nr.3 Este format dintr-o urnă, în care nu s-a găsit nici un obiect. Urna este lucrată la roată.

Mormântul nr.4 este ultimul mormânt descoperit.Are o urnă însă nu s-au găsit vase adiacente, nu s-au descoperit nici o monedă ș nici locul de ardere al morților. Astfel, importanța cimitirului crește, asociindu-se materialului din așezare și asigurând întregului complex o atribuire etnică și mai clară.

Date despre existența unei biserici de lemn în Medieșul-Aurit

Între anii 1753 – 1883 românii din parohia Medieșul-Aurit au avut o frumoasă biserică din lemn în stil etajat, cu două turnuri mari și alte patru mici. Sematismul Diecezei gerco-catolice de Gherla din 1877 ne furnizează știri despre existența bisericii de lemn în anul 1755 care-i avea ca și ocrotitori pe sfinții arhangheli Mihail și garil. Casa parohială era construită din chirpici. Învățătorul Cornel Mureșan a desenat biserica de lemn, iar desenul lui este o mărturie despre existența unei biserici de lemn între anii 1753 – 1883. În locul bisericii de lemn a fost înălțată între anii 1883 – 1896 biserica de piatră, actuala biserică din Medieșul-Aurit.

Actuala biserică din Medieșul-Aurit poartă hramul sfinților arhangheli Mihail și Gavril. Biserica de zid are formă de navă cu turn central în față, cu o înălțime de peste 30m și o lungime de peste 28m și lățime 13m, iar acoperișul este făct din tablă.

În 1955 biserica a fost pictată de I. Zatling din Satu Mare, iar în 1964 este electrificată. Biserica din Medieșul-Aurit posedă potir, disc, linguriță și steluță cu o cruce de argint, un Epitaf de pânză înrămat, două cruci din lemn sculptate datând din anul 1733 respectiv 1751, un șfenic cu un braț și două sfeșnice cu trei brațe, cădelnițe, veșminte preotești, analog, prapuri, toacă, scaun din lemn sculptat din secolul XVIII-lea și un nou scaun sculptat și trei clopote.

Mișcări revoluționare

Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja în 1514 se resimte și la Medieșul-Aurit, la fel și mișcarea patriotică a lui Horea, deoarece și la Medieș au avut loc și răzvrătiri. În localitatea Medieșul-Aurit au avut loc puternice mișcări revoluționare, revoluția brughezo-democratică din anul 1848. ( Anexa 4)

Deoarece medieșenii erau timizi, lipsiți de un conducător, ei se manifestau prin adunări zgomotoase cu furci, ciomege. În perioada ocupației horthyste, perioada ce a urmat Dictatul de la Viena, românii din părțile și teritoriile ocupate de hortyști au fost puși unor situații dramatice.

Astfel românii rămași în robie, timp de patru ani au suferit bătăi, schingiuiri, masacre, crime. În timpul stăpânirii hortiste s-au facut schimbări de nume. Aceasta este explicația în care unii frați poartă nume diferite. Unul e Apan celălalt e Apai; Codreanu – Covaci; Medeșan – Halmi;

Micu – Chiș; Suceveanu – Șugar; Georgescu – Ghyulveysy și altele.

În centrul localității Medieșul-Aurit se află monumentul Eroilor care s-au adunat la 8 octombrie 1848 țăranii în frunte cu Zima Ștefan și Dumitru Zob, pornind lupta pentru desfințarea iobăgiei. Ridicat în anul 1968, cu ocazia aniversării a 120 de ani de la Revoluția din 1848.

2.5.3.VIAȚA CULTURARĂ ȘI SPIRITUALĂ A MEDIEȘENILOR

Tipologia așezărilor

Tipologia așezărilor transilvănene, a gospodăriilor și caselor, precum și modul de organizare constituie ,,unul dintre domeniile principale ale etnografiei’’ după cum spunea și I.I.Rusu. Evoluția în timp, de la formele rudimentale la cele actuale, ridică probleme complexe. Tipul arhaic de locuință a fost, desigur, cum erau cele mai simple adăposturi, o ,,groapă cu un acoperiș din corni pe care puneau crengi, lemne cioplite, pământ, etc.’’

Casa

În Medieș, casa în cadrul gospodăriei tradiționale, era nu numai adăpost ci și loc de

preparare a hranei zilnice precum și confecționarea de îmbrăcăminte. În casele medieșenilor, în trecut, se puteau vedea câteva scaune, o laiță, unul sau două paturi, o ladă unde-și țineau lemnele, un raft (,,stălajie’’), un dulap pentru haine, iar unele case în tindă se află o ladă mare în care se țin haine. Paturile vechi din Medieș sunt făcute din lemn și au ,,solmojacuri cu paie’’, adică aceste erau pe post de saltea, în care se dormea destul de comod, în unele case și astăzi mai există astfel de paturi. Casa este singura și principala încăpere de locuit. În ea locuiește țăranul împreună cu familia. Imaginea locuinței are în vedere două valențe, una pragmatică și una simbolică; ambele fiind complementare nu se exclud. Locuința ca o proiecție a imaginii omului în cosmos reprezintă centrul, dar și necesitatea existențială a omului și de aici pornind derivă practica obișnuită până către zilele noastre de a sfinții o casă nouă.

Pentru construirea caselor un moment important era alegerea locului și punerea temeliei.

Trebuie să precizăm că încă din antichitate erau pretutindeni meșterii locali care au construit tipurile cele mai evoluate de case și de anexe gospodărești, din lut, paie, lemn, piatră brută, etc. Țăranul român își construiește casa din: bârne, împletituri de nuiele, piatră, vaioagă, cărămidă. Multe case din localitate sunt construite din văioagă, o cărămidă mai mare din pământ ars.

Cărămida este un material introdus mai nou în construcția țărănească. Ea nu are zone

anumite, compacte. Se întrebuințează azi pretutindeni la construcții mai noi câștigând teren față de materialele vechi de construcție. Prin urmare ea nu era caracteristică pentru vechea casă țărănească, este un element nou. Pentru construirea unei case de lucrări încep primăvara. Alegerea locului pentru construirea unei case țărănești se baza pe observații și tradiții locale, în stânsă legatură cu dorințele și temerile pentru viața generațiilor care urmau să sălășluiască în ea. În casă nu se locuiște până ce preotul nu sacralizează spațiul prin verbul catehismului, prin acțiunea de purificare, folosind sacralitatea crucii, a aghiasmei, a busuiocului.

Așa cum la început unei noi familii busuiocul și apa sfințită simbolizează lupta și victoria noului început, așa și la noul roi busuiocul și apa ajută așezarea roiului și ușurarea captării lui, pentru a începe o nouă viață familială. Medieșului îi este specifică casa cu tindă și casa cu șură. În Medieș la casele cele mai vechi tinda este o încăpere rece fără cuptor și vetre. Medieșenii aveau o casă cu tindă, adică o cameră și o tindă.

În cameră locuiau toți membrii familiei, iar în tindă își țineau saci cu făină și alte lucruri care-i erau folositoare. Cu timpul medieșenii și-au mai făcut o cameră în care dormeau o parte din copii. În trecut erau mai mulți copii într-o casă, erau câte zece – doisprezece copii. Casa cu șură este prezentă aproape la toate casele din Medieș. Oamenii care și-au făcut șură, în trecut erau considerați ,,bocotani’’ pentru că aveau pe lângă casă cai, boi, vaci, căruțe, pluguri, etc. Șura este împărțită în trei părți: la mijloc e încăperea mare, șura propriu-zisă în care se vântură și se îmblătesc cerealele, cele două capete ale șurii sunt grajdurile pentru vite.

În șură se păstreză recolta, iar în aria șurii îmblătesc cerealele. Pântecele imens al podului șurii, deasupra grajdurilor, permite adăpostirea unei considerabile cantități de nutreț care poate fi dat și în timp nefavorabil, uneori în ieslea de lângă pereții despărțitori, printr-o deschizătură îngustă numită oblon. Oblonul e și deschizătura prin care se aruncă gunoiul din grajd. Rar e și în tavanul grajdului, podul poieții o deschizătură prin care se coboară nutrețul din pod. Șura din Transilvania reprezintă limita spre sud-est până unde a pătruns această undă din cerul cultural al Europei Centrale.

Curtea

Curtea este expresia economică a regiunii. În Medieș este specifică curtea dublă. Separarea

casei de partea unde este grajdul sau partea rezervată nevoilor agricole duce la sistemul curților duble.(Anexa 5)

Se știe că cea mai însemnată clădire a curților țărănești o reprezintă șura. Ea apare

întotdeauna îmbinată cu adăpostul vitelor mari. În gospodăria țăranului din Medieș găsim pe lângă casă și șură și alte construcții pentru păstrarea recoltei. Astfel găsim ,,coșuri’’ pentru păstrarea porumbului. ,,coșurile’’ sunt făcute din lemn sau din fier.

Porumbul, adică ,,mălaiul’’ (termen folosit pentru porumb în Medieșul-Aurit), este ținut în ,,coș’’ până toamna, înainte de a aduce a doua recoltă ,,mălaiul’’ trebuie sa fie ,,morjolit’’, (despănușarea porumbului). ,,Morjolitul’’ se face cu un morjălău la curent sau cu un morjălău manual sau cu un obiect din fier care nevesită o muncă mai grea.

De nelipsit în curtea țăranului este pivnița (în Medieș i se spune ,,pegniță’’). În pivniță se țin cartofii, morcovii, olul cu vin, iar la unele case este pe post de cămară. Cămara face parte de obicei din corpul casei sau poate fi și clădire separată. În cămară se țin compoturile, gemul și altele (în Medieșul-Aurit la cămară i se spune ,,șpais’’). De nelipsit în curtea țăranului este adăpostul porcilor, o clădire mai mică construită din lemn sau din beton. În Medieș a existat o cocină de porci care acum nu mai există, în locul ei s-a făcut o fabrică de mobilă. Cocinile aveau rolul de a îngrășa procii. Păsările sunt adăpostite în găinare care sunt făcute din lemn sau din beton. Majoritatea caselor au colnițe pentru lemne, iar casele care n-au șură au o colniță mare unde-și țin tot felul de lucruri.

Ocupațiile. Agricultura

Agricultura înfloritoare în Dacia în timpul romanilor nu a dispărut nici în epoca năvălirilor barbare. Dar începând cu veacul al XIII-lea de când avem documente precise cu privire la prezența românilor în Transilvania merită să fie remarcat și subliniat faptul că unele dintre cele mai vechi documente din secolul al XIII-lea, cu privire la poporul român din Țara Făgărașului, îl reprezintă ca un popor agricol, pentru că în acel moment se vorbește de arăturile (holdele) și morile românilor. În lipsa unor izvoare mai bogate și mai precise pentru perioada post romană și română veche putem să apelăm la contribuția filologică. Se poate spune că termenii cei mai de seamă cu privire la arat și mai ales denumirile plantelor cultivate sunt de origine latină. Cu privire la terenurile cultivate și licrările agricole avem umrătoarele cuvinte: a ara – din latinescul ,,arare’’; semănătură – latinescul ,,seminatura’’; a semăna – din latinescul ,,seminare’’, și altele.

Cerealele de origine latină: in – din lat. ,,linum’’; cânepa – din lat. ,,canapa’’; orz – din lat. ,,hordeum’’, și altele. De origine latină sunt și unele obiecte cu care se lucrează pământul: secere – din lat. ,,sicilis’’; sapa – din lat. ,,sapea’’, etc.

Săpatul, cultura legumelor, grădinăritul.

E cunoscută deosebirea ce se face între cultivarea pământului cu sapa și cultivarea pământului cu plugul. Mai e cunoscut și faptul ca sapa este o unealtă care este mult mai întrebuințată de femei, iar plugul este unealta folosită de bărbați. Grădinăritul nu a fost o ocupație practicată în vechime a poporului român.

Secerișul.

Sistemul cel mai primitiv al secerișului poate fi privit ca smulsul cu mâna a grânelor coapte

cu rădăcini cu tot. Mai demult în Medieșul-Aurit secerișul se făcea cu secera, ea era făcută de fierarii de la țară. Dezolvtându-se industria acuma secerișul se face cu mașini speciale. În trecut medieșenii secerau cu coasa, gâul, iar cu secera strângea grăul de pe brazdă și-l punea pe legătoare, iar legătorul ăl lega și făcea snopi de grâu.

După ce toată ziua lucrau, seara făceau cruci din snopii de grâu, din optsprezece bucăți de

snopi.

Semănatul porumbului.

Pentru a avea o recoltă mai bună oamenii trebuie să îngrijească pământul. Trebuie să se aibă în vedere următoarele: aratul, discuitul, semănatul. Aratul se făcea în trecut cu carul cu boi, cai, iar astăzi se face cu tractorul, discuitul se făcea cu grapa, în zilele noastre se face cu mașina de discuit, semănatul se făcea cu mâna sau cu carul cu boi sau cai, iar cum se face cu tractorul. După ce s-a arat pământul se sapă cu ,,mâna’’, adică cu sapa. În cazul în care mai trebuie săpat se mai sapă încă odată.

Toamna după ce s-a copt mălaiul se culege și se pune în coșuri sau în hambare sau se țin o perioadă în saci.

Viața spirituală

La modul general biserica și religia reprezină pentru românii ardeleni de la începutul epocii moderne unul din cele mai importante elemente prin care și defineau identitatea națională. La scara Transilvaniei și a părților estice ale Ungariei orotdocși și greco-catolici reprezentau două fracțiuni aproape egale ca număr cât și din punct de vedere al importanței politice și culturale. Oamenii din Medieșul-Aurit au o credință puternică în Dumnezeu. În timpul sărbătorilor, dar mai ales duminica biserica este plină de credincioși.

Tinerii din Medieș sunt prezenți în număr mare la biserică. Intrați odată în biserică medieșenii uită de cele lumești, biserica dându-le liniște, iertare, învățătură. Preotul le vorbește întotdeauna credincioșilor despre pildele și învățăturile biblice propovăduind evanghelia lui Hristos. Mergând la biserică învață multe din cele spuse de preot, dar mai ales învață o serie de ,,pricesne’’. ,,Pricesnele’’ se cântă în biserică înainte de a cumineca preotul pe credincioșii care vor să se cuminece. ,,Pricesnele’’ sunt cântate de către corul bisericii sau de cantorul bisericii sau de către un membru al corului.

Viața culturală

În Medieș există două coruri: ,,Medieșana’’ dirijat de soții Petrovici și Corul ,,Vasile Lucaciu’’.

Corul ,,Vasile Lucaciu’’ este de fapt și corul bisericesc. Aceste două coruri au participat și participă la diferite concursuri naționale și internaționale unde au obținut premii. (Anexa 6)

Cele două coruri susțin diferite concerte și în localitate de diferite ocazii.

Căminul cultural din Medieș a fost renovat în totalitate interior și exterior.

Inaugurarea căminului a avut loc în toamna anului 2011. Cu această ocazie a avut loc un spectacol de inaugurare unde a participat și Grădinișa cu Program Prelungit, copii preșcolari au prezentat un dans popular. Părinții au fost foarte încântați când și-au văzut copii pe scenă.

Au mai participat cele două coruri, elevii de la Școala cu clasele I-VIII ,,George Coșbuc’’, și alți invitați de seamă.

În căminul cultural veneau și vor veni și de acum înainte diferite vedete populare cum ar fi: Nicolae Furdui Iancu, Florica Zaha, Nicolae Sabău, Angela Buciu, Nicolae Mureșan, etc unde susțineau concerte de muzică populară; sunt invitați în fiecare an de ,,Zilele Comunei Medieșu-Aurit’’ diferiți interpreți de valoare care susțin concerte.

În Medieș copii preșcolari merg la cele două grădinițe: grădinița cu program normal și grădinița cu program prelungit care a luat ființă în anul 2008, iar elevii învață la Școala generală cu clasele I-VIII ,,George Coșbuc’’ din localitate. ( Anexa 7)

2.5.4.Obiceiuri din ciclul vieții de familie și religioase.

În colectivitățile folclorice, momentele cele mai importante ale ciclului calendaristic sunt însoțite de complexe de obiceiuri tradiționale.

Obiceiurilor calendaristice le este specific legătura directă sau indirectă cu muncile de peste an și prin intermediul lor cu viața și bunăstarea individului și colectivității. Obiceiurile reflectă ca orice fapt de folclor ,,concepția despre lume a oamenilor , contextul socio – cultural în care trăiau.’’ Este deci natural ca o dată cu dezvoltarea societății, cu schimbarea contextului socio-cultural să se schimbe și rostul obiceiurilor.

Obiceiurile calendaristice sunt grupate de folcloriști în patru părți specifice anotimpurilor, obiceiuri de primăvară, vară, toamnă și iarnă, iar o altă grupare ar fi legată de solstițiul de iarnă și cel de vară.

Obiceiurile de iarnă.

Analiza desfășurării temporale și spațiale a obiceiurilor de peste an – din care cele de iarnă sunt doar o secvență – cu totalitatea interferențelot dintre ,,funcțiile discrete’’, relevă pe deplin faptul că ,,putem vorbi despre o concepție globală a lumii în care toate momentele vieții omului și a colectivității se corelează între ele într-un sistem, iar elementele prin care se exprimă aceste corelații și legăturile lor cu omul, sensul lor în viața omului, fac parte din lexicul cultural al colectivităților tradiționale’’.

Sfântul Andrei

Este o sărbătoare cu dată fixă 30 noiembrie, sinonim cu Cap de Iarnă și Sântandrei, dedicată unui zeu autohton, patron al lupilor care a preluat din calendarul ortodox numele și data de celebrare a Sf. Andrei.

Sfântul Andrei este apostolul ocrotitor al României, apostolul ce ocrotește poporul român. De Sf. Andrei în Medieșul-Aurit tinerele fete care vor să vadă care este ursitul lor fac diferite lucruri pentru a li se arăta ursitul. În primul rând, ele trebuie să postească toata ziua. Spre seară ele vor mânca o jumătate de plăcintă prăjită, sărată, iar noaptea va veni în vis ursitul să-i dea apă de băut.

Sfântul Nicolae

,,Sfântul Nicolae’’ este sărbătoarea lui Moș Nicolae. Moș Nicolae este divinitatea populară

din generația Sfinților Moși care a preluat numele și data de celebrare a Sf. Nicolae din calendarul creștin, 6 decembrie.

Deși în hagiografia creștină Sf. Nicolae, este personaj real (Episcop din Mzra, mort în 343),

al Dreptei Credințe în Isus, în Calendarul Popular are atribuții neconforme cu ale unui sfânt; apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade în luna decembrie.

În Medieșul-Aurit, Sf. Nicolae i se spune Miculaș sau Niculaș, el este cel care aduce daruri

la copii ascultători și credincioși. Pentru aceasta în ajun de Sf. Nicolae ei trebuie să-și curețe cizmele sau bocancii pentru a-i pune la fereastră sau la ușă în speranța că Miculaș le va aduce ceva.

Dimineața, când se trezesc, copii se uită dacă au primit cadouri de la Miculaș, iar dacă nu au

nimic se gândesc: ,,De ce oare?” Până la o anumită vârstă copii nu află de fapt că părinții sunt cei ce le pun darurile în ghete.

Tăiatul porcilor.

La numeroase societăți străvechi, ritualul calendarului cerea sacrificarea umană cu ocazia schimbării anului, a anotimpurilor. Sacrificiile sângeroase au fost înlocuite cu sacrificare animalelor și a plantelor. Semnificațiile etnologice ale sacrificiului ritual al porcului pot fi descifrate coborând în adâncurile mileniilor când porcul era considerat o întruchipare a spiritului grâului. În Egiptul vechi, porcul era considerat un animal scârbos, oamenii îl jertfau o singură dată pe an zeului Osiris.

Tăierea porcului are loc înainte de Crăciun. Data fixă ar fi în 20 decembrie. Mulți medieșeni doresc să-și taie porcul atunci când e vremee bună, mai exact atunci când este zăpadă, și este tăiat dis-de-dimineață.

Pentru a tăia porcul medieșenii își pregătesc cuțite care taie bine, paie, o funie cu care se leagă piciorul porcului iar dacă porcul este mare atunci îl vor ține vreo patru oameni. După ce porcul a fost înjunghiat, el se prăjește bine cu paie și dupa ce este spălat se va începe a-l tăia în bucăți. După ce porcul este adus în casă și fiecare parte a corpului său a fost pusă acolo unde trebuia, urmează pomana porcului.

Crăciunul.

,,Crăciun’’ este zeul solar, de origine indo-europeană, specific teritoriilor locuite de strămoșii autohtoni ai românilor, geto-daci, identificat cu zeul roman Saturn și cu zeul iranian Mithra. Crăciunul este sărbătoarea dedicată zeului autohton cu același nume în perioada solstițiului de iarnă, peste care creștinismul a suprapus Nașterea Domnului Isus Hristos.

Sărbătorile Crăciunului sunt așteptate cu mare bucurie de către întreg neamul românesc. Creștinul se pregătește timp de patruzeci de zile cu post și rugăciune pentru a putea primi cu vrednicie mirele ceresc.

Postul Crăciunului începe în data de 15 noiembrie și ține până în 24 decembrie. Acest post este marcat de interdicții alimentare și penitențe. În comparație cu celelalte posturi de peste an, postul Crăciunului, este din punct de vedere al distracției mai puțin sever.

În timpul postului medieșenii se spovedesc, se duc la biserică dar la distracții nu prea. Tinerii nu organizează baluri iar în timpul postului în Medieșul-Aurit nu se face discotecă. Cei care vor umbla a colinda încep să învețe colinde, rolurile din piese ca Viflaim, Stea, Irod. Femeile curăță casele și se pregătesc să-și adune rețete pentru sărbători (în trecut prăjiturile pentru sărbători erau bobăicile).

În ajunul Crăciunului se îmbracă Pomul de Crăciun, un brad împodobit, substituit al zeului adorat în ipostază fitomorfă care moare și renaște la sfârșit de an, în preajma solstițiului de iarnă. Tot în ajun se umblă pe la orele 15, umblă a colinda copii cu straița. Ei umblă în grup de câte 3-4 copii, care înainte de a intra în case, se adresează gazdei prin următoarea formulă: ,,Lele bună și frumoasă slobozi colinda-n casă?”, iar dacă gazda le răspunde ,,Slobozâm, Slobozâm!’’ atunci ei intră în casă și încep a colinda, conștienți că după ce vor termina de colindat vor primi dulciuri, fructe, nuci, bani, etc.

Colindatul copiilor este o formă restrictivă a obiceiului. Spre deosebire de colindatul colindătorilor mari, la colindătorii mici, colindatul își pierde caracterul general comunitar și cel generașional. Azi colindatul copiilor este forma cea mai răspândită a obiceiului.

Semnificativ este faptul că darurile sunt oferite copiilor de către gazdă, de femeie sau de fată. Copii știu că darurile le vor fi oferite de către femei deoarece chiar prin formula de adresar prin care cer voie să colinde în casa omului, este vorba de femei ,,Lele bună’’. Tototdată copii consideră că ,,dacă vom merge mai puțini în grup primim mai multe bunătăți și bani’’. Copii nu aparțin domeniului public, iar colindatul lor este organizat pe criterii de vecinătate și familiaritate.

,,Individualizarea socio-economică prin care se modelează specific colindatul copiilor, este depășirea stadiului autarhic în evoluția satului devălmaș, prin dezvoltarea unei piețe naționale, în condițiile istorice ale constituirii statului român modern’’.

Mai demult copii nu colindau colindele care se colindă acum ci erau două colinde vechi pe care copii acelor vremuri le colindau.

Acestea sunt:

,,Noi umblăm a colinda Măruț Mărgăritar

Pe la curți de boieri mari…’’

Sau

,,Mare neaua o pticatu

Florile dalbe

Oile-o plâns și-o zbieratu

Florile dalbe…’’

După ce terminau copii cu straița de colindat, urmau colindătorii cu Steaua și cu Viflaimul. Spre deosebire de colindaătorii mici, aceștia nu strâng fructe sau dulciuri, aceștia strâng doar bani. Stelarii sunt în număr de unul sau doi, iar în cazul în care sunt doi băieți atunci unul duce Steaua și o învârtește, iar celălalt duce ,,perșa’’. În cazul în care este numai unul atunci ,,perșa’’ este legată de brâu pentru ca să poată învârti Steaua cu o mână iar cu cealaltă să o țină.

Înainte de intra în casa pe care o va colinda, la fel ca și ceilalți colindători cu straița, vor spune formula de adresare pentru ca gazda să-i primească în casă. După ce au ajuns în casă încep să colinde o colindă de stea după care încep să-și spună rolurile iar la final se retrag colindând:

,,Haideți fraților să mergem,

Raza soarelui, floarea soarelui,

Floricele sa culegem…’’

Dupa-amiază, în Medieșul-Aurit, umblă a colinda băieții cu Viflaimul. Sceneta lor este de fapt, sceneta scurtă a băieților cu ,,Irodul’’. Băieții cu Viflaimul sunt în număr de patru sau cinc și au pe cap comânacuri, au săbii în teci și patru băieți poartă în mână orașul Viflaim.

Spre deosebire de băieții cu Viflaimul, băieții cu Irodul colindă prima dată duminica în biserică și pe urmă colindă tot satul. Ei sunt în număr de doisprezece și sunt îmbrăcați altfel decât băieții cu Viflaimul. Sceneta Viflaimului este de fapt sceneta pe care o pune Irodul în biserică. După ce termină cu colindatul, Irodul dă banii adunați la biserică și organizează balul Irodului.

Spre seară începând cu ora 20, umblă cu colinda feciorii. Grupurile de feciori se numesc, în Medieșul-Aurit, benzi de colindatori. O bandă este formată din 4-5-8 feciori. Ei umblă cu colinda la fetele din sat. Dacă se întâmplă să nu fie primiți în casă atunci ei vor fura poarta sau vor arunca cu petarde în curte sau în ziua următoare vor ,,rușina’’ acea fată.

Când băieții intră în casă, colindă o colindă ,,frumoasă’’, cum ar fi spre exemplu: ,,Colo sus în vremea aceea’’, ,,Trei păstori se întâlniră’’ sau ,,Deschide ușa creștine’’, iar după ce termină colinda, se așează la masă, servesc câte ceva dupa care se retrag tot colindând dar nu pleacă înainte de a săruta fata.

Tot seara umblă a colinda vecinii. De pe o stradă se adună mai mulți bărbați căsătoriți și umblă să-și colinde nevestele.

În Medieșul-Aurit există o colindă, care se colindă aproape în tot postul Crăciunului, dar mai ales în zilele Crăciunului. Preotul satului, după ce termină liturghia, le spune credincioșilor să colinde colinda care se cântă numai în Medieșul-Aurit. Această colindă se pare, că are originile în Oaș, și invocă timpurile grele din vremea războilui, în care au căzut victime multe suflete nevinovate chiar de Nașterea Domnului.

În ziua de Crăciun, Corul Bisericii Ortodoxe, susține în biserică un concert de colinzi.

Crăciunul nostru apare ca o divinitate de esență solară, însoțită în plan mitic de eroi solari, iar în plan ritualic de ceata de colindatori. Atributele feciorilor sunt sinonime cu cele ale eroilor solari: ei sunt frumoși, curați, puternici, tineri, aducători de viață nouă.

Anul Nou.

Anul Nou reprezintă trecerea dintr-un an în altul. Medieșenii cred că anul ce vaveni va fi un

an mai bun, mai rodnic, mai bogat din toate punctele de vedere.

În ajun de an nou femeile din Medieș vor tăia douăsprezece felii de ceapă, în care vor pune

puțină sare. Pentru fiecare felie de ceapă se va da denumirea unei luni. În care felie se va opri sarea acolo va fi luna ploioasă. Medieșenii așteaptă Anul Nou cu masa plină de bucate, iar la miezul nopții când clopotele încep să dăngăne ciocnesc un pahar cu șampanie, cântă ,,La mulți ani!’’ și își urează un an nou fericit după care vor mânca cea ce au pe masă. În ziua de Anul Nou femeile aruncă la poartă și în curte sare și apă sfințită pentru alungarea vrăjilor și farmecelor.

Boboteaza.

Ultima zi a ciclului sărbătorilor de iarnă, Boboteaza, cuprinde motive specifice tuturor

,,zilelor de renovare ale anului’’. Este ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou marcată în calendatul creștin de celebrarea Botezului Domnului dedicată purificării mediului înconjurător, în special al apelor, a forțelor malefice. După unele prorociri și indicații biblice, teologii au ajuns la concluzia că Isus s-a născut și a murit în aceleași zile în care s-a născut și a murit Adam. În Medieșul-Aurit de Bobotează fetele își pun busuioc sub prag, iar când vine preotul cu sfințitul, cu, Iordanul va trece peste el, iar noaptea când și-l va pune sub pernă își va visa ursitul.(Anexa 8)

Obiceiuri de primăvară

g) Duminica Floriior.

Astăzi biserica noastră Ortodoxă prăznuiește intrarea treiumfală, adică împărătească, a Mântuitorului Hristos în Ierusalim. Este praznicul cel mare al Floriilor și începutul drumului crucii de pe Golgota, pentru mântuirea noastră.

Floriile este o sărbătoare sincretică, în duminica care precede Paștele, dedicată zeiței romane a florilor, Flora, peste care creștinii au suprapus sărbătoarea Intrarea Domnului în Ierusalim.

În ziua de Florii, Ierusalimul era plin de mulțimile venite din părțile Palestinei și din alte părți pentru marea sărbătoare a Paștilor evreiești. Pe străzile cetății sfinte se produce un freamăt mare deoarece s-a răspândit o veste și anume că Mesia va intra în cetate. Mulțimile, ,,luând ramuri de finic au ieșit în întâmpinarea lui și au strigat: Osana! Binecuvântatul este cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel’’, (Ioan, XII, 13).

Astfel, din vechime, există la români obiceiul ca de Florii, să se ducă la biserică ramuri verzi de salcie pe care credincoișii le primesc sfințite. În Medieșul-Aurit, ramurilor verzi de salcie li se spun mâțuci sfințite. Credincioșii de aici primesc la ieșirea din biserică ,,mâțuci’’ pe care le pun la ei în casă la icoane și deasupra ușii, iar când este vreme grea, când trâznește și fulgeră oamenii aruncă mâțucile în foc pentru a-i feri atât pe ei cât și pe casa lor de vreme grea. Când în casă nu există o sobă atunci acele mâțuci se pun într-un ziar, se dă foc, iar vremea se liniștește.

De Florii Corul Bisericii Ortodoxe din Medieșul-Aurit, cântă umrătoarea cântare, priceasnă:

,,Astăzi, Domnul Hristos vine

Călărind pe mânz de-asine,

Hristos vine-ncetinel

Către patimi, ca un miel

O minune, o minune.

Duminica Floriilor,

Bucuria popoarelor

Care l-au întâmpinat

Ca pe un mare împărat

O minune, o minune.’’

Privind istoria salciei, există o legendă spusă de Nechita Rodica. Ea ne povestește că Maica Domnului, când a plecat să-l vadă pe Hristos răstignit, a avut în cale o apă și a rugat toate buruienile ca să o treacă dar nici una nu vrut, numai salcia și-a întins o cracă ca să poată trece. De-atunci salcia e binecuvântată de Maica Domnului.

Tot Nechita Rodica ne spune din ce cauză salcia are aplecate crengile. Salcia, stă plecată în jos deoareec acesta ar fi un semn că salcia ar suferi, ar plânge durerea Maicii Domnului, a cărui fiu e răstignit pe cruce. Salcia stă aplecată ca Maica Domnului să poată lua din crengile ei să-i facă fiului o cunună fără de spini. Aceste mărturisiri reies și dintr-o cântare bisericească.

,,Sub o salcie pletoasă

Maica Sfântă s-așezat

Și cu vocea ei duioasă

Către salcie a vorbit:

Dacă îmi cunoști durerea

Și voiești să mi-o alini

Dă-mi din ramurile tale

O cunună făr’ de spin

Fiul meu e sus pe cruce

Îndurerat și-n mare chin

Și cu drag la el m-aș duce

Suferința să i-o-alin.

Atunci salcia miloasă

Ramurile și-a-plecat

Maica a făcut cununa

Și s-a dus la Golgota’’.

h) Paștele

La biserică cu pasca.

Duminică dimineața medieșenii se duc la biserică. În această zi toată lumea este îmbrăcată frumos, cu haine noi și pantofi noi. Pasca se duce la sfințit într-p coșarcă în care se pune pasca, șoldul de porc, mielul umplut, câteva ouă rășii, cârnați, prăjituri, caș, usturoi, sare și două lumânări.

Lângă coșarcă se pune vinul. Peste coșarcă se pune o ștergură frumoasă și curată. Până nu se sfințește pasca, nimeni nu are voie să mănânce nimic.

Când preotul sfințește păștile trebuie să se aprindă lumânările. Preotul spune ,,Hristos a înviat!’’, iar credincioșii vor răspunde ,,Adevărat a înviat!’’. După sfințirea păștilor una din cele două lumânări sunt date curatorilor care le strâng și le dau la casele de copii ca și ouăle roșii.

După toate acestea, credincioșii se îndreaptă spre case și așteaptă cu nerăbdare să mănânce din cele sfințite. Cei care au postit tot postul trebuie sa fie atenți cât mănâncă. Odată ajunși acasă se va întinde o masă și se va mânca din fiecare bucată ce a fost dusă spre sfințire. Între timp se vor ciocni ouăle, se vor vedea care ouă sunt mai tari și care nu. Ouăle de bibilică sunt cele mai preferate deoarece nu se sparg atât de repede.

În ziua de paști nu se fac baluri, discoteci și nu se merge de acasă. Abia a doua zi este permis să se meargă la case cu stropitul.(Anexa 9)

i) Sfântul Gheorghe

Sărbătoarea din 23 aprilie, Sf. Gheorghe, se cunoaște și se serbează în popor sub numele de Sîngiorzi. În Medieșul-Aurit, de Sf. Gheorghe, se pun trandafiri în geamuri și la porți și se umple un butoi cu apă din care se stropește lumea.

4.8 Obiceiuri de vară

j) Rusaliile

Sărbătoare populară cu dată mobilă și număr variabil de zile, Rusaliile sunt dedicate spiritelor morților.

În Medieșul-Aurit la Rusalii, se adună ramuri de tei cu care se împodobesc casele. Tot de Rusalii se pune în casă și afară (pe trotuar) iarbă, iar fetele tinere nemăritate se adună și împletesc din grâu cununițe pe care le pun pe praporile bisericii.

k) Sărbătoarea Sânzienelor

Este sărbătoare cu dată fixă dedicată Sânzienei, zeiță agrară protectoare a lanurilor de grâu și orz aflate în pârg. Sărbătoarea marchează solstițiu de vară. Este un moment important în ,,derularea timpului calendarisitc’’ deoarece dădea prilej la numeroase practici de divinație, de ghicire a ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat sau îndepărtat.

În Medieșul-Aurit tehnica cea mai obișnuită este aceea de a împleti din florile de sânziene mai multe coronițe. Fiecare coroniță avea numele fiecărui membru din familie. Coronițele se vor arunca pe acoperișul casei, iar coronița care va cădea, se spune că cel ce poară numele coroniței care a căzut, acela va muri.

l) Sfinte Măriile.

1) Sf. Mărie Mare.

Sărbătoarea de la 15 august, Adormirea Maicii Domnului, se cunoaște și se serbează în popor sub numele de Sf. Mărie-Mare.

Postul Sf. Mării începe de la data de 1 august și se termină la data de 15 august. În acest timp medieșenii postesc și se roagă la Maica Domnului, iar preotul îi îndeamnă pe toți credincioșii să vină la biserică pentru a se ruga Paraclisul Maicii Domnului, la biserica din Medieș. La slujbă participă mulți credincioși, mai ales tineri.

Credincioșii medieșeni care se duc la mănăstiri își pregătesc cântări închinate Maicii Domnului. Mănăstirile la care se duc medieșenii sunt umrătoarele: Mănăstirea din Bixad, de la Măriuș, de la Portărița, Lunca Potăului. (Anexa 10)

Medieșenii se duc la mănăstire pe jos ,,cu profeția’’, sau cu trenul, cu mașini, etc. Totodată ei își crucea cu care se vor duce la mănăstire. Cei care pornesc în pelerinaj (cu profeția) trebuie să aibă în vedere următoarele lucruri:

a) să știe precis pentru ce se duc la mănăstire, să aibă un scop, adică ispășirea păcatelor, iertarea pedepselor pentru păcate, vindecarea unui bolnav, împlinirea spovedaniei, ferirea de pagube, etc;

b) să plece cu încredere în puterea lui Dumnezeu și ajutorul Maicii Domnului;

c) să împlinească tot ceea ce se cere la un pelerinaj. Dacă merge cu profeția să asculte de conducător, să nu se îndepărteze de ceilalți, iar cântarea, rugăciunea, reculegerea sunt lucrurile care trebuie să le facă.

Plecarea la mănăstire se face din biserică, adică cei care pleacă cu profeția se dună în fața bisericii pe la trei-patru dimineața pentru a le da preotul binecuvântarea, iar în dangâtul clopotelor vor porni spre mănăstiri. În drum spre mănăstiri credincioșii vor cânta diferite cântări, cum ar fi:

,,O, Măicuță Sfântă

Te rugăm fierbinte

Să ne-asculți de-a pururi

Marea rugăminte,

Refren: Nu lăsa, Măicuță

Să pierim pe cale,

Căci noi suntem fiii

Lacrimilor tale.’’

După ce profeția a ajuns la mănăstire înconjoară de trei ori mănăstirea după care credincioșii vor săruta icoana Maicii Domnului și pentru a se ruga la ea. Înconjurând mănăsitrea medieșenii vor cânta:

,,O, Măicuță sfântă

Cu drag am venit

În lăcașul acesta

La locul dorit.

Refren: Am venit Măicuță

Să te mai vedem,

Să ne plângem dorul

Care-l mai avem.’’

Din momentul în care credincioșii au ajuns la mănăstiri este oprit a vorbi urât, a râde, a povesti, a bea, a ședea jos, a dormi în biserică, de asemenea este opritâ îmbulzeala la spovedanie. După ce s-au rugat Maicii Domnului și s-au spovedit și au ascultat predica spusă de episcopi, se va da binecuvântarea, iar profețiile se vor îndrepta spre case nu înainte de a înconjura de trei ori mănăstirea:

,,Maică, tu ne-ai ajutat

De-am făcut ce ni s-a dat

Refren: Ajută-ne, Măicuță,

Să ne rugăm mereu

Să credem totdeauna

Că este Dumnezeu.’’

Cei care au rămas acasă îi vor aștepta pe cei cu profeția în centrul Medieșului. Spre seară pe la prele 18:00-19:00 centrul Medieșului este plin de lume care așteaptă cu nerăbdare profeția. În momentul în care sosește profeția încep să bată clopotele după care lumea se adună în fața bisericii.

Cel ce poartă crucea va apleca de trei ori crucea, după care toată lumea se îngenunche în fața bisericii și spun două rugăciuni: Tatăl nostru și Născătoarea. După ce s-au rugat vor înconjura de trei ori biserica după care vor intra în biserică, iar preotul le va da binecuvîntarea, urmând ca fiecare să se ducă la casele lor.

2) Sfântă Mărie Mică.

Ziua de 8 septembrie, este ziua când se serbează Nașterea Maicii Domnului, iar în popor poartă denumirea de Sf. Mărie Mică.

În Medieș, de Sf. Mărie Mică se dau pomelnice la biserică pentru cei morți care au purtat numele de: Maria, Marin, Mariana, Marian. În biserică după terminarea liturghiei, corul bisericii va cânta ,,La mulți Ani!’’ tuturor celor care poartă numele de Maria.

De asemenea și de Sf. Mărie Mică se duce lumea la mănăstiri, dar nu în număr atât de mare.

Plante de leac. Leacuri băbești.

Specialistul modern indiferent de domeniul în care lucrează trebuie să posede pe lângă vaste cunoștințe din domeniul de bază, o serie cunoștințe din științele mai mult sau mai puțin înrudite cu specialitatea sa, care îi permit să facă asociații de idei pe un teritoriu mai extins și cu mai mare eficacitate.

Denumirile populare ale plantelor sunt diferite de la un popor la altul, de la o regiune geografică la altul, de la o localitate la alta. La noi în țară, celor 2095 de specii de plante le revin peste 11.000 de nume populare românești, în medie cate 5,25 numiri pentru fiecare specie. Unele specii au zeci chiar sute de denumiri populare. În afară de denumirile populare fiecare specie are o denumire științifică.

În Medieșul-Aurit, pentru tratarea infecțiilor, cartoful este un leac important. Cartofii fierți în lapte duc la tratarea infecțiilor. Pentru tratarea răcelii se folosesc ceaiuri din frunze de mentă. Coada șoricelului se folosește în tratarea infecțiilor de la ovare. Rostopasca este o plantă pe care Medieșenii o folosesc pentru tratarea nigeilor. Tulpina treuie apăsată cu mâna până ce iese un lichid gălbui-portocaliu, care se va pune pe nigei.

Pentru a avea un păr des și strălucitor medieșenii folosesc rădăcinile de la urzici, pe care le fierb în apă, ca pe urmă să se limpezească cu acea apă pe cap. Tot pentru a avea un păr frumos femeile din Medieș se fac pe păr cu petrol. Petalele de crin în spirt sanitar și osânza de porc sunt tratamente bune pentru tratarea furuncurilor. Tot pentru tratarea furuncurilor se folosește ceapa fierbinte cu săpun, care duc la dispariția furuncurilor în două – trei zile.

Un leac interesant pentru tratarea tusei este următorul: se scobește, în mijloc, o ridiche neagră și se pune miere de albină. Se lasă o jumătate de oră, după care se bea lichidul format. Acest tratament se face o zi întreagă după care tusa trece. Împotriva răcelii, mierea de albină este un leac benefic. Untul-pământului propolizat este o frecție eficientă în reumatisme, spondiloze. Pentru combaterea anemiei este bun miere cu lăptișor de matcă; pentru bolile de piele tinctura de propolis este un leac bun.

Tratarea arsurilor se face cu următorul leac: sâmburii de la mărul gutui se pun într-un pahar peste care se va pune un pic de apă. Lichidul care s-a format se va pune la locul ars, după care arsura va trece. Pătrunjelul este folosit pentru încetarea durerii de măsele. Leșia este bună pentru tratarea râiei.

În epoca mitologiei primitive, omul considera sacre fenomenele din natură care-l înspăimântau sau cele care-i erau prielnice. Asemenea credințe există și în zilele noastre la populațiile totemice din Bazinul Amazonului, Australia, Noua Guinee, Polinezia, etc. Fenomenul natural concret i-a fost substituită cu timpul o zeitate invizibilăun duh care însuflețea vietatea sau obiectul respectiv. Câteva exemple de cele menționate mai sus ar fi următoarele: de la Achiile s-a păstrat numele plantei Achillea millefolium (coada șoricelului); mentha (menta) și-a dobândit numele de la nimfa Mitha; Iaurus nobilis (dafinul) este o zveltă nimfă Daphne, etc.(Zestrea, „R.E.E.” Bistrita Nasaud nr. 2, 2000, p.25.)

CAPITOLUL III.

EXPERIMENT PRIVIND TRADIȚIILE ȘI OBICEIURILE ÎN CURRICULUMUL LA DECIZIA ȘCOLII

Propunere pentru un opțional cu titlul ,,Tradiții și obiceiuri locale – Șezătoare’’

Motivația experimentului:

Izvorâte din experiență și înțelepciune de viață, din bucurie sau durere, din năzuințele și dorurile românului, din setea de liniște sau din dragostea pentru frumos,elementele de cultură și tradițiile populare transmit valori și creează punți de legătură între generații.

Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul sunt comori inestimabile care definesc un popor

făcându-l unic, statornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Ele sunt documente grăitoare privind istoria și cultura acestor locuri. Imensul tezaur folcloric al acestei zone constituie o componentă valoroasă, o moștenire de preț, pentru toți cei care trăiesc și viețuiesc în acest judet.

Această moștenire trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă prin fiii săi. Dorim să inoculăm copiilor dragostea și respectul pentru tradițiile și obiceiurile românești.

Dintr-o astfel de perspectivă și motivație morală, față de cei ce au trăit și au muncit

înaintea noastră pe aceste meleaguri, ne dorim a fi păstrătorii și continuatorii acestor „comori de suflet românesc”.

Folclorul face parte din comorile neamului românesc care, odată cu trecerea timpului, probează incontestabil identitatea noastră între celelalte culturi ale lumii. Dacă uităm tradițiile și obiceiurile naționale putem spune că nu ne mai știm rădăcinile, actul nostru de identitate ca popor.

Școala trebuie să fie elementul care să conștientizeze copilul asupra valorii creațiilor populare transmise din generație în generație de-a lungul timpului. Ea trebuie să păstreze și să cultive interesul pentru cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor, de la cele mai mici vârste, ca un semn de respect pentru trecutul nostru românesc.

Folclorul este inima oricărui culturi. Aceasta cuprinde o serie de obiceiuri, datini, tradiții care s-au păstrat datorită permanentei și continuității spirituale ale acestor ,,oameni asprii la vorbă, dar dulci la gând’’.

Ca educatoare am considerat că orice copil trebuie educat a fi un continuator al valorilor culturii populare. Tradițiile populare au constituit subiecte îndrăgite și interesante pentru copii. Sentimentele lor au fost îndreptate spre arta populară, muzică și dansul popular, arta aplicată în costumele populare și amenajarea interiorului.

Am încercat pas cu pas antrenarea copiilor și a părinților în achiziționarea de obiecte vechi: (farfurii, oale, stergări, cerji, fluiere, linguri de lemn, costume populare, ulcioare, ulceu depănătoare, furcă, fus, etc) și chiar confecționarea unor costume populare, realizând în grădiniță un ,, Colț al trecutului” (Anexa 12).

Primii pași în cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor noastre populare le-am realizat și cu multă ușurintă prin intermediul folclorului copiilor al cântecelor populare și al dansurilor populare.

Comuna Medieșul-Aurit se află așezată într-un loc binecuvântat de Dumnezeu.

La Medieșul-Aurit locuitorii și-au păstrat atât credința în care s-au născut cât și unele îndeletniciri meșteșugărești.

Cu ani în urmă era o competiție între gospodinele din comuna Medieșul-Aurit în arta țesutului, cusutului și împletitului.

Gospodinele își alegeau motive populare deosebite pe care le așterneau pe cămăși, pe fețe de masă, pe ștergări sau își făceau anumite tablouri peretare cu care își ornau pereții.

După cum se știe costumul popular constituie un prețios document artistic social și cultural.

Țăranca poate să transforme acul în pensulă, iar firul de ață în acuarelă realizând obiecte deosebite de o înaltă valoare artistică.

,,Casa cea mare’’ era depozitul tezaurului făurit de mâinile gospodinelor. Pentru sărbători realizau obiecte mai deosebite, la fel și pentru anumite ocazii.

Portul de zi cu zi cuprindea motive mai simple în comparație cu cămașa de mire sau de prosopul pentru nași.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă bărbații își făceau sumane cu ornamente deosebite.

La vârsta preșcolară se pot forma cele mai elementare deprinderi de a mânui acul, de a aranja culorile, de a toarce, a țese la gherghef sau a rășchia.

Pe lângă aceste deprinderi se cultivă sentimente de dragoste de a practica arta meșteșugărească, de a persevera în muncă și a se perfecționa odată cu vârsta și de a purta aceste obiecte cu anumite prilejuri.

Pentru a scăpa de pericolul uitării și a salva ce se mai poate mi-am planificat la activitățile opționalului observări, convorbiri, antrenament grafic bazat pe arta populară și activități practice pe această temă.

Prin vizite la Muzee Etnografice, copii au ocazia să cunoască specificul sătesc (case acoperite cu paie, șindrilă, vase și obiecte autentice de artă populară, costume populare din mai multe zone, războiul de țesut).

În grădiniță, au posibilitatea să afle o parte a tradițiilor și valorilor neamului românesc prezentate într-o manieră accesibilă vârstei lor.

Cunoscând portul popular, dansul și muzica populară vor înțelege că prezentul este valoros numai împreună cu trecutul, nu se pot separa astfel ar dispărea garanția existenței lor în viitor.

Trecutul face parte din viața noastră este o comoară pe care trebuie să știm s-o păstrăm. Activitățile opționale intră tot în categoria activităților de învățare, respectiv a celor de dezvoltare personală și se includ în programul zilnic al copilului în grădiniță. Ele sunt alese de către părinți din oferta prezentată în unitatea de învățământ la 15 septembrie și aprobată de către Consiliul director al unității opționale pot fi desfășurate de către educatoarele grupei sau de un profesor specializat, care va lucra în echipă cu acestea.

Programa unei activități opționale poate fi elaborată de educatoarea/profesor care urmează să o desfășoare și în acest caz va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel care predă opționalul respectiv din oferta de programe așezate deja de MECT sau de ISJ.

Timpul afectat unei ectivități opționale este același cu cel destinat altor activități din programul copiilor. În acest context, se va desfășura cel mult un opțional pe săptămână, pentru copii cu vârste între 37-60 luni. (3-5 ani) și cel mult două, pentru copii cu vârste îmtre 61-84 luni (5-7 ani).

Activitățile opționale se desfășoară cu maxim 10-15 copii și au menirea de a descoperi și dezvolta înclinațiile copiiloe și de a dezvolta abilități, ca o premiză pentru perfomanțele de mai târziu.

Grupele de copii participanți la un opțional vor cuprinde 10-15 preșcolari.

Activitățile opționale se desfășoară în continuare conform notificării nr. 41945/18.10.2000

Opțional – ,,Tradiția și obiceiuri locale – Șezătoare’’

Anul școlar 2011-2012

Grădinița cu Program Prelungit Medieșul-Aurit

Propunător: Institutor Oșan Luminița – Mariana

Nivelul de vârstă căruia i se adresează opționalul: 4-6/7 ani

Durata opționalului: un an școlar

Tipul opționalului: la nivelul mai multor arii curriculare

SCOPUL EXPERIMENTULUI:

-familiarizarea copiilor cu obiceiuri și tradiții păstrate de-a lungul timpului de către oamenii acestor locuri și cultivarea respectului față de tradițiile culturale și obiceiurile din această zonă folclorică;

-formarea și dezvoltarea la copii a unor componente educaționale, morale și de caracter;

-dezvoltarea cooperării și a colaborării între cadre didactice din unități diferite de învățământ;

-cunoașterea și valorificarea obiceiurilor și tradițiilor populare românești prin respectarea, practicarea și transmiterea lor generațiilor actuale și viitoare

-cultivarea sentimentului de admirație pentru comorile de artă ale creației populare românești

Obiectivele experimentului:

O1. – Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor populare;

O2. – Cultivarea dragostei și respectului pentru tradițiile, obiceiurile și folclorul românesc;

O3. – Atragerea copiilor în organizarea de activități cu caracter extracurricular, conducând la lărgirea și îmbogățirea orizontului de cunoaștere a acestora.

O4. – Receptarea frumosului din arta populară;

O5. – Implementarea unor cântece și dansuri populare românești;

O6. – Manifestarea interesului pentru datinile și obiceiurile calendaristice creștine.

O7. – Stimularea implicării părinților și a altor factori educaționali în derularea activităților;

O8. – Promovarea unor relații reciproce între părinți și alți factori educaționali, pentru a transmite copiilor valorile spirituale ale poporului nostru.

Obiective cadru ale opționalului propus:

Cunoașterea de către preșcolari a unor aspecte ale limbajului artistic și cultivarea gustului estetic;

Dezvoltarea gustului pentru frumos și declanșarea emoțiilor artistice;

Stimularea imaginației, a curiozității a potențialului creator în realizarea unor obiecte, prețuirea muncii și afirmarea propriei persoane;

Păstrarea și transmiterea mai departe a artei țesutului și a cusutului;

Familiarizarea și cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor populare;

Formarea sentimentului de mândrie, respect față de folclorul tradițional și frumusețea acestuia.

Obiective de referință ale opționalului propus:

Să cunoască materialele și ustensilele cu ajutorul cărora se realizează unele obiecte;

Să realizeze o bună colaborare între preșcolari, școlari și tinere(i) din sat și părinți;

Să-și formeze unele abilități practice în realizarea unor obiecte prin cusut sau țesut, imbinate cu pricepere, măiestrie și imaginație creatoare.

Să cunoască unele elemente specifice folclorului românesc: costume populare, instrumente muzicale;

Să învețe cântece și dansuri populare româneși.

Să cunoască și să prețuiască obiceiurile poporului român legate de sărbătorile tradiționale (Steaua, Capra, Sorcova, Plugușorul).

Ipotezele experimentului:

I1. Cu cât preșcolarii vor veni mai ds în contact cu tradițiile și obiceiurile locale, cu atât va crește nevoia lor de apartenență la comunitate;

I2. Cu cât va fi mai intensă implicarea cadrelor didactice, a părinților, a comunității în

valorificarea tradițiilor și obiceiurilor populare locale, cu atât vor crește șansele de atragere a viitoarei generații în aplicarea și prețuirea datinilor și obiceiurilor străbune.

Eșantionul propus pentru experiment:

-15 preșcolari;

– cadre didactice din cadrul unității;

– părinți;

– comunitate.

GRAFICUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚILOR

CAPITOLUL IV

METODOLOGIA CERCETĂRII

Nevoia de apartenență dezvoltată și educată la preșcolari prin transmiterea tradițiilor și valorilor culturale am examinat-o folosind un experiment psihopedagogic concretizat în 3 etape:

Etapa I – Pretest – Evaluarea inițială, concretizată în aplicarea Chestionarelor pentru aflarea cunoștințelor inițiale

Etapa II – Perioda experimentală: concretizată în desfășurarea propriu- zisă a opționalului;

Etapa III – Postest – Evaluarea finală, concretizată în aplicarea Chestionarelor pentru determinarea cunoștințelor noi asimilate.

Metode utilizate în experiment:

Nevoia de apartenență dezvoltată și educată la preșcolari prin transmiterea tradițiilor valorilor culturale am examinat-o folosind:

~ metoda chestionarului,

~ diverse fișe aplicate în cadrul activității instructiv-educative la grupa de copii.

Instrumentele utilizate în cadrul acestei experimentului au fost:

~ chestionarul:

Evaluarea inițială:

1.“Ce stiu despre…?” – pentru copii

2. “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Evaluarea finală:

3. “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

4. “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?

~ fișe de lucru.

Metoda „chestionarului”:

1.Chestionar – “Ce stiu despre…?” – pentru copii

Instrumentul este alcătuit din 10 itemi care vizează cunoașterea gradului de apartenență a preșcolarilor, a informațiilor deținute despre tradițiile și obiceiurile locale.

2. Chestionar “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Chestionarul este alcătuit din 10 itemi, fiind aplicat pe un eșantion de 30 de părinți și cadre didactice. Aspectele vizate sunt aceleași ca și pentru preșcolari.

3. Chestionar “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

Instrumentul este alcătuit din 10 itemi care vizează cunoșterea gradului de absorție a noilor informații, asimilate pe parcursul derulării opționalului.

4. Chestionar “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?”

Chestionarul este alcătuit din 10 itemi, fiind aplicat pe un eșantion de 30 de părinți și cadre didactice, având menirea de a afla impactul opționalului propus.

4. Rezultatele investigației

Evaluarea inițială:

Tabelul nr. 1 Rezultatele obținute la chestionarul .“Ce stiu despre…?” – pentru copii

Rezulatatele ce reies din lectura acestui tabel ne arată următoarele : Mai mult de jumătate dintre copii cunosc numele localității și al comunei natale sau de domiciliu, mai mult de jumătate nu cunosc semnificația cuvântului „ mândru”, în general cunosc cum se numesc localnicii, la fel știu de instituțiile importante ale comunității. În ceea ce privește, tradițiile și portul popular, evenimntele religioase ale comunității, cunoștințele sunt limitate.

Tabelul nr.2. Rezultatele obținute la chestionarul “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului evidențiază că, în mare măsură, atât părinții, cât și cadrele didactice chestionate simt nevoia de apartenență vis-à-vis de locul nașterii, de localitatea de domiciliu, se implică în viața comunității, dar nu suficient de mult pentru a-i sensibiliza pe cei mici.

Evaluarea finală:

Tabelul nr. 3. Rezultatele obținute la chestionarul “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

Analizând acest tabel observăm că, în general, preșcolarii au acumulat un bogat bagaj de cunoștințe legate de tradițiile și obiceiurile locale, ceea ce înseamnă că scopul opționalului a fost realizat.

Tabelul nr.4. Rezultatele obținute la chestionarul “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?”

Acest chestionare a fost aplicat pentru a observa impactul opționalului propus asupra comunității locale. După răspunsurile primite, demersul a fost un succes.

Capitolul V

Concluzii

Tradițiile, obiceiurile, trecutul istoric, tot ceea ce ne definește ca neam și ne dă unicitate în această lume globalizată, este moștenirea noastră cea mai de preț. De aceea nu este suficient să respectăm și să prețuim acest tezaur, ci și să-l transmitem generațiilor următoare, să-i învățăm pe copii să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile în care s-au născut, să-i învățăm să iubească meleagurile natale, portul românesc și pe români, să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identității neamului românesc fără de care nu am mai putea ști de unde venim și cine suntem de fapt noi românii pe acest pământ.

În calitatea noastră de dascăli avem datoria morală, dacă nu chiar obligația, de a îndruma copiii și de a-i face părtași la păstrarea, îmbogățirea și transmiterea valorilor autentice ale culturii populare tradiționale. Doar așa vom fi primiți, apreciați și recunoscuți oriunde în lume.

Aceste considerente m-au făcut să abordez tema lucrării mele, fără a neglija și motivul personal și anume respectul și dragostea față de tot ce reprezintă moștenirea strămoșească, trecut istoric, obiceiuri și tradiții cu care am crescut, în spiritul cărora am fost educată de părinții mei și de oamenii locului în care am crescut. De asemenea existența cetății din localitatea noastră, a cuptoarelor dacice care nu mai există nicăieri în lume, au fost un motiv în plus pentru alegerea temei lucrării. Am trăit vremuri în care tradițiile și obiceiurile erau neglijate în școală, sau rolul lor era minimalizat, de aceea am considerat că este de datoria și obligația mea, să fac tot ceea ce îmi stă în putință să îi fac pe micuți să înțeleagă că avem un trecut, o istorie, obiceiuri și tradiții, care ne fac unici în această lume plină de diversitate.

Am structurat lucrarea mea în cinci capitole, un argument, bibliografia și anexele. Primul capitol care are ca titlu ,,Necesitatea conservării moștenirii tradiționale prin educație”și cuprinde patru subcapitole, care tratează importanța importanța conservării valorilor locale într-o societate globală, necesitatea formării tinerelor generații în spiritul respectului pentru propriile tradiții culturale și a valorilor interculturalității, acest tip de educație trebuie început încă din grădiniță.

În societatea multiculturală de azi, un rol important în transmiterea moștenirii tradiționale îl are grădinița. În cadrul procesului complex și îndelungat de formare a personalitǎții copilului, cunoașterea tradițiilor populare, a obiceiurilor și etnografiei locale, are o importanțǎ deosebitǎ datoritǎ conținutului de idei și de sentimente pe care le transmit. Dansurile populare din zona noastrǎ, sunt un mijloc puternic de a trezi în sufletul copiilor dragostea pentru plaiul natal, îi familiarizeazǎ pe aceștia cu melodiile populare românești de joc specifice zonei zonei în care trǎim. În sectorul ,,bibliotecǎ” trebuie sǎ existe neapǎrat și un dicționar explicativ al limbii române unde copiii sǎ-și caute cuvinte pe care nu le înțeleg, fiind ajutați de educatoare. Acolo vor gǎsi ilustrații cu costume naționale,vor afla denumirea componentelor costumului pe care în vremuri de demult îl purtau strǎbunicii la muncǎ, la hore si la bisericǎ. La serbǎri se reediteazǎ acele vremuri când copiii își puneau haine țesute de mame și bunici și mândri de ele cântau și dansau pentru a sǎrbǎtori sǎnǎtatea, pacea, voia bunǎ.

Gândul de a dezvolta la preșcolari dragostea fațǎ de locul natal, fațǎ de obiceiurile și tradițiile acestuia m-a preocupat încǎ din primii ani de activitate didacticǎ, fiind o pasiune reieșitǎ din dragostea pentru jocul popular și pentru muzica popularǎ instrumentalǎ. Diferitele activitǎți, prin care urmǎresc sǎ le fac cunoscute copiilor tradițiile și obiceiurile strǎmoșesti, creeazǎ atmosfera de voioșie, de optimism, atât de necesarǎ copilǎriei și lasǎ copiilor impresii adânci. Este necesar ca dansurile populare sǎ fie învǎțate de la vârstǎ fragedǎ pentru a obișnui copiii cu folclorul românesc, cu felul de a ,,juca” așa cum jucau bunicii și strǎbunicii lor, pentru a-i determina sǎ fie mândri cǎ sunt români și,în timp, devenind, maturi sǎ fie ei aceia care vor transmite generațiilor urmǎtoare tezaurul popular.

Costumele populare , îmbrǎcate de copii cu multǎ plǎcere, dau un aspect sǎrbǎtoresc și-i emoționeazǎ pe micuți. Costumul popular constituie un prețios document istoric și etnografic, reflectând gustul și concepțiile etico-sociale ale locuitorilor acestor meleaguri de-a lungul zbuciumatei lor istorii.

Următoarele trei capitole conțin informații cu caracter monografic privind localitatea Medieșu-Aurit, mediul înconjurător, istoria și viața culturală a comunității.

Capitolul II intitulat ,,Medieșul-Aurit. Aspecte antropografice”, conține șase subcapitole cu referire la elemente de geografie a localității, populația satului, conducerea satului, forme de relief, clima, flora și faună. Aș vrea să subliniez aici, că aceste informații au menirea de a introduce cititorul în spațiul geografic al localității cu toate caracteristicile acestei zone în care se respectă și se păstrează obiceiurile și tradițiile strămoșești.

Al III-lea capitol este intitulat ,,Medieș. Date istorice” și cuprinde informații despre castelul medieval din Medieș, descoperirile arheologice din zonă (cuptoarele dacice și mormintele de incinerație) și informații cu caracter istoric care atestă existența localității încă din anul 1271. Toate aceste vestigii au caracter unic, deoarece nicăieri în lume nu se mai regăsesc.

Capitolul IV, cu titlul ,,Viața culturală și spirituală a medieșenilor” face referiri la tipologia așezărilor, ocupația, agricultura, viața spirituală, culturală și obiceiuri din ciclul vieții de familie și religioase cu referiri la specificul zonei noastre. Toate aceste obiceiuri sunt păstrate cu sfințenie, familia și comunitatea având un rol deosebit în educarea noilor generații în spiritul dragostei și prețuirii față de tot ceea ce este valoare autentică.

Capitolul V, intitulat ,,Tradiții și obiceiuri în curriculumul la decizia școlii”, reprezintă partea practică a lucrării mele și are cea mai mare pondere în lucrare. Capitolul cuprinde o propunere pentru un opțional cu titlul ,,Tradiții și obiceiuri locale-șezătoare” pe care l-am realizat cu grupa de copii în anul școlar 2011-2012.

Propunerea este însoțită de o carte intitulată ,,Vreme trece ,vreme vine…” în care se regăsesc

aspecte din timpul activităților opționale propuse și activități realizate în parteneriat cu familia, școala, Biserica și comunitatea locală.

Valorificând datele culese cu privire la localitatea Medieșu-Aurit, istoricul și viața culturală a medieșenilor, prezentate în capitolele II și IV,opționalul realizat cu copiii grupei s-a bucurat de un success deosebit nu numai în rândul comunității, ceea ce mi-a permis să propun alte activități de parteneriat, prin urmare povestea mea și a bunicii nu se încheie aici, am să o duc mai departe și am s-o spun și următoarelor generații de preșcolari care vor veni în această grădiniță.

Folosirea folclorului și a artei populare în gradiniță contribuie la îmbogățirea și extinderea orizontului cultural artistic al copiilor, la educarea sentimentelor de dragoste și admirație, mândrie și respect față de creația populară. Folclorul reflectă o anumită viziune despre lume și viata. Frumusețea reliefului românesc este completată de portul, obiceiurile și mesteșugurile ținutului binecuvântat de Dumnezeu. Copiii se bucură când evoluează pe scenă și au o satisfacție deosebită prin atmosfera sărbatorească creată, prin purtarea costumelor naționale își îmbogățesc capacitatea afectivă, apropiindu-i de adevărata artă.

Aduc mulțumiri pe această cale tuturor celor care m-au sprijinit în demersul meu, în mod special persoanelor care mi-au pus la dispoziție documentele instituției, pentru a culege informațiile de care aveam nevoie: registrul Primăriei Medieșul Aurit și Registrul Bisericii Ortodoxe Române din comuna noastră.

ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR “Ce stiu despre…?” – pentru copii

Numele și prenumele preșcolarului:……………

Cum se numește comuna noastră?

Care este numele satului în care lociuești?

Ești mândru că locuiești în această comuna?

Cum se numesc localnicii?

Care sunt principalele instituții din comună?

Ai purtat vreodată costum popular?

Cunoști cântece populare din zonă?

Care sunt tradițiile și obiceiurile pe care le păstrați în familie?

Participi la evenimentele religioase ale comunității?

Cunoști diferite obiecte din “ lada de zestre” a bunicii?

Data:

Anexa 2

CHESTIONAR “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Numele și prenumele părintelui / cadrului didactic:………………………………

În ce localitate v-ați născut?

Vă simțiți legat de localitatea natală?

Vă simțiți bine în această comunitate?

Ați dori să locuiți în altă parte?

Cât de des vă implicați în viața comunității?

Ați purtat vreodată costum popular?

Cunoașteți cântece populare din zonă?

Care sunt tradițiile și obiceiurile pe care le păstrați în familie?

Participați la evenimentele religioase ale comunității?

Cunoașteți diferite obiecte din “ lada de zestre” a bunicii?

Data:

Anexa

CHESTIONAR “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

Numele și prenumele preșcolarului:………………………………………………

Ai vrea să te muți în altă localitate?

Cât de des porți costumul popular?

Îți plac tradițiile și obiceiurile populare locale?

Ai putea ajuta la creșterea popularității comunei noastre?

Care sunt elementele definitorii ale costumelor populare locale?

Care sunt principalii pași ai dansului popular local?

Cunoașteți obiceiuri și tradiții populare locale dedicate diverselor sărbători?

Cunoașteți vestigii importante ale comunei noastre?

Cunoașteți principalele instituții din comuna noastră?

Ești mândru că locuiești în această comună?

Data:

Anexa

CHESTIONAR “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?”

Numele și prenumele părintelui / cadrului didactic:…………..

1.Cât de des purtați costum popular?

2.Vă plac tradițiile și obiceiurile populare locale?

3.Ați putea ajuta la creșterea popularității comunei noastre?

4. Care sunt elementele definitorii ale costumelor populare locale?

5.Care sunt principalii pași ai dansului popular local?

6.Cunoașteți obiceiuri și tradiții populare locale dedicate diverselor sărbători?

7. Cunoașteți vestigii importante ale comunei noastre?

8. Cunoașteți principalele instituții din comuna noastră?

9.Considerați că merită să fructificați tradițiile și obiceiurile populare locale pentu educarea noii generații?

10.Credeți că demersul nostrum v-a ajutat în implementarea stilului rustic în amenajarea locuinței?

Data:

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Pe ulița satului”

Mijloc de realizare: vizită

Locul de desfășurare: Cetatea din Medieșul-Aurit

Scopul activității: -familiarizarea copiilor cu locul pe care a fost construită cetatea;

-achiziționarea de informații referitoare la trecutul istoric al cetății.

Obiective operaționale: O1- să descrie ruinele cetății, obiectele și spațiul cetății;

O2- să enunțe concluzii asupra celor observate;

O3- să respecte regulile stabilite pentru desfășurarea în bune condiții și siguranță a vizitei.

Metode: observația spontană, observația dirijată, conversația, explicația, turul galeriei.

Materiale: aparat de fotografiat.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activității: ,,La Muzeul satului”

Mijloc de realizare: vizită

Locul de desfășurare: Muzeul satului din Negrești Oaș

Scopul activității: -achiziționarea de cunoștințe referitoare la modul în care trăiau stămoșii noștrii: case, obiecte de uz gospodăresc și mobilier;

-consolidarea cunoștințelor referitoare la tradițiile de valoare ale poporului român.

Obiective operaționale: O1- să observe construcțiile din muzeu, descriind obiectele observate;

O2- să enunțe concluzii asupra celor observate;

O3- să respecte regulile stabilite pentru desfășurarea în bune condiții și siguranță a vizitei.

Metode: observația spontană, observația dirijată, conversația, explicația, turul galeriei.

Materiale: aparat de fotografiat.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Cântec popular”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală Întâlnirea de dimineață

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșu- Aurit

Scopul activității: – consolidarea deprinderii copiilor de a audia un cântec;

-familiarizarea copiilor cu interpretarea unor cântece populare.

-consolidarea cunoștințelor referitoare la tradițiile de valoare ale poporului român.

Obiective operaționale: O1- să păstreze liniștea în timpul interpretării cântecului de către solistă;

O2- să redea pe cât posibil corect linia melodică și textul cântecului propus;

O3- să interpreteze individual, alte melodii populare cunoscute.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Descrierea activității

La Întâlnirea de dimineață, am realizat ca activitate de grup o întâlnire cu o solistă din corul bisericii din Medieșul Aurit care, va învăța împreună cu copiii o doină.

Am realizat salutul în grup, copiii fiind așezați pe scăunele în cerc închis. Am făcut apoi prezentările.Invitata noastră a anunțat apoi, scopul vizitei sale la grădinița noastră și a purtat o conversație cu copiii referitoare la cântecul și portul popular.

Copiii au avut posibilitatea să observe costumul popular purtat de solistă, care l-a descris, enumerând obiectele de vestimentație și accesoriile purtate. A urmat apoi audiția doinei interpretate de solistă. Copiii s-au familiarizat apoi cu conținutul textului, explicându-li-se cuvintele și expresiile pe care nu le-au înțeles. Apoi copiii au încercat să redea pe cât posibil corect linia melodică și textul doinei. În încheierea întâlnirii copiii au avut posibilitatea să interpreteze cântece și melodii populare cunoscute de aceștia.

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Toarce furcă și tu fus/ Că bădița meu s-a dus”

Mijloc de realizare: Activitate practică

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: -familiarizarea copiilor cu tehnica de mânuire a fusului;

-consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la instrumente și unelte tradiționale.

Obiective operaționale:

O1- să mânuiască corect fusul și alte instrumente tradiționale;

O2- să realizeze pe cât posibil un fir uniform și continuu, prin rotirea fusului;

O3- să lucreze concomitent cu ambele mâini.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Materiale: fuse, furci de tors, caiere de lână, cergi, traiste, ciorapi, mănuși, fulare, căciulițe.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la conținutul literaturii orale;

-cunoașterea de către copii a unor creații populare;

-îmbogățirea vocabularului activ al copiilor cu zicale, proverbe, ghicitori, glume.

Obiective operaționale: O1- să audieze cu atenție ghicitorile enunțate de grupa concurentă;

O2- să enunțe cel puțin trei ghicitori sau zicale, proverbe, ghicitori sau glume;

O3- să respecte regulile jocului manifestând spirit de echipă.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Materiale: panou, bulinuțe, cd-player.

Sarcina didactică: Copiii vor spune căte o ghicitoare, zicală sau proverb sau vor dezlega ghicitorile enunțate de grupa concurentă.

Regulile jocului: câte un copil din fiecare grupă, în ordinea în care stau pe scăunele, va realiza sarcina didactică. Pentru fiecare răspuns corect ehipa primește o bulinuță. Câștigă echipa care are mai multe buline.

Elemente de joc: aplauze, mișcarea, întrecerea.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Noi umblăm să colindăm”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Căminul cultural al comunei Medieșul Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la datinile și tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă;

Obiective operaționale: O1- să intoneze omogen în grup colinde specifice zonei ;

O2- să denumească preparatele culinare specifice zonei

Metode: conversația, explicația, exercițiul.

Desfășurarea activității:

Această activitate s-a desfășurat în parteneriat cu Primăria comunei Medieșu- Aurit. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă s-a organizat un Târg de Crăciun, târg la care au participat membrii comunității locale și diverși agenți economici. La acest târg a participat și grupa noastră. Grupa de copii a prezentat un program care a cuprins colinde specifice zonei noastre.

După ce copiii au colindat au fost serviți cu diferite preparate tradiționale, și au primit colaci, mere și nuci. Evaluarea acestei acțiuni s-a realizat prin realizarea unui album cu fotografii din timpul derulării activității.

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activității: ,,Meșteșug și hărnicie”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșu- Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la obiectele și modelele decorative specifice zonei;

dezvoltarea coordonării oculo-motorii și a mușchilor mici ai mâinii în timpul realizării grafismelor.

Obiective operaționale: O1- să realizeze grafisme pe suprafețele obiectelor alese;

O2- să își aleagă singuri tehnica de lucru și instrumentele corespunzătoare;

O3- să compună original spațiul de lucru.

Metode: conversația, exercițiul, demonstrația, explicația.

Materiale: siluete din carton reprezentând farfurii, ulcele, ștergare, ulcele căni, farfurii, tempera, carioci, creioane colorate, creioane cerate, pensule, suporturi pentru apă, șervețele.

Scenariul didactic

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Hai români la hora mare că astăzi e sărbăoare”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșu- Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor despre dansul popular din zona Medieșului Aurit;

învățarea unor pași simpli de horă.

Obiective operaționale: O1- să realizeze pe cât posibil corect pașii de horă;

O2- să își coordoneze mișcările cu ritmul și textul melodiei. Metode: conversația, exercițiul, demonstrația, explicația.

Materiale: CD-player, DVD- player, retroproiector

Scenariul didactic

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Ștergarul și farfuria”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: – să organizeze echilibrat elementele de limbaj plastic studiate într-un spațiu plastic

Obiective operaționale:

O1 să definească noțiunile de linie, punct și rolul decorativ al acestora;

O2 să descrie modalități de aranjare a semnelor plastice în desenul decorativ;

O3 să realizeze o compoziție decorativă ce reprezintă un șergar și o farfurie;

O4 să construiasă semne plastice folosind linii și puncte.

Metode: conversația, demonstrația, exercițiul, explicația.

Materiale: modelele educatoarei, ștergare și farfurii decorate cu motive populare, foi de desen acuarele pensule.

Scenariul didactic

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Dar pentru mama mea”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: – realizarea unui obiect cu marginile șnuruite;

consolidarea unor deprinderi de lucru cu diferite materiale și tehnici diverse ( decupare, lipire, colorare, desen, șnuruire).

Obiective operaționale:

O1 să decupeze pe contur, rotind cartonul în timpul tăierii;

O2 să decoreze după dorință coșulețul decupat;

O3 să îmbine prin lipire părțile componente ale coșulețului;

O4 să realizeze șnuruirea, prin introducerea în orificii a firului de lână.

Metode: conversația, demonstrația, exercițiul, explicația.

Materiale: modelele educatoarei, fire de lână, carton, pastă de lipit, foarfeci, carioci, creioane coloratee, creioane cerate.

Scenariul didactic

PROIECT DE ACTIVITATE

DATA: 08 .12.2011

EDUCATOARE: Oșan Luminița

GRUPA: mijlocie-nivel I

TEMA: Cine sunt/ suntem?

SUBTEMA ZILEI: Portul popular

REALIZARE: activitate integrată

TIPUL ACTIVITĂȚII: învățare și consolidare

OBIECTIVUL ZILEI: consolidarea cunoștințelor copiilor legate de costumul popular din zonă și de tradițiile poporului român

ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ :

Salutul: Bună dimineața…

Activitate de grup: ,,Am o casă mică ,, ,,Bat din ,,

Știrea zilei: Astăzi vom afla lucruri interesante despre costumul popular și vom face un târg țărănesc

DOMENII EXPERENȚIALE : – Activitate integrată

DOMENIUL ȘI ȘTIINȚĂ: costumul popular – observare

DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV: Audiție muzicală: muzică populară și colinde; “Drag mi-e jocul românesc”- joc muzical

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE:

SECTOR BIBLIOTECĂ: Decorăm costumul popular – exerciții grafice

Sortăm jetoane – piese din costumul popular

SECTOR ARTĂ: Șorțul și cușma – dactilo-pict

Brâul – lipire motive populare

Mărgele – înșirare

SECTOR ROL: Ne pregătim pentru a merge la târgul țărănesc

SECTOR CONSTRUCȚII: Târgul țărănesc

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE : – ,,LA TÂRGUL ȚĂRĂNESC,,

( colinde și jocuri muzicale)

DURATA : o zi

A.L.A.- Comportamente urmărite

BIBLIOTECĂ: O1- să execute grafisme pe silueta decupată din carton

pentru a decora costumul popular

O2- să sorteze jetoane cu piese din costumul popular

specifice pentu fete și specifice pentru băieți

ROL: O1- să calce și să așeze pe umerașe costumele

populare din lada de zestre

O2- să se îmbrace în costume populare pentru a merge la

,,Târgul țărănesc”

ARTA: O1- să picteze cușma și baticul folosind tehnica dactilo- picturii

O2- să lucreze îngrijit pentru a realiza lucrări cât mai estetice

O3- să lipească pe brâul din carton forme geometrice de diferite culori pentru a realiza motive populare

O4- să înșire mărgele pe sârmulițe

CONSTRUCȚII: O1- să realizeze construcții tridimensionale prin alăturare și suprapunere de piese

O2- să folosească material din natură pentu a complete cadrul

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI ALESE: – să danseze ,,Alunelul,, respectând pașii de dans

-să colinde cu trăire sufletească colindele învățate

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

D.O.S. O1- să distinga costumul popular femeiesc de cel bărbătesc

O2- să enumere cel puțin două piese vestimentare a costumului popular

O3- să cunoască cel puțin o ocazie in care oamenii îmbracă costumul popular

D.E.C. O1- să audieze cu plăcere cântecele și colinda interpretate de invitata specială Dana Matoșan

O2- să asculte în liniște audiția răsplătind munca invitatei prin aplauze

O3- să danseze alături de invitată jocul muzical ,,Drag mi-e jocul romanesc,,

STRTEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE: surpriza, conversația, demonstrația, exercițiul, observația, povestirea, jocul

MATERIALE: BIBLIOTECĂ- siluete de carton, creioane grafice, jetoane

ARTĂ- siluete de carton, acuarela, mărgele, sârmulițe, brâuri din carton, lipici

JOC DE ROL- costume populare, brâuri, umerașe

CONSTRUCȚII- truse de construcții, pietre, coceni, crenguțe, nisip

DEMERSUL DIDACTIC

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA: mare pregătitoare

TEMA: ,,Cum este, a fost și va fi aici pe pământ”

TEMA SĂPTĂMÂNII: ,, Satul meu în luna mai”

TEMA ZILEI: ,, Casele noastre frumoase”

REALIZARE: activitate integrată

TIPUL ACTIVITĂȚII: învățare și consolidare

OBIECTIVUL ZILEI: Conștientizarea sentimentelor de apartenență la comunite.

MOTIVAȚIA ZILEI: ,, Astăzi vom face în sala de grupă ,,satul nostru”, cu casele, grădinile și celelalte lucruri frumoase pe care le avem în sat”.

ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ :

Salutul: Bună dimineața vecine!

Calendarul naturii: ,, Este primăvară afară!”

Prezența: ,, Astăzi, a venit la grădiniță…”

Activitate de grup: ,, Frumoasă-i strada noastră” –joc muzical

Știrea zilei: Astăzi vom face lucruri frumoase pentru a înfrumuseța sala de grupă, la fel ca și casele noastre, cu farfurii, fețe de masă, ștergare, grădini cu flori și pomi.

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERENȚIALE :

Activitate integrată ,, Casele noastre frumoase”

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE ,,Pomul cu surprise”- joc didactic

DOMENIUL ȘI SOCIETATE: ,, Farfurii decorative”- activitate practică

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE:

SECTOR BIBLIOTECĂ: ,, Câte silabe are cuvântul”

SECTOR ARTĂ: ,, Decorăm ștergare și fețe de masă”

SECTOR ROL: ,, Căsuța noastră cea mai frumoasă”

SECTOR CONSTRUCȚII: ,, Satul meu în luna mai”

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE : ,,Cântece în sezătoare”- intonare de cântece și jocuri muzicale:,, Joc mai mândru decât hora”, ,,Hai la horă măi flăcăi”, ,,Drag mi-e jocul românesc”, ,,Alunelul”

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1-să despartă cuvintele în silabe, spunând numărul silabelor;

O2-să formuleze o propoziție sau frază simplă, cu un cuvânt dat;

O3-să identifice sunetul inițial al unui cuvânt dat;

O4-să sesizeze greșeala de topică dintr-o propoziție sau frază, corectând-o;

O5-să reprezinte prin liniuțe, silabele unui cuvânt;

O6-să utilizeze elementele grafice cunoscute (punct, linie, pată);

O7-să realizeze creații originale din punct de vedere plastic;

O8-să realizeze o machetă utilizând materiale din natură;

O9-să denumească elementele și construcțiile de pe machetă;

O10-să se identifice cu rolurile de gospodari;

O11-să sesizeze obiectele de artă tradițională la ,,căsuța” din sala de grupă;

O12-să intoneze omogen în grup sau individual, jocurile muzicale propuse.

Strategii didactice: conversația, explicația, demonstrația, surpriza, exercițiul, jocul, instructajul, expunerea.

Materiale didactice: copăcei, trăistuțe, bilețele cu sarcini, ecusoane, siluete de fluturi, flori, păsări, buburuze, căsuțe, lipici, șervețele umede, farfurii din carton, ștergare, fețe de masă din hârtie, obiecte de artă populară.

DEMERSUL DIDACTIC

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Povestea bunicii”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița din Medieșul Aurit

Scopul activității: – consolidarea capacității copiilor de a audia cu atenție un text;

-familiarizarea copiilor cu conținutul unor povești ce există în variante specifice zonei noastre.

Obiective operaționale: O1- să enumere personajele povestirii;

O2- să spună ce personaj le-a plăcut cel mai mult, motivând alegerea;

O3- să redea titlul povestirii (Roș Cocoș).

Strategii didactice:

Metode: conversația, explicatia, povestirea.

,,Povestea bunicii”, este o temă care s-a realizat în cadrul unei Întâlniri de dimineață, în care am avut ca invitată la grupă, una dintre bunicile copiilor. Povestea pe care bunica a prezentat-o copiilor este povestea lui Roș Cocoș. După salutul de grup și realizarea calendarului naturii și a prezenței, am trecut la activitatea de grup care s-a realizat sub forma unei povestiri.

Copii stau în cerc închis împreună cu educatoarea și bunica. Educatoarea anunță copiii că vor asculta o poveste spusă de invitată. Copiii sunt solicitați să asculte cu atenție și în liniște povestea. Bunica anunță titlul poveștii Roș Cocoș și începe să povestească. Copiii o ascultă în liniște, iar după ce bunica a spus povestea, copiii încep să povestească și ei cu sprijinul bunicii sau al educatoarei.

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Micul meșter popular”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: -familiarizarea copiilor cu existența unor instrumente de lucru( rășchitor);

-cunoașterea de către copii a utilității rășchitorului.

Obiective operaționale:

O1-să întindă firul pe rășchitor;

O2 -să păstreze ,,crucea” între fire pentru a nu se încâlci.

Metode: conversația, demonstrația, exercițiul, explicația.

Materiale: modelele educatoarei, fire de lână, rășchitoare, geme colorate.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Mănăstire de maici”

Mijloc de realizare: vizită

Locul de desfășurare: Lunca Potăului

Scopul activității: -achiziționarea de cunoștințe feritoare la modul în care trăiesc măicuțele la o mănăstire;

-observarea amplasamentului a chiliilor și a mănăstirii.

Obiective operaționale: O1- să observe construcțiile din curtea mănăstirii denumind cele observate;

O2- să enunțe concluzii asupra celor observate;

O3- să respecte regulile stabilite pentru desfășurarea în bune condiții și siguranță a vizitei.

Metode: observația spontană, observația dirijată, conversația, explicația.

Materiale: aparat de fotografiat.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Șezătoare”

Mijloc de realizare: serbare de sfârșit de an școlar

Locul de desfășurare: Grădinița din Medieșul Aurit

Scopul activității: -prezentarea în fața invitaților a unor activități specifice șezătorilor( jocuri, cântece, dansuri, ghicitori, zicători.)

Obiective operaționale: O1- să intoneze omogen în grup cântece și jocuri muzicale; O2- să realizeze simultan mișcări sugerate de textele cântecelor și jocurilor muzicale;

O3- să execute pe cât posibil corect pașii dansului popular specific zonei Medieșului;

O4- să realizeze actiuni de mânuire a diferitelor instrumente: furcă, fus, rășchitor.

Derularea activității:

Activitatea se va desfășura sub forma unei șezători la care vor asista ca spectatori invitații copiilor. Copiii vor lucra la diferite unelte, vor bobina gheme colorate, vor toarce, vor coase. Simultan cu executarea acestor activități, se vor intona diferite cântece și jocuri muzicale, se vor spune ghicitori sau poezii hazlii. Toate acestea se vor derula conform unui program al serbării conceput de educatoare împreună cu copiii. La sfârșitul șezătorii copiii vor dansa și vor invita la dans și invitații. Copiii vor fi răsplătiți cu aplauze din partea invitaților.( Anexa 12)

Propuneri de parteneriate cu teme inspirate din tradiții și obiceiuri locale

Marea provocare pentru educatorul de azi o reprezintă propunerea și derularea unor activități în parteneriat, care necesită creativitate și imaginație în inițiere, dinamism în organizare și desfășurare, toleranță și flexibilitate în luarea deciziilor și responsabilitate în evaluare.

Pentru a desfășura un proiect de succes în parteneriat cu actorii comunitari trebuie să cunoaștem arta de a ști să răspundem, în egală măsură, nevoilor comunității.

Un parteneriat de succes, implică câțiva pași imortanți, și anume: să identificăm scopuri, interese comune, utile partenerilor și întregii comunități, să găsim modul optim pentru atingerea scopului propus, să organizăm și să conducem resursele disponibile pentru a atingerea scopului propus, să identificăm adecvat competențele celor implicați în proiecte folosindu-le la maxim, să putem combina eficient atitudini, abordări și diferite tehnici care se pot aplica unor sarcini diferite,să utilizăm cu succes schimbarea în folosul grădiniței și al comunității.

La ora actuală deciziile, acțiunile și rezultatele educației nu mai pot fi realizate decât împreună cu toate mediile responsabile: familie, școală și comunitate, pentru aceasta fiind nevoie de un nou concept care să întărească această relație: „parteneriat educațional“.

Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintre două său mai multe părți care acționează împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune.

Motivația unor activități de parteneriat este înțelegerea necesității de a integra grădinița în mediul comunitar ca partener egal și consecvent în formarea viitorului cetățean.

Activitățile desfășurate în parteneriat sunt modalități propice pentru atingerea unor astfel de scopuri, la acestea se adaugă plăcerea de a fi alături de colegi, activitățile desfășurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă valoarea social–educativă, un efect reconfortant.

Proiectele educaționale realizate cu diferiți parteneri locali sunt, de obicei, foarte atractive, iar copiii participă activ și eficient la acestea. Stimulându-le interesul și inițiativa copiii solicită participarea, implicarea în mai multe activități de acest fel.

În următoarele pagini voi exemplifica cu două propuneri de parteneriat, ideile de mai sus.

PROIECT DE PARTENERIAT

Proiectul de parteneriat dintre grupa mare pregătitoare „Grupa Fluturașilor” de la GPP Medieșul Aurit și grupa pregătitoare „Grupa Floricelelor” de la GPN Apa

,,Prietenia, o floare rară”

Argument:

„Hai să ne jucăm! De-a soarele și de-a luna,

De-a veverița și de-a aluna,

De-a câinele și de-a pisica…

Tot jucându-ne așa,

Învățăm câte ceva:

Ce se adună și ce se scade,

Cine-i rău și cine-i cumsecade…”

(Nina Cassian „Între noi copiii”)

Având în vedere importanța prieteniilor încă de la vârsta timpurie am inițiat proiectul:

„Prietenia, o floare rară”.(Anexa 13)

Obiective:

O1: Cultivarea vorbirii adresative, reproductive, dialogul în comunicare

O2: Cunoașterea obiectivelor socio-culturale și istorice din comunele Apa și Medieșul Aurit

O3: Formarea dragostei și interesului pentru cultură, artă și tradiție

O4: Formarea capacității de a înțelege noțiunea de colegialitate și de prietenie

O5: Dezvoltarea abilității de a intra în relații cu cei din jur, adaptare la diferite contexte sociale

Coordonatori de proiect:

Cadar Cristina- educatoare la GPN Apa; Sipa Maria- educatoare la GPP Medieșul Aurit; Oșan Luminița- educatoare la GPP Medieșul Aurit.

Parteneri:

Grădinița cu program normal Apa; Grădinița cu program prelungit Medieșul Aurit.

Resurse proiect:

Resurse umane:

-educatorele de la cele două grupe de nivel II cu dorința sinceră de a pune în practică ideile propuse în proiect;

-directorii celor două unități școlare reprezentate de director prof. Olari Delia de la Școală cu cls. I-VIII „Vasile Lucaciu”, Apa și director prof. Moldovan Gheorghe de la Școala cu cls. I-VIII „George Coșbuc”

-copiii de la cele două grupe

-elevii cu cls. I, înv. Deac Otilia de la Școala cu clasele I-IV Apa

-muzeograful de la casa memorială „Vasile Lucaciu” Apa

-părinți doritori să susțină aplicarea proiectului atât cu sprijin moral, dar și material la nevoie.

b) Resurse temporale:

-durata proiectului: an școlar în curs, cu posibilitatea prelungirii acestuia

c) Resurse financiare:

-contribuții din partea părinților, sponsorizări și donații

d) Resurse de spațiu pentru derularea activității:

-Grădinița cu program normal Apa

-Grădinița cu program prelungit Medieșul Aurit

-Casa memorială „Vasile Lucaciu” Apa

-Cuptoarele dacice și Cetatea din Medieșul Aurit

e) Resurse materiale:

-casete, CD-uri, poze ale copiilor implicați, planșe, ilustrații

f) Modalități de realizare:

-dezbateri

-vizite

-programe artistice

-expoziții

Evaluare:

-expoziții cu lucrările copiilor, realizate în ambele instituții

-realizarea unui album cu poze din timpul derulării activităților

Calendarul activităților pe perioada derulării parteneriatului

PARTENERIAT GRĂDINIȚĂ BISERICĂ

TEMA: ,, CINE DĂRUIEȘTE DOBÂNDEȘTE”

Educatoare: Oșan Luminița

Argument

Educația religioasă începe în familie și continuă în grădiniță, unde copiii sunt sensibilizați prin trăiri religioase puternice,își formează deprinderi de conduită, învață să-și manifeste sentimentele morale specifice unui bun creștin.

Grădinița și biserica îl ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are față de el însuși, față de ceilalți și față de tot ce îl înconjoară. Ele îi oferă răspunsuri corecte la întrebări cum ar fi: ,,Cine a creat lumea?”, ,,De ce ne numim creștini?”, ,,Ce sunt icoanele?”, ,,Ce semnificații au sărbătorile?”. Biblia ne spune că: ,, ferice de cel care găsește înțelepciunea și de cel care capătă priceperea!”. Pildele lui Solomon, selectate și adaptate înțelegerii preșcolarilor, sunt valoroase, pentru capacitatea învățăturilor de bun simț…ca să dea celor neîncercați agerime de minte.

Scop: Educarea copiilor în spiritul valorilor moral religioase și cunoașterea rolului Bisericii în comunitatea locală.

Obiective:

Înțelegerea mesajului ortodox: ,,Să fim buni și iertători”;

Cunoașterea și practicarea unor datini specifice sărbătorilor creștine de mare însemnătate;

Înțelegerea de către copii a imensei dragoste și bunătăți a lui Isus Hristos;

Cultivarea comportamentelor moral-religioase ( să faci fapte bune, să-ți iubești aproapele, să fii cinstit și generos)

Grup țintă: copiii din grupa mare pregătitoare

Durata: anul școlar 2011-2012

Modalități de realizare:

-vizite la Biserică și mănăstire, dezbateri, scenete, jocuri de rol, lecturi ale educatoarei, activități artistico-plastice, acțiuni caritabile.

Resurse umane: copiii grupei și educatoarele

Resurse materiale: hărtie, aparat foto, calculator, CD-uri, albume, cărți, icoane, planșe, imagini, costume populare.

Modalități de evaluare: expoziții cu lucrări ale copiilor, analiza activităților, program artistic, CD-uri.( Anexa 14)

Graficul activităților

ANEXA 2

“CASTELUL LONYAY” DIN CENTRUL LOCALITAȚII MEDIEȘU-AURIT

ANEXA 3

“CUPTOARELE DACICE”-In anul 1964 la”ȘUCULEU” in hotarul comunei Medieșu-Aurit a fost descoperit complexul arheologic așezare a dacilor liberi din nord-vestul României.

ANEXA 4

“MONUMENTUL EROILOR” – Ridicat in anul 1968 cu ocazia aniversarii a120 de ani de la Revoluția din 1848.

ANEXA 5

“IN CURTEA BUNICII”- O gospodarie tradiționala din comuna Medieșu-Aurit sat Babașești pe nume Cordoș Maria (nana Mori Fatoii)

Șura si hoborogul.

Cos pentru porumb

Curtea dubla

Pivnita

Pat tradițional

Masa si scaune tradiționale

Tinda si cuptorul

ANEXA 1

“PE ULIȚA SATULUI”- Intrarea in localitatea Medieșu-Aurit dinspre intersecția cu satele Potau si Babașești ruta Satu-Mare-Odoreu-Băbășești-Medieșu-Aurit.

ANEXA 6 “VIAȚA CULTURALĂ DIN MEDIEȘU-AURIT”

Program artistic prezentat cu ocazia inaugurarii Caminului Cultural din localitate in toamna anului 2011.

DANS POPULAR GRUPA MARE-PREG.MAJORETELE FETELE DIN CLASELE I-IV CORUL BISERICII ORTODOXE “VASILE LUCACIU”

ANEXA 7 “INSTITUȚII IMPORTANTE DIN LOCALITATE”

CĂMINUL CULTURAL

SCOALA CU CLASELE I-VIII “GEORGE COȘBUC”

PRIMARIA COMUNEI MEDIEȘU-AURIT

BISERICA ORTODOXA “SFINȚII ARHANGHELII MIHAIL SI GAVRIL”

BISERICA GRECO-CATOLICA

BISERICA REFORMATA

ANEZA 8 “OBICEIURI DE IARNA”

TAIATUL PORCULU IMPODOBITUL BRADULUI LA G.P.P MEDIEȘU-AURIT

A SOSIT MOȘ CRĂCIUN LA SERBAREA NOASRTĂ

NOI UMBLĂM SĂ COLINDĂM

IRODUL UMBLĂ DIN CASĂ ÎN CASĂ

ANUL NOU ȘI SARBĂTOARE SFANTULUI VASILE

ANEXA 9 OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ “PAȘTELE ÎN SATUL MEU”

BUNICA MĂRIOARA FACE PASCA

SFINȚIREA PAȘTILOR LA BISERICA

“CINE DĂRUIEȘTE, DOBÂNDEȘTE”

ÎN VIZITĂ LA FAMILIA CRENȚ DIN LOCALITATE

“IZVORAȘ DE BUNATATE”-ACT DE VOLUNTARIAT

IEPURAȘ, IEPURAȘ, TU ÎN GRADINIȚĂ AI INTRAT

OUĂ ROȘII COLORATE DE CU SEARA LE-AM PICTAT / ȘI ÎN ZORI DE DIMINEAȚĂ SPUNEM “HRISTOS A ÎNVIAT”

ÎNCONDIEM OUĂ DE PAȘTI

ÎNTÂLNIRE CU PREOTUL CHEȘEI VASILE

ANEXA 10

SARBATOARE “ADORMIREA MAICII DOMNULUI”SAU” SFÂNTA MĂRIE MARE”

LA LUNCA POTAULUI CU HRAMUL “ACOPERAMANTUL MACII DOMNULUI”

VIZITA LA MĂNASTIREA DE MAICI

ANEXA 11

“COLȚUL TRECUTULUI” REALIZAT IN GRADINITA PRIN ACHITIONAREA DE OBIECTE VECHI CU AJUTORUL PARINȚILOR

ANEXA 12

PROIECT DE PARTENERIAT “PRIETENIA O FLOARE RARĂ” ÎNTRE G.P.P. MEDIEȘU-AURIT SI G.P.N. APA.

LA CASA MEMORIALĂ “VASILE LUCACIU”

LA”CETATEA LANYAY” DIN MEDIEȘU-AURIT

LA”CUPTOARELE DACICE”

ANEXA 13

SERBAREA LA SFÂRȘIT DE AN 2011-2012 “ȘEZATOARE”

DANS POPULAR

ANEXA 14

“POVESTEA MEA SI A BUNICII”

“SUNTEM MÂNDRII CĂ SUNTEM MEDIEȘENI”.

ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR “Ce stiu despre…?” – pentru copii

Numele și prenumele preșcolarului:……………

Cum se numește comuna noastră?

Care este numele satului în care lociuești?

Ești mândru că locuiești în această comuna?

Cum se numesc localnicii?

Care sunt principalele instituții din comună?

Ai purtat vreodată costum popular?

Cunoști cântece populare din zonă?

Care sunt tradițiile și obiceiurile pe care le păstrați în familie?

Participi la evenimentele religioase ale comunității?

Cunoști diferite obiecte din “ lada de zestre” a bunicii?

Data:

Anexa 2

CHESTIONAR “Ce părere aveți despre…?” – pentru părinți, cadre didactice

Numele și prenumele părintelui / cadrului didactic:………………………………

În ce localitate v-ați născut?

Vă simțiți legat de localitatea natală?

Vă simțiți bine în această comunitate?

Ați dori să locuiți în altă parte?

Cât de des vă implicați în viața comunității?

Ați purtat vreodată costum popular?

Cunoașteți cântece populare din zonă?

Care sunt tradițiile și obiceiurile pe care le păstrați în familie?

Participați la evenimentele religioase ale comunității?

Cunoașteți diferite obiecte din “ lada de zestre” a bunicii?

Data:

Anexa

CHESTIONAR “ Ce am aflat și ce știu acum?” – pentru copii

Numele și prenumele preșcolarului:………………………………………………

Ai vrea să te muți în altă localitate?

Cât de des porți costumul popular?

Îți plac tradițiile și obiceiurile populare locale?

Ai putea ajuta la creșterea popularității comunei noastre?

Care sunt elementele definitorii ale costumelor populare locale?

Care sunt principalii pași ai dansului popular local?

Cunoașteți obiceiuri și tradiții populare locale dedicate diverselor sărbători?

Cunoașteți vestigii importante ale comunei noastre?

Cunoașteți principalele instituții din comuna noastră?

Ești mândru că locuiești în această comună?

Data:

Anexa

CHESTIONAR “ Merită să promovăm tradițiile și obiceiurile locale?”

Numele și prenumele părintelui / cadrului didactic:…………..

1.Cât de des purtați costum popular?

2.Vă plac tradițiile și obiceiurile populare locale?

3.Ați putea ajuta la creșterea popularității comunei noastre?

4. Care sunt elementele definitorii ale costumelor populare locale?

5.Care sunt principalii pași ai dansului popular local?

6.Cunoașteți obiceiuri și tradiții populare locale dedicate diverselor sărbători?

7. Cunoașteți vestigii importante ale comunei noastre?

8. Cunoașteți principalele instituții din comuna noastră?

9.Considerați că merită să fructificați tradițiile și obiceiurile populare locale pentu educarea noii generații?

10.Credeți că demersul nostrum v-a ajutat în implementarea stilului rustic în amenajarea locuinței?

Data:

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Pe ulița satului”

Mijloc de realizare: vizită

Locul de desfășurare: Cetatea din Medieșul-Aurit

Scopul activității: -familiarizarea copiilor cu locul pe care a fost construită cetatea;

-achiziționarea de informații referitoare la trecutul istoric al cetății.

Obiective operaționale: O1- să descrie ruinele cetății, obiectele și spațiul cetății;

O2- să enunțe concluzii asupra celor observate;

O3- să respecte regulile stabilite pentru desfășurarea în bune condiții și siguranță a vizitei.

Metode: observația spontană, observația dirijată, conversația, explicația, turul galeriei.

Materiale: aparat de fotografiat.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activității: ,,La Muzeul satului”

Mijloc de realizare: vizită

Locul de desfășurare: Muzeul satului din Negrești Oaș

Scopul activității: -achiziționarea de cunoștințe referitoare la modul în care trăiau stămoșii noștrii: case, obiecte de uz gospodăresc și mobilier;

-consolidarea cunoștințelor referitoare la tradițiile de valoare ale poporului român.

Obiective operaționale: O1- să observe construcțiile din muzeu, descriind obiectele observate;

O2- să enunțe concluzii asupra celor observate;

O3- să respecte regulile stabilite pentru desfășurarea în bune condiții și siguranță a vizitei.

Metode: observația spontană, observația dirijată, conversația, explicația, turul galeriei.

Materiale: aparat de fotografiat.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Cântec popular”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală Întâlnirea de dimineață

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșu- Aurit

Scopul activității: – consolidarea deprinderii copiilor de a audia un cântec;

-familiarizarea copiilor cu interpretarea unor cântece populare.

-consolidarea cunoștințelor referitoare la tradițiile de valoare ale poporului român.

Obiective operaționale: O1- să păstreze liniștea în timpul interpretării cântecului de către solistă;

O2- să redea pe cât posibil corect linia melodică și textul cântecului propus;

O3- să interpreteze individual, alte melodii populare cunoscute.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Descrierea activității

La Întâlnirea de dimineață, am realizat ca activitate de grup o întâlnire cu o solistă din corul bisericii din Medieșul Aurit care, va învăța împreună cu copiii o doină.

Am realizat salutul în grup, copiii fiind așezați pe scăunele în cerc închis. Am făcut apoi prezentările.Invitata noastră a anunțat apoi, scopul vizitei sale la grădinița noastră și a purtat o conversație cu copiii referitoare la cântecul și portul popular.

Copiii au avut posibilitatea să observe costumul popular purtat de solistă, care l-a descris, enumerând obiectele de vestimentație și accesoriile purtate. A urmat apoi audiția doinei interpretate de solistă. Copiii s-au familiarizat apoi cu conținutul textului, explicându-li-se cuvintele și expresiile pe care nu le-au înțeles. Apoi copiii au încercat să redea pe cât posibil corect linia melodică și textul doinei. În încheierea întâlnirii copiii au avut posibilitatea să interpreteze cântece și melodii populare cunoscute de aceștia.

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Toarce furcă și tu fus/ Că bădița meu s-a dus”

Mijloc de realizare: Activitate practică

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: -familiarizarea copiilor cu tehnica de mânuire a fusului;

-consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la instrumente și unelte tradiționale.

Obiective operaționale:

O1- să mânuiască corect fusul și alte instrumente tradiționale;

O2- să realizeze pe cât posibil un fir uniform și continuu, prin rotirea fusului;

O3- să lucreze concomitent cu ambele mâini.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Materiale: fuse, furci de tors, caiere de lână, cergi, traiste, ciorapi, mănuși, fulare, căciulițe.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la conținutul literaturii orale;

-cunoașterea de către copii a unor creații populare;

-îmbogățirea vocabularului activ al copiilor cu zicale, proverbe, ghicitori, glume.

Obiective operaționale: O1- să audieze cu atenție ghicitorile enunțate de grupa concurentă;

O2- să enunțe cel puțin trei ghicitori sau zicale, proverbe, ghicitori sau glume;

O3- să respecte regulile jocului manifestând spirit de echipă.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Materiale: panou, bulinuțe, cd-player.

Sarcina didactică: Copiii vor spune căte o ghicitoare, zicală sau proverb sau vor dezlega ghicitorile enunțate de grupa concurentă.

Regulile jocului: câte un copil din fiecare grupă, în ordinea în care stau pe scăunele, va realiza sarcina didactică. Pentru fiecare răspuns corect ehipa primește o bulinuță. Câștigă echipa care are mai multe buline.

Elemente de joc: aplauze, mișcarea, întrecerea.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Noi umblăm să colindăm”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Căminul cultural al comunei Medieșul Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la datinile și tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă;

Obiective operaționale: O1- să intoneze omogen în grup colinde specifice zonei ;

O2- să denumească preparatele culinare specifice zonei

Metode: conversația, explicația, exercițiul.

Desfășurarea activității:

Această activitate s-a desfășurat în parteneriat cu Primăria comunei Medieșu- Aurit. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă s-a organizat un Târg de Crăciun, târg la care au participat membrii comunității locale și diverși agenți economici. La acest târg a participat și grupa noastră. Grupa de copii a prezentat un program care a cuprins colinde specifice zonei noastre.

După ce copiii au colindat au fost serviți cu diferite preparate tradiționale, și au primit colaci, mere și nuci. Evaluarea acestei acțiuni s-a realizat prin realizarea unui album cu fotografii din timpul derulării activității.

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activității: ,,Meșteșug și hărnicie”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșu- Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la obiectele și modelele decorative specifice zonei;

dezvoltarea coordonării oculo-motorii și a mușchilor mici ai mâinii în timpul realizării grafismelor.

Obiective operaționale: O1- să realizeze grafisme pe suprafețele obiectelor alese;

O2- să își aleagă singuri tehnica de lucru și instrumentele corespunzătoare;

O3- să compună original spațiul de lucru.

Metode: conversația, exercițiul, demonstrația, explicația.

Materiale: siluete din carton reprezentând farfurii, ulcele, ștergare, ulcele căni, farfurii, tempera, carioci, creioane colorate, creioane cerate, pensule, suporturi pentru apă, șervețele.

Scenariul didactic

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Hai români la hora mare că astăzi e sărbăoare”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșu- Aurit

Scopul activității: – consolidarea cunoștințelor copiilor despre dansul popular din zona Medieșului Aurit;

învățarea unor pași simpli de horă.

Obiective operaționale: O1- să realizeze pe cât posibil corect pașii de horă;

O2- să își coordoneze mișcările cu ritmul și textul melodiei. Metode: conversația, exercițiul, demonstrația, explicația.

Materiale: CD-player, DVD- player, retroproiector

Scenariul didactic

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Ștergarul și farfuria”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: – să organizeze echilibrat elementele de limbaj plastic studiate într-un spațiu plastic

Obiective operaționale:

O1 să definească noțiunile de linie, punct și rolul decorativ al acestora;

O2 să descrie modalități de aranjare a semnelor plastice în desenul decorativ;

O3 să realizeze o compoziție decorativă ce reprezintă un șergar și o farfurie;

O4 să construiasă semne plastice folosind linii și puncte.

Metode: conversația, demonstrația, exercițiul, explicația.

Materiale: modelele educatoarei, ștergare și farfurii decorate cu motive populare, foi de desen acuarele pensule.

Scenariul didactic

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Dar pentru mama mea”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: – realizarea unui obiect cu marginile șnuruite;

consolidarea unor deprinderi de lucru cu diferite materiale și tehnici diverse ( decupare, lipire, colorare, desen, șnuruire).

Obiective operaționale:

O1 să decupeze pe contur, rotind cartonul în timpul tăierii;

O2 să decoreze după dorință coșulețul decupat;

O3 să îmbine prin lipire părțile componente ale coșulețului;

O4 să realizeze șnuruirea, prin introducerea în orificii a firului de lână.

Metode: conversația, demonstrația, exercițiul, explicația.

Materiale: modelele educatoarei, fire de lână, carton, pastă de lipit, foarfeci, carioci, creioane coloratee, creioane cerate.

Scenariul didactic

PROIECT DE ACTIVITATE

DATA: 08 .12.2011

EDUCATOARE: Oșan Luminița

GRUPA: mijlocie-nivel I

TEMA: Cine sunt/ suntem?

SUBTEMA ZILEI: Portul popular

REALIZARE: activitate integrată

TIPUL ACTIVITĂȚII: învățare și consolidare

OBIECTIVUL ZILEI: consolidarea cunoștințelor copiilor legate de costumul popular din zonă și de tradițiile poporului român

ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ :

Salutul: Bună dimineața…

Activitate de grup: ,,Am o casă mică ,, ,,Bat din ,,

Știrea zilei: Astăzi vom afla lucruri interesante despre costumul popular și vom face un târg țărănesc

DOMENII EXPERENȚIALE : – Activitate integrată

DOMENIUL ȘI ȘTIINȚĂ: costumul popular – observare

DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV: Audiție muzicală: muzică populară și colinde; “Drag mi-e jocul românesc”- joc muzical

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE:

SECTOR BIBLIOTECĂ: Decorăm costumul popular – exerciții grafice

Sortăm jetoane – piese din costumul popular

SECTOR ARTĂ: Șorțul și cușma – dactilo-pict

Brâul – lipire motive populare

Mărgele – înșirare

SECTOR ROL: Ne pregătim pentru a merge la târgul țărănesc

SECTOR CONSTRUCȚII: Târgul țărănesc

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE : – ,,LA TÂRGUL ȚĂRĂNESC,,

( colinde și jocuri muzicale)

DURATA : o zi

A.L.A.- Comportamente urmărite

BIBLIOTECĂ: O1- să execute grafisme pe silueta decupată din carton

pentru a decora costumul popular

O2- să sorteze jetoane cu piese din costumul popular

specifice pentu fete și specifice pentru băieți

ROL: O1- să calce și să așeze pe umerașe costumele

populare din lada de zestre

O2- să se îmbrace în costume populare pentru a merge la

,,Târgul țărănesc”

ARTA: O1- să picteze cușma și baticul folosind tehnica dactilo- picturii

O2- să lucreze îngrijit pentru a realiza lucrări cât mai estetice

O3- să lipească pe brâul din carton forme geometrice de diferite culori pentru a realiza motive populare

O4- să înșire mărgele pe sârmulițe

CONSTRUCȚII: O1- să realizeze construcții tridimensionale prin alăturare și suprapunere de piese

O2- să folosească material din natură pentu a complete cadrul

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI ALESE: – să danseze ,,Alunelul,, respectând pașii de dans

-să colinde cu trăire sufletească colindele învățate

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

D.O.S. O1- să distinga costumul popular femeiesc de cel bărbătesc

O2- să enumere cel puțin două piese vestimentare a costumului popular

O3- să cunoască cel puțin o ocazie in care oamenii îmbracă costumul popular

D.E.C. O1- să audieze cu plăcere cântecele și colinda interpretate de invitata specială Dana Matoșan

O2- să asculte în liniște audiția răsplătind munca invitatei prin aplauze

O3- să danseze alături de invitată jocul muzical ,,Drag mi-e jocul romanesc,,

STRTEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE: surpriza, conversația, demonstrația, exercițiul, observația, povestirea, jocul

MATERIALE: BIBLIOTECĂ- siluete de carton, creioane grafice, jetoane

ARTĂ- siluete de carton, acuarela, mărgele, sârmulițe, brâuri din carton, lipici

JOC DE ROL- costume populare, brâuri, umerașe

CONSTRUCȚII- truse de construcții, pietre, coceni, crenguțe, nisip

DEMERSUL DIDACTIC

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA: mare pregătitoare

TEMA: ,,Cum este, a fost și va fi aici pe pământ”

TEMA SĂPTĂMÂNII: ,, Satul meu în luna mai”

TEMA ZILEI: ,, Casele noastre frumoase”

REALIZARE: activitate integrată

TIPUL ACTIVITĂȚII: învățare și consolidare

OBIECTIVUL ZILEI: Conștientizarea sentimentelor de apartenență la comunite.

MOTIVAȚIA ZILEI: ,, Astăzi vom face în sala de grupă ,,satul nostru”, cu casele, grădinile și celelalte lucruri frumoase pe care le avem în sat”.

ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ :

Salutul: Bună dimineața vecine!

Calendarul naturii: ,, Este primăvară afară!”

Prezența: ,, Astăzi, a venit la grădiniță…”

Activitate de grup: ,, Frumoasă-i strada noastră” –joc muzical

Știrea zilei: Astăzi vom face lucruri frumoase pentru a înfrumuseța sala de grupă, la fel ca și casele noastre, cu farfurii, fețe de masă, ștergare, grădini cu flori și pomi.

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERENȚIALE :

Activitate integrată ,, Casele noastre frumoase”

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE ,,Pomul cu surprise”- joc didactic

DOMENIUL ȘI SOCIETATE: ,, Farfurii decorative”- activitate practică

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE:

SECTOR BIBLIOTECĂ: ,, Câte silabe are cuvântul”

SECTOR ARTĂ: ,, Decorăm ștergare și fețe de masă”

SECTOR ROL: ,, Căsuța noastră cea mai frumoasă”

SECTOR CONSTRUCȚII: ,, Satul meu în luna mai”

JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE : ,,Cântece în sezătoare”- intonare de cântece și jocuri muzicale:,, Joc mai mândru decât hora”, ,,Hai la horă măi flăcăi”, ,,Drag mi-e jocul românesc”, ,,Alunelul”

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1-să despartă cuvintele în silabe, spunând numărul silabelor;

O2-să formuleze o propoziție sau frază simplă, cu un cuvânt dat;

O3-să identifice sunetul inițial al unui cuvânt dat;

O4-să sesizeze greșeala de topică dintr-o propoziție sau frază, corectând-o;

O5-să reprezinte prin liniuțe, silabele unui cuvânt;

O6-să utilizeze elementele grafice cunoscute (punct, linie, pată);

O7-să realizeze creații originale din punct de vedere plastic;

O8-să realizeze o machetă utilizând materiale din natură;

O9-să denumească elementele și construcțiile de pe machetă;

O10-să se identifice cu rolurile de gospodari;

O11-să sesizeze obiectele de artă tradițională la ,,căsuța” din sala de grupă;

O12-să intoneze omogen în grup sau individual, jocurile muzicale propuse.

Strategii didactice: conversația, explicația, demonstrația, surpriza, exercițiul, jocul, instructajul, expunerea.

Materiale didactice: copăcei, trăistuțe, bilețele cu sarcini, ecusoane, siluete de fluturi, flori, păsări, buburuze, căsuțe, lipici, șervețele umede, farfurii din carton, ștergare, fețe de masă din hârtie, obiecte de artă populară.

DEMERSUL DIDACTIC

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Povestea bunicii”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița din Medieșul Aurit

Scopul activității: – consolidarea capacității copiilor de a audia cu atenție un text;

-familiarizarea copiilor cu conținutul unor povești ce există în variante specifice zonei noastre.

Obiective operaționale: O1- să enumere personajele povestirii;

O2- să spună ce personaj le-a plăcut cel mai mult, motivând alegerea;

O3- să redea titlul povestirii (Roș Cocoș).

Strategii didactice:

Metode: conversația, explicatia, povestirea.

,,Povestea bunicii”, este o temă care s-a realizat în cadrul unei Întâlniri de dimineață, în care am avut ca invitată la grupă, una dintre bunicile copiilor. Povestea pe care bunica a prezentat-o copiilor este povestea lui Roș Cocoș. După salutul de grup și realizarea calendarului naturii și a prezenței, am trecut la activitatea de grup care s-a realizat sub forma unei povestiri.

Copii stau în cerc închis împreună cu educatoarea și bunica. Educatoarea anunță copiii că vor asculta o poveste spusă de invitată. Copiii sunt solicitați să asculte cu atenție și în liniște povestea. Bunica anunță titlul poveștii Roș Cocoș și începe să povestească. Copiii o ascultă în liniște, iar după ce bunica a spus povestea, copiii încep să povestească și ei cu sprijinul bunicii sau al educatoarei.

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Micul meșter popular”

Mijloc de realizare: Activitate de dezvoltare personală

Locul de desfășurare: Grădinița cu Program Prelungit Medieșul Aurit

Scopul activității: -familiarizarea copiilor cu existența unor instrumente de lucru( rășchitor);

-cunoașterea de către copii a utilității rășchitorului.

Obiective operaționale:

O1-să întindă firul pe rășchitor;

O2 -să păstreze ,,crucea” între fire pentru a nu se încâlci.

Metode: conversația, demonstrația, exercițiul, explicația.

Materiale: modelele educatoarei, fire de lână, rășchitoare, geme colorate.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Mănăstire de maici”

Mijloc de realizare: vizită

Locul de desfășurare: Lunca Potăului

Scopul activității: -achiziționarea de cunoștințe feritoare la modul în care trăiesc măicuțele la o mănăstire;

-observarea amplasamentului a chiliilor și a mănăstirii.

Obiective operaționale: O1- să observe construcțiile din curtea mănăstirii denumind cele observate;

O2- să enunțe concluzii asupra celor observate;

O3- să respecte regulile stabilite pentru desfășurarea în bune condiții și siguranță a vizitei.

Metode: observația spontană, observația dirijată, conversația, explicația.

Materiale: aparat de fotografiat.

Scenariul activității

PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activitate opțională

Tema activități: ,,Șezătoare”

Mijloc de realizare: serbare de sfârșit de an școlar

Locul de desfășurare: Grădinița din Medieșul Aurit

Scopul activității: -prezentarea în fața invitaților a unor activități specifice șezătorilor( jocuri, cântece, dansuri, ghicitori, zicători.)

Obiective operaționale: O1- să intoneze omogen în grup cântece și jocuri muzicale; O2- să realizeze simultan mișcări sugerate de textele cântecelor și jocurilor muzicale;

O3- să execute pe cât posibil corect pașii dansului popular specific zonei Medieșului;

O4- să realizeze actiuni de mânuire a diferitelor instrumente: furcă, fus, rășchitor.

Derularea activității:

Activitatea se va desfășura sub forma unei șezători la care vor asista ca spectatori invitații copiilor. Copiii vor lucra la diferite unelte, vor bobina gheme colorate, vor toarce, vor coase. Simultan cu executarea acestor activități, se vor intona diferite cântece și jocuri muzicale, se vor spune ghicitori sau poezii hazlii. Toate acestea se vor derula conform unui program al serbării conceput de educatoare împreună cu copiii. La sfârșitul șezătorii copiii vor dansa și vor invita la dans și invitații. Copiii vor fi răsplătiți cu aplauze din partea invitaților.( Anexa 12)

Propuneri de parteneriate cu teme inspirate din tradiții și obiceiuri locale

Marea provocare pentru educatorul de azi o reprezintă propunerea și derularea unor activități în parteneriat, care necesită creativitate și imaginație în inițiere, dinamism în organizare și desfășurare, toleranță și flexibilitate în luarea deciziilor și responsabilitate în evaluare.

Pentru a desfășura un proiect de succes în parteneriat cu actorii comunitari trebuie să cunoaștem arta de a ști să răspundem, în egală măsură, nevoilor comunității.

Un parteneriat de succes, implică câțiva pași imortanți, și anume: să identificăm scopuri, interese comune, utile partenerilor și întregii comunități, să găsim modul optim pentru atingerea scopului propus, să organizăm și să conducem resursele disponibile pentru a atingerea scopului propus, să identificăm adecvat competențele celor implicați în proiecte folosindu-le la maxim, să putem combina eficient atitudini, abordări și diferite tehnici care se pot aplica unor sarcini diferite,să utilizăm cu succes schimbarea în folosul grădiniței și al comunității.

La ora actuală deciziile, acțiunile și rezultatele educației nu mai pot fi realizate decât împreună cu toate mediile responsabile: familie, școală și comunitate, pentru aceasta fiind nevoie de un nou concept care să întărească această relație: „parteneriat educațional“.

Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintre două său mai multe părți care acționează împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune.

Motivația unor activități de parteneriat este înțelegerea necesității de a integra grădinița în mediul comunitar ca partener egal și consecvent în formarea viitorului cetățean.

Activitățile desfășurate în parteneriat sunt modalități propice pentru atingerea unor astfel de scopuri, la acestea se adaugă plăcerea de a fi alături de colegi, activitățile desfășurându-se într-o atmosferă de voie bună, având, pe lângă valoarea social–educativă, un efect reconfortant.

Proiectele educaționale realizate cu diferiți parteneri locali sunt, de obicei, foarte atractive, iar copiii participă activ și eficient la acestea. Stimulându-le interesul și inițiativa copiii solicită participarea, implicarea în mai multe activități de acest fel.

În următoarele pagini voi exemplifica cu două propuneri de parteneriat, ideile de mai sus.

PROIECT DE PARTENERIAT

Proiectul de parteneriat dintre grupa mare pregătitoare „Grupa Fluturașilor” de la GPP Medieșul Aurit și grupa pregătitoare „Grupa Floricelelor” de la GPN Apa

,,Prietenia, o floare rară”

Argument:

„Hai să ne jucăm! De-a soarele și de-a luna,

De-a veverița și de-a aluna,

De-a câinele și de-a pisica…

Tot jucându-ne așa,

Învățăm câte ceva:

Ce se adună și ce se scade,

Cine-i rău și cine-i cumsecade…”

(Nina Cassian „Între noi copiii”)

Având în vedere importanța prieteniilor încă de la vârsta timpurie am inițiat proiectul:

„Prietenia, o floare rară”.(Anexa 13)

Obiective:

O1: Cultivarea vorbirii adresative, reproductive, dialogul în comunicare

O2: Cunoașterea obiectivelor socio-culturale și istorice din comunele Apa și Medieșul Aurit

O3: Formarea dragostei și interesului pentru cultură, artă și tradiție

O4: Formarea capacității de a înțelege noțiunea de colegialitate și de prietenie

O5: Dezvoltarea abilității de a intra în relații cu cei din jur, adaptare la diferite contexte sociale

Coordonatori de proiect:

Cadar Cristina- educatoare la GPN Apa; Sipa Maria- educatoare la GPP Medieșul Aurit; Oșan Luminița- educatoare la GPP Medieșul Aurit.

Parteneri:

Grădinița cu program normal Apa; Grădinița cu program prelungit Medieșul Aurit.

Resurse proiect:

Resurse umane:

-educatorele de la cele două grupe de nivel II cu dorința sinceră de a pune în practică ideile propuse în proiect;

-directorii celor două unități școlare reprezentate de director prof. Olari Delia de la Școală cu cls. I-VIII „Vasile Lucaciu”, Apa și director prof. Moldovan Gheorghe de la Școala cu cls. I-VIII „George Coșbuc”

-copiii de la cele două grupe

-elevii cu cls. I, înv. Deac Otilia de la Școala cu clasele I-IV Apa

-muzeograful de la casa memorială „Vasile Lucaciu” Apa

-părinți doritori să susțină aplicarea proiectului atât cu sprijin moral, dar și material la nevoie.

b) Resurse temporale:

-durata proiectului: an școlar în curs, cu posibilitatea prelungirii acestuia

c) Resurse financiare:

-contribuții din partea părinților, sponsorizări și donații

d) Resurse de spațiu pentru derularea activității:

-Grădinița cu program normal Apa

-Grădinița cu program prelungit Medieșul Aurit

-Casa memorială „Vasile Lucaciu” Apa

-Cuptoarele dacice și Cetatea din Medieșul Aurit

e) Resurse materiale:

-casete, CD-uri, poze ale copiilor implicați, planșe, ilustrații

f) Modalități de realizare:

-dezbateri

-vizite

-programe artistice

-expoziții

Evaluare:

-expoziții cu lucrările copiilor, realizate în ambele instituții

-realizarea unui album cu poze din timpul derulării activităților

Calendarul activităților pe perioada derulării parteneriatului

PARTENERIAT GRĂDINIȚĂ BISERICĂ

TEMA: ,, CINE DĂRUIEȘTE DOBÂNDEȘTE”

Educatoare: Oșan Luminița

Argument

Educația religioasă începe în familie și continuă în grădiniță, unde copiii sunt sensibilizați prin trăiri religioase puternice,își formează deprinderi de conduită, învață să-și manifeste sentimentele morale specifice unui bun creștin.

Grădinița și biserica îl ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are față de el însuși, față de ceilalți și față de tot ce îl înconjoară. Ele îi oferă răspunsuri corecte la întrebări cum ar fi: ,,Cine a creat lumea?”, ,,De ce ne numim creștini?”, ,,Ce sunt icoanele?”, ,,Ce semnificații au sărbătorile?”. Biblia ne spune că: ,, ferice de cel care găsește înțelepciunea și de cel care capătă priceperea!”. Pildele lui Solomon, selectate și adaptate înțelegerii preșcolarilor, sunt valoroase, pentru capacitatea învățăturilor de bun simț…ca să dea celor neîncercați agerime de minte.

Scop: Educarea copiilor în spiritul valorilor moral religioase și cunoașterea rolului Bisericii în comunitatea locală.

Obiective:

Înțelegerea mesajului ortodox: ,,Să fim buni și iertători”;

Cunoașterea și practicarea unor datini specifice sărbătorilor creștine de mare însemnătate;

Înțelegerea de către copii a imensei dragoste și bunătăți a lui Isus Hristos;

Cultivarea comportamentelor moral-religioase ( să faci fapte bune, să-ți iubești aproapele, să fii cinstit și generos)

Grup țintă: copiii din grupa mare pregătitoare

Durata: anul școlar 2011-2012

Modalități de realizare:

-vizite la Biserică și mănăstire, dezbateri, scenete, jocuri de rol, lecturi ale educatoarei, activități artistico-plastice, acțiuni caritabile.

Resurse umane: copiii grupei și educatoarele

Resurse materiale: hărtie, aparat foto, calculator, CD-uri, albume, cărți, icoane, planșe, imagini, costume populare.

Modalități de evaluare: expoziții cu lucrări ale copiilor, analiza activităților, program artistic, CD-uri.( Anexa 14)

Graficul activităților

ANEXA 2

“CASTELUL LONYAY” DIN CENTRUL LOCALITAȚII MEDIEȘU-AURIT

ANEXA 3

“CUPTOARELE DACICE”-In anul 1964 la”ȘUCULEU” in hotarul comunei Medieșu-Aurit a fost descoperit complexul arheologic așezare a dacilor liberi din nord-vestul României.

ANEXA 4

“MONUMENTUL EROILOR” – Ridicat in anul 1968 cu ocazia aniversarii a120 de ani de la Revoluția din 1848.

ANEXA 5

“IN CURTEA BUNICII”- O gospodarie tradiționala din comuna Medieșu-Aurit sat Babașești pe nume Cordoș Maria (nana Mori Fatoii)

Șura si hoborogul.

Cos pentru porumb

Curtea dubla

Pivnita

Pat tradițional

Masa si scaune tradiționale

Tinda si cuptorul

ANEXA 1

“PE ULIȚA SATULUI”- Intrarea in localitatea Medieșu-Aurit dinspre intersecția cu satele Potau si Babașești ruta Satu-Mare-Odoreu-Băbășești-Medieșu-Aurit.

ANEXA 6 “VIAȚA CULTURALĂ DIN MEDIEȘU-AURIT”

Program artistic prezentat cu ocazia inaugurarii Caminului Cultural din localitate in toamna anului 2011.

DANS POPULAR GRUPA MARE-PREG.MAJORETELE FETELE DIN CLASELE I-IV CORUL BISERICII ORTODOXE “VASILE LUCACIU”

ANEXA 7 “INSTITUȚII IMPORTANTE DIN LOCALITATE”

CĂMINUL CULTURAL

SCOALA CU CLASELE I-VIII “GEORGE COȘBUC”

PRIMARIA COMUNEI MEDIEȘU-AURIT

BISERICA ORTODOXA “SFINȚII ARHANGHELII MIHAIL SI GAVRIL”

BISERICA GRECO-CATOLICA

BISERICA REFORMATA

ANEZA 8 “OBICEIURI DE IARNA”

TAIATUL PORCULU IMPODOBITUL BRADULUI LA G.P.P MEDIEȘU-AURIT

A SOSIT MOȘ CRĂCIUN LA SERBAREA NOASRTĂ

NOI UMBLĂM SĂ COLINDĂM

IRODUL UMBLĂ DIN CASĂ ÎN CASĂ

ANUL NOU ȘI SARBĂTOARE SFANTULUI VASILE

ANEXA 9 OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ “PAȘTELE ÎN SATUL MEU”

BUNICA MĂRIOARA FACE PASCA

SFINȚIREA PAȘTILOR LA BISERICA

“CINE DĂRUIEȘTE, DOBÂNDEȘTE”

ÎN VIZITĂ LA FAMILIA CRENȚ DIN LOCALITATE

“IZVORAȘ DE BUNATATE”-ACT DE VOLUNTARIAT

IEPURAȘ, IEPURAȘ, TU ÎN GRADINIȚĂ AI INTRAT

OUĂ ROȘII COLORATE DE CU SEARA LE-AM PICTAT / ȘI ÎN ZORI DE DIMINEAȚĂ SPUNEM “HRISTOS A ÎNVIAT”

ÎNCONDIEM OUĂ DE PAȘTI

ÎNTÂLNIRE CU PREOTUL CHEȘEI VASILE

ANEXA 10

SARBATOARE “ADORMIREA MAICII DOMNULUI”SAU” SFÂNTA MĂRIE MARE”

LA LUNCA POTAULUI CU HRAMUL “ACOPERAMANTUL MACII DOMNULUI”

VIZITA LA MĂNASTIREA DE MAICI

ANEXA 11

“COLȚUL TRECUTULUI” REALIZAT IN GRADINITA PRIN ACHITIONAREA DE OBIECTE VECHI CU AJUTORUL PARINȚILOR

ANEXA 12

PROIECT DE PARTENERIAT “PRIETENIA O FLOARE RARĂ” ÎNTRE G.P.P. MEDIEȘU-AURIT SI G.P.N. APA.

LA CASA MEMORIALĂ “VASILE LUCACIU”

LA”CETATEA LANYAY” DIN MEDIEȘU-AURIT

LA”CUPTOARELE DACICE”

ANEXA 13

SERBAREA LA SFÂRȘIT DE AN 2011-2012 “ȘEZATOARE”

DANS POPULAR

ANEXA 14

“POVESTEA MEA SI A BUNICII”

“SUNTEM MÂNDRII CĂ SUNTEM MEDIEȘENI”.