Necesitatea Si Rolul Asigurarilor de Bunuri. Asigurarea Locuintelordocx

=== Necesitatea si rolul asigurarilor de bunuri. Asigurarea locuintelor ===

UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI

Facultatea de Științe Economice

Specializarea Finanțe și Bănci

Lucrare de licență

Conducător științific:

Prof. univ. Cojocaru Elena

Absolvent: Călin Anca-Ioana

Ploiești

Septembrie 2015

UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI

Facultatea de Științe Economice

Specializarea Finanțe și Bănci

Necesitatea și rolul asigurărilor de bunuri. Asigurarea locuințelor.

Conducător științific:

Prof. univ. Cojocaru Elena

Absolvent: Călin Anca-Ioana

Ploiești

Septembrie 2015

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………..4

Capitolul I: Prezentare generală

1.1.Primele noțiuni de asigurare…………………………………………………………………………………..6

1.2 Conceptul de asigurare……………………………………………………………………………………………9

1.3 Funcțiile, principiile și elementele tehnice ale asigurărilor……………………………………….13

1.4 Legislație…………………………………………………………………………………………………………….15

Capitolul II: Necesitatea și rolul asigurări unei locuințe

2.1. Necesitatea asigurării unei locuințe………………………………………………………………………..22

2.2. Rolul asigurării unei locuințe…………………………………………………………………………………24

2.3. Asigurarea obligatorie și asigurarea facultativă: ce avantaje și dezavantaje prezintă fiecare?………………………………………………………………………………………………………………………..26

Capitolul III: Studiu de caz privind societatea de asigurări de locuințe la Asirom

3.1.Prezentarea societății……………………………………………………………………………………………

3.2. Ce se asigură?…………………………………………………………………………………………………..28

3.3. Riscuri acoperite………………………………………………………………………………………………………29

Capitolul IV: Concluzii

Bibliografie

Introducere

„Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvântul „asigurare” pe ușa fiecărei case și pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna . . . Abia atunci aș putea fi mulțumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabile . . .”

Winston Churchill

Indiferent câte avem de făcut de-a lungul unei zile seara „tragem” acasă! Aici ne odihnim, ne relaxăm și ne refacem forțele pentru o nouă zi de activitate. Rolul asigurărilor face referire la noi și societatea în care evoluăm. Adesea ne întrebăm la ce sunt bune asigurările și de ce am avea nevoie de acestea. Viața oamenilor nu este întotdeauna senină și plină doar de evenimente frumoase, oricând se pot întâmpla evenimente și incidente neprevăzute. Oamenii doresc, să se bucure de propriile bunuri, să aibă un cămin fericit alături de cei dragi, să conducă, să călătorească și să aibă tot felul de activități plăcute și frumoase.

O dată cu evoluția omului și a societății, viitorul este foarte important, oricine dorind să aibă un viitor cât mai liniștit, frumos și „asigurat” acesta constituind o grijă importantă pe zi ce trece. Părinții se gândesc la binele copiilor lor, dorind să le asigure acestora un trai decent.

Rolul asigurărilor este de a oferi un sprijin în cazul evenimentelor neplăcute, dezastre, calamități și riscuri la care sunt supuși oamenii, în ultima vreme afirmându-se că a trăi a devenit un sport extrem. Asigurările, în cazul țărilor bine dezvoltate, joacă un rol important din punct de vedere educațional, dar și al modelului de viață abordat și chiar al obiceiurilor și tradițiilor, oamenii știind exact cum să-și planifice timpul, activitățile și partea financiară astfel încât să se includă asigurarea. Într-o altă lucrare de referință se recunoaște că ”asigurarea este un mecanism

complex și în consecință greu de definit.”

România definește conceptul de asigurare și domeniul asigurărilor ca nefiind chiar așa de populare precum în restul țărilor, a apărut destul de repede și în țara noastră, mai exact în perioada medievală, în Transilvania; astfel, rolul asigurărilor, se pare că nu a avut o caracteristică dominantă pentru societate. Forma de început a purtat denumirea de hopșa, presupunând recuperarea prejudiciului prin sacrificarea animalului accidentat și vânzarea cărnii către ceilalți membri ai comunității. Primele organizații mutuale au apărut în secolul al xv-lea în Transilvania și practicau forme asemănătoare asigurărilor de deces și incendiu.

Prima organizație specializată s-a înființat la Brașov în 1844, fiind denumită de Institul General de Pensii și a funcționat până în 1921. Această activitate s-a dezvoltat și în perioada interbelică, iar după 1952 s-a instituit monopolul în asigurări prin Administrația Asigurărilor de Stat ( ADAS), rolul asigurărilor era privit ca unul modest, cu toate că mass-media acelor vremuri a înregistrat și campanii de publicitate la adresa entității menționate. În 1990 activitatea de asigurare se desfășoară după principiile economiei de piață.

Domneniul asigurărilor s-a dezvoltat, apărând astfel noi tipuri: precum cele de locuințe, asigurări auto (RCA, CASCO), asigurări de călătorii, de bunuri, dar și noi companii de asigurare.

În România gradul de concentrare pe acest domeniu s-a înregistrat în 2010, datorându-se consolidării unor grupuri internaționale care activează pe această piață. Piața asigurărilor din țara noastră este dominată de socități cu un grad ridicat de experiență, cum sunt Generali Group, Groupama, Vienna Insurance Group, Uniqua, AXA. Ele se află într-o permanentă schimbare, ofertele lor se adaptează nevoilor și cerințelor oamenilor. Schimbările acestea au asigurat și evoluția ramurei asigurări. Domeniul este unul larg, dar dezvoltarea acestuia este influențată de:

factori obiectivi – economici, familiali, sociali,educaționali, financiari;

factori subiectivi – expriențele anterioare, protecția oferită de o asigurare și cunoașterea avantajelor.

DE CE TREC ROMÂNII CU VEDEREA ASIGURAREA? Deoarece, există o serie de factori care împiedică evoluția acestei ramuri. Un motiv ar fi indiferența cu care aceștia își tratează propria viață, lăsând totul în baza norocului, zicând că va fi bine, oricum nepăsându-le de viitorul lor și a celor din jur. Șoferii remarcă cel mai ușor indiferența pe care o au la adresa lor românii, ne mai folosind trecerea de pietoni, ci pe oriunde altundeva, fără a se asigura, de parcă nu ar fi datoria lor să-și păzească viața și integritatea corporală.

Una dintre alte cauze fiind condiția socială a familiei majorității oamenilor, lipsa de informare și a interesului cu privire la acest domeniu și la beneficiile pe care le au de pe urma încheirii unei asigurări. Evidențiind o coordonată incomodă privind roulul asigurărilor în ochii românilor, ne gândim că aceștia au teama de a cheltui niște bănuți „aiurea” oferindu-i unei întreprinderi despre care nu știu multe informații, nu este deloc un gest înțelept. Mulți români au fost păcăliți de tot felul de „ investiții în urma căruia rezulta profit”. În domeniul asigurărilor, rigorile impuse au îngustat destul de eficient și rapid anumite derapaje de la normele legale.

Rolul asigurărilor este larg, greu de cuprins într-o simplă lucrare, dornic să creeze măcar același efect pe care îl are o piatră aruncată într-o apă, care pare a fi liniștită . . .

Capitolul I: Prezentare generală

1.1.Primele noțiuni de asigurare

Dezvoltarea societății este evidențiată de efortul și de munca oamenilor pentru propria lor apărare în fața unor evenimente care le pot afecta viața și evoluția.

Viața oamenilor nu este întotdeauna frumoasă. Indiferent câtă grijă se acordă evitării problemelor sau doar protejării bunurilor, nimeni nu poate asigura succesul. Evenimentele negative (calamități ale naturii, pierderea sau micșorarea capcității de muncă în urma unor boli sau a bătrâneții, accidente) implică pierderi financiare importante.

Oamenii doresc să se bucure de propriile locuințe, să-și conducă autoturismele, să zboare cu avionul, să navigheze fără să le fie frică de problemele care pot apărea. Asigurarea a apărut din nevoia omului de protecție în fața pericolelor și pentru găsirea soluțiilor potrivite.

Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite încă din antichitate și datează de aproximativ 6.500 ani. Meșteșugarii, tăietorii de piatră din Egiptul de jos au constituit un fond de întrajutorare, format prin contribuția tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diferite nenoriciri ce loveau membrii comunității.

1750 î.e.n. — Codul lui Hammurabi. Dezvoltarea puterilor maritime a avut loc cu apariția primelor forme de asigurări. Primii care au legiferat și reglementat statutul asigurărilor în celebrul Cod al lui Hammurabi au fost babilonienii. Negustorii care călătoreau pe apă aveau posibilitatea primirii unui împrumut pentru a-și finanța transporturile. Pentru asigurarea transportului, ei puteau plăti o sumă adițională creditorilor, în situația în care transportul de marfă ar fi fost furat, negustorii ne mai fiind nevoiți să ramburseze împrumutul creditorului. Se constată că prima asigurare legiferată a fost cea împotriva furtului.

700 î.e.n. — Primele fonduri de asigurări. În strânsă legătură cu comerțul maritim au fost dezvoltate asigurările în Rhodos. Negustorii a căror marfă făcea parte dintr-un transport comun plăteau o sumă de bani, care era colectată într-un fond comun, iar fiind folosită în cazul în care marfa unuia dintre ei era stricată pe durata voiajului.

În anul 650 î.Hr., în Grecia antică înțeleptul legislator Solon a obligat societățile politice și meșteșugărești să constituie un fond comun alimentat prin cotizații lunare, destinat reparării prejudiciului survenit în interiorul grupului. Este prima asigurare obligatorie cunoscută.

600 î.e.n. – Primele asigurări de viață. Asigurările din Antichitate nu s-au oprit la cele împotriva furturilor navale, ci s-au lărgit în zona asigurărilor de viață și medicale, într-o

formă foarte apropiată față de cum înțelegem în ziua de azi acest fel de asigurări. Primele forme de asigurări medicale și de viață au apărut în jurul anului 600 î. Hr. Membrii unor comunități din Grecia Antică și din Roma au inițiat fonduri comune, fiind folosite în momentul în care unul dintre membri deceda, cu scopul de a-i susține familia.

S-a constituit o asociație de înmormântare pe baza unui Regulament al Colegiului Funerar din Lavinium în Roma antică care funcționa bazându-se pe cotizații de înscriere și a unei plăți periodice. Partenerilor asociației li se asigura la deces un rug și un mormânt.

Formele asigurărilor de bunuri sunt cunoscute încă din timpul sclaviei sub diferite forme. Pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a mărfii pentru salvarea expediție aflată în pericol (cauzat de furtună, eșuare, naufragiu, etc.) erau repartizate în mod egal, fiind suportate de toți participanții la expediție, pe principiul avariei comune.

1666 – Nevoia de siguranță, acasă. Asigurările de locuințe, sau nevoia acestora, s-a făcut simțită odată cu marele incendiu al Londrei din 1666 distrugând peste 13.000 case. Economistul englez Nicholas Barbon, după nefericitul eveniment, a deschis primul birou de asigurări împotriva incediilor, fiind recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurărilor împotriva incendiilor.

Principiile au fost cuprinse în legislația maritimă a insulei Rhodos încă din anul 916 înainte de Hristos și s-au menținut până în zilele noastre. Principiile au fost codificate în colecția de reguli York-Anvers elaborată în anul 1890 și a fost modificată în anii 1924 și 1950.

Alte surse de documentație ne oferă și alte aspecte din istoria asigurărilor, cele mai vechi societății mutuale au fost semnalate în sec. al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării care acopereau, pe principiul reciprocității, daunele din pierderile de animale. Primele operațiuni de asigurare maritimă au apărut în sec. al XIV-lea în porturile italiene.

Prima formă de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere denumite tontine în sec. al XVIII-lea în Franța și apoi în Anglia, Olanda, Germania. Sistemul era bazat pe principiul asigurărilor de viață, dar participanții primeau în locul sumelor asigurate rente viagere.

Wilhelm Leibnitz în anul 1678 a elaborat planul de constituire a unei case de asigurare împotriva riscurilor de foc și apă a cărei funcționare se baza pe plata unei sume anuale.

În Scoția la finele sec. al XVIII-lea a fost introdusă pentru prima dată asigurarea împotriva riscului de grindină. Albert Masius în anul 1832 a întemeiat la Leipzig prima mare societate germană de asigurare de vite care era bazată pe principiul mutualității. În Anglia dezvoltarea traficului de călători pe calea ferată a condus la apariția primei societăți de asigurare specializată în acest domeniu, la mijlocul sec. al XX-lea.

1.2 Conceptul de asigurare

Asigurările au apărut din nevoia de protejare a oamenilor și a averilor agonisite de-a lungul vieții. Pe parcursul vieții, oamenii acumulează o varietate de bunuri, valori adunate cu mari eforturi și sacrificii, dar care pot dispărea într-o secundă în urma unei calamități naturale cum ar fi: incendiul, cutremurul, furtul sau un alt eveniment.

Asigurarea este cea care ajută la refacerea bunurilor pierdute într-o perioadă scurtă de timp pentru ca traiul zilnic să poată fi reluat. Individul se poate confrunta cu pierderea capacităților sale de muncă, integritate fizică și deci imposibilitatea desfășurării unei activități și lipsa unui venit. Asigurarea este cea care poate împrumuta pentru constituirea sau cumpărarea unei locuințe și asigură un venit suplimentar pentru perioada de după pensionare.

Observațiile statistice demonstrează faptul că evenimentele, pericolele generate de factori naturali sau de activități umane într-un teritoriu determinant sunt periodice, dimensiunea pagubelor putând fi evoluată doar aproximând. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi determinați subiecți (pers. fizice sau juridice) asupra cărora planează aceste pericole, dar și intensitatea și exacticitatea momentului producerii acelui eveniment.

Omul prin măsurile luate în decursul dezvoltării societății a încercat să se pună la adăpost de consecințele unor evenimente neplăcute. El a rămas neputiincios în fața unor catastrofe naturale generatoare de mari dezastre. Oamenii încă din antichitate au fost preocupați să prevină, dar mai ales să suporte în comun pagubele suferite de membrii unei zone, atât cele, materiale, cât și consecințe financiare ale accidentelor și deceselor membrilor.

Asigurarea are rolul de a oferi oamenilor securitate sau acela de a-i ajuta pe cei care suferă o pagubă sau care sunt implicați în accidente.Asigurarea este un mod de acoperire a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau întreprinderile în activitatea lor de zi cu zi sau în sfera afacerilor.

Asigurătorii nu acoperă riscurile speculative care pot conduce la câștiguri financiare.

Asigurarea este cea care compensează financiar efectele unui eveniment nedorit. Fondurile pentru plata fnanciară a asiguratului sunt create de asigurător din primele plătite de firmele sau persoanele care au subscris primele de asigurare.În schimbul primelor de asigurare primite acestor fonduri, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri semnificativ mai mari în eventualitatea în care posesorul unei polițe va suferi un prejudiciu a cărui cauză face parte din riscurile asigurate.

Deținătorii de polițe trebuie să contribuie la fondul de asigurare în mod proporțional cu probabilitatea de risc, precum și cu valoarea posibilă a efectelor acestuia.

Asigurarea este definită ca fiind operația financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.

De aceea s-a dezvoltat ideea de a ceda riscurile care pot produce daune bunurilor deținute de diverși proprietari sau a celor care pot periclita viața sau integritatea fizică a diferitelor persoane fizice aducătoare de venituri familiei – unor companii specializate în asigurări . Mărimea acestor fonduri ar trebui să fie suficient de mare pentru a reuși să acopere pagubele bunurilor și persoanele protejate în cazul unor fenomene naturale de mare amploare.

În anul 1822 s-a înființat la Trieste societatea Assienda Assiguratrice, societate care a funcționat și pe teritoriul României după 1830 marcând asigurarea maritimă și asigurarea împotriva riscului de incendiu.

Asigurarea de răspundere civilă a fost instituită și practicată pentru prima dată în Franța și se referea la acoperirea pagubelor cauzate de proprietarii de trăsuri și cai. Ea s-a extins și la răspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajaților ori terțelor persoane. În Statele Unite ale Americii sectorul asigurărilor a fost predominat de societățile de asigurare engleze.

La inițiativa lui Benjamin Franklin în anul 1852 a luat ființă societatea pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu, Philadelphia Contributions.

Cel care a creat mai multe întreprinderi de asigurări americane a fost Elizur Wright și a susținut legiferarea controlului statului asupra societăților de asigurări; a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la asigurările de viață și a unor tabele corespunzătoare necesare în practica asigurărilor de viață.

În lume existau 30 de societăți de asigurare la începutul sec. al XIX-lea și anume: 14 în Anglia, 5 în Statele Unite ale Americii, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franța, una în Olanda, una în Elveția și una în Austro-Ungaria. În anul 1900 erau aproximativ 1272 societăți de asigurare, iar în 1969 circa 9700 de case și societăți de asigurare în 71 de țări. 2676 de societăți de asigurare activau în domeniul asigurărilor de viață, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri, iar 962 de societăți practicau orice fel de asigurări

1.3 Funcțiile, principiile și elementele tehnice ale asigurărilor

I Funcțiile asigurărilor constau în manifestarea conținutului și a menirii lor în procesul activității economico-financiare.

Funcția de compensare a pagubelor pricinuite de dezastre naturale și de accidente pentru asigurările de bunuri, răspundere civilă și plata sumelor asigurate în asigurările de persoane este cea mai importantă și constă în plata despăgubirilor, respectarea obligațiilor în cazul asigurărilor de răspundere civilă și plata sumelor asigurate când este vorba de asigurări de persoane, în cazurile în care în viața persoanelor asigurate intervin anumite evenimente.

Funcția de prevenire a riscurilor și daunelor. Societățile de asigurări au în programul lor de activitate măsuri complexe pentru prevenirea, limitarea și combaterea riscurilor, a daunelor. Pierderile mari nu fac decât să sărăcească cetățenii, agenții economici și colectivitatea în ansamblu. Interesul este să se elimine sau cel puțin să se reducă pagubele.

Funcția de repartiție (financiară) se realizează în procesul repartiției PNB (profitul net brut) când se constituie, se repartizează și se utilizează fondul de asigurare. Funcția aceasta are 3 forme de manifestare:

crează posibilități pentru apărarea avuției naționale, refacerea bunurilor avariate sau distruse de dezastre naturale sau de accidente, în scopul desfășurării normale și fără întrerupere a procesului de producție, contribuind la mărimea producției, la realizarea reproducției simple și lărgite, la repararea unor prejudicii de producerea cărora

asigurații sunt trași la răspundere.

societățile care înfăptuiesc asigurările trebuie să ia măsuri pentru prevenirea accidentelor și deceselor timpurii ale asiguraților, iar prin plata sumelor asigurate contribuie la crearea condițiilor materiale mult mai bune de viață pentru asigurați sau pentru viitori asigurați ai acestora

asigurarea contribuie la finanțarea acțiunilor de prevenire și combatere, precum și la micșorarea efectelor de distrugere ale forțelor naturii, ale accidentelor și la educarea asiguraților în spiritul griji pentru păstrarea bunurilor proprietate publică, privată sau personală.

II Principiile asigurărilor

În anul 1990 a fost desființat monopolul de stat al asigurărilor de persoane, bunuri și răspundere civilă.

La baza asigurărilor, se află următoarele principii:

-universalitatea asigurărilor;

-integralitatea asigurărilor;

-realitatea asigurărilor;

-asigurătorul;

-mutualitatea asigurării;

-realizarea unei eficiențe economico-sociale;

Universalitatea asigurărilor constă în faptul că persoanele și bunurile sunt asigurate împotriva mai multor și celor mai variate riscuri, cu plata acelorași prime de asigurare.

Integralitatea asigurărilor, se referă la nivelul despăgubirilor ce se determină cât mai aproape de valoarea reală a bunurilor asigurate pentru ca aceste pagube să permită refacerea bunurilor avariate sau distruse.

Realitatea asigurărilor constă în faptul că asigurările de persoane și bunuri au la bază date reale și nu fictive, date bine stabilite verificate în prealabil.

Asigurătorul plătește despăgubirile și sumele asigurate numai pentru bunurile, persoanele și riscurile cuprinse în asigurare.

Mutualitatea asigurării se referă la existența unei comunități de risc, ceea ce înseamnă că asigurații amenințați de aceleași riscuri participă, cu primele de asigurare pe care le plătesc, la constituirea fondului de asigurare cu care se apără interesele comune.

Realizarea unei eficiențe economico-sociale ridicate în domeniul asigurărilor potrivit cerințelor economice și financiare.

III Elementele asigurărilor

Asigurările au un conținut complex, iar formele sub care se află sunt variate. Ele au anumite elemente comune, respectiv: subiectele, obiectul asigurării, părțile implicate, interesul în promovarea asigurării, despăgubirea pentru asigurare, perioada de asigurare.

Asigurătorul este persoana juridică română sau străină, societate de asigurări autorizată, care în schimbul primei de asigurare de la asigurat își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

Contractantul asigurării este elementul specific asigurărilor facultative și reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină calitatea de asigurat.

Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare.

Terțul păgubit este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmarea a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă. (art. 1.1 pct.3 din Legea nr.136/1995).

Contractul de sigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:

-cererea de asigurare;

-polița de asigurare;

-condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele suplimentare atașate.

Obiectul asigurării îl reprezintă valorile patrimoniale sau nepatrimoniale care s-au asigurat: bunuri, răspundere civilă, credite și garanții, asigurarea de pierderi financiare etc.

Riscul asigurabil este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată .

Șansa de producere a riscului se determină astfel:

P=x/n unde,

P=probabilitatea producerii daunei;

x=daune;

n=nr. de asigurați.

„Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea.”

Norma de asigurare reprezintă suma asigurată stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii.

Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirilor.

Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

Evaluarea în vederea asigurării este complexul de operațiuni prin care se determină valoarea bunului ce se asigură.

Franșiza este partea din cuantumul pagubei stabilită în prealabil care se suportă de către asigurat. Aceasta are rolul de a influența asiguratul în luarea tuturor măsurilor posiblie pentru prevenirea daunei.

1.4 Legea privind asigurarea obligatorie a locuințelor

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații. Locuința, locuința socială, locuința de serviciu, locuința de intervenție, locuința de necesitate, locuința de protocol, casa de vacanță – au sensurile stabilite la din Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare; în cazul locuințelor situate în condominii, prin locuință se înțeleg atât spațiile aflate în proprietate exclusivă, cât și cotă parte din coproprietatea spațiilor și a elementelor de construcții comune.

Dezastru Natural – cutremure de pământ, alunecări de teren sau inundații, fenomene naturale.

Tipuri de Locuințe – Tipul A – construcție cu structura de rezistență din beton armat, metal, ori lemn sau cu pereți exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic și Tipul B – construcție cu pereți exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și chimic.

Polița de asigurare împotriva dezastrelor naturale – atestă încheierea contractului de asigurare a locuinței, identificată în continuare și prin abrevierea PAD, în temeiul căruia asiguratorul se obligă să plătească asiguratului despăgubirea totală sau parțială pentru prejudiciile produse locuinței ca urmare a producerii riscului asigurat, în condițiile și în limitele stabilite de prezenta lege și, după caz, ale celorlalte clauze înscrise în polița sau în contractul de asigurare.

Poolul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale – societate comercială de asigurare – reasigurare, constituită, prin asocierea societăților de asigurare autorizate să încheie asigurări obligatorii pentru locuințe și a altor persoane juridice, în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale normelor aprobate în aplicarea acestor legi, și identificată în continuare și prin abrevierea PAID.

Prima obligatorie – suma de bani pe care o plătește proprietarul unei locuințe, în calitatea sa de asigurat, ori împuternicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, în scopul contractării unei asigurări de locuințe în condițiile prezentei legi.

Suma asigurată obligatoriu – limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcției, în funcție de tipul locuinței, ca urmare a producerii unui risc asigurat, în condițiile prezentei legi.

Asigurarea de prim risc – pentru daună care intervine pe parcursul valabilității unui contract de asigurare, cuantumul despăgubirii stabilindu-se în limita sumei asigurate.

Riscurile asigurate obligatoriu prin PAD sunt daunele produse construcțiilor cu destinația de locuință de oricare dintre formele de manifestare ale dezastrului natural, astfel:

– ca efect direct al producerii dezastrului natural,

– ca efect indirect, prin cauze generate de producerea dezastrului natural.

Contractul de asigurare obligatorie a locuințelor se încheie în formă scrisă între asiguratorii asociați în PAID și care sunt autorizați să încheie astfel de contracte și proprietarul construcției cu destinația de locuință trebuie să îndeplinească condițiile:

– suma asigurată trebuie să fie egală cu cea asigurată obligatoriu;

– riscurile asigurate prin contract.

Termenii, condițiile și clauzele contractului de asigurare a locuințelor, referitoare la suma asigurată obligatoriu, prima obligatorie și riscurile, denumite în continuare clauze obligatorii, sunt general valabile și obligatorii și se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi, aprobate prin ordin al președintelui CSA.

PAD trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

– denumirea/numele și sediul/domiciliul părților contractante;

– numele beneficiarului asigurării;

– tipul locuinței și adresa acesteia;

– suma asigurată obligatoriu;

– prima obligatorie și termenele de plată ale acesteia;

– perioada de valabilitate a contractului de asigurare;

– numărul și titlul actului normativ în temeiul căruia s-a emis PAD, precum și numărul și data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României.

Valabilitatea PAD încetează în cazul în care construcția asigurată își pierde integral destinația de locuință sau bunul piere din alte cauze decât cele cuprinse în asigurarea obligatorie. Pierderea acestei destinații nu obligă asiguratorul care a emis PAD, la rambursarea sumei corespunzătoare valorii primei obligatorii.

Solicitanții asigurării și asigurații care, după data intrării în vigoare a prezentei legi, au procedat la construirea, lărgirea sau modificarea locuințelor fără autorizație de construire, emisă în condițiile legii, sau cu nerespectarea autorizației respective, afectând structura de rezistență a locuințelor și favorizând expunerea la unul din riscurile asigurate obligatoriu, nu vor fi despăgubiți în baza asigurării obligatorii în cazul producerii riscului asigurat. Plata primelor obligatorii se face anticipat, cu cel putin 24 de ore înainte de expirarea valabilității PAD.

Pentru locuințele sociale sau pentru persoanele care beneficiază, din diferite motive, de ajutoare sociale, prima pentru asigurarea obligatorie este în sarcina autorității locale care are în evidență persoanele în cauză și se face direct în contul PAID, care pe baza listei transmise de autoritatea locală, emite polițele de asigurare pentru persoanele menționate mai sus.

Plata primelor subvenționate parțial sau total se va face în contul PAID de la bugetele locale, din sumele virate cu destinație specială de la bugetul de stat.

Din sumele încasate din primele obligatorii o cotă parte, se transferă către PAID, mai puțin suma care se reține de către asigurător cu titlu de comision, în domeniul asigurărilor.

Comisionul încasat de asigurătorii autorizați să încheie contracte de asigurare obligatorie a locuințelor, pentru asigurarea corespunzătoare PAD, nu poate depăși 10% din valoarea primei obligatorii încasate.

Prin polița de asigurare obligatorie a locuințelor, asiguratul, împuternicitul sau contractantul asigurării, se obligă să plătească unui asigurator asociat în PAID și care este autorizat să încheie polițe de asigurare împotriva dezastrelor naturale, prima obligatorie, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat obligatoriu, să plătească asiguratului, despăgubirea rezultată din polița de asigurare obligatorie încheiată în condițiile prezentei legi și ale normelor emise de CSA în aplicarea prezentei legi.

Potrivit PAD, asiguratului îi revin următoarele obligații și drepturi:

1. obligații : – să achite prima obligatorie în condițiile prezentei legi;

– să întrețină locuința asigurată în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscurilor asigurate;

– să ia, pe seama asiguratorului și potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat;

– să îndeplinească celelalte obligații și să respecte condițiile prevăzute de prezenta lege.

2. drepturi: – să încaseze despăgubirea rezultată din polița de asigurare obligatorie în cazul producerii riscului asigurat obligatoriu;

– să încaseze despăgubiri în cazurile în care, un pericol iminent de inundație sau de alunecare de teren determină, după caz, necesitatea obiectivă de demolare a construcției cu destinație de locuință, ori schimbarea amplasamentului acesteia.

Potrivit PAD, asiguratorului îi revin următoarele obligații și drepturi:

1. obligații: – să constate și să evalueze prejudiciile, să stabilească cuantumul despăgubirii și să finalizeze dosarele de daună în termenele și condițiile stabilite în conformitate cu normele emise de către CSA în aplicarea prezentei legi;

– să plătească despăgubirile în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii de la PAID a sumelor necesare;

– să micșoreze, după plata fiecărei despăgubiri, suma asigurată cu începere de la data producerii riscului asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma cuvenită drept despăgubire;

– să emită o nouă PAD cu datele de identificare ale noului proprietar, valabilă până la data expirării celei eliberate fostului proprietar, în cazul în care este anunțat despre schimbarea proprietarului unei locuințe care este asigurată obligatoriu;

– să îndeplinească celelalte obligații și să respecte condițiile prevăzute de prezenta lege.

2. drepturi: – să rețină comisionul din valoarea primei obligatorii plătite, în cuantumul prevăzut de prezenta lege și în condițiile reglementărilor în vigoare în domeniul asigurărilor;

– să refuze plata despăgubirilor dacă în termen de 30 de zile de la producerea riscului asigurat, beneficiarii nu au înștiințat asiguratorul despre acest fapt și dacă din acest motiv nu s-a putut determina cauza producerii riscului asigurat, respectiv mărimea și întinderea prejudiciului.

Cererea de despăgubire, în cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate obligatoriu, se poate face numai de către beneficiarii PAD.

Au calitatea de beneficiari ai PAD următoarele categorii de persoane:

1. în cazul persoanelor fizice:

– proprietarii construcțiilor cu destinație de locuință asigurate în condițiile prezentei legi:

– persoanele desemnate expres în PAD ca beneficiari, de către proprietari;

– succesorii legali și/sau testamentari ai persoanelor în cazul în care acestea au decedat, cu aplicarea corespunzătoare a legislației în domeniul succesoral, dacă nu există beneficiar desemnat.

2. în cazul persoanelor juridice:

– proprietarii construcțiilor cu destinație de locuință asigurate în condițiile prezentei legi;

– în cazul locuințelor, persoanele sau autoritățile desemnate, să le administreze.

În cazul în care beneficiarii sunt minori, cererile de despăgubire se fac în numele acestora de către reprezentanții legali desemnați în condițiile legii.

Constatarea și evaluarea prejudiciilor, precum și stabilirea cuantumului despăgubirii se fac de către asiguratorul care a eliberat PAD, în conformitate cu normele emise de către CSA.

În cazul proprietarilor care beneficiază de subvenționarea primei de asigurare, cererea despăgubirii se adresează direct PAID și, prin derogare, constatarea și evaluarea prejudiciilor, respectiv lichidarea daunelor se poate face și de către o societate anume desemnată, în mod transparent, de către PAID, pe baza unor criterii stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi, emise de CSA, care garantează egalitatea de tratament între asiguratori.

Constatarea și evaluarea prejudiciilor precum și finalizarea dosarelor de dauna se va face în termenele și condițiile stabilite de CSA prin normele de aplicare a prezentei legi.

Plata despăgubirilor se va face de către societatea care a efectuat constatarea și evaluarea în termenul prevăzut prin normele de aplicare a prezentei legi, emise de CSA.

Pentru neplata la termen a despăgubirilor se vor calcula penalități care se plătesc persoanei asigurate în condițiile și cuantumul stabilite de CSA.

Sumele cuvenite ca despăgubire pot fi consemnate în conturi bancare deschise de beneficiarii asigurării sau în numerar.

Despăgubirile acordate de PAID pentru daunele acoperite prin PAD, nu pot depăși valoarea sumei asigurate obligatoriu.

PAID decontează asigurătorilor autorizați numai cheltuielile efectuate cu activitatea de constatare a prejudiciilor rezultate în urma producerii riscurilor asigurate obligatoriu.

Asiguratorii autorizați vor plăti asiguraților numai contravaloarea costurilor de reparații a prejudiciilor cauzate de producerea riscului asigurat, în limita sumei totale asigurate prin PAD..

După plata fiecărei despăgubiri, suma asigurată se micșorează cu începere de la data producerii riscului asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând pentru suma asigurată rămasă.

Asiguratorii au dreptul să refuze plata despăgubirilor dacă în termen de 30 de zile de la producerea riscului asigurat, beneficiarii nu au înștiințat asiguratorul despre acest fapt și dacă din acest motiv nu s-a putut determina cauza producerii riscului asigurat și întinderea prejudiciului.

În vederea asigurării obligatorii împotriva dezastrelor naturale a locuințelor se constituie PAID.

PAID are următoarele atribuții:

-contractează reasigurarea pentru societățile de asigurare autorizate să încheie contracte de asigurare obligatorie a locuințelor;

-administrează baza de date privind evidența construcțiilor cu destinația de locuință care trebuie asigurate obligatoriu, precum și a celor asigurate;

-îndeplinește funcția de coordonare a activității de constatare a prejudiciilor rezultate în urma producerii unui dezastru natural, desfășurate de societățile de asigurări autorizate.

În ceea ce privește statutul de societate de asigurare-reasigurare activitatea PAID este supusă reglementării și supravegherii CSA.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor PAID va emite, cu avizul conform al CSA, regulamente privind organizarea și funcționarea societății, inclusiv relația dintre societățile de asigurare autorizate și PAID, fluxurile financiare și de informații și orice alte aspecte considerate a fi necesare pentru funcționarea societății în condițiile prezentei legi.

Atribuțiile Consiliului de administrație al PAID se stabilesc în condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv de Legea nr. 32/2000.

Asigurarea resurselor financiare necesare în vederea acordării despăgubirilor în cazul riscurilor asigurate obligatoriu se constituie la nivelul PAID. Fondul de risc la dezastre naturale, care se alimentează din sumele transferate de asiguratori în condițiile prevăzute și din alte surse de venit legal constituite și din care asiguratorii vor plăti sumele prevăzute.

Disponibilitățile PAID pot fi plasate la instituții de credit, în instrumente ale pieței monetare, în titluri de stat sau titluri ale administrației publice ori în alte instrumente financiare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul II: Necesitatea și rolul asigurării unei locuințe

2.1 Necesitatea asigurării unei locuințe

Asigurarea locuinței și a bunurilor conținute în aceasta este cea mai importantă asigurare non-viață pe care o puteți încheia. Apariția asigurărilor este legată de necesitatea oamenilor de a se ajuta între ei în cazul dezastrelor în creștere permanentă.

Necesitatea apariției activității de asigurare este legată de existența unor posibile evenimente, care reprezintă un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau pentru viața oamenilor: calamități, accidente, incidente, dezastre naturale etc.

Fenomenele naturale, calamitățile, incendiul, explozia pot să vă distrugă agoniseala de o viață.

Dacă pentru prevenirea incendiului sau exploziei există astăzi soluții tehnice din ce în ce mai perfecționate, inundațiile sau cutremurele sunt practic imposibil de prevenit sau de evitat. Aceleași evenimente care pun în pericol clădirea locuinței pot afecta și bunurile dumneavoastră (mobilier, aparatura electocasnică, aparatura electronică, unelte gospodărești, îmbrăcăminte, alimente, etc.).

Un alt pericol, din păcate permanent, îl reprezintă furtul prin efracție sau prin acte de tâlhărie care, de asemenea, pune în pericol bunurile de valoare, putând duce și la distrugeri în locuință. Acțiunile răuvoitoare ale unor persoane (acte de terorism / vandalism) pot produce și ele distrugeri ale bunurilor sau clădirii. Toate aceste evenimente sunt tot atâtea argumente care susțin necesitatea unei asigurări a locuinței și a bunurilor conținute în aceasta.

Asigurarea locuinței (a clădirii) este obligatorie atunci când solicitați un credit bancar și garantarea acestuia către bancă o constituie locuința. Asigurarea locuinței și a bunurilor conținute în ea se poate încheia oricând în cursul anului. Ea este una dintre cele mai importante asigurări non-viață pe care le puteți încheia ca persoană fizică.

Fenomenele naturale, calamitățile, incendiul, explozia vă pot distruge agoniseala de o viață. Dacă pentru prevenirea incendiului sau exploziei există astăzi soluții tehnice din ce în ce mai perfectționate, inundațiile sau cutremurele sunt practic imposibil de prevenit sau de evitat. Aceleași evenimente pun în pericol clădirea locuinței pot afecta și bunurile (mobilier, aparatura electrocasnică, aparatura electronică, îmbrăcăminte, unelte gospodarești, alimente, etc.).

Un alt pericol, din păcate permanent, îl reprezintă furtul prin efracție sau prin acte de tâlhărie care, de asemenea, pune în pericol bunurile de valoare, putând duce și la distrugeri în locuință.

Acțiunile răuvoitoare ale unor persoane (acte de terorism / vandalism) pot produce și ele distrugeri ale bunurilor sau clădirii. Toate aceste evenimente sunt tot atâtea argumente care susțin necesitatea unei asigurări facultative a locuinței și a bunurilor conținute în aceasta.

Calamitățile naturale precum inundațiile, alunecările de teren sau cutremurele pun în pericol agoniseala de o viață a multor oameni. Pot distruge complet o locuință, un sat sau o regiune a țării.

În urma producerii unei calamități naturale, statul nu dispune de fondurile necesare pentru refacerea în totalitate a bunurilor distruse. Această reformă este o măsură socială care are rolul de a oferi protecție minimă proprietarilor de locuințe din mediul rural și urban.

Din cauza anomaliilor climatice și pagubelor provocate de inundații, alunecări de teren și cutremure naturale care au avut loc în ultimul timp este de la sine înțeleasă necesitatea unei asigurări împotriva calamităților naturale.

Producerea unui cutremur, ca cel din 1977, ar genera pagube estimate la peste 14 miliarde euro.

Asigurarea obligatorie a locuinței împotriva dezastrelor naturale este pentru cele peste 8 milioane de imobile din România. (prin Legea 260/2008).

Sistemul acesta de protecție este aplicat deja în alte 7 țări europene: Danemarca, Olanda, Franța, Belgia, Elveția, Norvegia și Spania.

Proprietarii de locuințe din România au devenit mai receptivi la necesitatea încheierii unei polițe de asigurare a locuinței, fie ea casă sau apartament.

Asigurarea a devenit domeniul finanțiștilor, nu numai pentru că este nevoie de experți în finanțe pentru gestionarea capitalurilor acumulate pe cont propriu de către asiguratori sau plasate pe contul clienților ci și pentru că anumite ramuri necesită din ce în ce mai multe cunoștințe din domeniul finanțelor: asigurări pentru pierderi din exploatarea sau asigurarea creditelor pentru întreprinderi, respectiv pentru persoane fizice, asigurarea de capitalizare, de economisire. S-au dezvoltat ramuri noi ceea ce demonstrează vitalitatea creativă a asigurărilor și dezvoltarea fără încetare a nevoilor de protecție a persoanelor fizice și juridice

Importanța economico–social a asigurărilor se manifestă pe mai multe direcții. Acoperirea pagubelor permite reconstruirea bunurilor distruse și asigurarea continuității pocesului de producție și contribuie la păstrarea integrității avuției naționale. Asigurarea mărfurilor, a mijloacelor de transport, a creditelor prezintă o mare importanță din punct de vedere economic, financiar și mai ales valutar. În acest fel se realizează și o economie de divizie prin realizarea de încasări în valută pentru prestarea de servicii în asigurări. În prezent asigurarea a devenit o ramură importantă a economiei naționale.

2.2 Rolul asigurării unei locuințe

Asigurările prin rolul său social au scopul să plătească indemnizarea asiguraților care sunt victime ale unor evenimente neplăcute. Acestea oferă mijloace pentru construirea sau cumpărarea unei locuințe pentru persoanele care au avut de suferit de pe urma unui eveniment neplăcut care a produs distrugerea parțială sau totală a imobilului; varsă sume ce compensează pierderile profesionale a unei personae care din cauza unui accident a rămas cu imposibilitatea de a munci; oferă mijloace financiare bolnavilor sau răniților pentru îngrijirea medicală pe care o necesită pentru însănătoșirea cât mai rapidă.

Asigurările permit supraviețuirea întreprinderilor, victime ale unor dezastre nedorite, asigurarea salvându-i pe angajați, precum și locurile acestora de muncă.

În Codul civil român, definiția contractului de asigurare a suferit îmbunătățiri succesive. Astfel , în conformitate cu prevederile art.49 din reglementarea adoptată în 1930, “prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc”.

Asiguratorii resimt limitele intervenției lor ce constau în oferirea unei compensări în bani pentru victime. O indemnizație în bani compensează convenabil un conducător de întreprindere pentru distrugerile material suferite, însă nu va putea înlocui niciodată integritatea corporal a unui rănit ce a rămas infirm în urma unui accident și nici prezența unui om.

Asiguratorii nu doresc sa fie simpli redistribuitori de mijloace financiare ci își dau silința și luptă împotriva consecințelor evenimentelor nedorite. Ei au dezvoltat activități de asistență care nu oferă doar despăgubiri în bani și în special prestații în natură pentru a ușura viața asiguraților.

Societatea de asigurare este un motor esențial al dezvoltării economice. Acest lucru se poate afirma din cel putin două motive:

    garanția investițiilor

Orice proiect modern de investiție și implicit de dezvoltare necesită participarea asigurărilor, fără de care garanția cărora antreprenorul nu și-ar risca sub nici o forma capitalurile necesare pentru proiectul respectiv. Doar asigurările pot sa ofere garanții datorită mecanismelor de asigurare deja existente. Societatea poate oferi garanții pentru orice investitor de la un zgârie-nori la cel mai modest comerț de cartier.

    plasamentul primelor.

Asiguratorul încaseaza prime înainte ca asiguratii să fie supuși riscului împotriva căruia sunt asigurați. Acest lucru îi oferă asiguratorului o trezorerie excedentară pe care trebuie să o gestioneze cât mai bine în interesul mutualității.

Există două feluri de asigurări de locuință: cea facultativă – cu acoperire completă sau cea obligatorie – cu acoperire parțială.

PAD (anexa 1) (polița facultativă) – polița de asigurare împotriva dezastrelor acoperă daunele produse construcțiilor cu destinația de locuință dintre cele 4 riscuri de catastrofe naturale;

-incendiu;

-cutremur;

-inundații produse din cauze naturale;

-alunecări de teren.

PAD trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

Denumirea/numele și sediul/domiciliul părților contractante;

Numele beneficiarului asigurării;

Tipul locuinței și adresa acesteia;

Suma asigurată obligatoriu;

Prima obligatorie și termenele de plată a acesteia;

Perioada de valabilitate a contractului de asigurare;

Numărul și titlul actului normativ în temeiul căruia s-a emis PAD.

Polițele de asigurare sunt emise de o companie de asigurare numită Pool-ul Asiguratorilor Împotriva Dezastrelor (prescurtat PAID impusă de lege) (anexa 2) care are drept acționari 13 societăți de asigurare private: Astra Asigurări, ABC Asigurări, Ardaf, Carpatica Asigurări, Certasig, Clal România City Insurance, Credit Europe Asigurări, Euroins, Groupama, Generali, Grawe, Uniqa.

Asigurarea PAD este emisă în sistem electronic de către asigurătorii membri/acționari PAID(polița obligatorie), dar și de către societățile care au semnat protocoale de colaborare cu PAID, autorizate să încheie asigurări pentru riscuri de catastrofă.

Încheierea unei polițe facultative este obligatorie deoarece acoperă cele 4 riscuri doar peste limita poliței PAD (maxim 20.000euro).

În funcție de tipul de material din care sunt construite, imobilele sunt împărțite în doua tipuri: imobile de tip A și imobile de tip B.

Imobilele de tip A sunt construcții cu structura de rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic sau chimic.

Imobilele de tip B sunt construcții cu pereți exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic sau chimic.

Suma asigurată
Indiferent de valoarea imobilului, suma asigurată este de 20.000EURO pentru imobilele de tip A respectiv 10.000EURO pentru cele de tip B. Dacă imobilul cu destinația de locuință dispare sau suferă deteriorări ca urmare a producerii unui cutremur, alunecare de teren, proprietarul care nu a încheiat polița nu beneficiază de plata sumei asigurate, 10.000 sau 20.000EURO.

Drept exemplu, daca aveți o locuință de 100.000 de euro și încheiați polița obligatorie PAD și o poliță facultativă (care are o sumă asigurată de 100.000 euro), asigurarea facultativă va acoperi riscurile de inundație produse din cauze naturale, incendiu, cutremur și alunecări de teren în limita a 80.000 de euro, restul de 20.000 de euro fiind acoperite de către polița PAD. De asemenea, celelalte riscuri (incendiu, furt etc.) vor fi acoperite în limita a 100.000 de euro.

De asemenea, în cazul producerii unuia din riscurile acoperite de polița PAD, plata despăgubirii se va face mai întâi în baza asigurării obligatorii. Dacă paguba depășește valoarea de 20.000 de euro, restul sumei se va plăti în baza contractului de asigurare facultativă.

Norma de asigurare

Suma asigurată care se stabilește prin lege pe unitatea de obiect asigurat, ea putând fi întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii.

Prima de asigurare

Asigurarea obligatorie costă 20 EURO/ an pentru imobilele de tip A și 10 EURO/ an pentru imobilele de tip B.

Sancțiuni

Proprietarii care nu își asigură locuințele împotriva dezastrelor naturale pot fi sancționați cu amenzi cuprinse între 100 și 500 RON.

Durata asigurării

Perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

2.3 . Asigurarea obligatorie și asigurarea facultativă: ce avantaje și dezavantaje prezintă fiecare?

Asigurarea obligatorie a locuinței prezintă mai multe dezavantaje decât avantaje.

La avantajele acestei polițe pot fi menționate sumele asigurate de 10.000 euro și 20.000 euro foarte mari comparativ cu prima de asigurare, care e de doar 10 euro, respectiv 20 euro. Procedura de despăgubire este destul de rapidă. Primul dezavantaj este imposibilitatea de a putea opta și pentru asigurarea împotriva altor riscuri după: cutremur, inundații, alunecări de teren sau de a opta pentru o sumă asigurată mai mare.

Specialistul PAD nu despăgubește pentru bunurile existente în locuință și distruse și avariate ca urmare a producerii unui risc asigurat. Alt dezavantaj al asigurării obligatoriieste că pot fi asigurate doar imobilele cu destinație de locuință. În cazul în care un imobil asigurat PAD își pierde destinația de locuință, polița PAD devine nulă.

Se subliniază că nu sunt asigurabile imobilele cu destinație de locuință încadrate într-una din clasele de risc seismic, până la semnarea procesului verbal de recepție a lucrărilor de consolidare.

Printre avantajele poliței facultative se numără contractul în care drepturile și obligațiile părților sunt stabilite pe baza liberului consimțământ, asiguratul putând opta pentru o sumă asigurată și pentru riscurile împotriva cărora dorește să se asigure. În plus, potrivit specialiștilor se poate opta și pentru asigurarea bunurilor din locuință, în schimbul plății prime de asigurare.

Dezavantajele acestei polițe sunt reprezentate de primele de asigurare considerabil mai mari decât în cazul PAD. Procedura de plată a despăgubirilor este destul de greoaie și complexă, pentru încasarea despăgubirilor fiind nevoie de foarte multe acte. Asiguratorul este cel care poate refuza încheierea unei polițe facultative pentru o locuință care prezintă risc de daunalitate ridicat.

Un imobil cu destinația de locuință nu poate deține o poliță facultativă care să ofere protecție împotriva cutremurelor, inundațiilor sau alunecărilor de teren, aceste riscuri fiind acoperite strict de către polița PAD. Practic, prin modificarea Legii 260/2008, legiuitorul a interzis încheierea polițelor facultative pentru imobilele cu destinația de locuință care nu beneficiază de polița PAD.

Dacă proprietarul unui imobil asigurat printr-o poliță PAD pentru suma de 20.000 EUR dorește, are posibilitatea ca prin încheierea unei polițe facultative, să asigure respectivul imobil la o sumă mult mai mare. În această situație, la producerea riscului asigurat, proprietarul va fi despăgubit proporțional de către PAID, până la suma de 20.000 EUR, în cazul distrugerii totale a imobilului, iar pentru diferență de către asiguratorul cu care a încheiat polița facultativă.

Printr-o asigurare facultativă se poate asigura absolut orice, în baza unei prime de asigurare stabilită proporțional cu suma asigurată, cu excepția riscurilor și a sumelor asigurate prin polița PAD.

Capitolul III: Studiu de caz privind societatea de asigurări de locuințe Asirom

3.1 Prezentarea societăƫii

Asirom este o societate de asigurări din Romȃnia, ȋnfiinƫată ȋn anul 1991. Ȋn anul 2007, compania a fost preluată de Vienna Insurance Group, de la fostul proprietar, Interagro.

Asirom este compania de asigurări tradiƫională a romȃnilor, oferind acestora siguranƫa și confortul de care au nevoie, de peste 20 de ani, definind permanent tendinƫele pieței locale a asigurărilor.

Anul 2007 s-a dovedit a fi plin de schimbări majore, care au adus beneficii notabile pentru Asirom, rămând în istorie drept anul când compania de asigurări s-a alăturat marii familii a Grupului Lider pe piața de asigurări din Europa Centrală și de Est Vienna Insurance Group (VIG). Asirom face parte din grupul celor 40 de companii din regiune care consolidează echipa VIG.

Bucuria de a trăi alături de familia ta, înconjurat de lucrurile la care ții și care îți oferă confortul zilnic, poate fi umbrită de evenimente neplăcute, nedorite și neprevăzute.

În puterea noastră stă ca alături de Asirom să ne clădim siguranța și liniștea căminului printr-o acoperire completă oferită de Asigurarea complexă a locuințelor – CĂMINUL MEU.

Cui se adresează?

Persoana fizică al cărei interes asigurabil în legătură cu o locuință aflată pe teritoriul României este determinat de calitatea de proprietar al acelei locuințe poate fi asigurat pe o poliță CĂMINUL MEU.

Dacă persoana care semnează Contractul de asigurare își plătește prima de asigurare este o altă persoană decât proprietarul locuinței asigurate atunci proprietarul va avea calitatea de Asigurat, iar persoana care semnează polița și plătește prima de asigurare va avea calitatea de Contractant.

3.2 Ce se asigură?

Locația asigurată pe o poliță CĂMINUL MEU este reprezentată de clădirea cu destinația de locuință și toate celelalte construcții (anexe), curtea sau terenul din jurul locuinței, încăperile și spațiile de folosință exclusivă, grădina, împrejmuirile și alte amenajări (parcare, loc de joaca, spații de depozitare) situate la adresa asigurată, menționată în Polița de Asigurare, dacă nu s-a convenit altfel.

Printr-un contract CĂMINUL MEU se asigură:

I. Clădirile:

1. Clădirile și alte construcții cu destinație de locuință:

– case, vile, cabane – destinate locuirii permanente sau temporare (case de vacanță), alte construcții utilitare dotate în acest scop;

– apartamente din blocuri (inclusiv cota de proprietate indiviză asupra părtilor comune);

– dependințele cu care fac corp comun.

2. Anexe:

– construcțiile fixe sau provizorii care nu fac corp comun cu clădirea sau altă construcție cu destinația locuință: garaj, grajd, șopron, magazie, piscină, împrejmuiri, etc., iar în cazul apartamentelor în bloc: boxa, garaj, camera de serviciu.

3. Instalațiile fixe aferente clădirilor și altor construcții:

– conductoarele instalațiilor electrice interioare și corpurile de iluminat înglobate sau încorporate în pereți sau tavane, conductele instalațiilor sanitare de alimentare cu apă și de canalizare din interiorul clădirii și obiectele sanitare (conductele de apă, tuburile de scurgere, robinetele, căzile de baie îngropate sau înzidite, cabinele de duș, chiuvetele, WC-urile, etc.), conductele instalațiilor de încălzire centrală din interiorul clădirii (inclusiv caloriferele, tuburile radiante), instalațiile hidraulice, instalațiile telefonice (fără echipamentele specifice), sobe de teracotă sau zidite, instalații de gaze, instalații de ventilație, tavane false.

Asigurarea pentru locuințe poate fi încheiată, conform opțiunii asiguratului, la valoarea reală, valoarea de nou sau valoarea de piață (se asigură și se despăgubesc la valoarea de piață locuințele tip apartament în blocuri de locuințe), valorile pentru aceste sume putând fi declarate de asigurat sau evaluate de bancă (printr-un raport de evaluare).

3.3 Riscuri acoperite

Clădirile și bunurile din gospodărie:

– incendiu, trăsnet, explozie, căderea sau prăbușirea unui aparat de zbor, a părților sale sau a încărcăturii acestuia;

– cutremur de pământ, inundație și prăbușire sau alunecare de teren;

– inundație provocată de apa de conductă, refulare sau provenită de la apartamentele situate la etajele superioare sau la același etaj;

– furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie al bunurilor din categoria conținut.

Răspunderea civilă față de terți pentru pagubele produse la adresa menționată în contractul de asigurare prin:

Vătămări corporale, inclusiv decesul, suferite de terțe persoane;

Avarierea / distrugerea bunurilor aparținând terțelor persoane aflate la adresa menționată în contractul de asigurare;

Cheltuieli de judecată.

II. Conținutul:

Se asigură bunuri care sunt în proprietatea sau în deținerea Asiguratului și a următoarelor persoane care locuiesc permanent împreună cu Asiguratul, titular de poliță, la adresa asigurată: soțul / soția, copiii, părintii, precum și alte persoane aflate în întreținere.

Sunt cuprinse în asigurare bunuri casnice, cum ar fi:

– mobilier;

– îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte de marochinărie;

– aparatura electrică și electrocasnică, aparatura foto, aparatura electronică și tehnica de calcul și ceasuri;

– bunuri de uz casnic și gospodăresc și alte bunuri din gospodărie;

– alimente și produse agroalimentare;

-mijloace de transport neînmatriculabile, combustibili, unelte agricole, materiale de constructie, furaje;

– instalații fixe care asigură funcționarea generală a clădirii.

III. Răspunderea civilă față de terți pentru pagubele produse la adresa menționată în contractul de asigurare prin:

Vătămări corporale, inclusiv decesul, suferite de terțe persoane;

Avarierea / distrugerea bunurilor aparținând terțelor persoane aflate la adresa menționată în contractul de asigurare;

Cheltuieli de judecată.

Acoperire de bază.

În funcție de opțiunea Solicitantului, asigurarea facultativă complexă a locuințelor – CĂMINUL MEU oferă acoperiri de bază (trei pachete de riscuri).

AS – Acoperire STANDARD, cuprinde urmatoarele riscuri:

– incendiu;

– trăsnet – efecte directe;

– explozie (urmată sau nu de incendiu);

– căderea sau prăbușirea unui aparat de zbor, a unor părti ale acestora sau a încărcăturii transportate, precum și a altor corpuri cerești.

AC – Acoperire CATASTROFICĂ, include riscurile acoperite de AS – Acoperirea STANDARD la care se adaugă următoarele riscuri numite riscuri catastrofice:

– cutremur de pământ;

– inundație;

– prăbușire sau alunecare de teren;

AT – Acoperire TOTALĂ, include riscurile acoperite de AC – Acoperirea CATASTROFICĂ la care se adaugă următoarele riscuri individuale:

• furtuna; uragan, tornadă, vijelie;

• grindina – efecte directe;

• ploaie torențială;

• căderea accidentală de corpuri care nu sunt parte a bunului asigurat pe clădirea asigurată;

– coliziunea (în exterior) cu un vehicul;

– daune provocate de animale;

– greutatea stratului de zăpadă sau a gheții;

– avalanșa de zăpadă;

– unda de șoc generată de spargerea zidului sonic provocată de aeronave (boom sonic);

– greve revolte, tulburări civile, vandalism.

Beneficii

Flexibilitate – clientul putând opta pentru mai multe tipuri de acoperiri de bază (Standard, Catastrofică sau Totală), precum și pentru alte acoperiri suplimentare.

Operativitate la încheierea polișei, fără a se completa mai multe tipuri de asigurare distincte.

Promptitudine la plata despăgubirilor. ASIROM plătește cu maximă operativitate avansuri de până la 40% din cuantumul daunei, iar despăgubirile finale se plătesc în cel mult 10 zile lucrătoare de la data furnizării tuturor documentelor.

Reasigurare: bunurile asigurate sunt protejate prin programe de reasigurare complexe, încheiate cu cei mai importanți reasiguratori din lume.

Concluzii

Piața asigurărilor este o piață în contiună creștere și dezvoltare, pe măsura schimbării mentalității românilor cu privire la siguranța personală și a bunurilor personale.