Necesitatea Practicarii Asigurarii Obligatorii Externe

Necesitatea Practicarii Asigurarii Obligatorii Externe

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1.Asigurarea

1.1.Conceptul de Asigurare

1.2.Elementele Tehnice ale Asigurarilor

1.3.Clasificarea Asigurarilor

1.4.Functiile Asigurarilor

Capitolul 2.Asigurarile Externe

2.1.Necesitatea Practicarii Asigurarilor Externe

2.2.Trasaturile Asigurarilor Externe

2.3.Importanta Asigurarilor Externe

2.4.Sfera Asigurarilor Externe

Capitolul 3. Studiu de Caz

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Creșterea utilizării operațiunilor de asigurări se explică atât prin eficiența lor cât și prin necesitatea acestora.

Operațiunile de asigurări s-a impus pe piața românească după anul 1990.

În țãrile dezvoltate, asigurãrile au devenit o importantã ramurã a economiei naționale, pentru ca prin valoarea adãugatã create, societãțile de asigurare participã la sporirea produsului intern brut, oferã locuri de muncã, participa la oferta de capital de împrumut pe piața financiarã. De asemenea, prin sumele acordate asiguraților contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.

În prezenta lucrare am încercat să surprind unele aspecte ale evoluției pieței de asigurare în general și în mod particular a asigurarii de bunuri si auto (Cargo – CMR).

Partea teoretică clarifică aspecte privind conceptul de asigurări, tipuri de asigurări, mod de derulare a operațiunilor, importanța economică a asigurărilor ca forma de finanțare și rolurile asigurărilor.

Partea de teorie constituie suportul pe care se sedimentează partea practică.

Pentru a exemplifica am făcut un studiu de caz al unei societăți de asigurări, mai exact S.C OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A

Capitolul 1.ASIGURAREA

1.1.Conceptul de Asigurare

În literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite în legătură cu conceptul de asigurare. Asigurarea reprezintă un sistem de relații economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorat din acțiunea legilor economice obiective care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice și juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac alte cerințe economico-financiare probabile, imprevizibile.

Caracteristicile exclusive ale asigurării sunt scopul și metoda. Scopul reprezintă compensarea pagubelor produse de calamități ale naturii și accidente, precum și prevenirea pagubelor. Metoda e constituită din acoperirea unor riscuri, crearea unei comunități de risc. Scopul și metoda sunt materializate prin formarea și utilizarea fondului de asigurare.

Alți autori definesc conceptul de asigurare ca o operație prin care unei părți, asiguratul, i se permite în schimbul unei prime sau cotizații o prestație furnizată de către o altă parte, asiguratorul, în cazul apariției unui eveniment.

Există formulări diferite ale conceptului de asigurare, fără a exista un consens și aceasta datorită unor dificultăți de ordin economic, social și juridic, dintre care cele mai importante sunt:

sfera vastă de acțiune a asigurărilor, precum și practicile complexe folosite în asigurări;

negarea de către juriști a faptului că asigurarea este o categorie economică și prezentarea acesteia ca un raport juridic, punand semnul de egalitate între asigurarea comercială și o serie de practici și condiții care fac obiectul contractului de asigurare;

Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor

Aceste trăsături se desprind din definirea conceptului de asigurare și sunt:

acoperirea unor riscuri prin crearea unei comunități de risc și suportarea pagubelor după criteriul mutualității;

evenimentul trebuie să fie întamplător și realizarea lui să nu depindă de voința asiguratului, fie din cauză că acest lucru este imposibil, fie că interesul asiguratului sau legea îl împiedică să-l provoace;

evenimentul să fie evaluabil, să se bazeze pe calcule statistico-matematice, atat în privința frecvenței lui, cat și a proporțiilor valorice ale fiecărui caz în parte;

persoanele fizice sau juridice să fie egal amenințate, adică necesitatea de desdăunare a grupului de persoane respectiv, trebuie să fie pricinuită de același fel de eveniment cauzator de pagube;

Aceste elemente statistice redau în ultimă instanță esența conceptului de asigurare, fiind valabile pentru orice tip de societate.

1.2.Elementele Tehnice ale Asigurarilor

În explicarea conținutului asigurării, elementele definitorii care stau la baza acestora au un pronunțat caracter tehnic. Ca elemente definitorii pot fi amintite:

asigurătorul;

asiguratul;

contractantul;

beneficiarul;

terțul păgubit;

brokerul de asigurare;

contractul de asigurare;

obiectul asigurării;

riscul asigurabil;

evaluarea în vederea asigurării;

norma de asigurare;

suma cuprinsă în asigurare;

prima de asigurare;

cazul asigurat;

paguba sau dauna;

despăgubirea de asigurare;

franșiza;

fondul de asigurare;

vârsta de asigurare;

durata asigurării;

polița de asigurare;

reasigurarea;

coasigurarea.

1. ASIGURĂTORUL

Asigurătorul este o persoană juridică română sau străină, societate de asigurări autorizată ori societate mutuală autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care, în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați, își asumă obligația să plătească acestora (beneficiarilor asigurării) despăgubirea ce li se cuvine, în caz de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate, să plătească suma asigurată la survenirea unui eveniment în viața persoanelor asigurate sau să plătească despăgubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terțe persoane, potrivit normelor de asigurare.

Asigurătorul trebuie să evalueze corect angajamentele luate față de asigurați și să calculeze exact nivelul rezervelor ce trebuie constituite, cu care să fie protejate interesele asiguraților.

Activitatea de asigurări în România poate fi exercitată numai de societăți pe acțiuni, societăți mutuale, filiale ale unor asigurători străini constituite ca persoane juridice române, precum și sucursale ale societăților de asigurări, persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurătorii pot investi sau fructifica în întregime sau parțial capitalul social, rezervele de capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare sau imobiliare, cum sunt:

acțiuni

obligațiuni

alte titluri de participare

depozite bancare

clădiri destinate activității proprii sau închirierii.

Asigurătorul este obligat să-și conducă activitatea cu respectarea normelor prudențiale specifice asigurărilor .

2. ASIGURATUL poate fi oricare persoană fizică sau agent economic care își asigură bunurile împotriva unor calamități ale naturii sau unor accidente, precum și orice persoană fizică ce se asigură împotriva unor riscuri ce ar putea să intervină în legătură cu sănătatea, integritatea corporală sau cu viața sa.

Pentru dobândirea calității de asigurat, persoanele fizice și agenții economici trebuie să plătească anumite prime de asigurare, în schimbul cărora se asigură bunurile împotriva anumitor riscuri sau se asigură persoana fizică în caz de accident, deces etc.

Asiguratul poate fi și altă persoană decât aceea care a contractat asigurarea (de exemplu, tutorele încheie asigurarea pentru minori).

3. CONTRACTANTUL ASIGURĂRII

Contractantul asigurării este persoana fizică sau agentul economic cu capital de stat, privat etc. care contractează pentru lucrătorii săi asigurări contra accidentelor și a altor riscuri, obligându-se să plătească primele de asigurare;

În unele cazuri, aceste prime pot fi plătite și de către asigurați.

De cele mai multe ori contractantul este însuși asiguratul.

4. BENEFICIARUL ASIGURĂRII

Beneficiarul asigurării este persoana (sau sunt persoanele) desemnată prin lege, contractul de asigurare, declarație scrisă, testament etc. să încaseze suma asigurată în cazul în care se produce un accident, invaliditatea sau decesul persoanelor asigurate, sau să încaseze despăgubirea la asigurările de bunuri, când survin daune.

De regulă, beneficiarul asigurării este însuși asiguratul.

Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului, fie în cursul executării acestuia prin declarație scrisă, comunicată societății de asigurări.

De exemplu, beneficiarii pot să fie: soția, soțul, copiii, părinții, frații, surorile sau alte persoane apropiate.

5. TERȚUL PĂGUBIT

Terțul păgubit poate fi o persoană fizică sau juridică implicată într-un accident rutier, feroviar, naval, aerian, căreia i s-au produs pagube materiale sau i-a fost afectată sănătatea, integritatea corporală (invaliditatea) sau chiar viața (decesul).

Terțul păgubit nu se cunoaște decât în momentul producerii riscului (accidentului) și când se stabilește indemnizația de asigurare (despăgubirea și/sau suma asigurată).

6. BROKERUL DE ASIGURARE

Brokerul de asigurare poate fi o persoană juridică autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să intermedieze asigurări între o societate de asigurări și asigurați.

Brokerul de asigurări lucrează contra unui comision care – în mod obișnuit – se calculează asupra primelor de asigurare totale încasate, în baza contractelor de asigurare încheiate, și se plătește de către societatea de asigurări.

În vederea dobândirii calității de broker de asigurare, persoana juridică respectivă solicită în scris autorizația de funcționare de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în care scop prezintă o serie de documente, plătind și taxa de autorizare.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide cu privire la eliberarea autorizației de funcționare în termen de 30 de zile de la primirea documentelor.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor publică anual în Monitorul Oficial al României și într-o publicație de largă circulație, lista actualizată care cuprinde brokerii de asigurare autorizați și orice alte informații necesare.

8. CONTRACTUL DE ASIGURARE

Contractul de asigurare este actul juridic care se încheie de către asigurat și asigurător, și care reglementează relațiile lor reciproce în funcție de felul asigurărilor facultative.

Asiguratul se obligă prin contract să plătească primele de asigurare la anumite termene, iar asigurătorul își asumă obligația să acorde asiguratului sau beneficiarului asigurării, la producerea cazului asigurat, despăgubiri pentru bunurile și sumele asigurate în asigurările de persoane.

Încheierea contractului de asigurare presupune existența cererii de asigurare prezentată de asigurat și a poliței de asigurare eliberată de asigurător.

9. OBIECTUL ASIGURĂRII

Obiectul asigurării poate fi un bun mobil ori imobil supus asigurării, un interes, o persoană fizică sau răspunderea civilă acoperită prin asigurare.

10. RISCUL ASIGURAT

Este reprezentat de un fenomen sau grup de fenomene, care odată produse, obligă pe asigurător să plătească beneficiarului asigurării despăgubirea.

Pentru ca un fenomen să poată constitui un risc asigurat, el trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

Apariția fenomenului (evenimentului) asigurat să fie posibilă, deoarece dacă un bun nu este amenințat de nici un risc, asigurarea nu este necesară

Fenomenul trebuie să aibă în toate cazurile de apariție un caracter întâmplător

Trebuie să existe posibilitatea evidențierii statistice a rezultatelor acțiunii fenomenelor producătoare de pagube

Este necesar ca apariția și producerea unui fenomen să nu depindă de voința asigurătorului sau a beneficiarului asigurării.

11. EVALUAREA ÎN VEDEREA ASIGURĂRII

Evaluarea în vederea asigurării este complexul de operațiuni prin care se determină valoarea bunului ce se asigură.

Nici un bun nu poate fi cuprins în asigurare fără cunoașterea prealabilă a valorii reale a acestuia, deoarece, în caz de daune, despăgubirea de asigurare pe care o acordă societatea de asigurări se determină pe baza valorii bunului cuprins în asigurare.

Evaluarea trebuie astfel efectuată încât să fie cât mai aproape de valoarea reaului asigurării.

11. EVALUAREA ÎN VEDEREA ASIGURĂRII

Evaluarea în vederea asigurării este complexul de operațiuni prin care se determină valoarea bunului ce se asigură.

Nici un bun nu poate fi cuprins în asigurare fără cunoașterea prealabilă a valorii reale a acestuia, deoarece, în caz de daune, despăgubirea de asigurare pe care o acordă societatea de asigurări se determină pe baza valorii bunului cuprins în asigurare.

Evaluarea trebuie astfel efectuată încât să fie cât mai aproape de valoarea reală a bunului, pentru a permite refacerea lui în caz de daună. O evaluare exagerată slăbește interesul asiguratului pentru păstrarea în bune condiții a bunului asigurat, iar subevaluarea nu permite refacerea bunului în caz de daună.

Evaluarea se poate face pe baza prețurilor de cumpărare sau de vânzare; valoarea bunului asigurat poate să coincidă cu valoarea de inventar.

Nu poate fi vorba de evaluarea în vederea asigurării pentru persoane, deoarece viața, sănătatea și capacitatea de muncă a persoanei fizice nu se exprimă în bani.

Cu cât valoarea bunului asigurat este la un nivel mai apropiat de realitate, cu atât despăgubirea va da posibilitatea asiguratului să recupereze pagubele produse.

12. NORMA DE ASIGURARE

Norma de asigurare este valoarea cuprinsă în asigurare, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect de asigurare (ha, mp, animal etc).

Norma de asigurare se folosește numai la asigurările de bunuri prin efectul legii;

Ea este diferențiată pe feluri de clădiri, pe mediul urban și rural, pe feluri de

culturi agricole, pe rase de animale etc.

13. VALOAREA (SUMA) CUPRINSĂ ÎN ASIGURARE

Valoarea (suma) cuprinsă în asigurare este nivelul maxim admis al despăgubirii de asigurare care poate fi plătită asiguratului în caz de daună;

În asigurările de persoane, este suma ce urmează să fie plătită asiguratului sau beneficiarului asigurării. În funcție de această sumă se calculează prima de asigurare.

Valoarea cuprinsă în asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea totală a bunului asigurat.

14. PRIMA DE ASIGURARE

Prima de asigurare este suma pe care asiguratul o plătește, de regulă, anticipat societății de asigurări pentru preluarea riscului, respectiv în vederea constituirii fondului de asigurare.

Prima de asigurare este prețul protecției oferite de asigurător pentru riscurile preluate.

Prima exprimă valoarea riscului și se determină prin calcule statistico-matematice.

Societățile de asigurare stabilesc volumul total al primelor de asigurare (care urmează a fi plătite de asigurați) la un nivel cel puțin egal cu volumul probabil al despăgubirilor totale ce urmează să fie achitate.

15. CAZUL ASIGURAT

Cazul asigurat (sinistrul) este evenimentul asigurat deja produs, riscul împlinit, accidentul care a avut loc sau survenirea unui alt fenomen pentru care există asigurarea și din care rezultă obligația societății de asigurări de a plăti despăgubirea sau suma asigurată.

Prin caz asigurat se înțelege și valoarea stricăciunilor suferite de bunul asigurat de pe urma unui cutremur, unei furtuni, unor inundații, unui incendiu etc, iar la asigurările de persoane contractarea unei invalidități într-un accident, supraviețuirea până la vârsta stipulată în contractul de asigurare, decesul.

16. PAGUBA SAU DAUNA

Paguba sau dauna reprezintă valoarea stricăciunilor suferite de bunul asigurat, în expresie bănească.

Paguba poate fi totală sau parțială din valoarea bunului asigurat.

Daunele provocate bunurilor se pot clasifica după mai multe criterii, și anume:

a) după felul bunurilor afectate, există:

Daune produse la bunuri imobile (terenuri, clădiri, fabrici, locuințe, depozite, garaje);

Daune produse la bunuri mobile, cele nelegate de pământ, ca de exemplu: materii prime, materiale, producție neterminată, mărfuri, utilaje, brevete, mobilier, bani, acțiuni;

b) după cauza care a produs dauna:

Daune produse de riscuri fizice (incendiu, uragane, furtuni, explozii care distrug bunuri);

Daune produse de riscuri sociale (abateri de la comportamentul normal – furt, neglijență, tâlhărie, revolte, greve etc);

Daune produse de riscuri economice (datorate unor cauze interne – neglijență, erori de management, sau datorită unor cauze externe – imposibilități de plată etc);

c) după felul pierderii se disting:

pierderi directe, care apar când bunul este avariat sau distrus, ori dispare datorită producerii unui risc fizic sau social (clădirea ia foc, se dărâmă etc);

pierderi indirecte, care se înregistrează ca urmare a reducerii valorii bunului în urma unei reparații, reducerea profitului etc;

d) după gradul de cuprindere, daunele pot fi:

daune parțiale, cum sunt: avarierea, distrugerea sau deprecierea parțială a bunurilor, astfel încât acestea se pot repara sau recondiționa;

daune totale, care constau în distrugerea în întregime a bunurilor, nerămânând nici un fel de recuperări.

17. DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE

Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care societatea de asigurări o plătește asiguratului pentru refacerea bunului avariat sau distrus.

Cuantumul despăgubirii depinde de mărimea pagubei și el nu poate depăși valoarea cuprinsă în asigurare.

Ideal ar fi ca aceste despăgubiri să fie cât mai apropiate sau chiar egale cu valoarea bunurilor dăunate; dar aceasta presupune, evident, și încasarea unor prime de asigurări mai mari.

Despăgubirea nu poate depăși suma asigurată și este mai mică sau egală cu valoarea pagubelor.

18. FRANȘIZA

Franșiza este partea din cuantumul pagubei, stabilită în prealabil, care se suportă de către asigurat.

Franșiza se poate stabili în procente sau în sumă absolută din suma asigurată sau din daună.

Practicarea franșizei urmărește atât influențarea asiguratului în luarea tuturor măsurilor posibile pentru prevenirea daunei, deoarece el știe că în caz de producere a acesteia va suporta o parte din ea, cât și evitarea cheltuielilor determinate de constatarea, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor de asigurare corespunzătoare daunelor mici, care nu prezintă o importanță economică deosebită.

La asigurările cu franșiză cota de primă tarifară este mai redusă comparativ cu cea stabilită la asigurările la care nu se aplică franșiză.

În mod frecvent, franșiza se întâlnește la asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaționale, la asigurarea navelor maritime, la asigurarea de răspundere civilă auto etc.

19. FONDUL DE ASIGURARE

Fondul de asigurare se constituie anual, descentralizat, pe baze științifice, pe principiul mutualității, numai sub formă bănească, din primele de asigurare încasate de la asigurați.

De asemenea, fondul de asigurare se constituie și din comisioane de reasigurare și din participarea societății de asigurări la profitul reasiguratorului, din despăgubirile încasate de la reasiguratori.

Fondul de asigurare are următoarele caracteristici:

constituie o rezervă bănească, centralizată, care se formează prin încasarea primelor de asigurare de la asigurați, potrivit principiului mutualității;

odată constituit devine proprietate a societății de asigurări și are o destinație specială, adică este folosit pentru finanțarea măsurilor de prevenire a daunelor, refacerea bunurilor avariate sau distruse, plata sumelor asigurate etc.

Utilizarea acestui fond se face în mod centralizat de către societatea de asigurări.

Fondul de asigurare se constituie pentru asigurările de persoane, de bunuri și de răspundere civilă.

20. VÂRSTA DE ASIGURARE

Vârsta de asigurare indică vârsta de când începe și până când poate fi contractată și este valabilă asigurarea;

vârsta prezintă o importanță deosebită în asigurările facultative de persoane și de animale.

21. DURATA ASIGURĂRII

Durata asigurării exprimă perioada de timp (în ani, luni, zile și ore) pentru care se contractează asigurarea și sunt valabile raporturile de asigurare.

Durata asigurării precizează momentul începerii și sfârșitul asigurării.

22. POLIȚA DE ASIGURARE

Polița de asigurare este documentul eliberat de societatea de asigurări, care atestă încheierea și plata primei inițiale de asigurare. În unele cazuri contractul de asigurare ține locul poliței de asigurare.

23. REASIGURAREA

Reasigurarea constă în asigurarea unei societăți de asigurări la o altă societate de asigurări, mai puternică sub aspect financiar, prin cedarea parțială sau totală a unor riscuri și a unei cote din primele de asigurare.

Reasigurările constituie o completare a asigurărilor, conducând la menținerea stabilității financiare a societăților de asigurări. Reasigurarea este asigurarea asigurării.

24. PRIMA DE REASIGURARE

Prima de reasigurare este partea din prima de asigurare pe care reasiguratul (asigurătorul inițial) o cedează reasiguratorului.

Mărimea primei de reasigurare este influențată de partea de risc pe care o preia asupra sa reasiguratorul și de raportul dintre cererea și oferta pe piața de reasigurări.

Nivelul cotațiilor de primă pe piața internațională de reasigurări poate influența, într-un sens sau altul, nivelul cotelor de primă practicate la contractarea asigurărilor care fac obiectul cedărilor în reasigurare.

25. COASIGURAREA

Coasigurarea constă în contractarea în același timp a asigurării de către un asigurat cu câțiva asigurători care preiau, fiecare asupra lui, o cotă stabilită de risc, până la 100% din valoarea bunului asigurat, pe care o suportă în funcție de primele de asigurare încasate.

Coasigurarea este, de asemenea, o cale de dispersare a riscurilor mari sau foarte mari.

În caz de daună, fiecare asigurător acordă despăgubirea corespunzător cotei de risc preluate, însă de comun acord cu toți ceilalți asigurători, ceea ce generează unele dificultăți în lichidarea daunelor.

Coasigurarea este mult folosită pentru riscurile de incendiu, inundații, cutremure etc.

Ca parte a sistemului general de piață, piața asigurărilor subliniază faptul că în acest spațiu sunt prezente:

cererea (care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări)

oferta de asigurare (susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu, și capabile, sub raport financiar, să desfășoare o astfel de activitate).

1.3.Clasificarea Asigurarilor

Asigurările prezintă un mecanism complex de înfăptuire și forme de realizare. De aceea este absolut necesară o clasificare a lor.

Criterii de clasificare se stabilesc în funcție de:

– regimul juridic,

obiectul și ramura de asigurare,

varietatea riscurilor asigurate,

sfera de manifestare.

1) După regimul juridic

asigurări prin efectul legii

asigurări facultative sau contractuale

Asigurările prin efectul legii se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurat și asigurător (referitor la drepturi și obligații, tehnici de asigurare, constatarea și evaluarea pagubelor, stabilire despăgubirilor cuvenite, etc sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.

Asigurări de acest fel se practică în toate țările lumii cu variații de la o țară la alta.

În România între anii 1949 – 1990 asigurările prin afectul legii au avut o sferă largă de cuprindere (asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea clădirilor și construcțiilor aparținând populației, asigurări agricole, asigurări de animale, asigurări de accidente a călătorilor)

După 1990 sfera asigurărilor s-a restrâns, rămânând doar asigurarea de răspundere civilă auto și aceasta cu o altfel de aplicabilitate decât înainte de 1990. O singură caracteristică a acestei asigurări merită reținută – se realizează o completă concordanță între previziunea statistică pe care se bazează calculul primelor de asigurare și producerea evenimentelor asigurate și prin aceasta se minimizează primele de asigurare.

Asigurările facultative – se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurat și asigurător se stabilesc prin liberul consimțământ al părților în baza unui contract de asigurare.

Caracteristicile asigurărilor facultative:

în asigurările facultative se cuprind numai o parte din bunurile sau persoanele asigurabile, nici o formă de asigurare nu poate cuprinde totalitatea bunurilor sau persoanelor asigurabile existente la un moment dat în economie. Gradul de cuprindere în asigurare este foarte diferit de la un bun la altul sau de la o țară la alta.

suma asigurată se stabilește la dorința asiguratului, de cele mai multe ori cu acordul asigurătorului. In cazul asigurărilor de bunuri ca sumă asigurată se ia valoarea reală a bunului la data încheierii asigurării. La asigurările de persoane, deoarece viața omului este inestimabilă, suma asigurată se stabilește în funcție de posibilitățile materiale ale asiguraților. In funcție de prima de asigurare pe care asiguratul poate să o plătească, de complexitatea asigurării pe care acesta dorește să o încheie, de perioada în care asiguratul dorește să fie asigurat, de starea sa de sănătate și nu în ultimul rând de activitatea pe care acesta o practică se stabilește suma asigurată a contractului de asigurare.

favorizează antiselecția riscurilor, pentru că cei care doresc să-și încheie asigurări sunt tentați să plaseze sub protecția asigurărilor riscurile cu probabilitate mare de producere.

primele de asigurare sunt în general mai mari față de asigurările obligatorii datorită dispersiei mai reduse a riscurilor și a cheltuielilor de administrare mai mari.

implică efort și cheltuieli de încheiere mai mari;

prezintă flexibilitate la stabilirea condițiilor de contractare;

2) După obiectul asigurat:

de bunuri

de persoane

de răspundere civilă

de risc financiar

Asigurările de bunuri au ca obiect valorile materiale, animalele posibil a fi distruse de calamități naturale sau de accidente. Ca forme ale asigurărilor de bunuri : asigurarea clădirilor, construcțiilor și a conținutului lor, asig de transport, asig culturilor agricole, asig autovehicolelor, asig gospodăriilor persoanelor fizice, asig de aparatură electronică, etc.

Asigurări de persoane au ca obiect persoanele fizice pentru cazurile de deces, invaliditate permanentă totală sau parțială din accident, de supraviețuire, de atingere a unei vârste, etc. Asigurările depersoane sunt: asigurări de viață și de accidente.

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect răspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate unor bunuri aparținând unui terț sau vătămarea unui terț.

Asigurările de răspundere civilă au următoarele forme: asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea de răspundere a medicilor, a constructorilor, a proiectantului, a producătorului, a proprietarului, etc.

Prin această asigurare se protejează patrimoniul asiguratului, deoarece când el produce un prejudiciu unui terț asigurătorul și-a asumat răspunderea și intervine în despăgubirea persoanei prejudiciate.

Asigurarea de risc financiar are ca obiect pierderea pe care asiguratul ar putea-o suferi în urma neâncasării obligațiilor financiare pe care clienții săi le au față de acesta și preluarea acestor pierderi de către asigurător.

3.După riscurile asumate (asigurate) se pot întâlni o serie de forme de asigurare, denumirea lor fiind suprapusă cu riscul care se asigură:

asig de viață

asig de accidente

asig de furt

asig de incendiu

asig riscuri de transport

asig de răspundere civilă a persoanei

asig medicală de călătorie în străinătate

asig de risc financiar

asig de pierderi financiare din riscuri asigurate

4.După natura relațiilor dintre părțile implicate în asigurare:

asigurarea directă

coasigurare

reasigurare

Asigurarea directă- este asigurarea propriu zisă, implicând în mecanismul ei părțile între care intervine relația de asigurare, respectiv asiguratul și asigurătorul între care intervine contractul de asigurare.

Coasigurarea – constituie o formă de asigurare directă în care asiguratul încheie contractul de asigurare pentru masa bunurilor asigurabile cu mai multe societăți de asigurare în același timp dar în cotă parte; riscurile preluate fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurare.La fel și răspunderea se va face în cote părți dar în plan global satisfăcând pretențiile asiguratului.

Reasigurarea – constituie o asigurare indirectă, de fapt este o asigurare a asigurătorului. Apariția reasigurătorului este o necesitate datorită creșterii valorii bunurilor aduse de către asigurați și o cerință impusă asigurătorului de a face față unor riscuri grele. Prin reasigurare, asigurătorul cedează unui reasigurător o parte mai mică sau mai mare din riscurile asumate de la asigurații săi și primele aferente. Bineânțeles reasigurătorul va participa la plata despăgubirii cu o cotă parte corespunzătoare riscului asumat.

1.4.Functiile Asigurarilor

Functiile asigurarilor constau in manifestare continutului si a menirii/destinatiei lor in procesul activitatii economico-sociale, acestea fiind:

Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati si de accidente si plata sumelor asigurate;

Functia de prevenire a riscurilor si a daunelor;

Functia de repartitie /financiare;

Functia de control;

Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati si de accidente si plata sumelor asigurate

Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati si de accidente pentru asigurarile de bunuri si raspundere civila si plata sumelor asigurate in asigurarile de persoane este cea mai importanta , si consta in plata despagubirilor , onorarea obligatiilor in cazul asigurarilor de raspundere civila si plata sumelor asigurate cand este vorba de asigurari de persoane , in cazurile in care in viata persoanelor asigurate intervin anumite evenimente.

Functia de acordare a despagubirilor si a sumelor asigurate este cea mai vizibila si mai importanta pentru public ,deoarece reprezinta motivul care determina asiguratul sa incheie contracrul de asigurare.Inca de la aparitia lor , asigurarile au indeplinit aceasta functie pe plan national si international ,contribuind la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea prejudiciilor de care asiguratii raspund potrivit legii si platesc sume asigurate, in cazul producerii unor anumite evenimente care afecteaza integritatea corporala si in unele cazuri , viata persoanelor asigurate.

Functia de prevenire a riscurilor si a daunelor

Fiecare societate de asigurari are in programul sau de activitate masuri complexe pentru prevenirea , limitarea si combaterea riscurilor, a daunelor.Pierderile mari nu fac decat sa saraceasca agentii economici ,cetatenii si colectivitatea in ansamblu.De aceea , interesul este sa se elimine sau cel putin sa se reduca pagubele.

Asiguratii sunt chemati sa intreprinda masuri de prevenire a daunelor: astfel, in cazul incendiilor, asiguratii care nu iau masuri de securitate, de protectie si de prevenire, platesc prime de asigurare mai ridicate si chiar amenzi.Daca se fac vinovati de producerea daunelor, nu numai ca asiguratii nu primesc despagubiri, dar sunt si sanctionati.In schimb, asiguratii care iau cele mai eficiente masuri de prevenire a daunelor/incendiilor beneficiaza de importante reduceri la plata primelor de asigurare.

Functia de prevenire a daunelor se realizeaza prin finantarea masurilor de prevenire a daunelor de pe urma calamitatilor naturii si accidentelor(construirea de diguri pentru protectia impotriva inundatiilor , executarea lucrarilor de impadurire ,plantarea perdelelor de protectie , irigatii,desecari,finantarea unor masuri educationale pentru asigurati),prin stabilirea conditiilor de asigurare care sa oblige pe asigurat la o conduita preventiva permanenta (participarea asiguratilor la acoperirea unei parti din dauna, decaderea din dreptul de despagubire in cazul neimplinirii masurilor de prevenire ,de limitare si de combatere a pagubelor etc.).

Pentru a reduce pierderile in domeniul asigurarilor ,in special in cazul asigurarilor auto, firmele de asigurari au adoptat o prima solutie: fransiza-partea din valoarea daunei, stabilita ca suma fixa ori procent din suma asigurata, suportata de asigurat pentru fiecare eveniment,stabilita si consemnata in polita in aceeasi valuta ca si suma asigurata.

In prezent, pe piata romaneascaa asigurarilor sunt intreprinse doua tipuri de fransize: unul care impune un nivel fix din valoarea daunei si al doilea care impune un nivel procentual din valoarea asigurata.

Functia de repartitie /financiare

Functia de repartitie /financiare se infaptuieste in procesul repartitiei produsului national brut, cand se constituie , se repartizeaza si se utilizeaza fondul de asigurare.Primele de asigurare incasate de societatile de asigurari de la agentii economici asigurati si de la persoanele fizice reprezinta relatii de repartitie a produsului national brut.In situatiile in care asiguratii sunt persoane juridice si persoane fizice romane, plata/incasarea primelor de asigurare constituie o repartitie de produs national brut pe plan intern.

Primele de asigurare incasate/platite de persoanele fizice si juridice straine reprezinta relatii de repartitie a produsului national brut pe plan international.In cadrul acestei functii ,fondul de asigurare este folosit,in primul rand ,pentru finantarea actiunilor si masurilor de prevenire ,limitare si combatere a daunelor.Aceasta functie consta si in repartizarea si utilizarea fondului de asigurare in scopul compensarii pagubelor provocate bunurilor asigurate si platii sumelor asigurate in cazul asigurarilor de persoane.

In masura in care in fondul de asigurare se refac bunurile care apartin asiguratilor romani, se realizeaza o repartitie de produs national brut pe plan national,iar daca se despagubesc bunurile asiguratilor straini, se realizeaza o repartitie de produs national brut pe plan international.In acelasi mod se pune problema si in eventualitatea unor actiuni de prevenire si combatere a calamitatilor.

Functia de repartitie a asigurarilor are anumite laturi sau forme de manifestare si anume:

crearea posibilitatii pentru apararea avutiei nationale ,refacerea bunurilor avariate sau distruse de calamitati sau de accidente in scopul desfasurarii normale si fara intrerupere a procesului de productie, contribuind la cresterea productiei ,la realizarea reproductiei simple si largite, la repararea unor prejudicii de producerea carora asiguratii sunt raspunzatori;

societatile care infaptuiesc asigurarile trebuie sa ia masuri de prevenirea accidentelor si deceselor timpurii ale persoanelor asigurate, iar plata sumelor asigurate contribuie la crearea conditiilor materiale mai bune de viata pentru asigurati sau pentru succesorii acestora.

Societatile de asigurari finanteaza masuri de prevenire a daunelor(prevenire si combaterea incendiilor ,a inundatiilor etc ).Intrucat exista o neconcordanta in timp intre momentele incasarii primelor de asigurare si momentele platii despagubirilor si a sumelor asigurate – decalaj foarte important in cazul asigurarilor de viata, dar si a altor asigurari- societatile de asigurari si reasigurari incaseaza sume foarte importante pe care le plaseaza pe piata capitalurilor, in scopul obtinerii unor venituri suplimentare si al cresterii sigurantei afacerilor.

In ultimele decenii ,societatile de asigurari au acordat o atentie deosebita urmatoarelor probleme: primelor de asigurare ,cheltuielilor de administratie, cheltuielilor cu publicitate asigurarilor, impozitelor, taxelor,plasamentelor de capital in diferite afaceri etc.Prin plasamente efectuate ,asigurarile contribuie la creditarea economiei nationale, la cresterea valorii adaugate, la echilibrarea balantei de plati.

Functia de control

Functia de control realizata de catre organele de specialitate ale societatilor de asigurari in vederea identificarii cauzelor producatoare de daune,precum si asupra constituirii,repartizarii si gospodaririi judicioase a fondului de asigurare.Controlul se exercita sub urmatoarele forme: preventiv, concomitant si postoperativ.

Prin aceasta functie se urmaresc urmatoarele elemente:

depistarea cauzelor care produc pagube in economie ,sesizand asiguratii asupra pagubelor care puteau fi prevenite,spre a se lua pe viitor masurile adecvate in evederea evitarii lor;

fixarea si incasarea corecta a primelor de asigurare;

constatarea ,evaluarea si lichidarea daunelor;

acordarea la timp a despagubirilor si a sumelor asigurate in concordanta cu prevederile legale si contractuale;

stingerea obligatiilor fata de asigurati;

luarea masurilor pentru prevenirea,limitarea si combaterea daunelor;

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor printre atributiile pe care le are se enumera si cea de supraveghere ,control a situatiilor financiare si activitatii operatorilor in asigurari conform procedurii stabilite prin normele emise in aplicarea legii, inclusive a sucursalelor aflate pe teritoriul statelor member ,in conformitate cu dreptul de stabilire si cu libertatea de a presta servicii ,dupa consultarea autoritatii competente a statului membru al sucursalei.

CAPITOLUL 2.Asigurarile Externe

2.1.Necesitatea Practicarii Asigurarilor Externe

Din vremuri imemoriale, viețile și bunurile oamenilor au fost amenințate de cele mai variate și distructive forțe ale naturii. Trăsnetele, incendiile, furtunile și uraganele, ploile excesive și grindina, inundațiile, seceta și seismele, erupțiile vulcanice, bolile, etc., au prefăcut în mormane de moloz sau în scrum, au distrus sau avariat case, bunuri gospodărești, culturi agricole și alte valori materiale, ori au provocat moartea, accidentarea sau îmbolnăvirea oamenilor și animalelor.

După fiecare confruntare cu stihiile naturii, oamenii au găsit forța necesară nu numai pentru a-și reface avutul distrus, dar și pentru a căuta forme mai adecvate și mai eficiente de apărare împotriva pericolelor.

Perfecționarea continuă a tehnicii și tehnologiilor a dus la sporirea numărului de accidente de muncă și de circulație, al incendiilor și exploziilor. Uriașele progrese ale științei si tehnicii înregistrate în epoca modernă n-au făcut și nu puteau face să dispară pericolele la care sunt expuși oamenii și bunurile lor. Ele au contribuit însă la perfecționarea formelor de protejare a acestora împotriva forțelor distructive ale naturii și accidentelor. Între acestea, un loc de excepție ocupă asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.

Societățile de asigurare și/sau asociațiile mutuale de asigurare-nelipsite astăzi din structura organizatorică a oricărei economii naționale-preluând asupra lor riscurile care amenință persoanele fizice și juridice, în schimbul unei prime, oferă acestora o certitudine.

În țările dezvoltate, asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naționale, deoarece: prin valoarea adăugată în societățile de asigurare, de intermediere și alte prestări de servicii înrudite, participă la sporirea produsului intern brut; oferă locuri de muncă unui mare număr de persoane, care realizează o productivitate a muncii mai mare decât media pe economie; participă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară cu resurse bănești pe care le pun la dispoziția băncilor, agenților economici sau autorităților publice; prin indemnizația pe care o acordă asiguraților contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate și, în felul acesta, accelerează reluarea procesului de producție vremelnic întrerupt.

Reasigurările – completare firească a asigurărilor – favorizează menținerea stabilității rezultatelor financiare ale asigurătorilor prin atomizarea și dispersarea riscurilor subscrise.

În ceea ce privește țara noastră, ea are o experiență proprie în materie de asigurări de peste 120 de ani. Cu toate acestea, ea este confruntată cu multiple probleme, legate de perioada de tranziție spre economia de piață în care se află, de gradul de dezvoltare al mijloacelor de producție, de dificultățile financiare cu care întreprinderile se confruntă, de inflația galopantă care subminează zi de zi puterea de cumpărare a leului, de creșterea șomajului, de reducerea veniturilor populației etc.

Faptul că timp de patru decenii întreprinderile de stat, cu unele excepții, au beneficiat de subvenții de la buget pentru acoperirea pagubelor provocate de calamități naturale și accidente, constituie un handicap pentru acestea în adaptarea lor la condițiile economiei de piață. Aceasta, deoarece ele nu au fost obișnuite cu protecția oferită societățile de asigurare contra plății primelor de asigurare, nu au obișnuința relațiilor care se statornicesc între asigurat și asigurător. Incidența asigurărilor asupra economiei naționale prezintă următoarele aspecte:

a) Asigurările-ramură creatoare de valoare adăugată;

În producția brută a ramurii asigurărilor nu se include totalul primelor de asigurare, ci numai o anumită parte din acestea. Dintre elementele care alcătuiesc primele de asigurare, menționăm:

remunerarea activității desfășurate de serviciul considerat;

acoperirea riscului;

suma economisită de asigurat.

Pe ansamblul țării, acoperirea riscului de daune în cursul unei perioade este egală cu indemnizația de asigurare plătită, corectată cu soldul net al rezervelor pentru riscuri subzistente, iar remunerația activității de asigurare reprezintă diferența dintre primele încasate și indemnizațiile plătite (inclusiv cele datorate care se vor achita ulterior).

Consumul intermediar al companiilor de asigurare cuprinde, în principal chiriile, furniturile și materialele de birou, cheltuielile de telecomunicații, diurne și deplasare, întreținere, iluminat, încălzit, precum și micile cheltuieli de reparații. Dacă din producția brută se deduce consumul intermediar, se obține valoarea adăugată în ramura considerată. Cu mici excepții, determinate nu atât de mărimea primelor încasate, cât mai ales de cuantumul indemnizațiilor plătite sau rezervate, valoarea adăugată în ramura asigurări evoluează în același sens (crește sau scade de la un an la altul) ca și produsul intern brut.

b) Asigurările-ramură creatoare de locuri de muncă;

Asigurările prezintă importanță pentru economia unei țări nu numai pentru că participă la procesul de creare de valoare adăugată, dar și pentru faptul că oferă locuri de muncă pentru un număr deloc neglijabil de persoane.

c) Asigurarea-ramură participantă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară;

Pentru a putea face față obligațiilor curente și viitoare asumate față de asigurați și de beneficiarii contractelor de asigurări de viață, societățile de asigurare au datoria să constituie rezerve de prime și de daune.

În România, în 1938, rezervele tehnice ale societăților de asigurare totalizau 2.041,8 milioane lei și reprezentau 44,3% din pasivele acestora. Față de anul 1926, când s-au constituit prima dată asemenea rezerve, volumul acestora se triplase. In 1989, rezervele tehnice constituite la dispoziția A.D.A.S., însumau 1.548 milioane lei(106,8 milioane $). În 1989, activele financiare ale A.D.A.S. se ridicau la 18.208 milioane lei și reprezentau 1,08% din patrimoniul de bilanț al instituțiilor bancare, mutuale și de asigurări.

Resursele bănești atrase în circuitul economic prin intermediul societăților de asigurare sunt reciclate de acestea și orientate fie pentru sporirea capitalului productiv al societăților comerciale direct sau prin mijlocirea băncilor, fie pentru acoperirea deficitului bugetar, la nivelul Administrației Centrale de Stat sau Locale. In ambele cazuri, fluxurile de resurse financiare, care pornesc de la societățile de asigurare către diverși beneficiari nu sporesc masa monetară în circulație ci numai o redistribuie: în primul caz, căpătând o destinație productivă, resursele, provenind de la societățile de asigurare, contribuie la consolidarea echilibrului monetar, iar în cel de-al doilea caz, evită apelul la emisiunea monetară pentru finanțarea deficitului bugetar.

Prin activitatea desfășurată, societățile de asigurare influențează pozitiv sau negativ, uneori, și balanța de plăți a țării. Aceasta se petrece prin operațiile de reasigurare.În măsura în care operațiile de reasigurare depășesc cadrul național, apar fluxuri în valută între țara considerată și țările partenerilor societăților de asigurare și reasigurare.

d) Asigurarea-factor de reducere a incertitudinii economice și de reluare a activității vremelnic întrerupte;

Procurând resursele financiare necesare refacerii bunurilor afectate de sinistru, asigurarea face posibilă reluarea, într-un termen cât mai scurt a procesului de producție întrerupt și deci realizarea reproducției simple.

Prin mijloacele sale specifice, respectiv prin crearea unei comunități de risc și aplicarea principiului mutualității în suportarea pagubelor, asigurarea contribuie la desfășurarea neîntreruptă proceselor de producție în industrie, agricultură și celelalte ramuri ale producției materiale. Despăgubirile primite din partea societăților de asigurare permit agenților economici (întreprinderi particulare, de stat sau mixte) să reconstituie bunurile distruse sau avariate și să reia în mod normal procesul de producție.

Asigurarea participă la finanțarea acțiunilor de prevenire și combatere a unor evenimente generatoare de pagube (incendii, explozii) contribuind în acest fel la menținerea integrității proprietății particulare, a proprietății de stat și a celei mixte.

Mărfurile produse trebuie să treacă în mod necesar prin procesul de vânzare-cumpărare și în acest scop trebuie deplasate la piață sau la domiciliul beneficiarului. In domeniul circulației, ca și în domeniul producției, asigurarea este indispensabilă. Prin asigurarea și reasigurarea mărfurilor care fac obiectul comerțului exterior, a mijloacelor cu care acestea sunt transportate, se poate procura valuta necesară acoperirii unor eventuale pagube, sau se pot realiza importante economii de valută. Pe de altă parte prin operațiunile de primire și cedare a unor riscuri pe piața internațională de asigurări, asigurarea contribuie la extinderea relațiilor economice internaționale.

În plus, asigurarea s-a dovedit a fi unul din factorii care stimulează turismul intern, dar mai cu seamă turismul internațional prin formele sale auto-casco, de răspundere civilă și prin asigurarea de persoane.

De asemenea, asigurarea prezintă o importanță deosebită și pentru că are un puternic rol educativ. Ea participă la educarea asiguraților în spiritul grijii pentru conservarea bunurilor asigurate, pentru prevenirea pagubelor și pentru limitarea acestora.

Dacă la asigurările interne, în general, părțile contractante își au domiciliul în țara noastă, iar obiectul asigurării și riscurile asigurate se află, respectiv se pot produce pe teritoriul țării noastre, la asigurările externe fie că are domiciliul în altă țară, fie că obiectul sau riscurile asigurate se află, respectiv se pot produce în afara granițelor țării noastre.

Asigurările externe sunt strâns legate de activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, și de activitatea de turism internațional. Prin intermediul asigurărilor externe se constituie fondurile valutare necesare acoperirii pagubelor produse de calamități ale naturii și accidente bunurilor care fac obiectul comerțului exterior în timpul transportului acestora, protejării persoanelor care pleacă în străinătate, acoperirii răspunderii civile față de terți străini prin folosirea mijloacelor de transport în trafic internațional.

Necesitatea asigurărilor externe poate fi privită, de asemenea, și în legătură cu faptul că întreprinderile de comerț exterior și cele de transporturi internaționale nu-și pot procura fondurile valutare pentru acoperirea pierderilor rezultate în urma unor calamități sau accidente.

Necesitatea asigurărilor externe este determinată și de acțiunea unor factori specifici în domeniul transporturilor internaționale de mărfuri. Unul dintre acești factori îl reprezintă concentrarea de valori mari și foarte mari pe spații restrînse. Revoluția tehnico-științifică contemporană și-a spus cuvîntul și în domeniul transporturilor internaționale care se efectuează în mare măsură cu ajutorul navelor maritime și aeriene moderne, de mare capacitate dar și foarte costisitoare. Totodată, mărfurile care fac obiectul transporturilor internaționale în prezent și-au schimbat structura predominând de regulă cele industriale de înaltă tehnicitate, cum sunt: aparatura electronică, mașini și instalații din cele mai diverse, care de asemenea reprezintă valori foarte mari.

În timpul transportului mărfurilor pe căi maritime, fluviale, aeriene, sau terestre, acestea se află concentrate într-un spațiu relativ mic, ceea ce face ca producerea unor coliziuni sau scufundări a navelor maritime sau prăbușirea unui avion, să conducă la distrugerea simultană atât a mijlocului de transport cât și a încărcăturii. Drept urmare, nimeni nu se poate hazarda să transporte astfel de mărfuri făra ca ele să fie asigurate.

2.2.Trasaturile Asigurarilor Externe

Asigurările externe prezinta mai multe trăsături. Acestea sunt determinate de obiectul lor, cât și de riscurile, într-un anume fel specifice pe care le acoperă.

O primă trăsătură este aceea că se încheie în valută, aceasta însemnând că atât primele de asigurare cât și despăgubirile se plătesc, în general în valuta în care s-a încheiat contractul de asigurare. Acest lucru este necesar, deoarece răspunderile asumate de asigurator se referă la mărfuri sau prestări de servicii care fac obiectul unor tranzacții internaționale si presupun plăți în valută.

O altă trăsatură a asigurărilor externe constă în aceea că ele au un caracter facultativ, având la bază în toate cazurile contractul de asigurare.

2.3.Importanta Asigurarilor Externe

Importanța asigurărilor externe, poate fi privită atât din punctul de vedere economic, cât și financiar valutar. Din punctul de vedere economic, asigurările externe prezintă importanță prin aceea că participă la desfășurarea neîntreruptă a comerțului exterior, a transporturilor internaționale și a turismului.

Din punct de vedere financiar valutar asigurările externe au o importanța deosebită, ca urmare a faptului că prin intermediul lor se mobilizeaza valuta necesară acoperirii unor pagube ce pot apare în timpul transportului marfurilor care fac obiectul comerțului exterior, sau prestării de servicii de către unitățile noastre economice în străinatate.

Totodată, asigurările externe ca prestări de servicii efectuate de instituția de asigurare în favoarea unor beneficiari străini permit realizarea de încasări în valută.

2.4.Sfera Asigurarilor Externe

Sfera de asigurări în valuta practicate de instituțiile de asigurare din țara noastră, cuprinde bunuri, servicii, persoane, răspundere civilă care angajează răspunderi în valută.

Cu alte cuvinte, asigurările externe se concretizează în:

asigurarea mărfurilor care fac obiectul comerțului exterior pe timpul transportului maritim, fluvial, terestru si aerian;

asigurarea navelor maritime și fluviale care fac parte din flota civilă și a navelor de pescuit oceanic pentru cazurile de avarie, distrugere sau pierdere a corpului, cât și pentru cele de răspundere a propietarului față de terți,

asigurarea avioanelor comerciale pentru cazurile de avarii și pierderea corpului lor, cât și pentru cele de răspundere a propietarului fața de pasageri și față de terți;

asigurarea construcțiilor, instalațiilor si a raspunderii constructorilor (construcții efectuate de întreprinderi românești în străinătate sau de firme străine la noi în țară);

asigurarea creditelor pentru export;

asigurarea de răspundere civilă și casco, a autovehiculelor aparținând unor persoane fizice si juridice din România pe timpul cât acestea circulă pe teritoriul altor țări;

Rezultă deci, că asigurările externe permit acoperirea pagubelor care pot apare în legătură cu bunurile proprietate românească pe timpul transportului internațional sau alte bunuri aflate în străinătate, cât și a cheltuielilor făcute cu măsurile de salvare a acestora sau cu despăgubirile civile față de terți, având un rol important în buna desfașurare a comerțului nostru exterior și a relațiilor de cooperare economică internatională.

Capitolul 3.Studiu de Caz

Asigurarea marfurilor pe timpul transportului

PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII

SC Omniasig a fost înființată în anul 1995, având 12 angajați și o singură sucursală. A devenit membru al Vienna Insurance Group , una dintre cele mai mari societati de asigurari din Europa Centrala si de Est.

Astazi numara peste 1500 de angajati si 200 de sucursale, oferind o gama larga de servicii si produse in domeniul asigurarilor.

Luand in considerare cifra de afaceri, Omniasig se situeaza pe locul trei pe lista societatilor de asigurari din Romania.

OMNIASIG reușește să supraviețuiască prăbușirii BANCOREX, fostul ei acționar principal.

In anul 1999, OMNIASIG este vândută fondului israelian de investiții TBIH. In perioada 2000-2004, OMNIASIG duce o politică agresivă de achiziții, preluând AGRAS, AGI și ASIRAG, înființând în același timp și două companii specializate în asigurări de viață, respectiv sănătate: OMNIASIG Life și OMNIASIG Addenda.

Mai exact, în anul 2005, Grupul OMNIASIG s-a extins prin fuziunea prin absorbție cu OMNIASIG – AGI și OMNIASIG -ASIRAG, acțiune unică pe piața autohtonă de profil (fuziunea a trei societăți de asigurări, dintre care una, OMNIASIG AGI, cotată pe piața bursieră).

Structura acționariatului OMNIASIG la data de 30 iunie 2005 era următoarea:
-TBIH FINANCIAL SERVICES GROUP N.V. 66,86%
-GRUPUL BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ 21,74%
-PERSOANE FIZICE ROMÂNE 6,10%
-PERSOANE FIZICE STRĂINE 1,40%

Incepând cu data de 04.08.2005, pachetul majoritar de acțiuni OMNIASIG, deținut de către TBIH Holding Company NV, a fost preluat de către GRUPUL WIENER STADTISCHE (Tabei 1), astăzi VIENNA INSURANCE GROUP (VIG), lideru operatorilor pe piața asigurărilor din Europa.

Portofoliul de asigurări la OMNIASIG este format din următoarele linii de asigurare:

asigurări auto CASCO

asigurări de răspundere civilă auto pe teritoriul României

asigurări de bunuri

asigurări de răspundere civilă auto în afara României – CARTE VERDE

asigurări medicale pentru călătorii în străinătate

asigurări agricole

asigurări de accidente de persoane

asigurări de marfă transportată

asigurări de credite și garanții

asigurarea complexă auto (CASCO + răspunderea cărăușului în trafic internațional + CARTE VERDE)

asigurarea d răspundere civilă generală

asigurarea culturilor.

Asigurarea facultativă a mărfurilor pentru pagube pe timpul transportului terestru – cargo

Prezentarea asigurării. Asigurarea în cauză a fost încheiată între OMNIASIG ca asigurător, pe de o parte și pe de altă parte S.C. INTERNATIONAL BISSNIS S.A. ca și proprietar al mărfii transportate, cu sediul în București.

Obiectul asigurării îl constituie 200 bucăți de portofele din piele.

Condițiile în care se face transportul sunt prezentate în cererea de asigurare , astfel cele 200 de bucăți de portofele din piele, în valoare facturată totală de 7.800 EUR trebuie transportate pe ruta BUCUREȘTI – EP.BIHOR – VIENA – ARHNEM (Olanda) destinatar fiind firma DENORO din Arnhem.

Marfa este ambalată în 10 colete de carton și transportată containerizat de firma de transport S.C. ROMTRANS S.A. București cu un camion colectiv (TIR cu remorcă) pe traseu rutier. Înainte de încărcarea în autocamion a fost depozitată într-un spațiu acoperit. Pe traseu are loc o transbordare la Viena unde marfa va fi depozitată tot într-un spațiu acoperit.

Toate aceste date înscrise în cererea de asigurare sunt necesare pentru identificarea gradului de risc și implicit pentru calculul primei de asigurare.

În cazul analizat asiguratul a optat pentru Clauza de asigurare „Toate riscurile”, adică toate cazurile de pierdere și avariere a bunurilor cu excepția pierderilor și/sau avarierilor rezultând sau provocate de:

pierderea, dauna sau cheltuiala provocată de comportament voit necorespunzător al asiguratului;

scurgerea normală, pierderea normală în volum sau greutate, uzura normală a bunului asigurat;

pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de ambalarea și/sau pregătirea insuficientă sau necorespunzătoare a bunului asigurat (în înțelesul acestei excluderi termenul de „ambalare” se consideră că include stivuirea într-un container, dar numai dacă stivuirea este efectuată fie înainte de intrarea în vigoare a asigurării, fie de către asigurat sau angajații acestuia);

pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de viciul inerent sau natura bunului asigurat;

pierderea, dauna sau cheltuiala direct produsă de întârziere, chiar dacă întârzierea se datorează unui risc asigurat;

pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de insolvabilitatea sau neîndeplinirea obligațiilor financiare de către proprietarii, administratorii sau operatorii mijlocului de transport;

dauna produsă sau distrugerea bunului asigurat sau a unei părți a lui ca urmare a actului intenționat a oricărei persoane, dacă acest fapt rezultă din actele încheiate de organele în drept (poliție, pompieri sau alte organe de cercetare);

încărcarea în același mijloc de transport cu bunurile asigurate, a unor materiale inflamabile sau ușor inflamabile, explozivi ori ușor combustibile (de exemplu: materiale chimice inflamabile, fosfor, țiței, benzină, var, fân, turbă etc.), lichide acide, materiale otrăvitoare sau rău mirositoare, iar pagubele produse bunurilor asigurate au provenit din cauza acestui mod de încărcare;

pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de utilizarea oricărei arme de război care folosește fisiunea și/sau fuziunea atomică sau nucleară sau orice fel de reacție asemănătoare, radioactivitate sau material radioactiv;

pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de faptul că mijlocul de transport, containerul este inadecvat pentru transportul în bune condiții a bunului asigurat, dacă asiguratul sau prepușii săi au cunoștință de starea de nepotrivire în momentul încărcării bunului asigurat;

asigurătorii nu vor accepta nici o violare a garanțiilor privind nepotrivirea sau starea necorespunzătoare a mijlocului de transport de a transporta bunul asigurat la destinație decât dacă asiguratul sau prepușii săi nu au avut cunoștință de starea necorespunzătoare sau nepotrivirea mijlocului de transport;

război, război civil, revoluție, rebeliune, insurecție, mitinguri, demonstrații sau tulburări civile rezultate din acestea, actul ostil al, în numele sau împotriva unei părți beligerante;

capturarea, sechestrarea, arestarea sau reținerea, consecințele acestora sau tentativele acestora;

mine, bombe sau arme de război părăsite;

pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de greve, concediați, persoane care participă la tulburări ale lucrului, răscoală sau tulburări civile;

pierderea, dauna sau cheltuiala rezultate din greve, concedieri, tulburări ale lucrului, răscoale sau tulburări civile;

pierderea, dauna sau cheltuiala produse de orice terorist sau persoană care acționează din motive politice.

Perioada de asigurare este stabilită pentru durata transportului. În cazul cererii de asigurare sunt menționate doar cu aproximație data intrării în vigoare a asigurării și durata transportului, astfel asigurarea începe aproximativ din 1.09.2010 și durează circa 25 de zile, până la sosirea mărfii la destinație.

Suma asigurată a fost stabilită la același nivel cu valoarea mărfii, adică 7.800 EUR. Prima de asigurare a fost calculată în funcție de suma asigurată și o cotă de primă stabilită de asigurător de 2.56%. Astfel, prima de asigurare este de 20 EUR, achitată integral la momentul încheierii contractului.

Cazul asigurat. La data de 25.09.2010, ziua în care marfa a ajuns la destinație, în momentul în care s-a făcut recepția mărfii s-a constatat că două colete au fost deschise și că dintr-unul lipsesc 2 bucăț din portofelele de piele, fiind în loc de 20 bucăți per colet, doar 18. Din nota primită de firma S.C. INTERNATIONAL BISSNIS S.A de la firma DENORO din Olanda, s-a dedus că cele două bucăți au fost sustrase pe timpul transportului, deoarece la momentul încărcării mărfii coletele erau intacte.

Întocmirea dosarului de daună, stabilirea pagubelor, calculul și plata despăgubirilor. În urma constatării lipsei la momentul descărcării firma olandeză a făcut o declarație la poliție care a întocmit un proces verbal de constatare care a fost remis societății expeditoare și apoi societății de asigurare OMNIASIG.

Alte documente care au fost cuprinse în dosarul de daună sunt:

avizare de daună pentru înștiințarea societății de asigurare asupra producerii evenimentului asigurat și a condițiilor în care s-a produs acesta;

copie după documentele autovehiculului care a efectuat transportul pentru verificarea identității autovehiculului transportator;

declarația conducătorului auto pentru încercarea aflării condițiilor de dispariție a mărfurilor;

copie C.M.R. pe care asiguratul a notificat nelivrarea mărfurilor;

documente de recepție a mărfurilor întocmite de firma olandeză DENORO;

proces verbal de constatare a daunelor și act de evaluare a daunelor întocmite de inspectorul de daune al societății de asigurări (anexa nr.4);

copie după polița de asigurare (anexa nr.5);

copie după facturile de marfă pentru a verifica existența mărfurilor transportate;

copie după carnetul T.I.R.;

declarație vamală,

Conform facturilor prezente în dosarul de daună, prețul unitar al mărfii transportate este de 39 EUR, deci valoarea lipsei la livrare (pagubei) este de 78 EUR.

În urma analizei dosarului, neexistând franșiză stabilită la încheierea contractului de asigurare, s-a decis ca despăgubirea să acopere întreaga pagubă, adică 78 EUR, plata făcându-se către S.C. INTERNATIONAL BISSNIS S.A la cursul B.N.R. al zilei de 27.09.2010, de 38.998 ROL/EUR adică 3.033.108 lei.

Concluzii. Cu privire la acest contract de asigurare, există câteva aspecte care trebuie remarcate. În primul rând, acest contract de asigurare este o „poliță de transport” prin care s-a asigurat marfa transportată numai pe durata unui singur transport. Apoi se poate spune că la producerea cazului asigurat, societatea de asigurări s-a bazat pe buna credință a asiguratului și a clientului acestuia, OMNIASIG nefăcând o verificare amănunțită a împrejurărilor producerii riscului de nelivrare, din cel puțin trei motive:

din documentele prezentate (recepția destinatarului, declarația șoferului autovehiculului care a transportat marfa, copie C.M.R. pe care asiguratul a notificat nelivrarea mărfurilor și procesul verbal al poliției olandeze) rezultă lipsa celor doi saci de pile pentru lemne;

din cauza valorii redusă a pagubei, o verificare amănunțită a cazului necesita deplasarea la firma din Olanda a unui inspector de daune, fapt care necesita cheltuieli nejustificate;

păstrarea imaginii de bun plătitor al daunelor a societății de asigurări în fața clienților.

În al treilea rând, societatea de asigurări, pentru evitarea acestui tip de cazuri, în care valoarea pagubelor este foarte mică, ar fi trebuit să prevadă în contractul de asigurare o franșiză pentru a-l obliga pe asigurat să se implice în păstrarea integrității mărfii transportate.

În al patrulea rând, după plata despăgubirii OMNIASIG avea posibilitatea de a se regresa împotriva transportatorului, deoarece dauna s-a produs pe timpul transportului, astfel putându-se recupera valoarea indemnizației de asigurare plătite.

În legătură cu relații dintre părțile contractante după producerea riscului de nelivrare, se poate spune că, potrivit condițiilor de livrare, de plată și a contractului de asigurare, păgubitul a fost societatea INTERNATIONAL BISSNIS , plata despăgubirilor făcându-se de către aceasta. Partea olandeză a avut ca unică pierderea lipsa la recepția mărfii și datorită faptului că plata mărfurilor s-a făcut la momentul primirii acesteia, societatea DENORO nu a plătit cele două bucăți nelivrate.

Convenția „buchet” privind asigurarea complexă pentru transportatori

Prezentarea asigurării. Conform condițiilor de asigurare elaborate de Omniasig, prin această convenție se asigură autovehiculele asiguratului, inclusiv cele precum în chirie sau custodie de la alte unități, care efectuează transporturi de mărfuri, precum și răspunderea cărăușului pentru marfă/călători transportați și răspunderea civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României.

Acest tip de asigurare este o asigurare complexă, în sensul că prin intermediul unui singur contract de asigurare se asigură mai multe obiecte pentru mai multe categorii de riscuri, adică cuprinde un complex de asigurări.

Astfel, în cazul analizat vom avea trei tipuri de asigurări incluse într-un singur contact de asigurare.

Asigurarea auto-casco;

Asigurarea de răspundere civilă a cărăușului pentru marfa transportată;

Asigurarea de răspundere civilă auto în afara teritoriului României.

Polița analizată a fost încheiată între societatea de asigurari OMNIASIG și S.C. INTERNATIONAL TRY S.R.L. din Brașov reprezentată prin Dumitru Constantin, ca agent asigurat.

Asiguratul a optat pentru toate cele trei tipuri de asigurări din convenția „BUCHET”: asigurarea auto-casco. Asigurarea C.M.R. , asigurarea CARTE VERDE.

Obiectul asigurării îl constituie cinci autotractoare, patru remorci, marfa transportată de acestea și răspunderea civilă pentru accidente de autovehicule în afara teritoriului României. Datele privind autovehiculele, adică numerele de înmatriculare, marca, tipul precum și sumele asigurate și primele de asigurare au fost specificate în anexa la poliță denumită “Tabelul autovehiculelor cuprinse în asigurarea buchet””.

Riscurile asigurate prin această convenție sunt diferențiate pe cele trei tipuri de asigurări astfel:

Prin asigurarea auto-casco sunt acoperite prin asigurare următoarele riscuri:

– accidente de autovehicule

– incendiu, avarii directe și indirecte

– calamități naturale

– cheltuieli făcute de asigurat pentru limitarea daunelor, salvarea autovehiculului, mutarea autovehiculului la atelierele de reparații, în eventualitatea apariției unor riscuri acoperite.

– furtul autovehiculului

– furtul prin efracție a unor părți componente sau piese ale autovehiculului

– avariile produse autovehiculului ca urmare a furtului sau tentativei de furt.

Polița de asigurare privitoare la răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș pentru marfa transportată, este valabilă în cazul prevăzut în Cap. 1 (Art. 1) din Convenția-CMR, după cum urmează: “Prezența convenției se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe șosele cu titlu oneros, cu vehicule, când locul primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberare, așa cum sunt indicate în contract, sunt sitate în două țări diferite, dintre care cel puțin una este țara cotractantă, independent de reședința și naționalitatea participanților la contract”.

OMNIASIG S.A , în calitate de ASIGURATOR, acoperă, prin asigurare, în limita sumei asigurate și în conformitate cu prezentele condiții de asigurare, răspundere civilă cotractulă a Asiguratului în clitatea acestuia de transportator internațional de mărfuri pe șoselele, conform Convenției referitoare la cotractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, numită în original CONVENTION RELATIVE AU CONTRAT DE TRANSPORT INTERNATIONAL DES MARCHANDISES PAR ROUTE CMR, semnată la Geneva pe data de 19.05.1956, intrată în viguare la 02.07.1961 și modificată prin Protocolul din 05.07.1978, pentru transporturile pe care le efectuează, dar numai pentru pierderea și avarierea mărfurilor pe timpul unui transport executat pe șosele.

Dacă vehiculul încărcat cu marfă este transportat pe o parte a transportului pe mare, cale ferată, cale navigabilă interioară sau aeriană, în executarea unui contract de transport unic, fără descărcarea mărfii din vehicul, se aplică prezenta poliță pentru întregul traseu.

Prin poliță sunt acoperite și cheltuielile rezonabile efectuate pentru prevenirea sau evitarea avarierii mărfurilor ce intră sub incidența poliței, până la limita răspunderii menționate.

Prin Asigurat se înțelege persoana fizică sau juridică semnatară a contractului precum și prepușii acesteia și/sau persoanele din conducere, când acești prepuși sau aceste persoane acționează în exercițiul funcții lor.

LIMITA GEOGRAFICĂ

Asigurarea este valabilă atât pe teritoriul României cât și în străinătate.

Asigurarea se referă la contractele de transport de mărfuri pe șosele, când locul primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberare, așa cum sunt indicate în contracte, sunt situate în țări diferite, dintre care cel puțin una este țara semnatară a convenției.

PERIOADA ASIGURATĂ

Perioada asigurată începe la data intrării în vigoare a poliței de asigurare, aceasta fiind ziua următoare datei emiterii poliței și încasării efective a întregii prime de asigurare sau a primei rate și încetează în ultima zi a perioadei pentru care s-a încheiat asigurarea, ambele date fiind menționate în polița de asigurare.

LIMITA RĂSPUNDERII

În orice situație, răspunderea asumată de OMNIASIG este limitată, pe eveniment, la nivelul sumei asigurate stabilită prin polița de asigurare.

Cu toate acestea, despăgubirile datorate de Omniasig nu vor putea depăși nici valoarea mărfurilor la data primirii lor pentru transport, nici cuantumul pagubei, stabilit pe bază de acte justificative și nici limitele răspunderii care rezultă din aplicarea prevederilor Art. 23 din Convenția CMR, modificat prin Protocolul din 5 iulie 1978 și anume: „despăgubirea nu poate depăși 8,33 unități de cont pe kg. de greutate brută lipsă. Unitatea de cont este Dreptul special de tragere (D.S.T.), așa cum este definit de Fondul Monetar Internațional”. În acest sens, limita maximă a răspunderii asigurate prin polița de asigurare nu va depăși produsul dintre sarcina utilă maximă autorizată a autovehiculului, exprimată în kg., și 8,33 D.S.T., convertite în moneda în care se încheie asigurarea, la cursul din data încheierii acesteia.

Dacă expeditorul a declarat în scrisoarea de trăsură, conform Art. 24 din Convenția CMR, o valoare a mărfurilor care depășește limita menționată în paragraful 3 al Art. 23 din Convenția CMR, modificat prin Protocolul din 5 iulie 1978, asigurarea nu acoperă această valoare dacă s-a convenit astfel prin contractul de asigurare și în schimbul unei prime suplimentare.

Cheltuielile de expertiză, ca și cele făcute de Asigurat în procesul civil, dacă a fost obligat la desdăunare (inclusiv în cazul în care acțiunea penală începută nu mai este judecată, iar acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale), se despăgubesc în limita sumei asigurate, dacă au fost efectuate cu acordul prealabil la Omniasig

Riscul de furt al mărfurilor pe timpul transportului este asigurat în conformitate cu prevederile „Condițiilor specifice privitoare la acoperirea riscului de furt”, anexate la poliță, după caz, dacă s-a convenit asupra acestor suplimente și dacă s-a încasat prima de asigurare suplimentară.

EXCLUDERI

Prezenta poliță de asigurare nu acoperă:

Consecințele următoarelor evenimente:

război, invazie, acțiunea unui dușman extern, ostilități (indiferent dacă războiul a fost sau nu declarat), război civil, insurecție, putere (dictatură) militară sau uzurpare de putere, acțiunea unor grupuri de persoane răuvoitoare sau persoană care acționează în numele sau în legătură cu orice organizație politică, conspirație, represalii, torpilări, prezența minelor și a altor mijloace de luptă similare și în general a tuturor evenimentelor de război, cât și a actelor de sabotaj, terorism sau piraterie având un caracter politic sau asimilate războiului;

capturare, sechestrare, rechiziționare, expropriere, distrugere sau avariere din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorități publice;

revolta, tulburări civile, greve, greve patronale sau alte evenimente similare;

efecte directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale radiațiilor sau infestării radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor fisionabile;

violare a embargoului, contrabandă, comerț prohibit sau clandestin, confiscare, punere sub sechestru sau rechiziționare;

orice formă de sechestru, cauțiune, altă garanție financiară;

amenzi de orice fel, cheltuieli penale;

orice pretenții de despăgubire, altele decât cele pentru pierderea sau avarierea mărfurilor, acoperite prin poliță; diferențele de curs, și în general, toate neajunsurile apărute pe parcursul exploatării sau operării comerciale în legătură cu mărfurile transportate;

carantina, dezinfecția, măsuri sanitare;

dolul sau greșeala intenționată a Asiguratului sau a personalului de conducere;

pagubele cauzate de către mărfurile transportate;

incendiul, explozia, pagubele produse de ape și de influența temperaturii atunci când, în cursul transportului, mărfurile sunt descărcate din vehicul în încăperi utilizate sau aflate în exploatarea Asiguratului;

influența temperaturii atmosferice;

cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor la momentul începerii răspunderii, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri produse de cauze necuprinse în asigurare și nici pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite;

conducerea vehiculului de către o persoană aflată în stare de ebrietate ori sub influența băuturilor alcoolice;

conducerea vehiculului de către o persoană care nu are autorizație sau permis valabil de conducere pentru categoria respectivă de vehicule, căreia permisul de conducere i-a fost retras, anulat sau reținut în vederea anulării, ori ca urmare a suspendării dreptului de a conduce;

conducerea vehiculului de către o persoană care după producerea accidentului s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a părăsit locul accidentului, în situațiile în care acest fapt nu este permis prin dispozițiile legale;

autovehiculul care a produs evenimentul asigurat nu avea certificat de înmatriculare valabil sau altă autorizație de circulație valabilă, precum și inspecția tehnică periodică valabilă;

poluarea (contaminarea) conținutului cisternelor ce poate determina ca urmare a mestecării sau a schimbării gustului și/sau mirosului, fie o depreciere a conținutului, fie cheltuieli pentru readucerea în stare normală a mărfurilor transportate;

pagubele s-au produs în timpul comiterii unor infracțiuni săvârșite cu intenție, ori în timpul în care persoana care conducea sau acționa autovehiculul care a produs evenimentul asigurat era autoare a unei infracțiuni săvârșite cu intenție și încerca să se sustragă de la urmărire;

folosirea de autovehicule neadaptate specificului mărfurilor transportate;

lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni sau avarieri, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt ambalate în mod inadecvat;

manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor, destinatar sau de către persoane care acționează în contul expeditorului sau al destinatarului;

furtul de orice fel, cu excepția situației în care s-a convenit și pentru asigurarea riscului de furt și s-au înmânat „Condițiile specifice privitoare la acoperirea riscului de furt”;

orice pretenție de despăgubire formulată de Asigurat dacă acesta a despăgubit persoana prejudiciată după intervenirea prescripției reglementate de CMR, fără acordul prealabil al Omniasig;

abuzul de încredere;

proasta funcționare sau oprirea aparatelor frigorifice sau de încălzire a vehiculelor în cazul transportului de bunuri, la temperatura controlată;

Este exclusă asigurarea răspunderii în legătură cu:

transporturile efectuate pe baza convențiilor poștale internaționale;

transporturile funerare;

transporturile efectelor de strămutare;

transporturile de bijuterii, perle și pietre prețioase, blănuri, obiecte de artă și de colecție sau alte obiecte care au o valoare artistică, științifică sau istorică;

transporturile de metale prețioase, bani, bilete de bancă, monede, cecuri, acțiuni, obligațiuni, cupoane și orice alte hârtii de valoare;

transporturile de animale vii;

transporturile de mărfuri considerate periculoase conform reglementărilor în vigoare;

mărfurile expuse, datorită cauzelor inerente însăți naturii lor, fie la pierdere totală sau parțială, fie la avariere în special prin spargere, rugină, deteriorare;

internă și spontană, uscare, curgere, pierdere normală sau prin acțiunea insectelor sau a rozătoarelor;

transporturile de mărfuri perisabile;

insuficiența sau imperfecțiunea marcajelor sau a numerotării coletelor.

OBLIGAȚIILE ASIGURATULUI

Asiguratul este obligat să răspundă, în scris, la întrebările din cererea de asigurare, formulate de Omniasig, cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc, pe care le cunoaște.

Dacă împrejurările esențiale referitoare la risc se modifică în perioada de valabilitate a poliței, Asiguratul este obligat să comunice în scrisOmniasig aceste modificări, care se pot referi la:

forma de organizare, adresa, obiectul de activitate;

caracteristicile și întinderea geografică a transporturilor efectuate;

condițiile generale de transport, care generează modificări ale întinderii și limitelor responsabilității sale;

orice renunțare la regres, orice acorduri sau înțelegeri încheiate cu clienți sau cu firme având același domeniu de activitate, de natură a agrava riscul.

Asiguratul are obligația să declare existența altor asigurări pentru aceeași răspundere la alți Asigurători, atât la încheierea poliței de asigurare, cât și pe parcursul valabilității acesteia.

Asiguratul are obligația să plătească primele de asigurare în cuantumul și la termenele prevăzute în poliță.

În cazul în care primele de asigurare datorate de Asigurat nu sunt plătite în termen de 15 zile calendaristice de la scadența prevăzută, polița de asigurare se consideră reziliată de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără nici o altă formalitate prealabilă, cu începere de la expirarea termenului de păsuire.

Asiguratul va întreține vehiculele în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor în legătură cu care este asigurată răspunderea sa față de marfa transportată.

În cazul în care plata primei de asigurare se efectuează în rate și se produce o daună, Omniasig are dreptul de a reține din despăgubirea cuvenită ratele de primă datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare.

Asiguratul este obligat să ia măsuri potrivit cu împrejurările și în conformitate cu prevederile CMR pentru executarea corespunzătoare a transportului, păstrarea și paza bunurilor aflate în custodia cărăușului pe tot parcursul transportului și limitarea pagubelor.

În cazul producerii evenimentului asigurat, Asiguratul este obligat:

să înștiințeze imediat, dacă este cazul, conform legislației, organele poliției, unitățile de pompieri și/sau alte entități competente autorizate, cele mai apropiate de locul producerii accidentului, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului și la pagubele produse;

să înștiințeze imediat Omniasig în scris, despre orice daună ce intră sub incidența acoperirii acordate prin prezentele condiții sau orice reclamații în legătură cu asigurarea. În înștiințare se vor preciza:

felul bunurilor avariate sau distruse;

data, locul, cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat;

locul unde se află bunurile avariate sau distruse;

mărimea probabilă a pagubei .

să nu recunoască nici o răspundere și să nu facă nici o ofertă, promisiune sau plată care nu izvorăsc din răspunderile expres reglementate de CMR, fără acordul prealabil al Omniasig;

să se apere în proces ținând seama și de eventualele recomandări făcute de Omniasig.

OMNIASIG este îndreptățit, în cazurile în care apreciază că este necesar, în procesul civil, să indice Asiguratului să-și angajeze apărător, atât în primă instanță, cât și în căile de atac. Se poate folosi și calea intervenției în interesul Asiguratului răspunzător de producerea prejudiciului, ori de câte ori în acest fel asigură o mai bună apărare a intereselor OMNIASIG;

Să pună la dispoziția OMNIASIG toate actele și dovezile necesare pentru verificarea existenței și valorii mărfurilor transportate, precum și pentru constatarea, evaluarea și stabilirea despăgubirilor, după cum urmează:

documentele elaborate de poliție sau expertize ale unor autorități cuprinzând elemente de natură să stabilească răspunderea rezultată din CMR;

fotocopia contractului de transport (CMR) din care să rezulte caracterul internațional al transportului, drepturile și obligațiile părților contractante;

fotocopia comenzii de transport din care trebuie să rezulte condițiile complete în care ar fi trebuit să se execute transportul (felul mijlocului de transport, data și locul încărcării, ruta, durata de transport, temperatura necesară transportului în cazul mărfurilor perisabile etc.);

fotocopia scrisorii de trăsură (CMR) completată cu toate datele cerute de imprimat pentru transportul respectiv, pe care să existe, în caz de pierderi sau avarii aparente, mențiunea făcută de destinatar referitoare la eventuala daună;

rezervele și protestele adresate în scris de destinatarul transportului, în cazul pierderilor sau avariilor neaparente;

fotocopia documentelor de plată a taxelor de transport, a taxelor vamale și a altor cheltuieli efectuate cu ocazia transportului;

fotocopii după facturile mărfii care a fost transportată, din care trebuie să rezulte tipul și cantitatea de marfă transportată și prețurile în lei și/sau valută per kg/buc. etc.;

fotocopia certificatului fitosanitar care însoțește marfa transportată, în cazul mărfurilor ce necesită eliberarea obligatorie a acestui certificat (produse alimentare alterabile, fructe etc.);

fotocopia foii de parcurs pentru transportul respectiv;

acte oficiale din care să rezulte cauzele care au determinat nerespectarea duratei de transport prevăzută în contract și care au cauzat distrugerea sau avarierea mărfii (dacă acesta este risc acoperit);

fotocopii ale diagramelor tahograf;

fotocopii ale diagramei termograf, dacă este cazul;

declarațiile conducătorului (conducătorilor ) auto din care să rezulte cauzele, împrejurările și culpa în distrugerea sau avarierea mărfii;

fotocopie a declarației vamale;

procesul verbal de constatare a daunelor.

În cazul în care se face în România, procesul verbal de constatare a daunelor se încheie cu participarea a câte unui reprezentant din partea Asiguratului, Beneficiarului (Proprietarului) mărfii, Omniasig și a unui inspector de calitate neutru, dacă se convine în acest ultim mod între părți.

În cazul în care procesul verbal de constatare a daunelor se face în străinătate, de către o firmă specializată, la cererea Beneficiarului mărfii, la acesta se va anexa fotocopia documentelor de constatare (documentele respective vor fi traduse și legalizate).

În cazurile de daună provocate la marfă, ca urmare a unui accident de circulație, documente sau date privind celălalt autovehicul implicat în accident:

număr de înmatriculare al autovehiculului;

numele și prenumele conducătorului auto;

date despre proprietarul autovehiculului (denumire/nume, prenume)

adresele complete ale acestora;

procesul verbal al organului de poliție sau, după caz, copia Cărți Verzi sau date extrase din documentul de asigurare (numărul și societatea de asigurare care a emis acest document)

fotografii ale mărfii avariate;

modul de valorificare eventuală a recuperărilor;

proces verbal de distrugere a mărfii deteriorate, cu participarea Beneficiarului, a Asiguratului și a unui reprezentant al Omniasig;

cererea de despăgubire a Păgubitului către Asigurat;

fotocopia documentului de plată prin care Asiguratul a despăgubit Păgubitul sau orice alt document opozabil, din care să rezulte că asiguratul a suferit prejudiciul;

cererea de despăgubire a Asiguratului către Omniasig

să conserve dreptul de regres împotriva terților vinovați de producerea pagubei.

În caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute la acest capitol, Omniasig are dreptul să refuze plata despăgubirii, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei.

CONSTATAREA, EVALUAREA ȘI STABILIREA DESPĂGUBIRII

Constatarea și evaluarea pagubei, precum și stabilirea despăgubirii, se fac de către Omniasig.

Despăgubirea nu poate depăși suma asigurată, stabilită în conformitate cu punctele 7 și 8 ale prezentelor condiții de asigurare.

Plata despăgubirii se va face în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii ultimului document justificativ la dosarul de daună.

Despăgubirea se acordă Asiguratului sau la cererea acestuia către altă persoană.

Nimeni nu poate beneficia de acoperirea oferită de prezenta poliță de asigurare dacă nu justifică faptul că a suferit un prejudiciu.

DISPOZIȚII FINALE

În cazul în care cererea sau declarația Asiguratului este neadevărată sau cererea de despăgubire este frauduloasă sau în mod evident exagerată, ori are la bză declarații false, Omniasig nu va fi obligat să facă nici o plată în baza acesteia.

Dacă Asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete, ori dacă nu a făcut de îndată cunoscut schimbarea împrejurărilor esențiale privind riscul, OMNIASIG are dreptul:

Înainte de producerea evenimentului asigurat:

Să propună Asiguratului modificarea corespunzătoare a poliței;

Să denunțe polița de asigurare.

În cazul în care schimbările apărute exclud menținerea în vigoare a asigurării de la data la care au intervenit schimbările, prima de asigurare plătită pentru perioada ulterioară denunțării se restituie.

În cazul în care, cunoscând exact împrejurările, nu ar fi încheiat polița, prima de asigurare plătită se restituie integral.

După producerea evenimentului asigurat:

Să reducă despăgubirea cuvenită corespunzătoare raportului dintre prima stabilită și cea care, cunoscându-se exact împrejurările, ar fi fost cuvenită;

Să refuze plata despăgubirii, dacă față de acele împrejurări, polița nu s-ar fi încheiat, fără restituirea primei de asigurare.

Dreptul Asiguratului de a ridica pretenții față de Omniasig privind achitarea despăgubirii se stinge în termen de 2 ani din momentul producerii evenimentului asigurat.

În cazul denunțării sau rezilieri poliței de asigurare, prevederile acesteia se aplică pentru toate cazurile de daună survenite înainte de reziliere, până la lichidarea definitivă a acestora.

Respectare riguroasă și îndeplinirea clauzelor prevăzute în prezentele condiții, în măsura în care se referă la obligațiile care îi revin Omniasig, precum și prezumția că declarațiile Asiguratului din cererea de asigurare sunt adevărate, vor fi o condiție ce precede orice răspundere care revine Omniasig.

De comun acord, părțile semnatare pot aduce modificări poliței de asigurare, oricând în cursul valabilității acesteia, modificările intrând în vigoare la data convenită de părți.

Dacă la data producerii accidentului asigurat există și alte contracte de asigurare încheiate de Asigurat sau în favoarea Asiguratului, care acoperă pagubele produse într-un eveniment ce intră sub incidența poliței de asigurare, Omniasig plătește în baza poliței de asigurare diferența dintre valoarea pagubei și valoarea totală a pagubelor acoperite prin celelalte contracte de asigurare.

În limitele despăgubirilor plătite în baza poliței de asigurare, Omniasig este subrogat în toate drepturile Asiguratului sau Beneficiarilor de despăgubiri contra celor răspunzători de producerea pagubelor, alții decât Asiguratul.

Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse Omniasig prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut în alin. de mai sus.

Dacă Asiguratul renunță la dreptul său de regres sau dacă, din vina lui, exercitarea acestui drept nu mai este posibil, Omniasig este eliberat de obligația de a plăti despăgubirea până la limita sumei reprezentând dreptul de regres. Dacă plata a fost deja efectuată, Asiguratul este obligat să înapoieze despăgubirea încasată în 15 zile de la notificarea scrisă făcută de către Omniasig.

Orice litigiu între Asigurat și Omniasig decurgând din sau în legătură cu polița de asigurare, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desființarea acesteia, se va soluționa de către instanțele de judecată competente din România.

CONCLUZII

S.C OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A. este membră a UNISAR (Unitatea Națională a Societății de Asigurare din România) și așa cum reiese din Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, OMNIASIG este o societate puternică cu o echipă de profesioniști în plină ascensiune. De asemenea, pe baza studiilor de audit efectuate de firme de auditori de renume (ERNEST&YOUNG) societatea a fost cotată favorabil, astfel încât ce poate alinia cu ușurință la standardele financiar-contabile internaționale. Societatea este în acensiune, înmulțindu-se agenții de asigurări și a sediilor și în alte localități.

Obiectivul principal al acestei lucrări este acela de a evidenția necesitatea și eficiența asigurărilor în comerțul internațional.

Din punct de vedere economic asigurările exprimă relații de distribuire și redistribuire a produsului intern brut (PIB) ce apar în procesul constituirii și utilizării fondului de asigurare. Pe piața asigurărilor se disting două segmente: piața asigurărilor de viață și piața asigurărilor generale.

Din studiul lucrat se evidențiaza cât de importantă este asigurarea de tip CASCO / Cargo sau CMR în cadrul transportului intern și internațional pentru a acoperi riscurile la care se expun astfel de expediții sau cel puțin, pentru a diminua pagubele create în urma accidentelor / incidentelor.

BIBLIOGRAFIE

Ignat D. – Transporturile ieri și azi, Editura Tehnică, București, 1989

Turbuț Gh. – Sistemul de transport, Editura Tehnică, București, 1978

Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinica – Despagubiri in asigurari,  Bren, 1998 

Caraiani, Gheorghe  Transporturi, expeditii si asigurari , Lumina Lex, 2001 

Alexa, C; Ciurel, V, Asigurări și reasigurări în comerțul internațional, Editura ALL, București 1992.

Iulian Vacarel, Florian Bercea, “Asigurari si reasigurari”, Editura Expert, 2007

Prof. univ. dr.Gh.D. Bistriceanu – Asigurari si reasigurari in Romania, Editura Universitara, Bucuresti, 2006

Lia Luca- Ghid pentru asigurari si reasigurari in U.E, Editura Tribuna Economica, 2010

Titel Negru- Asigurari.Ghid practic.Editura C.H. Beak,2006

N.C.Lungu –Asigurari de viata si modernizarea acestora ,Editura Sedcom Libris, Iasi ,2003

N.C. Lungu- Asigurari de viata, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2005

BIBLIOGRAFIE

Ignat D. – Transporturile ieri și azi, Editura Tehnică, București, 1989

Turbuț Gh. – Sistemul de transport, Editura Tehnică, București, 1978

Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinica – Despagubiri in asigurari,  Bren, 1998 

Caraiani, Gheorghe  Transporturi, expeditii si asigurari , Lumina Lex, 2001 

Alexa, C; Ciurel, V, Asigurări și reasigurări în comerțul internațional, Editura ALL, București 1992.

Iulian Vacarel, Florian Bercea, “Asigurari si reasigurari”, Editura Expert, 2007

Prof. univ. dr.Gh.D. Bistriceanu – Asigurari si reasigurari in Romania, Editura Universitara, Bucuresti, 2006

Lia Luca- Ghid pentru asigurari si reasigurari in U.E, Editura Tribuna Economica, 2010

Titel Negru- Asigurari.Ghid practic.Editura C.H. Beak,2006

N.C.Lungu –Asigurari de viata si modernizarea acestora ,Editura Sedcom Libris, Iasi ,2003

N.C. Lungu- Asigurari de viata, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2005