NEGLIJAREA COPILULUI ÎN MEDIUL FAMILIAL Bordeanu Anamaria IAȘI 2018 CUPRINS Argument… [631945]

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE

LUCRARE DE LICENȚĂ
NEGLIJAREA COPILULUI ÎN MEDIUL FAMILIAL

Bordeanu Anamaria

IAȘI 2018

CUPRINS
Argument ………………………………………………………………………………………………………………………………3
I. NEGLIJAREA COPILULUI – CONSIDERAȚII GENERALE ……………………………………………5
I.1 Definirea neglijării copilului …………………………………………………………………………………………..5
I.2 Categorii și tipuri de neglijare ………………………………………………………………………………………..7
I.3 Cauzele neglijării copilului …………………………………………………………………………………………. 13
I. 4 Consecințele neglijării asupra dezvoltării copilului …………………………………………………….. 14
II. FAMILIA ȘI NEGLIJAREA COPILULUI …………………………………………………………………….. 18
II.1 Familia – mediu adecvat dezvoltării copilului ……………………………………………………………… 18
II.2 Violența intrafamilială și neglijarea copilului …………………………………………………………….. 23
II. 3 Familia: cauză a negllijării și resursă a prevenirii ei ………………………………………………….. 27
III. PROTECȚIA COPILULUI VICTIMĂ A NEGLIJĂRII – CADRU LEGISLATIV …………. 30
IV. CERCETARE ………………………………………………………………………………………………………………. 42
IV.1 Alegerea temei …………………………………………………………………………………………………………. 42
IV.2 Prezentarea grupului de investigație ………………………………………………………………………… 43
IV.3 Prezenta rea scopului, obiectivelor și a ipotezei cercetării …………………………………………… 44
IV.4 Metodologia cercetării ……………………………………………………………………………………………… 44
IV.5 STUDII DE CAZ ……………………………………………………………………………………………………… 47
Studiu de caz (1) ………………………………………………………………………………………………………….. 47
Studiu de caz (2) ………………………………………………………………………………………………………….. 57
Studiu de caz (3) ………………………………………………………………………………………………………….. 65
Studiu de caz (4) ………………………………………………………………………………………………………….. 74
Studiu de caz (5) ………………………………………………………………………………………………………….. 81
IV.6 Concluzii ale studiilor de caz ……………………………………………………………………………………. 88
IV.7 Analiza chestionarelor ……………………………………………………………………………………………… 91
IV.8 Concluzii ale chestionarelor ……………………………………………………………………………………. 105
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………………….. 107

2

Argument
Într-o lume în care fiecare persoană este ghidată spre îndeplinirea propriilor interese iar vio lența
reprezintă un lucru obișnuit sau, în unele cazuri chiar o necesitate, copilul nu își mai găsește
locul pe care ar trebui să îl ocupe, în special, în cadrul familiei sale.
Încă de la naștere, familia are obligația de a îndeplini nevoile de bază ale co pilului pentru a
putea supraviețui. Viața în cadrul familiei reprezintă prima școală a emoțiilor pentru copil. Acesta este mediul în care se formează ca om, în care învață lucruri despre viață, despre
sentimente, în care își formează deprinderile necesare supraviețuirii și totodată, conturându -se
majoritatea raporturilor pe care le stabilește cu lumea exterioară prin preluarea valorilor după care își va ghida întreaga viață.
Neacordarea atenției necesare sau neîndeplinirea nevoilor imediate ale copilului po ate
determina apariția numeroaselor consecințe asupra dezvoltării fizice și psihice ale acestuia. În
general, efectele pe care le poate avea acest fenomen asupra copilului sunt profunde și dăunează în profunzime copilului, aceste efecte însoțindu- l pe tot parcursul vieții.
Nu este ușor de estimat numărul copiilor care sunt neglijați de către părinții lor iar acest lucru este cu atât mai greu de făcut cu cât populația prezintă rezerve în acordarea unui răspuns sincer
diferitelor anchete care se desfășoară în acest sens.
Chiar dacă la nivel național este acordată o foarte mică atenție problematicii neglijării copilului, România a preluat majoritatea cadrului legislativ al Uniunii Europene privind prevenirea și
combaterea abuzului și neglijării copilului. În a celași timp, dorind să vină în sprijinul
implementării acestor legislații preluate, a fost adoptată cea mai importantă lege la nivel național care are în vedere prevenirea și combaterea neglijării și a tuturor formelor de abuz
asupra copilului, legea 272 din 2004.
În prezenta lucrare mi -am propus să abordez problematica neglijării copilului în mediul familial
iar structura lucrării mele are la bază atât partea teoretică, care este compusă din trei capitole,
cât și partea practică, în care sunt abordate cinci studii de caz de neglijare dar și analiza unor
chestionare care urmăresc percepția fenomenului de neglijare atât din prisma părinților cât și a
copiilor acestora.
În primul capitol al prezentei lucrări sunt cuprinse definiții, caracteristici generale ale
fenomenului neglijării, caracteristici ale consecințelor pe care le are acest fenomen asupra
3

dezvoltării copilului dar și statistici privind neglijarea copilului, realizate atât la nivel național
cât și la nivelul municipiului Iași.
În cel de- al de- al do ilea capitol, am abordat subiectul principal al lucrării mele, și anume,
familia și neglijarea copilului, referindu -mă la abilitățile pe care trebuie să le prezinte părinții
față de copiii lor, la consecințele psihosociale pe care le are violența domestică asupra copilului,
legătura dintre violența domestică și neglijarea copilului, dar și la familie ca fiind o cauză a neglijării precum și o resursă a prevenirii ei.
Cel de- al treilea capitol face trimitere la cadrul legislativ privind prevenirea și combater ea
fenomenului neglijării și totodată, prezintă o analiză a acestuia dar și o analiză succintă a
situației copilului în timpurile străvechi.

4

I. NEGLIJAREA COPILULUI – CONSIDERAȚII GENERALE
Încă din cele mai vechi timpuri, violeța asupra co piilor a existat și s -a manifestat în cele mai
complexe și mai diferie forme: violeță fizică, violență emoțională, neglijare, abuz, exploatare.
Chiar dacă nu este mediatizat și de cele mai multe ori este un subiect evitat, abuzul asupra
copiilor este un fe nomen din ce în ce mai des întâlnit în orice societate existentă.
Este esențial să menționez faptul că, cea mai frecventă formă de abuz și violență asupra copiilor
dar și cel mai puțin discutat subiect este neglijarea. Atât abuzul cât și neglijarea copilu lui se află
într-o relație de interdependență din cauza faptului că, unele forme ale neglijării se pot
transforma, în prezența anumitor factori determinanți, în anumite forme de abuz.( Irimescu
2006, pp. 8- 11)
Așadar, într -un caz obișnuit de abuz părintele produce o vătămare directă minorului, în ceea ce
privește neglijarea, părintele uită de grija copilului. Această diferență ne poate creea iluzia că neglijarea nu este atat de gravă. Privind din prisma efectelor pe care le are asupra copilului, suferința ps ihologică și fizică este tot atât de mare, precum în cazul abuzului.

I.1 Definirea neglijării copilului
Conform cadrului legislativ român, neglijarea este definită ca fiind omnisiunea voluntară sau
involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea c reșterii, îngrijirii sau educării
copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol
viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală,
sănătatea fizică sau psihică a copilului. (Legea 272/2004, art. 94)
Conform numeroaselor definiții, neglijarea este o formă non- fizică a violenței și reprezintă
incapacitatea sau refuzul adultului de a avea o relație adecvată cu copilul din punct de vedere comunicativ, sau refuzul de a -i asigura nevoile necesare unei dezvoltări normale.(Constantin
2004, p 39)
Actul copilului din 1989 definește neglijarea ca fiind absența de durată a grijii și ocrotirii
datorate copilului, sau neîndeplinirea obligației de a proteja copilul de orice fel de per icole,
inclusiv de frig sau foame, care au ca efect deteriorarea gravă a sănătății sau a dezvoltării copilului, inclusiv afectarea maturizării biologice a acestuia.(Balahur 2001, p. 303)
Neglijarea mai poate fi definită ca reprezentând condițiile în care p ersoana responsabilă de
îngrijirea copilului, fie intenționat, fie din neatenție, permite copilului să experimenteze
5

suferințe care pot fi evitate și/sau nu reușește să asigure una sau mai multe condiții care sunt
esențiale pentru dezvoltarea capacităților fizice, intelectuale și emoționale ale unei persoane.
(Constantin 2004, p. 39)
Caracterul general al neglijării este dat de neacordarea îngrijirilor adecvate în privința alimentației, vestimentației, a supravegheri, a locuinței și îngrijirilor medicale, r iscul agravării
acestei situații fiind unul foarte ridicat.
Cercetătorii care au efectuat studii pe acest subiect au constatat existența a două tipuri de
neglijare, și anume: neglijarea episodică și neglijarea cornică.
Neglijarea episodică este mai puțin gravă din cauza faptului că aceasta dispare odată cu factorii
de risc care au provocat apariția ei. Neglijarea cronică scoate în evidență gravitatea accentuată a situației deoarece afectează familiile defavorizate care prezintă lipsuri de resurse afective,
intelectuale, financiare și educaționale.
Neglijarea ajunge la cote maxime în momentul în care este periclitată siguranța copilului prin
ignorarea nevoilor sale vitale. În aceste situații, deseori este descoperită o malnutriție severă
sau incapabilitatea părintelui de a se îngriji de starea de sănătate a copilului.(Iacob 2009, p. 13)
Copiii neglijați se împart în mai multe categorii, în funcție de situațiile în care se află, și anume:
copiii abandonați, copiii care se află în stradă datorită mediului fami lial conflictual, copiii care
sunt puși să muncească, copiii trimiși la cerșit, copiii victime ale sărăciei sau care provin din familii cu părinți consumatori de alcool.(Irimescu 2006, pp. 82- 83)
Chiar dacă consecințele neglijării sunt de cele mai multe or i grave, caracterul cronic de
răspândire al fenomenului este foarte puțin cunoscut. O formă extremă a neglijării este
reprezentată de dezineresul grav al adultului față de copil. Formele severe de neglijare sunt
considerate, în literatura de specialitate, ca fiind abuzuri și forme ale omnisiunii care pot avea
consecințe foarte grave asupra dezvoltării copilului.(Roth- Szamoskozi 1999, pp. 80- 81)
Neglijarea copiilor în mediul familial este mult mai des întâlnită decât ne -am putea închipui.
Statisticile realiz ate la nivel național confirmă acest lucru. Este greu de închipuit că la nivel
național, în anul 2012, numărul copiilor neglijați, mai mici de 1 an, era de 815 cazuri sesizate.
Încet, încet, acest număr crește, iar în anul 2013 numărul cazurilor sesizate ajunge la 850.
Diferența dintre anul 2013 și 2014 este una considerabilă deoarece numărul cazurilor sesizate
de neglijare a copiilor mai mici de 1 an crește până la 923 iar până în anul 2016 se ajunge la
înregistrarea unui număr de 948 de cazuri sesizate la nivel național.
6

Chiar dacă din totalul de 10.181 de cazuri de neglijare a copiilor înregistrate la nivel național
în anul 2016, numărul 948 nu reprezintă nici 10%, cu cât copilul înaintează în vârstă, cu atât
numărul cazurilor de neglijare este mai mare. Pentru a prezenta o imagine de ansamblu a
situației fenomenului de neglijare asupra copiilor în mediul familial, atașez graficul următor ce evidențiază frecvența cazurilor acestui fenomen pe criterii de vârstă pentru perioada 2012 -2016.

Sursa: Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție
Din mediul exterior, neglijarea poate fi mai puțin evidentă dar resimțită de copil mult mai intens. Aceasta se poate evidenția în următoarele situații: copilului nu i se acordă hrană
suficientă sau chiar d eloc, copilul este îmbrăcat cu haine nepotrivite, atât din punct de vedere
al mărimilor cât și a condițiilor meteorologice, în care nu se simte deloc bine sau este luat în derâdere de către societate.(Roth -Szamoskozi 1999, pp. 80- 81)
Neglijarea poate apăre a în mod involuntar atunci când părinții sau persoanele în grija cărora se
află copiii, nu acordă îngrijirea, educația necesară acestora și periclitează dezvoltarea copilului. Dacă omnisiunea este voluntară, atunci se intră în sfera relelor tratamente.(Iri mescu 2006, p.
83)
I.2 Categorii și tipuri de neglijare
Practicienii din domeniul asistenței sociale care abordează ramura protecției copilului și a
familiei se întâlnesc foarte des cu mai multe categorii și tipuri de neglijare a minorului din
partea părin ților sau a persoanelor desemnate legal pentru îngrijirea lor. Așadar, formele de
neglijare acceptate în literatura de specialitate sunt:
815 97620101566 1798136985010271982
15821642
1297 92310071952
15291785
1589
92920522082
17972037
1704
94812242326
17202068
1885
< 1 an 1-2 ani 3-6 ani 7-9 ani 10-13 ani 14-17 aniAnaliza situa ției de neglijare a copiilor pe criterii de vârstă
2012 2013 2014 2015 2016
7

Neglijarea fizică: aceasta este o formă de neglijare foarte des întâlnită care vizează o
categorie largă de abateri de la obligațiile părintești, în sfera căreia intră: insuficiența îngrijirii,
care poate fi cauza nedezvoltării atât fizice cât și psihice a copilului, neglijarea alimentației,
neglijarea îmbrăcămintei adecvate, lipsa asigurării unei locuințe și a siguranței condițiilor de
locuit, neglijarea asigurării măsurilor de supraveghere și protecție.(Ion 2010, p. 24)
Conform datelor colectate, lipsa de supraveghere a dus la luarea unor măsuri de protecție specială a copiilor din patrea reprezentanților Direcției Gener ale de Asistență Socială și
Protecția Copilului. Astfel, în anul 2012 au fost înregistrate 10 cazuri care au necesitat intervenția specialiștilor pentru un număr de 16 copii. Din punct de vedere al numărului de
copii, în anul 2013 s -a înregistrat o mică sc ădere a copiilor lăsați fără supraveghere, urmând ca
în anul 2014 reprezentanții DGASPC să acorde protecție specială unui număr de 26 de copii,
număr care până în anul 2016 ajunge la 34.

Sursa: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilulu i

În urma studiilor efectuate, cercetătorii au ajuns la concluzia că, acest tip de neglijare este
prezent, de cele mai multe ori, în cadrul familiilor sărace, în care părinții nu reușesc să procure
minimul necesar unui trai decent, aici fiind incluse elementele esențiale ale alimentației, ale
vestimentației, ale igienei. 101318
1520161526
1834
0510152025303540
2012 2013 2014 2015 2016Cazurile în care copiii au fost lipsiți de supraveghere
Serviciul pentru Situații de Urgența, Iași
Nr. cazuri Nr. copii
8

O explicație privind legătura dintre sărăcie și neglijare este aceea că, părinții prezintă unele
caracteristici care îi determină să devină concomitent și săraci și neglijenți față de prop rii copii.
De exemplu, dependența de alcool sau lipsa autocontrolului pot conduce atât la pierderea
locului de muncă (și automat la un nivel de sărăcie mai ridicat), cât și la tendința de a neglija
sau chiar de a vătăma fizic copilul.
Neglijarea educațională: este o formă de neglijare care afectează într -o mare măsură
șansele copilului de a se integra social.
Unul dintre rolurile principale ale părinților este acela de a le arăta copiilor atât dragostea de
cunoaștere, de a învăța, de a se forma din punct de vedere intelectual, cât și moștenirea culturală
și valorile social- culturale.
Neglijarea educațională este caracterizată, de cele mai multe ori, de lipsa de supraveghere a
copilului. Unii părinți care supun copilul neglijării educaționale, refuză aplica rea metodelor
educative coercitive față de copil, iar în lipsa unui alt model educativ potrivit, ei renunță la orice
formă de control asupra minorului. Acest lucru conduce la incapabilitatea copilului de a se
supune regulilor sau de a -și controla comportam entul.(Roth- Szamoskozi 1999, pp. 79- 84)
În același timp, absenteismul școlar susținut de către părinți poate fi considerată o formă de
maltratare dacă părinții au fost înștiințați asupra acestui lucru și nu au fost luate măsurile
necesare care să conducă l a revizuirea comportamentului minorului.
În categoria neglijării educaționale se regăsesc următoarele situații: neînscrierea copilului la grădiniță sau la școală, omiterea urmăririi frecvenței cu care copilul participă la orele de curs,
ignorarea nevoilor speciale de educație, neparticiparea la activitățile organizate de școală pentru
părinți, lipsa preocupării părinților pentru stimularea intelectuală a copilului, lipsa informării cu privire la rezultatele școlare.
Acești copii întâmpină dificultăți major e în procesul de învățare, reușitele lor școlare fiind mult
mai scăzute decât ale copiilor care se află în situații de abuz fizic sau maltratare. Lipsa stimulării intelectuale poate avea consecințe grave asupra limbajului și a capacității de relaționare.
Tot în această categorie a neglijării educative, intră și permisiunea copilului de a privi la
televizor un interval de timp de 6- 8 ore pe zi.( Miftode 2002, pp. 178- 180)
9

Neglijarea emoțională: acestă formă de neglijare o definim ca fiind abilitatea scăzută a
părinților de a comunica în mod pozitiv și calitativ dar și de a se implica emoțional în creșterea
și îngrijirea copilului.(Killen 1998, p. 3)
Cercetătorii J. Barlow și A. Schrader McMillan introduc formele neglijării emoționale în sfera abuzului emoțional pasiv, această categorie cuprinzând: indisponibilitate emoțională: este
caracterizată de eșecul părinților în formularea răspunsurilor afective în funcție de nevoile copilului; atitudini negative: includ etichetare, blamare, învinovățire și respingere; interacțiuni
neadecvate nivelului de dezvoltare al copilului: prezintă așteptări exagerate sau
subdimensionate din partea părinților, dar și disciplinarea severă și inconsistentă; eșecul în a
recunoaște individualitatea copilului; eșecul în a promova dezvoltarea socială: copilul este
împiedicat să -și creeze relații sociale cu ceilalți copii apropiați vârstei.(Neamțu 2016, p. 275
Unii autori au identificat un sindrom întâlnit la copiii neglijați emoțional numit „eșecul non –
organic de dezvoltare” (ENOD). Aces t sindrom se regăsește la copiii care sunt îngrijiți
corespunzător din punct de vedere fizic dar sunt neglijați din punct de vedere emoțional. Suferința acestor copii conduce către o slabă dezvoltare și o slabă creștere în greutate. Factorii
care favorizează apariția sindromului ENOD reprezintă slaba interacțiune dintre părinți și copii, fiind caracterizate de lipsa competenței și a nesiguranței părinților în vederea îndeplinirii rolului
parental și îndreptându- se spre condițiile ce definesc simptomele reje ctării copilului de părinte.
Netratarea acestui sindrom poate provoca o deteriorare iremediabilă a dezvoltării fizice a copilului iar în situații mai grave, chiar moartea acestuia.(Ion 2010, p. 25)
S-ar putea considera că neglijarea emoțională are un impac t mai mic asupra copilului decât, de
exemplu, neglijarea fizică. Acest lucru este total greșit. Dintr -un copil neglijat fizic și unul
neglijat emoțional, dacă îngrijirea lor se îmbunătățește odată cu înaintarea în vârstă, copilul neglijat fizic are șanse m ai mari de recuperare dar nu și din punct de vedere emoțional, unde
lucrurile sunt mult mai complicate. De cele mai multe ori se întâmplă ca persoana să fie afectată
din punct de vedere emoțional pentru toată viața.(Killen 1998, p. 31) În realitate, lipsa căldurii
parentale este baza tuturor formelor de abuz și maltratare și provoacă suferințe psihice copilului. Dezinteresul și neacordarea atenției în ceea ce privesc nevoile de ordin emoțional au efect
asupra copilului încă din frageda copilărie.(Roth- Szamo skozi 1999, p. 86)
Acest tip de neglijare afectează capacitatea copilului de a forma relații apropiate cu cei din jur din cauza faptului că ei nu au experimentat o relație reciprocă normală.
Capacitățile pe care le prezintă, sentimentele lor sociale și emo ționale în ceea ce privește
realitatea sunt, în cele mai multe cazuri nepotrivite iar din cauza faptului că sunt inadaptați, pot
prezenta depresie accentuată.
10

Tot în această tipologie a neglijării intră și privarea de prieteni, afecțiune și contact fizic, copiii
de vârstă școlară nefiind în stare de a dezvolta și de a păstra o relație de prietenie. Vinovați de
acest lucru sunt părinții deoarece sunt neglijenți in acordarea unei educații adecvate, copiii fiind
expuși deseori unor medii și unor relații dăunăt oare.(Iacob 2009, p. 13)
Neglijarea medicală: personalul medical se confruntă deseori cu acest tip de neglijare,
în special cu „lipsa dezvoltării fizice normale a copilului”. Este evidentă întârzierea dezvoltării
atât din punct de vedere al greutății cât ș i din punct de vedere al înălțimii care, de multe ori se
regăsesc sub limitele vârstei.(Ion 2010, p. 25) În același timp, această formă de neglijare poate cauza serioase consecințe dacă părinții sau persoana care are în grijă copilul nu se preocupă de
căutarea unui tratament, în cazul în care starea copilului necesită acest lucru, sau de efectuarea
controalelor medicale.(Killen 1998, p. 31) Neglijarea medicală mai este caracterizată și de următoarele: lipsa de interes a părinteluli față de sănătatea copilul ui, neglijența părintelui față
de copilul bolnav și ajutor inadecvat dat de către părinte.( Irimescu 2006, p. 84)
Neglijarea sexuală: copilul needucat din punct de vedere sexual și neprotejarea acestuia
pot fi cauze care să favorizeze apariția riscului unui abuz sexual. Copilul poate fi supus
acțiunilor sexuale și materialelor pornografice, într -un mediu dubios, nepotrivit unui copil.
Abandonul: din punct de vedere al protecției copilului, Pecora definește abandonul ca
fiind ,,părăsirea copilului fără ca păr intele să se asigure de formele adecvate pentru îngrijirea
copilului”. Acest concept este potrivit pentru cazurile de abandon în maternitate sau spitale. Copiii care se află într -o astfel de situație nu au întocmite niciun act de identitate și sunt nevoiți
să petreacă o perioadă semificativă de timp în incinta acestor instituții.
Abandonul prezintă diferite forme:
• Situația de abandon, ca o stare de fapt. În această situație părintele părăsește copilul fără
a se mai interesa de el;
• Situația de semi- abandon. Copilul trăiește cu părinții dar este neglijat sau chiar respins
de aceștia;
• Sentimentul de abandon. Acest sentiment poate apărea doar în imaginația copilului fără a prezenta o reală de îngrijorare. Acest sentiment poate fi trăit și în situațiile de abando n
sau de semi -abandon.
Atunci când copilul este copleștit de sentimentul de abandon, ia naștere nevroza de abandon
care poate avea sau nu cauze din realitate. Angoasa primară de abandon este o altă formă de
11

trăire a părăsirii. De obicei, angoasa primară es te prezentă la copiii mici cărora nu le sunt
îndeplinite nevoile imediate.
La rândul său, aria abandonului se divizează în două sectoare: cel al situației de abandon și cel
al sentimentului de abandon.
Unele studii scot în evidență mulțimea mediilor familiale dominate de tensiune și conflict, de
suferință fizică și morală în relațiile de conviețuire. Acest mediu este numit a fi desertism
familial.
Desertismul familial se regăsește în familiile dezorganizate iar consecințele sunt suportate în special de cop il iar mai apoi de toți membrii familiei din cauza atmosferei tensionate și a
conflictelor ce determină, uneori, neglijarea sau abandonul copilului.
Abandonul familial reprezintă o formă gravă a desertisului familial și se clasifică în două
ipostaze: aband onul real și cel aparent. Divorțul, nerecunoașterea sau părăsirea copilului și
anularea adopției reprezintă ipostaza abandonului real, iar situațiile de neglijare în cadrul
familial reprezintă abandonul aparent.
Abandonul presupune atât dezinteres din part ea părinților cât și neglijarea copiilor înainte și
după abandon.( Irimescu 2006, pp. 86- 88)
O excepție a situației de abandon este dată de sărăcia extremă care poate conduce la situații de
instituționalizare. Dacă copilul este plasat in mod temporar într -o instituție din cauza unei
perioade de criză din viața familială și dacă în această perioadă părinții se interesează de situația copilului și conversează regulat cu acesta, atunci se poate afirma că nu este vorba despre
neglijarea copilului.
În județul Iaș i, situația cazurilor de abandon raportate în cadrul Direcției Generale de Asistență
Socială și Protecția Copilului, la Serviciul pentru Situații de Urgență, evidențiază un număr de 18 cazuri înregistrate în anul 2012. În anii 2013 și 2014 se înregistrează o scădere considerabilă
a cazurilor de abandon însă, începând cu anul 2015 acest număr a început să crească, ajungând să înregistreze în anul 2017, 13 cazuri de abandon.
12

Sursa: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

I.3 Cauzele n eglijării copilului
Cauza care este cel mai des întâlnită în situațiile de neglijare este atitudinea parentală
perturbantă datorită tulburării relației dintre părinți și copii. Acest factor prezintă cazul
familiilor cu disfuncții în privința relațiilor familiale.
C. Ciofu este de părere că familiile cu disfuncții în relații sunt:
• Familiile dezorganizate sau dizarmonice;
• Familiile cu personalități nevrotice;
• Familiile cu părinți incapabili de a se adapta la caracterul copilului.
Factorii stresanți din mediul psihosocial poate duce la neglijarea copilului de căte adult. Cea
mai des incriminată este atitudinea mamei care în urma unor tulburări psihice temporare sau cronice (depresii, nevroze situaționale, tulburări de lactație, imaturitate emoțională,
schizof renie, și altele), poate omite asigurarea condițiilor de creștere adecvate nevoilor și
vârstei copilului .(Roth- Szamoskozi 1999, pp. 89- 90)
Sunt destul de întâlnite cazurile în care copiii preiau rolul de adult pentru a înlocui ceea ce
părinții nu le -au ofe rit. Se întâmplă foarte frecvent ca acești copii să fie lăudați pentru
comportamentul lor matur însă, fără ca cineva să observe că acel copil este privat de copilăria 18
8
4561018
8
45613
2012 2013 2014 2015 2016 2017Situația cazurilor de abandon raportate în cadrul DGASPC –Serviciul
pentru Situații de Urgență, Iași
Nr. cazuri Nr. copii
13

sa. Acest lucru poate determina apariția unor efecte negative care s -ar putea să fie observate
mult prea târziu.(Constantin 2004, p. 128)
O altă cauză a neglijării este reprezentată de incapacitatea părinților de a stabili o legătură
emoțională cu copilul și încearcă să compenseze prin satisfacerea nevoilor materiale într -un
mod exagerat.(Killen 1998, p. 32) O situație asemănătoare este prezentă și în cazul părinților plecați în străinătate, care încearcă să compenseze lipsa lor prin trimiterea unor sume
substanțiale în mod constant.

I. 4 Consecințele neglijării asupra dezvoltării copilului
Semnele neglijării copilului sunt dificil de identificat atunci când gradul de gravitate este mai
ridicat față de neglijarea în general, unde semnele sunt mai mult sau mai puțin evidente.
Situațiile care ar putea să ne alarmeze în cazul neglijării copilului fac referire la:
• Starea generală. Copilul se prezintă a fi înfometat ori hrănit în mod necorespunzător, în
condiții neigienice, are un aspect vestimentar neadecvat. El este pedepsit să nu mănânce
sau să nu doarmă, nu își cunoaște data nașterii, nu are un p rogram adecvat vârstei sale,
rămânând de multe ori nesupravegheat pentru un timp îndelungat.
• Somatic și comportamental. Copilul este hipo – sau hiperponderal, bolnăvicios, cu un
comportament variind de la polul inhibiției până la agitație.
• Trăiri emoționale . Copilul se prezintă a fi neatașat, introvertit, cu vocabular sumar,
incapabil să comunice sau să se joace. Prezintă retard școlar în ciuda unui intelect bun,
nu este motivat pentru a face eforturi cognitive și este incapabil de a stabili relații
interper sonale durabile.
Consecințele neglijării:
În plan emoțional : copilul supus neglijării este marcat de indiferență, timiditate și incapacitate.
Curiozitatea sa este limitată sau chiar inexistentă, prezintă tulburări de atenție și un prag prea
scăzut sau prea ridicat de toleranță a frustrărilor. El somatizează ușor, nu este dispus să depună
efort cognitiv și nu are nivelul de aspirații pe termen lung.
În plan social : copilul neglijat prezintă dificultăți de adaptare și încearcă să suplinească nevoile
nesatisfăcute, uneori prin fapte antisociale cu consum de substanțe care provoacă dependență, fuga de acasă, absenteism. Acesta nu are capacitatea de a stabili contacte interpersonale
puternice.
14

În plan psihic : apare incapacitatea de a stabili relații, rezistența l a solicitări sau încercări de
apropiere de orice fel, incapacitatea de a comunica, apatia, lipsa contactului prin privire,
retragerea din fața contactului fizic.(Roth- Szamoskozi 1999, p. 92)
Din punct de vedere medical, copiii pot fi diagnosticați ca preze ntând un eșec în dezvoltarea
fizică, greutatea lor actuală sau creșterea lor în greutate fiind semnificativ diferită față de ceilalți copii de aceași vârstă și de același gen. Tinerii sau copiii care prezintă această insuficiență în
dezvoltarea lor fizică pot fi caracterizați ca fiind mult mai puțin dezvoltați din punct de vedere
al înălțimii sau pot prezenta diferențe în privința schimbărilor care se produc în perioada pubertății. Toate aceste lucruri pot provoca probleme medicale semnificative cum ar fi:
afecțiuni majore ale organelor, probleme ale sistemului endocrinal, deficit de hormon tiroidian,
deficiențe ale hormonilor de creștere sau alte deficiențe hormonale; probleme ale sistemului
central nervos; anemie sau alte afecțiuni ale sângelui; probleme ale metabolismului; complicații
în timpul sarcinii sau la naștere. (D ’Michelle 2015, pp. 67- 70)
Neglijarea gravă dăunează atât stării emoționale cât și asupra dezvoltării fizice. De cele mai
multe ori, neglijarea poate avea consecințe mai grave decât abuzul fizic.(Constantin 2004, pp.
128-130)
Specialiștii și cercetătorii consideră că abandonul copiilor are efecte deosebit de grave asupra dezvoltării emoționale și cognitive ale acestora. Părăsirea copilului de către părinți urmată de
instituționalizarea aces tuia reprezintă o traumă resimțită la toate vârstele, inclusiv la nou –
născuți.
Copilul de vârstă mică simte această desăpărțire mult mai intens prezentând consecințe mai
grave, mai ample și de lungă durată. În urma deprivării materne, Kreisler identifică sindromul
dezorganizării structurale care se manifestă printr -o deficiență relațională gravă dar și printr -o
deficiență funcțională. Considerată a fi principala consecință a insuficienței cronice de
atașament, efectele acestui sindrom își fac apariția pe d iferite planuri: ele se concretizează
adesea la nivelul conduitelor alimentare, pot de asemenea provoca tulburări de somn, reacții imunologice deficitare, boli psihice, cronice, întârzieri în dezvoltarea fizică. Pe plan psihic,
apare incapacitatea de a stabili relații, rezistență la solicitări sau încercări de apropiere de
orice fel, incapacitatea de a comunica, apatia, atonia, lipsa contactului prin privire, retragerea
din fața contactului fizic. (Roth -Szamosky 1999, p. 92)
15

Vulnerabilitatea pe care o simte copilul se menține pe toată perioada instituționalizării, și nu
numai. Odată deveniți adulți, aceștia nu prezintă deprinderi de viață independentă, fiindu- le
afectate, în același timp, deprinderile sociale de bază.
Efectele pe care le are instituționalizar ea sunt descrise într -un mod complex și constă în
probleme medicale, fizice și sociale care prezintă nenumărate manifestări printre care și: întârzieri locomotorii, anxietate, deficit de atenție, comportamente repetitive, probleme de
atașament, inteligență scăzută.(Popescu 2017, pp. 31- 33)
În cazul abandonului, a fost evidențiat un studiu privind consecințele negative ale deprivării
materne (efectele separării copilului de mamă). După cel de- al Doilea Război Mondial, R. A.
Spitz (1946) a efectuat un studiu privind condițiile instituționale ale creșterii sugarilor și
copiilor mici în mod nediferențiat, lipsiți de afecțiune. Acesta a observat un sindrom de
nedezvoltare psihică pe care l -a numit depresie anaclitică. Această depresie se manifesta printr –
o atitud ine indiferentă, stăteau imobili și aveau adesea comportamente autostimulative și
autoerotice. Consecințele esențiale ale acestui tip de separare sunt stagnarea și întârzierea în dezvoltare. J. Bowlby a analizat factorii traumatici, iar aceștia sunt: frica de separare, frica de
străini, durerea pierderii, anxietatea, furia. Toți acești factori apar ca fiind consecințe pentru
copiii lipsiți de figura maternă.
În cazul neglijării într -o instituție se produce simptomul de hospitalism. Copilul care prezintă
acest simptom devine apatic și dezinteresat de tot ceea ce se petrece în jurul lui.
Fazele prin care trece un copil după internarea într -o instituție sunt următoarele:
• Prima fază – faza de exprimare a tristeții. Copilul își exprimă tristețea într -un mod
vizibil și zgomotos. Acesta se uită constant în dreptul ușii, privește atent pe cei care intră
și ies din încăpere. Dorește să fie ținut în brațe și să fie mângâiat. În cadrul acestei faze, comportamentul de joc, relaționare și alimentar rămân neschimbate.
• A doua fază – disperarea. În această fază copilul prezintă dezorientare, frecvente crize
de plâns și lipsa poftei de mâncare. Tulburările de somn își fac resimțită prezența și
apare renunțarea la comportamentul de joc și relaționare.
• Faza a treia. Copilul se detașează de toate lucrurile din jurul lor.(Roth- Szamoskozi 1999,
pp. 92- 93)
Neglijarea reprezintă un comportament fundamental în anumite modele culturale, în condițiile
în care se regăsesc anumiți factori de risc în mediul familial, școlar sau social. Din această
16

cauză, este esențială inițierea unei campanii de informare asupra tuturor actorilor sociali: copii,
părinți, profesori, cadre medicale, polițiști, judecători și factori politici.
Schimbarea mentalității asupra problemei neglijării copilului se poa te produce printr -o bună
informare asupra consecințelor psihologice, medicale dar și sociale ale acestui fenomen.

17

II. FAMILIA ȘI NEGLIJAREA COPILULUI
II.1 Familia – mediu adecvat dezvoltării copilului
Familia este văzută ca fiind una d in instituțiile cele mai vechi create în cursul existenței umane
reprezentând, totodată, cea mai importantă structură socială care asigură continuitatea și
afirmarea ființei umane.
Chiar dacă, relațiile stabilite între un bărbat și o femeie sunt mult mai complexe, voi încerca să numesc câteva definiții semnificative în ceea ce privește conceptul familiei.
Familia este o formă de comunitate umană întemeiată prin căsătorie, care unește pe soți și pe
copiii acestora prin relații strânse de natură biologică, e conomică și spirituală; grup mai larg,
cuprinzând pe toți cei care se trag dintr -un strămoș comun.(Breban 1987, p. 157)
Familia reprezintă grupul social ai cărui membri sunt legați prin raporturi de vârstă, căsătorie
sau adopție și care trăiesc împreună, c ooperează sub raport economic și au grijă de
copii.(Irimescu 2004, p. 6)
O altă definiție importantă este dată de Claude Lévi Str auss care definește familia ca fiind un
grup ce are la bază căsătoria, fiind alcătuită din soț, soție și copiii născuți în aces t cadru și care
sunt uniți prin drepturi și obligații morale, juridice, economice și sociale. Membrii unei familii
au obligații și aspirații comune, ocupându- se de creșterea copiilor și asigurându -le în același
timp, un climat favorabil afectiv și moral.(C iofu 1999, p. 128)
Familia constituie obiectul de studiu al multor discipline. În perioada contemporană, studiile
centrate pe familie s -au intensificat, centrându -și atenția în general asupra evoluțiilor relațiilor
din interiorul familiei, pe rolurile, str uctura și funcțiile îndeplinite de aceasta. Datorită acestor
studii, au putut fi observate evoluțiile semnificative ale familiei dar și schimările majore care
au apărut odată cu trecerea timpului.
Familia reprezintă cadrul de dezvoltare al copilului. Pe l ângă nevoile biologice ale copilului,
cărora familia le răspunde în limita posibilităților și în funcțe de cunoștințele pe care le dețin, putem spune că funcția principală a familiei este aceea de a constitui un mediu favorabil
dezvoltării psihice a copilului, de a -i permite accesul la o gândire autonomă pe baza dezvoltăr ii
individualității sale unice. (Muntean 2001, p.169)
Copilul are dreptul de a se bucura de familia sa și, în același timp, de un climat familial corespunzător. Familia este locul unde copil ul trebuie să învețe să fie iubit dar și să iubească
încă dinainte de a putea face o asemenea distincție. Acesta trăiește în familia sa o complexitate de relații interindividuale, iar cele pe care nu le trăiește direct, le simte la o intensitate mult mai
18

mare decât am putea crede. (Osterrieth 1973, pp. 50- 53) Datorită repetabilității interacțiunilor
de zi cu zi dintre membrii săi, familia are o mare influență asupra dezvoltării și a
comportamentului copilului.
A fi părinte se bazează pe un proces prin care a ceste persoane se dedică îngrijirii copilului atât
din punct de vedere fizic, emoțional, cât și din punct de vedere al hranei și al protecției. El are
îndatorirea de a- i acoperi copilului nevoile fizice și emoționale, ținându -se cont de vârsta și de
gradul său de dezvoltare.
Familia reprezintă mediul esențial care poate influența dezvoltarea și destinul copilului prin
dragoste și educație. Copilul are nevoie de un anumit format, de anumite reguli fixe după care
să își gh ideze activitățile specifice.(Muntea n 2001, p. 169) Responsabilitatea părinților este de
a forma un climat în cadrul căruia copilul să aibă sentimentul de siguranță și înțelegere, să aibă un climat în care să fie alinat atunci când este supărat, indiferent dacă suferința acestuia este
una fi zică sau psihică.
Unul dintre cele mai imporante aspecte ale relației cu copilul este acela de a impune limite
printr -o manieră prietenoasă dar, în același timp, fermă, trecând peste faptul că reacția copilului
ar putea fi una negativă. Fixarea limitelor trebuie să fie consecventă și potrivită vârstei copilului.
Aceste limite trebuie să fie gândite într -un mod rațional și să fie flexibile numai în anumite
situații.
Cea mai importantă îndatorire pe care o poate avea un părinte este aceea de a se implica în activitățile copilului, de a sprijini dezvoltarea acestuia și, în același timp, de a -și dirija și
controla sentimentele mai puțin pozitive. Protecția copilului reprezintă cel mai important factor de care trebuie să țină cont orice părinte, în orice context . Scopul principal este acela de a proteja
copilul, ferindu- l atât de pericolele ce vin din exterior cât și a celor care își fac apariția în urma
manifestări i unui comportament nepotrivit.(Killen 2003, pp. 27- 28)
Cadrul familial în care se dezvoltă copilul este format de maniera în care sunt realizate funcțiile
parentale. După gradul în care aceste funcții parentale sunt realizate este format un cadru mai mult sau mai puțin propice dezvoltării copilului.
Cercetările evoluției istorice asupra familiei au ară tat faptul că, relațiile ce se stabilesc în cadrul
familial sunt determinate de tipul și forma acesteia dar și de trăsăturile predominante ale
sistemului social din care face parte. Mai mult decât atât, familia îndeplinește o serie de funcții
pe care alte grupuri nu le pot satisface.(Voinea 1978, p. 11)
19

H. H. Stahl, membru al școlii sociologice de la București, realizează o caracterizare a funcțiilor
familiale, delimitând două mari categorii: funcții interne și funcții externe.
Funcțiile interne care au men irea de a asigura membrilor săi un climat bazat pe solidaritate și
sprijin, prezintă în componența lor patru mari ca tegorii: funcții biologice și sexuale care se
referă la satisfacerea nevoilor sexuale în vederea procreării copiilor; funcții economice, au în
vedere realizarea de venituri suficiente pentru întreținerea familiei; funcții de solidaritate familială care au la bază sentimentul de egalitate, dragoste și respect între membrii familiei și
funcții educative și morale care se referă la asigurarea edu cației copiilor.
Funcțiile externe au în vedere asigurarea șansei de dezvoltare pentru fiecare membru al familiei astfel încât, să se poată integra în ansamblul vieții sociale. Aceste funcții vizează astfel,
încadrarea vieții de familie, ca viață de grup, în ansamblul activităților sociale și încadrarea
corespunzătoare a adulților apți de muncă în procesul de producție.(Irimescu 2004, pp. 25- 26)
Important de precizat este faptul că exercitarea acestor funcții este condiționată de tipul de familie, de forma de organizare a vieții de familie, de relațiile de autoritate, de diviziunea
rolurilor din familie dar și de tradiții, obiceiuri și chiar norme morale .(Voinea 1978, p. 12)
Odată deveniți părinți, experiențele din copilărie au o mare influenț ă, pozitivă sa u negativă,
asupra perceperii rolului de părinte. Asupra acestui lucru, intervine exemplul parental preluat
din familia de proveniență, de experiențele avute în perioada copilăriei dar și din relația avută
cu părinții.(Killen 2003, p. 55)
Valorile după car e se ghidează o familie sănătoasă și responsabilă sunt capacitatea de a iubi și
de a munci pentru procurarea bunurilor necesare conviețuirii. Funcția definitorie a familiei
trebuie să fie aceea de a dărui iubire tuturor membrilor familiei.
Familia este prin definiție cadrul de satisfacere al nevoilor membrilor ei. Nevoile de bază,
fiziologice sunt la fel de importante ca și nevoia de securitate, de dragoste și apartenență, de recunoaștere. Toate aceste nevoi categorisite de Maslow ca fiind nevoi de tip D, c are apar prin
lipsă și împing individul, depind de ceilalți, de cei din jurul individului, de ceilalți membri ai familiei. Este evident faptul că o familie în care legăturile dintre membri ei nu sunt de dragoste
și respect, nu poate constitui un cadru propice de satisfacere a nevoilor umane și deci, de
dezvoltare normală.(Muntean 2001, p. 143)
Referindu -se la dezvoltarea copilului, Piaget afirmă faptul că, în universul copilului, lucrurile
și activitățile care îl fascinează pe copil nu sunt aceleași de care este interesat adultul. Părinții
20

buni vor înțelege acest lucru și își vor arăta interesul pentru activitățile întreprinse, implicându –
se activ în jo cul și descoperirile copilului.(Muntean 2001, p.170)
Având la bază propriile cercetări, Kari Killen subliniază faptul că nu există părinți perfecți și
numește șapte funcții parentale pe care părinții le îndeplinesc din prisma abilităților pe care le
posedă.
Abilitatea părinților de a da prioritate satisfacerii nevoilor de bază ale copilului.
Această abilitate n ecesită, în primul rând, cunoașterea nevoilor de bază ale copilului iar în al
doilea rând, dorința părinților de a pune în prim plan satisfacerea nevoilor copilului sacrificându -și astfel, timpul liber.
Așadar, în acest sens, este foarte important ca păr inții să vrea și să știe să vorbească cu copilul,
să lase copilul să -și exprime opiniile și să răspundă în felul lui. Trebuie să știe să răspundă
chemărilor copilului de a -l alina atunci când plânge, luându- l în brațe și vorbindu- i cu blândețe.
În caz cont rar, adulții vor eșua în rolul lor de a fi părinți.
Abilitatea de a oferi copilului experiențe noi, de a -l stimula cognitiv și afectiv. Această
abilitate exprimă nevoia copilului de a explora universul înconjurător și îndatorirea părintelui
de a- i permite aceste experiențe noi, stăpânindu -și anxietatea și asistând răbdător la experiențele
și descoperirile făcute.
Abilitatea de a avea o relație empatică cu copilul. Kari Killen oferă o definiție a
empatiei care are la bază trei elemente importante: abilitatea de a diferenția și a identifica sau a
numi gândurile și sentimentele celeilalte persoane, abilitatea de a prelua rolul altuia din punct de vedere mental, de a se pune în locul celeilalte persoane și abilitatea de a răspunde în funcție
de sentimentele celeilalte persoane.
Empatia îl determină pe părinte să se implice în jocul, bucuria, descoperirile și tristețea copilului, reprezentând în fapt, o uniune cu copilul. Mergând spre laturile extreme ale empatiei, aceasta poate determina atât o atitudine hiperpro tectivă care să împiedice buna dezvoltare a
copilului cât și riscul ca părintele să își descarce asupra copilului chiar și cea mai mică trăire de stres.
Abilitatea de a -și înfrâna propriile dureri și porniri agresive fără a le răsfrânge în
relația cu copil ul. Este făcută referire la exprimarea frustrării. Părinții reprezintă un pericol dacă
sunt ghidați după conceptul conform căruia, a bate copilul înseamnă a face om din el .
21

Kari Killen consideră că cea mai mare amenințare a rolului de părinte este reprezentată de
imaturitatea acestora care poate provoca probleme emoționale, retard mintal, psihoze, sau
dependență de alcool și droguri.
Capacitatea de a avea așteptări realiste față de copil. Așteptările părinților influențează
comportamentul lor față de copil . Aceste așteptări trebuie să fie realiste și pozitive, ținându -se
cont de vârsta și gradul de dezvoltare al copilului. Exigențele prea mari pot produce o depărtare
între părinți și copii iar aceeștia din urmă se pot simți neacceptați și neiubiți. Pe de altă parte,
exigențele prea mici au ca rezultat nedezvoltarea responsabilității și a capacității de a rezolva
probleme.
Capacitatea de a percepe copilul în mod realist. Atitudinea și comportamentul
părinților au un rol foarte important asupra percepției copilului. Așteptările pe care le au părinții
pot fi prea mari sau prea mici, aceștia neputând observa calitățile sau dificultățile ce țin de
dezvoltarea copilului. Pentru a putea fi perceput în mod realist, părinții trebuie să fie disponibili pentru copil ș i pentru nevoile acestuia.
Abilitatea de a răsplăti/valoriza copilul. Această abilitate presupune respectarea
abilităților prezentate mai sus în special, abilitatea de a fi empatic cu copilul și de a -l vedea într –
un mod realist. Prin natura sa, copilul are nevoie să fie încurajat și apreciat pentru ceea ce face.
De multe ori, părinții uită să încurajeze și să aprecieze însă, pedepsesc imediat orice greșeală.
Un părinte bun va respecta nevoile de bază ale copilului, dându- i șansa de a se dezvolta într -un
mod normal, capabil de a avea o viață independentă.(Miftode 2003, pp. 671 -674)
Interacțiunea dintre părinți și copiii lor reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte care oferă copilului o imagine asupra sinelui, asupra lumii din jurul lui și, în acela și timp are legătură
cu modul în care acesta se dezvoltă. Indiferența părintelui față de copil poate provoca efecte negative asupra dezvoltării, a independenței și a încrederii în sine. Lipsa stimulării senzoriale
și a interacțiunii pot produce un deficit motor, întârziere a limbajului sau deficit
afectiv. (Irimescu 2004, pp. 99- 102)
Un părinte care nu reușește să- și rezolve propriile dureri, traume, un părinte care are probleme
în integrarea conștiinței autobiografice de sine, nu va fi capabil să aibă empat ie și compasiune
față de copil și nu va fi capabil de a comunica corespunzător cu acesta.(Muntean 2001, p. 125)
După cum bine știm, cea mai accesibilă instituție, ca nivel de înțelegere, pentru majoritatea oamenilor, este familia. Aceasta reprezintă cadrul în care cei mai mulți actori sociali se regăsesc
22

în anumite momente ale vieții iar cel mai mare impact asupra fiecărei persoane îl are perioada
copilăriei.
Nu de puține ori se întâmplă ca în cadrul familial să fie prezente tensiuni și neînțelegeri între
membrii acesteia, în special între membrii cuplului marital. Datorită complexității sale, relațiile
familiale pot suferi schimbări geneate de contextul social din care fac parte, determinând apariția unor probleme și a unor crize familiale.
Familia reprezin tă mediul în care se dezvoltă cele mai complexe și mai profunde relații, este
cadrul în care fiecare membru își poate dezvălui adevărata față a personalității sale. Cercetările
efectuate pe această temă arată faptul că, în cadrul familial, cotele agresivit ății se ridică la un
nivel alarmant, dovedindu- se a fi mai puternică decât în orice altă comunitate. (Rădulescu 2001,
p. 15)

II.2 Violența intrafamilială și neglijarea copilului
Necesitatea definirii violenței intrafamiliale a apărunt imediat după ce s -a conștientizat că nu
există limite ale manifestării acestui tip de violență și că este o formă a agresiunii ce s e regăsește
în orice societate.(Muntean 2001, p. 29)
Violența domestică este definită ca fiind o amenințare sau o producere a unei răniri fizice î n
trecutul sau în prezentul conviețuirii cu partenerul. Atacul fizic sau sexual poate fi acompaniat
de intimidări și abuzuri verbale; distrugerea unor bunuri personale ale victimei; izolarea ei
forțată de prieteni, restul familiei și alte persoane care ar putea constitui un potențial ajutor
pentru victimă; amenințări la adresa unor persoane semnificative pentru victimă, incluzând aici și copiii; răspândirea unor amenințări și a terorii în jurul victimei; controlul accesului la
bani sau lucruri personale, hr ană, mijloace de transport, telefon și alte surse de protecție sau
îngrijire de care ar putea beneficia femeia victimă.
O altă definiție importantă privind violența domestică cuprinsă în Declarația Națiunilor Unite
numește orice act de violență bazat pe diferența de gen și care are ca rezultat o rănire sau o
suferință fizică, sexuală sau psihologică produsă femeii, incluzând amenințări sau acțiuni de coerciție sau privare arbitrară de libertate, fie că aceasta se petrece în public fie că se petrece
în viaț a privată.(Muntean 2001, p. 47)
Violența domestică reprezintă un comportament distructiv ce are drept principal obiectiv exercitarea controlului asupra celuilalt. Violența domestică este foarte des întâlnită și reprezintă
23

cea mai frecventă formă a violenței. Aceasta se manifestă nu doar prin forme ale abuzului, ci și
prin cuvinte injurioase, amenințări, intimidări. Chiar dacă această formă a violenței pare mai
puțin gravă, produce efecte dezastruoase la nivelul stimei și încrederii în sine a victimei. Femeia
care are o imagine de sine scăzută, datorită presiunilor exercitate de agresor, devine
neputincioasă. Din punct de vedere psihologic, există nenumărate situații abuzive cum ar fi:
ironii și cuvinte sau gesturi răutăcioase, umilire, ignorare, gelozie, izbirea pereților cu pumnii,
amenințări, izolare, blamarea victimei, etichetarea ei, dependența, izolarea copiilor, amenințări
cu arme, manipulare.(Muntean 2001, pp. 47- 48)
Violența domestică afectează funcționarea familiei din toate punctele de vedere. Fami lia este
caracterizată ca fiind mai puțin deschisă mediului social, evidențiindu -se izolarea socială. În
aceste condiții, funcțiile principale ale familiei și anume, creșterea și îngrijirea copiilor vor fi
grav afectate și vor avea urmări dramatice odată c u trecerea timpului.
În cazul acestor familii, copiii trăiesc într -o atmosferă tensionată în care nevoile lor de bază,
nevoia de dragoste, de securitate și cea de a avea o viață ordonată sunt într -o foarte mare măsură
neglijate. Funcțiile parentale sunt f oarte greu de îndeplinit în aceste condiții, deseori fiind
neglijată hrănirea copilului, igiena, hainele acestuia și chiar sănătatea. Consecințele
neîndeplinirii funcțiilor parentale se regăsesc în modul în care se formează personalitatea
copilului.
În ac eastă atmosferă, copilul este cel mai adesea neglijat din cauza faptului că este expus
faptelor abuzive dintre părinții săi. Din acest motiv, atenția care trebuie acordată copilului este
îndreptată asupra problemelor cu care se confruntă cuplul marital. Da torită acestei lipse de
atenție, apar cele mai multe accidentări care, nu de puține ori, își au finalitatea în secțiile de primiri urgențe ale spitalelor.
Cercetările realizate pe tema copiilor neglijați scot în evidență violența din familia de
proveniență , această violență nelăsând loc copilului pentru o dezvoltare normală. Datorită
acestor condiții, părinții nu se mai preocupă de stimularea copilului din punct de vedere al cunoașterii și al experiențelor sociale și își pierd autoritatea pe care o exercită ei, ca
părinți.(Muntean 2001, p. 46- 49)
Relațiile dintre părinți și cele pe care aceștia le stabilesc cu copiii lor reprezintă imaginea fundamentală pe care copilul o are asupra perechii, a familiei și a creșterii copiilor. Tocmai din
acest motiv, părinții educă așa cum au fost educați și având această imagine a familiei, este
24

foarte greu să formeze un climat familial diferit față de cel în care au crescut. (Osterrieth 1973,
p. 53)
Un cămin dezechilibrat, lipsit de armonie, conflicte puternice între părinț i, disocierea și
dezorganizarea familiei vor marca profund viața copilului, făcându- l să trăiască sentimente
intense de insecuritate și să dobândească chiar o concepție falsă asupra vieții. Cea mai mare
parte din tulburările de comportament și cele caracte riale ale adolescentului, demonstrează
studiile psihologilor, rezultă din perturbațiile evoluției afective determinate de carențele familiale, de disensiunile și disocierile parentale .(Ion 2010, p. 58)
Studiile efectuate pe tema violenței domestice au scos la suprafață formarea unei culturi a
violenței prin preluarea și transmiterea de la o generație la alta a mecanismelor patriarhale de
control la nivelul relațiilor de familie. Acest model familial poate fi preluat pe două dimensiuni
și anume, prin preluar ea modelului agresorului și menținerea relațiilor de putere sau prin
preluarea modelului victimei și acceptarea violenței.( Muntean 2001, pp. 63 -64)
Pentru o dezvoltare adecvată și normală a copilului, este foarte important ca acesta să nu simtă lacune, di scordanță sau rivalitate între părinții săi, care prezintă roluri strâns legate.
Conflictele dintre părinți pot avea ca si reacție din partea copilului, apariția sentimentului de
respingere. Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai dependent de atenț ia acestora. În
asemenea situații, sentimentul de siguranță al copilului în cadrul familiei se diminuează.
Atunci când conflictul dobândește forme clare, apar scene violente care conțin limbaj vulgar,
ton ridicat și se ajunge chiar la lovituri fizice. Cop ilul se simte obligat să asiste la toate aceste
manifestări ale furiei pentru a înțelege ce se petrece sau pentru că prezența lui ar putea fi percepută ca o cale de apărare a bunei înțelegeri în căsnicie.
Toate aceste întâmplări pot avea drept consecință r eacții agresive din partea copilului îndreptate
către părinți: copilul poate fi răutăcios, grosolan sau poate recurge la lovituri fizice asupra părinților.
În asemenea condiții, copilul se simte disperat, anxios, profund dezamăgit, incapabil să
recunoască încrederea totală dar nici bucuria întreagă. Fiind martor la agresiunile dintre părinții
săi, acestuia i se năruiește sentimentul d e siguranță în cadrul familial. (Osterrieth 1973, pp. 186-
191)
Literatura de specialitate arată că suferința copiilor martori la violența părinților este mult mai
adâncă față de cei care care sunt direct maltratați.
25

Copilul care provine din acest mediu învață că cel care este mai puternic din punct de vedere
fizic învinge și că cel mai slab trebuie să se supună. Acesta va înțeleg e că relațiile sociale se
bazează pe raporturi de forță și de supunere a celui mai slab. Relațiile pe care le stabilește cu celelalte persoane se vor ghida după această idee, fapt pentru care, la baza acestora se vor regăsi
strategii de dominare agresivă s au fuga de situație.
Trăind în acest mediu familial, modul de relaționare văzut de copil îi oferă încredere pentru
formarea unui tipar pe care îl va aplica tuturor relațiilor sociale în care se va implica odată
devenit adult. Atât imaginea de sine cât și încrederea în ceilalți și în propriile forțe este nesigură,
fragilă și tulburată de cele mai mici probleme care apar, ceea ce evidențiază eșecul său ca adult.
Acest eșec are un impact negativ asupra lui deoarece constă în nerealizarea și nefericirea lui ca
persoană.
Copiii care trăiesc în astfel de familii prezintă comportamente și o condiție fizică ce îi face ușor
de deosebit față de ceilalți copii. Aceștia prezintă probleme fizice ce constă în boli subite, sunt
expuși la accidentări atât în interiorul căminului cât și în afara acestuia și se dezvoltă mai lent,
probleme emoționale și mentale: se observă anxietate mărită, se învinovățesc adesea de situația
familiei, prezintă frică de abandon, izolare, mânie și frică de răniri și moarte, probleme
psihologice: neîncredere în sine, depresie, își compară viața lui cu cea a colegilor, probleme de
comportament: sunt agresivi sau pasivi în ceea ce privește agresiunile celorlalți, prezintă
probleme de somn, au un comportament violent, fug de acasă, în cazul fetelor, sarcini la vârste
mici, relații pentru a putea scăpa de acel mediu, mutilare, consum de droguri și alcool, folosesc
minciuna pentru a scăpa din situații considerate neplăcute, probleme școlare: prezintă
neîncredere, schimbări bruște de performanță școlară, lipsă de concentrare.(Muntean 2001, p.
47-52)
Greșelile pe care le comit adulții în privința satisfacerii nevoilor copilului pot avea efecte devastatoare asupra personalității acestuia și a modului său de dezvoltare. Consecințele acestor
greșeli pot afect a nu numai individul dar și societatea în ansamblul ei, prin apariția șomerilor,
a persoanelor cu porniri violente și infracționale dar și a inadaptaților.
Singura manieră prin care se poate preveni acest lucru este prin promovarea interacțiunilor
pozitiv e dintre părinți și copii. Relațiile stabilite în perioada copilăriei reprezintă baza întregii
concepții despre lume și viață, a concepției despre iubire, familie și copii. Aceștia vor prelua aspectele pozitive regăsite în mediul familial și le vor transmi te generațiilor viitoare.

26

II. 3 Familia: cauză a negllijării și resursă a prevenirii ei
Copilul este o ființă care prezintă caracteristici diferite față de adult și are dreptul de a fi
privilegiat și de a se bucura de un „tratament” specific. Sănătatea, d ezvoltarea și educația trebuie
să reprezinte prioritățile familiei.
Dezvoltarea personalității copilului are la bază mai mulți factori și anume, familiali, școlari și comunitari. Factorii familiali prezintă cea mai mare importanță deoarece, ei sunt cei car e
asigură buna dezvoltare atât fizică cât și psihică și, în același timp, securitatea copilului.
Este bine cunoscut faptul că familia reprezintă, prin definiție, mediul în care nevoile copilului
sunt satisfăcute. Atât nevoile copilului cât și maniera în ca re acestea sunt îndeplinite sau,
dimpotrivă, neglijate, conturează caracteristicile dezvoltării acestuia.
Un copil poate deveni o persoană normală, capabilă de a fi fericită și de a dărui fericire celor din jur sau, în partea opusă, poate dezvolta comporta mente și stări negative, preluând modelele
neadecvate ale celor din jur, în special ale părinților.
Fiecare părinte ar trebui să răspundă în mod pozitiv nevoilor copilului. Sunt cazuri în care
părinții îndeplinesc în mod corespunzător funcțiile părintești și cazuri în care aceștia ajung să
își neglijeze copilul, expunându- l frecvent mai multor tipuri de neglijări, în special neglijare
fizică și emoțională.
De obicei, neglijarea își face apariția în același timp cu indiferența și ignoranța părinților privind
nevoile copilului. În acest caz, atenția părinților este îndreptată către alte probleme, în special cele din cadrul familial. Datorită acestor factori, funcțiile și rolurile parentale vor fi
distorsionate, nevoile copilului trecând în plan secundar iar conflictele intrafamiliale fiind
resimțite atât în planul dezvoltării psihice căt și în cel al dezvoltării fizice și sociale. (Constantin
2004, pp. 131- 135)
Dificultățile și condițiile de trai reprezintă o cauză care poate avea efecte asupra relației de cuplu dar și a atașamentului față de copil. Conflictele prezente între părinți conduc către
anumite restricții asupra resurselor de care dispun părinții în vederea s atisfacerii nevoilor
copilului.(Killen 2003, p. 58)
Comportamentul de atașament reprezintă reacț ia copilului la comportamentul părinților și la
interacțiunea cu ei. Dacă nevoile îi sunt satisfăcute, copilul se așteaptă să existe o continuitate
a acestui comportament, dacă nevoile nu sunt satisfăcute și sunt tratați cu indiferență, copiii se
așteaptă la astfel de tratamente și în continuare. Dacă părinții sunt imprevizibili, copiii se
27

așteaptă la apariția unor situații neprevăzute, iar dacă aceștia nu sunt observați, cu timpul, acești
copii se așteaptă să nu mai fie văzuți deloc. Având în vedere cele m enționate anterior, tipul de
atașament al copilului se va dezvolta în funcție de experiențele lor.(Killen 2003, p. 42)
Conform studiilor, se consideră că cel mai important factor care ajută la dezvoltarea unui tip de atașament este contactul fizic pozitiv, iar cea mai importantă și semnificativă relație din viața
unui copil este aceea pe care o stabilește cu mama.
Comportamentul de atașament este o relație firească a copilului față de comportamentul
părinților și a interacțiunii pe care o stabilește cu aceș tia. Neglijarea reprezintă o interacțiune
nereușită care se stabilește între părinți și copii, fiind o sursă a unui tip de atașament nesecurizat.
Datorită experiențelor trăite în raport cu relațiile ce se stabilesc cu cei din jur, copilul își dezvoltă „modele internalizate de funcționare a lumii”, despre propria persoană, despre celelalte
persoane și despre relațiile interumane în general.
Neglijarea copilului contravine formării unui tip de atașament securizat și a modelelor de interacțiune sănătoasă cu p ersoanele din jur dar și cu propria per soană.( Petre 2013, p. 267)
Cercetătorii au ajuns la concluzia că una dintre principalele cauze ale neglijării copiilor este
reprezentată de sărăcie. În cadrul familiilor care se confruntă cu sărăcia, interacțiunile di ntre
părinți și copii prezintă anumite aspecte specifice care sunt generatoare de stres socioeconomic.
Datorită acestui factor, părinții prezintă o disponibilitate mai scăzută în vederea satisfacerii
nevoilor copilului.(Muntean 2011, p. 132) În această sit uație, există un risc major de neglijare
a copilului. Datorită lipsurilor materiale și financiare apar și alte situații precum dependența de alcool și substanțe, crize și dificultăți familiale precum divorțul și violența intrafamilială. Toate
aceste situaț ii pot atrage anumite „soluții” privite de adulți ca fiind necesare îmbunătățirii
situației familiale. O soluție în acest sens vizează migrația.
O formă foarte gravă a neglijării o constituie părăsirea, care poate avea diverse cauze, printre care și plecarea la muncă în străinătate a părinților.(Stănculescu 2016, pp. 96- 98)
Odată cu plecarea părinților, copiii vor fi foarte afectați de acest lucru, experimentând sentimente de trădare, vinovăție și singurătate. Aceștia sunt lăsați, în cele mai multe cazuri,
rudelor sau vecinilor în îngrijire. Nu de puține ori se întâmplă ca aceste persoane desemnate de părinți să se îngrijeasă de proprii copii, să nu mai prezinte disponibilitatea de a avea grijă de ei,
copiii ajungând astfel în centre de plasament sau în îng rijire la asistenți maternali.(Ion 2001,
pp.76- 81)
28

Există diverse programe inițiate de ONG -uri care vin în sprijinul acestor familii, oferindu -le
suport și îndrumare. Pentru a provoca producerea unei schimbări, este nevoie de mult mai mult.
Strategiile ado ptate în vederea diminuării sărăciei se adresează în mod direct familiei, ținându-
se cont de respectarea principiului superior al copilului.
Principalul obiectiv al serviciilor de asistență socială este menținerea copilului în familie și nu luarea unei măsuri de instituționalizare. În cazul în care nu se mai ține cont de interesul copilului
în familia de origine, se apelează la familia extinsă iar mai apoi, plasamentul sau adopția
copilului.
În vederea prevenirii neglijării copiilor în mediul familial, putem spune că o soluție esențială
reprezintă consilierea și pregătirea profesională a părinților în vederea potențării și eficientizării
resurselor familiale. (Constantin 2004, pp. 137- 138)
În concluzie, susțin faptul că este absolut necesară intervenția și a sigurarea serv iciilor acordate
părinților și copi ilor înainte de a se lua în calcul separarea acestora de familie pe motivul
neglijării. Consider că, identificarea situației din timp, înainte ca situațiile de risc să se agraveze, este elementară pentru reu șita intervenției specializate în vederea prevenirii separării copilului.

29

III. PROTECȚIA COPILULUI VICTIMĂ A NEGLIJĂRII – CADRU LEGISLATIV

[…] din cauza lipsei sale de maturitate fizic ă și intelectuală
copilul are nevoie de o protecție și de îngriji re speciale,
și, în mod deosebit, de o protecție juridică adecvată
înainte și după naștere .
(Convenția cu privire la drepturile copilului, Preambul)

Neglijarea copilului în mediul familial nu reprezintă o noutate. Acesta a fost prezentă în trecutul
nostr u și reprezintă în continuare un motiv de îngrijorare în cadrul tuturor societăților.
Neglijarea constituie una dintre formele cele mai grave de abuz asupra copilului. Copiii care sunt neglijați prezintă, atunci când ajung la maturitate, anumite influențe negative care se
evidențiază, în special, asupra personalității și asupra comportamentului în societate dar și o dezvoltare inferioară, atât din punct de vedere fizic cât și psihic.(Bonea 2017, pp. 267- 268)
Toți copiii au dreptul de a le fi protejată integ ritatea fizică și psihică împotriva tuturor formelor
de neglijare. Copiii, la fel ca și restul persoanelor, ar trebui să aibă șansa de a se bucura de anumite drepturi care să le garanteze securitatea, buna dezvoltare într -un mediu corespunzător
și recunoaș terea demnității umane.(Salvați copiii 2008, pp.121- 122)
Prin tradiție, creșterea copiilor a fost considerată ca reprezentând o obligație naturală a părinților
și a familiei. De fapt, aceasta reprezintă o regulă generală care consacră una dintre cele mai
vechi tradiții.(Balahur 2001, pp. 15- 16)
Una din „descoperirile” târzii ale secolului XX a fost cea a recunoașterii copilului ca personalitate de către părinții săi, această „descoperire” fiind influențată de evoluția mișcării
pentru protecția omului după cel de- al doilea război mondial, dar și de influența cercetărilor
neurobiologice și psihologice care au ajutat și la argumentarea vulnerabilității copilului și a nevoii sale de ocrotire.
În timpurile străvechi, copiii erau considerați și tratați asemenea adulților, neavând drepturi,
tatăl deținând puterea absolută asupra lor. Câteva aspecte privioare la situația copilului din acea vreme, se regăsește în Codex Hammurabi care menționează anumite situații privitoare la
30

persoana copilului. Așadar, copilul a că rui mamă era o femeie liberă, avea calitatea de om liber,
copilul care avea o mamă sclavă și un tată liber, prelua calitatea tatălui însă doar până la moartea
acestuia, iar atunci când părinții erau sclavi, copilul rămânea și el sclav. Anterior Legii lui
Hammurabi, copilul putea fi alungat fără nicio formalitate însă odată cu apariția legii, acest
drept se limita doar în anumite cazuri și numai cu aprobare judecătorească.
În cultura greacă, căsătoria reprezenta o sursă a puterii părintești. Înainte de epoca lui Solon,
tatăl avea o putere de viață și de moarte asupra copiilor, putând să -i vîndă pentru a deveni sclavi.
Odată cu instaurarea epocii lui Solon, puterea tatălui se limitează doar la a recunoaște sau nu copilul și la a -l dezmoșteni în anumite situați i.
În cazul romanilor la fel ca și în cazul grecilor, tatăl deținea puterea supremă. Acesta era considerat a fi pater familias iar prin puterea sa, acesta putea să pedepsească copilul, să- l vândă,
să-l alunge din casă, să -l abandoneze, să -l căsătorească, s ă-l omoare. El era singurul judecător,
preot al cultului familial și proprietar al bunurilor. În vremea lui Iustinian, situația copiilor care erau considerați nelegitimi se îmbunătățește, dobândind dreptul de a primi alimente și
moștenire.
Evul mediu nu a duce schimbări asupra situației copilului. Aceștia se regăseau permanent sub
autoritatea părintească, numai căsătoria putând duce la desfacerea acesteia. În cazul în care tatăl
deceda, tutela copiilor era preluată de mamă sau altă persoană care era desemna tă de tată.
Copiii au fost abandonați într -un număr extrem de mare în Europa din timpul romanilor și până
în evul mediu târziu. La sfârșitul secolului al XVIII -lea, încă se mai practica vânzarea copiilor
iar un copil de 7 ani putea fi executat pentru furt. Cu cât derulăm mai mult istoria, cu atât
posibilitatea de a găsi condiții mai improbabile de trai și îngrijire ale copilului este mai mare.
La începutul secolului al XIX -lea, apar primele reglementări legislative privitoare la
sancționarea juridică a pări nților care, prin aplicarea relelor tratamente, se ajunge la moartea
copilului. În SUA apar primele așezăminte numite Case de refugiu care aveau ca principal
obiectiv protejarea copiilor neglijați sau abandonați de părinți.(Pescaru 2014, pp. 9- 12)
Destrămarea puterii părintești s -a realizat la începutul secolului XX, atunci când s -a
conștientizat faptul că statul este dator de a asigura bunăstarea copilului în special, în situațiile în care părinții se află în imposibilitatea de a -și îndeplini obligațiile p ărintești. Acțiunea statului
în domeniul protecției copilului s -a extins, prin preluarea unor responsabilități precum sănătatea
și educația. În timp, statul s -a implicat din ce în ce mai mult, lărgindu -și aria de protecție și
31

asupra situațiilor în care via ța, sănătatea, integritatea fizică și psihică ale copilului sunt puse în
pericol în cadrul mediului familial.
La mijlocul secolului XX, cele mai multe legislații europene prevedeau reglementări referitoare
la drepturile și obligațiile părintești și la obligația statului de a interveni sub anumite forme și
în anumite circumstanțe. Un impact pozitiv asupra ocrotirii copilului l- a avut reglementarea
egalității părinților în exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești.
Datorită legilor adoptate, situațiile în care copiii puteau fi vânduți, omorâți, abuzați și toate
celelalte situații abuzive la care erau supuși au fost strict interzise, fiind prevăzute pedepse
aplicabile tuturor persoanelor care recurgeau la aceste acte împotriva copilului.
La sfârșitul deceniului 9 al secolului XX, copilul a dobândit calitatea de ființă umană care, odată
născut, beneficiază de toate drepturile garantate și respectate. Această recunoaștere a copilului a condus către descoperirea formelor de abuz și neglijare a copilului î n mediul familial.(Balahur
2001, pp.17- 18)
Chiar dacă copiii au fost protejați din punct de vedere legislativ de către legile internaționale, acestea făceau referire la drepturile omului în general. Astfel, Națiunile Unite au recunoscut
necesitatea creării unei reglementări specifice care să aibă în vedere drepturile copilului în
special. Prin urmare, a fost adoptată Declarația Drepturilor Copilului de către Adunarea
Generală a Națiunilor Unite în anul 1959. Această declarație prevede un număr de 10 principii
care au scopul de a stabili drepturi separate pentru copii precum dreptul la educație, nume,
cetățenie, securitate socială, protecție împotriva tuturor formelor de abuz și neglijare. Acesta
reprezintă primul document adoptat asupra drepturilor copilului și cuprinde în totalitate numai
drepturi protective, nu și strategii de implementare. Acest motiv a stat la baza implementării celui de- al doilea document numit Convenția cu privire la Drepturile Copilului .
Convenția cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată de către Națiunile Unite în anul
1989 și recunoaște că personalitatea copilului se află într -o continuă dezvoltare. Acest
document este adoptat de un număr de 192 de state, devenind, așadar, unul dintre cele mai
importante documente internațio nale. Alcătuit din 42 de articole, în cadrul acestuia sunt stabilite
o serie de drepturi cuvenite copilului și anume: drepturi politice, civile, economice, sociale și culturale, care vin în satisfacerea nevoilor specifice ale copilului. Convenția are în co mponența
sa principii și standarde detaliate care ar trebui să guverneze toate legile, politicile și practicile referitoare la copii. Acestea includ promovarea drepturilor copiilor împotriva violențelor,
neglijării și a oricăror forme de trafic. În acest s ens, art. 19 prevede că: Statele părți vor lua
32

toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative corespunzătoare în vederea
protejării copilului împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental,
de abandon sau neglij are, de rele tratamente sau exploatare incusiv abuz sexual, în timpul cât
se află în îngrijirea părinților sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau a reprezentanților legali sau a oricărei persoane căreia i -a fost încredințat. Aceste obligații sunt su sținute de către
Comitetul pentru Drepturile Copilului de la Geneva.(Atasiei 2008, pp. 121- 123)
România a preluat majoritatea cadrului legislativ din Uniunea Europeană care face referire la pevenirea și combaterea abuzului și a neglijării asupra copilului. Mai mult decât atât, serviciile
prestate de statul român dar și serviciile organizațiilor nonguvernamentale acreditate de stat prezintă o preocupare din ce în ce mai crescută asupra preîntâmpinării abuzului și neglijării
asupra copilului.(Bonea 2017, p. 267)
România a semnat Convenția cu privire la Drepturile Copilului încă din anul 1990, angajându –
se astfel, să transpună în domeniul protecției copilului articolele Convenției. Începând cu anul
1990, preocuparea principală a normelor juridice a fost organiz area și funcționarea anumitor
servicii publice care să -și asume responsabilități precise în cadrul acestui domeniu.
În acest sens, a fost adoptată Ordonanța numărul 26 din 1997 privind protecția copilului aflat
în dificultate care stabilea atribuțiile comisiilor de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfășoară activități în domeniul autorității tutelare, a protecției drepturilor copilului și, în
același timp, stabilește măsurile referitoare la organizarea și funcționarea Comisiei pentru
protecția copilului la nivelul capitalei. O prevedere suplimentară a ordonanței a fost
reglementarea și controlul activității organismelor private care desfășoară activități în domeniul protecției copilului. În anul 1999 a fost adoptate Norma metodologică și măsurile tranzitorii de
punere în practică a prevederilor ordonanței de mai sus, stabilindu- se exact modul de organizare
și de funcționare a serviciilor publice în domeniul protecției copiilor aflați în dificultate.
Hotărârea numărul 1018 din 2002 reprezi ntă, de asemenea, un proiect legislativ care trebuie
scos în evidență, acesta apobând Regulamentul cu privire la obligațiile care revin serviciilor publice de specializate pentru protecția drepturilor copilului, în vederea garantării respectării
dreptului la imagine și intimitate al copilului aflat în plasament sau încredințare. Această
hotărâre vine în sprijinul legii numărul 677 din 2001 care prevede protecția persoanelor cu privire la datele cu caracter personal și libera circulație a acestor date.(Rădul escu 2011, pp. 257-
260)
33

Din punct de vedere al cadrului legislativ, anul 2004 s -a dovedit a fi marcat de o serie de
adoptări referitoate la protecția copiilor aflați în dificultate. Astfel, în urma Hotărârii Guvernului
numărul 726 din 2004, a fost aprobat Planul de Acțiuni prioriare în domeniul Protecției
Copilului împotriva Abuzului, Neglijării și Exploatării pentru perioada 2004- 2006. Din
acțiunile prioritare, cele mai relevante sunt: armonizarea cadrului legislativ referitor la
protecția copilului împot riva abuzului, neglijării și exploatării, cu celelalte norme și acte
normative conexe acestuia (violența domestică, delicveța juvenilă); punerea în aplicare a
măsurilor cuprinse în Planul Național de Acțiune privind Prevenirea și Combaterea Abuzului
Sexual asupra Copilului și a Exploatării Sexuale a Copiilor în Scopuri Comerciale; aprobarea
standardelor minime privind telefonul copilului, centrul de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat și centrul de resurse comunitare pentru prevenirea ab uzului, neglijării și
exploatării copilului; introducerea în legislație a unor măsuri privind pregătirea și perfecționarea specialiștilor profesioniști care interacționează cu copilul, încheierea de
convenții de colaborare și protocoale între instituțiile care intervin în cazurile de abuz,
neglijare și exploatare a copiilor; realizarea de campanii mediatice pentru sensibilizarea opiniei publice asupra problematicii abuzului, neglijării și exploatării copilului.( Rădulescu
2011, p. 276)
Una dintre cele mai im portante legi adoptate de statul rom ân care mai este numită și Legea
copilului, și care face referire la protecția și promovarea drepturilor acestuia, referindu -se în
același timp la optimizarea sistemului în vederea sesizării cazurilor de abuz, neglijare și
exploatare, este legea numărul 272 din 2004. Aceasta include în componența sa reglementări în
care sunt incluși toți copiii, indiferent de locul în care se află aceștia, familie sau sistem de
protecție, dacă se află în școală sau integrați pe piața forț ei de muncă, pe teritoriul României
sau în afara acestuia, nefăcând vreo discriminare și garantând, totodată, drepturile acestora care sunt prevăzute și în cadrul Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului. În același timp,
este recunoscut și accent uat rolul esențial pe care îl au părinții și familia în creșterea și educarea
copilului și, în plan secundar, intervenția autorităților statului în cazul în care familia se află în imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor părintești.
Odată cu implementare a acestei legi, este prezentat un nou cadru legal, mult mai complex decât
cel deja existent până atunci care face referire la respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului. Odată cu aprobarea acestei legi, se oferă posibilitatea creării unui sistem
modern, european, de protecție a drepturilor copilului, corelat cu tratatele internaționale și
34

anume, Convenția Europeană privind Drepturile Omului și Convenția ONU cu privire la
Drepturile Copilului.
Una dintre principalele prevederi ale acestei le gi desemnează principiul superior al copilului ca
fiind baza tuturor reglementărilor sau actelor juridice care ar putea fi redactate în domeniul protecției copilului.
În premieră, legea 272 din 2004 creează o ierarhie a responsabilizării tuturor factorilor, inclusiv
a factorilor sociali, care sunt răspunzători pentru creșterea, îngrijirea și dezvoltarea copilului,
iar cei dintâi sunt părinții. De asemenea, se concluzionează, pornind de la ideea conform căreia
părinții au drepturi asupra copilului, că aceșt ia sunt în aceași măsură responsabili în ceea ce
privește dezvoltarea și a evoluția copilului. Comunitatea locală și autoritățile competente trebuie să fie conștiente de faptul că părinții nu pot fi substituiți, preluând de la aceștia
responsabilitățile pe care le au asupra copiilor lor, dar este absolut necesar ca societatea să aibă
grijă de copii atunci când părinții nu își pot îndeplini obligațiile. Intervenția comunității locale
se face prin asigurarea serviciilor de consiliere, asistență și sprijin pen tru părinți, aceasta
inervenind numai în situațiile în care sunt puse în pericol dezvoltarea și integritatea copilului.
Așadar, prin prezenta lege se pune accent, în special, asupra necesității menținerii copilului în
mediul familial, furnizând în acest se ns, servicii adecvate și măsuri alternative de protecție
numai în cazul în care este absolut necesar. Această măsură este în concordanță cu cerințele
articolului 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru ca familia să poată fi ajutată
să-și păs treze unitatea.
Prin prezenta lege, este asigurată crearea unui cadru normativ care este indispensabil în vederea
trecerii de la un sistem bazat în totalitate pe nevoia de ocrotire, în care se regăsește uneori
copilul, la un sistem care are la bază ideea protecției drepturilor tuturor copiilor. Astfel, au fost
garantate drepturi pentru toți copiii, fără a se face discriminări de rasă, culoare, sex, limbă,
religie, opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, de gr adul și tipul de deficiențe, de statutul la naștere sau de statutul dobândit, de dificultățile
de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinților ori ale altor reprezentanți legali sau de orice altă distincție .(Unicef 2006, pp. 3- 10)
Totodată, prezenta lege face referire și la situațiile în care drepturile și nevoile copilului sunt
neglijate, argumentând că, prin neglijarea copilului se înțelege omnisiunea, voluntară sau
involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, î ngrijirii sau educării
copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care
35

pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea
corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme:
alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai
gravă formă de neglijare.( Legea nr. 272/2004, art 94)
În cazul în care copilul este neglijat de către părinți sau oricare altă persoană căreia i -a fost
încredințat, aceasta poate constitui infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută
în articolul 306 al Codului Pena l, în cazul în care dezvoltarea fizică, morală și psihică ale
copilului sunt grav afectate.
Legea 272 din 2004 prevede obligația fiecărei persoane care are cunoștință de producerea
neglijării copilului sau care are suspiciuni în acest sens, să sesizeze în cel mai scurt timp
organele competente care se ocupă cu protecția copilului și anume: Serviciul Public de Asistență Socială (SPAS) de la nivelul primăriilor locale sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) la nivel județean , în a cărui rază administrativ
teritorială a fost identificat cazul respectiv. Sesizările pot fi formulate scris și trimise prin poștă electronică sau telefonic.
În sprijinul facilitării transmiterii sesizărilor, Ordinul numărul 177 din 2003 reglementează
obligativitatea înființării unei linii telefonice speciale numită Telefonul Copilului care să
funcționeze non- stop, a cărui misiune este aceea de a primi sesizările legate de abuz, neglijare
sau exploatare a copilului, de a obține un minim de informații preliminare care să permită
intervenția echipelor mobile și de a asigura consiliere telefonică primară.
Obligativitatea soluționării tuturor sesizărilor primite revine Direcției Generale de Asistență
Socială și Protecția Copilului. În vederea soluționării c azurilor, DGASPC este obligată să
verifice toate sesizările, fără excepții. Aceste verificări se fac în vederea stabilirii veridicității cazurilor, stabilirea gravității situațiilor dar și identificarea modalității de intervenție. În cazul
în care sunt evi dente efectele neglijării asupra creșterii, îngrijirii, educației și protecției copilului
iar în urma verificărilor este confirmată neglijarea, Direcția Generală de Asistență Socială și
Protecția C opilului are obligația de a asigura anumit e servicii pentru acești copii.(Unicef 2006,
pp. 100- 103)
În situația în care copilul este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, legea 272/2004
reglementează dreptul copiilor la protecție alternativă. Așadar, în cazurile de neglijare unde, în
36

urma verificărilor făcute de asistentul social, s -a constatat că pentru a proteja copilul este
necesară instituirea unei măsuri de protecție alternativă, copilul va beneficia de anum ite servicii
în funcție de gravitatea situației în care se află.
Conform Hotărârii Guvernului numărul 1438 din 2004 cu privire la aprobarea regulamentelor
cadru de organizare și funcționare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa,
precum și a celor de protecție specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților, sunt stabilite trei tipuri de servicii care au în vedere protecția copilului.
Serviciile de zi . Conform art. 120 din legea 272/2004, serviciile de zi sunt acele servicii
prin care se asigură menținerea, refacerea, dezvoltarea capacităților copilului și ale părinților săi, pentru depășirea situațiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.
Acestea au în componența lor centre de zi, centre de consiliere și sprijin pentru părinți, centre
de asistență și sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme psihosociale, servicii de
monitorizare, asistență și sprijin a femeii gravide predispuse să își abandoneze copilul.
Beneficiari ai acestor tipuri de servicii sunt atât copii cât și părinți, prestațiile și serviciile fiind
destinate prevenirii separării lor.
Serviciile de tip familial. Conform art. 121 din legea 272/2004, serviciile de tip familial
sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, creșterea
și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii în
condițiile prezentei legi a măsurii plasamentului.
În cadrul acestui tip de servicii este prevăzut p lasamentul copilului la rude sau în cadrul unei
familii substitutive, fiind asigurată îngrijirea copilului pe o perioadă determinată de timp. Beneficiarii acestor servicii sunt copiii pentru care urmează să fie instituită tutela sau care vor
fi încredințați familiilor adoptive, copiii separați temporar sau definitiv de părinții lor, ca urmare
a aplicării măsurii plasamentului, inclusiv a plasamentului în regim de urgență, tinerii care au
vârsta de 18 ani împlinită și care beneficiază de protecție specială.
Servicii de tip rezidențial. Conform art. 123 din legea 272/2004, serviciile de tip
rezidențial sunt acele servicii prin care se asigură protecția, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii în condițiile prezentei legi
a măsurilor plasamentului.
Aceste servicii prezintă în componența lor centre de plasament, case de tip familial, centre de
primire a copiilor în regim de urgență și centre maternale. Persoanele care beneficiază de
37

serviciile de tip rezidențial sunt copiii separați temporar sau definitiv de părinții lor, copiii
pentru care a fost dispusă măsura plasamentului în regim de urgență, tinerii care au împlinit
vârsta de 18 ani și care au nevoie de protecție specială, cuplurile părinte/r eprezentant legal –
copil, în situația constatării riscului de abandon al copilului din motive neimputabile părintelui/reprezentantului legal, copiii din familii de refugiați, neînsoți de părinți.
În cadrul funcționării acestor servicii este asigurată, print re altele, respectarea drepturilor
copilului, protecția acestuia împotriva tuturor formelor de abuz, neglijare și exploatare,
responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea obligațiilor față de copii, garantarea unei
îngrijiri individualizate și pe rsonalizate a copiilor aflați în dificultate și promovarea îngrijirii
copilului în propria familie.(HG 1438/2004)
Un pas important în vederea sistematizării informațiilor privitoare la copiii aflați în dificultate,
a fost constituit de Ordinul numărul 280 din 2006 al Autorității Naționale pentru Protecția
Drepturilor Copilului în vederea introducerii informațiilor din sistemul de protecție al copilului
în baza de date Child Welfare Monitoring and Tracking Information System.
În urma adoptării Hotărârii Guve rnului numărul 1432 din 2004, a fost înființată Autoritatea
Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPCD), fiind stabilite atribuțiile,
organizarea și funcționarea acestei instituții. Conform acestei Hotărâri, ANPCD se organizează
și funncționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
În cadrul exercitării funcțiilor pentru care a fost înființat, ANPCD are, printre altele,
următ oarele atribuții: de a coordona activități și măsuri de implementare a obiectivelor strategiei
naționale în protecția și promovarea drepturilor copilului; elaborarea și coordonarea programelor în acest sens; centralizarea și sintetizarea informațiilor cu p rivire la principiile și
normele cu referitoare la drepturile copilului, stabilite de Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului; să ia măsurile necesare în vederea prevenirii sau înlăturării efectelor
actelor care duc la încălcarea drepturilor copil ului și de a elabora norme, standarde și
metodologii care să ajute la funcționarea serviciilor ce asigură protecția specială a copiilor.
Inițial, această instituție a fost denumită Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și
Adopție, fiind înființa tă în anul 2001 prin Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 12 iar
mai târziu, aprobată de legea numărul 252 din 2001. La data de 1 ianuarie 2005, în urma prevederilor legii numărul 275 din 2004 a fost denumită Autoritatea Națională pentru Protecția
Copilului. În timp, modificările și completările au fost consemnate în Hotărârea Guvernului
38

numărul 136 din 2007 prin care s -a decis rolul Consiliului de Coordonare în domeniul protecției
și promovării drepturilor copilului ca organism fără personalitate juridică, cu rol consultativ,
funcționând lângă secretarul de stat al ANPCD. Prin Hotărârea Guvernului numărul 1168 din
2007, ANPCD primește noi responsabilități, printre care, monitorizarea respectării drepturilor
copiilor și evaluarea modului de implementare a standardelor minime obligatorii cu privire la
funcționarea serviciilor destinate separării copiilor de părinții săi și a celor destinate protecției sale speciale. Ulterior, datorită legii numărul 329 din 2009, această instituție a fost desființată
ca ur mare a comasării cu Agenția Națională pentru Protecția Familiei, formându -se un nou
organism numit Autoritatea Națională pentru Protecția Familiei și Drepturilor Copilului.(Rădulescu 2011, p. 261)
Această instituție a avut contribuții importante în cadrul protecției drepturilor copilului în
România, dezvoltând Programe de interes național. Printre programele dezvoltate cu privire la
protecția copiilor victime ale neglijării se numără, printre altele , Crearea rețelei de asistenți
maternali profesioniști pentru protecția în regim de urgență a copiilor până la vârsta de 2 ani,
separați de familie, care are drept obiective principale: promovarea drepturilor copilului separat
de familie, care are vârsta d e cel mult 2 ani; acordarea îngrijirii necesare în cadrul familiei
asistentului maternal, prevenindu- se prelungirea spitalizării nejustificate pentru copiii nou
născuți părăsiți de familie în unitățile sanitare. Datorită implementării acestui Program, 23 d e
județe au angajat și format unu total de 680 de asistenți maternali și au asigurat îngrijirea unui
total de 720 de copii. În urma elaborării Ordinului numărul 276 din 2006, ordin comun cu
Ministerul Sănătății, în care s -a stabilit metodologia specifică în vederea coordonării
intervențiilor instituțiilor cu privire la activitățile de prevenire a abandonului în unitățile spitalicești.
Un alt Program dezvoltat face referire la Crearea și dezvoltarea serviciilor sociale comunitare
pentru copil și familie, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa și sprijinirii
reintegrării sau integrării copilului în familie. Obiectivele principale ale acestui prog ram au
fost acelea de a dezvolta capacitatea serviciilor de asistență socială de la nivelul consil iilor
locale prin angajarea unor persoane care dețin atribuții în acest sens și înființarea unor servicii alternative prin care să se asigure sprijinul necesar atât pentru copil cât și pentru familie.
Prin exercitarea funcțiilor sale, misiunea Autorității este aceea de a propune proiecte de politici
publice, de a coordona activitățile și măsurile de realizare a obiectivelor pe care și le propun,
de a evalua impactul pe care îl au în societate prin aplicarea obiectivelor propuse, de a
39

monitoriza respectarea drepturilor copilului, dezvoltând, în același timp, programe care să
vizeze protecția familiei.(Rădulescu 2011, p. 269- 271)
În urma adoptării Hotărârilor 289 din 2007 și 633 din 2007, Guvernul a aprobat alte șase
Programe de interes național, printre care se regăsesc și:
Înființarea de centre de plasament de tip familial –căsuțe și apartamente pentru copiii
din instituțiile cu o capacitate mai mare de 100 de locuri, care nu au fost restructurate pe
module de tip familial. Acest program are drept scop îmbu nătățirea calității îngrijirii și protecției
copiilor care necesită acest tip de îngrijire.
Dezvoltarea rețelei de servicii specializate pentru copiii ai căror părinți sunt plecați la
muncă în străinătate. Prin dezvoltarea acestui program, se are în veder e combaterea neglijării
copiilor care prezintă riscul de a fi lăsați în grija altor persoane decît a părinților.
Promovarea standardelor minime obligatorii în domeniul protecției copilului și
monitorizarea drepturilor copilului. În cadrul acestui program se dorește promovarea
intervenției echipei multidisciplinare și interinstituționale în favoarea copilului, sprijinirea
monitorizării în vederea respectării drepturilor copilului, creșterea calității îngijirii acordate de
către personalul din cadrul servici ilor de prevenire a separării copilului de familia sa și din
cadrul serviciilor de protecție a copiilor separați de părinți.
În decursul anului 2008, Guvernul României a aprobat programele de interes național pentru
perioada 2008- 2009, dar și metodologia de acordare a fondurilor și criteriile de identificare și
aplicare a proiectelor ce aparțin de programele respective. Astfel, în urma aprobării Hotărârilor de Guvern numărul 617 din 11 iunie 2008; 1382 din 28 octombrie 2008 și 723 din 17 iunie
2009, au fost aprobate următoarele programe de interes național: închiderea instituțiilor de tip
vechi pentru protecția copilului și înființarea de căsuțe de tip familial și apartamente;
dezvoltarea rețelei serviciilor sociale comunitare pentru copil și familie și perfecționarea
personalului care lucrează în serviciile de protecție a copilului.
Strategia națională cu privire la protecția și promovarea drepturilor copiilor în perioada 2008 –
2013 a fost aprobată de Hotărârea Guvernului numărul 860 din 13 august 2008. Aceas tă
Strategie și -a propus să acorde soluții concrete asupra problemelor existente, începând cu
identificarea resurselor necesare privind îmbunătățirea calității vieții copilului neglijat și a
tuturor celorlalte categorii de copii aflați în dificultate. (Răd ulescu 2011, p. 267- 269)
40

Sub influența sancționării internaționale a drepturilor copilului s -au înregistrat modificări
majore, din punct de vedere tradițional, între sfera publică și cea privată, astfel încât, în cadrul
vieții private, autonomia unei persoane este limitată de anumite legi care au determinat ca unele
aspecte ale vieții private să devină, în anumite condiții, publice.(Balahur 2001, p.18)
Neglijarea este un fenomen care este prezent atât la nivel național cât și internațional, afectând
în spec ial, țările care se regăsesc în stadiul de dezvoltare sau a celor sub -dezvoltate și reprezintă
realități dure ale unor copii. În astfel de cazuri, este esențială prevenirea situațiilor în care comportamentul adultului față de propriul copil sau față de copilul pe care îl are în grijă, este
neadecvat și dăunează acestora, prin crearea unui mediu protectiv și favorabil dezvoltării.
Pentru a se putea realiza acest lucru este necesară atât dorința părinților/reprezentantului legal
al copiilor de a creea un medi u protectiv, corespunzător dezvoltării, cât și, dezvoltarea unor
politici sociale și legi adecvate în vederea protejării copilului aflat în situația de neglijare.
Cea mai importantă perioadă a dezvoltării cadrului legislativ român este cuprinsă între anii
1990- 2004 deoarece s -a dorit restructurarea vechiului sistem de protecție a copilului care era
format, în mare parte, din instituții rezidențiale de tip mamut și în care accentul era pus numai
pe satisfacerea nevoilor primare precum cazare, hrănire și echi pare, fără a se încerca acordarea
serviciilor specializate orientate către recuperare, reabilitare sau readaptare socială.
Așa cum se poate observa din prezentarea analizei succinte a cadrului legislativ privind
protecția copilului realizată mai sus, concluzionez că în România există foarte multe legi pe
acest subiect. Problema prezentă însă, nu este aceea a lipsei unui cadru legislativ corespunzător,
ci a lipsei unei metodologii de aplicare a acestuia, în vederea prevenirii și a combaterii neglijării
sau a celorlalte situații în care copiii se află în situații de risc.

41

IV. CERCETARE

IV.1 Alegerea temei
Familia este cea mai veche instituție socială fundamentală care are ca obiectiv principal nașterea
și îngrijirea copiilor. Copiii reprezintă cea ma i mare bucurie și împlinire a unei familii, fiind în
același timp considerați a fi miracolul vieții, oferind astfel continuitate rasei umane. Valorile și principiile pe care le învață dar și educația primită reprezintă moștenirea transmisă generațiilor
ce vor urma dar și societății în ansamblul ei. Părinții sunt principalii responsabili în ceea ce
privește îngrijirea copiilor, deținând atât drepturi cât și obligații față de aceștia. Părinții au obligația de a -i îndruma spre calea cea dreaptă și de a le asig ura educația. În timp ce valorile și
principiile pe care le dobândesc îi formează ca oameni, educația le oferă informații pe care le
vor folosi în vederea menținerii siguranței și stabilității pe tot parcursul vieții.
Dar ce se întâmplă atunci când părinți i nu își îndeplinesc obligațiile față de copii? Ce se
întâmplă atunci când valoriile și principiile lipsesc? Atunci când educația este neglijată iar
copiii sunt lăsați să se descurce singuri? Să crească singuri? Și, ce este mai grav, ce se întâmplă
atunci când nevoile precum hrana, protecția și siguranța copilului sunt neglijate? Ce este
neglijarea copilului?
Neglijarea reprezintă cea mai frecventă formă de abuz a copilului în cadrul familial. Aceasta a
fost și continuă să fie o realitate a societății în ca re trăim. În vederea diminuării acestui fenomen,
este necesar ca prevenirea neglijării să devină un obiectiv principal în cadrul serviciilor de protecție a copilului din România dar și a serviciilor din afara granițelor. Conform statisticilor
ANPDCA, în ul timii ani se observă o creștere a numărului de cazuri raportate privind neglijarea
copilului. Aceste statistici ne arată foarte clar faptul că, neglijarea depășește cu mult mai mult numărul total al tuturor celorlalte forme de abuz asupra copilului raporta te la nivel național.
Astfel, dacă în anul 2012 sunt înregistrate 8648 de cazuri de neglijare ale copilului, în anul 2016
se observă o diferență remarcabilă, fiind raportate 10.181 cazuri de neglijare din totalul de
14.323 de cazuri de abuz iar dintre aces tea, 10.000 de cazuri reprezintă neglijarea copilului în
mediul familial.
42

Sursa: Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție

Pornind de la această analiză putem observa faptul că cea mai întâlnită formă de abuz asupra
copilului dar și c ea mai puțin dezbătută este neglijarea nevoilor fizice și psiho -emoționale ale
copilului chiar în cadrul familiei sale.
Datorită faptului că reprezintă un domeniu destul de necunoscut pentru mine și observând că se vorbește atât de mult despre formele de abuz asupra copilului dar atât de puțin despre neglijarea
acestuia, m -a determinat să vreau să analizez în detaliu acest subiect, alegându -mi astfel drept
titlu al lucrării mele de licență: ”Neglijarea copilului în mediul familial”.

IV.2 Prezentarea grupu lui de investigație
În vederea obținerii informațiilor necesare efectuării studiilor de caz, practica de specialitate va
fi efectuată în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Iași –
Serviciul pentru situații de urgență. În cadrul acestui serviciu sunt cercetate, printre altele, și
cazurile de neglijare a copilulului în mediul familial. Așadar, grupul țintă vizat este format din
copiii neglijați în mediul familial identificați în urma sesizărilor din cadrul DGASPC – Serviciul
pentru Situații de Urgență, Iași și familiile acestora.
În vederea obținerii informațiilor necesare prin aplicarea chestionarului, populația vizată este formată dintr -un număr de 31 de elevi ai clasei aV -a din cadrul Liceului Tehnologic Plopenii
Mari, Bot oșani și părinții acestora.
20122013201420152016
1207412192125421357614323
864884038817962510181Cazurile de neglijare din totalul cazurilor de abuz asupra copilului
2012- 2016
Cazuri neglijare înregistrate Total cazuri de abuz înregistrate
43

IV.3 Prezenta rea scopului, obiectivelor și a ipotezei cercetării
Scop:
Studierea în detaliu a fenomenului neglijării copiilor și înțelegerea particularităților neglijării
în mediul familial.
Obiective generale:
Analizarea c auzelor și a factorilor care favorizează apariția fenomenului de neglijare a copilului
în mediul familial.
Identificarea posibilelor modalități de prevenire a neglijării copilului în mediul familial.
Determinarea frecvenței cazurilor de neglijare a copilul ui în mediul familial prin aplicarea
chestionarelor asupra unui număr de 31 de copii din clasa a V -a și a părinților acestora.
Obiective specifice:
Identificarea relațiilor conflictuale dintre părinți și a consecințelor negative ale acestora asupra copiilo r.
Analizarea legăturii dintre statutul socio -economic și apariția fenomenului neglijării copilului
în mediul familial.
Identificarea percepției pe care o au părinții chestionați asupra fenomenului de neglijare a
copilului
Ipoteza cercetării bazate pe ches tionar:
Frecvența fenomenului de neglijare a copilului în mediul familial variază în funcție de: situația socio -economică, relațiile intrafamiliale, studiile părinților și genul copilului.

IV.4 Metodologia cercetării
Metodologia reprezintă sistemul de tehnici, norme și metode prin intermediul cărora se
realizează o cercetare. Datorită metodologiei cercetării, cercetătorul își ghidează activitatea prin
prisma ansamblului metodelor și tehnicilor potrivite colectăii informațiilor dorite. Astfel, în
cadrul cercetării mele privind fenomenul neglijării copilului în mediul familial, metoda
principală a colectării datelor este reprezentată de metoda studiului de caz.
44

Studiul de caz reprezintă o metodă de cercetare calitativă prin intermediul căreia este
prezent ată o realitate complexă. Această metodă este folosită de cercetătorii care doresc să
analizeze toate detaliile unui anumit context.
C. Robinson este de părere că studiul de caz poate fi definit ca fiind o strategie de cercetare
bine stabilită, focalizată pe un caz concret, cu luarea în considerare a tuturor particularităților
sale contextuale. Aceasta necesită utilizarea mai multor metode complementare de culegere,
analiză, prelucrare și stocare a informațiilor relevante atât cantitative cât și calitative.
O altă definiție este dată de Robert K. Yin care prezintă studiul de caz ca fiind o strategie de
realizare a unei cercetări, care necesită investigații empirice în legătură cu un fenomen
particular contemporan, într -un context de viață real și utilizând m ultiple surse de
informații. (Istocescu, 2004, pp. 16- 17)
În componența studiului de caz voi avea în vedere urmăroarea structură:
1. Date de identificare ale copilului;
2. Prezentarea problemei;
3. Istoric al dezvoltării psiho- individuale;
4. Educație;
5. Prezentarea fami liei;
6. Informații sociale și familiale:
• Istoric social
• Relații interpersonale din cadrul familiei;
7. Situația material- financiară:
• Condiții de locuit
• Situația financiară;
8. Planul de acțiune.
9. Genograma;
10. Harta eco;

Chestionarul. Conform Dicționarului de sociologie, chestionarul reprezintă o tehnică și,
corespunzător, un instrument de investigare constând dintr -un ansamblu de întrebări scrise și
eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau pr in autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate
răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.(Septimiu, 2001, p. 177)
45

Cel mai important aspect în elaborarea unei cercetări bazate pe chestionar este reprezentat de
ipotezele acestuia. Făr ă ipoteze chestionarul nu ar avea niciun folos.
Chestionarele se clasifică în: chestionare de date factuale (de tip administrativ) datele pot fi
observate și în mod direct; chestionarele de opinie fac referire la datele care sunt imposibil de
observat în m od direct și anume, tot ce înseamnă psihologia persoanei (atitudini, înclinații,
interese); chestionarele omnibus care prezintă mai multe teme, fiind cele mai des întâlnite; chestionarele cu întrebări închise; chestionarele cu întrebări deschise; chestionare
autoadministrative: chestionare poștale, chestionare publicate în ziare și reviste sau ca anexe la
diferite articole destinate vânzării.(Septimiu, 2001, pp. 180- 198)
Observația reprezintă cea de- a doua metodă de colectare a datelor. Observația este o metodă
fundamentală de culegere a datelor empirice utilizată în practica asistenței sociale. Deosebindu –
se de observația spontană, observația științifică este definită ca fiind o acțiune planificată care se ghidează după scopuri și ipoteze, prezentând reguli bine delimitate. Orice cercetare realizată
are ca metodă de colectare a datelor una sau mai multe forme ale observației. În cadrul cercetării
mele voi folosi observația externă (nonparticipativă) și observația structurată.(Miftode 2003,
pp. 124- 125)
Tehni ca documentară reprezintă o altă sursă de culegere a informațiilor. Pe parcursul
lucrării mele voi consulta atât bibliografia necesară pentru realizarea părții teoretice a lucrării
cât și documentele oficiale și statisticile referitoare la situația dată.

46

IV.5 STUDII DE CAZ
Studiu de caz (1)
I. Date de identificare ale copiilor
1. Nume : T.
Prenume : A. N
Sexul: Feminin
Vârsta: 7 ani
Data și locul nașterii : 5.10.2010, Iași
Domiciliul stabil: C omuna X , Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare gravă, exploatare prin muncă
Observații : Copilul nu are paternalitate recunoscută

2. Nume : T.
Prenume : A. L
Sexul: Feminin
Vârsta: 6 ani
Data și locul nașterii : 29.05.2012, Iași
Domiciliul stabil: C omuna X , Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare gravă, exploatare prin muncă
Observații : Copilul nu are paternalitate recunoscută

3. Nume : L.
Prenume : S. A
Sexul: Feminin
Vârsta: 2 ani și 10 luni
Data și locul nașterii : 19.07.2015, Iași
Domiciliul stabil: C omuna X , Iași
47

Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare gravă, exploatare prin muncă
Observații : Copilul are paternalitate recunoscută

4. Nume : T.
Prenume : F. L
Sexul: Feminin
Vârsta: 1 an și 10 luni
Data și locul nașterii : 13.07.2016, Iași
Domiciliul stabil: C omuna X , Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare gravă, exploatare prin muncă
Observații : Copilul nu are paternalitate recunoscută

II. Prezentarea problemei
Prezentul caz a ajuns în atenția DGASPC Iași în urma sesizării situației de către SPAS a unității
administrativ teritoriale de pe raza în care se află domiciluil familiei în cauză. În sesizarea
trimisă către DGASPC, reprezentatul SPAS cerea consili erea mamei și luarea măsurilor
necesare deoarece, mama nu dispune de mijloacele materiale pentru a se ocupa de minori în mod corespunzător. Cazul a mai fost sesizat la numărul de urgență a DGASPC Iași de către o persoană care a declarat că niște copii, car e o au ca mamă pe T. A.M, cerșeau în curtea
Castelului și a Mănăstirii Miclăușeni. Persoana descrie pe copii ca având un aspect neîngrijit și că mâncau cu foarte mare poftă ce li s -a oferit.
În urma evaluării realizate de către reprezentanții DGASPC se evi dențiază: din discuțiile
purtate, mai multe surse au declarat că mama trimite copilul T. A.N pentru a cumpăra băuturi
alcoolice, acesta fiind nevoit să ridice și să ducă la domiciliu sacoșe grele, de asemenea, tot
acest copil le duce pe surorile ei la grăd iniță și preia o parte din atribuțiile de îngrijire ale
acestora. Din acest motiv, minora T. F.L este foarte puternic atașată de sora T. A.N, pe care o identifică ca figură maternă iar în cazul în care aceasta nu este prezentă, manifestă o puternică
reacți e de anxietate de separare.
48

Copiii au un aspect neîngrijit, nu sunt îmbrăcați corespunzător anotimpului, au fost înscriși la
un medicul de familie dintr -o localitate învecinată de puțin timp și cu excepția copilului T. A.N,
ceilalți copii nu au fost vaccinați.

III. Istoricul dezvoltării psiho- individuale
Copiii au crescut într -o familie în care cei doi părinți se află într -o relație de uniune consensuală,
nu sunt căsătoriți. Copiii au locuit până în anul 2016 în orașul Iași, fiind luați de către mamă pe
stradă pentru a cerși. Din anul 2016 aceștia s -au mutat la domiciliul actual.
Minora T. A.N s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Este o persoană isteață,
extrovertită, comunicativă, stabilește foarte repede relații cu cei din jur.
Este aparent, clinic sănătoasă, copilul prezintă la nivelul scalpului porținuni în care nu îi crește
părul. Din acest motiv, aceasta poartă părul foarte scurt tuns și tot timpul o șapcă pe cap. Copilul
a fost înscris la medicul de familie, are toate vaccinurile la zi, ultimul control medical fiind în
anul 2013.
Minora T. A.L s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Este o persoană închisă în
sine, introvertită, prezintă agresivitate în situațiile în care se simte inconfortabil, nu este
comunicativă.
Este aparent clinic sănătoasă, copilul nu a fost înscris până în prezent la niciun medic de familie,
nu are efectuate vaccinările conform schemei naționale de imunizări.
Minora L. S.A s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Este o persoană introvertită,
prezintă uneori ieșiri agresive, prezintă dezinteres, nu este comunicativă cu persoanele străine,
prezintă indiferență față de persoanele din jur.
Este aparent clinic sănătoasă, copilul a fost transferat la un medic de familie din apropierea
domiciliului, are efectuate parțial vaccinurile stipulate în schema națională de imunizări.
Minora T. F.L s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Acesta prezintă un
atașament puternic față de minora T. AL, având un comportament puternic anxios atunci când
nu este lângă ea.
Este aparent clinic sănătoasă, copilul nu a fost înscris la un medic de familie până în prezent,
nu are vaccinurile stipulate în schema națională de imunizări.

49

IV. Educație
Minora T. A.N este elevă în clasa pregătitoare. Conform caracterizării psihopedagogice, aceasta
frecventează cu regularitate cursurile. De obicei participă activ la orele de curs, rezultatele avute
fiind satisfăcătoare. Este o elevă disciplinată, s -a integrat în colectivul clasei, este prietenoasă
și sociabilă cu ceilalți colegi.
Mama nu menține legătura cu cadrele didactice, nu răspunde solicitărilor, nu este interesată de
situația școlară a copilului sau de comportamentul acestuia.
Minora T. A.L este înscrisă la grupa mare în cadrul grădiniței local e. Conform caracterizării
psihopedagogice, copilul lipsește uneori de la cursuri și este indisciplinat. Rezultatele școlare sunt modeste. S -a integrat relativ bine în colectivul clasei dar uneori prezintă un comportament
agresiv față de ceilalți colegi.
Mama nu menține legătura cu cadrele didactice, nu răspunde solicitărilor, nu este interesată de
situația școlară a copilului sau de comportamentul acestuia.
Minora L. S.A este înscrisă la grupa mică în cadrul grădiniței locale. Conform caracterizării
psihope dagogice, copilul lipsește de la cursuri, este indisciplinat, rezultatele școlare fiind
modeste. S -a integrat relativ bine în colectivul clasei dar are unele comportamente agresive.
Mama nu menține legătura cu cadrele didactice, nu răspunde solicitărilor, nu este interesată de
situația școlară a copilului sau de comportamentul acestuia.

V. Prezentarea familiei
Mama:
Nume și prenume : T. A.M
Locul și data nașterii : 4.09.1981
Domiciliul legal: C omuna X , Județul Iași
Starea civilă: R elație de tip uniune cons ensuală
Studii : Fără studii (nu știe să citească)
Profesia/ ocupația: Nu are
Naționalitatea : Română
Etnia : Română
Religia : Ortodoxă
50

Starea de sănătate : Relativ bună, nu suferă de nici o boală cronică sau transmisibilă.
Elemente personale semnificative: A f ost ocrotită într -o măsură de protecție specială.
Antecedente penale : Nu a fost cercetată penal dar a primit numeroase amenzi pentru săvârșirea
în public de fapte, acte obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare;
constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane cu scopul de a săvârși acțiuni
ilicite, apelarea în mod repetat la mila publicului de către o persoană aptă de muncă precum și determinarea unor persoane la săvârșirea unor astfel de fapte, provocarea ori participarea
efectivă la scandal, în locuri publice; neluarea de către părinți sau de către persoanele cărora li
s-a încredințat spre creștere și educare un minor în vârstă de până la 16 ani, a măsurilor necesare
pentru a -l împiedica de la fapte de vagabondaj, cerșet orie sau prostituție.
Mama a locuit o vreme în Iași cu concubinul său L. M.A, în această perioadă aceasta a prestat
cerșetoria împreună cu copiii, existând mai multe sesizări în acest sens. În acest context, pentru
minorii T. C.G și T. S.M au fost institui te măsuri de protecție socială.
De aproximativ 2 ani mama locuiește în comuna X din Județul Iași, construind fără autorizație o casă cu o singură cameră, pe proprietatea tatălui concubinului.
Mama consumă frecvent băuturi alcoolice. Din discuțiile purtate cu ea, reiese faptul că minorii
nu cerșesc, că se ocupă în mod corespunzător de ei și că își asumă responsabilitatea îngrijirii
lor. Din observațiile reprezentantului DGASPC reiese faptul că aceasta își neglijează copiii, nu
le asigură strictul necesar, n u îi supraveghează în mod corespunzător, îi încurajează la
cerșetorie.

Tata:
Nume și prenume : L. M.A
Domiciliul legal: comuna X , Iași
Starea civilă: R elație de tip uniune cons ensuală
Studii : 6 clase
Profesia/ ocupația: Nu are
Naționalitatea : Română
Etnia : Română
Religia : Ortodoxă
Starea de sănătate : Nu se cunosc detalii
Antecedente penale : Ispășește o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie calificată.
51

Alți copii
1. T. C
(10.05.1999) Pentru acest copil a fost instituită o măsură de
plasament la Asistent Maternal Profesionist în Iași. Nu
a fost vizitat de mamă.
2. T. C.G
(25.09.2007) Pentru acest copil a fost instituită o măsură de
plasament la Asistent Maternal Profesionist în Iași. A
fost vizitată de mamă.
3. T. S.M
(7.06.2006) Pentru acest copil a fost instituită o măsură de
plasament la Asistent Maternal Profesionist în Iași. A
fost vizitată de mamă.
4. T. A.B
(27.03.2014) Acest copil se află în familie. La momentul preluării
celorlalți copii el se afla împreună cu ma ma în afara
domiciliului. Copilul este înscris la medicul de familie
din localitate, are vaccinurile parțial efectuate.
Observații: mama a mai dat naștere unor alți doi copii dintre care: unul este dat spre adopție iar
celalalt a murit în primul an de via ță.

VI. Informații sociale și familiale
Istoric social : L. M.A și T. A.M au o relație de uniune consensuală, nu sunt căsătoriți, iar în
urma relației lor s -au născut mai mulți copii, dintre care doar 5 minori se află în familie. Până
acum 2 ani aceștia l ocuiau în orașul Iași unde practicau cerșetoria împreună cu copiii lor. La
momentul actual, aceștia locuiesc la domiciliul actual de aproximativ 2 ani.
Relații interpersonale din cadrul familiei: Această familie locuiește împreună cu rudele
concubinului. Bunicul L.C, care a ispășit o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea
infracțiunii de omor, unchiul patern L.M care este căsătorit și are în îngrijire 3 copii, soția
acestuia este încadrată într -un grad de handicap accentuat și mătușa P. LE. care este văduvă.
Are în îngijire doi copii și mai are doi copii majori care sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Între membrii familiei nu există relații de înțelegere sau ajutor reciproc. După ce mama consumă băuturi alcoolice, se stârnesc deseori conflicte puternice cu ceilalți membrii menționați
mai sus, aceștia locuind în aceeași curte. Conform spuselor mamei, bunicul patern a fugărit -o,
în seara anterioară vizitei reprezentanților DGASPC, aruncând cu pietre în ea. Din declarația
52

reprezentantului legii, r eiese că în noaptea de revelion a fost nevoit să intervină de cel puțin 3
ori pentru a aplana conflictele din cadrul familiei.
În cadrul comunității familia este cunoscută ca fiind o familie cu probleme sociale.

VII. Situația material financiară
Condiții de locuit: Mama împreună cu cei 5 copii ai săi locuiesc într -o construcție, fără
autorizație, care este compusă dintr -o singură cameră. În urma vizitelor reprezentanților
DGASPC, s -a observat că imobilul era racordat la curent electric în mod ilegal, acest a nu era
iluminat natural deoarece geamul era spart și acoperit cu o pătura. Soba a fost stricată, aceasta
fiind singura sursă de încălzire pe timp de iarnă. Mama deținea o butelie care la momentul
vizitei reprezentantului DGASPC nu era încărcată, în consc ință, neutilizabilă. Condițiile
igienico -sanitare precare. Mama locuiește în aceeași curte cu ceilalți membri ai familiei lărgite
a concubinului ei.
Situația financiară: Veniturile familiei provin din alocațiile copiilor.

VIII. Plan de acțiune
Cei patru copii: T. A.N; T. A.L; L. S.A și T. F.L au fost preluați de reprezentantul DGASPC la
data de 11.05.2018 cand acesta a efectuat o vizită la domiciliu și a constatat că mama împreună
cu minora T. A.B erau la Iași pentru a -și vizita partenerul în închisoare, i ar ceilalți copii au fost
lăsați singuri la domiciliu fără supraveghere.

53

54

Fișă de observație

Persoana observată:
Nume și prenume: T. A.M
Data și locul nașterii: 4.09.1981
Sexul: Feminin
Nivel de educație: Nu are
Profesia: Nu are
Mediul de provenienț ă: Rural
Locul desfășurării observației: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Numărul persoanelor prezente: 3 persoane
În urma preluării copiilor de către asistentul social, mama s -a prezentat la DGASPC după 2
săptămâni. Aceasta a venit cu copilul rămas în familie, deoarece nu se afla la domiciliu atunci
când celelalte surori au fost luate. Din punct de vedere al conduitei expresive am observat următoarele lucruri: mama
reacționează, la unele întrebări ale asistentului social, cu î ncruntări ale frunții și ale
sprâncenelor, fapt pentru care am ajuns la concluzia că nu înțelege ceea ce este întrebată iar în unele cazuri, pare surprinsă de întrebările pe care i le adresează reprezentantul DGASPC.
Aceasta se uită în ochii asistentului s ocial atunci când i se adresează întrebări și atunci când dă
răspunsuri într -un timp scurt iar în unele cazuri, evită contactul vizual și pare că se gândește la
ceea ce ar trebui să spună. Ritmul respirației este constant.
În ceea ce privește pantomima, mama s -a așezat pe scaun, iar lângă ea, în picioare, așteaptă
fetița. Observând comportamentul brațelor și ale picioarelor, aceasta pare că nu își găsește locul.
Are momente când pune mâna pe copil în semn că îi oferă protecție, și momente când îl respinge
sau îl ignoră. Corelația dintre postura corpului și informațiile transmise îmi lasă impresia că
este foarte agitată, dar nu dorește să arate acest lucru în convorbirea cu asistentul social. Comportamentul pe care îl are față de copil diferă, în funcție de g radul de dificultate a întrebării
și a răspunsului pe care trebuie să îl acorde.
55

Am observat faptul că îmbrăcămintea mamei este curată și îngrijită, la fel ca și aspectul
acesteia. Nu aș putea spune același lucru și despre copil, care avea haine murdare ș i rupte pe
alocuri iar pielea îi era murdară.
Din punct de vedere al atitudinii față de asistentul social, la începututl convorbirii aceasta aprobă tot ce i se spune dar când răspunde la întrebări o face pe un ton ironic și uneori arongant.
Are o atitudine de superioritate uneori iar alteori nu pare să fie atentă la spusele asistentului
social. Am observat că atunci când i s -au pus unele întrebâri precum „ De ce v- ați trimis copiii
la cerșit ?” aceasta răspunde pe un ton iritat, ușor nervos. Mama nu nu și -a arătat disponibilitatea
de a coopera decât spre sfârșitul conversației, când a renunțat la atitudinea pe care o avea anterior.

56

Studiu de caz (2)
I. Date de identificare ale copilului
1. Nume : C.
Prenume : A. E
Sexul: Feminin
Vârsta: 6 ani
Data și locul nașterii : 26.03.2012, Iași
Domiciliul stabil: Comuna X, Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare, victimă indirectă a violenței domestice

2. Nume : C.
Prenume : N. M
Sexul: Feminin
Vârsta: 4 ani
Data ș i locul nașterii : 5.12.2013, Iași
Domiciliul stabil: Comuna X, Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare, victimă indirectă a violenței domestice

3. Nume : C.
Prenume : A. F
Sexul: Feminin
Vârsta: 1 an
Data și locul nașterii : 6.05.2017, Iași
Domiciliul stabil: Comuna X, Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
57

Tip de abuz: Neglijare, victimă indirectă a violenței domestice

II. Prezentarea problemei
Cazul a ajuns în atenția DGASPC în urma unui apel al poliției, cei trei copii fiind identificați
fără supraveghere, ei fiind lăsați singuri în tren. Aceștia au fost preluați de către agenții de
poliție, ulterior fiind abordați de către o persoană care susțiea că este tatăl copiilor.
În urma evaluării situației se evidențiază următoarele: copiii provin din relația de concubinaj a
părinților începută în anul 2011 când mama era minoră (avea 14 ani). Din declarațiile părinților,
mama și copiii au plecat de la domiciliu în decembrie 2017 la bunica maternă pe f ondul unor
conflicte. Tatăl a recunoscut că și -a agresat fizic partenera și că a fost amendat de poliție de mai
multe ori. Tatăl a declarat că se afla în gară pentru a- i aștepta pe cei trei copii împreună cu
mama acestora. Când a văzut că aceștia nu coboar ă s-a panicat și a început să îi caute pe prin
tren. Tatăl a apelat mama care i -a spus că a coborât și că minorii au fost lăsați singuri în tren.
Văzând ulterior că aceștia se află însoțiți de agenți de poliție, a declarat că nu se poate îngriji de creșter ea acestora.
Din observațiile agenților de poliție, copiii prezentau un aspect neîngrijit și o stare de igienă
precară, unul dintre ei prezentând urme ale violenței fizice pe corp. Copiii prezentau simptome de afecțiuni respiratorii. Copiii și tatăl au fo st preluați de serviciul de ambulanță și transportați
la Spitalul Sfânta Maria, impunându- se internarea unui copil.
Mama a declarat că a locuit la bunica maternă unde susține că nu are condiții pentru a- i întreține
pe copii și a coborât din tren din cauză că îi era frică de partener. Mama a declarat că este de
acord cu instituirea unei măsuri de protecție specială pentru copii.
Conform raportului de evaluare realizat de reprezentantul SPAS, mama a mai plecat de acasă
împreună cu copiii, în urma agresiunilor fizice care s -au petrecut în fața copiilor. La momentul
respectiv mama era însărcinată. Atât mama cât și tatăl erau modele disfuncționale.

III. Istoric al dezvoltării psiho- individuale
Copiii au crescut într -o familie în care cei doi părinți se află într -o relație de uniune consensuală,
nu sunt căsătoriți. Copiii au locuit împreună cu ambii părinți, fiind martori la certurile frecvente
ale celor doi și la agresiunile fizice manifestate.
58

Minorul C. A.E s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o ar e. Este un copil introvertit,
nu are inițiativă în a întreține o conversație, prezintă dezinteres, nu este comunicativ cu
persoanele străine, prezintă indiferență față de persoanele din jur.
Este clinic sănătos, copilul a fost examinat în unitatea de primiri urgențe a spitalului Sf. Maria,
Iași. La preluarea copilului de către reprezentanții DGASPC Iași s -a observat că prezenta
pediculoză, avea un grad de igienă redus, nu prezenta urme de violență pe corp.
Minorul C.N.M s -a dezvoltat normal în raport cu vâ rsta pe care o are. Este un copil închis în
sine, retras, cu dispoziție predominant tristă, prezintă o dezvoltare mintală la limita normalului.
Copilul a fost examinat la unitatea de primiri urgențe a spitalului Sf. Maria, Iași. În momentul
examinării, acesta prezenta traumatisme cranio -faciale vechi de 48 ore și exoriații faciale. La
preluarea de către reprezentanții DGASPC s -a observat că prezenta pediculoză, avea un grad
de igienă redus, nu prezenta urme de violență pe corp.
Minorul C.A.F s -a dezvoltat n ormal în raport cu vârsta pe care o are. Copilul a fost examinat la
unitatea primiri urgențe a spitalului Sf. Maria, Iași unde a fost diagnosticat cu „pneumonie
interstițială, stomatită albicans, rahitism carențial, exces ponderal, gastroanterită acută cu
Rotavirus și eritem fesier”.

IV. Educație
C.A.E – în prezent copilul se află înscris la grupa mare a Școlii Gimnaziale din cadrul unității
administrativ teritoriale unde își are domiciliul. Copilul nu a mai frecventat cursurile școlare
din luna decembrie 2017. Conform fișei psihopedagogice, copilul are o capacitate redusă de a –
și propune scopuri și de a se mobiliza pentru a le atinge. Este vesel, optimist, participă la
activitatea de grup numai dacă este solicitat.
C.N.M – în prezent copilul este înscris la grupa mică a grădiniței din cadrul unității administrativ
teritoriale unde își are domiciliul. Copilul nu a mai frecventat cursurile școlare din decembrie 2017. Conform fișei psihopedagogice, acesta are capacitate redusă de a- și propune scopuri și
de a s e mobiliza pentru a le atinge. Este timid, foarte emotiv, participă la activitatea de grup
numai dacă este solicitat.

59

V. Prezentarea familiei
Mama:
Nume și prenume : P. I.M
Locul și data nașterii : 14.01.1997
Domiciliul legal: Comuna X
Starea civilă: Rela ție de tip uniune consensuală
Studii : 7 clase
Profesia/ ocupația: Nu are (nu realizează venituri impozabile)
Naționalitatea : Română
Etnia : Română
Religia : Ortodoxă
Starea de sănătate : Nu se cunosc detalii
Antecedente penale: A fost cercetată penal pentru s ăvârșirea infracțiunii de furt calificat în anul
2011 pe când era minoră.
Comportament față de copii: A lăsat copiii fără supraveghere în tren, coborând într -o stație
anterioară, cu aproximativ 50 km înainte de destinație.
Tata:
Nume și prenume : C. A
Data nașterii: 06.09.1986
Domiciliul legal: Comuna X, Iași
Starea civilă: Relație de tip uniune consensuală
Studii : 8 clase
Profesia/ ocupația: Nu are
Naționalitatea : Română
Etnia : Română
Religia : Ortodoxă
Starea de sănătate : Nu se cunosc detalii
Antecedente penale: A fost cercetat penal pentru săvârșirea faptei de furt calificat, port sau
folosire fără drept de obiecte periculoase, violență domestică, viol, dar nu a fost condamnat
penal pentru că victima a retras plângerea. A fost sancționat contravențional pen tru tulburarea
liniștii publice.
60

Comportament față de copii: Nu își asumă răspunderea pentru îngrijirea celor trei copii în lipsa
mamei. Este de acord cu instituirea unor măsuri de protecție socială pentru cei trei copii.

VI. Informații sociale și familiale
Istoric social: P. I.M și C.A. au o relație de uniune consensuală, nu sunt căsătoriți, iar în urma
relației lor s -au născut 3 copii. La momentul nașterii primului copil mama era minoră, vârsta
acesteia fiind de 14 ani. Mama locuia împreună cu cei trei copii la domiciliul partenerului.
Atunci când între aceștia existau conflicte puternice, mama lua copiii și se muta pentru scurte
perioade de timp la bunica maternă a copiilor. Familia a ieșit în evidență în cadrul comunității
datorită certurilor și a neînț elegerilor care au avut loc în afara domiciliului.
Relații interpersonale din cadrul familiei: Relațiile din cadrul familiei sunt conflictuale. Sunt
prezente certurile dese precum și violența fizică asupra mamei în prezența copiilor. Părinții reprezintă m odele disfuncționale pentru copii.
Rudele din cadrul comunității care au fost identificate de reprezentanții D.G.A.S.P.C nu au dorit
să colaboreze cu aceștia.
Bunica maternă s -a căsătorit cu P. V.C. în anul 1993 iar această relație a durat timp de o lună.
După această scurtă relație, a avut o relație de concubinaj cu M.C, în urma acestei relații dând
naștere a 5 copii pe care nu i -a recunoscut din cauza stării civile a mamei. Ea a fost în străinătate
de mai multe ori, copiii fiind lăsați în grija lui M.C. F amilia a fost sprijinită de mai multe ori de
autorități. Ambii părinți au fost dezinteresați de creșterea copiilor și de îngrijirea lor.

VII. Situația material financiară
Condiții de locuit: Familia obișnuia să trăiască la domiciliul tatălui. Acesta dețin e o casă
formată din 3 camere dintre care doar 2 erau destinate locuirii. Casa este modestă, fiind branșată
la distribuitorul de energie electrică.
Situația financiară: Veniturile familiei provin din alocațiile de stat ale copiilor.

61

VIII. Plan de acțiu ne
În urma acordului părinților, asistentul social a identificat asistenți maternali din aceași
comunitate pentru a se îngriji de cei 3 copii. Conform raportului de monitorizare a evoluției
copiilor la asistentul maternal, reiese că fetele sunt îngrijite c orespunzător, fiindu- le oferit un
mediu securizant.
Până când au fost găsiți asistenți maternali s -a efectuat măsura de plasament în regim de urgență
pentru cei trei copii.

62

63

Fișă de observație
Persoana observată:
Nume și prenume: P.I.M și C. A
Mediul de proveniență: Rural
Locul desfășurării observației: Domiciliul tatălui
Numărul persoanelor prezente: 6 persoane

Din punct de vedere al conduitei expresive am observat următoarele lucruri: mama avea ochii
roșii și privea adesea în jos, spr âncenele erau puțin încruntate și fine linii expresive care m -au
determinat să cred că era tristă. Tatăl avea o față inexpresivă, nu părea nici supărat, nici fericit și nici nervos.
În ceea ce privește pantomima, mama ținea mâinile lângă corp și stătea s prijinită de ceva. Lângă
ea erau copiii dar nu avea nicio reacție față de aceștia. Aceasta se situa în spatele tatălui care avea mâinile în buzunar iar picioarele puțin depărtate. Am avut impresia că acesta nu este foarte
deschis față de asistentul social și că dorește să intimideze prin postura pe care o are.
În atitudinea față de asistentul social cei doi sunt destul de cooperanți. Au răspuns la întrebările
asistentului social și și- au dat acordul pentru instituirea unor măsuri de protecție pentru copii.
Informațiile transmise nu au scos la iveală iritabilitate. Tatăl părea că se află sub influența băuturilor alcoolice, dar nu era într -o stare avansată de ebrietate.

64

Studiu de caz (3)
I. Date de identificare ale copilului
1. Nume : C
Prenume : I.A
Sexul: Masculin
Vârsta: 13ani
Data și locul nașterii : 1.07.2005, Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare medicală

2. Nume : C
Prenume : D.A
Sexul: Feminin
Vârsta: 1 an și 7 luni
Data și locul nașterii : 30.09.2016, Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare medicală
4. Nume : O
Prenume : S.E
Sexul: Feminin
Vârsta: 7 ani
Data și locul nașterii : 16.03.2011, Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare medicală

65

II. Prezentarea problemei
Cazul a fost sesizat către DGASPC de medicul de familie care a afirmat că minorii C. D.A
diagnosticat cu malnutriție protein calorică și C. I.A diagnosticat cu epilepsie, nu sunt duși la
control medical de specialitate chiar dacă le- au fost eliberate bilete de trimitere în acest sens.
În urma vizitei făcute de reprezentanții DGASPC, au fost sesizate următoarele:
Mama are perioade de timp când merge în străinătate pentru a munci iar copiii sunt lăsați în
grija tatălui.
Conform spuselor medicului de familie, părinții copiilor care prezintă probleme de sănătate nu au arătat interes în ceea ce privește îngrijirea medicală a acestora. Acesta afirmă că a solicitat
de multe ori prezentarea copiilor la cabinet pentru ex aminare medicală, vaccinuri, rețete și bilete
de trimitere către specialiști însă părinții nu s -au prezentat, au întârziat foarte mult sau au venit
doar după ce i -au vizitat asistentul social din cadrul SPAS.
Pentru copilul C. I.A care este diagnosticat cu epilepsie, ultimul control medical a fost efectuat
la data de 23.12.2016. La data de 13.10.2017 medicul a eliberat bilet de trimitere pentru
neurologie dar părinții au neglijat prezentarea la medic.

III. Istoricul dezvoltării psiho- individuale
Minorul C . I.A s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Acesta prezintă un
temperament sensibil, uneori interiorizat, este emotiv și uneori trist.
Copilul a fost diagnosticat cu crize epileptice de la vârsta de 7 ani. Conform medicului, acesta
suferă , pe lângă crizele epileptice, de hipotrofie staturo -ponderală iar din punct de vedere
neurologic, a fost diagnosticat cu întârziere mintală ușoară.
Minora C. D.A s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are.
Copilul a fost diagnosticat cu malnut riție protein calorică de gradul II. Părinții au ignorat
sfaturile medicului de familie și îndrumarea medicului pediatru de a se prezenta cu copilul la
spitalul Sfânta Maria, Iași.
66

Minora O. S.E nu s -a dezvoltat adecvat în raport cu vârsta pe care o are. C onform spuselor
medicului, la vârsta de 6 ani aceasta cântărea 12 kg iar conform caracterizării psihopedagogice,
la vârsta de 7 ani arată ca și cum ar avea 5 ani.
Conorm spuselor medicului, aceasta a fost diagnosticată cu malnutriție protein calorică de
gradul II și anemie carențială.

IV. Educație
Conform caracterizării psihopedagocice, C. I.A este elev în clasa a III -a la școala din cadrul
unității administrativ teritoriale. Elevul a rămas repetent iar rezultatele școlare sunt slabe, în
special la disci plinele de bază. Stilul de muncă este inegal, are lacune în cunoștințe și rămâne
în urmă la învățătură. Uneori e nesigur pe el, alteori manifestă inițiativă. La lecții participă
selectiv, în general la răspunsurile orale. Cu ceilalți colegi este comunicati v și este acceptat de
grup.
Referitor la procesele intelectuale, se poate spune că la el predomină modalitatea auditivă de
recepție a informației, are o memorie slabă, prezintă o bună capacitate de observație și are o
imaginație bogată.
Copilul prezintă un vocabular redus, se exprimă bine în mod oral dar în scris foarte greu, scrie
corect doar atunci când se află sub supraveghere atentă. Cunoaște literele dar nu le leagă în cuvinte, deci nu are o citire tocmai bună. Nu înțelege mesajul citit, distorsionează cuvintele. La
matematică recunoaște numerele din categoria 0 -100 și efectuează adunări și scăderi. Are un
comportament adecvat față de ceilalți colegi, nu are abateri comportamentale.
Părinții nu mențin legătura cu cadrele didactice și nu se prezintă la ședințele cu părinții.
Conform caracterizărizării psihopedagogice, O. S.E este elevă în clasa pregătitoare din cadrul
școlii de pe raza unității teritorial administrative.
Aceasta frecventează cu regularitate cursurile. De obicei participă activ la orele de curs,
rezultatele avute fiind satisfăcătoare. Este activă la lecții, are o exprimare eficientă, o memorie bună, cunoaște literele și formeazză cuvinte, cunoaște cifrele și efectuează operații de adunare
și scădere. Este o elevă disciplinată, s -a integr at în colectivul clasei, este prietenoasă și sociabilă
cu ceilalți colegi.
Părinții nu mențin legătura cu cadrele didactice și nu se prezintă la ședințele cu părinții.
67

V. Prezentarea familiei
Mama:
Nume și prenume : C. E
Locul și data nașterii : 23.02.1986
Domiciliul legal: Comuna X, Județul Iași
Starea civilă: Relație de tip uniune consensuală
Profesia/ ocupația: nN are
Naționalitatea : Română
Etnia : Română
Religia : Ortodoxă
Starea de sănătate: Nu se cunosc detalii
Tata:
Nume și prenume : C. I.P
Domicil iul legal : Comuna X, Județul Iași
Starea civilă: Relație de tip uniune consensuală
Profesia/ ocupația: Muncitor necalificat în metalurgie
Naționalitatea : Română
Etnia : Română
Religia : Ortodoxă
Alți frați :
Nume și prenume Nivel de școlarizare Starea de săn ătate Observații
C. F.C
25.03.2015

– Este înscris la
medicul de familie. Până în prezent,
părinții nu s -au
conformat
trimiterilor
medicului de familie
pentru tratament de
specialitate.
68

C. C.M
4.12.2006 Este înscrisă în clasa
a VII -a la școala din
cadru l unității
administrativ
teritoriale. Este înscrisă la
medicul de familie.
Minora locuiește
împreună cu familia
și prezintă un
atașament puternic
față de ceilalți frați.
C. S.N
19.03.2008 Este înscrisă în clasa
a III-a la școala din
cadrul unității
admin istrativ
teritoriale. Este înscrisă la
medicul de familie. Minorul locuiește
împreună cu familia
și prezintă un
atașament puternic
față de ceilalți frați.

VI. Informații sociale și familiale
Istoric social: Părinții prezintă o lungă relație de concubinaj. În urma acestei relații, au luat
naștere 5 copii iar mama a mai născut un copil care are un alt tată. Nu se cunosc detalii despre
rudele părinților sau despre alți copii ai acestora.
Relații interpersonale din cadrul familiei: Familia are un comportame nt normal, civilizat și
prezintă bune relații de vecinătate. Conform vecinilor, aceștia nu au comis abateri de la normele de conduită și conviețuire socială.

VII. Situația material financiară
Condiții de locuit: Locuința este formată din trei camere și salon, starea de igienă a locuinței
este adecvată, aceasta este racordată la rețeaua de electricitate, este mobilată corespunzător,
dețin bunuri de uz casnic: frigider, aragaz, televizor.
Situația financiară: Veniturile familiei sunt formate din salariul tatălui în cuantum de 1099 lei,
alocația de stat în cuantum de 610 lei și alocația de susținere a familiei în cuantum de 328 lei.

69

VIII. Plan de acțiune
În vederea rezolvării situației de risc în care se află minorii din familie, asistentul social
împreună cu medicul vor monitoriza familia în vederea parcurgerii etapelor de evaluare
medicală ce se impun pentru minorii din familie cu probleme și anume: internarea copilului C. D.A pe data de 7.03.2018 la spitalul Sfânta Maria, Iași și a urmăririi evoluției stări i de săntate
a minorei precum și a respectării tratamentului ce se impune de urmat pentru aceasta, și internarea minorului C. I.A pe data de 23.03.2018 pentru evaluare, a posibilității înscrierii
acestuia într -un grad de handicap și a respectării tratament ului ce se impune de urmat.
Părinții vor fi monitorizați de către asistentul social și de medicul de familie pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin cu privire la creșterea și îngrijirea copiilor din familie.

70

71

Ghid de observație

Persoana observată:
Nume și prenume: T. R
Data și locul nașterii: : 24.07.1978, Iași
Sexul: Feminin
Nivel de educație: Nu a u rmat studii școlare
Profesia : Nu are
Mediul de proveniență: Rural
Locul desfășurării observației: La domiciliu
Numărul persoanelor prezente: 3
Atunci când a a ieșit din casă, mama avea o privire bulversată iar ochii aveau cearcăne și erau
roșii. Aceasta prezenta numeroase riduri proeminente pe față, ceea ce mi -a dat impresia că abia
se trezise. În timpul convorbirii, sig ura diferență a expresiei feței a fost dispariția ridurilor. La
unele într ebări adresate de asistentul social aceasta își încruntă ușor sprâncenele și fruntea și își
ferește privirea . Aceasta avea o voce groasă și em ana un miros puternic de alcool . Buzele îi
erau uscate iar ritmul respirației normal.
Mama ținea picioarele ușor depărtate iar brațele pe lângă corp . La adresarea unor întrebări din
partea asistentului social aceasta făcea câteva mișcări precum încrucișarea picioarelor sau
strângerea mainilor, schimbându- și atitudinea pentru o scurtă perioadă de timp. Aceasta nu a
prezent at un comportament ieșit din comun. Informațiile date erau parțial în acord cu expresia
feței și postura corpului.
Din punct de vedere al vestimentației, mama avea haine murdare și nu era curată pe piele.
Atitudinea față de asistentul a fost în unele situații cooperantă, în altele arogantă dar și umilă,
atunci când nu a putut face dovada că a pregătit de mâncare copiilor.
72

Unele răspunsuri date erau ironice sau cu dublu înțeles. Asistentul social nu a putut vorbi tot
ceea ce și -a propus din cauza stării de ebrietate a mamei .
Am auzit copii jucându- se dar nu i -am putut observa.
Mama a afirmat că tatăl era plecat la un vecin pentru a -l ajuta la unele treburi.

73

Studiu de caz (4)
I. Date de identificare ale copilului
1. Nume : P
Prenume : E.D
Sexul: Feminin
Vârsta: 16 ani
Data și locul nașterii : 5.04.2002, Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare emoțională și fizică din partea mamei

2. Nume : P
Prenume : M.A
Sexul: Masculin
Vârsta: 15 ani
Data și locul nașterii : 26.03.2003, Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia : Română
Naționalitatea: Română
Tip de abuz: Neglijare din partea mamei

II. Prezentarea problemei
Cazul a ajuns în atenția DGASPC în urma solicitării poliției a evaluării psihologice pentru
copilul P. E.D. În urma evaluării cazului de către reprezentanții DGASPC s -a constatat faptul
că cei doi copii, P. E.D și P. M.A, locuiesc la domiciliul unei persoane din localitate din cauza neînțelegerilor pe care le au cu concubinul mamei (B. I). Mama a declarat faptul că minorul P.
M.A nu este primit înapoi în cadrul familiei din cauza faptului că este leneș și nu se ocupă de treburile gospodărești pe care i le cere partenerul acesteia să le facă. În cazul m inorei P. E.D,
partenerul mamei a declarat că s -a comportat normal la început și că problemele au început să
apară atunci când aceasta a început o relație. Din acceastă cauză, minora a început să lipsească
frecvent de acasă și avea dese conflicte verbale.
74

Mama a declarat răspunderea parentală pentru cei doi copii, a menționat că nu dorește instituirea
unei măsuri de protecție pentru aceștia dar nu a putut oferi o soluție la problema descrisă și nici
nu și -a arătat disponibilitatea de a face anumite demersur i pentru îmbunătățirea situației în care
se află.
Reprezentanții DGASPC au efectuat vizite la domiciliul lui Ș. M – persoana în grija căreia se
află copiii. Aceasta a declarat că îi găzduiește pe copii pentru ca aceștia să nu rămână fără
adăpost. Din spuse le sale, din urma unei conversații avute cu mama copiilor, aceasta din urmă
ar fi spus că acceptă întoarcerea la domiciliu a băiatului dar nu și a fetei. Ș. M a fost de acord ca cei doi copii să fie preluați de către reprezentanții DGASPC.
Cei doi copii de clară că sunt nevoiți să lucreze cu ziua pentru a asigura veniturile necesare
continuării studiilor. Aceștia declară că mama nu s -a interesat de ei și nu a venit să îi viziteze
la acea familie, ei păstând legătura doar telefonic. Copiii au spus că partener ul mamei nu îi
primește înapoi și nici ei nu doresc să se întoarcă la domiciliul acestuia.
Cei doi copiii nu au eliberată cartea de identitate.
Reprezentanții DGASPC au efectuat o altă deplasare la domiciliul mamei pentru o reevaluare
a situației familiale și de a se discuta cu mama pentru medierea relației dintre ea și cei doi copii.
Mama nu a permis accesul reprezentanților DGASPC în locuință menționând că a primit o citație de la tribunal și că va depune întâmpinare, refuzând orice colaborare cu reprezen tanții
DGASPC până când avocatul îi va spune contrariul.
Medicul de familie a declarat că ceilalți minori care se află în familie nu au probleme de sănătate
și că în general aceștia au un aspect neîngrijit și o igienă precară dar au fost situații când s -au
prezentat și îngrijiți. Nu s -au constatat semne ale abuzului sau ale neglijării.

III. Istoric al dezvoltării psiho- individuale
P. E.D s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Conform evaluării psihologice
făcută la cererea organelor de pol iție din cadrul comunității, minora prezintă intoleranță față de
alte persoane, experiența sa de viată determinând -o să-și piardă încrederea în oameni. Este puțin
sociabilă, neacceptarea de ceilalți trădează o neîmpăcare cu propria persoană, este afecată
emoțional de respingerea din partea propriei familii. Aceasta prezintă o fire introvertită și o
atitudine defensivă, este supărăcioasă și timidă. Prezintă stări de indispoziție afectivă (tristețe) și este cooperantă doar cu persoanele care -i inspiră încrede re.
75

Conform adeverinței acordate de medicul de familie, minora este clinic sănătoasă.
P. M.A s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Conform evaluării psihologice
făcută la cererea organelor de poliție din cadrul comunității, minorul prezintă o fire energică,
sociabilă, este bine integrat în grupul de egali.
Conform adeverinței acordate de medicul de familie, minorul este clinic sănătos.
IV. Educație
P. E.D – în prezent minora a rămas repetentă în clasa a IX -a în cadrul unui liceu agricol din
Municipiul Iași. Aceasta înregistrează un număr de 51 de absențe nemotivate pe semestrul I.
Copilul nu a mai frecventat cursurile școlare din decembrie 2017, motivele pentru care
absentează fiind lipsa resurselor financiare, astfel neputându- se deplasa în oraș.
Conform fișei psihopedagogice emisă de unitatea de învățământ, copilul participă activ, cu
interes, este spontan, intervine cu completări, este sârguincios, se încadrează în disciplina
activității, este receptiv la observații și îndumări, se man ifestă mai mult retras, rezervat, izolat,
este puțin comunicativ, nesigur, lipsit de încredere.
Conform fișei psihopedagogice emisă de unitatea de învățământ, copilul provine dintr -o familie
dezorganizată, cu un climat necorespunzător care nu asigură satis facerea nevoilor educaționale
iar părinții/îngrijitorii legali manifestă dezinteres total asupra situației școlare a copilului și nu răspund cererilor de a se prezenta la școală.
P. M.A în prezent este elev în clasa a IX -a în cadrul unui liceu agricol din municipiul Iași.
Minorul înregistrează un număr de 25 de absențe nemotivate și este corigent la 3 materii.
Copilul manifestă interes scăzut pentru activitățile școlare, nu își duce la bun sfârșit sarcinile
care i se dau, nu prezintă atenție la explicațiile făcute în cadrul orelor de curs. Acesta este
integrat în colectiv și nu prezintă comportamente neadecvate în incinta unității școlare.
Conform fișei psihopedagogice emisă de unitatea de învățământ, copilul provine dintr -o familie
dezorganizată, cu un clim at necorespunzător care nu asigură satisfacerea nevoilor educaționale
iar părinții/îngrijitorii legali manifestă dezinteres total asupra situației școlare a copilului și nu răspund cererilor de a se prezenta la școală.

76

V. Prezentarea familiei
Mama:
Nume și prenume : P. M.A
Data nașterii : 8.05.1974
Domiciliul legal: Comuna X
Starea civilă: Relație de tip uniune consensuală
Studii : 8 clase
Profesia/ ocupația: Nu are (nu realizează venituri impozabile)
Naționalitatea : Română
Etnia : Română
Religia : Ortodoxă
Starea de sănătate : Clinic sănătos
Comportament față de copii: În cadrul SPAS au existat sesizări verbale conform cărora mama
își trimitea copiii la cerșit în curtea bisericii iar din cauza consumului frecvent de alcool, nu se
îngrijește în mod corespunzător de aceștia. Mama a declarat în scris că dorește să aibă gijă în
continuare de creșterea copiilor.
Tata:
Copiii au paternalitate necunoscută
Alți copii:
1. P. D.C
(10.11.2004) Acest copil se află în familie. Minorul prezintă
paternalitate necunoscută. El ev în clasa a VIII -a.
2. P. P.D
(11.11.2006) Acest copil se află în familie. Minorul prezintă
paternalitate necunoscută. Elev în clasa a VI -a.
3. P. S.I
(21.12.2008) Acest copil se află în familie. Minorul prezintă
paternalitate necunoscută. Elev în clas a a IV -a.
4. B. V.P
(17.03.2015) Acest copil se află în familie. Minorul prezintă
paternalitate recunoscută.

Obs. Mama a mai născut un copil J. I.I care a rămas în îngrijirea tatălui și cu care nu mai ține
legătura.
Mama a mai născut 2 copii dintr -o altă relație. Copiii au avut paternalitatea recunoscută. Copiii
au beneficiat de măsuri de protecție specială iar mama nu a mai menținut legătura cu ei.
77

VI. Informații sociale și familiale
Istoric social: Mama, P. M.A a avut 4 relații de tip uniune consensuală. Din urma primei relații
cu S.D au luat naștere 5 copii: P. E.D; P. M.A; P. D.C; P. P.D și P. S.I. Conform declarațiilor
mamei, partenerul acesteia a decedat nerecunoscând paternitatea copiilor. După decesul
partenerului, mama a fost nevoită să părăsea scă imobilul în care locuia. Aceasta a fost sprijinită
de către un ONG în vederea găsirii unui adăpost. Din cauză că mama nu a cooperat, i -a fost
retras sprijinul și a început o altă relație de concubinaj.
A doua relație a fost cu un alt partener, din urma acestei relații născându -se doi copii. Copiii au
avut paternalitatea recunoscută. Copiii au beneficiat de măsuri de protecție specială iar mama nu a mai menținut legătura cu ei.
A treia relație a fost cu J.L. În urma relației celor doi a luat naștere J. I .I care până la vârsta de
4 ani a beneficiat de îngrijire în cadrul familiei. În urma neînțelegerilor dintre cei doi, mama a
părăsit căminul conjugal și l -a lăsat pe minorul J. I.I în grija tatălui.
În prezent, mama este într -o relație de concubinaj cu B.V . În urma relației s -a născut minorul
B. V.P.
Relații interpersonale din cadrul familiei: Atât mama cât și partenerul acesteia sunt cunoscuți
în comunitate drept a fi consumatori de alcool. Sub influența băuturilor alcoolice aceștia au
frecvente certuri, d rept pentru care relația mamei cu partenerul este una tensionată.

VII. Situația material financiară
Condiții de locuit: Mama împreună cu ceilalți copiii pe care îi are în îngrijire locuiesc la
domiciliul partenerului acesteia, proprietate personală. Casa este construită din chirpici, are 3
camere, hol, este abonată la rețeaua de energie electrică, au apă curentă și prezintă un confort
mediu.
Situația financiară: Mama este beneficiară a legii 277/2010 privind alocația pentru susținerea
familiei. Singura su rsă de venit este asigurată de alocațiile de la stat.

VIII. Plan de acțiune
În urma acordului celor doi copii, aceștia au fost preluați de către reprezentanții DGASPC și au
fost emise dispoziții de plasament în regim de urgență. Aceasta a fost o măsură de protecție
temporară. Măsura plasamentului în regim de urgență a fost înlocuită cu măsura plasamentului
78

la Centrul de Servicii Sociale „Veniamin Costache” Iași – Centrul social de tip familial
Veniamin Costache – apartamente.
Totodată, mama are obligația d e a presta între 20 -40 ore lunar, pentru fiecare copil, de muncă
în folosul comunității, în acțiuni sau lucrări de interes local pe durata aplicării măsurii de
protecție specială, pe raza administrativ teritorială în care își are domiciliul sau reședința.

79

Ghid de observație

Persoana observată:
Nume și prenume: P. M.A
Data nașterii: 8.05.1974
Sexul: Feminin
Nivel de educație: 8 clase
Profesia: Nu are
Mediul de proveniență: Rural
Locul desfășurării observației: Domiciliul mamei
Numărul pe rsoanelor prezente: 3

Asistentul social s -a deplasat la domiciliul mamei pentru a încerca să medieze relația dintre
mamă și cei doi copii. Mama nu a primit asistentul social în curte, susținând că nu va vorbi cu
acesta până când nu se va consulta cu avoca tul său.
Mama avea o privire fermă iar fruntea și sprâncenele erau încruntate. Ritmul respirației era
accelerat iar obrajii îmbujorați. Aceasta părea să aibă o stare de nervi dinainte de sosirea
asistentului social și părea că este sub influența băuturilor alcoolice.
Aceasta era situată în spatele porții închise. Părea că era îngrijită în mod corespunzător iar
hainele erau curate.
Atitudinea pe care o avea față de asistentul social era rece, fiind vizibil deranjată de prezența acestuia. În timpul convorbir ii, nu- l lăsa să termine ce are de spus iar majoritatea răspunsurilor
date erau cu subînțeles. Analizând acest comportament, concluzionez că mama era iritată de prezența și scopul pentru care s -a prezentat asistentul social la domiciliul acesteia.
Partenerul și ceilalți copii nu au ieșit afară în timpul vizitei.

80

Studiu de caz (5)
I. Date de identificare ale copiilor
1.Nume : T.
Prenume: I.D.C
Sexul: Masculin
Vârsta : 8 ani
Data și locul nașterii : 24.02.2010, Iași
Domiciliul stabil: Sat X, Județul Iași
Religia: Ortodoxă
Etnia: Română
Naționalitatea: Română

2. Nume : B. N.
Prenume: T
Sexul: Masculin
Vârsta : 6 ani
Data și locul nașterii : 13.05.2012, Iași
Domiciliul stabil: Sat X, Județul Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia: Română
Naționalitatea: Română

II. Prezentarea problemei
Sesizarea a fost făcută de către medicul de familie din cauza faptului că minorii nu sunt duși de
către părinți la examenele de bilanț și vaccinări.
81

În prezent, familia se compune din cei doi părinți care se află într -o relație de concubinaj ș i
patru copii. Părinții consumă frecvent băuturi alcoolice și manifestă un dezinteres total în ceea
ce privește creșterea și educarea copiilor în sensul că, minorii nu au frecventat cursurile școlare,
nu au avut asigurate hainele și încălțămintea în timpul sezonului rece, nu au avut asigurate
condiții de igienă corespunzătoare, doi dintre copii nu prezentau documente de identitate, au fost lăsați nesupravegheați în repetate rânduri, fiind găsiți cerșind pe raza Municipiului Iași.
Aceștia mai au copii care s e află în instituții de ocrotire socială. Familia locuiește într -o casă
închiriată, condițiile de locuit fiind precare. Părinții nu au loc de muncă stabil, veniturile realizate fiind rezultatul diverselor activități de muncă prestată la alți oameni și din alocațiile și
ajutoarele pentru copii.
Situația școlară a copiilor este nesatisfăcătoare, aceștia acumulând multe absențe în decursul anului școlar 2016- 2017, motiv pentru care prezintă dificultăți în ceea ce privește scrisul, cititul
și calculul. S -au int egrat greu în colectivul școlar, prezentând frecvente conflicte cu ceilalți
colegi.

III. Istoric al dezvoltării psihoindividuale
T. I.D.C s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Este un copil izolat, nu îi place
să socializeze cu colegii , crează situații conflictuale când aceștia se apropie de el și devine
violent, prezentând atât un comportament violent cât și un limbaj vulgar. Este aparent clinic sănătos.
T. B.N s -a dezvoltat normal în raport cu vârsta pe care o are. Este o persoană int rovertită, nu
are inițiativă în a întreține o conversație, prezintă dezinteres, nu este comunicativă cu persoanele străine, prezintă indiferență față de persoanele din jur. Acesta este deseori nedisciplinat (înjură,
scuipă, lovește), nu posedă cunoștințe ș i deprinderi de conduită civilizată. Este aparent clinic
sănătos.

IV. Educație
T. I.D.C se află înscris la școala gimnazială din raza unității administrativ teritoriale, în clasa I.
Copilul absentează destul de des iar din această cauză nu a reușit să se integreze în colectivul
din care face parte. Este retras, nu s -a adaptat la cerințele mediului școlar, nu prezintă
capacitatea de a înțelege și de a asimila cele predate, nu poate susține un dialog, nu îndeplinește
82

sarcinile școlare, nu îi place să sociali zeze cu ceilalți copii, crează situații conflictuale când
aceștia se apropie de el și devine violent, prezentând atât un comportament violent cât și un
limbaj vulgar.
T. B.N face parte din grupa mare a grădiniței din satul în care își are domiciliul. Aces ta nu a
reușit să se integreze în colectivul clasei din cauza comportamentului pe care îl are. Copilul absentează în mod frecvent, este retras și neadaptat la cerințele mediului școlar. Nu prezintă
capacitatea de a înțelege și de a asimila cele predate. Nu poate susține un dialog, nu îndeplinește
sarcinile școlare.
Familia a fost foarte puțin cooperantă în vederea sprijinirii activității de integrare a copiilor, nu
menține în niciun fel contactul cu școala, nu participă la întâlnirile de consiliere parental ă, nu
participă la întâlnirile cu părinții, motivând mereu că au copii mici și sunt ocupați. Nu sunt interesați de situația școlară sau de comportamentul copilului.

V. Prezentarea familiei
Mama:
Nume : T
Prenume: R
Data și locul nașterii : 24.07.1978, Iași
Studii: Nu a urmat studii școlare
Stare civilă: Relație de tip uniune consensuală
Domiciliul stabil: Comuna X, Județul Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia: Română
Naționalitatea: Română
Ocupație: Nu are
Loc de muncă: Nu are
Stare de sănătate: Este diagnosticată cu sifilis latent
83

Tata:
Nume : P
Prenume: I
Data și locul nașterii : 02.03.1980, Iași
Studii: 8 clase
Stare civilă: Relație de tip uniune consensuală
Adresa de domiciliu: Comuna X, Județul Suceava
Adrea de rezidență: Comuna X, Județul Iași
Religia : Ortodoxă
Etnia: Română
Naționalitatea: Română
Ocupație: Nu are
Loc de muncă: Nu are (prestează munci ocazionale în comună)
Stare de sănătate: Nu este trecut în evidență cu boli cronice sau afecțiuni neuro psihice
Frați și surori
Nume și prenume Nivel de școlariz are Observații
1.

P. P.A

– Copilul locuiește
împreună cu familia,
prezintă relații de
atașament față de
ceilalți frați, acesta nu
este îmbrăcat și hrănit
în mod corespunzător
2.

Copilul locuiește
împreună cu familia,
84

P. D.P – prezintă relații de
atașament față de
ceilalți frați, acesta nu
este îmbrăcat și hrănit
în mod corespunzător

VI. Informații sociale și familiale
Istoric familial: Familia este compusă pe baza unei relații de uniune de tip consensuală dintre
părinți și cei patru copii. Conf orm anchetei sociale realizate, reiese faptul că tatăl părăsește
frecvent domiciliul concubinei. T.R mai are cinci copii pentru care a fost instituite măsuri de ocrotire: T. V.F. născut la data de 04.04.1999, T.A.L născută la data de 19.05.2001, T.P.R
născut la data de 15.05.2004, T.I.S născută la data de 15.0.2004 și T.D.I născut la data de
10.07.2008.
T.V.F a fost ocrotit în Complexul de Servicii Sociale pentru Copii Tg. Frumos. Din decembrie
2014 acesta este în familie și a refuzat reîntoarcerea în centr u motivând că nu este mulțumit de
condițiile existente. În acest sens, mama a declarat că nu dorește să- și mai trimită copilul în
cadrul complexului, solicitând în scris încetarea măsurii de plasament și reintegrarea în familie
a acestuia.
Pe raza localit ății au fost identificate următoarele rude de până la gradul IV care au declarat că
nu doresc să se ocupe de copii: T.E. (67 ani) bunica maternă, T.V.(68 ani) bunic matern.
Relații interpersonale în cadrul familiei: Mama T.R. are o relație de concubinaj cu numitit P.I.
Din cauza consumului frecvent de băuturi alcoolice, relațiile din cadrul familiei sunt
conflictuale. Sunt prezente certurile dese precum și violența fizică asupra mamei în prezența
copiilor. Părinții reprezintă modele disfuncționale pentru copii.

VII. Situația material financiară
Condiții de locuit: Familia locuiește cu chirie într -un imobil în stare avansată de degradare,
locuința este compusă din 4 camere dintre care o singură cameră este destinată folosirii, restul
camerelor nu au ferestre și uși. Condițiile de igienă din locuință sunt nesatisfăcătoare pentru
creșterea și îngrijirea corespunzătoare a copiilor. Casa este racordată la rețeaua electrica,
85

mobilierul este unul sumar, improvizat iar încălzirea locuinței se realizează cu ajutorul sobei cu
plită din interiorul camerei. Familia deține drept bunuri casnice un frigider și un televizor.
Situația financiară: Veniturile familiei sunt formate din ajutor social în cuantum de 442 lei,
alocație de susținere a familiei în cuantum de 306 lei și alocație de stat în cuantum de 446 lei.
Familia beneficiază de toate prestațiile ce pot fi oferite de primăria comunei din raza
administrativ -teritorială a domiciliului.

VIII. Plan de acțiune
În vederea optimizării situației intrafamiliale și a prevenirii separării copiilor de familie se va
realiza: consilierea părinților cu privire la obligațiile părintești pe care le au față de copii; analiza
de caz în SCC (identificarea unor soluții la nivel local; monitorizarea lunară în colaborare cu
medicul de familie.

86

87

IV.6 Concluzii ale studiilor de caz
În cele mai multe situații, în cadrul familiei care își neglijeză copiii sunt prezenți anumiți factori
care încurajează producerea acestui fenomen. În cazurile pe care le- am studiat, factorii care
favor izează neglijarea copilului țin atât de părinți cât și de familia lărgită a acestora.
Particularitățile nrglijării copilului în mediul familial nu sunt puține, ele sunt multiple și se regăsesc în majoritatea familiilor pe care le -am studiat. Astfel, cauze le pe care le- am identificat
fac referire la: nivelul socio -economic precar, lipsa unui domiciliu stabil, condiții de locuit
inadecvate, izolarea socială, carențele educaționale ale părinților și modele parentale
neadecvate preluate de la părinții acestora, nepregătirea psihică a mamei pentru a avea o astfel
de responsabilitate (în momentul primei nașteri, una din mamele cu care am intrat în contact
avea vârsta de 14 ani), lipsa suportului din partea familiei lărgite, dependența de alcool, violențe
fizice ș i verbale între părinți față de copiii acestra, violențe fizice și verbale între mamă și
familia lărgită a tatălui, lipsa unui părinte, migrația unui părinte, comportamentul infracțional
al părinților, ispășirea pedepselor privative de libertate.
Toate aceste cazuze determină plasarea responsabilității și obligațiilor parentale pe plan
secundar. Privind din prisma tuturor acestor lucruri, copilul este cel care suferă cel mai mult
chiar dacă foarte puține dintre aceste aspecte îl vizează în mod direct.
Tot aceste cauze îi determină pe copii să formeze un atașament dezorganizat față de părinți,
acest lucru fiind prezent și în cazul părinților.
Confruntându- se cu aceste probleme, părinții nu -și mai găsesc timpul pentru acordarea atenției
necesare copiilor, ac eștia preluând multe dintre atribuțiile părinților în ceea ce privește îngrijirea
copiilor. De multe ori, cel mai mare frate are grijă de ceilalți frați mai mici: le dau de mâncare,
îi schimbă, îi spală și îi însoțesc în drumul spre grădiniță. Acesta este un tipar specific familiilor
care își neglijează copiii.
Una dintre cele mai comune situații, după sărăcie, în care copilul este neglijat într -o măsură mai
mare sau mai mică, este reprezentată de relațiile conflictuale dintre părinți. Aproape în toate
cazurile pe care le -am studiat, este prezent acest factor care produce consecințe negative grave
asupra copiilor, mai ales la nivel psihic. Consecințele relației dintre părinți se pot observa cel mai bine la una dintre familiile pe care le -am studiat, acei cop ii prezentând un temperament
interiorizat, sunt închiși în sine, retrași, greu adaptabili. Aceștia nu au inițiativă în a întreține o conversație, prezintă dezinteres, nu sunt comunicativi cu persoanele străine, prezintă indiferență
88

față de persoanele din j urul lor, au o dispoziție predominant tristă, iar unul dintre ei prezintă o
dezvoltare mintală la limita normalului.
Sărăcia reprezintă unul din principalii factori care favorizează apariția fenomenului de neglijare
a copilului în cadrul familiei.
Acest l ucru este confirmat de numeroasele cercetări care au fost realizate pe acest subiect.
Nivelul de sărăcie al persoanelor care își neglijează copiii este foarte ridicat, veniturile fiind
asigurate doar din alocațiile de stat ale copiilor și din diferitele munci zilnice care sunt prestate
în comunitate.
În cadrul familiilor pe care le -am observat, cu excepția uneia dintre ele în care tatăl lucra iar
împreună cu alocațiile minorilor, părinții puteau oferi copiilor strictul necesar și anume: hrană, îmbrăcăminte și condiții de locuit acceptabile, celelalte familii prezentau un nivel economico –
social foarte scăzut.
Pe lângă veniturile foarte scăzute pe care le au, și condițiile de locuit sunt precare și nepotrivite pentru a asigura un climat favorabil bunei dezvolt ări a copiilor.
Toate familiile pe care le -am observat sunt întemeiate printr -o relație de uniune consensuală a
părinților, unele dintre aceste cupluri neavând un domiciliu comun ci mai degrabă, ei locuiau fie la domiciliul partenerului, fie la domiciliul familiei lărgite a unuia dintre ei.
Consider că prezența unui grad ridicat de sărăcie determină apariția a cel puțin una din formele neglijării, și anume, neglijarea fizică. Din studiile de caz pe care le -am realizat, reiese faptul că,
în general apariția unei forme a neglijării conduce, automat, și la apariția celorlalte forme. Cele
mai frecvente dintre acestea sunt: neglijarea fizică, neglijarea educațională, neglijarea medicală
și neglijarea emoțională.
Consider că, pentru a fi eficienți prevenirea situaț iilor de neglijare se poate face doar prin
intervenția calitativă a personalului calificat din componența anumitor ONG -uri sau a
serviciilor publice care se ocupă cu consilierea mamei și medierea relațiilor conflictuale pe care
o au părinții cu familia lă rgită.
Referindu -mă la cazurile studiate, consider că cea mai adecvată și mai eficientă metodă de
prevenire a negijării copilului în mediul familial este consilierea, în special a mamei. Din ce am observat, acestea nu știu cum ar trebui să se comporte cu copiii lor, nu știu cum să stabilească
o relație cu aceștia, sunt preocupate de relațiile conflictuale pe care le au în interiorul familiei
89

și nu mai acordă atenție problemelor cu care se confruntă copiii sau sunt consumatoare de alcool
iar singurul lucru pe care îl preocupă este acela de a face rost de băutură.
Consider că părinții nu sunt conștienți de efectele pe care le au comportamentul lor asupra
copiilor. Aceștia ar trebui ajutați să se pună pe picioare, ar trebui consiliați și adus la cunoștință
efectele comportamentului lor. În acest sens, sunt de părere că ar trebui să se pună accentul pe
inițierea unor campanii de informare și conștientizare la nivel local, asupra fenomenului de
neglijare și a repercursiunilor acestui fenomen. Aceste campanii ar putea fi organizate de către
asistentul social din cadrul primăriilor de pe raza unităților teritorial administrative.
Totodată, un factor important care vizează în mod direct prevenirea acestor situații reprezintă găsirea unui loc de muncă. Majoritatea fami liilor care își neglijează copiii prezintă o situație
socio -economică precară, neputând să asigure nici măcar lucrurile strict necesare ce țin de
igienă, hrană sau îmbrăcăminte.
Sunt de părere că nu trebuie să se recurgă la măsura preluării copiilor din m ediul familial decât
în situații foarte grave, în care aceștia se află într -o situație de risc crescut iar viața le este pusă
în pericol. În restul cazurilor, pe lângă acordarea serviciilor și sprijinului financiar din partea
statului, consider că în cazur ile în care copiii riscă să fie luați din cadrul familiei, ar trebui să se
încerce, în primă fază, consilierea specializată a mamei și/sau a familiei.

90

IV.7 Analiza chestionarelor
Răspunsuri cu privire la relația copil părinte și componența fami lială
Întrebați cum este familia lor, copiii au răspuns în proporție de 62% că este iubitoare, 21% au
răspuns că este foarte grijulie iar 17% au răspuns că este liniștită.
Copiii au răspuns într -un procent de 75% că locuiesc cu ambii părinți, în timp ce 21% au răspuns
că locuiesc doar cu un singur părinte și 4% au răspuns că locuiesc la bunici.

Majoritatea copiilor afirmă că se simt mai apropiați de mamă 67% iar tatăl ocupă un procent de
25%; celelalte persoane de care se simt apropiați copiii sunt fra ți/surori în proporție de 8 %.

Copiii se simt iubiți în familiile lor în proporție de 100% și pe parcursul unei zile se simt așa
foarte des 54%, des 42% și rar 4%.
62%21%17%Cum este familia ta?
Iubitoare Foarte grijulie
Liniștită Cu certuti dese
Severă Indiferentă
75%21%4%Cu cine locuiești?
Cu ambii părinți
Doar cu unul dintre părinți
Cu bunicii
Cu alte prsoane
67%25%8%Față de cine te simți mai apropiat?
Mama Tata Frați/Surori Bunici Alte persoane
91

Întrebați dacă atunci când fac greșeli părinții le explică unde greșesc, copiii au răspuns afirmativ
într-un procent de 100%. Copiii afirmă că părinții îi ajută atunci când le cer ajutorul într -un
procent de 96% iar 4% dintre aceștia spun că părinții îi ajută uneori.

67% dintre copii au răspuns că au frați sau surori mai mici iar 82% dintre ei au răspuns că
aceștia sunt îngrijiți de mamă, 12% sunt îngrijiți de tată, iar 6% dintre copiii au răspuns că au
chiar ei grijă de frații lor.
100%În relația cu părinții mei mă simt:
Iubit Acceptat Respectat Respins
Ignorat Izolat Nedorit
54%42%4%Cât de des ai aceste sentimente pe
parcursulunei zile?
Foarte des Des Rar Foarte rar Deloc
100%Atuci când ai făcut vreo
greșeală părinții tăi ți- au
explicat unde ai greșit?
Da Nu
96%4%Atunci când le ceri ajutorul,
părinții tăi te ajută?
Da Nu Uneori
92

Majoritatea părinților afirmă că petrec peste 2 ore pe zi cu copilul, această afirmație fiind
selectată de 84% din părinții care au participat la completarea chestionarelor. În celelalte
situații, aceștia afirmă că petrec 2 ore pe zi cu copilul 13% sau mai puțin de 2 ore, 3% dintre
părinți.

Conform răspunsurilor date, între 32% și 55% dintre părinți im plică foarte des copiii în
activitățile ce se desfășoară în cadrul familiei și nu sunt ezitanți când vine vorba de a- și arăta
afecțiunea copiilor. Totodată, este de remarcat faptul că, părinții implică copiii în aceeași măsură în luarea deciziilor importan te, mai precis, în proporții de 29% foarte des, des și rar, iar
un mic procent dintre părinți, respectiv 10% și 3%, cer părerea copiilor foarte rar și niciodată.
67%33%Ai frați sau surori mai mici?
Da Nu
82%12%6%Dacă ai, cine are grijă de ei?
Mama Tata Bunicii Eu
84%13%3%Cât timp petreceți în medie cu copilul dvs.?
Mai mult de 2 ore 2 ore Mai puțin de 2 ore Deloc
93

Răspunsuri cu privire la educația copilului și relația cu școala
Conform răspunsurilor dat e de părinți (97%), copiii frecventează cu regularitate cursurile
școlare iar un procent de 3 % aparținei categoriei care răspunde negativ acestei întrebări.
Răspunsurile părinților se află, în mare parte, în acord cu răspunsurile copiilor care afirmă în
proporție de 100% că merg în fiecare zi la școală.

Întrebați dacă stau acasă pentru a avea grijă de frații mai mici în loc să meargă la școală, copiii
au răspuns în proporție de 100% negativ.

55%48%29%55%32%
29%16%29%29%55%
13%26%29%10%13%
3%7%10%3%
3%3%…
Să-l luați când mergeți în vizită la prieteni sau rudeSă mergeți împreună la plimbare, film, teatruSă-i cereți părerea atunci când se iau decizii importante în …Să-l lăudațiSă-i acordați sprijin emoționalCât de des se întâmplă:
Niciodată Foarte rar Rar Des Foarte des
100%Mergi în fiecare zi la școală?
Da Nu
97%3%Copilul merge la școală în mod
regulat?
Da Nu
100%Stai acasă să ai grijă de frații
tăi mai mici în loc să mergi la
școală?
Da Nu
94

Dorind să aflu care este atenția pe care o acordă părin ții activității școlare a copiilor, în urma
răspunsurilor date, reiese faptul că, de verificarea temelor se ocupă, în majoritatea cazurilor,
mamele 74%. Celelalte persoane care se ocupă de verificarea copiilor la teme mai sunt: tații
16% și frații mai mari 3%. Într -o proporție de 7%, părinții au răspuns că nu îi verifică pe copii.
Pe cealaltă parte, copiii au afirmat că sunt verificați la teme de părinți în proporție de 100%.

În privința interesului părinților de a comunica cu școala, majoritatea părinț ilor afirmă că merg
la școală doar la ședințele cu părinții 71%, părinții care merg din 3 în 3 luni la școală reprezintă 19% din răspunsurile primite, iar cei care merg o dată pe an reprezintă un procent de 3% din
răspunsuri. Ultima categorie este cea în c are se încadrează părinții care merg la școală doar dacă
sunt chemați și reprezintă 7% din totalitatea răspunsurilor.

Referitor la sancționarea comportamentelor, 35% dintre părinți răspund că sunt de acord cu aplicarea pedepselor, pe când 26% dintre pări nți răspund că nu sunt de acord. Majoritatea
părinților 39%, afirmă că sunt de acord cu aplicarea pedepselor doar în anumite situații.
74%7%3% 16%Cine îl verifică pe copil la teme?
Mama Tata Frați mai mari Nimeni
100%Ești verificat de părinții tăi atunci
când îți faci lecțiile?
Da Nu
71%7%19%3%În anul școlar 2017- 2018 de câte ori ați fost la școală să vă
interesați de situați alui?
Deloc Doar la ședințele cu părinții Doar dacă suntem chemați
Din 3 în 3 luni De două ori pe an O dată pe an
95

Comportamente de pedepsire a copilului în cadrul familiei
Privitor la pedepsele pe care le aplică copiilor, părinții recunosc că principala modalitate de a -i
pedepsi pe copii este accea de a anula anumite privilegii 90%, în timp ce ceilalți părinți (10%)
spun ca aplică alte pedepse copiilor.

Conform răspunsurilor copiilor, principalele pedepse care le sunt acordate r eprezintă
confiscarea telefonului mobil 33%, alții răspund că sunt certați atunci când fac ceva nepotrivit
13%, un procent de 29% dintre copii susțin că primesc alte pedepse cum ar fi: nu mai primesc
dulciuri, sunt puși să învețe mai mult, nu mai au voie l a televizor, sunt puși să hrănească
iepurașii, nu mai sunt lăsați să se joace cu prietenii; în timp ce restul copiilor 25%, au răspuns
că nu primesc
pedepse.

35%
26%39%Sunteți de acord ca atunci când copilul greșește să i se aplice
pedepse?
Da Nu Doar în anumite situații
90%10%Care sunt pedepsele pe care le aplicați copiilor dvs.?
I se anulează anumite privilegii Pedepse pe care nu i le -ați mai aplicat
Izolare, ignorare, respingere Altele
13%
25%33%29%Ce fel de pedeapsă primești atunci când faci ceva
nepotrivit?
Sunt certat Nu sunt pedepsit Mi se confiscă telefonul Altele
96

Analizând răspunsurile date de părinți, 90% dintre aceștia afirmă că știu tot timpul unde și cu
cine își petrece copilul timpul liber, în timp ce 10% dintre părinți afirmă că li se spune unde și
cu cine iese copilul dar nu verifică. Răspunsurile date de părinți corespund în mare măsură cu
cele date de copii, aceștia afirmând că în 96% din cazuri, familia știe tot timpul ce fac aceștia
în timp ce 4% dintre afirmații susțin că rareori sunt întrebați ce fac.

Întrebați dacă au fost situații în care copiii au fugit de acasă, răspunsurile părinților au fost în
proporție de 100% negative.

Răspu nsuri cu privire la situația economică
Potrivit afirmațiilor date, situația financiară actuală față de situația financiară a anului trecut
este mult mai bună pentru 26% dintre părinți, mai bună pentru 36%, la fel pentru 35% dintre
aceștia, în timp ce situ ația financiară este mai rea pentru 3% din totalul răspunsurilor.
În privința veniturilor actuale în raport cu cheltuielile lunare, acestea sunt suficiente pentru
achiziționarea tuturor bunurilor dorite, fără excepții pentru 36% dintre părinți, sunt sufic iente
pentru achiziționarea anumitor bunuri, cu restricție pentru 29%, ajung pentru cheltuielile lunare
4%
96%Cât de supravegheat te simți de
familia ta?
Nimeni nu mă întreabă niciodată nimic
Sunt lăsat tot timpul singur în casă
Rareori sunt întrebat ce fac
Familia mea știe tot timpul ce fac
10%
90%De obicei, știți unde și cu cine își
petrece copilul dvs. timpul liber?
Nu îmi spune când și cu cine iese și nici nu verific
Îmi spune unde și cu cine iese dar nu verific
Știu tot timpul unde și cu cine își petrece timpul
liber
100%Au fost situații în care copilul a fugit de
acasă?
Da Nu
97

plănuite pentru 32% dintre aceștia, în timp ce, pentru 3% nu ajung nici pentru procurarea
strictului necesar.

Răspunsuri cu privire la climatul fami lial
Întrebați despre relația pe care o au cu partenerul/partenera, 16% din părinți au răspuns că
frecvența certurilor este rară, 39% au răspuns că frecvența certurilor este foarte rară, iar
majoritatea 45% au răspuns că nu se ceartă niciodată cu partenerul/partenera.

Doar un procent de 3% din totalitatea răspunsurilor a admis faptul că certurile care au loc între
parteneri se au loc în prezența copilului, celelalte răspunsuri 97%, neagă faptul că certurile
dintre parteneri se produc în prezența copiilor . Totodată, 100% din răspunsurile primite neagă
faptul că soțul/soția sunt agresați sau agresează partenerul în prezența copiilor.
36%
29%32%3%Veniturile actuale în raport cu
cheltuielile lunare sunt:
Suficiente pentru achiziționarea tuturor bunurilor dorite,
fără restricții
Suficiente pentru achiziționarea anumitor bunuri, cu
restricție
Ajung pentru cheltuielile lunare plănuite
16%
39%45%Care este frecvența certurilor dintre dvs. și
partenerul/partenera?
Foarte des Des Rar Foarte rar Niciodată
26%
36%35%3%Cum apreciați situația
financiară actuală față de
situația financiară a anului
trecut?
Mult mai bună Mai bună
La fel Mai rea
Mult mai rea
98

Neglijarea copiilor
Conform răspunsurilor date de copii cu privire la situațiile care ar putea evidenția neglijarea
acestor a, ei au răspuns în proporție de 100% la fiecare întrebare adresată, astfel:

79% dintre copii au răspuns că au cunoștință de alți copii care se află în situațiile de mai sus iar
75% din totalul copiilor care au răspuns afirmativ la întrebarea anterioară au afirmat că le- au
oferit ajutor.
3%97%100%
Atunci când vă certați, o faceți în prezența
copilului?S-a întâmplat să vă agresați fizic soțul/soția
sau să fiți agresat/ă în prezența copiilor?
Nu Da
100%100%100%100%100%100%
Ai fost lăsat singur în casă timp de mai multe zile?Ești lăsat singur noaptea doar cu frații sau surorile
mai mici?Furi ca să mănânci?Au fost situații când nu ai primit suficientă
mâncare sau apă chiar dacă știi că era suficientă?Ai suferit de frig iarna trecută pentru că nu ai avut
îmbrăcăminte și/sau încălțăminte călduroasă?S-a întâmplat să te îmbolnăvești iar părinții tăi să
nu te ducă la medic sau să îți dea medicamente?
Nu Da
21%
79%Cunoști copii care se află în
situațiile menționate mai sus?
Da Nu
75%25%Dacă da, tu sau familia ta le-
ai oferit vreun ajutor?
Da Nu
99

Copiii au afirmat că în cazul în care cunosc copii ce se află în situațiile de mai sus vor anunța
familiile 54%, profesorii 4%, poliția 4% și în proporție de 9%, aceștia au răspuns că vor anunța
serviciul de asistenț ă socială. Ceilalți copiii 25% au afirmat că nu știu unde ar trebui să se
adreseze iar 4% dintre aceștia au răspuns că nu vor anunța pe nimeni.

Răspunsuri cu privire la fenomenul neglijării
Întrebați la ce se referă neglijarea copiilor, un procent de 32% au răspuns că nu știu ce înseamnă
aceasta, pe când 68% dintre părinți au dat următoarele răspunsuri:
Privarea copilului de timp și activități desfășurate împreună cu părinții. Lipsa atenției
și a dragostei din partea părinților.
Neincluderea copilului în activitățile zilnice, ignorarea lui.
Neaco rdarea atentiei pe care o merit ă, în raport cu vârsta pe care o are.
Permisiunea de a sta în fața televizorului, tabletei sau telefonului pentru un timp
îndelungat.
Neglijarea copilului se referă la lipsa de inter es din partea părinților pentru ceea ce se
petrece cu acesta în mediul școlar, extrașcolar sau acasă.
Neglijarea copilului se referă la lipsa supravegherii, neacordarea afecțiunii de care are
nevoie, mai ales atunci când este mic, nepreocuparea privind starea lui de sănătate fizică,
emoțională, nepăsare față de dezvoltarea sa pe toate planurile.
Neglijarea copilului se referă la privarea acestuia, uneori inconștient, de o bună
educație. 54%
4%4%25%4%9%Pe cine anunți dacă ai cunoștințe de copii care se află în
situațiile menționate mai sus?
Familie Profesori Poliție Nu știu Pe nimeni Serviciul de asistență socială
100

Neacordarea unei educații potrivite.
Neglijarea copilului se referă la privarea acestuia de nevoile de bază precum: hrană,
apă, igienă, adăpost, îngrijire medicală, educație sau suport emoțional.
Neglijarea face referire la lipsa comunicării, copilul este certat de fiecare dată când
greșește, nu îi este explicat ce e bine și ce e rău.
Se referă la neatenția părinților privind educația, nevoile emoționale și cele medicale
ale copilului
Neîndeplinirea nevoilor imediate ale copilului.
Neglijarea se referă la lipsa de comunicare dintre părinte și copil, la ignorarea nevoilor
și la indiferența cu care este tratat.
I se ignoră nevoia de educație, este exclus din activitățile la care participă părinții, nu
este ajutat să se integreze.
Întrebați care consideră că este cea mai gravă formă a neglijării, aceștia au răspuns în proporție
de 51% că este reprezentată de abandon, 12% neglijarea fizică, 12% neglijarea emoțională, 12%
neglijarea educațională, 8% neglijarea medicală și 5% neglijarea sexuală. Totodată, un procent de 52% dintre părinți au răspuns că nu cunosc care sunt consecințele neglijării copilului.

Părinții care au răspuns afirmativ privind cunoașterea consecințelor neglijării (48%), au completat cu unele exemple precum:
Suferință psihică, introvertirea.
12%
12%
12%
8%5%51%Care considerați că este cea
mai gravă formă a neglijării?
Neglijarea fizică Neglijarea educațională
Neglijarea emoțională Neglijarea medicală
Neglijarea sexuală Abandonul
48%
52%Știți care sunt consecințele
neglijării asupra copiilor?
Da Nu
101

Comportament agresiv.
Abandonul școlar. Neîncrederea în părinți, distanț area față de aceștia.
Devine introvertit, emotiv, nu comunică, crește un frustrat.
Izolarea acestuia, integrarea în anturaje nepotrivite, implicarea în acțiuni care îi pot
afecta pe viitor atât dezvoltarea psihică cât și cea fizică, obezitatea, etc.
Se in tegrează în anturaje nepotrivite, fuga de acasă, este tentat de a consuma alcool,
droguri, tutun.
Este luat de protecția copilului.
Abateri comportamentale și suferințe emoționale. Depresie, rezultate școlare scăzute, izolare.
Dificultatea de a se integra în societate, inhibare, introvertire, agresivitate (care se
manifestă diferit, în funcție de tipologia copilului).
Neintegrarea socială a copilului, interiorizare, rezultate slabe la învățătură.
Conform părinților, principalele cauze ale neglijării sunt să răcia 87%, lipsa sprijinului din
partea statului pentru familiile cu probleme 71%, serviciile acordate sunt insuficiente pentru
creșterea și educarea copilului 59%, lipsa informării părinților cu privire la creșterea și educarea
copiilor 55%, numărul mare de copii pe care îl au în îngrijire 55%, necunoașterea legislației cu
privire la drepturile și obligațiile părintești 41% și alte motive decât cele menționate anterior, 61%.

59%41%55%71%55%87%61%
41%59%45%29%45%13%39%
Serviciile acordate sunt insuficiente pentru creșterea și …Necunoașterea legislației cu privire la drepturile și …Lipsa informării părinților cu privire la creșterea și …Lipsa sprijinului din partea statului pentu familiile cu…Numărul mare de copii pe care îl au în îngrijireSărăciaAlteleCare credeți că sunt principalele motive pentru care copiii sunt neglijați?
Da Nu
102

Conform răspunsurilor date, 32% din totalul părinților care au răspuns că cunos c persoane care
și-au neglijat copiii iar dintre acestea, doar 14% au făcut o sesizare. Întrebați dacă cunosc unde
ar trebui să se adreseze în cazul în care doresc să facă o sesizare, 74% au răspuns afirmativ,
numind drept principale instituții: serviciul de asistență socială din cadrul unității administrativ
teritoriale 95% și poliție 5%.

Date personale
În cazul copiilor, majoritatea acestora care au răspuns chestionarului sunt de gen masculin 54%
iar categoria de vârstă ce predomină este cuprinsă între 11 ani (42%) și 12 ani (50%) însă, sunt
și copii care au vârsta de 10 ani (4%) și 13 ani (4%).

32%14%74%68%86%
26%
Aveți cunoștință de
persoane care și -au
neglijat copilul?Dacă da, ați făcut
vreo sesizare?În cazul în care
doriți să sesizați o
formă de neglijare
asupra copilului,
știți unde să vă
adresați?
Da Nu
5%
95%Dacă da, unde vă adresați?
Poliție Serviciul de asistență socială
54%46%Gen
Masculin Feminin
4%
42%
50%4%Vârsta
10 11 12 13
103

În cazul părinților, majoritatea persoanelor care au răspuns acestui chestionar sunt de gen
feminin (87%) iar restul de genul masculin (13%). Vârsta pers oanelor este cuprinsă între 29 și
51 de ani, 87% dintre aceștia fiind căsătoriți, 10% necăsătoriți iar 3% divorțați. Numărul copiilor pe care îl au variază de la 1 copil pe familie până la 7 copii pe familie. Persoanele care
au răspuns la acest chestionar prezintă studii medii în proporție de 55%, liceale în proporție de
16%, postliceale în proporție de 6% și universitare în proporție de 23%.

În ceea ce privește profesia pe care o au, 65% afirmă că sunt casnice, 7% sunt muncitori în
fabrici și profeso ri, iar 3% sunt educator, economist, cadru militar, asistent medical, consultant
IT, jurist și inspector.

13%
87%Gen:
Masculin Feminin
87%10%3%Stare civilă
Căsătorit Necăsătorit Divorțat
55%16%6%23%Nivel educație
Medii Liceale
Postliceale Universitare
3%3%3%3%3%7%3%7%3%65%
Cadru militarEconomistInspectorJuristConsultant ITMuncitor fabricăEducătorProfesorAsistent medicalCasnicăProfesie
104

IV.8 Concluzii ale chestionarelor
Conform răspunsurilor date de persoanele care au răspuns c hestionarelor , frecvența cazurilor
de neglijare este foarte mică. Din analiza răspunsurilor , a reieșit faptul că: 4% dintre copii au
răspuns că rareori sunt întrebați ce fac iar 6% dintre aceștia au răspuns că frații mai mici sunt
lăsați în grija lor.
În urma analizei răspunsurilor date de părinți reiese faptul că 3% dintre aceștia petrec mai puțin
de 2 ore pe zi cu copilul iar 7% mărturisesc că nu îi verifică pe copii la teme. 13% acordă rar copiilor sprijin emoțional pe când 3% îi laudă rar și 3% nu îi laudă niciodată.
Din analiza acestor răspunsuri, ajung la concluzia că acești părinții nu acordă suficientă atenție
trăirilor emoționale ale copiilor.
29% dintre părinți vorbesc rar cu copiii în privința schimbărilor majore ce vor avea loc în
familie , în timp ce 10% vorbesc foarte rar iar 3% niciodată.
7% dintre părinți afirmă că ies foarte rar la plimbare/teatru/film cu copiii în timp ce 3% declară
că nu ies deloc. 13% iau foarte rar copilul în viziă la rude/prieteni iar 3% afirmă că nu îi iau deloc . 10% dintre aceștia af irmă faptul că nu verifică cu c ine își petrece timpul liber copilul.
În urma analizei acestor date, consider că părinții nu țin cont de părerea copilului și nu îl implică
pe acesta în activitățile pe care le desfășoară familia.
Întrebați despre ce cred că semnifică neglijarea copilului, 32% dintre părinți au afirmat că nu
știu la ce se referă, în timp ce restul persoanelor 68% au răspuns următoarele:
Neincluderea copilului în activitățile zilnice, ignorarea lui.
Neaco rdarea atentiei pe care o merit ă, în raport cu vârsta pe care o are.
Permisiunea de a sta în fața televizorului, tabletei sau telefonului pentru un timp
îndelungat.
Neglijarea copilului se referă la lipsa de interes din partea părinților pentru ceea ce se
petrece cu acesta în mediul școlar, extrașcolar sau acasă.
Neglijarea copilului se referă la lipsa supravegherii , neacordarea afecțiunii de care are
nevoie, mai ales atunci când este mic, nepreocuparea privind starea lui de sănătate fizică,
emoțională, nepăsare față de dezvoltarea sa pe toate planurile.
105

Neglijarea copilului se referă la privarea acestuia, uneori inc onștient, de o bună
educație.
Neacordarea unei educații potrivite.
Neglijarea copilului se referă la privarea acestuia de nevoile de bază precum: hrană,
apă, igienă, adăpost, îngrijire medicală, educație sau suport emoțional.
Neglijarea face referire la lipsa comunicării, copilul este certat de fiecare dată când
greșește, nu îi este explicat ce e bine și ce e rău.
Se referă la neatenția părinților privind educația, nevoile emoționale și cele medicale
ale copilului
Neîndeplinirea nevoilor imediate ale copi lului.
Neglijarea se referă la lipsa de comunicare dintre părinte și copil, la ignorarea nevoilor
și la indiferența cu care este tratat.
I se ignoră nevoia de educație, este exclus din activitățile la care participă părinții, nu
este ajutat să se integreze .
În ceea ce privește ipoteza pe care am exprimat -o în cadrul acestei cercetări „Frecvența
fenomenului de neglijare a copilului în mediul familial variază în funcție de: situația socio –
economică, relațiile intrafamiliale, studiile părinților și genul copilului”, aceasta a fost
infirmată.
Potrivit răspu nsurilor date, formele neglijării copilului pe care le -am identificat nu țin cont de
situația socio -economică, relațiile intrafamiliale, studiile părinților sau genul biologic al
copiilor. Conform răspunsuril or primite, sunt părinți care prezintă o situație socio -economică
scăzută nu își neglijează copilul și părinți care au o pregătire profesională și o situație financiară
satisfăcătoare și cu toate acestea, nu includ copilul în unele activități familiale. În ceea ce
privesc răspunsurile date de copii, am concluzionat că aceștia nu se află în situații de neglijare
gravă în cadrul familiei lor.

106

Bibliografie
1. Atasiei I. , Drep tul copilului de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării ș i traficului
de pers oane din persopectiva reglementărilor internaț ionale în: Justiția pentru minori
în interesul superior al copilului – Practici de lucru cu copilul victimă , Salvați copiii,
Iași, 2008.
2. Balahur, D ., Protecția drepturilor copilului ca principiu al asistenței sociale , Editura
ALL BECK, București, 2001.
3. Bonea, G., Abuzul asupra copilului , Revista Calitatea Vieții nr. XXVIII(3), 2017, pp.
267-268. http://www.revistacalitateavietii.ro/2017/CV -3-2017/03.pdf , accesat la data de
21.03.2018, ora 11:43.
4. Breban, V., Dicționar general al limbii române , Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1987.
5. Ciofu, C., Interacțiunea părinți -copii , Editura Medicală Amaltea, București, 1999.
6. Constantin, M ., Maltratarea copilului – între recunoaștere și intervenție, Editura
Lumen, Iași, 2004.
7. D’Michelle, DuPre, P., Sites, J ., Child abuse investigation field guide, Editura
Academic Press, 2015.
8. Iacob, A., Abuzul și exploatarea sexuală a copilului , Editura SITECH, Craiova, 2009.
9. Ion, O., Abuzul asupra copilului . Diagnoza problemei sociale și politici de protecție a
copilului , Editura Universității Transilvania, Brașov, 2010.
10. Irimescu, G., Asistența socială a familiei și copilului, Editura Universității Alexandru
Ioan Cuza, Iași, 2004.
11. Irimescu, G., Protecția socială a copilului abuzat , Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza , Iași, 2006.
12. Istocescu, A., Verboncu, I., Managementul organizației: o abordare contextualizată:
studii de caz , Editura ASE, București, 2004.
13. Killen, K., Copilul maltratat , Editura Eurobit, Timișoara, 1998.
14. Killen, K., Muntean, A., Copilăria dureză generații la rând, Editura First, Timișoara,
2003.
15. Miftode, V., Populații vulnerabile și fenomene de automarginalizare, Editura Lumen,
Iași, 2002.
16. Miftode, V., Tratat de asistență socială: Fundamente t eoretice și metodologice , Editura
Fundației Axis, Iași, 2003.
107

17. Muntean, A., Familii și copii în dificultate , Editura Mirton, Timișoara, 2001.
18. Muntean, A., Popescu, M., Popa, S., Victimele violenței domestice: copiii și femeile,
Editura Eurostampa , Timișoara, 2001.
19. Muntean, A., Munteanu, A., Violență, Traumă, Reziliență, Editura Polirom, Iași, 2011.
20. Neamțu, G., Ambrosă, A., Enciclopedia asistenței sociale , Editura Polirom, Iași, 2016.
21. Osterrieth, P., Copilul și familia , Editura Didactică și Pedagogică, București 1973.
22. Pescaru, M., Asistența și protecția socială a familiei și copilului, Editura SITECH,
Craiova, 2014.
23. Petre, C., Afecțiune și neglijare – experiențe cu rol instrumental pentru copil. Analiză
succintă transdisciplinară, Revista Management Intercultural Vol umul XV, Nr. 3 (29),
2013.
24. Popescu, R., Atașament versus abandon. Rolul asistentului social în prevenirea
abandonului copilului, Editura Tritonic, București, 2017.
25. Rădulescu, S., Sociologia violenței (intra)familiale: victime și agresori în familie,
Editura Lumina Lex, București, 2001.
26. Rădulescu, S., Evoluția legislației în domeniul protecției și asistenței sociale a copilului,
Revista Română de Sociologie, 2011.
27. Roth -Szamoskozi, M., Protecția copilului. Dileme, concepții și metode . Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj, 1999.
28. Stănculescu și colab., Copiii din sistemul de protecție a copilului , Editura Alpha MDN,
București, 2016.
29. Septimiu, C., Met odologia cercetării sociologice : metode cantitative ș i calitative,
Editura Economică, București, 2001.
30. Voinea, M., Familia și e voluția sa istorică , Editura științifică și enciclopedică ,
București, 1978.
Legislație
1. Legea 272 din 21 iunie 2004 privind protecția ș i promovarea drepturilor copilului
2. Hotărârea nr. 1438 din 2 septembrie 20004 pentru aprobarea regulamentelor cadru
de organizare și funcționare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia
sa, precum și a celorlalte forme de protecție specială a copilului lipsit temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi.
Studii
108

1. Manual pentru implementarea legii numărul 272 din 2004 privind protecția și
promovarea Drepturilor Copilului, UNICEF, București, 2006
109