Necesitatea de a cunoaște din istoria Județului Bacău, m -a determinat să întocmesc acest studiu monografic, care poate fi un început în a stărni… [628310]

UNIVERSITATEA “ ALEXANDRU IOAN CUZA ” DIN IA ȘI

MONOGRAFIA JUDEȚULUI BACĂU
ÎN PERIOADA 1965 – 1989
LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Conf.dr. Daniel Lazăr

ABSOLVENT: [anonimizat] – IULIAN

IAȘI
2018

2
INTRODUCERE

Necesitatea de a cunoaște din istoria Județului Bacău, m -a determinat să întocmesc acest
studiu monografic, care poate fi un început în a stărni interesul unui specialist de a realiza o
mongrafie completă pentru acest meleag. Studiul monografic prezintă succint istoria ace stor
locuri, a celor care au trăit înaintea noastră și ne -au dat mărturie despre faptele lor mărețe, demne
de o pildă înălțătoare.
Lucrarea de față caută să umple un gol, în ceea ce privește cunoașterea trecutului și a
evenimentelor importante care s -au pe trecut în acest județ. Încă de la început sunt de părere ca nu
au fost epuizate toate sursele de informație pentru întocmirea lucrării și viitorul poate oferii noi
date importante ce au stat în umbră pănă acum. Pentru realizarea lucrării a fost necesar un studiu
amănunțit, în determinarea condițiilor naturale și istorice în care au luat naștere și s -au dezvoltat
așezările acestui județ. Parte fundamentală a lucrării științifice constituie istoria acestor
meleaguri, pentru realizarea căruia a fost necesară e fectuarea unui studiu amănunțit al
principalelor categorii de izvoare istorice: Institutul național de statistică Bacău, Biblioteca
Universității „Vasile Alecsandrii”, Biblioteca Județeană “Costache Sturdza” Bacău, Biblioteca
Comunei Nicolae Bălcescu.
Prim a mențiune a județului ca și a ținutului datează de la sfârșitul secolului al XIV -lea iar
ținutul Bacău e pomenit începând cu a doua jumătate a secolului al XV -lea asemeni ținutului
Trotuș. Cele două unități administrative medievale peste al căror teritori u se întinde o parte a
județului Bacău de astăzi au fost contopite într -un singur ținut cu numele Bacău spre sfârșitul
secolului al XVII -lea. Acest ținut e menționat de Dimitrie Cantemir la începutul secolului
următor. În urma reformei administrative a lui Constantin Mavrocordat în anul 1741, Bacăul
intră în catergoria ținuturilor mari și avea în fruntea sa doi ispravnici în timp ce ținuturile mici
aveau doar căte unul. În anul 1774 ținutul Bacău cuprindea patru ocoale: Bistrița de Gios,
Bistrița de sus, Ta zlăul de sus și Trotuș.
Cunoașterea unor aspecte din viața economico – socială, politică și culturală a județului a
impus o analiză mai profundă a mai multor lucrări generale și speciale din care rezultă:
organizarea județului și locul ocupat de fiecare ca tegorie socială în cadrul județului. Din
informațiile de la Institutul Național de Statistică am reușit să descriu evoluția populației în

3
perioada 1965 – 1989, faptul că în această perioadă demografia României a crescut considerabil
din cauza decretului 77 0 care interzicea avortul. Tot în cadrul capitolului populației am descris
pe scurt ciclul vieții familiale, numărul de muncitori ca re existau în acea perioadă, structura
populației pe vărste.
Lucrările speciale m -au ajutat să relatez celelate aspecte ale acestui județ cum ar fi
econimia care în preioada lui Nicolae Ceaușescu evoluează datorită unui număr de fabrici care
prin producția și vănzarea mărfurilor la export aduceau o creștere economică a țării și a județului
Bacău. Industria a fost și ea un eleme nt important pentru dezvoltarea orașului și mai ales că
oferea oamenilor un loc de muncă, una dintre fabrici fiind fabrica de încălțăminte Partizanul,
regula economică a P.C.R de repartizare teritorială a forțelor de producție în întreg teritoriul s -a
conc retizat în cazul județului Bacău în alocarea în fiecare an a unor importante fonduri de
investiții menite să asigure o producție căt mai bună. Un alt subiect pe care l -am abordat în
această lucrarea monografică, a fost agricultura care după comuniști era p rincipalul motor al
economiei prin faptul că erau producții agricole foarte mari deoarece toate terenurile agricole
erau ale statului. În concordanță cu dezvoltarea industriei și a agriculturii, ca ramuri principale
pentru evoluția societății trebuie să me nționez și dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei. O
creștere continuă a cunoscut volumul construcțiilor industriale și civile, au fost îmbunătățite
transporturile și telecomunicațiile, o evoluție constantă o cunoaște și comerțul, serviciile de
deserv ire generală a populației.
Nu putem vorbi despre un județ dacă nu relatăm faptul că învățămătul are un rol esențial,
mai ales că din 5 locuitori ai județului, unul este cuprins într -o formă de învățămănt. Numărul
unităților de învățămănt primar se ridica l a 16 cu 42 de clase și cu un efectiv de 13 036 de elevi
în anul 1971. Statul a investit, în acest extraordinar efort de a ridica școala romănească la nivelul
marilor cerințe ale societății contemporane, nu numai mari energii morale, dar și materiale. S -au
distribuit în mod gratuit manuale școlare la toți elevii țării și numai în județul Bacău suma oferită
pentru cumpărarea manualelor se ridica la suma de peste 25 de milione de lei anual.
Învățămăntul liceal a cunoscut o evoluție prin faptul că în prioada 1 965 – 1989 s -au contruit
numeroase licee pe diferite domenii spre exemplu : Liceul P.T.T.R era pentru elevii care doreau
să lucreze în domeniul telecomunicațiilor, Liceul de Muzică și arte plastice era destinat elevilor
care aveau o înclinație înspre artă ș i arta muzicală. Cultura literatura și arta au cunoscut o
continuă dezvoltare : oamenii beneficiază de posibilitățile largi oferite de patrimoniul culturii

4
naționale și universale, au condiții din ce în ce mai bune pentru dezvoltarea complexă a
personalităț ii lor.
Progrese remarcabile s -au obținut și în domeniul ocrotirii sănătății. Numeroase boli își
făceau simțită prezența cum ar fi T.B.C – ul și altele care făceau ravagii în răndurile oamenilor
muncii. Au fost construite numeroase spitale, clinici și pol iclinici. Rețeaua unităților sanitare este
formată din data de 1 ianuarie 1968 din : 15 spitale, un sanatoriu T.B.C, 129 de circumscripții
medico – sanitare, 29 de dispensare, 13 policlinici, 55 de case de nașteri, 41 de farmacii.
Creșterea nivelului de tra i, îmbunătățirea ocrotirii sănătății oamenilor a făcut ca durata medie de
viață să crească de la 42 de ani căt era la sfărșitul celui de al doilea război mondial la 68 de ani în
perioada 1965 – 1989.
Studiul monografic se încheie cu lucrările generale m -au călăuzit în a vă prezenta căteva
obiective turistice ca de exemplu stațiunea Slănic Moldova sau mai este cunoscută sub
denumirea de “perlă a Moldovei” un important centru balneoclimateric, un alt centru turistic
foarte frumos din punctul meu de vedere est e Salina Tărgu Ocna, care beneficiază de un aer
foarte curat benefic pentru cei care suferă de asm, Valea Trotușului este bogată în resurse și cu o
natură generoasă, fiind unică oferindu -ne elemente de rară frumusețe, unitare ca subiect dar
foarte variate ca formă de manifestare.

5
CAP ITOLUL I
ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A JUDEȚULUI
BACĂU

Înainte de a exista ca județ în timpul regimului comunist teritoriul Bacăului a cunoscut
de-a lungul epocilor istorice o evoluție indisolubil legată de transformările suferite în timp de
realitățile politico -statale. “Organizarea administrației de stat este o activitate rați onal-eficientă
pentru îmbunătățirea structurii și funcționării organelor sale în scopul îndeplinirii optime a
sarcinilor ce le revin , asigurându -se satisfacerea drepturilor și intereselor generale în concordanță
cu acelea personale ale oamenilor”1.Chiar da că dovezile nu confirmă în totalitate conținutul
definiței de mai sus putem puncta câteva elemente definitorii în evoluția teritoriului ce este
obiectul lucrării de față Organizarea administrativă în ținuturi (Moldova ) și județe (Țara
Românea scă) are o îndelungată tradiție , datând din primele decenii ulterioare întemeierii celor
două voievodate românești extracarpatice. Județul a primit acest nume de la latinescul judicum ,
evidențiind existența scaunelor de judecată (sens din care derivă și ținutul , c a loc unde se ține
judecata)2. Inițial, județele nu erau delimitate precis, între ele existând largi fâșii de tranziție; cu
timpul însă, acestea au căpătat contururi tot mai precise, suprapunându -se liniilor de divergență
ale fluxurilor demografice și economice. Cel care dispunea sau valida configurația județelor era
domnitorul țării, considerat ca fiind stăpânul său absolut3.
Prima mențiune a județului ca și a ținutului datează de la sfârșitul secolului al XIV -lea4
iar ținutul Bacău e pomenit începând cu a doua jumătate a secolului a l XV -lea asemeni ținutului
Trotuș5. Cele două unități administrative medievale peste al căror teritoriu se întinde o parte a
județului Bacău de astăzi au fost contopite într -un singur ținut cu numele Bacău spre sfârșitul

1 Mihai T. Oroveanu , Organizare și metode în administrația de stat, Editura Științifică și
Enciclopedică,București, 1978, p.26.
2 Ioan Silviu Nistor , Comuna și județul.Factori ai civilizației românești unitare.Evoluția istorică ,
Editura Dacia,Cluj, 2000, p.73.
3 Dănuț -Radu Săgeată , Deciziile politico -administrative și organiza rea teritoriulu:studiu geografic cu
aplicare la teritoriul României, Editura Top Form, Editura Universitîții Naționale de Apărare “Carol I” ,
București, 2006, p.32.
4 Ibidem.
5Ioan Muraru , Ținutul Bacău în sec XV -XIX în Carpica, Bacău,XVI, 1984, p.134.

6
secolului al XVII -lea 6. Acest țin ut este menționat de Dimitrie Cantemir la începutul secolului
următor7. Odată cu reforma administrativă a lui Const antin Mavrocordat din anul 1741 , Bacăul
intra în categoria ținuturilor mari și avea în fruntea sa doi ispravnici în timp ce ținuturile mici
aveau doar câte unul. Tot cu această ocazie ținuturile au fost împărțite în unități administrative
mai mici numite ocoale8. În anul 1774 ținutul Bacău cuprindea patru ocoale: Bistrița de Gios,
Bistrița de Sus, Tazlăul de Sus și Trotuș9. În secolul al XVIII -lea și în primele decenii ale
secolului al XIX -lea ținutul Bacău cuprindea mai mult de jumătate din suprafața actualului județ
omonim. Estul actualului județ aparținea ținutului Tecuci, nord -estul ținutului Roman iar târgul
Buhuși și satele din stânga cur sului inferior al Bistriței erau parte a ținutului Neamțului. Satele de
la sud de Răcăciuni dar numai din dreapta Siretului aparțineau de ținutul Putna . În schimb ocolul
Bistrița de Sus al ținutului Bacău îngloba și câteva sate din actualul județ Neamț10. În ce priveș te
numărul de sate din ținut , erau 98 în 1774, 91 în 1803 și 96 în 1816 . Spre mijlocul secolului al
XIX-lea ținutul Bacău număra 163 de sate11.
Dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova (5 ianuarie
1859) și în Ța ra Românească (24 Ianuarie 1859) a însemnat începutul unor reforme, inclusiv în
planul organizării administrative, prin Decretul domnesc nr. 495 din 20 iulie 1862 12. Actul
normativ deși nu a fost pus în aplicare poate fi văzut ca o încercare de descentral izare prin
intermeduiul unei organizări administrative bazată pe crearea a patru regiuni. Județul Bacău,
alături de alte opt județe ar fi urmat să facă parte din Regiunea Nord cu reședința la Iași13. În
urma unor lungi discuții, s -a considerat că o asemene a lege nu ar fi fost oportună în acel moment,
deoarece o divizare a țării pornind de la provinciile istorice ar fi exacerbat sentimentele
regionale, îngrădind considerabil posibilitățile deplinei unificări14. Concepută după modelul legii
similare franceze, Legea pentru înființarea consiliilor județene nr. 396 din 2 aprilie 1864 a

6 Ibidem, p.136.
7 Dimitrie Cantemir , Descriptio Moldaviae, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București,
1973, p.83 .
8 Gh. Burlacu , Ocolul domnesc al Bacăului (sec XV -XVIII) , II, în Carpica , Bacău, XIV, 1982, p.192.
9 Adrian Macovei , Împărțir ea administrativ -teritorială a Moldovei între anii 1832 și 1862, în “Anuarul
Institutului de istorie și arheologie A.D.Xenopol “din Iași, XIX, 1982, p.369.
10 Ioan Muraru , op.cit.,p. 136.
11 Ibidem.
12 Dănuț -Radu Săgeată, op.cit., p.44 .
13 Mihai T. Oroveanu ,Organizarea administrativă și sistematizarea teritoriului Republicii Socialiste
România, Editura Științifică și Enciclopedică,București, 1986, p.156.
14 Dănuț -Radu Săgeată, op.cit., p.45.

7
generalizat județul ca unitate administrativă de bază a statului. Conform acestui act legislativ,
județele (conduse de prefecți, numiți de guvern) erau împărțite în plăși (conduse d e subprefecți,
iar după 1918 – de pretori), în cadrul cărora se regăseau comunele, urbane (orașele) și rurale
(conduse de primari aleși). Județul Bacău cuprindea 5 plăși cu 76 de comune15. Legea acorda
județelor personalitate juridică, prin recunoașterea d reptului de a avea patrimoniu propriu,
acestea având putere publică, dar și anumite drepturi și obligații . Această lege a rămas în vigoare
61 de ani, până la legea administrativă din 14 iunie 1925, aducându -i-se modificări de 9 ori, în
anii 1866, 1872, 18 83, 1886, 1894, 1903, 1905, 1912 și 191316.
Primul Război Mondial și Marea Unire au schimbat fundamental cadrul social, economic
și politic în care urma să evolueze națiunea română aflată acum în marea ei majoritate între
granițele României Mari. Astfel pr in Legea pentru unificarea administrativă din anul 1925
(intrată în vigoare începând cu 1 ianuarie 1926) teritoriul României era împărțit în 71 de județe
organizate în 429 plăși ce cuprindeau 8751 de comune, 179 de orașe și 15981 sate17. Ideea de la
care s -a pornit (susținută de o comisie alcătuită din 7 personalități ale vremii, oameni de știință și
reprezentanți ai armatei, trei dintre aceștia fiind geografi: Simion Mehedinți, Vintilă Mihăilescu
și Vasile Meruțiu) a fost aceea de a se constitui județe m ari, care să cuprindă în medie între 300
000 și 400 000 de locuitori, cu suficiente resurse financiare, care să le permită implementarea
unei veritabile autonomii locale. Ar fi rezultat 48 de județe ceea ce a iscat proteste din partea
reprezentanților a n u mai puțin de 28 de județe ce urmau a fi desființate18.
Existența unui număr mare de județe diferite ca suprafață și potențial, ca unități
administrativ -teritoriale de prim rang, a impus necesitatea asocierii acestora în vederea
constituirii cadrului opti m pentru o mai bună colaborare în ceea ce privește executarea,
constituirea sau întreținerea de lucrări și instituții cu caracter social, economic sau cultural. Prin
urmare, asocierea nu presupunea o comasare teritorială, ci crearea unui cadru juridic și
instituțional adecvat pentru realizarea unor scopuri bine determinate. Aceasta s -a concretizat în
perioada interbelică prin constituirea succesivă a unor structure administrative, rezultate prin

15 Mircea Filip (coord), Județul Bacău , Bacău, 1996, p.63.
16 Dănuț -Radu Săgeată, op.cit. p.45.
17 Dănuț -Radu Săgeată , Organizarea administrativ -teritorială a României.Evoluție.Propuneri de
optimizare, București, 2013, p.5.
18 Ibidem.

8
agregarea județelor: directoratele ministeriale și ținuturile19. Județele din cadrul unui directorat se
puteau reuni într -o “asociațiune generală” , pe un termen limitat , pentru ca să execute , să creeze
și să întrețină lucrări sau instituții de folos sanitar , economic, cultural (art. 300)20 . Teama de a
aduce atingere unității statulu i a dus la o asemenea formulare , rezultat cel mai probabil al unui
compromis așa cum reiese din raportul de la Camera Deputaților21.Județul Bacău alături de alte
opt județe făcea parte din Directoratul Iași.
Ultima reformă administrativă a României interbelice a avut loc după instaurarea
dictaturii regale de către Carol al II -lea, prin adoptarea unei noi constituții la 24 februarie 1938.
Aceasta a avut ca principal efect asocierea județelor în cadrul unor noi s tructuri teritoriale:
ținuturile , fapt consfințit prin legea administrativă din 14 augus t 1938. Conform noii organizări ,
Județul Bacău, alături de alte opt județe era parte a ținutului Prut22. Ținutul era conceput ca o
„circumscripțiune teritorială”, cu per sonalitate juridică, care reprezenta interesele locale și
exercita în același timp și atribuțiile de administrație generală. Județele își pierdeau
personalitatea juridică pe care au avut -o între 1864 și 1938, devenind „circumscripțiuni de
control și de des concentrare a administrației generale”. Ele și -au recăpătat personalitatea juridică
prin Legea 577 din 22 septembrie 194023.
Al Doilea Război Mondial a dus la noi modificări în ceea ce privea teritoriul sta tului
român și implicit organizarea sa administrati vă. Cedările teritoriale din 1940 s -au dovedit a fi
parțial reversibile. Dacă nord -vestul Transilvaniei va reint ra în componența statului român , nu
același lucru se poate spune despre Cadrilater, rămas între granițele statului bulgar și respectiv
Basarab ia și nordul Bucovinei care vor rămâne în componența U.R.S.S. . Teritoriul astfel
micșorat nu mai cuprindea decât 58 de județe(unul dintre ele fiind Bacăul ) din cele 71
interbelice. Mai mult decât atât în deceniile ce vor urma (1944 -1989) influența veni tă dinspre
marele vecin răsăritean va fi una definitorie pentru transformările ce vor avea loc în societatea
românească. Proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947 a deschis drumul
spre comunizarea totală a societății românești, o etapă fi rească a acestui proces fiind

19 Idem , Deciziile politico -administrative și organizarea teritoriulu:studiu geografic cu aplicare la
teritoriul României, Editura Top Form, Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București,
2006, p.53.
20 Mihai T. Oroveanu, op. cit. , p.157.
21 Ibidem.
22 Dănuț -Radu Săgeată, op. cit., p. 55.
23 Mihai T. Oroveanu, op. cit. , p.158.

9
reorganizarea administrativ -teritorială. Scopul acestui pas era acela de a facilita punerea în
practică a noilor politici de stat și distanțarea clară față de România „burgheză”.
Istoriografia occidentală, dar și cea româneas că recentă au evidențiat caracterul străin al
schimbărilor survenite prin înființarea Sfaturilor Populare și raioanelor. În perioada 1948 -1950
nu numai modificările instituționale au fost radicale, ci și vocabularul administrativ. Au dispărut
termeni cu o vechime de cel puțin opt decenii (județ, plasă, consiliu comunal, primar, prefect,
subprefect, pretor,notar), înlocuiți cu denumiri care nu aveau legătură cu tradițiile românești
(Sfat Popular, raion)24.Termenul raion a fost folosit mai ales în anii ’50 și este traducerea în
limba română a cuvântului raionirovanie , din limba rusă. Comuniștii români au împrumutat
termenul de raion din limba rusă, care la rândul său provine din limba franceză: rayon (rază,
periferie, cuprins)25.Pregătirea organizării teritor iale a fost efectuată de Legea nr. 17 asupra
consiliilor populare din 15 ianuarie 1949, care a reglementat tranzitoriu unitățile administrativ –
teritoriale. Articolul 76 litera „d”prevedea că pe lângă Consiliul de Miniștri se instituia o
comisiune de stat ce avea printre alte atribuții și pregătirea organizării teritoriale a țării26.
În scurt timp era adoptată Legea 5 din 8 septembrie 1950, prin care teritoriul României
era împărțit în 28 regiuni organizate, după modelul sovietic, în 177 raioane și 4 052
comune27.Acestea nu mai erau delimitate după criteriul specificității geografice și istorice, ca în
1929, ci pe criteriul „complexității social -economice”, fiind considerate „unități administrative
pe care se sprijineau direct organele centrale de stat în înf ăptuirea politicii partidului și
statului”28. Configurația lor nu amintea nimic din cea a fostelor județe, sprijinindu -se în mare
parte pe barierele naturale, reprezentate de arcul Carpatic și Dunăre. În plus, crearea unor unități
administrative cu suprafeț e duble față de vechile județe se sprijinea pe rațiunea subordonării
regiunilor agricole marilor centre urbane, prin realizarea unui complex agro -industrial integrat,
întărindu -se astfel influența proletariatului asupra țărănimii, mai reticentă la „reforme le” impuse
de clasa politică comunistă29.Regiunea Bacău era una dintre cele mai întinse regiuni și se

24 Andrei Florin Sora , Organizarea administrativ -teritorială a Republicii Populare Române: înființarea
raioanelor și regiunilor, în „Anuarul Institutului de Istorie 'A.D. Xenopol'”, an XLIX, 2012, p. 169.
25 Ibidem, p.170
26 Mihai T. Oroveanu, op. cit. , p.211.
27 Dănuț -Radu Săgeată , Organizarea administrativ -teritorială a României.Evoluție.Propuneri de
optimizare, București, 2013, p.11.
28 Mihai T. Oroveanu, op. cit. , p.213
29 Dănuț -Radu Săgeată, op. cit., p.11.

10
învecina la nord cu Regiunea Suceava, la sud cu Regiunea Putna, la est cu Regiunea Iași și
Regiunea Bârlad iar la vest cu Regiunea Stalinși Regiunea Mureș.
Constituția din 27 septembrie 1952 a realizat ruptura deplină cu vechiul regim. Pentru
mulți cercetători ai acestei perioade, legea fundamentală din 1952 marchează totala aservire a
statului român față de U.R.S.S. și punerea în practică a intereselor politice ale Partidului
Muncitoresc Român, mult mai evidentă decât în 194830. Reorganizarea administrativă din 1952
a fost legitimată prin necesitatea creșterii eficienței economice și instituționale, fiind considerată
oportună și datorită acumulării de ex periență de către structurile de stat și de partid, centrale și
locale31.Se desființau 12 regiuni (Regiunea Bacău nu era printre ele), se înființau alte două alături
de Regiunea Autonomă Maghiară (teritorii locuite de secuii din Harghita, Covasna și Mureș) ,
după modelul oblast -urilor autonome ale URSS32 . Reducerea numărului de regiuni era explicată
prin faptul că acestea nu erau „suficient de puternice pentru a -și îndeplini în condițiuni
satisfăcătoare rolul lor de centre de sprijin ale Partidului și Guvern ului”33. Nici regiunile
delimitate în 1952 nu s -au dovedit suficient de mari, fapt pentru care în 1956 au fost desființate
alte două regiuni: Arad și Bârlad. Totodată, au fost aduse și unele modificări vechilor
configurații prin trecerea unor raioane de la o regiune la alta34. Regiunea Bacău beneficia de o
mărire de teritoriu ca urmare a desființării Regiunii Bârlad. Modificări punctuale în interiorul
granițelor regionale și care au constat în desființări de raioane sau transferări de comune dintre
raioane a u avut loc și în anii următori . De exemplu prin decretul nr. 413 din 3 octombr ie 1958
se desființa raionul Ceahlău din regiunea Bacău35. După alți doi ani, la sfârșitul anului 1960, a
avut loc o nouă reformă administrativă prin care a fost modificată str uctura și configurația celor
16 regiuni, ca urmare a desființării sau trecerii unor raioane de la o regiune la alta. Principalele
areale vizate au fost Regiunea Autonomă Maghiară și estul Munteniei36. Rai onul Zeletin din

30Eleodor Focșăneanu , Istoria constituțională a României (1859 -1991), Editura
Humanitas,București,1992, p. 113.
31 Andrei Florin Sora,op.cit., p.183.
32 Dănuț -Radu Săgeată, op. cit., p.13.
33 Andrei Florin Sora,op.cit., p.183.
34 Dănuț -Radu Săgeată, op. cit., p.14.
35 Andrei Florin Sora, ,op.cit., p.183.
36 Dănuț -Radu Săgeată, op. cit., , p.15

11
regiunea Bacău a fost desființat pr in înglobarea în raionul Adjud37.În ultima sa perioadă (1961 –
1968), organizarea administrativă pe regiuni și raioane s -a caracterizat printr -o relativă
stabilitate, acumulându -se probabil tensiunile care au condus la înlocuirea sa prin Legea 2 din
1968. Tendința contopirii raioanelor s -a menținut, fiind desființate cinci, unul dintre acestea fiind
Buhuși în regiunea Bacău( prin decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964)38.
Instituirea arbitrară a unui model de organizare administrativă împrumutat din exterior,
fără a se ține seama de particularitățile concrete ale spațiului românesc, de legăturile tradiționale
dintre părțile sale componente, ci doar de subordonarea cât mai eficientă a acestora autorităților
politice centrale a condus la repetate „reajustări admi nistrative”, în fapt „peticiri” pe o structură
hibridă, neviabilă. Aceasta a fost menținută însă artificial, ca urmare a sovietizării întregii vieți
culturale, economice și sociale a țării, în condițiile prezenței pe teritoriul României a trupelor
Armatei Roșii. Evenimentele politice ce au marcat fostul Bloc Comunist în deceniile VI -VII,
concretizate în special prin tulburările sociale din Ungaria (1956) și prin schimbările politice din
Cehoslovacia de la începutul anului 1968 ce au prefațat „Primăvara de l a Praga”, corelate cu
retragerea armatelor sovietice din România (1958), au contribuit la distanțarea politicii
Bucureștiului față de Moscova și la orientarea sa către valorile naționale.
În perioada 1965 -1968 a existat o „Comisie centrală de Partid și de Stat” care a elaborat
documentația pentru o nouă delimitare administrativ -teritorială a țării. În vederea pregătirii legii
din februarie 1968 s -au realizat și cercetări asupra organizărilor administrative anterioare39.Dintr –
un document aparținând acestei c omisii aflăm că se preconiza o împărțire a teritoriului României
în 35 de județe, dintre acestea Bacăul având o suprafață de 6914 km2 și 606183 locuitori40.
În consecință, a fost adoptată legea nr. 2 din 17 februarie 1968, care reglementa
organizarea teritoriului României pe baza a două verigi: județul la nivelul superior, respectiv
orașul și comuna la cel inferior. Considerată la vremea sa ca fiind una dint re „marile înfăptuiri
ale socialismului în România”41 legea statua împărțirea teritoriului în județe (39, față de cele 58

37 Dănuț -Radu Săgeată , Deciziile politico -administrative și organizarea teritoriulu:studiu geografic cu
aplicare la teritoriul României, Editura Top Form, Editura Universitîții Naționa le de Apărare “Carol I” ,
București, 2006, p.69.
38 Andrei Florin Sora, ,op.cit., p.185 .
39 Ibidem.
40 Harta administrativă, Propunerile Comisiei Centrale de Partid și de Stat cu privire la organizarea
județelor și municipiilor , Editura Politică, București, 1968, p1.
41 Vasile Budrigă , „Perfecționarea organizării administrativ -teritoriale a României în anii 1965 -1986”,
în Revista de Istorie (București), tom 41, nr. 1, 1988, p. 62.

12
desființate în 1950), constituite pe fundamentul județelor interbelice, inspirate la rândul lor după
modelul departamentelor franceze42.
Era astfel reintrodus sistemul departamental de administrație publică, caracterizat prin
două paliere administrative și printr -o intensă fragmentare atât la nivelul superior (39 județe, față
de 16 regiuni), cât și la cel inferior (125 comune, față de 15 raioane). Scopul acestui demers viza
o subordonare mai eficientă a autorităților locale față de cele centrale, prin eliminarea verigilor
intermediare care generau paralelisme de atribuții și competențe43. Dacă regiunile create în 1950
se bazau pe criteriul omogenității potențialului economic, noile județe se doreau a fi structuri
funcționale, înglobând în teritoriul lor unități de relief diferite, cu resurse și potențial variat care
generau o complementaritate economică (Argeș, Dâmbovița, Buzău, P rahova, Vrancea, Gorj,
Bihor, Timiș, Maramureș, Satu Mare etc.). Ca suprafață, acestea nu mai variau atât de mult
(raportul dintre extreme – Timiș și Covasna fiind de numai 2,37, față de 6,6 la organizarea
administrativă din 1925), însă în privința numărul ui de comune aflate în componența lor
diferența dintre extreme era semnificativă: 33 comune în jud. Covasna față de 125 în Ilfov44.
Ca urmare a noii împărțiri administrative Județul Bacău avea o suprafață de 6603 km2 și
este cuprins între 45°55' -46°40' latitudine nordică și între 26°00' și 27°30' longitudine estică.
Situat în partea estică a Moldovei și reprezentând aproximativ 2,8 % din suprafața întregii țări, se
învecinează cu județele: Neamț – în nord, Vaslui –în est, Vrancea -În sud, Covasna și Harghita în
vest45. La data de 1 iulie 1967 populația județului mai sus amintit era de 608319 locuitori46. În
județul Bacău existau două municipii, cinci orașe, 80 comune (din care 6 suburbane) și 491 de
sate47. Conform Legii nr. 2 din 16 februarie 1968 repub licată în Buletinul Oficial nr. 163 -165 din
20 decembrie 1968 un număr de 189 de sate erau desființate prin unificare cu alte sate 48.
Organizarea administrativ -teritorială a României în perioada regimului comunist se
caracterizează prin câteva elemente do minante. Fără a le enumera în ordinea importanței, acestea
ar fi: utilizarea de către comuniști a împărțirii administrativ -teritoriale în folos propriu, mai ales
în scopul consolidării regimului; densitatea mare a reformelor administrativ -teritoriale și a

42 Dănuț -Radu Săgeată, op. cit., p.73.
43 Mihai T. Oroveanu, op. cit. , p.86
44 Dănuț -Radu Săgeată, op. cit., p.76.
45 Dr. Pintilie Rusu (coord ) , Bacău Monografie, Editura Sport -Turism, București, 1980, p.12.
46 Ioniță Anghel, Gheorghe P.Apostol , Județele României Socialiste, Editura Politică , București, 1969,
p.87.
47 Ibidem, p.88.
48 Buletinul Oficial Nr. 163 -165………

13
reorganizărilor administrative; inserția modelului administrativ sovietic; introducerea primei
forme de autonomie teritorială pe criterii etnice, prin înființarea Regiunii Autonome Maghiare în
1952; generarea a noi modificări administrativ -teritoriale în f uncție de fluctuațiile relației dintre
București și Moscova; instabilitate în organizarea administrativ -teritorială a statului român în
perioada 1950 -1968; obținerea unei relative stabilități prin reforma administrativă din 1968;
menținerea unui centralism ridicat și a unei birocrații apăsătoare; reducerea numerică
semnificativă a satelor și comunelor, mai ales prin comasare, și creșterea numărului de orașe, ca
rezultat al industrializării; schimbarea denumirilor unui număr însemnat de localități.
Dacă perioada 1945 -1950 este una a tatonărilor și a avansării unor proiecte de reformare
a împărțirii administrativ -teritoriale, cea a anilor 1950 -1968 se caracterizează prin introducerea
modelului administrativ sovietic și „îmbunătățirea” acestuia în trei etap e (1952, 1956, 1960). În
1949, au fost propuse mai multe variante de împărțire teritorială a țării noastre, ajungându -se
chiar la o suprapunere de atribuții între două instituții care își revendicau reformarea organizării
administrative: Comisia de Stat pe ntru Aplicarea Legii Sfaturilor Populare și Comisia de Stat a
Planificării49. Chiar dacă suntem cu doar un an înaintea raionării administrative, cele două
comisii au înaintat proiecte de împărțire a teritoriului național în județe, întocmai ca și ceea ce
exista în acel moment (doar un singur proiect propunea regiuni și raioane), ceea ce dovedește că
în 1949 conducerea de stat nu luase decizia de copiere a sistemului administrativ sovietic. În
1950 s -a implementat cea mai importantă reformă administrativă din istoria României, nu doar a
perioadei comuniste, respectiv raionarea administrativ -teritorială. Ne permitem să facem această
afirmație întrucât chiar dacă s -au introdus în 1929 și 1938 unități administrative având un
caracter inedit, totuși aceste reforme administrative nu au avut un caracter radical ca și raionarea
din 1950. Niciodată până atunci nu au fost eliminate total unitățile administrative tradiționale
pentru a fi înlocuite apoi cu altele de proveniență străină. Regiunile și raioanele și -au dovedi t
ineficiența administrativă în cei 18 ani în care au ființat. Nu au adus nici progresul economic
dorit, ci doar o centralizare mai pronunțată și o sporire a controlului partidului înteritoriu.
Reorganizările administrative din 1952, 1956 și 1960 au adus o reducere numerică a
regiunilor, de la 28, în 1950, la 18, în 1952, și apoi la 16, în 1956. Au însemnat și o scădere
ușoară a numărului de raioane și comune. Alte câteva aspecte prezintă import anță în această

49 Principiile de bază adoptate de plenara CC al PCR din 5 -6 octombrie 1967 cu privire la îmbunătățirea
organizării administrativ -teritoriale a României și sistematizarea localităților rurale, Editura Politică,
București , 1967,p.14

14
perioadă de instabilitate a organizării administrative. Primul, de conotație negativă, a fost
reprezentat de înființarea Regiunii Autonome Maghiare în 1952, care a avut o existență de 16 ani
pe harta admnistrativă a României. Aceasta a fost creată la sugestiile (înțelese ca ordin),
consilierilor sovietici de la București și a fost un experiment sovietic de autonomie pe criterii
etnice. În 1952, necesitatea politică (rezolvarea problemei naționale și obținerea sprijinului
minorității maghiare ) și ordinul venit de la Moscova au impus apariția acestei creații
administrative, iar peste nici două decenii același factor politic, precum și modificarea
raporturilor româno -sovietice au determinat lichidarea acestui teritoriu autonom pentru maghiarii
din zona secuiască. Al doilea ar fi reprezentat de încadrarea coloniei refugiaților comuniști greci
de la Ștefănești (regiunea Argeș) în sistemul administrativ național, al treilea de introducerea a
noi categorii de așezări pe harta administrativă a Români ei: „așezările muncitorești” și
„localitățile balneo -climatice”, al patrulea de atribuirea unui statut special orașului -port
Constanța și zonei învecinate acestuia, care a primit statut de regiune50. Acestea au fost aspectele
importante care au însoțit reo rganizările administrativ -teritoriale dintre anii 1952 -1960. Mai
trebuie menționat că oricare dintre aceste reorganizări, precum și reformele organizării teritoriale
interne din 1950 și 1968, au fost succedate de procese de reorganizare și racordare a inst ituțiilor
de stat și a organelor de partid la noile realități administrativ -teritoriale.
Reformarea organizării administrativ -teritoriale din 1968 a reprezentat un moment de
cotitură în viața României comuniste, receptat extrem de favorabil de locuitori. Renunțarea la
regiuni și raioane și reintroducerea județelor s -a produs pe fundalul îndepărtării vizibile a
regimului comunist român de Moscova și sub auspiciile comunismului național, preluat și
promovat de Ceaușescu de la predecesorul său, Gheorghiu -Dej. Adoptarea județelor, în 1968, ca
unități administrativ -teritoriale de bază, i -a oferit lui Ceaușescu ocazia de a -i înlocui pe cei
numiți în funcții în timpul lui Dej cu oamenii săi. Județele s -au dovedit cele mai stabile unități
administrative din regimul Ceaușescu (s -a făcut o singură reorganizare în 1981, când au fost
înființate județele Giurgiu, Ialomița și Călărași prin reorganizarea județelor Ialomița și Ilfov),
cele mai fluctuante fiind comunele, care au fost afectate în mod direct de procesul de
sistematizare din anii 198051.

50 Lucian Ropa , Organizarea administrativ -teritorială a României în perioada regimului comunist,
Oradea , 2015, p.20.
51 Ibidem, p.21.

15
Prin revenirea la sistemul administrativ bazat pe județe s -a creat și posibilitatea de a
elimina diferențele de dezvoltare economică între zonele țării (au fost introduse obiective privind
industrializarea fiecărui județ până l a un anumit nivel valoric). Introducerea județelor în locul
regiunilor a fost considerată de autoritățile statului ca fiind o soluție pentru eficientizarea
administrării teritoriului. Dacă regiunile și raioanele permiseseră existența unor suprapuneri de
atribuții și generaseră o diminuare a inițiativei și a răspunderii organelor locale, județele
concentrau atribuțiile pe care le exercitaseră înainte regiunile și raioanele și contribuiau, potrivit
conducerii P.C.R., la „combaterea centralismului administrati v și a birocratismului”52, despre
care însă știm că nu au fost eradicate, ci au devenit chiar mai pregnante în deceniile care au
urmat. Ceea ce conta însă cu adevărat pentru locuitorii țării era abandonarea modelului
administrativ sovietic și reintroducere a județelor. În sfârșit, după experimentul administrativ al
regiunilor și raioanelor, care funcționase 18 ani, s -a făcut o întoarcere de 360 de grade spre
tradiția românească a organizării administrativ -teritoriale. Decizia a dus la creșterea popularității
conducătorului P.C.R., Nicolae Ceaușescu. Imaginea pozitivă a liderului comunist român care
condamnase invazia sovietică a Cehoslovaciei, în august 1968, s -a năruit în anii 1970 -1980, când
Ceaușescu pune la cale dărâmarea a mai mult de jumătate dintre sat ele României, decizie pe
care, din fericire, nu a mai apucat să o implementeze.
Anii ’90 pot fi considerați anii reparațiilor istorice. Legile fondului funciar, legea caselor
naționalizate, reabilitarea unor personalități politice, îndeosebi din perioad a interbelică, eforturile
de a repune într -o lumină obiectivă istoria contemporană a României ca și a întregului Bloc
Comunist reprezintă tot atâtea încercări de a corecta deciziile arbitrare ale regimului politic
înlăturat în 1989. Încercările de reînfiin țare a structurilor administrative desființate în 1950 se
înscriu și ele pe aceleași coordonate. Începute imediat după 1989, presiunile de reînființare a
unor județe interbelice s -au regăsit și în doctrina politică a unor partide sau formațiuni politice.
Astfel se explică existența unui proiect legislativ privind reorganizarea administrativ – teritorială a
țării ce viza mărirea gradului de fragmentare a structurilor administrative prin înființarea a 55 de
județe în locul celor 40 existente, organizate în 402 8 comune (față de 2688 existente la acea dată
– 1 ianuarie 1993), județe delimitate pe fundamentul celor din 192553.

52 Ibidem, p.22.
53 Dănuț -Radu Săgeată, Organizarea administrativ -teritorială a României.Evoluție.Propuneri de optimizare,
București, 2013, p.11.

16
Nivelul redus de absorbție al fondurilor europene la nivel local a redeschis polemica
viabilității actualului decupaj administrativ -teritori al. Dacă în anii ce au precedat momentului
1989 s -a pus accentul pe fragmentarea structurilor administrativ -teritoriale prin revenirea la
județele din perioada interbelică , depunerea candidaturii României la Uniunea Europeană în
1995 a inversat trendul de acțiune către implementarea unor structuri macroregionale, de nivel
superior județelor, comparabile ca suprafață și mărime demografică cu nivelul regional din
majoritatea statelor UE. Acestea au devenit efective sub forma a opt regiuni de dezvoltare,
stipulate legislativ prin Legea dezvoltării regionale din 1998 (Legea nr. 151 din 15 iulie 1998).
Statutul lor nu este însă administrativ, acestea constituind în prezent doar unități teritoriale de
raportare statistică54.

54 Ibidem, p.2.

17
CAP ITOLUL II
POPULATIA

Evoluția econimcă și ridicarea nivelului de trai materi al și cultural al populației din
Județul Bacău se răsfrănge în ridicarea numărului și modificarea distribuirii teritoriale a acesteia.
În decursul acestor ani, cele două structuri principale ale ridicării – natalitatea și mortalitatea – au
avut, s ub influența unor factori noi, un aport diferit la formarea surplusului natural al populației.
Între anii 1965 – 1979 populația județului Bacău a crescut cu 311 752 locuitori, reprezentănd
83,1%, cu o cadență medie anuală de 1.25% echivalentul unui spor mediu anual de 6 227. În
decursul anului 1965, populația județului a înregistrat o ridicare mai accentuată, respectiv de la
414 996 locuitori în anul 1965, la 686 787 în anul 1979 ( 65,4%, cu un aport mediu anual de
1,65%, echivalentul unui spor mediu de 8 767 locuitori). Între anii 1965 – 1979 au existat în
activitatea demografică a județului Bacău unele oscilații determinate de legislația existentă
privind întreruperea sarcinilor55.
Au fost create co ndițiile necesare pentru introducerea unei legislații care să interzică
întreruperea cursului sarcinii. În privința impunerii a ceea ce s -a numit mai târziu „lovitura
pronatalistă” au existat mai multe momente. În februarie 1966, mai mulți demografi și
statisticieni au realizat un „Studiu privind situația natalității din Republica Socialistă România”
care avansa o concluzie pesimistă: România se confrunta cu o scădere a natalități sub pragul de
înlocuire demografică56. Ca atare, amestecul factorului politic nu a întârziat să apară. Astfel, în
Raportul Consiliului Național al Femeilor din R.S.R., prezentat de Suzana Gâdea la Conferința
Națională a Femeilor, desfășurată între 23 și 25 iunie 1966, se afirma: „(…) consider ăm că este
un prilej potrivit să ne oprim asupra unei alte probleme sociale deosebit de importante, și anume
înmulțirea cazurilor de întrerupere repetată a sarcinii, ceea ce are influență deosebit de
dăunătoare asupra sănătății multor femei și repercusiuni negative asupra creșterii normale a
natalității populației. Acest lucru este favorizat și de unele deficiențe ale legislației în vigoare,
care vor trebui remediate. Totodată, socotim necesară luarea unor noi măsuri cu caracter

55 Dr Pintilie Rusu (coord ), Jdețul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 64 – 65
56 Raluca Maria Popa , Corpuri femeiești, putere bărbătească. Studiu de caz asupra adoptării
reglementărilor legislative de interzicere a avortului în România comunistă (1966 ), în Oana Băluță
(ed.), Gen și putere. Partea leului în politica românească, Iași, Polirom, 2006, pp. 93 -116.

18
economic, social, educativ c are să contribuie la creșterea natalității, la îmbunătățirea condițiilor
de ocrotire a mamei și copilului”57.
La ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 2 august 1966, Nicolae
Ceaușescu a afirmat referitor la problema scăderii natalității : „Este foarte bine că problema
aceasta a fost în sfârșit prezentată la Comitetul Executiv. La ea se lucrează de mult, din
februarie mi se pare; s -a început greu, pentru că a fost rezistență însăși la începerea studiului,
considerându -se că nu este o pr oblemă care trebuie să ne preocupe, deși situația, după cât se
pare, este gravă. Problema natalității și a sporului populației este o problemă pentru care poartă
o răspundere foarte mare Partidul nostru, conducerea partidului și guvernului”58. În cadrul
ședinței, unii membri ai Comitetului Executiv au opinat că „Studiul privind situația natalității”
avea serioase deficiențe. Astfel, Alexandru Drăghici arăta că raportul „analizează cauzele stării
natalității, pune cauzele acestea pe tot ce vrei dar nu pune accent pe ceea ce a încurajat scăderea
natalității și anume, după ce se arată aici că natalitatea în mediul rural a scăzut de la 32,6 la 15%,
arată cauza care contribuie la această stare: natura social -economică, demografică, cultural –
educativă și în sfârș it legislație. După părerea mea cauza principală este legislația”59.
Odată cu publicarea Decretului 770 din 1 octombrie 1966 privind reglementarea
întreruperii sarcinii, regimul Ceaușescu a pus bazele a ceea ce avea să constituie unul dintre cele
mai repre sive și mai dure regimuri pronataliste din istorie60. Metodele folosite pentru a crește
rata natalității prin implementarea decretului 770/1966 și a modificărilor emise pe parcursul
următorilor douăzeci și trei de ani situează România în rândul statelor car e au folosit politici
demografice extreme, alături de China cu ale sale politici ale avortului silit și Germania nazistă
cu politicile sale pro și antinataliste bazate pe criterii rasiale61. O serie de politici complementare
vizau și nevoi de infrastructură , cum ar fi creșterea numărului de locuințe, creșe și grădinițe;
îmbunătățirea asistenței medicale pentru mame și copii etc. Simultan, pentru a se asigura că
sarcinile de plan și implementarea Decretului 770 se vor realiza în bune condiții, regimul a
promo vat o serie de măsuri disciplinare din ce în ce mai represive. S -a creat astfel un sistem în

57 Monica Grigore , Coerciție și control. Politica de creștere forțată a natalității în R.S.R., în „Dosarele
Istoriei”, nr. 8(84)/2003, pp. 51 -56
58 Apud Raluca Maria Popa, op. cit., pp. 95 -96.
59 Ibidem, p. 103.
60 Decretul 770/1966 pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii în „Buletinul Oficial al RSR”,
nr. 60 din 1 octombrie 1966.
61 Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România. Raport final. Editori Vladimir
Tismăneanu, Dorin Dobr incu, Cristian Vasile, București, Editura Humanitas, 2007, p. 432.

19
care supravegherea instituțională se suprapunea cu cea individuală, solicitând participarea tuturor
celor implicați, dar mai ales a cadrelor medico -sanitare – în particular a celor din secțiile de
obstetrică -ginecologie și de pediatrie – și ale miliției, procuraturii și Securității.
În pofida tuturor acestor măsuri, avortul ilegal a rămas metoda principală de control a
fertilității, fapt ce a avut consecințe drama tice asupra populație i. Zeci de mii de femei și copi i au
decedat sau au rămas afectați pe viață. Frecvent, femeile preferau mai degrabă să își riște viața
decât să aducă pe lume (încă) un copil, căruia nici ele și nici familiile lor nu îi puteau oferi
minimul material și afectiv necesar. Majoritatea femeilor care au ajuns să figureze înstatistica
mortalității materne erau deja mame a mai multor copii, ceea ce a însemnat că în urma deceselor
lor – cauzate în mare parte de efectele secundare ale înt reruperile ilegale de sarcină – mulți copii
au rămas orfani de mama. Dintre acestea, 87% erau cauzate de întreruperile de sarcină”62.
Ca să putem descrie in totalitate populația unui oraș trebuie să discutăm și despre alți
factori care o definesc. Mortalit atea cu toate că în județul Bacău a existat tribut de jertfe
omenești, plătit războaielor și diferitelor calamități, de fiecare dată a ieșit în evidență atributul cel
mai de preț al locuitorilor, capacitatea de se reproduce rapid, capacitate care în anii s ocialismului
a fost în mod indispensabil ajutată și ocrotită. În acest scop s -au depus eforturi sporite pentru
evoluția rețelei sanitare și îmbunătățirea asistenței medicale. Față anul 1965, numărul cadrelor
sanitare cu studii superioare și medii, s -a dubl at, revenind 815 locuitori la un medic, în anul
1979, față de 1.180 în anul 1965. Dacă pe linia mortalității generale rezultatele positive obținute
în cadrul județului Bacău sunt vizibile, în schimb volumul indiciilor mortalității infantile nu s -a
situate în nici un an sub media pe țară de și a scăzut substanțial față de trecut, ca urmare a
condițiilor create, a eficacității instituțiilor și cadrelor medico -sanitare și a măsurilor cu caracter
social luate. O scurtă vizionare retrospectivă asupra condițiilor asistenței la naștere în anii vechi
întocmirii ne pune nemijlocit în fața unui aspect convingător incredibil timpurilor pe care le
trăim în momentul de față, care demonstrează de ce aproape fiecare al cincilea nou născut în
județ era sortit să moară înaint e de a împlinii vărsta de un an.63
Mortalitatea copiilor între 0 – 1 an era cauzată și datorită faptului că maladia își făcea
simțită prezența fiind provocată de condițiile grele de viață, fie de accesul redus la asistență

62 Gail Kligman, Politica Duplicită ții. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu , Editura
Humanitas, București, pp 232-233.
63 Dr Pintilie Rusu (coord ), Jdețul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 68 – 69

20
medicală. Cu toate că mortalitat ea infantilă este aproximativ ridicată în județul Bacău, ea nu a
influențat considerabil potențialul mediu de vărstă.64
Densitatea populației județului Bacău este de 91.8 locuitori pe km2, superioară mediei pe
țară în cuprinsul județului densitatea populați ei prezintă schimbări sensibile. Față de o densitate
de 120 – 150 de locuitori pe km2 ce se întănește de -a lungul răurilor Siret, Bistrița și Trotuși, în
zona dealurilor Tutovei ea scade la 40 – 60 locuitori pe km2, iar în zona muntoasă din vest la 20
– 40 locuitori pe km2. În decursul anului 1967 în județul Bacău existau peste 134 000 de salariați,
revenind 221 de salariați la 1 000 de locuitori. Potrivit datelor recensămăntului din anul 1966
98,6% din populației sunt romăni, circa 0,9% maghiari, 0,2% ev rei și 0,3% alte naționalități65.
Densi tatea populației pe grupe de co mune la data de 05,01,1977 era următoarea: 23 de comune
între 100 – 230 locuitori/km2; 34 de comune între 60 – 100 locuitori/km2 și 23 de comune între
22 – 60 locuitori/km2. Localitățile cu peste 200 de locuitori/km2 sunt Luizi Călugăra și comuna
Părgărești. Odată cu evoluția municipiilor Bacău și Gheorghe Gheorghiu Dej ( în prezent Onești)
au avut loc creșteri importante ale populației comunale suburbane ( Hemeiuși, Letea Veche,
Măgura, M ărgineni, Gura Văii și Stefan Cel Mare). În ultimii ani, în cadrul județului Bacău au
apărut comune a căror populație depășește 10 000 de locuitori : Dărmănești, Nicolae Bălcescu,
Sascut. Există însă și procesul invers, de stagnare sau chiar de scădere a nu mărului locuitorilor în
unele localități : Ardeoani, Berești -Bistrița, Bogdănești, Colonești, Filipeni, Onești, Secuieni,
Strugari Valea Seacă, influențat de deplasare unei părți a populației spre centrele urbane66.

2.1 Structura Populației

Structura po pulației pe grupe de vărstă și sexe în cadrul județului Bacău se caracterizează
printr -un raport echilibrat al vărstelor și sexelor, proporție determintă de economia complexă a
acestui județ. Datorită natalității ridicate și a proporției destul de mari a g rupei de vărstă de 0 –
14 ani, vărsta medie a populației județului Bacău reflectă nivelul ridicat al populației tinere.
Astfel că în anul 1979, la data de 1 iulie, pănă la 16 ani erau 234 194 persoane, respectiv 34,1%

64 Ibidem, p 69
65 Conf. Univ. Dr. Gheorghe P. Apostol, Bobocea Gheorghe (coord), Județele Romăniei Socialiste,
Editura Politică, București, 1969, p 88
66 Dr Pintilie Rusu (coord), Jdețul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, p74

21
din totalul populației, între 16 – 24 ani 15,1%, între 25 – 39 ani 19,1% , între 40 – 54 ani 18,0%,
între 55 – 59 ani 2,9%, iar populația de 60 de ani și peste reprezenta 10,8%. Jumătate din
populația județului este în vărstă de pănă la 25 de ani. În ultimele trei decenii durata medie a
vieții populației a întălnit o creștere accentuată, mărindu -se de la 50 de ani în anul anul 1930 la
cca 70 de ani în anul 197967.
Structura social -economică a populației între anii 1960 – 1979 populația județului Bacău
a cunoscut o creștere cu 23,0%, într -un ri tm anual de 1,2%, iar resursele de muncă cu numai
12%, într -un ritm anual mediu de 0,7%. Acest proces se explică prin faptul că grupele de vărstă
16 – 26 ani, care sunt născute în perioada 1950 -1980, sunt mult mai mici decăt contingentele
născute în ultimi i 10 – 12 ani. Procesul apare mai evident dacă avem în vedere grupele de vărstă
născute cu 25 – 35 ani în urmă, cănd sporul natural al populației era mult mai scăzut68. Față de
totalul populației, raportul celei ocupate a consemnat o pronunțată tendință de scădere. De la
54% în 1960 la 44,1% în anul 1979. Acest proces este determinat pe de o parte de creșterea
numărului populației care emigrează în afara județului pentru muncă, iar pe de altă parte de
sporul natural destul de ridicat care a determinat mărire a numărului total al populației județului.
Reducerea proporției populației active și respectiv creșterea proporției celei întreținute solicită
eforturi mai mari din partea populației active pentru asigurarea consumului individual la nivelul
cerințelor actu ale.
Această circumstanță se va menține, potrivit duratei ciclului de reproducere a forței de
muncă, pănă în decursul anului 1985, urmănd ca în continuare să aibă loc o împrejmuire între
cele două categorii și chiar o inversare a raportului în favoarea pop ulației active. Sub înfățișarea
gradului de ocupare a resurselor de muncă se remarcă, de asemenea, o tendință continuă de
reducere de la 92,0% în anul 1960 la 83,3% în 1979. În schimb, raportul personalului muncitor
în totalul populației ocupate a crescut mereu. Pe lăngă faptul că raportul populației ocupate scade
față de resurse, miscarea pendulatorie pentru muncă în interiorul județului este destul de mare.
Relativ 15 – 20% din populația ocupată și peste 30% din numărul personalului muncitor sunt
navetiș ti. Peste 90% fac mișcarea de la sat la oraș și sub 10% de la oraș spre sat, iar din tagma
celor care se deplasează peste 80% sunt bărbați.69

67 Ibidem, pp 74 – 75
68 Ibidem, pp 76 – 77
69 Ibidem, p 78

22
Dacă numai cu treizeci de ani în urmă cca 80% din populația județului era atașată de
agricultură, în prezent, în ur ma industrializării și a evoluției celorlalte ramuri neagricole,
proporția celor ocupați în agricultură se reduce sub procentul de 35%, crescănd în schimb
numărul populației a cărei ocupație și sursă de venituri sunt legate de celelalte ramuri neagricole
și în special de industrie. Aspirația de atragere treptată spre alte ramuri a unei părți din forța de
muncă ce devine vacantă în agricultură, ca urmare a ridicării continue a gradului de mecanizare a
lucrărilor agricole, este amplificat în condițiile județu lui Bacău și de nivelul relativ scăzut al
productivității în agricultură și implicit de veniturile din acest segement în comparație cu
industria, construcțiile, transporturile etc. Față de anul 1960, populația ocupată a crescut cu
numai 1,0% pe total ; cu toate acestea, creșteri impresionante se înregistrează la majoritatea
segmentelor : în industrie 132,4%, în consturcții 34,5%, în transporturi 63,5%, în gospodăria
comunală și prestările de servicii 355,0% etc.70
Acest lucru a putut fi realizabil atăt pe s eama creșterii populației ocupate pe total județ cu
1,0%, dar mai ales pe seama atragerii unui număr considerabil de forță de muncă din agricultură.
Astfel, populația activă din agricultură s -a redus față de anul 1960 de la 195 200 persoane la 104
400 pre soane în anul 1979, respectiv 46,6%, în timp ce în aceeași perioadă pe întreaga țară a
scăzut cu peste 64%. Ponderea populației ocupate din acest segment, față de totalul populației
ocupate, a scăzut în această perioadă de la 65,4% în anul 1960 la 34,7% în anul 1979, în timp ce
pe întreaga țară, de aceeași pondere (65,4% în 1960) a scăzut sub 33% în anul 197971.

2.2 Evoluția numărului populației rurale și rolul migrației de la sat la oraș

Modificarea cea mai impresionantă, sub raport demografic, cu însem nate implicații
sociale, economice, culturale, este schimbul de populație de sate la orașe. Dacă populația rurală a
României nu ar fi fost lezată de migrație ținănd cont de faptul că excendentul ei rural în data de 1
ianuarie 1977 a fost aproape 4 300 000, numărul ei la recensămăntul din cursul anului 1977 ar fi
trebuit să fie aproximativ de 16 300 000 iar procentul ei în populația totală ar fi fost de 76%. În
anul 1983 populația municipiului Bacău căt și a altor municipii și orașe, plus a comunelor
suburba ne a fost de 11 750 280 ( 52,1% din populația națională), iar a comunelor de 10 802

70 Ibidem, pp 78 – 79
71 Ibidem, p 79 – 80

23
79472. În perioada 1956 – 1965, s -a observat o creștere urbană în proporție de 77,8%, iar în anii
1966 – 1976, proporția a suferit o scădere pănă la 64,3%, cealaltă parte (35,7%) revenind
excedentului natural propiu. Pentru întreaga perioadă 1968 – 1976, creșterea migratorie a
contribuit cu 73,2%, iar cea naturală cu 26,8% la creșterea populației urbane. Se merită deci
subliniat faptul că în perioada 1966 – 1980, creștere a urbană cea mai dinamică s -a realizat în
proporție apreciabilă din “efort propriu”, tendință care se va afirma și mai puternic în viitor.
Dacă luăm durata 1 ianuari e 1965 – 1 ianuarie 1981, cănd numărul populației rurale a fost
de 12 150 000 și respectiv 11 150 000, creșterea totală a fost negativă : 1 000 000 persoane, iar
creșterea naturală 4 642 000. Prin urmare, la data de 1 ianuarie 1981 populația rurală ar fi trebuit
să fie de 16 800 000. Cifre evocative procură recensămintele populației din 1966 și din 1977
referitoare la numărul populației după locul de naștere și domiciliul, care ne permite să evaluăm
amploarea migrației sat oraș. Să menționăm mai întăi că debitul migratoriu „sat -oraș”, așa cum
decurge din informațiile recensămăntului din decursul anului 1977, a fost pe departe cel mai
important : 78,4%, în timp ce fluxul „oraș -sat” a reprezentat 21,6%73. Cea mai mobilă este
populația din orașe și municipii ; cea mai „sedentară” este populația de la sat. La data
recensămăntului peste 4 000 000 de pres oane avănd domiciliul la orașe erau născute la sate. Căt
privește preioada cănd s -au stablilit aceste persoane la orașe, 27,8% s -au stabilit în perioada 1950
– 1964 și 48% în perioada 1965 – 5 ianuarie 1977.74

2.3 Tranziția structurii pe vărste a populației

În cursul trecerii demografice a unei populații are loc și modificarea structurii pe vărste :
se efectuează trecerea de la o populație tănără la una „bătrănă”, proces caracteristic și populației
atăt Romăniei căt și județului Bacău. Simplitatea conceptului de îmbătrănire demografică explică
și simplitatea indicilor și a metodelor de descriere a ac estui proces.
Populația se împarte convențional în trei grupe : ”tănără”, cuprinsă între 0 – 14 ani ;
„adultă”, avănd 45 de generații, între 15 – 59 de ani, și „bătrănă” de la 60 de ani în sus, cu 40 de
generații, numită și „vărsta a treia”. Creșterea durat ei medii de viață și a numărului persoanelor

72Vladimir Trebici, Ion Ghinoiu, Demografie și Etnografie, Editura Științifica și Enciclopedică, București,
1986, pp 163 – 164
73 Ibidem, pp 164 – 165
74 Ibidem, pp 166

24
bătrăne face necesară o amănunțire a populației bătrăne. S -a ajuns astfel și la “vărsta a patra” : de
la 75 de ani în sus. Indicele cel mai general al gradului de îmbătrănire a unei populații este
proporția , exp rimată în procente, a populației vărstnice în populația totală75. În cazul unei
populații fără migrații îmbătrănirea demografică este determinată de scăderea fertilității și
creșterea duratei medii de viață : primul factor duce la diminuarea procentului pop ulației tinere și
deci la ridicarea ponderii populației vărstnice ; cel de -al doilea factor mărește numărul populației
vărstnice și poate influența creșterea ponderii acesteia în populația totală. Dacă aruncăm o
privire asupra unei populații în care migrți ile sunt prezente vom observa un factor suplimentar
uneori foarte important al îmbătrănirii demografice și, respectiv, al reîntineririi acesteia este
migrația (internă sau internațională). Populația satelor ca să oferim un exemplu, îmbătrănește
prin emigra ție netă, pierzănd efective importante de tineret care pleacă la orașe.
Atunci cănd vine vorba să discutăm despre diferite subpopulații cum ar fi populația
activă, categoriile sociale, diferite subpopulații profesionale, cel de -al patrulea factor fiind l egat
de o modificare a repartiției pe vărste aceasta însemnănd mobilitatea socială și profesională76. În
ansamblu, îmbătrănire demografică ca modificare a repartiției populației după vărstă, are urmări
pe multiple planuri. Sub raport strict demografic sunt de menționat efectele asupra fertilității
populației feminine, a mortalității generale în legătură directă cu creșterea numărului și
procentului populației vărstnice. Sub legătură economică, efectul își face resimțită prezența la
nivelul populației active care îmbătrănește și ea la nivelul sarcinii societății pentru fondul de
pensii. Deci aproape toate subsistemele din societate sunt afectate de îmbătrănirea demografică.
Există metode statistico -matematice cu ajutorul cărora se evaluează efectele îmbătrăni rii
demografice. În timp ce populația stabilă, ca model, reprezintă o populație care s -ar dezvolta
indefinit sub efectul unei legi de mortalitate, reprezentată de o tabelă de mortalitate, și al unei
legi de fertilitate, proiectările demografice realizează același lucru prin proiectarea unei populații
pentru un orizont oarecare, în condițiile unor anumite ipoteze cu privire la evoluția viitoare a
mortalității și fertilității. Îmbinarea acestor metode cu altele, cum ar fi tabelele de activitate,
curbele de șc olaritate, ale necesarului de locuri de muncă, ale necesarului de alimente sau servicii
medicale, se pot indentifica consecințele econimice, sociale, sanitare ale îmbătrănirii
demografice, prin trecerea succesivă a unei populații de la o fertilitate înaltă la una scăzută, de la

75 Ibidem, pp 53 – 54
76 Ibidem, pp 55 – 56

25
o durată a vieții scăzută, la una ridictă. Asemenea îmbinări, facilitate de simulările electronice,
pot arăta consecințele îmbătrănirii în diferite prezumții clare77.
Cum fertilitate populației feminine din cadrul județului Bacău a î nceput să sufere o
însemnată scădere după primul război mondial, îmbătrănirea demografică începe să se resimtă
după 2 – 3 decenii, așa cum se menționează recensămăntul din anul 1948. Continuarea în ritm
rapid a scăderii fertilității între anii 1958 – 1966 a accelerat îmbătrănirea. Îmbătrănirea
demografică este definită fazei a treia a tranziției demografice, adică acelei faze în care
fertilitatea și mortalitatea se readaptează la niveluri scăzute. Mai precis, ea se produce spre
sfărșitul acestei faze, ținăn d cont de efectul unor tendințe de lungă durată în dezvoltarea
fertilității. Cum de clasa Romănia față de Europa în ce privește îmbătrănirea? Răspunsul general
fiind următorul : așa cum în tranziția demografică un decalaj de căteva decenii separă Romănia d e
Europa occidentală, tot așa și în privința îmbătrănirii se constată un decalaj. Față de Franța care a
cunoscut de timpuriu îmbătrănirea demografică, decalajul Romăniei este de 7 – 8 decenii; în
raport cu Europa, el este de 3 – 4 decenii. Procesul de îmb ătrănire are unele însușiri în ceea ce
privește populația masculină și feminină. Datorită procentului la naștere care este de 106 băieți
la 100 dde fete și supramortalității masculine ceea ce își găsește expresia în valoarea mai ridicată
a duratei medii de viață a femeilor îmbătrănirea demografică este mai avansată în cadrul
populației feminine. De altfel, pe alt plan, dar ca efect al creșterii supramortalității masculine, se
observă că diferența dintre durata medie a vieții la femei și la bărbați a spori t sistematic de la 3,5
ani ( 1956 ), la 4,8 ( 1976 – 1978 ) și la 5,6 ani ( 1982 – 1984 )78.

2.4 Căsătoria și ciclul de viață familială

Căsătoria, frecvența acestuia în sănul unei populații interesează numeroase științe, printre
care; sociologia, antropologia culturală, etnografia, psihologia, socială, dreptul și, evident,
demografia. Căsătoria este o instituție socială, în primul rănd, o instituție juridică ; ea se află sub
stăpănirea unui mare număr de factori ; juridici, sociali, econ omici, culturali, psihologici. La
răndul ei, căsătoria generează un număr de consecințe și implicații pe diferite planuri.

77 Ibidem, pp 56 – 57
78 Ibidem, pp 60 – 61

26
Din numeroasele aspecte legate de căsătorie, demografia studiază cu preferință două :
influența nupțialității asupra fertilității și rolul ei în demografia familiei. Căsătoria este actul prin
care se întemeiază familia, marcănd începutul unei secvențe a „ciclului de viață familială”. În
cadrul acestui ciclu, au avut loc evenimente demografice precum nașterile consecutive ale
copiilor, c ăsătoriile copiilor proveniți din căsătorie și terminănd prin dizolvarea căsătoriei prin
divorț sau prin decesul unuia din soți. În analiza nupțialității trebuie să i se ofere atenție și așa
numitor „uniuni consensuale” ( concubinaj ) ca și fertilității n elegitime, componentă, uneori
deloc neglijabilă, a fertilității generale, alături de fertilitatea legitimă. Atitudinea față de căsătorie
“propensiunea” pentru căsătorie reprezintă „comportamnetul nupțial” care, impreună cu
comportamentul procreator sau reproductiv, sunt expresia unui model cultural complex sau a
unor submodele culturale, formate în urma unei perioade îndelungate de timp și definite printr -o
anumită inactivitate.
Cu toată însemnătatea căsătoriei și nupțialității, demografia romănească s -a ocupat
aproximativ puțin de aceste fenomene. Pentru perioada contemporană s -au publicat trei table de
nupțialitate ( Găndac și Ghețău 1968; Ghețău, 1969 și Șerban, 1975 ); o tabelă de nupțialitate pe
baza recensămăntului din anul 1977 nu este încă vala bilă. Mai distingem un studiu asupra
nupțialității pentru perioada 1946 – 1978 . Căt privește analiza nupțialității populației județului
Bacău în trecut, nu există decăt studiul lui G.R Șerbu, în care aceasta este examinată ca factor al
fertilității pe o p erioadă de șase decenii ( 1900 – 1960 ). Vom analiza nupțialitatea în cadrul mai
general al tranziției demografice din județul Bacău și vom face totodată referiri la fertilitate și la
familie, ținănd seama de strănsa legătură dintre ele79. Nup țialitatea v a fi analizată numai ca
condiție potențială a fertilității, potrivit tezei generale că nupțialitatea influențează fertilitatea
prin: a) vărsta la căsătorie (juridică și statistică) ; b) ritmul de constituire a familiilor ; c)
procentul persoanelor căsători te și, respectiv, frecvența celibatului definitiv, presupune a
înfluența fertilitatea căsătoriilor ( în funcție de durata acestora)80.
Mai percepem în demografie și „ciclul vieții individuale”, a cărui lungime totală este
cuprinsă între evenimentele „naș tere” și „deces” și „ciclul vieții familiale”. În prima situație,
prin acceptarea datelor privind evenimentele demografice ale indivizilor, obținem informații care
s-ar putea încadra în tipul macro – demografic al analizei, în timp cel al doilea tip este ce al

79 Ibidem, pp 75 – 76
80 Ibidem, p 76

27
analizei micro – demografice, mentalitate spre care se va îndrepta cu hotărăre demografia
contemporană. Variabila principală în analiza “ciclului de viață familială” este durata unei
sevențe ; pe acest fundament se determină vărsta medie a părințilo r la căsătorie, la nașterea
primului copil, durata medie a ciclului întreg al vieții de familie etc. În schimb, pentru trația
macro – demografică, o asemenea variabilă este vărsta. Înțelesul secvenței în raport cu durata
este mai largă. Ideea ciclului fami lial îi aparține unui sociolog, Srokin și a fost enunțată în
studiile de sociologie rurală. Preluarea ei în demografie este legată de numele lui Glick, ale cărui
aplicații datează de căteva decenii. Căteva probleme teoretice și metodologice se cuvin preciz ate.
După Glick, secvențele sau stadiile ciclului de viață familială sunt următoarele: 1. prima
căsătorie ; 2. nașterea primului copil; 3. nașterea ultimului copil; 4. prima căsătorie a ultimului
copil; și 5. decesul unuia din soți. Se poate constata că este vorba numai de evenimente strict
demografice. Alți oameni de șiință inițiază și evenimente din viața scolară și economică. În mod
obișnuit, măsurarea secvențelor se face pe vărsta mediană a soției și a soțului la diferite
evenimente.
Studiile diacro nice evidențiază schimbările care au loc în de privește nupțialitatea,
fertilitatea și mortalitatea. Spre exemplu, pentru Statele Unite Ale Americii (1971), vărsta
mediană la prima căsătorie a femeilor a înregistrat o scădere de la 21,6 ani la 21,5 ani; cr eșterea
cea mai importantă s -a produs la vărsta la deces a unuia dintre soți de la 57 de ani la 64,4 ani. Un
studiu din anul 1977 arată că schimbările importante, uneori spectaculare, pentru populația
județului Bacău între anii 1940 și 197281. De exempl u secvența dintre nașterea primului copil și
a ultimului a fost 12,3 ani în 1940 și 2,6 ani, în 1972. Chiar dacă ne restrăngem numai la
evenimentele demografice, informațiile obținute asupra nuțialității, fertilității și mortalității sunt
de cel mai mare interes. Familia care face obiectul studiului ciclului este familia nucleară,
înțeleasă ca unitate biologică și socială compusă din părinți și copiii lor necăsătoriți. În această
idee intră și diferitele familii nucleare incomplete, prezentate de diade, p recum soț și soție fără
copii ( cupluri martiale ), un soț și copiii necăsătoriți etc. Pentru ca familiile care se încadrează în
tipologia celor extinse sau lărgite, în care coexistă mai multe generații, metodologia analizei
ciclului familial este mai puți n dezvoltată. Este adevărat ca tendința universal în dezvoltatea
familiei este cea de nuclearizare.

81 Ibidem, pp 105 – 106

28
După evaluările Organizației Națiunilor Unite din decursul anului 1974, în anul 1970,
dimensiunea medie a unei gospodării era, la scară mondială, de 4,47 p ersoane ; în regiunile
dezvoltate ea se ridica la 3,40 persoane, în cele în proces de dezvoltare, aceasta era de 5,16
persoane. Bineînțeles, familia și ciclul familial trebuie studiate în contextul tranzției demografice
pentru fiecare județ în parte. Tranzi ția nu însemană numai trecerea de la niveluri ridicate la
mortalității și natalității, la niveluri scăzute, caracteristice societății moderne, ea înseamnă și
modificarea semnificației familiei și a principalelor secvențe ale ciclului familial. Analiza
ciclului familial necesită rezolvarea unor probleme ca țin de informație și de metologice
particulare. Obținerea informației se poate rezolva în întregime prin cercetări sociale pe bază de
probă în cadrul cărora se pune în aplicare observarea loncitudinală re trospectivă sau continuă și
în acest fel, se ajunge la istoria familiei82. Alte mijloace sunt cele oferite de recensămintele
populației dar care reclamă prelucrări și sistematizări laborioase. În sfărșit, cuplarea statisticii
stării civile cu cele ale recen sămintelor populației poate suplini, în oarecare măsură, lipsa unor
anchete specializate. Aceste impedimente explică numărul încă redus de studii privind ciclul
de viață al familiei. În ceea ce privește metodologia de analiză a ciclului familial, un instr ument
important este tabela de viață a familiei, tabelă multidecrementală, construită după modelul
general al tabelei de mortalitate.
Privind în ansamblu ne dăm seama că familia romănească este astăzi predominant
nucleară, tendință ce sa evidențiat în ult imele trei decenii, pe fondul unor consistente schimbări
sociale și economice. La recensămăntul din anul 1966 numărul gospodăriilor familiale a fost de
5 043 994 de care cele cu un nucleu familial se ridicau la 4 693 232 sau 93% din total, restul
reprezen tănd gospodăriile familiale cu două nuclee și mai mult ceea ce înseamnă ca familiile de
tip extins dețineau 7% din numărul gospodăriilor familiale. Procentul variază după mediile urban
și mediul rural ; după unele studii, și la sate familia nucleară este p redominantă, cele extinse
reprezentănd un procent de 23,4%. Procesul de nuclearizare a familiei țărănești s -a reliefat ; la
recensămăntul din decursul anului 1977, numărul mediu era de cca 3,2 persoane, cu diferențe
relativ scăzute pentru populația urbană căt și pentru cea rurală83. Atăt nuclearizarea familiei căt
și reducerea dimensiunii medii a gospodăriei și familiei trebuie văzute în legătură cu scăderea
natalității. Dacă luăm perioada 1976 – 1980 schimbarea fertilității și a mortalității este

82 Ibidem, pp 106 – 107
83 Ibidem, pp 107 – 108

29
consisten tă la începutul secolului rata totală de fertilitate a fost de cca 5,1 copii, iar speranța de
viață la naștere a femeilor era cu aproximație de 37 de ani : în perioada 1976 – 1980 valorile
respective sunt de 2,6 copii și 72,2 ani. Desigur această modificare a afectat ciclul familial84.

2.5 Evoluția nupțialității și divorțialității populației rurale

Dintre evenimentele demografice elementare naștere, căsătorie, deces aceasta din urmă
are o condiționare social -economică mult mai evidentă decăt celelalte. Vărsta la prima căsătorie
– devreme sau tărzie, motivația căsătoriei în diferite subpopulații, homogamia sau heterogamia
căsătoriei toate acestea au ca principal fundament factori social economici. Se cunosc în istoria
populației trei vărste la căsătorie : vărsta „fiziologică”, vărsta „econimică” și vărsta
„psihologică”; societății comuniste îi este caracteristică vărsta psihologică la căsătorie ; societății
țărănești îi aparținea vărsta economică85. Nupțialitatea în Romănia a avut și are în continuare un
caracter diferențial : ea oscilează nu numai pe cele două medii – urban și rural – ci și pe diferite
segemente socio – profesionale și chiar pe naționalități. Refacerea puternică a nupțialității în
mediul urban, după 1970, ca și nivelul redus al acesteia în mediul rural, trebuie puse pe seama
migrației de la sat la oraș.
Constituie un interes faptul că vărsta efectivă la căsătorie s -a modificat, în condițiile în
care vărsta legală nu s -a schimbat în acesti ani. Pănă în anii 1974 – 1975, vărsta medie la
căsăt orie atăt în județul Bacău căt și în alte județe a scăzut în mediul urban dar și în cel rural ; în
ultimii ani se distinge o ușoară tendință de creștere, care ar putea fi legată de școlarizare :
creșterea duratei de școlarizare și a cuprinderii tineretului î n gradele mai înalte de învățămănt86.
Nupțialitatea diferențială în mediul rural își regăsește o formă și în faptul că vărsta medie la
prima căsătorie și la toate căsătoriile (din starea civilă de necăsătorită, văduvă și divorțată) este
mai mică decăt în m ediul urban. Spre exemplu în anul 1957, media femeii la căsătorie în mediul
urban a fost aproape de douăzeci și șase de ani, în mediul rural ea a fost cca trei ani mai redusă (
23 de ani) ; în anul 1973 valorile respective au fost de cca douăzeci și cinci d e ani pentru mediul
urban și cu aproximație douăzeci și doi de ani pentru cel rural, diferența fiind aproape aceeași.

84 Ibidem, pp 108 – 109
85 Ibidem, pp 159 – 160
86 Ibidem, pp 160 – 161

30
Nupțialitatea în mediul rural a fost și încă a rămas „prematură” faptul că scăzut ar putea fi
explicat prin aceea că motivația căsătoriei s-a schimbat, ea nu mai este „economică”, ca în
condițiile gospodarilor țărănești bazate pe propietatea privată. În aceasta trebuie văzut efectul
direct al modificărilor importante generate de cooperativizarea agriculturii87.
Discutănd despre nupțialitate , trebuie să ne aducem aminte și despre divorțialitate. În
mediul rural divorțialitate a fost mult mai scăzută decăt în cel urban. Mai mult, divorțialitatea
este funcție de mărimea orașului : ea este cea mai ridicată în municipiul București și municipiil e
avănd peste 100 000 de locuitori. Să evidențiem mai întăi săderea neașteptată a divorțilității în
anul 1967; este efectul schimbării legislației privind desfacerea căsătoriei. Dispoziția de creștere
a divorțialității se continuă după 1968, cu unele flu c-tuații ; oricum nivelul mult mai scăzut al
divorțilității în mediul rural față de cel urban este forma persistenței modelului cultural țărănesc
printre ale cărui însușiri găsim respectul și atașamentul față de familie și constrăngerea convinsă
a divorțulu i88.
Cercetarea demografică a satului și a țărănimii pune în lumină, cu obiectivitatea cifrelor
statistice, efectul pozitiv al cooperativizării agriculturii, în cadrul mai general al clădirii unei
societăți noi. Desigur, analiza econimică și sociologică pu ne în evidență și căștigurile obținute pe
alte planuri. Totodată se impun atenției unele aspecte cum ar fi îmbătrănirea demografică a
țărănimii și al populației rurale, neconcordanțe între sexe, fenomene care au fost generate în
special de o migrație foart e puternică de la sat la oraș. Această problemă trebuie studiată în
strănsă legătură cu urbanizarea și cu aceea a noii revoluții agrare. S -au emis și se traduc în viață
strategii consistente menite să asigure dezvoltarea în continuare a agriculturii. În ac est cadru
general sunt prevăzute importante măsuri privind dezvoltarea populației de la sate, a țărănimii.
De importantă hotărăte este realizarea noii revoluții agrare, ca strategie pe termen lung, ale cărei
principale obiective sunt : afirmarea calitativă a agriculturii, creșterea substanțială a producției
agricole și a eficienței activității econimice, accelerarea proceselor de dezvoltare intensivă și de
modernizare a procesului de producție.
Noua revoluție agrară este în fond o revoluție științifică și t ehnică. De efectele acesteia
vor avea parte atăt țăranii cooperatori căt și cei cu gospodării proprii pe planula creșterii
puternice a producției agricole, al realizării unei noi valori a muncii și a vieții, al creșterii

87 Ibidem, pp 161 – 162
88 Ibidem, pp 162 – 163

31
productivității muncii. Realizarea unor asemenea scopuri cere eforturi considerabile, așa cum
sunt ele prevăzute în Programul național pentru asigurarea unor producții sigure și stabile prin
creșterea potențialului productiv al pămăntului, mai buna organizare și folosire în mod unitar a
terenurilor agricole, a întregii suprafețe atăt a județului Bacău căt și a țării, realizarea irigațiilor
pe 55 – 60% suprafața arabilă, a lucrărilor de desecări și combaterea eroziunii solului89. Darea
economică a țărănimii va crește consistent în anii următo ri prin punerea în aplicare a
“Programului unic de creștere a producției agricole în gospodăriile personale ale membrilor
cooperativelor agricole de producție și în gospodăriile producătorilor individuali”. Efectul
acestor strategii, la care se adaugă și c el al politicii sistematizării teritoriului și a localităților, va
fi nu numai de ordin economic, ci și social, cultural și demografic. Creșterea însemnată a
producției agricole, modernizarea satului, creșterea gradului de civilizație a țărănimii vor
însem na realizarea unui echilibru optim între industrie și agricultură, reducerea migrației de la sat
la oraș și în ultimă studiere îmbunătățirea aspectelor demografice ale populației rurale și ale
țărănimii în primul rănd, îmbunătățirea structurii de vărstă în cadrul general al evoluției
armonioase a societății noastre socialiste90.

89 Ibidem, pp 180 – 181
90 Ibidem, pp 181 – 182

32
CAP ITOLUL III
ECONOMIA

3.1 Structură Caracterizare a economiei județului Bacău în perioada 1965 –
1989

Pănă la jumătatea secolului XX, activitatea economica a județului Bacău se caracterizează
printr -o industrie prea puțin dezvoltată, cu posibilități de valorificare a resurselor naturale.
În trecut, industria județului a avut ca ramuri predominante exploatarea și prelucrarea
lemnului, industria alimentară și într -o mai mică măsură industria extractivă. Au evoluat mai ales
ramurile manufacturiere, care aduceau venituri imediate burgheziei în creștere. Deși solul și
subsolul județului beneficiază de bogății importante, acestea nu au fost găsite și valorificate
industrial decăt în secolul XX. Cu o jumătate de secol înainte, în filele ziarului bacăuan : “Avem
bogății destule în țara noastră, rămăne ca cei care ne conduc să înțeleagă că e nevoie de fapte
reale de gospodărie, nu de diferite promisiuni politice. Să avem în primul rănd grijă de industrie,
că progresul industriei e progresul țării și numai ea descoperă, făurește și scoate la iveală
bogățiile țării, dăndu -ne posibilitatea de a avea producție, export și deci valută în num erar”. Din
cele mai vechi timpuri locuitorii ținuturile băcăuane au avut ca ocupații principale agricultura (
cultura plantelor, pomicultura, viticultura ), creșterea vitelor, exploatarea pădurilor și unele
industrii casnice prin care își înfăptuiau în cad rul unei economii pronunțat naturale cele necesare
pentru un trai decent : prelucrarea unor produse agricole pentru hrană, încălțăminte și
îmbrăcăminte, unelte de muncă etc91. La acel moment județul Bacău se situa pe locul al cincilea
în economia țării în ce privește producția globală industrială. De asemenea, agricultura, în care se
asamblează cultura cerealelor cu creșterea animalelor și viticultura, constitue una din ramurile de
bază ale economiei acestui județ. Bacăul a contribuit în anul 1966 cu 3,8% la producția
industrială globală a țării și cu 2,1% la producția globală agricolă92.

91 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, p 98
92 Conf. Univ. Dr. Gheorghe P. Apostol, Bobocea Gheorghe (coord) , Județele Romăniei Socialiste,
Editura Politică, București, 1969, p 90

33
Distincția actuală, comună tuturor ramurilor industriei județului, este aceea că asigură un
înalt grad de prelucrare a materiilor prime. Dacă în anul 1938 industria ușoră și a limentară
reprezentau aproximativ 60% din producția globală industrială a județului, ceea ce ne arată o
evidentă neconcordanță comporativ cu celelate ramuri93, în decursul anului 1966 producția
globală industrială realizată în județ depășea cu peste 23% pe cea realizată în anul 1938.
Intensificarea potențialului economic al județului Bacău este înfățișată și de faptul că, condițiile
anului 1966, întreprinderile industriale realizau mai mult de jumătate din producția industrială a
întregii țări în anul 1938. Producția de energie electrică și chimică realizată la nivelul țării în anul
1938 era realizată în 1966 în județul Bacău în 95 de zile și respectiv în 82 de zile. Importanța
diferitelor ramuri industriale în totalul producției globale industriale a județ ului și a țării se
prezenta în anul 1966 astfel : Au fost produse aproape 40% din producția țării de sodă caustică,
37% din producția de materiale plastice și rășini sintetice, peste 33% din producția de benzină,
22% din cea de antidăunători, 25,4% din cea de țesături de lănă, peste 11% din cea de hărtie,
aproape 9% din producția energică etc94.

3.2 Industria

În două decenii oamenii au avut o contribuție extrem de improtantă în dezvoltarea
economiei din întreaga țară. Transformări spectaculoase în viața economică a cunoscut și județul
Bacău care a devenit o forță industrială importantă. Procentul producției jud ețului este în prezent
de cca 30% în producția județului și de 1% în producția industrială a țării. Însușirea dominantă
a evoluției economice a județului Bacău o constitue ritmul înalt de creștere a producției
industriale în anii socialismului. Regula de industrializare a țării și -a găsit în județul Bacău o
întrebuințare înfăptuitoare, realizăndu -se pe lăngă creșterea neîncetată a producției o eficientizare
a structurii pe segmentele industriei, în același timp cu ridicarea gradului de eficiență a acestei a.
Anii socialismului sunt mărturia creării în județul Bacău a bazei tehnice a industriei, a
schimbărilor structurale în convingerea economică a oamenilor despre industrie, a organizaării
pe baze științifice a proceselor de producție în toate segmentele. A șa cum s -a mai arătat, întreaga

93 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, p 108
94 Conf. Univ. Dr. Gheorghe P. A postol, Bobocea Gheorghe (coord) , Județele Romăniei Socialiste,
Editura Politică, București, 1969, pp 90 – 91

34
industrie a județului, cu mici concesii, este rezultatul politicii de investiții industriale a
socialismului95. Regula economică a P.C.R de repartizare tertorială a forțelor de producție în
întreg cuprinsul țării s -a concreti zat în cazul județului Bacău în alocarea an de an a unor
importante fonduri de investiții, menite să asigure prin noile capacități de producție și obiective
economice clădite o înaltă scoatere în evidență a resurselor naturale și de forță de muncă și
dezvo ltarea nivelului de trai material și cultural al omenilor municii96. Marea majoritate a
produselor realizate de întreprinderile județului Bacău sunt exportate, bucurăndu -se de o opinie
foarte de bună pe piața externă. Printre produsele cu un procent mai mar e la export pot fi
menționate : cauciucul sintetic, polistiren, cherestea, mobilă, carne, produse lactate97.
Efectele industrializării socialiste s -au materializat în municipiul Bacău în reutilarea,
modernizarea și evoluția pe baza unei noi tehnici a indust riei existente și în construcția de noi
obiective industriale. Astfel, prin reutilarea și modernizarea proceselor tehnologice s -au dezvoltat
Uzina Metalurgică Bacău, Fabrica de încălțăminte „Partizanul”, Fabrica “Letea”, Fabrica de
postav „Proletarul”, I.I .L „Moldova” și altele. Cuvenit investițiilor numeroase alocate județului
Bacău s -au construit noi și puternice întreprinderi industriale printre care se numără :
Hidrocentrala Bacău I de 23 MW și Hidrocentrala Bacău II, cu o putere instalată de 30 MW, pe
răul Bistrița ceea ce a făcut ca județul Bacău să nu fie numai consumator de energie electrică, ci
să devină și un renumit producător al acesteia. În anul 1966 au fost date în funcțiune stația de
transformare Letea de 25 MVA și linia electrică aeriană de 110 Kv Mărgineni – Letea în
lungime totală de 12.2 km. În perioada cincinalului 1966 – 1970 s -a evidențiat profilul definitiv
al marelui complex pentru prelucrarea lemnului din județul Bacău. Fabrica Letea s – a efectuat în
ultimul cincinal o evoluție a ca pacității de producție cu 16.500 tone/an celuloză, 2385 tone/an de
hărtie și s – a montat un nou cazan de aburi cu o capacitate de 50 de tone/an de aburi.
Cu o investiție definitorie destul de scăzută, a fost dată în exploatare în decursul anului
1969 la fabrica Letea o nouă secție de drojdie furajeră, prima de acest fel din cadrul județului cu
o capacitatea de aproximativ 3 500 tone anual. În anul 1966 a fost dată spre funcționare fabrica
de bere Bacău cu o capacitate inițială de 400 000 hl bere pe an, 1 0 000 de tone de malț/an și 2
670 tone drojdie/an. De a lungul anului 1969 s – a dat spre funcționare o nouă secție de drojdie

95 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, pp 85 – 87
96 Ibidem, p 87
97 Conf. Univ. Dr. Gheorghe P. Apostol, Bobocea Gheorghe (coord), Județele Romăniei Socialiste,
Editura Politică, București, 1969, p 91

35
uscată cu o capacitate de 1 250 kg/ 24 h.98 Dar ca să putem discuta mai pe larg despre industria
județului Bacău cred că este indicat să descriem mai cu lux de amănunte unele din numeroasele
ramuri industriale care au dus la dezvoltarea economică a județului.
Industria cărbunelui ramură cu o veche cutumă în economia județului, deși a evoluat
continuu producția neprelucrată de cărbune brun crescănd de la 177,3 mii de tone în 1950 la
387,6 mii de tone în decursul anului 1968 și 447 mii de tone în 1978, de cca trei ori mai mare
față de căt a fost pro ducția în anul 1950 – are totuși un procent scăzut în industria județului și în
totalul producției țării datorită rezervelor limitate ale bazinului carbonifer Comănești și structurii
straturilor de cărbune mai puțin rentabile pentru exploatare. Aceste elem ente vor condiționa și în
viitor nivelul producției de cărbune. În ultimii 12 ani producția seg mentului a crescut cu 68,5%.
Principalele centre de extracție fiind localizate în Vermești, Asău, Leorda, Lumina, Rafira și
Dărmănești
Exploatarea petrolului a fost cunoscătoarea în ultimele două a unei dezvoltări
propășitoare, prin descoperirea și scoaterea în evidență a noi cămpuri petrolifere în interiorul și
în afara limitei depresiunii subcarpatice Comănești – Moinești – Cașin, mai ales spre vest, nord
și su d. Cele mai cunoscute centre de extracție sunt cele din orașul Moinești, Comănești, Slănic
Moldova, comunele Zemeș, Solonț, Dofteana, Părjol, Dărmănești, Măgirești, Asău, Balcani,
Berești – Bistrița, Oituz etc. Producția de țiței a crescut în condițiile u nei înzestrări cu instalații
de foraj și extracție perfecționate, de la 233 000 tone în 1950 la 2 109 000 tone în 1960, avănd
dupaia o scădere de pănă la 1 715 888 tone în 1965, sau 10,7% din producția țării. Aceste
sinuozități au fost determinate atăt de ritmul descoperirii și punerii în evidență a noilor rezerve,
căt și de mărimea și de condițiile de valorificare ale acestora. Prin edificarea celor două rafinării
de la Borzești și Dărmănești întreaga cantitate de țiței se prelucrează aici. Pentru asigura rea
producției la capacitățile de producție existente se aduc pentru prelucrarea în județ consistente
cantități de țiței din import. Rafinăria de la Borzești asigură o gamă largă de produse superioare
de distilare și carcare necesare uzinelor chimice de pe platforma Borzești99.
Industria chimică, făurită în anii socialismului, constituie ce mai evoluată ramură a
industriei județului. Ea deține 25% din valoarea fondurilor fixe industriale, 11,5% din numărul
celor angajați în domeniul industriei și 19% din v aloarea producției globale industriale a

98 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, pp 87 – 88
99 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 117 – 118

36
județului Bacău. Înfățișată prin două mari unități uzina de cauciuc sintetic și uzina chimică
stabilite pe continentala industrială Borzești și înglobat în Combinatul petrochimic Borzești,
industria chimică modifică trei categorii principale de materii prime : sarea extrasă de la
Întreprinderea “Salina” Tărgu Ocna, produsele petrochimice realizate de rafinăria de pe același
continental și din alte județe și gazul metan adus de la Mediaș, prin conducta ce traversează
munții de pe Valea Oituzului, utilizănd energia electrică și termică produsă de termocentrala de
la Borzești și marja de apă ale Uzului. Printre cele mai importante produse ale industriei chimice
este soda caustică, antidăunătorii pentru agricultură, produs e macromoleculare, clor, acid
clorhidic, produse clorosodice, fenol, acetonă. În decursul cincinalului 1976 – 1980 s -au
construit și au fost deschise instalații ale noului combinat de îngrășăminte chimice din Județul
Bacău, care livrează economiei, din anu l 1978 mai multe substanțe chimice cum ar fi acid
sulfuric, uree, îngrășăminte fosfatice și complexe, fosfogips și altele100.
Industria alimentară este cea mai bine înfățișată în economia județului Bacău atăt prin
diversitatea subramurilor ce o alcătuie și sub aspectul volumului valoric la producției,
numărăndu -se printre ramurile care au cunoscut și în trecut o dezvoltare mai proeminentă.
Producția acestei ramuri reprezintă 35% din totalul producției municipiului și 10% din producția
județului. Ca număr de salariați ramura industriei alimentare reprezintă 14% din forța de muncă
industrială a municipiului Bacău. În intervalul 1966 – 1970 producția industria alimentare a
crescut de 1,6 ori și aceasta în primul rănd datorită intrării în funcțiune a fabricii d e bere Bacău,
sporirii resurselor de materii prime agricole, pentru creșterea producției de carne, lapte, băuturi
etc. La creșterea neîncetată a producției un aport însemnat au adus gradul mai ridicat de
industrializare a materiilor prime agricole și utila rea cu utilaje din ce în ce mai moderne101.
Industria cărnii este o unitate nou deschisă în perioada dezvoltării socialiste.
Întreprinderea este sub jurizdicția Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și
Apelor. Este o unitate modern ă, bine utilată, fondurile fixe care însumează peste 52 de milioane
lei. Producția globală a întreprinderii a crescut în anii cincinalului 1966 – 1970 cu 39%,
asigurănd din ce în ce mai bine nevoile economiei cu produsele ce le fabrică. Întreprinderea de
industrie a cărnii este unitatea care realizează cel mai mare capacitate al producției globale, deși
ca număr de salariați se clasifică printre ultimele. Acest fapt este influențat de automatizarea și

100 Ibidem, p 118
101 Ioan Ichim (coord) , Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, pp 123 – 124

37
modernizarea proceselor tehnologice. Productivitatea mun cii creată în anul 1970 este de peste
1,1 milioane de lei pe cap de salariat, ceea ce clasifică întreprinderea pe primul loc în municipiu
și în județ102.
Industria laptelui este sub jurizdicția Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare,
Silviculturii și Apelor. La Bacău întreprinderea deține nouă fabrică de produse lactate cu o
producție zilnică de 570 hl lapte, precum și o linie de înghețată de 2 000 kg/zi. Producția
întreprinderii a crescut în fiecare an, din cauza cerințelor sporite din partea pop ulației, căt și ca
urmare a punerii în funcțiune a fabricii de lapte condiționat pentru consum, a fabricii de
brănzeturi, și a fabricii de unt. Productivitatea muncii a crescut de 2,2 ori. Acest fapt a contribuit
în mare parte la eficintizarea fabricii ca re în anul 1965 fiind dotată din bugetul statului a realizat
o pierdere de 3 730 000 lei. Costurile de producție la 1 000 lei și producția de marfă au ajuns în
1970 la 932 lei103.
Industria exploatării și prelucrării lemnului, avănd situație bună de dezvolt are pe baza
unu bogat fond forestier, are o veche tradiție în județ. În această ramură sunt angajați aproape 1/5
din numărul lucrătorilor ocupați în industria județului Bacău, avănd din acest punct de vedere
procentul cel mai mare față de celelate ramuri : ca valoare a producției globale, procentul este mai
mic de 7,6% și aceasta datorită nivelului mai scăzut al productivității muncii care se înfăptuie în
subramura de valorificare forestieră. Sistemul absurd de valorificare a pădurilor practicat în
trecut a determinat luarea în ultimii ani a unor măsuri restrictive în privința volumului de masă
lemnoasă valorificată, în vederea restabilirii echilibrului forestier. Progresul acestei ramuri
industriale în anii socialismului îndrumată îndeosebi spre valorificar ea superioară și completă a
resurselor, de fapt limitate, de material lemnos. În acest sens, pe lăngă dotarea tehnică și
modernizarea fabricilor de cherestea existente, care realizează, în afară de cherestea și parchete,
o serie de alte produse din materia l subdimensionat, au fost clădite combinatele de industrializare
a lemnului de la Comănești și Bacău pentru valorificarea integrală a masei lemnoase în produse
superioare : mobilă curbată, cherestea de rășinoase, placaj, plăci fibrolemnoase și plăci din așc hii
de lemn, la Comănești ; mobilă, uși – ferestre, case prefabricate pentru obiective turistice, plăci
fibrolemnoase și plăci din așchii de lemn, la Bacău104.

102 Ibidem, pp 124 – 125
103 Ibidem, p 126
104 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 119 – 120

38
3.3 Construcții

Ca o solicitare a nemărginitului program de reconstrucție a țării, la 31 ianuar ie 1951 a
luat ființă Trustul regional de contrucții locale Bacău, care, în anul 1958, în urma unificării cu
Trustul 2 al Ministerului de Construcții, a căpătat denumirea nouă de Trustul de construcții
Bacău.
În cele peste două decenii de existență, acea stă unitate s – a dezvoltat în ritm intens,
ajungănd în prezent la aproape 6 000 de salariați. În anul 1970, Trustul de construcții Bacău
executa în numai 30 de zile o producție echivalentă cu cea realizată în întreg anul 1951. Printre
lucrările executate de Trustul de construcții Bacău pe raza municipiului amintim : peste 10 000
de apartamente, 100 săli de clasă, maternitatea, spitalul de copii, două hoteluri, casa de cultură,
teatrul de vară, spații comerciale, dispensare, lucrări urbanistice, diverse cap acități industriale
etc. Trei din cele cinci șantiere ale trustului activează în județul Bacău , realizănd în această zonă
aproximativ 60%, din planul anual de producție al întregii unități. În cadrul județului Bacău se
află sediul Centralei Trustului și a l șantierelor 1, 2 și 3, precum și importante subunități de
producție, cu ar fi : Întreprinderea utilaj transport, Secția prefabricate, Atelierele centrale din
cadrul Bazei de producție, Stația de betoane, Stație de mortare, Laboratorul Central, Depozitul
central de materiale, importante grupuri sociale etc105.
Întreprinderea utilaj – transport este printre primele subunități ale trustului. I.U.T. este o
unitate cu tradiție în activitatea de prestații, utilaje și transporturi în construcții, care reunește un
număr însemnat de salariați, cu o experiență foarte bună în domeniu și care execută lucrări de
întreținere și valorificare a utilajelor și mijloacelor de transport pentru toate șantierele și
sectoarele productive ale trustului. Ansamblul trustului numără c ca. 800 salariați, dintre care 150
lucrează în secțiile de producție secundară. I.U.T dispunănd de o secție secundară care produce
confecții metalice, cu un volum anual de cca 900 tone și de o secție care produce confecții din
lemn cu o capacitate anuală d cca. 750 mc.
Secția de prefabricate constituită inițial pentru producerea unor elemente de beton simplu
și armat, de dimensiuni mici, a dobăndit în ultimii ani, din cauza investițiilor care s -au făcut în
acest sector, o evoluție deosebită. Această secți e si-a extins și și -a diversificat în fiecare an
producția, ajungănd atunci să realizeze anual cca. 15 000 mc beton simplu și armat prefabricat.

105 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, pp 135 – 136

39
Secția asigură peste 50% din volumul de prefabricate indispensabil trustului și se prevede ca în
viitorul aprop iat procentul volumului de prefabricate realizat în cadrul acestei întreprinderi să
crească pănă la cca. 20 000 mc anual. În această secție au fost realizate două invenții brevetate :
ștand pentru betoane precomprimate cu armătură poligonală și procedeul d e procomprimare
transversală a elementelor inelare de formă dreptunghiulară sau trapezoidală din beton armat,
lăudate și peste hotare.
Atelierele centrale din Baza de producție înființate în decursul anului 1976 cele cinci
ateliere care produce ( fier – beton, instalații, geamuri, confecții din tablă și preparare vopsele)
livrează șantierelor trustului anual cca. 3 000 tone de fier – beton fasonat, 50 000 mp geamuri
tăiate la diferite dimensiuni, 60 de tone confecții din tablă, noduri sanitare, asigurănd t otodată și
punerea în lucru a acestor materiale. În prezent se cercetează posibilitatea evoluției și
modernizării acestei unități prin înființarea de noi ateliere și prin introducerea în cadrul bazei de
producție a unui sistem de chivernisire tehnologică î n completuri, care să facă mai ușoară
chivernisirea tehnicomaterială a șantierelo de construcții.
Stația de mortare care și aceasta se află printre industriile care livrează anual șantierelor
peste 100 000 mc beton de mărci diferite. Șantierele de constru cții ale trustului, care realizează
lucrări în județul Bacău, practică o serie de procedee tehnologice avansate, de mai capacitate
productivă, cum ar fi: extinderea volumui de prefabricate la construcția de locuințe și hale
industriale, inițierea pentru p rima dată în țară a unui nou tip de cofraje spațiale plane,
postcomprimarea betoanelor prin sistemul electric, încălzirea electrică a betonului, mărirea
gradului de finisare a pereților prefabricați în atelier, pardoseli și noduri sanitare prefabricate,
terase prefabricate etc106.

3.4 Transporturi și telecomunicații

Creșterea rapidă a tuturor segmentelor economiei județului și în special a industriei a
determinat intensificarea și dilatarea legăturilor economice între toate localitățile din județul
Bacău și mai ales cu celelalte localități din țară, ceea ce a dus la creșterea accentuată în anii
socialismului a tuturor căilor de comunicații, transport și telecomunicații.

106 Ibidem, pp 137 – 138

40
În județul Bacău cele mai importante categorii de transport sunt cele pe calea ferat ă și
transportul auto. Pe lăngă acestea în județul Bacău este în funcțiune un aeroport foarte bine
utilat care pune la dispoziție transportul aerian ce face legătura cu capitala și alte orașe din țară
prin curse regulate zilnice. Transportul ferioviar107 în județul Bacău dispune de o rețea foarte
bună de căi ferate de 226 km108 desfășurăndu -se pe trei sectoare de linii ferate care parcurge
teritoriul județului Bacău însoțind cursul principalelor răuri : linia magistrală Suceava –
București, carea travesează județul pe direcția nord sud, urmărește cursul mijlociu al Siretului
mergănd pe malul drept al acestuia ; linia Adjud – Ciceu, prima linie complet electrificată de pe
întreg teritoriul județului, este construită de -a lungul Văii Trotușului și linia Bacău – Piatra
Neamț care urmează cursul răului Bistrița. Județul Bacău este cel mai importan centru de căi
ferate deoarece aici se comasează majoritatea transporturilor care vin nordul și sudul țării, ca și
cele dinspre și înspre Piatra Neamț și Bicaz109.
Regulatorul Central de Mișcare Tracțiune și Vagoane, constituit în aprilie 1967, pentru
controlul activității de valorificare ( mărfuri și călători) pe secțiile Adjud – Bacău, Bacău – Bicaz
și Bacău Roman, Roman – Pașcani și Roman – Buhăești la acest regul ator fiind angajați 42 de
oameni. Stația C.F.R deținea în acele timpuri 611 angajați, față de 528 în 1965. În anul 1970 a
deservit 855 773 călători, față de 696 785 călători în anul 1965. Depoul de Locomotive își
întreprinde activitatea remorcănd trenuril e de marfă și călători pe distanța Adjud – Pașcani și
Bacău – Bicaz ; în acest depou sunt angajați 437 de salariați. Odată cu anul 1965 începe
înzestrarea depoului cu locomotive diesel electrice de 2 100 HP, care înlocuiesc pe rănd
locomotivele foarte uzate și vechi cu aburi, astfel că în decursul anului 1970 locomotivele diesel
simbolizează 75% din totalul locomotivelor110. Secția E.C.T 2 aceasta asigură o mai bună
funcționare a instalațiilor de telecomunicații, telecomandă și electrice pe distanța Adjud – Dolj –
Hasca, Bacău – Bicaz și Roman – Buhăești, deținănd 310 salariați. Secția are în subordine în
stația Bacău două sectoare de centralizare, un sector de telecomunicații și un sector pentru

107 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980 , pp 137 – 138
108 Octav Cozmanca (coord), Județele și Orașele Romăniei în cifre și fapte volumul I, Tipar executat la
S.C. „Universul” S.A., București, 1994, p 137
109 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980,p 138
110 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău , Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, pp 144 – 145

41
instalații electrice. Revizia de vagoane este responsabilă cu î ntreținerea în bună stare vagoanelor
de călători și mărifuri, această secție are în cadrul ei 150 de salariați111.
Traficul anual de mărfuri și călători este în continuă creștere, el conturănd de fapt și de
drept că județul Bacău are în primul rănd însușir ea de furnizor pentru economia națională al unui
însemnat volum de mărfuri, materii prime și materiale pe care le produce în industria și
agricultura sa, și în al doilea rănd ca beneficiar. Acest lucru este demonstrat de datele statistice,
care arată că în tre mărfurile intrate în cadrul județului pe calea ferată și cele ieșite din județ există
un raport egal cu 1 : 2. În anul 1979 au fost transportate pe calea ferată un volum de mărfuri de
peste 7,5 milioane tone, cu peste 36% mai mult decăt în anul 1968. P rocentul cel mai mare în
transportul de mărfuri o dețin produsele de origine petroliferă 47% urmate de cele din lemn 13%
ale industriei ușoare și chimice 10%, produse alimentare 4% și altele112.

3.5 Transportul orășenesc, auto și aerian

Baza auto de transporturi Bacău a fost deschisă în anul 1951, fiind echipată cu un parc de
5 autobuze și 45 autocamioane, desfășurăndu -și activitatea ca o unitate a Întreprinderii de
transporturi auto Piatra Neamț. Ca rezultat al creșterii cerințelor de transport, dat orită
construcțiilor de noi obiective industriale, agricole și modernizării de drumuri, parcul bazei auto
s-a dezvoltat simțitor în perioada celor două decenii de existență, astfel în anul 1970 ajunge să
dețină peste 60 de autobuze și 500 autocamione. În a celași timp cu dezvoltarea parcului, s -a
construit în anul 1968 noua stație de întreținere auto, cu o capacitate pentru 300 auto vehicule.
Totodată s -a dat spre folosință stație de spălare și gresare automată carea asigură o bună și
eficientă execuție a lu crărilor de întreținere a autovehivulelor. Nu peste mult timp susțineau cei
din elita politică Băcăuană ca se va deschide și noua autogară, care va asigura publicul călător de
servicii de transport ireproșabile.
Rezultate creșterii parcului de autovehicul e și a creării bazei tehnizo – materiale
concordante se oglindește în faptul că dacă în anul 1951 s -au transportat peste 125 000 călători,
și 100 000 tone de marfă, în decursul anului 1970 s -au transportat peste 3 350 000 călători și mai
bine de 2 885 000 tone de marfă. Transporturile auto către orașele și localitățile din județ se fac

111 Ibidem, pp 145 – 146
112 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 138 – 139

42
tocmai prin cursele zilnice către localitățile Moinești, Municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej,
Comănești, Bărlad, Vaslui cu care legăturile ferioviare erau mai dificile. Transpo rtul în comun în
județul Bacău și legătura orașului cu cele patru comune suburbane se desfășoară cu autobuzele
Întreprinderii comunale Bacău. În anul 1970 s -au transportat 26 629 989 călători și s -au rulat 3
990 409 km, rezultănd un factor de tranzit de 28 9 călători și un coeficient de aglomerare de 6,7
călători/km. În același an s -a circulat pe 17 linii de autobuze în lungime totală de 199 km, cu un
număr de 75 de autobuze113. Referindu -ne la numărul de autobuze în circulție la lungimea rețelei
rezultă o den sitate de 0,3 autobuze/km. Întreprinderea comunală a realizat, cu cele 75 de
autobuze de care dispune, un coeficient de folosire de 87%. În afară de autobuze, întreprinderea
beneficiază de 22 de autoturisme care au desfășurat în 1970 curse ce totalizează m ai bine de 540
000 km114.

3.6 Telecomunicații

Județul Bacău beneficiază de o centrală telefonică automată găndită în așa fel să facă față
unei populații consistente. Capacitatea centralelor telefonice din județ este de peste 7 2000 linii,
la care sunt co nectate peste 9 6000 posturi telefonice din care 85000 sunt pentru populație, ceea
ce înseamnă ca 114 posturi telefonice revin la 1000 de locuitori115. Pentru evoluția serviciilor de
telecomunicații urbane se alfă în curs de execuție o nouă centrală telefoni că automată cu
capacitate de 3 000 de linii. Județul Bacău este racordat la sistemul automat telefonic interurban
avănd legătură directă cu localitățile de pe litoral, municipiul București și municipiile Cluj,
Timișoara, Sibiu, Brașov, Ploiești, Craiova ș i altele. Utilizarea populației și a organizațiilor
socialiste cu prestații de poștă și telecomunicații este garantată prin cele șapte unități operative în
care lucrează 430 de salariați.
Desfășurarea efectuată de oficiile de poștă și telecomunicații se r eferă la : corespondeță,
mandate prezentate și sosite, telegrame prezentate și sosite, comunicații telegrafice și telex,
convorbiri telefonice, difuzarea presei prin abonamente și vănzarea liberă, abonamente radio –

113 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, pp 146 – 147
114 Ibidem, p 148
115 Octav Cozmanca (coord), Județele și Orașele Romăniei în cifre și fapte volumul I , Tipar executat la
S.C. „Universul” S.A., București, 1994, p 137

43
televiziune, operațiuni C.E.C, filatelie. Oficiile operative au fost amplasate în centrele mai
suprapopulate ale județului, urmărindu -se reducerea distanței de la solicitant la unitate. Oficiul
P.T.T.R 1 avănd sediul în str Nicoale Bălcescu nr. 25, fiind oficiul cel mai mare din județ ;
Oficiul P .T.T.R 2 tranzit, cu sediul în Gara Bacău ; Oficiul P.T.T.R 3 acesta are sediul în Calea
Mărășești nr.163 într -o clădire nouă utilizată de la sfărșitul anului 1970 ; Oficiul Poștă și
Telecomunicații al Municipiului Bacău cu sediul pe Bd. 6 Martie nr. 3 are în subordine oficiile
prezentate anterior, precum și Oficiul Poștal P.T.T.R Mărgineni, fiind totodată și unitatea
operativă cea mai mare din județ în activitatea de telecomunicații. Pe raza județului Bacău își are
sediul Direcția Județeană de Poștă și Tele comunicații care controlează activitatea unităților
poștale din județ.
Volumul activității de poștă și telecomunicții crește considerabil în fiecare an. În anul
1978 prestațiile efectuate de către unitățile din județul Bacău sunt următoarele :

Coresponden ță prezentată 5 796 100
Mandate prezentate 604 300
Mesagerii prezentate 169 100
Abonați radio 12 235
Abonați televizor 12 238
Abonați radioficare 5 001
Convorbiri telegrafice manuale 14 600
Convorbiri telegrafice automate 1 986 300
Convorbiri telefonice, inter urbane
manuale 656 100
Convorbiri internaționale 900
Abonați telefonici 5 367
Posturi Publice ( telefon) 115

Veniturile realizate la desfășurările proprii și comisioanele de la desfășurările cu mandat
au totalizat în anul 1978 suma de 33 344 000116.

116 Ioan Ichim (coord) , Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, pp 148 – 149

44
3.7 Cooperație meșteșugărească

Cu ocazia primului congres al meseriașilor, care a avut loc în zilele de 10 – 11 iunie 1945,
numeroși delegați au solicitat guvernului să fie de acord cu organizarea lor căt mai repede în
coperative. Fapt care a condus la înființarea a 85 de cooperative meșteșșugărești. Î județul Bacău
funcționau 6 cooperative cu 768 de cooperatori. În decurscul anului 1965 au luat ființă două
uniuni pe ramură „Lemn – mobilă” și „Piele – încălțăminte” care cuprindeau coop erativele din
partea centrală și de nord a Moldovei. De la un nivel la altul, Cooperația meșteșugărească din
județul Bacău și -a dirijat activitatea economică spre îndeplinirea sarcinilor ce i -au fost atribuite
din planul pe ansamblu al dezvoltării economie i naționale. Principalele direcții de evoluție a
cooperativelor din județ au fost producția bunurilor de consum pentru fondul pieții și activitatea
de servire a populației. În perioada 1959 – 1966, evoluția activității s -a definit printr -o orientare
accent uată spre îmbunătățierea și evoluția servirii populației, domeniu de activitate ce reprezenta
sarcina cea mai importantă pentru bunul mers al cooperativei. În perioada de după anul 1966,
activitatea cooperativelor din județul Bacău a fost îndrumată spre du cerea la îndeplinire a
sarcinilor trasate de partid și în special a celor trasate de Congresele al – IX – lea și al X – lea117.
Pe total județ sunt aproximativ 89 de activități de deservire și 132 de meserii. Din anul
1960 și pănă în anul 1974 au fost constr uite și inaugurate numeroase unități, bine utilate, în
cadrul cărora cooperatorii desfășoară o activitate productivă. Acele unități noi date spre utilizare
în această perioadă sunt :
Județul Bacău :
1. Complex deservire Șerbănești
2. Complex deservire C.F.R
3. Comp lex 1 Mai
4. Complex Cremenea
5. Complex I.R.A.V
6. Complex 6 Martie
7. Casa de Mode
8. Atelier Tămplărie Letea

117 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord) , Județul Bacău , Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, pp 133 –
134

45
9. Atelier auto service
10. Atelier producție invalizi
11. Atelier producție mică serie
Așadar în ultimii 14 ani au fost construite 22 de obiective noi care au contribu it la
eliminarea unităților necorespunzătoare, precum și la o mai echitabilă amplasare a unităților pe
teritoriul județului și orașelor. Consistente fonduri au fost oferite în această perioadă și pentru
dotarea secțiilor și atelierelor cu utilaje de mare p roductivitate. Concordant numeroaselor
investiții alocate pentru dezvoltarea cooperativelor s -a ridicat activitatea productivă care în anul
1975, spre exemplu, va prezenta o creștere de 62 de ori față de anul 1951 în ceea ce privește
producția de marfă. Es te convingător aportul cooperativelor meșteșugprești din județul Bacău la
îmbunătățirea aprovizionării populației cu diverse bunuri de consum prin livrarea de mărfuri
către fondul pieții și prin rețeaua proprie de desfacere118. Acest aport este redat de următorul
context: În anul 1973 cooperativele meșteșugărești din județul Bacău au pus la dispoziția
populației bunuri de consum după cum va urma :
 Confecții ( îmbrăcăminte) în valoarea de mai mult de 83 de milioane lei ;
 Circa 390 de mii perechi încălțămin te cu fețe de piele și înlocuitori ;
 Tricotaje pentru bărbați, femei și copii în valoare de 28 milioane de lei.
Structura producției cooperativelor meșteșugărești din județul Bacău este ;
 Prestări de servicii pentru populație
 Producția de bunuri de larg consum 44,2%
 Producția alocată exportului 8,7%
 Rest producție ( produse, lucrări și servicii pentru întreprinderi și instituții)
14.2%
TOTAL : 100,0%119

3.8 Agricultura

În totaliatea economiei județului Bacău agricultura reprezintă una din segmentele
economice foarte importante. Pe raza județului își desfășoară activitatea 4 întreprinderi agricole

118 Ibidem, pp 135 – 136
119 Ibidem, pp 136 – 137

46
de stat, 6 întreprinderi pentru mecanizarea agriculturii și 110 cooperativ e agricole de producție
cu 103 700 de familii de cooperatori120.
Un rol important în modificarea totală a agriculturii, l -au avut întreprinderile de
mecanizare a agriculturii, stațiunile experimentale, laboratoarele de specialitate, care au introdus
tehnica mai evoluată în cooperativele agricole de producție, precum și întreprinderile agricole de
stat, inițiatori ale progresului tehnic în agricultură, adevărate modele de organizare științifică a
producției. Printre primele cooperative agricole de producție ca re au luat naștere în județ se
numără cele din Găiceana, Godinești, Benești, Răcăciuni, Tamași, Roșiori, Negri, Berești –
Bistrița, Gărleni, Gura Văii. La sfărșitul anului 1973 în județ existau 4 întreprinderi agricole de
stat profilate pe ramuri de produc ție după cum urmează :
 I.A.S. Bacău cu 19 ferme din care 11 de producție vegetală și 7 pentru creșterea
animalelor ;
 I.S.C.I.P. cu 8 ferme ferme specializate ;
 I.A.S Traian cu 20 de ferme din care 17 de producție vegetală și 3 pentru creșterea
animalelor ;
 I.A.S Avicola Bacău, cu 5 ferme specializate, în creșterea în sistem industrial a
păsărilor.
Numărul cooperativelor agricole de producție a ajuns spre finele anului 1973, în urma mai
multor unificări, la 98, toate avănd un profil dublu, cu înclinare de spec ializare, în funcție de
structura și de căt de calitative sunt terenurile agricole de care dispun, oglindite în raportul
diferențiat între ramurile de producție agricolă de fiecare C.A.P. Evoluția sectorului cooperatist
al agriculturii județului poate fi definită sintetic, prin următoarele date : În 13 comune situate în
zona de munte nu s -au putut crea cooperative agricole de producție datorită condițiilor naturale
nefavorabile evoluției agriculturii și în primul rănd a lipsei de teren arabil. Aceste comune sunt;
Agăș, Asău, Balcani, Berzunți, Brusturoasa, Dărmănești, Dofteana, Ghimeș – Făget, Mănăstirea
Cașin, Oituz, Palanca, Părgărești și Zemeș. În zona necooperativizată, procentul cel mai mare în
producția agricolă o deține ramura creșterii animalelor, în principal a taurinelor și a bovinelor
acestea beneficiind de întinse suprafețe de pășuni și fănețe naturale.

120 Conf. Univ. Dr. Gheorghe P. Apostol, Bobocea Gheorghe (coord), Județele Romăniei Socialiste,
Editura Politică, București, 1969, p 91

47
Structura fondului de terenuri, după modul lor de de utilizare, exprimă caracterul limitat
al posibilităților de dezvoltare extensivă a agricultur ii, determinat de condițiile naturale. Din
comparația acestei organizări a terenurilor, după modul de utilizare, din județul Bacău, cu cea pe
total de țară, rezultă că proporția suprafețelor agricole este mult mai scăzută în județ, aceasta
influențănd în c ea mai mare măsură și locul mai modest pe care județul Bacău îl ocupă în
agricultura țării121. Procentul suprafețelor cultivate în interiorul județului Bacău este în mare
măsură deținută de cereale pentru boabe (71%), plante tehnice (8%) și plante de nutre ț (5%).
Cea mai mare parte a terenului cultivat se cuvine sectorului cooperatist al agriculturii, care
pentru unele culturi cum ar fi sfecla ce zahăr, floarea soarelui este pionul principal al producției.
În cadrul culturilor de cereale pentru boabe, cultu ra porumblui deține 58% din suprafața
cultivată, urmată de grău – secară (37%). Din punct de vedere al zonării producției agricole,
potrivit condițiilor naturale și economice, pe teritoriul județului pot fi delimitate patru zone de
producție diferențiate după criteriul participării diferitelor ramuri ale agriculturii în realizarea
producției :
1. Zona de cultivare a cerealelor, plantelor tehnice și creșterii animalelor, care cuprinde
lunca Siretului și a Bistriței. În această zonă cea mai mare parte a terenulu i agricol
este utilizat ca teren arabil, fiind condiții favorabile pentru cultivarea porumbului, a
grăului, legumelor, sfeclei de zahăr.
2. Zona de cultivare a viței de vie, a cerealelor și a plantelor tehnice, care se situează în
colinele Podișului Moldovei din Bazinul Berheci – Zeletin și o mică parte din
dealurile subcarpatice. În alcăturiea terenurilor agricole din această zonă pe lăngă
plantațiile viticole, un procent însemnat au terenurile arabile în pante122.
3. Zona de cultivare a pomilor și de creștere a taurinelor și a ovinelor cuprinde regiunea
premontană a județului, dealurile subcarpatice, bazinul Trotușului și al Tazlăului
4. Zona de creștere a vacilor de lapte, a păsărilor și de cultivare a legumelor ocupă o
parte din unitățile agricole care se situeaz ă în zona din apropierea municipiilor și
orașelor. Iar cu privire la producția obșinută, aceasta a sporit în fiecare an
corespunzător bazei materiale existente, eforturilor depuse de angajați ai
coperativelor.

121 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord) , Județul Bacău, Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, pp 107 –
108
122 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 145 – 146

48

Un sfert din producția de porumb boabe și jum ătate din producția de cartofi se realizează
în gospodăriile populației. Pentru rezultatele foarte bune obținute la producția vegetală,
cooperativei agricole de producție Hemeiuși i s -a acordat titlul de „Erou al Muncii Socialiste”,
cooperativelor agrico le de producție Săucești, Horgești și Nicolae Bălcescu li s -a acordat
“Ordinul Muncii”123. În decursul anilor socialiști în ramura agriculturii s -au mai întreprins în
ultimii ani măsuri energice în vederea extinderii suprafețelor amenajate pentru irigații, acestea
ridicăndu -se de la 1 591 hectare în 1960, la 13 444 hectare în anul 1973. Din acest punct de
vedere se poate aproxima că față de condițiile pedoclimatice ale județului și în raport cu
posibilitățile existente, această acțiune se găsește abia la înc eput, suprafața agricolă amenajată
pentru irigat înfățișănd abia 4,0% din total, iar suprafața arabilă amenajată 7,2% ceea ce
înseamnă că este foarte puțin. Cea mai mare parte din suprafața agricolă adică 63,5% este
utilizată de cele 98 de cooperative ag ricole de producție, în timp ce unitățile agricole de stat dețin
5,1%, gospodăriile cooperatorilor 9,9% iar gospodăriie agricole individuale 10,8%. Diferența de
9,6 o reprezintă unitățile neagricole, care dețin suprafețe de teren. Introducerea mecanizării
muncilor agricole a influențat în mod deosebit asupra organizării și nivelului producției agricole
asupra ritmului evoluției agriculturii în general. Creșterea foarte accelerată a parcului de
tractoare și mașini agricole, a creat posibilitatea executării mecanizate a unui volum mare de
lucrări agricole, încadrat mai bine în limita perioadelor optime, de calitate foarte bună și cu un
consum incomparabil mai mic de muncă124.
Un punct de vedere asupra ramurii agricole din județul Bacău putem să spunem ca acest a
s-a situate pănă în decursul anului 1972 sub nivelul mediu pe țară, care reprezintă 684 hectare în
1950, 220 hectare în 1960, 121 hectare în 1965, 84 hectare în 1975. Forța cea mai importantă de
tracțiune în agricultură, o constituia în present tractorul 88,5%, însă partea însemnată a
terenurilor arabile și celor cu vii și livezi, fiind situate în partea deluroasă, cu pante peste 150,
face ca multe cooperative agricole să folosească încă scară largă, la unele lucrări, tracțiunea
animal și munca manual re alizănd o producție foarte mica și mai mereu producții inferioare125.

123 Ibidem, pp 147
124 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, pp 111 –
113
125 Ibidem, p 114

49
3.9 Comerțul

Referindu -ne la comerțul județului Bacău putem spune că în mare parte evoluția acestuia
în anii socialismului sa datorat în primul rănd așezării geografice a județului căt și a unei
tumultoase producții atăt agricole căt și industriale. În anul 1964 s -a construit complexul
comercial din zona gării Bacău, constituindu -se poi construirea de noi complexe din zona
Aviatori, Cornișa Bistriței, Milcov, Șerbănești, Partizanul, Gh erăiești126. Comerțul din perioada
socialistă își desfășoară activitatea printr -un număr de 1 760 de unități, cu o suprafață
comercială de 95 365 m2, din care 411 unități de alimentație publică, cu o suprafață de 37 641
m2. În toate orașele județului s -au construit complexe comerciale, utilate cu un bun fundament de
tehnică – material. De asemenea, la sate s -au construit numeroase magazine și prăvălii sătești.
Creșterea veniturilor populației a permis ca în perioada 1965 – 1967 dimensiunea totală a
desfaceri lor de mărfuri să sporească cu peste 16% , creșteri mai semnificative înregistrăndu -se la
mărfurile nealimentare și mai ales la obiectele de folosință cu o perioadă mai îndelungată. Dacă
pănă în 1965 volumul desfacerilor de mărfuri alimentare erau prepond erente, după această data
procentul revine mărfurilor nealimentare care ajung pănă la 52% în anul 1967127.
În timp ce mărețele obiective economice, rezultat al politicii înțelepte a partidului de
dezvoltare într -un mod armonios și multilateral a tuturor z onelor geografice prindeau viață și
rețeua comercială evoluează, se ramifică, se modernizează în tot județul. Cel mai bun exemplu
este Municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej unde toate spațiile comerciale de la magazinul
universal pănă chiar și la ultimul chioș c de tutun sunt nou construite Orașele Buhuși, Comănești
și Moinești au avut și în acea perioadă magazine universale în care se practică un comerț cu bun
simț. Județul Bacău încă mai păstrează din vechile spații comerciale, dar peste tot s -au refăcut și
modernizat încăt acestea nu mai te duc cu găndul la starea insalubră de altă dată128. Indicațiile
Congresului al X – lea al P.C.R privind ridicarea continuă a nivelului de trai material și spiritual
al populației, se concretizează și prin activitatea comercial ă și a serviciilor către populație. În
același timp cu evoluția fundamentului tehnico – material a comerțului s -au introdus forme mai
moderne și mai rapide de desfacere, care asigură desfășurarea unui comerț căt mai modern.

126 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, p 156
127 Conf. Univ. Dr. Gheorghe P. Apostol, Bobocea Gheorghe (coord), Județele Romăniei Socialiste,
Editura Politică, București, 1969, p 94
128 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord) , Județul Bacău, Întreprinderea Poligr afică, Bacău, 1974, p 128

50
La acel moment funcționau pe sistemul de autoservire 55 de unități, din care: 33 unități
alimentare, 9 unități nealimentare și 13 unități de alimentație publică. Structura de alegere liberă
este introdusă în toate magazinele și raioanele de confecții și într -un procent semnificativ în
sectorul de tricotaje. Se aplică sistemul de aprovizionare la domiciliu cu mărfuri alimentare și
nealimentare prin două case de comenzi în orașul Bacău și una în municipiul Gheorghe
Gheorghiu Dej. De altfel în municipiile Bacău și Gheorghe Gheorghiu Dej s e asigură transportul
la domiciliu a mobilei și a articolelor utilizabile pentru o perioadă lungă de timp. În cadrul
județului Bacău se depune o muncă sprijinită de extinderea unei forme noi de vănzare și anume :
transportul laptelui la domiciliu pe bază d e abonament, totodată se practică cu bune rezultate, dar
încă totuși foarte puțin, comerțul stradal129.
Cuprins într -un proces de adănci prefaceri și modernizări, ca toate segmentele vieții
materiale și spirituale, sub conducerea științifică și de largă per spectivă a partidului, comerțul
județului Bacău observat în anul 1974 s -ar putea să nu mai corespundă cu cel de peste 2 – 3 ani.
Un exemplu concret ar fi fenomenul autoservirii, cu zece ani în urmă, era o mare curiozitate și
omul se simțea cuprins de rușin e în fața gondolelor cu mărfuri. În prezent fenomenul fiind
generalizat130.

129 Ibidem, p 130
130 Ibidem, p 132

51
CAPITOLUL IV
ÎNVĂȚĂMĂNT ȘI CULTURĂ

3.1 Învățămăntul

Trecerea țării în etapa realizării revoluției socialiste a determinat evoluția pe o treaptă
calitativ superioară a învățămăntului, contribuind la formarea personalității umane. Era necesitate
impusă, pe de o parte de nevoia formării noii conștințe umane socialiste a maselor, pe baza
evoluției nivelului de cultură al întregului popor, iar pe de altă parte de nevoia pre gătirii cadrelor
pentru ampla dezvoltare economică și socială, deschisă de noua epocă revoluționară. Ritmul de
dezvoltare a economiei județului Bacău a impus pregătirea unui număr mai mare de cadre
calificate pentru diversele domenii ale industriei și agr iculturii. Pentru îndeplinirea acestei
cerințe, pe baza măsurilor stabilite de C.C al P.C.R și de Consiliul de Miniștri, s -a înființat în
Bacău o școală de maiștri cu 90 de cursanți. Ca urmare a cuprinderii unui număr tot mai mare de
copii în clasele V – VIII, școala de 7 ani a devenit, în perioada 1959 – 1965, veriga principală a
învățămăntului din județ.
Un rol foare important pentru evoluția învățămăntului l -au avut Programul de dezvoltare
multilaterală a țării, aprobat de cel de al IX -lea Congres al par tidului din luna iulie 1965 , și
plenara C.C al P.C.R din aprilie 1968, care au dat o nouă direcție învățămăntului romănesc
privind modernizarea procesului instructiv – educativ de pregătire a tinerei generații pentru
muncă și viață. Odată cu evoluția vehe mentă a economiei naționale, învățămăntul înregistrează
pași însemnați în evoluția primei etape de liceu131. O evoluție asemănătoare înregistrează
învățămăntul primar și gimnazial, apoi cel general și obligatoriu de 7, de 8, respectiv 10 clase.
Dar cele 16 ș coli primare cu 42 de clase, cu efectiv de 2 936 elevi din 1938, pănă la cele 22
unități cu 405 clase și cu 13 036 elevi, aparținănd învățămăntului general gratuit și obligatoriu
din 1971, este un drum care se măsoară nu numai în timp și în diferență cifri că, ci, în primul
rănd, prin difirența de structură, rezultat al politicii Partidului Comunist Român în domeniul
învățămăntul. Municipiul Bacău dispune de 22 de școli generale dintre care doar 4 mai sunt de 4

131 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, p 190

52
clase, restul fiind de 8 și respectiv 10 clase132. Statul a investit, în acest extraordinar efort de a
ridica școala romănească la nivelul marilor cerințe ale societății contemporane, nu numai mari
energii morale, dar și materiale. S -au distribuit în mod gratuit manuale școlare la toți elevii țării,
și numai în județul Bacău suma oferită pentru cumpărarea manualelor necesare se ridică la suma
de peste 25 de milioane de lei anual. Anii premergători au pregătit noi etape ale evoluției școlii
romănești, încăt ne putem cota printre țările avansate ale lumii î n ceea ce privește instrucția și
educația întregului popor.
Plenara C.C al P.C.R din 22 – 25 aprilie 1968, prin complexul de sarcinilor puse în fața
învățămăntului romănesc, a impulsionat procesul de înnoire a conținutului și de modernizare a
metodelor și procedeelor de predare. Ideea principală care apare expresiv în ansamblul de măsuri
luate de partid și guvern este modernizarea procesului de instruire și educație a tinerei generații,
valorificarea elevată a capacităților tineretului școlar, încăt să se integreze deplin după
terminarea școlii, în viața productivă. Aceste imperative au cerut crearea școlii de 10 ani care, pe
lăngă continuarea procesului de asimilare a cunoștințelor de cultură generală, urmărește și o
pregătire practică corespunzătoare a pa rticularităților economice ale zonei respective133. În
perioada 1966 – 1970 s -a orașul Bacău cunoaște o evoluție fără precedent în domeniul
învățămăntului. Pe harta județului apar noi unități școlare moderne, creații ale partidului și
statului nostru în ani i cincinalului.
1) Școala generală nr. 15 ( septembrie 1968) cu un efectiv de 488 de elevi la deschidere.
2) Școala generală nr. 18 ( 11 septembrie 1968) cu un efectiv de peste 800 de elevi la
deschidere.
a. casă de copii ( 1968) cu 180 în efectiv
3) Școala generală nr. 28 ( 1 septembrie 1969), cu un efectiv de 895 de elevi la deschidere.
Numai în cinci ani s -au construit în Bacău peste 100 de săli de clasă, 8 baze sportive, s -au
dotat diverse laboratoare, s -au dotat mai multe biblioteci. Prin generalizarea î nvățămătului de 10
ani s -au creat condiții cu mult mai bune școlii în pregătirea generațiilor de tineri cu largi
cunoștințe de cultură generală și profesională. În timpul socialismului s -au deschis larg porțile
spre știință și cultură tuturor fiilor patrie i, constituind o școală legată de aspirțiile celor ce

132 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, p 183
133 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, p 148

53
muncesc, capabilă să îndestuleze cerințele care sunt mereu în creștere ale societății134. Astfel că
începănd cu anul 1966 s -au înființat liceele de specialitate : economic, liceul de muzică și arte
plastic e din orașul Bacău și chimie în orașul Gheorghe Gheorghiu Dej. Liceul economic a fost
dar spre utilizare și funcționănd concomitent cu anii I și II în primul său an de existență cu un
efectiv de 526 de elevi. Prima promoție de absolvenți fiind în decursul anului 1969, școala avănd
în structura ei secții de contabilitate, merceologie, iar începănd cu anul 1972, a luat naștere și o
secție de administrație. În perioada anului școlar 1972 – 1973 liceul economic a fost integrat în
grupul școlar comercial Bacău. S-a construit un local nou de școală utilat cu laboratoare,
cabinete, ateliere școlare, două internate, două cantine care oferă elevilor condiții foarte bune
pentru studiere.
În anul 1967 a fost înființat în Bacău Liceul industrial de construcții care ar e 21 de clase
cu 694 de elevi și este introdus în grupul școlar de construcții. În 1971 s -a înființat liceul de
Poștă și telecomunicații care cuprindea în anul 1974 un număr de 340 de elevi în 10 clase. La
Moinești a fost dat spre utilizare liceul industri al de petrol care cuprindea 1229 de elevi la zi și
91 la seral. Din toamna anului 1973 mai precis prin luna septembrie învățămăntului liceal de
specialitate i s -au introdus în județul nostru alte 4 licee industriale : Liceul de mencanică Bacău,
Liceul energ etic Gheorghe Gheorghiu Dej, Liceul industrial pentru prelucrarea lemnului din
Comănești, Liceul textile din Buhuși135. În afară de liceele enumerate anterior în județul Bacău
au mai existat un număr de 14 licee care s -au dezvoltat individual fiind atăt ast ăzi căt și în timpul
perioadei socialiste licee de prestigiu.
1) Liceul nr 1. “George Bacovia ”

Lunga perioadă a socialismului și -a pus amprenta pe acest bătrăn liceu care acum mai
bine de 4 ani a sărbătorise 100 de ani de existență. În anul 1965 acesta funcționa cu 27 de clase, 1
015 elevi și 47 de cadre didactice. Baza materială a fost cu mult reabilitată : mai sunt adăugate
alte 4 săli de clasă, 2 laboratoare, 3 ateliere de industrie parctică, iar capacitatea căminului crește
la 180 de locuri, a cantine i la 80 de mese într -o serie. Anul 1970 se deosebește mai ales prin
schimbări calitative: o mai calculată repartiție a elevilor pe clase ( 1 039 elevi în 30 de clase), se
întemeiază o clasă specială de matematică ; din cele 57 de cadre didactice, 3 au grad ul I, 8 dețin

134 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, p p 182 – 186
135 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, p 156

54
gradul II, și 42 gradul definitiv. În cămin sunt 316 locuri, iar masa se poate servi de către 200 de
elevi într -o serie.
2) Liceul nr 2. “Vasile Alecsandri”
În anul 1965 liceul avea 18 clase cu 663 elevi și 40 de cadre didactice. Ultimul cincina l a
semnificat în existența școlii o reală cotitură. În decursul anului 1970 au fost 30 de săli de clasă,
3 laboratoare, căteva ateliere, sală de gimnastică și un cămin nou de 304 locuri. Aici își
desfășoară activitatea 1 062 elevi și 54 cadre didactice .
3) Liceul nr 3

Dat spre utilizare în anul 1961 cu menirea de a ușura accesul elevilor din zona – sudestică
a orașului, pentru care liceele mai vechi ( nr 1 și nr 2) erau prea departe, liceul a beneficiat de la
început de o bază materială acceptabilă : 16 să li de clasă, 2 laboratoare, 2 săli pentru ateliere
școlare, bibliotecă și alte anexe. Sala de sport a fost contruită în 1969. În anul 1965 liceul număra
1 076 de elevi iar în 1970 1 131 de elevi și profesori. Biblioteca număra peste 11 000 de volume.
4) Liceul nr 4. „Lucreți Pătrășcanu”

Acest liceu a primit în data de 15 septembrie a anului 1970 numele ilustrului om politic
Lucrețiu Pătrășcanu a fost înființat în luna septembrie anul 1961. I s -a construit local propriu în
1963 : 24 de săli de clasă, 3 labora toare și alte anexe. În 1965 avea 31 de clase, cu 1 160 de elevi
și 58 de cadre didactice iar în 1970 avea 49 de clase cu 1 806 de elevi și 66 de cadre didactice.
Pentru modul ireproșabil în care este organizată activitatea instructiv – educativă, școala a primit
vizita cătorva delegații străine ( din Republica Democrată Germană și Republica Populară
Ungară). Începănd din cursul aceluiași an elevii își vor publica creațiile în revista școlară proprie
intitulată „Gaudeamus”136.
5) Liceul de muzică și arte plastic

Înființat în luna septembrie a anului 1957 ca școală de muzică de 7 ani cu o secție de arte
plastice, este transformat în liceu la data de 1 septembrie 1965. Are local propriu din 1961 ( 20
de încăperi ), cu adăugări în 1970 ( alte 6 încăperi ). În 1965 avea 403 elevi iar în 1970 430 de
elevi. Cu elevii cei mai buni această școală este prezentă la Festivalul Republican al școlilor de

136 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, p p 188 – 189

55
muzică și al instituțiilor de artă la care a obținut premii la pian, vioară și violoncel. Prezența
școlii se face simțită și pe afișul de concert al Orchestrei simfonice a orașului ca și în
programele susținute în municipiu și în județ137.
Pentru eficientizarea structurii, organizării și conținutului învățămăntului liceal și tehnico
– profesional o deosebită import anță au avut plenarele C.C al P.C.R din iunie 1977 și decretele
207 și 208/1977 ale Consiliului de Stat, prin care s -au reglementat, în mod unitar, într -o găndire
nouă, structura, organizarea și conținutul învățămăntului liceal și tehnic profesional, în s trănsă
legătură cu dezvoltarea economică și socială a țării. Astfel, dacă în decursul anului școlar 1969 –
funcționează 14 asemenea unități, cu 21 655 de elevi, 3 licee agroindustriale, cu 2 096 elevi, iar 3
737 elevi sunt încadrați în 8 licee cu diferite specialități. Aceeași activitate a cunoscut și
învățămăntul profesional, care în anul școlar 1979 – 1980 activează în 15 unități, deținănd 4 190
elevi ; de asemenea la școlile de maiștri, în cele 7 unități de învățămănt seral, urmează cursurile
395 de oame ni ai muncii, iar 1 686 elevi, absolvenți ai treptei I de liceu, își realizează pregătirea
foarte amănunțită în meserie prin stagiu de practicant în producție.
În utlimul timp suntem martori la un proces multilateral de integrare a învățămăntului cu
cercetarea și producția, cerință foarte mare a unui învățămănt modern, ca efect al comenzii
sociale, al noilor cerințe educativ – formative impuse de locul și rolul pe care școala trebuie să -l
joace în formarea cadrelor indispensabile tuturor ramurilor act ivității economice și social
culturale. În conjunctura generală a acestui proces multilateral de sistematizare a învățămăntului,
de înfăptuire a sarcinilor cuprinse în Documentele Congresului al XII – lea al Partidului
Comunist Român, s -au desfășurat măsur i care au avut ca efect încheierea procesului de
revoluționare a învățămăntului liceal și tehnico – profesional. Reorganizarea liceelor a asigurat
cadrul organizatoric al introducerii învățămăntului cu cercetarea, producția și practica social
politică și a îndemnat multiple activități organizate extracunicular, cum ar fi : concursuri pe
meserii, concursurile pe obiecte de învățămănt, sesiuni de referate și comunicări științifice ale
elevilor membri ai cercurilor științifice – tehnice, mișcarea Știință – Tehn ică – Producție,
întrecerea „Tineretul factor activ în realizarea cincinalului revoluției tehnico – științifice”138.
Alături de celelate condiții educative (școală, familie etc) organizațiilor de copii și tineret
le sunt întrebuințate sarcini deosebit de i mportante pe linia educației comuniste a tineri generații.

137 Ibidem, pp 189 – 190
138 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, p 191

56
Organizația pionierilor din județul Bacău numără, în anul 1979, 609 unități și 3 257 detașamente
cu peste 90 000 de membri, iar Organizația „Șomii Patriei”, 1 859 grupe, cu aproape 39 000
membri. S unt vrednice de evidențiat acțiunile politico – educative atractive, diferențiate, cu
caracter tehnico aplicativ, cultural sportiv ș.a., dintre care unele au devenit tradiționale : „De la
comuniști învățăm cutezanța”, “Suntem nepoți de daci și de romani”, „Memoria Oituzului”,
„Sunt suflet din sufletul nemului meu” etc.
Pentru cultivarea înclinațiilor și aptitudinilor copiilor, în cele 7 clase ale pionierilor și
șoimilor patriei, precum și în școlile județului, există 3 437 cercuri tehnico – aplicative și
științifice în care activează 76 947 membri, reprezentănd 66% din numărul elevilor din clasele II
– VII, a căror activitate s -a concretizat în cele 1 500 de lucrări înscrise la faza județeană a
concursului de creație tehnică. O activitate susținută se desf ășoară și pe domeniu cultural artistic,
la faza de masă a celei de -a II – a ediții a festivalului național „Căntarea României ” luănd parte
aproape 75 000 de pionieri și șoimi ai patriei, membri ai celor 2 896 cercuri și informații.
Pionierii și șoimii p atriei participă cu ardoare și la acțiunile înscrise în ansamblul manifestărilor
din competiția națională „Daciada”, fiind cuprinși în 879 cercuri și informații sportiv – turistice,
1 435 cercuri de pregătire pentru apărarea patriei și bucurăndu -se de nume roase baze și piste
aplicativ – sportive. În școlile județului activează aproximativ 34 000 membri ai U.T.C.,
reprezentănd peste 40% din efectivul organizației județene Bacău a Uniunii Tineretului
Comunist, tineri care asistă cu bucurie la importante acțiu ni de muncă patriotică. Numai în anul
1979 tineretul studios a efectuat lucrări de muncă patriotică de peste 19 000 000 lei, din care
circa 500 000 lei lucrări finanțate139.

3.2 Învățămăntul superior

Învățămăntul universitar din Bacău a luat ființă în toa mna anului 1961, cănd pe baza
aprobărilor legale ale Ministerului Învățămăntului, se pun bazele Institutului Pedagocic de 3 ani
din nevoia absolută de a asigura pregătirea unor eșaloane de cadre didactice pentru disciplinele
deficitare în învățămăntul elem entar, gimnazial. Concomitent cu creșterea numărului de elevi și

139 Ibidem, pp 193 – 194

57
studenți ce urmau a fi școlarizați, s -au dat spre utilizare localuri noi, adecvate și dotate cu
instalațiile necesare.
Încadrarea posturilor cu cadre calificate ar fi întărziat mult consoli darea procesului
intructiv – educativ din școli dacă pregătirea profesorilor ar fi continuat să rămănă doar în seama
universităților din București, Cluj, Iași și Timișoara. De aceea autoritățiile au decis să hotărăt să
constituie instituțiile pedagocice de 3 ani, care să pregătească profesori, îndeosebi în
specialitățile limba și literatura romănă, limbi străine, matematică, fizică, chimie, științe naturale,
educație fizică etc., în raport cu organizarea planurilor de învățămănt și profilul catedrelor din
școlile de cultură generală. În anul universitar 1966/1967, față de 1938/1939, numărul
educatorilor a crescut de la 1819 la 14028, al învățătorilor de la 36 685 la 56 482, al profesorilor
pentru clasele V – VIII de la 3 270 la 73 586, al profesorilor pentru clasele IX – XI de la 5 424 la
13 542140. Primul rector al noii instituții de învățămănt superior, care a fost investit cu această
misiune de pionierat, a fost prof. dr Gh. Hassan, de la universitatea din Iași. Această, împreună
cu corpul didactic nou anga jat și personalul tehnico – administrativ, aveau să depună ani la rănd,
eforturi multiple și intense pentru crearea condițiilor necesare desfășurării optime a procesului de
învățămănt la toate facultățile și secțiile.
În anul 1977, institutul își schimbă numele în Institutul de Învățămănt superior și deține
următoarele specializării : 1) Facultatea de filologie ; 2) Facultatea de științe naturale și agricole ;
3) Facultatea de matematică și fizică; 4) Facultatea de istorie – geografie și 5) Facultatea de
educație fizică. Trebuie să evidențiem faptul că transformarea Institutului pedagogic de 3 ani în
Institutul Superior era nu numai o recunoaștere a eforturilor corpului didactic pentru asigurarea
unui nivel academic procesului de învățămănt, ci și rezultatul numeroaselor demersuri efectuate
pe cele mai diverse căi de către conducerea institului. Secția de limbi străine a pregătit personal
didactic pentru învățămăntul de toate gradele, iar secția de Educație fizică pentru învățămăntul
gimnazial și liceal. În a nii care au urmat înființării sale, așa cum s -a văzut, structura Institului a
cunoscut mutații relevante, atăt în sensul creșterii numărului de secții, a studenților și a cadrelor
didactice etc., într -o anumită perioadă, căt și al descreșterii ulterioare a acestora. Așa, spre
exemplu, Facultatea de filologie, pănă în anul 1974 ca lucra cu secții de 3 ani la cursurile de zi și
de 4 ani la cursurile fără frecvență. Începănd cu anul universitar 1974 – 1975, cănd a luat ființă

140 Tiberiu Căliman, C. GH. Marinescu, Bacăul Universitar 1961 – 1991 , Editura “Plumb ”, Bacău, 1995,
pp 20 – 21

58
Secția de engleză – franceză, de profil universitar, durata studiilor s -a schimbat ea fiind de 4 ani.
Tot în decursul aceluiași an universitar a luat ființă secția de instituitori cu o durată de studii de 2
ani, care a funcționat în cadrul facultății de filologie pănă în anul 1979.
Facul tatea de filologie a funcționat cu cele 7 secții ale sale în perioada 1961 – 1986, iar în
perioada 1986 – 1989 a fost reprezentată numai de secția An pregătitor – cetățeni străini, ceea ce
a constituit un declin, comparativ cu perioada anterioară141. Nu pute m trece cu vederea faptul că
învățămăntul superior nu ar fi avut rezultate foarte bune dacă nu ar fi existat un cadru didactic
bine pregătit, de aceea în cele ce urmează vom menționa și căteva detalii despre acest cadru
didactic. Una din grijile principale și constante ale conducerii Institutului și în ultimii ani a
Universității a fost alcătuirea unui personal didactic cu o temeinică pregătire de specialitate și
psihopedagogică, considerănd aceasta, cu legitim temei, condițional fundamentală a organizării
unui proces didactic, instructiv – formativ, de înaltă ținută academică. Realizarea acestui ideal
strategic s -a realizat pe două căi, și anume : pe de o parte, prin atragerea unui număr de cadre
didactice din centrele universitare Iași și București, fie cu funcția de bază, fie în cumul, iar pe de
altă parte, prin selecționarea și încadrarea la diferite discipline, mai ales în funcția de lector, a
unor profesori de prestigiu din învățămăntul liceal.
Trebuie să accentuăm faptul că îndeosebi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și
Institutul Politehnic „Gh Asachi” din Iași au acceptat să ia sub conducerea lor și să acorde un
sprijin multivalnet învăță măntului superior din Bacău, în mod special prin transferul unor cadre
didactice valoroase. Se necesită să evidențiem faptul că trei dintre rectorii care au condus
destinele învățămăntului superior din Bacău provin din centrul universitar Iași și anume : prof.
univ. dr. Gh. Hassan, conf. dr. Raluca Mocanu și prof. dr. Tiberiu Căliman. De asemenea, alte
cadre de conducere și anume: decani, șefi de catedră, secretari științifici ai Consiliului profesoral
sau ai Senatului etc. s -au format în cadrul școlilor ș tiințifice ale Universității ieșene. Conducerea
institutului s -a îngrijit să asigure, treptat, stabilizarea cadrelor didactice prin reducerea ponderii
profesorilor navetiști, cumularzi și încadrarea lor pe funcția de bază în învățămăntul superior din
Bacă u, pentru a determina, și pe această cale, ridicarea nivelului calitativ al procesului de
instrucție și educație a studenților142.

141 Ibidem, pp 22 – 23
142 Ibidem, pp 38 – 39

59
Calitatea procesului instructiv – formativ din Universitatea județului Bacău, eforturile
corpului didactic și competența acest uia se reflectă cu expresivitate în nivelul pregătirii
profesional – științifice, civice și deontologice a zecilor de mii de absolvenți care au fost atribuit
în învățămănt și producție în ultimii treizeci de ani. „Institutul Băcăuan s -a evidențiat, în de -a
lungul anilor, ca o însemnată școală de cadre cu înaltă calificare pentru industrie, pentru
învățămănt, pentru sportul de performanță ; profesorii formați în amfiteatrele Institutului duc azi
lumina cărții în satele și orașele județului, se constată prin c ercetări originale în cadrul
examenelor de grad, în consiliile pedagogice, în acțiunile Societății de Științe Filologice și al
Casei Personalului Didactic, lucrănd, competent și la cel mai înalt nivel, atenția culturii și
învățămăntului ; subinginerii noștr ii sunt cadre de încredere într -un județ cu o puternică industrie,
autori de brevete de invenții care aduc țării venituri însemnate; absolvenții secției de Educației
Fizică s -au impus ca profesori de înaltă ținută și performeri ce țin înălțată ștacheta spo rtului
romănesc, prin rezultate de excepție obținute în țară și peste hotare143”
O practică metodologică și sociologică importantă a acumulat fostul Institut Pedagogic
prin Cabinetul absolventului, origanism care a realizat permanentizarea legăturii dintre
absolvenții diferitelor facultăți și Alma mater, contribuind consistent la optimizarea integrării lor
în învățămănt, industrie și economie. După cum scotea în evidențiă prof. dr. Gh Hassan, rectorul
institutului, Cabinetul absolventului a reprezentat „o f ormă de organizare a relațiilor cu
absolvenții, fie prin corespodență, fie direct ” și care avea “ca obiect schimbul de experiență, de
impresii, urmărindu -se, în principal, dezvoltarea profesională, îmbogățirea cunoștințelor lor
didactice ” și științe de spe cialitate. În ceea ce privește programul de lucru, Cabinetul
absolventului a organizat a o dată pe an, în vacanța de primăvară, întălniri cu absolvenții din
învățămănt. Cu acest prilej, cadrele didactice și chiar absolvenții cu experiență pedagogică au
prezentat referate metodice privind activitatea didactică, instructiv – educativă, urmate de tratări,
confruntări de idei, schimburi de opinii și de experiență. De asemenea, unele dezbateri au fost
organizate pe secții de specialitate, la care au participat ș i studenți din ultimii ani de studiu.
Un alt contur de cunoaștere a problemelor cu care se confrună absolvenții institutului în
rețeaua de învățămănt de la sate și orașe sau în fabrici și uzine a constituit -o corespondența ;
trimiterea unor scrisori metodi ce de orientare din partea profesorilor metodiști, a catedrelor și
chiar a decanatelor și rectoratului. La răndul lor, din proprie inițiativă, absolvenții s -au adresat

143 Ibidem, p 56

60
profesorilor lor, cerăndu -le sfatul, solicităndu -se experiență, ori de căte ori s -au con fruntat cu
situații mai dificile, mai ales în etapele de documentare și de redactare a lucrărilor pentru
obținerea gradului I în învățămănt sau pentru susținerea examenelor de diferență sau de
licență144.

3.3 Cultură

În concordanță cu bogata cultură mater ială, pe teritoriul județului Bacău s -au descoperit
numeroase manifestări folclorice într -o multitudine de genuri și repertorii. O mare parte din
această valoroasă zestre spirituală s -a imortalizat din generație în generație, pănă la noi, fiind
evidențiată prin radio, televiziune sau disc și mai ales, prin mișcarea artistică de amatori. Din
vremuri de mult apuse s -au păstrat datini, obiceiuri, de unele sărbători de peste an, de momente
importante ale vieții familiale.
Vestigii ale trecutului, prin excelenț ă ritualuri și ceremoniale, ele își trag originile din
aspirațiile oamenilor de a -si explica lumea înconjurătoare, de a domoli și învinge puterile naturii
și a le pune în slujba lor. În județul Bacău, sărbătorile de iarnă sunt prilejuri ale desfășurării un u
bogat șir de datini. Ca și în alte zone etnografico – folclorice al României, cea mai importantă
datină legată de Anul nou este urarea „Plugușorul”, străvechi rit agrar de rodire. Trecerea spre
noul an este sărbătorit printr -o seamă de jocuri cu măști. Între acestea, cel mai important este
„Capra”, care cunoaște o mare răspăndire și un număr impresionant de variante în satele
băcăuane. Deși înțelesul misterios al acestor măști zoomorfe s -a pierdut de -a lungul timpului,
datina a supravițuit prin calitățil e ei artistice – teatrale. Costumul zoomorfic este realizat dintr -un
lăcier vrăstat, deschis în partea de jos ca o fustă, capra are cap de lemn și cornițe. Asemănător
jocului cu măști “Capra” este jocul „Cerbul”. Nelipsit dintre datinile cu care satele băc ăuane
întămpină sărbătorile de iarnă este jocul „Calul”, cunoscut și sub numele de “Căluțul”145. În acele
timpuri fenomenul cultural artistic băcăuan își dezvoltă liniștită personalitatea pe coordonatele
culturii romănești și ale specificului local, căpătănd tot mai expresiv amprenta modernității și a
imperativelor social – politice actuale. Institu țiile culturale și artistice din județ întrețin un viu și

144 Ibidem, pp 62 – 63
145 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, p p 222 – 223

61
bogat dialog cu valorile spirituale ale tezaurului național, activează schimbul reciproc dintre
creația populară și cea cultă, se preocupă de stabilirea științifică a culturii de masă.
Forma organi zatorică tradițională în cultura de masă a constituit -o căminul cultural. În
preioada anilor socialismului victorios destinele culturale au fost încredințate a unor organisme
de stat cu rază de acțiune locală. Astfel pănă în luna septembrie a anului 1971 a u funcționat
comitetele județene ( regionale, raionale ) și orășenești pentru cultură și artă, care erau
subordonate Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, respectiv consiliilor populare județean și
orășenești. Prin Decretul Consiliului de stat nr. 3 01 din 15 septembrie 1971 se creează Consiliul
Culturii și Educației Socialiste și respectiv Comitetele județene pentru cultură și educație
socialist ca organisme de partid și de stat care au sarcina de a organiza, pe bază de plan unitar,
întreaga activita te cultural – educativă pe raza județului. Desfășurăndu -și activitatea pe baze
obștești, sub directa călăuzire a comitetelor de partid și a consiliilor populare, s -au înființat prin
acelși decret comitetele pentru cultură și educație socilistă în municipii le Bacău, Gheorghe
Gheorghiu Dej și orașele Buhuși, Comănești, Moinești, Slănic – Moldova și Tărgu Ocna. Aceste
organisme au în fruntea lor un președinte și căte un vicepreședinte146.
Îndelungata luptă de renaștere culturală a tuturor localităților țării, inițiată și condusă de
Partidul Comunist Român în anii de Eliberare, a valorificat pretutindeni sub numeroase aspecte.
Lichidarea urmărilor nefaste al unei organizări culturale părtinită s -a desfășurat sigur și repede
netezind drumul spre așezarea unor noi edificii de a căror activitate beneficiază acum toate
păturile populației.

1. Teatrul Bacovia

La 1 octombrie 1944 este construit la Iași, pe lăngă filiala “Uniunii patrioților”, o secție
de teatru. Doi ani mai tărziu acest ansamblu se constitue în “Teatrul poporului”, instituție
profesionistă, de sine stătătoare, care -și propune să contribuie la răs păndirea pe o scară largă a
spectacolelor, organizănd turnee în cuprinsul Moldovei. Noul teatru nu vrea să fie o replică
adresată Teatrului Național, care în anul 1945 își reia activitatea, întreruptă pentru scurt timp de
evenimentele războiului.

146 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord) , Județul Bacău , Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, p 164 – 165

62
Teatrul a vea un personal alcătuit din 25 de salariați dintre care 19 actori. Sala, aceeași
care este utilizată și astăzi, se afla într -o elementară, dar putea asigura condițiile minime necesare
pentru spectacole. Sub podiumul scenei erau amenajate patru cabine, im provizații, aparținănd
fostului cinematograf, dar aproape distruse din neglijența vechii administrații147. Teatrul din
Bacău, al cărui colectiv artistic numără astăzi 35 de actori și -a îmbunătățit activitatea în perioada
anilor 1966 – 1970. O indicație asup ra extinderii volumului de activitate ne -o cifra spectatorilor
înregistrați în această perioadă, aceasta depășind annual, în mod constant numărul de 100 000.
Între diferiți ani numărul de spectatori înregistrează creșteri simțitoare.
Cu o statornică mențin ută din stagiunile precedente, au fost promovate piese inedite în
premieră pe țară ale unor dramaturgi autohtoni. O seamă de importante inițiative au mărit
prestigiul teatrului, lărgind seria relațiilor strănse dintre teatru și spectator. Spectacolele de
poezie, participări ale actorilor la diferite manifestări artistice din școli, întreprinderi și instituții
participarea membrilor colectivului la dezbaterea problemelor cultural – artistice de interes local
au înscris în mod temeinic în viața spiritual a ju dețului Bacău148.

2. Teatrul de păpuși

Teatrul a fost construit în decursul anului 1951. În cele două decenii de existență, Teatrul
a realizat 70 de premiere cu piese din dramaturgia originală romănească și străină, prezentate de
peste 6 300 de reprezentanți , adresate cu prioritate micilor spectatori, dar și spectatorilor adulți
vizionate de peste 1 450 000 de spectatori. Ansamblul de actori – mănuitori, înzestrat cu talent și
pasiune pentru arta păpușărească, a creat cu precizie și omogenitate artistică spec tacole ce au
îngăduit fiecărui interpret în parte creații remarcabile. În ultimii ani au fost prezentate spectacole
definite de cronicari ca pline de invetitate și căutări înnoitoare de mijloace și formule noi de
expresie scenică.
La cel de al III – lea Fe stival Internațional al Teatrelor de păpuși și marionete, București
1965, Teatrul din Bacău a prezentat în afara concursului un spectacol admirabil, apreciat de
specialiști ca fiind foarte interesant și înnoitor. Spectacolele prezentate beneficiau de aprec ierea

147 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 197 1, pp 218 – 219
148 Ibidem, pp 219 – 221

63
largă a spectatorilor mari și mici, a specialiștilor și cronicarilor din întreaga țară căt și din
străinătate – Ungaria și Cehoslovacia – unde teatrul a prezentat spectacole în anul 1970.

3. Orchestra simfonică

Devenită instituție de stat la 1 aprilie 1956 cunoscută sub numele de Filarmonica de stat,
sub protecția căreia va trece de la aceeași dată orchestra de muzică populară “ Plaiurile Bistriței ”.
Denumirea de Filarmonică i se va păstra pănă în anul 1970 cănd orchestra de muzică populară va
trece în cadrul Casei de Cultură a sindicatelor din Bacău.
Primul an al activității acestei Filarmonici a înregistrat 11 concerte și 4 020 auditori, al
doilea an însuma 19 concerte cu 4.222 auditori. Activitatea artistică e ste întărită apoi prin
apariția ca dirijori permanenți ai orchestrei a lui Eugen Pricope și Igor Ciornei. Apar acum
programe de sală cu explicații ale pieselor căntate în concerte și se înscriu în evidența instituției
primele concerte cu caracter educat ive al căror public este încorporat din răndul pionierilor și
școlarilor băcăuani. Anul 1958 aduce noi și evidențiate forme de activitate artistică în afara
concertelor simfonice propiu – zise și a celor cu caracter educative anterior amintite. Tot în
decursul anului își face apariția concertul simfonic popular și tot acum apar cele dintăi concerte –
lecții. În fiecare an numărul auditorilor crește, atingănd în anul 1965 cifra de 84 317149.

3. Muzeul de Istorie și artă

Acesta a fost dat spre folosință la data de 15 aprilie 1957. El a intenționat încă de la
început să valorifice patrimoniul istoric, artistic și spiritual al centrului Moldovei. În funcție de
realizarea acestui deziderat major, colectivul științific și -a înscris în agenda sa permanentă
demon strarea continuității elementului băștinaș din cele mai vechi timpuri pănă vremurile
moderene. Muzeul din Bacău a avut o contribuție nesemnificativă la conturarea profilului
geografic, istoric și cultural al arialului de răspăndire carpică, contribuții me nționate și în diferite
tratate de istorie150. Din 1963 s -a deschis Galeria de artă în care s -au organizat 125 de expoziții
românești și străine, vizitate de peste 250 000 de persoane. În ultimii 4 ani au fost organizate

149 Ibidem, pp 221 – 222
150 Ibidem, pp 226 – 227

64
expozițiile retrospective Nicu Enea, Aurel Băeșu și Ion Diaconescu, expoziții care au fost
itinerate și alte orașe, făcănd ca opera celor trei artiști moldoveni să fie cunoscută de un public
tot mai larg151.
Instituția care era cea mai bine cunoscută de public este biblioteca. Bacăul, altă dată
semianalfabet, cunoștea în acele timpuri socialiste o rețea densă de biblioteci publice. Astfel,
avem o bibliotecă județeană care deservește și municipiul Bacău, o bibliotecă municipală la
Gheorghe Gheorghiu Dej, 5 biblioteci orășenești, 80 de bibliot eci comunale cu 89 de filiale
sătești. Pe lăngă acestea mai există 12 biblioteci cu caracter enciclopedic în cadrul sindicatelor
salariaților și alte 4 biblioteci ale cooperației meșteșugărești. Întreaga rețea a bibliotecilor publice
de stat însuma un fond de carte de peste 1 215 000 volume la 1 ianuarie 1974, din care aproape
415 000 la bibliotecile urbane. Creșterea continuă a fondului de carte a atras după sine și un mare
număr de cititori. La 1 ianuarie 1974 erau peste 109 000 de cititori, din care mai bine de două
treimi în mediul sătesc. Muzeul de științele naturii din Bacău a fost dat spre utilizare pentru
publicul larg în decursul anului 1959. În toamna anului 1966 se deschide expoziția de bază a
muzeului în str. Karl. Marx nr. 2152. Muzeul băcăuan de științele naturii și -a îndeplinit cu victorie
și rolul de valorificator al tradițiilor științifice progresiste din țara noastră, prin organizarea la
Racova a expoziției memoriale „Ion Borcea”
Deși la început muzeul nu avea nici un fel de colecție, acestea sunt astăzi organizate pe
profiluri cuprinzănd peste 200 000 de piese. În cei aproape 15 ani de activitate, colectivul de
muzeografi a luat parte cu lucrări la peste 10 sesiuni de comunicări științifice, organizate cu
diverse împrejurări, la care au fost prezentate 29 de lucrări originale. De asemenea, specialiștii
muzeului au luat parte cu lucrări la 4 reuniuni internaționale organizate de U.R.S.S., R.P.
Ungară, Elveția și Italia. Peste 60 de lucrări au văzut lumina tiparului în reviste de specialitate
din țară și de peste hotare. În decursul anului 1971 muzeul începe schimbul de material științific
cu instituții similare din străinătate, ajungănd astăzi ca această colaborare să se facă cu aproape
40 țări. În cadrul acestui schimb, colecția muzeului s -a mă rit cu peste 10 000 coli de ierbar.
Printre acțiunile cu caracter practic se mai numără și organizarea simpozionului “Poluarea și
măsurile ce trebuie luate” (1970) și „Valorificarea tradițiilor progresiste ale marilor bilogi

151 Ibidem, p 228
152 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord) , Județul Bacău , Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, p 166

65
romăni” (1974) care au reunit numeroși oameni de știință153. Pe lăngă acțiunile cu caracter
deosebit întreprinse de muzeografii băcăuani se numără alcătuirea unei colecții de prestanță
națională ca „Flora exiccata Bacoviensis”, colecțiile de briofite și licheni, ori colecția realizată
prin schimbul de material cu instituțiile indentice din străinătate, care reprezintă cel mai mare
patrimoniu existent la muzeele din țara noastră. Cadrele de specialitate ale muzeului au
desfășurat, în comunele județului Bacău, peste 600 de activități cu car acter materialist – științific
și cultural educativ prin conferințe, simpozioane, brigăzi științifice, caravane muzeistice etc.,
contribuind îndeplin la formarea conștinței materialiste a oamenilor.
Întreprinderea cinematografică a județului Bacău. Între f ormele configurațiile lărgirii
orizontului de cunoștințe și formare a conștiinței omului de tip nou, filmul se știe are un rol
foarte important. Plecănd de la acest criteriu, politica culturală a partidului și statului nostru s -a
orientat și spre evoluția acestei ramuri de activitate, cinematografia cunoscănd în această
perioadă, un drum dinamic, ascendent. Spre exemplu dacă în anul 1948 în județul Bacău existau
35 de cinematografe urbane și rurale, la care au fost prezentate 7 820 de spectacole, vizionate de
530 000 de persoane, după numai un deceniu numărul cinematografelor din județ a crescut pănă
la 46, fiind prezentate peste 20 000 de spectacole, vizionate de aproximativ de 5 600 000 de
spectatori. Aceste succese remarcabile au fost posibile datorită sp oririi continue a bazei
materiale, contretizate în edificarea a 5 noi cinematografe orășenești deschiderii numeroaselor
săli de cinema în satele județului nostru, ca și dotarea cu mobilier și aparatură.
Centrul de librării Bacău are activitate înterjudețeană pe raza județelor Bacău și Neamț.
Interesul sporit pentru carte se evidențiază și prin completarea permanentă a bibliotecilor
persoanele cu noutățile editorile. Astfel, numai în anul trecut, prin cele 28 de unități al centrului
de librării din Bacău a fost difuzată carte social – politică, tehinco – științifică, beletristică, de
artă și sport în valoare de 6 milioane lei, iar prin difuzarea cărții la locul de muncă de 1 700 000.
Activitatea centrului de librării nu se reduce numai la difuzar ea cărții. Poate fi considerată ca o
veritabilă instituție culturală avănd în vedere ca organizează nenumărate lansări de cărți ale
scriitorilor băcăuani sau din alte părți atăt la Bacău și la Piatra Ne amț căt și la Gheorghe
Gheorg hiu Dej, Roman, Slănic Mo ldova, Tărgu Ocna. Bacăul a fost primul județ din țară care a
organizat un salon al cărții, din care s -au consumat trei ediții succesiv, începănd cu anul 1972.
Un rol foarte important în promovarea științei și culturii în răndul celor mai variate categorii

153 Ibidem, pp 170 – 171

66
profesionale îl au cursurile universităților populare154. Pe lăngă universitățile populare existente
în fiecare municipiu și oraș din județul Bacău, în actualul an de învățămănt au funcționat 29 de
universități populare sătești, totalul fiind de peste 5000 de cursanți din satele băcăuane . Pentru
permanenta informare a oamenilor muncii cu realizările județului nostru și ale țării, în județul
Bacău își desfășoară activitatea 15 centre de radioficare ce dețin peste 80 de localități și la care
sunt abonați pest e 24 000 de cetățeni. În afara acestor centre, în întreprinderile industriale,
șantierele de construcții și unitățile socialiste din agricultură județului Bacău își mai desfășoară
activitatea 95 de stații de radio – amplificare.
Mișcarea artistică de amat ori care face parte din componenta culturii noastre își aduce un
aport tot mai substanțial la evoluția multilaterală a personalității omului societății noastre. Cele
mai improtante tradiții progresiste au statornicit în județul nostru formații artistice de diverse
genuri, care, în confruntarea cu publicul spectator tot mai riguros au devenit mai mereu o
preocupare majoră în realizarea actului de cultural – artistic. Ca o cerință a îndrumării metodice a
mișcării artistice de amatori a fost constituită Casa d e creație din Bacău. Prima faptă de
amploare este participarea la concursul coral „Gavril Galinescu”. În anul 1966, Casa de creație
din Bacău organizează primul festival de teatru folcloric din țară, la care formațiile din județul
Bacău au scos în evidenț ă cu succes teatrul popular haiducesc și obiceiurile de iarnă. De la
începutul anului 1969, festivalul folcloric băcăuan se organizează de către Centrul județean de
îndrumare a creației populare anual, la Slănic Moldova, unde are loc o frumoasă confruntare a
valorilor folclorice locale cu cele din alte zone ale patriei. Printre inițiative se înscriu : în anul
1968 festivalul „Sub cer, cu căntece și flori”, în anul 1969 „Dialog pe aceeași scenă”, în anul
1971 festivalul concurs „Retorta de cristal ”, în munic ipiul Gheorghe Gheorghiu Dej și „Toamna
muzicală băcăuană” în Bacău.
Printre rezultatele lăudabile obținute de formațiile cultural – artistice băcăuane, un loc
aparte îl are obținerea premiului I și a medaliei de aur către Casa de cultură din Tărgu Ocna l a
prima ediție a Festivalului național de teatru „Ion Luca Caragiale”, marele premiu a fost obținut
de clubul „Constructorul” din municipiul de pe Trotuș la cea de a doua expoziție de teatru, locul
II fiind luat de căminul cultural din Șolonț. Șirul distin cțiilor obținute de formațiile băcăuane de
teatru în cadrul Festivalului de continuă acordarea premiului III de către păpușarii căminului din
Răcăciuni. Un titlul cu măndrie pentru județul Bacău îl constitue faptul că din cele 17 teatre

154 Ibidem, p 172

67
populare existente în întreaga țară, două se găsesc în județul Bacău ; este vorba de teatrul popular
din municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej, care la competițiile de pănă acum a obținut de două ori
locul I și teatrul popular din Slănic Moldova care și acesta a obținnut doar oda tă locul I la
Festivalul național de teatru155.
La concursurile republicane ale brigăzilor artistice de agitație, formația căminului cultural
din comuna Răcăciuni a primit doar odată locul I și mai tărziu locul II pe țară, căminul cultural
din Dărmănești loc ul al II – lea, iar căminul cultural din Glăvănești locul al III – lea pe țară. De
asemenea, la cel de -al X – lea concurs artistic republican „Omagiu Partidului”, desfășurat la
București în primăvara anului 1971, s -au evidențiat și formațiile băcăuane. De altfel, fanfara
căminului cultural din Corbasca și echipa de dansuri a căminului cultural din Izvorul Berheciului
obțin mențiuni, corul sindicatului Întreprinderii postav din Buhuși obține premiul al III – lea,
marele premiu și titlul de laureat revenindu -i orchestrei de muzică populară a cooperativei
meșteșugărești “Muncă și Artă” din județul Bacău, în vreme ce ansamblul de estradă al
sindicatului Trustului de construcții industirale din muncipiului Gheorghe Gheorghiu Dej și
formația de dansuri a cooperat ivei meșteșugărești “Tehnica” din Bacău obțin locul al III – lea.
Participarea echipelor băcăuane la concursurile artistice ale formațiilor muzicale a avut ca
rezultat obținerea locului I pe țară de către corul căminul cultural din Oituz, locul al III – lea de
către corurile căminului cultural din Răcăciuni și al clubului C.F.R din Bacău. De asemenea, la
concursul desfășurat în anul 1968, ansamblul de estradă al Casei de cultură „Vasile Alecsandri”
din Bacău a obținut medalia de aur și titlul de laureat, a nsamblul de balet a obținut locul al II –
lea, în timp ce ansamblul folcloric al aceleiași instituții a obținut locul al III – lea. Formațiile
artistice de amatori din județul Bacău s -au susținut și dincolo de limitele țării, fiind mesagerele
folclorului m oldovenesc și arătănd lumii puterile spirituale ale căntecului și dansului romănesc.
Deci, în decursul anului 1971, orchestra de muzică populară a cooperativei meșteșugărești
„Muncă și Artă” din Bacău a obținut marele premiu la cel de -al XIII – lea concurs internațional
organizat în Belgia, ansamblul de căntece și dansuri populare al întreprinderii de postav din
Buhuși a participat la festivalul internațional de folclor organizat, în 1972, la Rudolstadt,
ansamblul de căntece și dansuri „Bistrița” a efectuat turnee în R.P. Ungară (în 1971 și 1974) și

155 Ibidem, pp 172 – 174

68
R.P. Bulgaria (în 1973), iar ansamblul folcloric „Busuiocul” al căminului cultural din Corbasca a
participat, în vara aceluași an, la Festivalul de folclor de la Ohrid (R.S.F. Iugoslavia)156
Împreună cu Centrul ju dețean de îndrumare, un rol important i -a revenit Școlii populare
de artă din Bacău în buna desfășurare a mișcării artistice de amatori. Școala populară de artă a
luat naștere în anul 1960 și a evoluat continuu. Acum, după 14 ani de la înființare, școala d ispune
de organizarea a 20 de clase în care sunt cuprinși aproape 800 de elevi, care analizează arta
plastică, teatru, muzică și brigada artistică de agitație. Clasele școlii funcționează atăt la sediu,
căt și în mijlocul județului ; clasele externe de arti zanat popular fiind cuprinse în activitatea
productivă a cooperației meșteșugărești ori a cooperativelor agricole de producție. Pe lăngă
numeroasele distincții obținute de elevii școlii la diferitele festivaluri și concursuri, t rebuie să
semnalăm contribuț ia școlii populare de artă la înfrumusețarea județului Bacău, materializată în
superbele făntăni sculptate de la Răcăciu ni, Onișcani și Buhuși, poarta l iceului pedagogic, scena
și băncile din Parcul Trandafirilor din Bacău, ansamblul sculptural din Parcul Libertății.
Bineînțeles că nu putem omite faptul că 30 de absolvenți ai Școlii populare de artă din Bacău au
urmat Institutul de artă teatrală și cinematografică „Ion Luca Caragiale”, alți 10 absolvenți ai
școlii băcăuane fiind studenți în cadrul aceluiași institut. Printre acțiunile de profil ale județului
se numără :
„Zilele culturii călinesciene” în municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej, inițiată în 1967, cu
un program multilateral literar – cultural – artistic, din 1972 condusă de Societatea literar –
cultu rală „George Călinescu”.
„Memoria Oituzului” organizată anual de către C.J.C.E.S și Societatea culturală cora –
artistică „Răsunetul Oituzului”.
„Festivalul literar – artistic George Bacovia” bienal inițiat în 1971 condus de C.J.C.E.S.,
în parteneriat cu Uniunea scriitorilor din Republica Socialistă România
„Gala recitalurilor dramatice și colocviul criticilor de teatru” inițiat în anul 1971, de către
Comitetul Municipal Bacău pentru cultură și educație, din care s -au consumat doar două ediții
„Salonul cărții” organizat pentru prima dată în anul 1972 și condus de C.J.C.E.S,. Centrul
de librării și Centrala cărții, s -au organizat pănă în acest moment 3 ediții
Nu putem încheia acest capitol fără să amintim că din august 1964 – odată cu a XX – a
aniversare a eliberării de sub dominația fascistă apare în județul Bacău revista de cultură

156 Ibidem, p 175

69
„Ateneu” în jurul căreia s -a format o esență de scriitori, prozatori, critici, dramaturgi înscriind
județul Bacău printre primele din țară cu astfel de activitate culturală. Pănă în luna mai a anului
1974, revista a avut apariție lunară, de la această dată dată a avut o apariție trimestrială.157

157 Ibidem, pp 175 – 176

70
CAPITOLUL V
SĂNĂTATE

Concomitent cu obiectivul societății socialiste, care consfințește omul ca supremă valoare
socială, Partidul Comunist Romăn a pus în discuție problema ocrotirii sănătății publice la rangul
de politică de stat, plasănd -o printre obiectivele de bază ale programului de construire a societății
socialiste multilateral dezvoltate. În cele peste trei d ecenii care au trecut de la eliberarea țării
noastre, politica de ocrotire a sănătății oamenilor muncii a fost îndrumată de către lichidarea
grelei situații sanitare moștenite de la sistemul burghezo moșieresc, către asigurarea unei
asistențe medicale larg accesibile și către evoluția și perfecționarea întregii rețele de ocrotire a
sănătății publice. Pentru efectuarea acestor obiective s -au făcut strădănii foarte importante în
vederea creării unei baze materiale corespunzătoare, alocăndu -se în fiecare an, d in bugetul
statului, sume din ce în ce mai importante pentru ocrotirea sănătății158.
Față de cele două circumscripții sanitare din anul 1938, în anul 1960 existau 8
circumscripții sanitare, în anul 1965 erau 12 circumscripții, iar în 1970 au fost 14 circums cripții
sanitare urbane, care sunt utilate cu cadre pentru deservirea populației. La Bacău sunt utilizate 10
cabinete de întreprindere cu medici care acordă asistență medicală la locul de muncă ocupăndu –
se îndeaproape de rezolvarea problemelor de morbidita te specifică. Asistența ambulatorie de
specialitate este acordată la Policlinica de adulți, Policlinica de copii și Policlinica T.B.C care
permit o mare accesibilitate pentru populația județului Bacău. În perioada 1965 – 1970
Policlinica de adulți Bacău și -a mărit spațiul considerabil în urma supraetajării și eliberării
cabinetelor ce au fost anterior ocupate de stația de recoltare și conservare a săngelui, fapt care a
dat voie creării unei funcționalități sporite a tuturor cabinetelor de specialitate159.
Asistența stomatologică, defectuasă pănă în anul 1963, capătă în perioada 1965 – 1974 o
bază materială modernă printr -o multitudine de asistențe dentare pentru copii și adulți, cu un
număr suficient de cabinete și laboratoare. Asistența de specialitate în sta ționar, acordată în anul
1938 în 110 paturi, ajunge în anul 1965 în cadrul Spitalului unificat la un număr de 1 140 de
paturi, repartizate în 10 secții. Spitalul T.B.C dispune și el de un număr de 115 paturi160. O

158 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, p 181
159 Ioan Ichim (coord), Municipiul Bacău, Întrepriderea Poligrafică, Bacău, 1971, p p 241 – 242
160 Ibidem, pp 242 – 243

71
caracteristică a județului Bacău este aceea că există o permanentă preocupare pentru acordarea
unei asistențe medicale căt de căt acceptabile161. Rețeaua unităților sanitare este formată din data
de 1 ianuarie 1968 din : 15 spitale, 1 sanatoriu T.B.C, 129 de circumscripții medico – sanitare, 29
de disp ensare, 13 policlinici, 55 de case de nașteri, 41 de farmacii. În unitățile de asistență
medicală din județ sunt 3 700 de paturi, revenind în medie la 1 000 de locuitori 6,1 paturi.
Unitățile sanitare sunt deservite de peste 4 300 de cadre sanitare cu preg ătire superioară, medie și
elementară. La un medic revin în medie 1 033 locuitori. La începutul anului 1968 rețeaua de
asitență socială a județului Bacău cuprindea 3 cămine – spital de adulți neuropsihici cu o
capacitate totală de 415 locuri, 1 cămin – spital de bolnavi cronici, cu o capacitate de 60 de
locuri162.
În vederea unei bune organizări a ocrotirii sănătății și a adaptării acesteia la condițiile și
cerințele noii societăți, dispensarul comunal a devenit un puternic centru de asistență sanitară
pentru populația rurală, aceștia beneficiind de medicină generală, de pediatrie și stomatologie. Pe
lăngă dispensarele medicale mai sunt în funcțiune puncte farmaceutice, iar în unele comune și
puncte de laborator. O dezvoltare inportantă a fost obținută în asig urarea asistenței medicale de
specialitate în cadrul spitalelor și policlinicilor163. Tot în perioada socialistă (1965 – 1989) se
susținea pentru ocrotirea sănătății că alimentația trebuie să fie căt mai naturală, toate produsele
alimentare erau producție au tohtonă deoarece se dorea ca cetățeanul să fie ferit de orice boală sau
profunde tulburări ale întregului metabolism, care pot cauza un întreg cortegiu de suferințe
fiziologice și patologice. În extrema cealaltă, supraalimentarea duce în marea majoritate l a
obezitate cu o serie de consecințe grave pentru organism164 .
În această circumstanță se înscrie în toată această perioadă, preocuparea constantă pentru
dezvoltarea și întărirea ocrotirii sănătății populației, preocupare clasată printre țelurile de bază
ale programului de construire a noii formări socialiste, concepție ilustrativ sintetizată de Nicolae
Ceaușescu, secretarul gen eral al partidului, la plenara C omitetului Central al P.C.R din octombrie
1967 unde se menționează faptul că : „Este cunoscut că înt reaga politică a partidului, a poporului,
că satisfacerea cerințelor cetățenilor este țelul suprem al partidului nostru comunist. Vorbind de

161 Octav Cozmanca (coord), Județele și Orașele Romăniei în cifre și fapte volumul I, Tiparul executat la
S.C. „Universul ” S.A, București, 1994, p 140
162 Conf. Univ. Dr. Gheorghe P. Apostol, Bobocea Gheorghe (coord), Județele Romăniei Socialiste,
Editura Politică, București, 1969, p p 94 – 95
163 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, p 185
164 Ioan Safta, Cultul Sănătății , Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 52 – 53

72
bunăstarea omului, a poporului, pornim de la premisa că o latură importantă a acesteia este
ocrotirea sănătății”. S copurile științifice stabilite în corelarea cu întreaga perspectivă de
dezvoltare a țării, o concepție nouă în organizarea ocrotirii sănătății, bazată pe principiile
medicinei socialiste, creșterea accesibilității preocupărilor pentru medicina preventivă,
planificarea dezvoltării bazei materiale și de cadre, în scopul satisfacerii căt mai bune a
necesităților întregii populații165

165 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord) , Județul Bacău , Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, p 194

73
CAPI TOLU L VI
TURISMUL

În județul Bacău, ca de altfel în întreaga țară, primele îngrijiri apar la sfărșitul secolului al
XIX –lea sub forma pelerinajelor în munți, la stăne, schituri și mănăstiri166. Suprafața județului
Bacău se bucură de un relief variat, în mare parte muntos și deluros. Văile adănci sau luncile
largi cu vegetație abundentă, lacurile făcute de măna omului pun accent pe diversitatea formelor
de relief și dau un farmec aparte județului Bacău. Bogăția de ape a județului Bacău, precum și
panta destul de ma re a reliefului au dus la apariția, în peisajul zonei, a cătorva lacuri de
acumulare, destinate producerii de hidroenergie. Aici discutăm despre lacurile de acumulare de
la nord de Bacău, pe apa Bistriței sau pe răul Uz. În viitorii ani se va amenaja, în a celași scop,
Valea Siretului. Dintre lacurile de agrement din județ, cel mai mare și cel mai apreciat este cel de
la Belci ( din apropierea municipiului Gheoghe Gheorghiu Dej), pe răul Tazlău.

6.1 Stațiuni Balneoclimaterice

Așezată într -o frumoasă depre siune, stațiunea balneoclimaterică Slănic Moldova este
cunoscută și sub numele de “Perla Moldovei”, fiind apreciată pe plan intern și international, ca
urmare a așezării sale și a factorilor terapeutici; factorul cel mai însemnat fiind existența celor 21
de izvoare de ape minerale, deosebit de folositoare în tratarea unor boli interne. Această stațiune
se regăsește în centrul Moldovei, la 18 km de orașul Tărgu Ocna, pe valea răului Slănic, stațiune
este împodobită cu versanți împăduriți. Ea se află la o alt itudine de 530 m, cu un climat de
tranziție între cel de coline și cel subalpin, cu veri nu prea călduroase și ierni nu prea blănde, cu o
presiune atmosferică în general redusă, media anuală fiind de 720 mm. Umiditatea este mai
abundentă în lunile mai și a ugust, luna septembrie fiind un aer pur bogat în aerosoli rășinoși și
aromați de pădure și ioni negativi de oxigen.
Principala avere a stațiunii Slănic Moldova o constituie izvoarele minerale cu ape
clorurobicarbonate, sodice, carbogazoase, ușor sulfuroase , atermale, folosite în cura internă și în
cea externă. Stațiune mai dispune și de un hotel categoria I, cu 176 locuri și restaurant. Ca

166 Bratu Păun, Pintilie Rusu (coord) , Județul Bacău , Întreprinderea Poligrafică, Bacău, 1974, p 203

74
posibilități de agrement, stațiunea beneficiază de o casă de cultură, un cinematograf, teren de
sport, sală de popicări e, o filială de turism dotată cu autocare și microbuze pentru efectuare de
excursii cu durate diferite în zonele cele mai bogate în obiectivele turistice și în frumuseți
naturale. În anul 1980, ca urmare a unei dezvoltări continui stațiunea va putea găzdiu 4 000 de
persoane într -o serie. La 18 km de stațiune sa află mina de sare Salina Tărgu Ocna, în interiorul
căreia este amenajat un santoriu subteran pentru efectuarea tratamentului de mare eficacitate d e
către bolnavii de as m bronșic
Microstațiunea Moinești este amplasată în partea de nord – vest a județului Bacău, la o
altitudine de 470 de m, are o climă plăcută și un grad scăzut de poluare. În perimetru său există
10 izvoare de ape minerale, fără amenajare specială167. Indicațiile terapeutice sunt; a fecțiuni ale
aparatului locomotor, boli ginecologice, dermatoze cronice, toate numai în cură externă.
Tratamentul se efectuează în cadrul băii comunale, utilată cu 17 căzi. Momentan este utilizată
numai de localnici, în perioada 15 mai – 15 septembrie. Pen tru cincinalul următor este prevăzută
construirea unui hotel confort I cu 100 de locuri, a unui restaurant și a unei baze proprii de
tratament.
Stațiunea Poiana Sărată este situată pe Valea Oituzului, în zona colinară la o altitudine de
450 m, cu o climă m oderată. Se află la 33 de km de municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej, spre
Brașov. Un element eficient oferit de cadrul natural în constitu ie apele minerale, asemănătoare
celor de la Slănic Moldova. Cele 10 izvoare cartate cu indicație pentru tratarea bolilor reumatice,
nefiind amenajate, sunt utilizate numai de localnici în perioada iulie – august.
Stațiunea Tărgu Ocna este așezată în lunca Trotușului, la o altitudine de 280 m. Are o
climă moderată, între cea specifică zonei de dealuri și de munții mijlocii. Stațiunea se află la 14
km de municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej, deținănd propria gară. Dispune de 7 izvoare folosite
în tratarea bolilor reumatic e, administrate într -un pavilion cu 24 de căzi pentru băi calde, care
funcționează numai vara. Obiectivele tur istice ale acestei zone sunt : Monumentul Eroilor de pe
Măgura și Cireșoaia, barajul și lacul de acumulare de pe Valea Uzului, la 28 de km, biserica
Răducanu, unde este înmormăntat Costache Negri, parcul dendrologic de la Dofteana168.

167 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 248 – 249
168 Ibidem, pp 249 – 250

75
6.2 Monumente istorice și arhitectonice

Biserica Precista din Bacău, este construită în anul 1491 de către Alexăndrel, fiul lui
Ștefan cel Mare, pe un plan triconic, cu pronaos supradimensionat în lărgime, este un monument
reprezentativ pentru seria bisericilor de oraș ridicat e în vremea lui Ștefan cel Mare.
Curțile Domnești din Bacău, care sunt amplasate în partea de nord – est de Biserica
Precista, datănd din timpul lui Ștefan cel Mare. Amenajate muzeistic în anul 1973, ruinele
vechilor curți cuprind un ansamblu de încăperi din piatră brută.
Mănăstirea Cașin, ctitorie a lui Gheorghe Ștefan Voievod, a fost ridicată în anul 1656,
este o copie aproape fidelă a bisericii Golia din Iași.
Mănăstirea Răducanu din Tărgu Ocna, zidită de Nicolae Buhuși, mare logofăt la 1664, a
fost r efăcută și împodobită de Radu Răducanu Racoviță. Este un monument reprezentativ pentru
barocul tărziu moldovenesc.
Hanul de la Gura Orbicului (lăngă Buhuși), construcția de formă dreptunghiulară, cu
pereții din cărămidă, ridicat în sec XVIII. Se numără pr intre cele mai păstrate hanuri
moldovenești de tip rateș.
Case vechi : Palatul Ghica, secolul XIX, în localitatea Comănești ( în timpul lui Nicolae
Ceaușescu se numea casa pionierilo), Castelul prințesei Știrbei, în localitatea Dărmănești ( unde
vara era a menajată o tabără pentru elevi) ; Casa Rosetti, ce datează din anul 1840, în localitatea
Căiuți, astăzi cămin cultural, Casa Tescanu, în care a locuit și a creat un timp George Enescu169.
Pe teritoriul județului Bacău, unde și -a făcut simțită prezența mișca rea muncitorească s -a
afrimat încă din ultimele decenii ale secolului trecut se cunosc o serie de locuri istorice legate de
lupta Partidului Comunist Romăn și de mișcarea democratică și revoluționară din România.
Documentele atestă următoarele lucruri : În județul Bacău, pe strada Ștefan cel Mare nr. 145 a
existat o casă conspirativă, folosită între anii 1936 – 1944 de Comitetul Județean Bacău al P.C.R.
În această casă aveau loc ședințe ale organizației locale se difizau materiale de partid, se
străngeau ban i, alimente pentru ajutoarea comuniștilor închiși170.
Creația populară de pe plaiurile băcăuane se definesc printr -o marcantă originalitate în
peisajul etnografic și folcloric al României, atestănd o deosebită sensibilitate artistică. Ea se

169 Ibidem, pp 250 – 251
170 Ibidem, p 253

76
caracterizează p rin trăsături și forme de exprimare de real interes atăt pentru cercetătorul foarte
bine pregătit, căt și pentru turistul gata să guste din frumusețile descoperite pe plaiurile băcăuane.
Prin căntec și dans, prin încrustațiile de lemn și piatră, prin model ajul în lut, prin obiceiurile și
datinile care celebrează momentele cele mai valoroase al istoriei și vieții mereu cu un substanțial
aport la marele act patriotic de căntare a României. Valea Trotușului, Valea Tazlăului, Valea
Siretului, Valea Berheciului și Valea Zeletinului configurează vatra etnografică și folclorică
băcăuană, în care, pe fondul străvechi de cultură populară, se pot citi însemnele firești ale
modernității în procesul evoluției complexe a Romăniei contemporane171. Pe Valea Trotușului
întăln im elemente de o unicată frumusețe, unitare ca subiect dar foarte diferite ca formă de
manifestare. Dacă facem referire la obiceiurile întămplătoare de la anumite evenimente de
familie sau la cele legate de sărbătorile de iarnă, ele sunt în general la fel, la fel am putea spune și
dacă ne raportăm la un spațiu mai larg, dar foarte evidente mai ales ca formă de manifestare de la
un sat la altul, de la o vale montană la alta, de la zona montană la zona subcarpatică. Obiceiurile
legate de sărbătorile de iarnă „bătaia ursului”, „încontrarea cetelor” sau „ceata cetelor”, cum i se
spune în diferite sate în schimb fiind foarte mult apreciată pe plan național, diferă numai ca
formă de manifestare, dar și ca tematică de la un loc la altul.
Desigur prima formă de d emonstrație este cea mai veche și desigur cea mai valoroasă. Ea
este specifică satelor din depresiunea Dărmănești și este de cea mai autentică valoare artistică în
comunele Dărmănești și Dofteana. În comuna Dărmănești cetele se organizează pe sate și după
vărsta participanților . Toate acestea se încheie printr -un dans comun al urșilor, măștilor și
irozilor, o cu totul adevărată dezlănțuire de energie și pitoresc, presărată cu amuzamentul
măștilor ce.i reprezintă pe țărani, perceptori, jandarmi, comercianți etc., într -o unitate de acțiune
bine găndită și pusă la punct172. Valea Tazlăului oferă turiștilor un registru variat de obiecte din
ceramic neagră, măști populare, lucrări artistice în lemn, cum sunt vestitele porți sculptate de
meșterii din localitatea Ber zunți. Aceste porți de mari dimensiuni încăntă ochiul prin frumusețea
crestăturilor, o dantelărie de ornamente realizate cu migală, pasiune, pricepere și multă dragoste
pentru furmos. La Berzunți meșteșugul acesta a dobăndit o evoluție intense în ultimele decenii.
“Generațiile” de porți berzunțene sunt cu adevărat o istorie sculptată a sensibilității oamenilor
din această zonă, exprimată foarte clar în imagine tonică și pură a „pomului vieții”, metaforă a

171 Ibidem, p 254
172 Iulia Văcărașu, Valea Trotușului , Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 161 – 162

77
unui motiv principal în cultura populară romănească, cel al tinereții fără de bătrănețe și al vieții
fără de moarte.
Concordant intesificării circulației turistice interne și internaționale, turismul românesc
și-a creat o bază materială deosebit de puternică. Rețeaua O.J.T Bacău cuprinde peste 4 000 de
locuri de cazare în vile, hoteluri, popasuri turistice, case particulare. Județul Bacău beneficiază
de complexe moderne atăt în orașul Bacău căt și în municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej, Slănic
Moldova primesc anual peste 60 000 de pacienți din țară și de pest e hotare173.

173 Dr Pintilie Rusu (coord), Județul Bacău, Editura Sport – Turism, București, 1980, pp 254 – 255

78
Concluzii

De ce este necesar studiul monografic al unui județ? De ce este utilă scrierea și editarea
monografiei unui județ ?
Prin cercetările efectuate mi -am dat seama cât de important este studiul monografic al
unui județ în cunoașterea istoriei, geografiei, agriculturii, meșteșugurilor, folclorului, a oamenilor
și a faptelor acestora. În concluzie în lucrarea Monografia Județ ului Bacău mi -am propus să
prezint în căteva pagini sugestive descrierea mai detaliată a Județului Bacău.
În primul capitol este evidențiat prin faptul că Județul Bacău este destul de vechi dovada
fiind prima sa atestare în secolul al XIV – lea de către D imitrie Cantemir. Tot în primul capitol
este prezentat și așezarea geografică a județului, modificările suportate de acesta pănă să ajungă
la forma actuală.
Al doilea capitol ne propune să studiem populația care de -a lungul istoriei județului a
suferit num eroase modificări aceste a fiind accentuate în perioada socialistă cănd au fost adoptate
anumite legi care impuneau o natalitate forțată prin decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966 , dar
fiind precedat de mortalitate deoarece multi copii nu erau doriți și a tunci se recurgea automat la
avort. De asemenea tot acest capitol prezintă pe scurt structura populației pe vărste, numărul de
locuitori calculate la recensămintele care se efectuau aproximativ în fiecare an. Sunt evidențiate
și migrațiile populației de la sat la oraș și invers, ciclul de viață familială este desgiur prezentat în
acest capitol dorind să scoată în evidență numărul de familii în cadrul Județului Bacău.
În cel de al treilea capitol mi -am propus să prezint pe scurt economia care a fost în
perioada 1965 – 1989, faptul că prin planurile cincinale s -au contruit numeroase clădiri de
locuințe dar și fabrici și uzine care în perioada lui Nicolae Ceaușescu a dus România la o
dezvoltare impresionată prin faptul că majoritatea producției din fabricile: Letea, fabrica de
postav Buhuși, fabricile de cherestea și placaj P.F.L și P.A.L. Tot în acest capitol este prezentată
și agricultura aceasta fiind motorul economiei prin faptul că toate terenurile erau ale statului și nu
al oamenilor.
În capitolul patru am droit sa descriu învățămăntul în Județul Bacău în perioada lui
Ceaușescu acesta fiind mult mai severă prin cadrele didactice care erau. În acest capitol sunt
evidențiate unitățile de învățămănt din țară și numărul acestora materia care se preda în școli și
numărul de absolventi din învățămăntul claselor 1 – 10 și numărul celor din învățămăntul

79
superior care erau licențiați în anumite domenii. Pe lăngă învățămănt am relatat pe scurt și
domeniul cultural și toate fenomenele cultural artistice care evolueaz ă. Un exemplu din cultura
Județului Bacău este corul artistic “Memoria Oituzului”
În capitolul cinci prin căteva fraze am reușit să descriu sistemul sanitar din județ dar și
cadrele medicale bine pregătite dar și mai puțin pregătite care în fiecare zi lup tau pentru
sănătatea oamenilor. Acest capitol mai cuprinde numărul unităților sanitare și locurile disponibile
pentru oamenii suferinzi
Și nu în cele din urmă capitolul șase în care mi -a făcut plăcere să descriu obiectivele
turitice și cele mai frumoase da tini care se petrec în timpul iernii. Acest capitol mai cuprinde pe
scurt descrierea cătorva stațiuni balneoclimaterice cum ar fi Slănic Moldova, a unor monumente
istorice și arhitectonice ca de exemplu Biserica Precista din Bacău, plus dezvoltarea
infrast ructurii feroviare influențată de numărul mare de vizitatori.

80
BIBLIOGRAFIE

I LUCRĂRI GENERALE

Apostol, P., Gheorghe, Bobocea Gheorghe, Județele Romăniei Socialiste , București, Editura
Politică, 1969
Budrigă, Vasile, “Perfecționarea organizării administrativ -teritoriale a Romăniei în anii 1965 –
1986” , București, În revista de Istorie, 1988, p 62
Cozmanca, Octav, Județele și Orașele Romăniei în Cifre și Fapte , București, Tipar executa t la
S.C. „Universul” S.A., 1994.
**** Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din Romănia. Raport Final .
București, Editura Humanitas, 2007
Dimitrie, Cantemir, Descripto Moldaviae , Bucure ști, Editura Academiei Republicii Socialiste
Român ia, 1973
**** Decretul 770/1966 pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii în „Buletinul Oficial
al R.S.R”, nr 60 din 1 octombrie 1966
Focșăneanu, Eleodor, Istoria Constituțională a României ( 1859 – 1991 ) , București, Editura
Humanitas, 1992.
Grigore, Monica, Corecție și control. Politica de creștere forțată a natalității în R.S.R., în
„Dosarele Istoriei” nr. 8 (84)/2003.
**** Harta administrativă, Propunerile Comisiei Centrale de Partid și de Stat cu privire la
organizarea județelor și municipiil or, București, Editura Politică, 1968
Kligman, Gail, Politica Duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, București,
Editura Humanitas 2000.

81
Nistor, Ioan, Silviu, Comuna și județul.Factori ai civilizației românești unitare. Evoluția
istorică, Cluj, Editura Dacia, 2000.
Oroveanu, T., Mihai, Organizare și metode în administrația de stat , București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1978.
Popa, Raluca, Maria, Corpuri femeiești, putere bărbătească. Studiu de caz asupra adoptării
reglemen tărilor legislative de interzicere a avortului în România comunistă ( 1966) , Iași, în
Oana Băluță (ed), Gen și putere. Partea leului în politica românească, Polirom, 2006
**** Principiile de baz ă adoptate de plenara CC al PCR din 5 -6 octombrie 1967 cu pri vire la
îmbunătățirea organizării administrativ -teritoriale a Romăniei și sistematizarea localităților
rurale , București, Editura Politică, 1967
Ropa, Lucian, Organizarea administariv -teritorială a Romăniei în perioada regimului comunist ,
Oradea, 2015
Safta, Ion, Cultul Sănătății , București, Editura Sport Turism, 1980.
Săgeată, Dănuț, Radu, Deciziile politico -administrative și organizarea teritoriului: studiu
geographic cu aplicare la teritoriul României , București, Editura Top From, Editura
Universității Naționale de Apărare “Carol I”, 2006
Săgeată, Dănuț, Radu, Organizarea administrativ -teritorială a României. Evoluție. Propuneri de
optimizare , București, 2013.
Trebici, Vladimir, Ghinoiu, Ion, Demografie și Etnografie, București, Editura Științifică și
Eciclopedică, 1968.

82
II IZVOARE EDITE

Burlacu, Gh., Ținutul Bacăul în sec XV -XIX în Carpica , Bacău, XVI, 1988.
Macovei, Adrian, Împărțirea administrativ -teritorială a Moldovei între anii 1832 și 1862, în
“Anuarul Institutului de istorie și arheologie A.D. Xenopol” din Iași, XIX, 1982.
Muraru, Ioan, Ținutul Bacău în sec XV -XIX în Carpica, Bacău, XVI, 1983
Sora, Andrei, Florin, Organizarea administrative -teritorială a Republicii Populare Române:
înființarea raioanelor și regiunilor , în “Anuarul Institulu i de Istorie A.D. Xenopol”, an XLIX,
2012.

III LUCRĂRI SPECIALE

Bratu, Păun, Dr., Pintilie, Rusu, Județul Bacău , Bacău, Întreprinderea Poligrafică, 1974
Căliman, Tiberiu, C., Gh., Marinescu, Bacăul Universitar 1961 -1991 , Bacău, Editura “Plumb”,
1995.
Filip, Mircea, Județul Bacău , Iași, Editura Polirom, 1996
Dr., Pintilie, Rusu, Bacău Monografie, București, Editura Sport -Turism, 1980.

83
Anexa 1

Fabrica Postav din Buhuș i – vedere generală

84
Anexa 2

Comănești. Combinatul de prelucrare a lemnului

85
Anexa 3

Vedere din centrul Orașului Moinești

86

Anexa 4

Într-una din secțiile Fabricii de încălțăminte “Partizanul” din Bacău

87
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 2
I. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A JUDEȚULUI BACĂU ………………………….. …………………. 5
II. POPULATIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 17
2.1 Structura Populației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
2.2 Evoluția numărului populației rurale și rolul migrației de la sat la oraș ………………………….. ………. 22
2.3 Tranziția structurii pe vărste a populației ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
2.4 Căsătoria și ciclul de viață familială ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 25
2.5 Evoluția nupțiali tății și divorțialității populației rurale ………………………….. ………………………….. …. 29
III. ECONOMIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 32
3.1 Structură Caracterizare a economiei județului Bacău în perioada 1965 – 1989 ………………………… 32
3.2 Industria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 33
3.3 Construcții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 38
3.4 Transporturi și telecomunicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 39
3.5 Transportul orășenesc, auto și aerian ………………………….. ………………………….. …………………………. 41
3.6 Telecomunicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 42
3.7 Cooperație meșteșugărească ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 44
3.8 Agricultura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
3.9 Comerțul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 49
IV. ÎNVĂȚĂMĂNT ȘI CULTURĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 51
3.1 Învățămăntul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 51
3.2 Învățămăntul superior ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 56
3.3 Cultură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 60
V. SĂNĂTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 70
VI. TURISMUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 73
6.2 Monumente istorice și arhitectonice ………………………….. ………………………….. …………………………. 75
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 78

88
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 80
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 83