Necesitatea Asigurarilor de Viata

LUCRARE DE LICENȚA

NECESITATEA ASIGURARILOR DE VIATA

CUPRINS

CAPITOLUL I

Funcțiile si felurile asigurărilor in Romania

1.2 Asigurarile –concept și istorie

1.2.1 Prezentare generală a pieței de asigurări

1.2.2 Tendințe in piața asigurărilor in Romania

CAPITOLUL II

Asigurarea și reasigurarea –concept,funcții ,clasificări

2.1 Conceptul de asigurare

2.1.1 Fundamentul matematic al operațiunii de asigurare

2.1.2 Coasigurarea. Reasigurarea

2.2 Funcțiile si principiile asigurării

2.2.1 Funcțiile principale ale asigurării

2.2.2 Principiile asigurării

2.2.3 Accepțiunea juridică a noțiunii de asigurare

2.3 Clasificarea asigurărilor

2.3.1 Reglementări ale asigurărilor

2.3.2 Clasificarea legală

2.3.3 Asigurările generale

2.3.4 După modul de realizare a raporturilor

2.3.5 După domeniul asigurării

2.3.6 După teritoriul pe care se acorda acoperirea prin asigurare

2.3.7 După tipul raporturilor care se stabilesc intre asigurat si asigurător

2.3.8 După caracterul comercial al raporturilor de asigurare

2.3.9 Asigurările de viață si asigurările generale

2.3.10 Asigurări facultative si asigurări obligatorii

2.4 Reasigurarea

2.4.1 Contractul de reasigurare

2.4.2 Caractere si trăsături ale contractului de reasigurare

2.4.3 Metode de reasigurare

CAPITOLUL III

Asigurările de persoane – Considerații introductive

3.1 Asigurările de viață

3.1.1 Definiție și particularități ale asigurărilor de viață

3.1.2 Natura juridică a contractului de asigurare de viață

3.1.3 Reglementarea comunitară

3.2 Clasificarea asigurărilor de viață. Criterii de clasificare. Tipuri de asigurări de viata

3.2.1 Asigurarea tip student

3.2.2 Asigurarea de viață cu plata amanată a indemnizației

3.2.3 Asigurarea de rentă in caz de supraviețuire

3.2.4 Asigurarea riscului de deces

3.2.5 Asigurarea de deces pentru intreaga viață

3.2.6 Asigurarea temporară de deces

3.2.7 Asigurarea turiștilor pentru cazurile de accidente

3.3 Particularităti ale elementelor esențiale in contractul de asigurare de viață

3.3.1 Riscul in asigurarea de viață

3.3.2 Prima netă si prima brută

3.3.3 Prima unică si prima eșalonată

3.3.4 Încheierea contractului de asigurare de viață specific

3.3.5 Rascumpărarea

3.3.6 Valoarea de rascumpărare

CAPITOLUL IV

Necesitatea asigurărilor de viață . Studiu de caz la societatea de asigurări Allianz Țiriac

4.1 Aspecte generale privind societatea de asigurări ALLIANZ ȚIRIAC

4.2 Produse de asigurări de viață

4.2.1 Asigurarea de viață STEA EXTRA

4.2.1.1 Încheiera poliței

4.2.1.2 Începutul si încetarea răspunderii asiguratorului

4.2.1.3 Răspunderea asiguratorului înceteaza in urmatoarele cazuri:

4.2.1.4 Limita teritorială

4.2.1.5 Excluderi

4.2.1.6 Primele de asigurare

4.2.1.7 Restituiri de primă

4.2.1.8 Obligațiile contractantului,asiguratului și beneficiarului

4.2.1.9 Dispoziții finale

4.3 Calculul asigurării de viața STEA EXTRA

4.4 Concluzii

INTRODUCERE

Asigurarea de viață reprezintă o formă inegalabilă de protecție financiară a omului în cazul producerii unui accident, a unei boli, a invalidității sau decesului.

Scopul lucrării este de a prezenta importanța asigurărilor de viață atât asupra societății,cât și asupra individului.Lucrarea este structurată pe trei capitole în care sunt prezentate elementele esențiale șifundamentele, teoretice și practice, ale asigurărilor de viață, precum și contextul istoric alacestora.

Primul capitol face referire la istoria asigurărilor de viață, modul în care au evoluat odată cu economia românească, precum și cadrul legislativ în care se desfășoară activitatea de asigurare. Tot în acest capitol sunt prezentate tendințele în piața asigurărilor de viață.Cel de-al doilea capitol descrie asigurările și reasigurările , desfăsurat in 4 subcapitole.

Capitolul 3 prezintă asigurările de persoane ,acesta fiind structurat in 3 subcapitole, iar ultima parte a lucrarii reprezinta necesitatea asigurărilor de viață, studiu de caz la societatea de asigurări Allianz Țiriac, o descriere largă a societății de asigurări și pașii pe care o persoană trebuie să-i parcurgă pentru a putea beneficia de acest serviciu și explicarea în amănunt a etapelor ce trebuiesc parcurse pentru încheierea unei polițe, de asemeni este descris si calculul polita de asigurare de viață stea extra intr.-un program special de calcul numit Solveit. ( vezi tabel 4.3 , fig 4.3).

CAPITOLUL I

Funcțiile si felurile asigurărilor in Romania

1.2 Asigurarile –concept și istorie

WINSTON CHURCHILL

Ce inseamnă asigurare?

Cu sigurață am auzit cu toții acest cuvânt și avem o idee despre ceea ce înseamnă și cum funcționează. Este un concept? O idee? Este ceva concret sau abstract? Dacă am încerca o definiție rapidă și foarte simplă a asigurării, aceasta ar putea suna astfel: compensație în caz de pierdere.

In sens concret și actual, asigurarea este o formă de protecție în baza unui contract, prin care o persoană fizică sau juridică, numită asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice, numită asigurător, alături de suma de bani, denumită primă de asigurare, urmând ca, în situația producerii evenimentelor respective, asigurătorul să-1 despăgubească pe asigurat.

Domeniul asigurărilor este una din industriile cheie din punctul de vedere al mărimii și importanței. Devenită astăzi foarte complexă și sofisticată, originile sale nu sunt în totalitate cunoscute.

Cum a început totul…

Să ne întoarcem puțin în timp,în Babilon, acolo unde găsim rădăcinile primelor forme de asigurare. Pe acea vreme, comercianții erau încurajați să-și asume riscurile transportării bunurilor printr-o sumă de bani care era rambursată, cu dobândă, numai după ce bunurile ajungeau în siguranță la destinație. Fenicienii și grecii practicau un sistem similar în comerțul maritim. Odată cu dezvoltarea comerțului în Europa, pe la mijlocul secolului al IV-lea, practic toate statele maritime de pe continent utilizau modelul celui mai vechi contract de asigurare cunoscut, cel de origine italiană

În Evul Mediu, Anglia era considerată o națiune de comercianți. La sfârșitul secolului al XVII-lea, persoanele interesate în transporturi sau care doreau să investească în asemenea activități se întâlneau la Cafeneaua Edward Lloyd's. Se obișnuia ca cei adunați acolo să încheie contracte de asigurare reciproce împotriva pericolelor marine la care erau expuși transportatorii. Participanții la asigurare își completau numele și procentul de risc asigurat,după descrierea transportului pe care-1 efectuau.

Din acest motiv, cei care asigurau au devenit cunoscuți sub numele de subscriptori. Fiecare subscriptor garanta cu activele personale partea specificată din oricare pierderi asigurate. Cafeneaua era considerată centrul pieței asigurărilor maritime, fiind cunoscută în secolul al XVII-lea sub numele de London Lloyd's.

Ulterior, piața asigurărilor s-a dezvoltat rapid, iar după anul 1840, asigurările de viața s-au dezvoltat foarte mult. în anii 1830 a început practica clasificării riscurilor.

Dacă secolul IX a adus cu el forme de asigurare de viață și sănătate în special pentru membrii unor grupuri de tipul societăților de binefacere sau tip „frății", la sfârșitul acestui secol a existat o tendință de implicare a statului în domeniul asigurărilor angajaților, mai ales în caz de boală, handicap temporar sau permanent, șomaj.

Astăzi există posibilitatea încheierii de asigurări pentru multe din aspectele vieții: asigurarea unei afaceri, asigurare auto, de viață, de sănătate, de călătorie.

Evoluția asigurărilor in Romania

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă, desfășurată în țara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 130 de ani, care poate fi împărțită în trei etape distincte: 1871-1948 – societăți de asigurări private, 1949-1990 – asigurările în condițiile economiei de stat și asigurările dupa 1990.

1.2.1 Prezentare generală a pieței de asigurări

In prezent, pe piață se află 41 de companii de asigurări, dintre care 22 practică asigurări de viață.Volumul total al pieței de asigurări la sfârșitul anului 2004 : 79% asigurări generale și 21% asigurări de viață.Piața asigurărilor de viață. Din 22 de companii,7 sunt prezente doar în sectorul asigurărilor de viață (ING, AIG Life, Aviva, Omniasig Life, Grawe, Delta, BCR Asigurări de Viață) iar 16 fac parte din companii care practică ambele categorii de asigurări.Caracterizată prin concentrare: primele 10 companii reprezintă peste 90% din volumul pieței,4 companii au în portofoliu produse UL (ING Asigurări de Viață, Allianz Tiriac, Aviva și Interamerican), restul companiilor au doar produse tradiționale.

1.2.2 Tendințe in piața asigurărilor in Romania

Dezvoltarea pieței de asigurări private de sănătate – 6 jucători pe piața (Omniasig Addenda, Aviva, Interamerican, Allianz Tiriac, Generali și Asiban).Toate aceste tendințe sunt consecința comportamentului potențialului client de asigurări. Acesta își dorește să devină clientul unei companii puternice și care să-i ofere o gama largă de servicii în vederea acoperirii necesităților existente sau ulterioare.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a fost înființată ca o necesitate obiectivă în supravegherea și controlul pieței asigurărilor, precum și pentru crearea cadrului legislativ și instituțional în vederea realizării dezideratelor României de integrare în Uniunea Europeană.

Comisia, ca autoritate administrativă autonomă și autofmanțată, cu rol în supravegherea stabilității pieței asigurărilor și apărarea drepturilor asiguraților, și-a început activitatea în data de 2 iulie 2001, odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României nr.355/02.07.2001 a Hotărârii Parlamentului nr.20/27.06.2001 de numire a celor cinci membri ai Consiliului său, în baza Legii nr.32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor..

In conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are în structura sa personal de specialitate compus din economiști, experți contabili, juriști, informaticieni, ingineri, etc, numărul total al acestora fiind de 56 la data de 31.12.2001, pentru ca la 1 iunie 2002 să depășească 70 de persoane.

Perfecționarea cadrului legal a reprezentat și reprezintă unul dintre obiectivele principale ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, astfel încât acesta să permită exercitarea unui control din ce în ce mai eficient asupra pieței, în scopul de a se asigura respectarea drepturilor asiguraților, aceasta fiind una din cerințele impuse de procesul de aderare a României la Uniunea Europeană.

CAPITOLUL II

Asigurarea și reasigurarea –concept, funcții , clasificări

2.1 Conceptul de asigurare

El trebuie aprofundat din trei puncte de vedere, adică juridic, tehnic și economic. Fiecare dintre aceste trei abordări are locul și importanța sa în analiza fenomenului asigurării, dar noi, în cuprinsul acestei lucrări, ne vom restrânge studiul numai asupra conceptului juridic de asigurare. Cu toate acestea, nu putem defini asigurarea dacă nu subliniem că ea se realizează, în realitate, prin prisma elementului tehnic. Cele două componente fundamentale ale tehnicii clasice a asigurărilor sunt compensarea riscurilor prin organizarea unei mutualități și aplicarea legilor statisticii.

In doctrina asigurărilor întâlnim o serie de definiții care pun accentul fie pe aspectul tehnic, fie pe cel juridic, al asigurării. Din perspectivă tehnică, asigurarea reprezintă transpunerea în practică a unui impuls de natură profund altruistă. Astfel, mai multe persoane care sunt supuse acelorași riscuri se grupează pentru a-1 despăgubi pe acela dintre ei care va suferi o pierdere de pe urma realizării acelor riscuri. Asigurarea este o întrajutorare organizată în scopul de a ușura situația celui care suferă o pagubă. Toți plătesc pentru unul, dar, în același timp, participarea fiecăruia dintre ei la despăgubire este redusă. Mutualitatea, principiu major care stă la baza asigurării, permite dispersia riscurilor. Cu cât numărul persoanelor care intră în mutualitate este mai mare, cu atât suportarea riscurilor este mai ușoară. Scopul asigurării este de a combate efectele adverse ale riscului și de a asigura o protecție financiară. Observăm, din cele expuse mai sus, că acest deziderat nu realizează prin aplicarea principiului mutualității și dispersia riscului.

Riscul planează asupra noastră pretutindeni și permanent, însoțind orice activitate pe care o desfășurăm, orice bun pe care îl dobândim, pe parcursul întregii vieți. Mai mult, sănătatea și chiar viața noastră pot fi afectate oricând de evenimente nefericite pentru noi și cei din jurul nostru.

Asigurarea a apărut astfel din nevoia acută de protecție pe care o resimte omul în fața unor evenimente pe care nu le poate prevedea și nici nu le poate depăși exclusiv prin forțe proprii.

Principiul mutualității, baza tehnicii asigurărilor, are astfel o natură profund umanitară. Este mâna de ajutor pe care fiecare din noi o întinde semenului său, supus acelorași pericole ca și el. Prin contribuția tuturor, cu o sumă mică, accesibilă în raport cu pierderea potențială, putem acoperi prejudicii pe care le poate suferi oricare dintre noi la un moment dat și pe care nu le poate suporta singur.

Rolul asigurătorului este de a gestiona fondul constituit din primele de asigurare plătite. Cum, de cele mai multe ori, acest fond nu se dovedește a fi suficient, asigurătorul investește aceste sume cu intenția de a-l spori, pentru a putea acoperi toate pierderile care ar putea surveni într-o anumită perioadă de timp.

Prin urmare, pentru asigurător, asigurarea apare ca un mod de reținere și combinare, ca un mijloc de transfer al unor riscuri între mai mulți asigurați, într-un mod centralizat, prin administrarea în comun a mai multor riscuri. Prin aceasta, asigurătorul își îmbunătățește abilitatea de a prevedea pierderile potențiale.

2.1.1 Fundamentul matematic al operațiunii de asigurare

Este reprezentat de calculul probabilistic și aplicarea legii numerelor mari. Statisticile trebuie raportate la o multitudine de cazuri pentru ca probabilitatea producerii riscului să fíe cât mai exactă și să aibă la bază riscuri omogene calitativ (sub aspectul naturii lor) și cantitativ (sub aspectul valorii lor).

Selectarea unei mulțimi de riscuri dispersate și de o valoare echivalentă este chiar condiția operațiunii de asigurare, care nu se poate realiza decât prin compensarea riscurilor. Această compensare a riscurilor trebuie realizată de către asigurător în cadrul mutualității, conform legilor matematice pe care și-a bazat previziunile.

2.1.2 Coasigurarea. Reasigurarea

Dacă printre riscurile selectate se află un risc de o valoare considerabil mai ridicată decât celelalte, la producerea sinistrului echilibrul financiar al asigurătorului va avea de suferit. De aceea, asigurătorul trebuie să detemine suma maximă pe care o poate garanta în cazul unui risc deterninat. Dacă nu poate suporta singur întreaga sumă, se apelează la coasigurare și reasigurare.

Astfel, dispersia riscului se produce nu numai între asigurații aceluiași asigurător, ci prin coasigurare sau reasigurare depășește cadrul mutualității inițiale.

Prin coasigurare, asiguratul cedează cote părți din riscul asigurat mai multor asigurători până la 100% din valoarea riscului

Reasigurarea este însă o modalitate prin care asigurătorul încearcă să transfere altor asigurători o parte din riscurile pe care le-a preluat în asigurare. Prin reasigurare, asigurătorul inițial își asigură riscul răspunderii contractuale care îi revine față de asiguratul său direct. De aceea, în doctrină, a fost numită o „asigurare a asigurării". Reasigurarea oferă astfel posibilitatea asigurătorului inițial de a acoperi riscuri pe care nu le poate suporta singur. Prin intermediul reasigurării se realizează o adevărată pulverizare a riscului.

Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 136/1995, contractul de reasigurare nu generează raporturi juridice decât între asigurătorul inițial și reasiguratorul său, asiguratul direct fiind terț față de contractul de reasigurare și nebeneficiind de nicio acțiune față de reasigurator

2.2 Funcțiile si principiile asigurării

2.2.1 Funcțiile principale ale asigurării

a) funcția de compensare financiară a pierderilor datorită fondului de asigurare constituit din primele de asigurare încasate de la asigurați.

b) funcția de prevenire a pagubelor, care se realizează, în principal, prin două modalități, și anume prin finanțarea unor activități de prevenire și prin stipularea unor clauze în contractul de asigurare care îl obligă pe asigurat să aibă o conduită diligentă și preventivă.

c) funcția financiară, care îi permite asigurătorului să investească fondul de asigurare și să mărească rezervele existente.

d) funcția de economisire, întâlnită în cazul asigurărilor de viață, care îi oferă asiguratului posibilitatea de a participa la profitul societății de asigurare.

e) funcția de sprijinire a statului în domeniul protecției sociale, prin despăgubirile acordate în cazul accidentelor de muncă, pensiilor.

2.2.2 Principiile asigurării

Asigurările de bunuri, de persoane și de răspundere civilă sunt guvernate de o serie de principii generale, cum sunt: principiul unității asigurărilor, principiul universalității asigurărilor, principiul individualizării, principiul despăgubirii, principiul realității, principiul mutualității, principiul bunei-credințe și principiul eficienței economice.

Unitatea asigurărilor semnifică o abordare unitară a operațiunilor de asigurare, atât la nivelul sistemului, cât și la nivelul fiecărei societăți de asigurări în parte. Aceasta se traduce prin unitatea normelor, tarifelor de asigurare și a bazei financiare.

Universalitatea asigurărilor se referă la gama variată de riscuri care pot fi cuprinse în asigurare, în principiu, nelimitată și la diversitatea obiectului asigurării. Asigurătorii pot elabora condiții de asigurare pentru o gamă cât mai largă de bunuri, tipuri de răspundere sau forme de asigurări de persoane, cu condiția respectării reglementărilor în vigoare.

Individualizarea asigurărilor constă în faptul că asigurătorii nu acordă indemnizații decât pentru riscurile asigurate prevăzute în contract și numai asiguraților sau beneficiarilor specificați în clauzele contractuale. De asemenea, riscul trebuie să se fi produs la bunurile identificate prin anexele la polița de asigurare sau cu privire la un anume tip de activitate desfășurată de asigurat, care, de asemenea, simt precizate expres în contract.

Principiul despăgubirii constă în aceea că, în asigurările de daune, asigurătorii trebuie să acopere un prejudiciu care se produce în momentul intrării în patrimoniul asiguratului sau unui terț. Indemnizația de asigurare nu trebuie să depășească valoarea daunei sau valoarea bunului în momentul sinistrului și nu trebuie să constituie în niciun caz o sursă de îmbogățire pentru asigurat care ar putea da naștere intenției de a cauza prejudiciul.

Realitatea asigurărilor se manifestă în privința datelor pe care le are la bază asigurătorul în calculele sale statistice. Acestea sunt date reale, temeinic verificate, deduse din evenimente trecute.

Principiul mutualității presupune existența comunității de risc și constituirea unui fond comun din primele de asigurare plătite de membrii comunității, din care vor fi despăgubiți aceia dintre ei care vor suferi producerea riscului.

Principiul bunei-credințe guvernează contractul de asigurare atât în momentul încheierii sale cât și pe parcursul executării și se referă la încrederea și loialitatea de care trebuie să dea dovadă părțile contractante.

Principiul eficienței economice constă în faptul că activitatea de asigurare trebuie organizată astfel încât, cu eforturi materiale și umane minime, să se obțină rezultate cât mai bune, profit pentru societatea de asigurări și să se dovedească astfel utilitatea activității de asigurare.

2.2.3 Accepțiunea juridică a noțiunii de asigurare

In cursul de față ne interesează noțiunea de asigurare în accepțiunea sa juridică, aceea de raport juridic care ia naștere prin încheierea unui contract de asigurare.Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, „prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit, despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite."Multe persoane combină diverse riscuri la care sunt supuse, plătind sume mici de bani în scopul constituirii unui fond din care vor fi despăgubite acelea care vor suferi o pagubă. Prin această modalitate, asiguratul realizează o dispersare a riscului în sânul mutualității, in transfer al riscului de la individ la comunitate.

In concluzie, din punct de vedere juridic, asigurarea este un acord de voință între o persoană fizică sau juridică, în calitate de asigurat, și o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care asiguratul solicită protecția asigurătorului, pentru un risc sau o clasă de riscuri, sub forma unei indemnizații, în schimbul unei sume de bani numită primă de asigurare.

2.2.4. Definiții legale

În cadrul Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor întâlnim definiții diferite pentru „activitatea de asigurare" și pentru „asigurare". Potrivit art. 2 lit. (A) pct. 1 din lege, activitatea de asigurare este „activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată".

Conform prevederilor art. 2 lit. (A) pct. 3 din aceeași lege, „asigurarea" este considerată a fi „operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea unor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precmn și pe seama celorialte venituri rezultate, ca urmare a activității desfășurate”.

2.3 Clasificarea asigurărilor

2.3.1 Reglementări ale asigurărilor

Domeniul asigurărilor este deosebit de vast, iar schimbările politice din ultimul deceniu s-au tradus în modificări la nivelul întregii economii și, deci, și la nivelul pieței de asigurări.

Dacă până în decembrie 1989, în România exista un monopol de stat în activitatea de asigurare-reasigurare, reprezentat de ADAS (Administrația Asigurărilor de Stat), prin Hotărârea Guvernului nr. 1279/1990, acest organism s-a desființat, iar activul și pasivul său a fost preluat de trei societăți comerciale pe acțiuni (ASTRA S.A., ASIROM S.A. și CAROM S.A.), care au început să funcționeze independent începând cu 1 ianuarie 1991.

Din acel moment, legislația asigurărilor a cunoscut un proces evolutiv, care continuă și astăzi, în sensul că, prin noile acte normative, se reglementează modalitatea de constituire și funcționare a societăților de asigurări, cadrul în care se desfășoară activitatea de asigurare și reasigurare în România, normele care trebuie respectate la încheierea și derularea unui contract de asigurare, toate acestea guvernate de un interes major, și anume protecția asiguraților.

Domeniul societăților de asigurare este reglementat de Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, care conține dispoziții referitoare la constituirea și funcționarea societă-ților de asigurări, intermediarilor de asigurări și Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă centrală, independentă, de supraveghere și control a activității de asigurare, în scopul protecției asiguraților.

2.3.2 Clasificarea legală

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, activitatea de asigurare se grupează în asigurări de viață și asigurări generale. în principiu, asigurătorii pot practica numai una dintre cele două categorii de asigurări prevăzute de lege.

Prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000 în categoria asigurărilor de viață sunt incluse mai multe tipuri de asigurări care au o bază contractuală:

-asigurări de viață care includ: asigurarea la termen de supraviețuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supraviețuire și de deces (asigurare mixtă de viață), asigurarea de viață cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naștere;

-anuități;

-asigurări de viață suplimentare: asigurări de deces prin accident, asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală, asigurări de inca-pacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave; asigurări de șomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurări de viață;

2.3.3 Asigurările generale

Sunt clasificate în mai multe clase:

1.Asigurări de accidente;

2.Asigurări de sănătate;

3.Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare;

4.Asigurări de mijloace de transport feroviar;

5.Asigurări de mijloace de transport aerian;

6.Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial;

7.Asigurări de bunuri în tranzit;

8.Asigurări de incendiu și alte calamități naturale;

9.Alte asigurări de bunuri decât cele pentru incendiu și calamități naturale;

10.Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule;

11.Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian; llAsigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru șl fluvial;

12.Asigurări de răspundere civilă generală;

13.Asigurări de credite (pentru risc de insolvabilitate, credit de export)

14.Asigurări de garanții (directe și indirecte);

15.Asigurări de pierderi financiare (acoperă riscul de șomaj, insuficiența veniturilor, pierderi datorate condițiilor meteorologice nefavorabile, nerealizarea beneficiilor, riscurile aferente cheltuielilor curente, cheltuielile comerciale neprevăzute, deprecierea valorii de piață, pierderile de rentă sau alte venituri similare, pierderi comerciale indirecte, pierderi financiare necomerciale);

16.Asigurări de protecție juridică (acoperă cheltuielile cu procedura judiciară și alte cheltuieli pe care le suportă asiguratul);

2.3.4 După modul de realizare a raporturilor

Există două categorii de asigurări:

-asigurări obligatorii – contractarea acestor asigurări este impusă de lege, în scopul protejării anumitor interese generale;

-asigurări facultative – se încheie respectând principiul libertății de voință al părților contractante. Este o formă mai flexibilă de asigurare, care se încheie ca urmare a nevoii de protecție a asiguratului.

2.3.5 După domeniul asigurării

-asigurări de bunuri – acoperă paguba cauzată de producerea sinistrului în patrimoniul asiguratului, prin degradarea sau pieirea bunului asigurat;

-asigurări de răspundere civilă – acoperă paguba produsă în patrimoniul unui terț printr-o faptă a asiguratului care determină instituirea unei răspunderi a acestuia din urmă față de terț;

-asigurări de persoane – acordă dreptul asiguratului sau beneficiarului asigurării la plata sumei asigurate, atunci când riscul aduce atingere unor atribute ale persoanei fizice (viața, integritatea corporală etc);

-asigurări de credite și garanții, asigurări de pierderi financiare și alte asigurări.

Asigurările de bunuri, de răspundere civilă, de credite și garanții sunt considerate asigurări de daune, întrucât respectă principiul despăgubirii. Prin încheierea acestor asigurări se urmărește protecția patrimoniului asiguratului sau beneficiarului, iar acoperirea prejudiciilor nu trebuie să depășească daunele suferite. Spre deosebire de asigurările de daune, asigurările de viață sunt lipsite de caracter indemnitar și permit capitalizarea.

2.3.6 După teritoriul pe care se acorda acoperirea prin asigurare

-asigurări interne – nu conțin elemente de extraneitate, ceea ce înseamnă că părțile contractante, obiectul asigurării, riscul se află sau se produc pe teritoriul aceluiași stat;

-asigurări externe – conțin un element de extraneitate reprezentat prin aceea că fie domiciliul asiguratului, fie locul producerii riscului sau locul unde se află bunul asigurat se găsesc într-o altă țară decât aceea în care s-a încheiat contractul.

2.3.7 După tipul raporturilor care se stabilesc intre asigurat si asigurător

-asigurări directe – se încheie direct între asigurat și asigurător;

-asigurări indirecte – se încheie prin intermediari.

Considerăm că sintagma „asigurări indirecte" nu este la adăpostul oricăror critici, cu atât mai mult cu cât, în literatura juridică de specialitate, se întâlnesc opinii diferite în ceea ce privește înțelesul pe care trebuie să îl dăm acestor asigurări. Astfel, unii autori consideră că asigurările indirecte sunt acelea care se încheie cu ajutorul intermediarilor, adică al brokerilor de asigurare sau al agenților de asigurări. Având în vedere că, la încheierea contractului de asigurare, acești intermediari au rolul de mandatari ai părților, ei nedobândind calitatea de parte contractantă, iar efectele contractului se produc, încă din momentul încheierii lui, în patrimoniul asiguratului, respectiv asigurătorului, folosirea termenului de „indirectă" pentru o astfel de asigurare nu ni se pare judicioasă. Alți autori consideră că putem vorbi de asigurări indirecte din perspectivă economică, acestea fiind de fapt contractele de reasigurare pe care le încheie asigurătorul inițial, iar caracterul indirect al acestora trebuie apreciat numai în raport cu asiguratul inițial. Nu putem fi de acord nici cu această opinie, cât timp între asiguratul inițial și reasigurator nu se stabilește niciun fel de raport juridic, nici direct, nici indirect, asiguratul având calitatea de terț față de contractul de reasigurare.

2.3.8 După caracterul comercial al raporturilor de asigurare

-asigurări comerciale – sunt fapte de comerț bilaterale;

-asigurări mixte – sunt fapte de comerț pentru asigurător, iar pentru asigurat au caracter civil.

În concepția Codului comercial român (art. 3 pct. 17 și 18), asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții, precum și asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigației sunt fapte de comerț obiective.

Potrivit reglementărilor art. 6 alin. (1) din Codul Comercial al Romaniei, „asigurările de bunuri care nu fac obiectul comerțului și asigurările de viață sunt fapte de comerț numai pentru asigurător”, iar pentru asigurat au caracter civil.

2.3.9 Asigurările de viață si asigurările generale

Încadrarea tuturor asigurărilor în cele două mari grupe, asigurări de viață și asigurări generale, pleacă de la raportul dintre riscul de deces și toate celelalte riscuri, astfel că vom prezenta, comparativ, câteva particularități ale riscului în cele două categorii de asigurări.

In asigurările de viață, riscul asigurat este decesul, pe când prin asigurările gene-rale se poate acoperi orice alt risc, în afara riscului de deces.

Incertitudinea riscului în cadrul asigurărilor de viață este limitată numai la momentul producerii riscului, deoarece faptul producerii sale este cert. ). În asigurările generale, riscul este incert atât sub aspectul faptului, cât și al momentului intervenirii sale.

Riscul este constant pe toată perioada derulării contractului în cazul asigurărilor generale, pe când riscul de deces crește progresiv, pe măsura înaintării în vârstă a asiguratului. în asigurările de viață, evaluarea riscului se face la vârsta de intrare în risc, și nu în momentul producerii sinistrului.

2.3.10 Asigurări facultative si asigurări obligatorii

In temeiul vechiului Decret al asigurărilor de stat nr. 471/1971, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 136/1995, în România se practicau două tipuri de asigurări: asigurări obligatorii (prin efectul legii) și asigurări facultative (contractuale).

Asigurările obligatorii sau prin efectul legii se realizau de drept, Iară a exista vreo manifestare de voință a asiguraților materializată într-un contract cu Administrația Asigurărilor de Stat, care deținea monopolul în ceea ce privește activitatea de asigurare. Pentru încheierea unei asigurări facultative, era necesară încheierea unui contract de asigurare ce respecta regulamentele referitoare la condițiile de asigurare.

2.4 Reasigurarea

2.4.1 Contractul de reasigurare

Pentru a face față unor riscuri din ce în ce mai mari și variate, societățile de asigurări au dreptul, prin lege, să încheie contracte de asigurare. Reasigurarea contribuie deci la o mai mare dispersare a riscurilor între societățile de asigurare, facilitând plata rapidă a daunelor de mari proporții, fără ca asigurătorul inițial să ajungă în stare de faliment.Prin contractul de reasigurare, reasiguratul (asigurătorul din contractul de asigu-rare) cedează reasiguratorului o parte din răspunderea pe care și-a asumat-o prin contractul de asigurare.

Reasigurarea este deci contractul prin care reasiguratorul, proporțional cu primele încasate și riscurile preluate de la reasigurat, suportă o parte din indemnizația de asigurare datorată de reasigurat în cazul producerii sinistrului.

2.4.2 Caractere si trăsături ale contractului de reasigurare

Contractul de reasigurare este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, aleatoriu, cu executare succesivă și de adeziune. O particularitate a contractului de reasigurare o constituie elementul de extraneitate, prin faptul că părțile contractante sunt, de regulă, din țări diferite.

Contractul de reasigurare prezintă o serie de trăsături specifice:

-este un contract distinct de contractul de asigurare.

-este condiționat de contractul de asigurare.

-există în același timp cu contractul de asigurare.

2.4.3 Metode de reasigurare

În reasigurarea internațională se utilizează două metode de bază: metoda facultativă și metoda obligatorie.Mai nou, este folosită și metoda facultativ-obligatorie

a)Metoda facultativă, fiecare risc propus spre reasigurare este tratat și analizat separat, reasiguratorul nefiind obligat să încheie contractul în condițiile propuse de reasigurat.

b)Metoda ogligatorie este forma obligatorie a reasigurării. Nici societatea cedentă și nici reasiguratorul nu își pot alege anumite riscuri individuale sau grupe de riscuri pe care să le reasigure, ci contractul se va încheia obligatoriu pentru un ansamblu de riscuri, numit portofoliu. Reasiguratorul nu are dreptul să refuze un risc individual și nici să îl evalueze separat, ci va accepta global toate riscurile pe care societatea cedentă vrea să le cedeze.

c)Metoda facultativ-obligatorie este facultativă pentru reasigurat și obligatorie pentru reasigurator.

Societatea cedentă are dreptul să aleagă riscurile pe care dorește să le cedeze în reasigurare și să fixeze condițiile contractului, iar reasiguratorul este obligat să le preia în varianta propusă.

CAPITOLUL III

Asigurările de persoane – Considerații introductive

In asigurările de persoane, asigurătorul se obligă ca în schimbul unei prime, să acopere riscurile care afectează viața, integritatea fizică sau psihică a asigurauilui, prin plata indemnizației de asigurare corespunzătoare.Asigurările de persoane au un caracter forfetar. Aceasta înseamnă că suma asigurată (indemnizația de asigurare) este stipulată de părți în contract în momentul încheierii sale. Ele sunt complet indiferente față de ideea de prejudiciu și nu au un caracter indemnitar.

3.1 Asigurările de viață

3.1.1 Definiție și particularități ale asigurărilor de viață

Asigurarea de viață este acel contract prin care, în schimbul unei prime, asigurătorul se angajează să plătească unei persoane (contractantului asigurării) sau terților desemnați de el indemnizația de asigurare, sub formă de capital sau rentă, în caz de moarte a persoanei asigurate sau de supraviețuire a sa la o dată determinată .Definiția precizează particularitățile asigurării de viață: constituie o promisiune de plată a unei sume asigurate dintr-o dată sau eșalonat sub formă de rentă, suma este stabilită de părți, independent de orice prejudiciu eventual; apare ca o operațiune tripartită, în care sunt implicați asigurătorul, contractantul asigurării (subscriitorul), asiguratul (persoana asupra căreia planează riscul), care se poate confunda cu subscriitorul, și terțul beneficiar, care poate fi chiar subscriitorul sau asiguratul, în cazul asigurărilor de supraviețuire.

3.1.2 Natura juridică a contractului de asigurare de viață

Asigurările de deces care nu au o componentă de capitalizare sau de economisire sunt veritabile contracte de asigurare și, din punct de vedere al naturii juridice, nu dau naștere la controverse însă, în ceea ce privește asigurările de viață cu componentă de capitalizare, unii autori consideră în mod eronat că acestea sunt privite ca fiind contracte de asigurare.In susținerea unei recalificări a acestor contracte, au fost invocate atât argumente de ordin tehnic, cum sunt cele referitoare la primă și risc, cât și argumente de ordin juridic.Se consideră că, pentru a fi în prezența unei asigurări de viață, contractul ar trebui să îndeplinească condițiile cumulative: să fie referitor la un eveniment legat de durata vieții umane (deces prematur, supraviețuire prelungită); survenirea evenimentului să fie legată de o stare de nevoie; frecvența evenimentului nu trebuie să fie prea mare, pentru ca riscul să poată fi asigurabil prin mutualizarea primelor vărsate; grație mutualizării, suma încasată trebuie să fie superioară primelor vărsate; contractul trebuie să fie aleatoriu, adică să existe o șansă de câștig și un risc de pierdere pentru subscriitor.Faptul că un contract este încheiat de către o societate de asigurare nu este un element decisiv în identificarea naturii contractului, pentru că, pe de o parte, societățile de asigurare pot încheia contracte de capitalizare, care nu sunt contracte de asigurare, iar, pe de altă parte, calitatea părților, de regulă, nu este un element decisiv în identificare . Renunțarea tacită la dreptul de a solicita rezilierea poate rezulta din plata indemnizației de asigurare la câteva luni de la reziliere, când contractul se consideră că a fost repus în vigoare.Invocarea rezilierii contractului poate fi amânată în cazul în care în contract este stipulat expres un termen de păsuire pentru plata primelor de asigurare restante.La asigurările de deces la care nu se constituie rezerva matematică, neplata primelor de asigurare la scadență sau în termenul de păsuire convenit are ca singură consecință rezilierea contractului.

3.1.3 Reglementarea comunitară

Potrivit directivelor comunitare referitoare la asigurările de viață, suntem în prezența unei astfel de asigurări în cazul când angajamentele asigurătorului sunt legate de îndeplinirea cumulativă a două condiții: angajamentul să fie luat de către o societate de asigurare și executarea acestui angajament să depindă de durata vieții umane.

3.2 Clasificarea asigurărilor de viață. Criterii de clasificare. Tipuri de asigurări de viata

În practica asigurărilor de viață există o mare varietate de tipuri de asigurări care răspund unor cerințe din ce în ce mai diversificate din partea asiguraților. Nu se poate face o prezentare completă a acestor forme de asigurare, dai- se pot contura unele criterii care permit clasificarea acestora. Criteriile pe care le vom arăta mai jos se pot combina pentru a se fonna contracte cât mai variate:

-în funcție de riscul asigurat, distingem asigurări de deces, care acoperă riscul de deces, asigurări de supraviețuire, care acoperă riscul de viață și asigurări mixte, care acoperă atât riscul de viață, cât și riscul de deces;

-în funcție de natura prestației asigurătorului, există asigurări în care plata indemnizației se face sub forma unei sume fixe, dintr-o dată, și asigurări în care plata se face sub formă de rentă, temporară sau viageră;

-în funcție de data exigibilității prestației, putem distinge asigurări în care pres-tația se execută imediat și asigurări în care executarea prestației este amânată;

-în funcție de persoana asigurată ,pot fi asigurări în care este un singur asigurat, asigurări în care sunt mai mulți asigurați și asigurări în care subscriilorul nu este persoana asigurată .

Este o asigurare în care prima este indivizibilă și ține seama de vârsta celor doi subscriitori, dar care produce efecte la moartea primului dintre cei doi. Prin plata indemnizației către subscriitorul supraviețuitor, se execută fiecare dintre cele două contracte, întrucât asigurătorul își asumă două obligații alternative, care se exclud una pe cealaltă.

-în funcție de durata garanției, se întâlnesc asigurări temporare și asigurări pentru întreaga viață;

-în funcție de drepturile speciale pe care le are contractantul asigurării, se disting contracte ce comportă facultatea de răscumpărare și contracte lipsite de acest drept;

-în funcție de modalitățile de determinare a indemnizației, sunt contracte în care capitalul ce va fi plătit este fixat dinainte și contracte în care capitalul variază, fiind stabilit în unități de cont a căror valoare evoluează;

-în funcție de modalitățile de plată a primei, întâlnim contracte cu primă unică și contracte cu plata eșalonată a primelor;

In prezent, asigurările de viață îmbracă forme din cele mai diverse, întrucât societățile de asigurare caută să răspundă unor nevoi din ce în ce mai variate ale persoanelor care doresc să încheie astfel de asigurare.Există pe piața internațională a asigurărilor sute de tipuri de asigurări de viață. Prezentarea acestora, chiar sumară, este imposibilă și nu constituie scopul acestei lucrări. Astfel că vom prezenta tipurile de asigurări mai importante, încercând o clasificare a asigurărilor cel mai des întâlnite.Asigurările asupra vieții pot acoperi fie riscul de viață, fie riscul de deces, fie pe ambele.

3.2.1 Asigurarea tip student

Această asigurare are ca scop economisirea unor fonduri destinate perioadei de studii a copiilor, chiar dacă subscriitorul asigurării nu ar mai fi atunci în viață.Primele de asigurare vor fi plătite de către contractantul asigurării (părinte, tutore) o anumită perioadă de timp, de regulă până la începerea studiilor.Suma asigurată va fi plătită beneficiarului, la vârsta specificată în contract, sub forma unor rente periodice, timp de 4 sau 5 ani sau integral, la începutul studiilor, dar într-o proporție mai mică.Societatea de asigurări își va îndeplini obligația de plată a rentelor chiar dacă subscriitorul asigurării va deceda pe parcursul perioadei de asigurare. în cazul decesului beneficiarului pe perioada de plată a primelor, asigurarea se va transforma într-o asigurare mixtă de viață, suma asigurată revenind în acest caz asiguratului.Asigurarea se încheie pentru o anumită perioadă minimă, prevăzută în contract, fiind obligatorie plata primelor un anumit interval de timp stabilit de părți.

3.2.2 Asigurarea de viață cu plata amanată a indemnizației

Această asigurare de supraviețuire garantează plata unui capital determinat dacă asiguratul este încă în viață la scadența contractului, aceasta fiind reprezentată de o dată determinată, o anumită vârstă pe care trebuie să o atingă asiguratul sau un anumit număr de ani de la încheierea contractului. Dezavantajul acestei asigurări este aceea că dacă asiguratul decedează înainte de scadență, asigurătorul nu datorează nimic și nici nu pot fi restituite beneficiarilor primele plătite.

3.2.3 Asigurarea de rentă in caz de supraviețuire

Există însă și posibilitatea ca plata rentei să fie amânată, subscriitorul dorind ca rentele să fie plătite abia după pensionarea sa. în acest caz, primele se pot plăti în rate eșalonate pe întreaga perioadă de timp în care își desfășoară activitatea. Ca și în cazul asigurării cu plata amânată a întregului capital, și în cazul asigurării cu plata amânată a rentelor decesul asiguratului îl eliberează pe asigurător de orice obligație. Din acest motiv, și în această situație se poate stipula o contra-asigurare.

3.2.4 Asigurarea riscului de deces

Asigurarea riscului de deces devine eficace la data decesului asiguratului. Ca și în cazul asigurările de supraviețuire, unde decesul îl exonera pe asigurător de plata oricărei mdemnizații, în unele asigurări de deces, care se încheie pe o durată determinată, supraviețuirea îl eliberează pe asigurător de orice obligație. O altă parlicularitate este aceea că, în cazul producerii riscului de deces, plata indemnizației de asigurare se va face unor terțe persoane, nu asiguratului subscriitor.

3.2.5 Asigurarea de deces pentru intreaga viață

Prin această asigurare, asigurătorul va plăti indemnizația de asigurare la decesul asiguratului, indiferent de data la care acesta survine. Asiguratul se angajează față de asigurător să plătească prime de asigurare pe durata întregii vieți sau până la data pensionării.Suma asigurată va fi plătită la data decesului asiguratului beneficiarilor desemnați în contract sau moștenitorilor asiguratului.

Prima poate fi plătită într-o singură tranșă, ca primă unică, sau eșalonat, în rate anuale sau subanuale. Perioada de plată a primelor poate fl diferită, respectiv până la decesul asiguratului sau până la împlinirea de către acesta a unei anumite vârste, de regulă, vârsta pensionării.

3.2.6 Asigurarea temporară de deces

Este asigurarea de deces care se încheie pentru un anumit număr de ani. Asiguratul va fi acoperit de asigurare numai dacă decesul său intervine în perioada de timp stabilită în contract. în general, această formă de asigurare se încheie de acele persoane care trec într-o anumită perioadă din viața lor prin evenimente dificile, suportă condiții de activitate mai grele, contractează credite pe care familia nu le-ar putea rambursa în cazul când ar interveni decesul asiguratului.Protecția prin asigurare începe imediat după încheierea contractului și ia sfârșit la împlinirea numărului de ani stabiliți prin contract sau la producerea decesului.In cazul în care nu intervine decesul în această perioadă de timp, asigurătorul este exonerat de plata sumei asigurate.Această asigurare este fără acumulare de capital, deci nu se constituie rezerva matematică de prime. Asiguratul nu poate răscumpăra asigurarea și nici nu își poate exercita dreptul de împrumut.

3.2.7 Asigurarea turiștilor pentru cazurile de accidente

Această asigurare se incheie cu persoanele juridice,autorizate sa organizeze acțiuni turistice,interne si externe pentru turiști cetațeni romani sau străini.Asigurarea are caracter facultativ si protejează turiștii care participa la programe turistice interne sau externe pentru :

a) deces sau invaliditate permanenta din accident

b) cheltuieli medicale (medicamente si spitalizare)impuse de tratarea invalidității ,survenite ca urmare a unui accident.

c) avariere,distrugere sau pierdere a bagajelor ,ca urmare a unui accident

d) cheltuieli legate de transportul corpului neînsufletit al asiguratului decedat ,de la locul unde a survenit decesul si pana la locul de înhumare.

3.3 Particularităti ale elementelor esențiale in contractul de asigurare de viață

3.3.1 Riscul in asigurarea de viață

Asigurările de viață se împart în două mari categorii. Unele acoperă riscul de deces, altele riscul de viață. Ambele riscuri fiind intim legate de durata vieții umane și de evoluția normală, biologică, a unui individ, aceasta înseamnă că, atunci când o persoană înaintează în vârstă, riscul de deces al acesteia crește. în același timp, riscul de viață (de supraviețuire la o anumită dată) scade. Ambele riscuri sunt deci riscuri variabile, care evoluează în timp, crescător sau descrescător.

Pe de altă parte, sunt riscuri de lungă durată, care nu se calculează probabilitatea pentru perioade scurte. Prin excepție, există anumite contracte de asigurare temporară de viață care se încheie pe o perioadă detenninată și iau în considerare doar riscul de deces care se produce în acea perioadă.

3.3.2 Prima netă si prima brută

In calculul primei nete, în asigurările de viață se iau în considerare probabilitatea de producere a evenimenmlui asigurat; vârsta și sexul persoanei asigurate, valoarea actuală a primelor, dobânda tehnică, profitabilitatea societății de asigurări.O serie de cheltuieli ale asigurătorului nu intră în calculul primei nete, ci al adaosului de primă, împreună cu care se obține prima brută. Astfel, în suplimentul de primă intră cheltuielile de achiziție a poliței de asigurare, comisioanele agenților sau brokerilor, chelmielile legate de inspecția de risc, cheltuielile făcute pentru încasarea primelor, cele necesare pentru reclamă, publicitate, tipărituri, cheltuielile de automatizare, cheltuielile administrative și gospodărești ale asigurătorului.pentru a veni în beneficiul asiguratului, uneori asigurătorii acordă posibilitatea de a reduce frecvența de plată a primelor (caz în care plata primelor de asigurare se încasează la intervale mai mari de timp) sau de a reduce mărimea acestora (în situația în care primele de asigurare anuale depășesc un anumit nivel stabilit de asigurător).

3.3.3 Prima unică si prima eșalonată

Distincția între cele două ține de modalitatea de plată a primei. Prima unică este astfel calculată încât să acopere riscul pentru întreaga perioadă asigurată. Cum asigurările de viață sunt contracte care se încheie pe termen mediu și lung, valoarea primei unice este destul de ridicată. Avantajul primei unice, la care se adaugă dobânda și cheltuielile de gestiune a societății de asigurări, este acela că asigurătorul va dispune de la început de întreaga sumă, iar plasamentul sumelor va fi mai profitabil.Dezavantajul primei unice îl suportă însă contractantul asigurării care se vede obligat să plătească dintr-o dată o sumă mare de bani

3.3.4 Încheierea contractului de asigurare de viață specific

Asigurările de viață, din punct de vedere al mecanismului lor juridic, sunt stipulații pentru sine sau pentru altul, pe seama subscriitorului sau pe seama altuia.Întâlnim, deci, următoarele situații posibile:

Subscriitorul sau contractantul asigurării încheie un contract de asigurare de viață în care își poate rezerva beneficiul indemnizației. In această situație, contractantul asigurării poate avea sau nu calitatea de asigurat. In situația în care riscul de supraviețuire sau de deces apasă asupra sa, contractantul asigurării are și calitatea de asigurat. El nu va putea fi și beneficiarul indemnizației, decât dacă subscrie o asigurare de supraviețuire.In caz contrar, dacă își asigură riscul de deces, în mod obligatoriu, o terță persoană va avea calitatea de beneficiar. In acest caz nu suntem în prezența unei stipulații pentru sine, ci a unei stipulații pentru altul.

3.3.5 Rascumpărarea

Răscumpărarea este o modalitate de încetare anticipată a contractului de asigurare, prevăzută în art. 36 alin. (1) din Legea nr. 136/1995. Dacă asiguratul dorește, din diverse motive (predecesul beneficiarului asigurării, imposi-hililalea de continuare a plății primelor de asigurare etc), încetarea contractului de asigurare, el poate pune capăt contractului, solicitând rezilierea și plata sumei de răscumpărare. Deși legiuitorul folosește termenul de „reziliere", exercițiul răscumpărării este o formă de denunțare unilaterală a contractului.Suma de răscumpărare reprezintă un anumit procent (75%-100%) din rezerva matematică constituită până în acel moment

3.3.6 Valoarea de rascumpărare

Valoarea de răscumpărare va fi plătită chiar dacă beneficiarul asigurării acceptase stipulația făcută în favoarea sa (prin derogare de la regulile stipulației pentru altul din dreptul comun), întrucât, în reglementarea română a asigurărilor de viață, acceptarea de către beneficiar a dreptului la mdemnizație, născut din stipulație, este indiferentă pentru efectele contractului.Atât indemnizația de asigurare, cât și valoarea de răscumpărare intervin la stingerea contractului, dar se deosebesc prin faptul că indemnizația este plătită la producerea riscului prevăzut în contract sau la ajungerea la termen, pe când suma de răscumpărare este plătită totdeauna înainte, la solicitarea contractantului asigurării.

CAPITOLUL IV

Necesitatea asigurărilor de viață . Studiu de caz la societatea de asigurări Allianz Țiriac

4.1 Aspecte generale privind societatea de asigurări ALLIANZ ȚIRIAC

Bazele fundației actualei afaceri Allianz-Țiriac Asigurări au fost puse in anul 1994, odată cu inființarea societații Asigurări „Ion Țiriac” SA ASIT .Pornind de la zero , compania s-a instalat repede in fruntea ierarhiei operatorilor privati de asigurări . Creșterea accelerată a volumului de afecri derulate a adus ASIT,in numai șase ani de existență,pana pe poziția secundă in topul celor mai importanți asiguratori din Romania.Dezvoltarea infrastructurii companiei-începand cu crearea și diversificarea propriei oferte de produse continuand cu atragerea celor mai buni specialisti locali din domaniul asigurărilor si terminand cu extinderea rețelei teritoriale-a fost realizată cvasiexclusiv prin autofinanțare .În ciuda costurilor ridicate pe care lansarea unei afecri de tip greenfield le impune , Asigurări Ion Țiriac a generat intr-un timp record rezultate pozitive pentru acționarii sai.Mizand inițial ,in principal,pe dezvoltarea relațiilor cu clienti ce desfășurau activități in domeniile indistrual si comercial, ASIT a reusit sa creeze adevarate parteneriate pe termen lung cu asigurații ,spre beneficiul ambelor parți implicate.

Integrarea , in anul 2000, a societății ASIT in grupul de asigurări german Allianz a întărit pozitia acesteia pe piata romaneasca,statutul de membru al unuia dintre cele mai importante grupuri financiare din lume,conferind companiei rezultate –Allianz Țiriac Asigurări –un avantaj competitional sensibil ,atat din perspectiva garantării stabilității financiare,cat și in ceea ce priveste angajamentul de a impune, pe termen lung , o marca de prestigiu in Romania.

Allianz Țiriac oferă la ora actuală o gamă completa de produse si servicii de protecție și planificare financiară , pe toate segmentele de asigurări –auto, bunuri, raspundere, viață,sănătate -,dar și in domeniul administrării pensiilor private.Definitoriu pentru succesul Allianz Tiriac Asigurări a fost echilibrul pastrat,in permanența,intre ritmul de dezvoltare si suguranța financiara a companiei.

Diversificarea progresivă a gamei de produse in concordanță cu nevoile clienților si adaptarea lor in permanență la tendințele cererii au reprezentat elemente de strategie care au avut o contribuție importantă la dezvoltarea echilibrată a afacerilor Allianz-Țiriac.Astazi,portofoliul de asigurări al companiei are o structura diversificată,incluzand practic toate tipurile de produse de protecție si planificare financiară ,din gama asigurărilor generale,asigurărilor de viațăsi sanătate ,activitatea extinzandu-se ,începand din 2007 si pe segmentul administrării private a pensiilor.Pe termen mediu si lung prioritatea Allianz Țiriac este aceea de a deveni numarul 1 clienților săi,prin produsele si serviciile de protecție si planificare pe care le ofera.De asemenea îmbunătațirea serviciilor de soluționare a daunelor a fost o preocupare constantă de-a lungul timpului ,astfel încat clienții companiei sa beneficieze de cele mai bune si rapide servicii in cazul in care au o dauna.

În același timp Allianz Țiriac continuă sa dezvolte produse performante, flexibile , ce ofera clientului posibilitatea de a alege dintre planurile de asigurare oferite ,varianta nevoilor sale specifice,din perspectiva riscurilor acoperite si a primelor de asigurare corespunzatoare.

Allianz Țiriac ofera urmatoarele servicii: Asigurări si pensii private

Asigurările se impart in asigurări de persoane fizice si juridice.

Asigurările de persoane fizice cuprind asigurări de sănătate, RCA,asigurare CASCO,asigurare locuință,asigurare călătorii,raspunderea civilă,asigurarea de viață(Asigurarea de viața DINAMIC INVEST, Asigurarea de viață GARANTIS PLUS, planul de economisire de la Allianz Țiriac, Asigurarea de viață cu economisire, Asigurarea de viață STEA OPTIM, Asigurarea de viață STEA EXTRA.

Asigurarea de viața cu protecție simplă,asigurarea de accidente,asigurări co-brand.Asigurările de persoane juridice cuprind asigurări angajați,asigurare auto,bunuri si clădiri ,raspundere civilă, asigurare cargo,garanții financiare,alte asigurări.

4.2 Produse de asigurări de viață

4.2.1 Asigurarea de viață STEA EXTRA

Allianz Țiriac Asigurări S.A asigură persoane fizice pentru riscurile expres prevazute in prezentele condiții de asigurare.Prezentele condiții de asigurare impreuna cu cererea de asigurare semnată de Contractant/Asigurat si Asigurător si certificatul de asigurare sunt parte integrantă a poliței de asigurare.

4.2.1.1 Încheiera poliței

Moneda poliței este leul romanesc (RON).În prezenta polița varsta asiguratului la data semnării sererii de asigurare poate fi cuprinsă intre 18 ani si 60 de ani,iar varsta beneficiarului poate fi de maxim 17 ani.În sensul prezentelor condiții de asigurare se ia in calcul varsta in ani împliniți.In cazul pierderii,deteriorării sau distrugerii totale sau parțiale a poliței de asigurare

4.2.1.2 Începutul si încetarea răspunderii asiguratorului

Răspunderea asigurătorului incepe la ora 0:00 a zilei următoare emiterii poliței de asigurare dacă asiguratul ,contractantul și beneficiarul sunt in viață.

4.2.1.3 Răspunderea asiguratorului înceteaza in urmatoarele cazuri:

-la ora 24:00 a zilei specificate in poliță ca data de maturitate;

-la inițiativa contractantului ,in ziua imediat următoare înregistrării solicitării de reziliere la sediul asigurătorului

-la inițiativa asigurătorului ,conform prevederilor condițiilor de asigurare.

Riscuri asigurate: prin această poliță asigurătorul acopera următoarele riscuri:

-decesul asiguratului

-invaliditatea permanente total sau parțiala ca urmare a unui accident suferit de asigurat.

4.2.1.4 Limita teritorială

-riscurile de deces și invaliditate permanentă totală sau parțială din accident sunt acoperite fară limită teritoriala.

-riscul de spitalizare și intervenții chirurgicale suferite de beneficiar ca urmare a unui accident sunt acoperite pe teritoriul statelor parte a Uniunii Europene la data emiterii poliței de asigurare.

4.2.1.5 Excluderi

-asigurătorul nu acoperă decesul cauzat direct sau indirect de afecțiunile enumerate in cererea de asigurare pentru care asiguratul a fost diagnosticat ori s-a aflat sub supraveghere medicală anterior semnării cererii.

-evenimente de război(indiferent daca războiul a fost declarat sau nu),cu toate acestea ,este acoperit decesul asiguratului cauzat de astfel de evenimente în timpul prezenței sale in afara țării de reședință ,dacă nu a participat activ la aceasta.

-participarea asiguratului la misiuni militare cu profil operativ sau de instruire

-sinuciderea asiguratului in primii doi ani de la intrarea sau repunerea in vigoare a politei,chiar daca asiguratul s-a aflat intr-o situație in care i-a fost afectat discernămantul.

-practicarea unor hobby-uri periculoase(parașutismul ,alpinismul,scufundările,motociclismul)

-angajarea in ocupații periculoase (minerit,metalurgie,servicii de securitate,pirotehnie)

În cazurile stipulate mai sus ca excluderi ,polița se reziliaza iar asigurătorul va plati moștenitorilor contractantului ,doar valoarea de rascumparare a poliței de la momentul decesului asiguratului

4.2.1.6 Primele de asigurare

Primele de asigurare se plătesc in moneda poliței.Anual,primele de asigurare sunt indexate automat cu 3%.Primele de asigurare sunt datorate la scadențele și in cuantumul menționate expres in polița de asigurare.Prima inițială trebuie plătită înainte de intrarea în vigoare a poliței.Plata primelor se poate efectua prin orice modalitate acceptată de asigurător.În cazul plăților cu debit direct ,asigurătorul va transmite detaliile de interogare ale contului bancar al contractantului înainte de scadența de plată a primei de asigurare.În cazul plăților prin banci,contractantul este obligat sa plătească în contul si la banca specificate de către asigurător în cea mai recentă corespondență.Contractantul este exclusiv răspunzător de plata primelor de asigurare.La momentul plății ,contractantul are obligația de a solicita și de a păstra dovada plății primei de asigurare.

Dacă prima de asigurare nu se plăteste integral pană la sfarsitul perioadei de grație ,polița de reziliaza începand cu prima zi a perioadei de grație.Dacă valoarea primei plătite este mai mare decat valoarea primei datorate ,diferența dintre prima plătită si prima datorată se consideră sumă plătită in plus.Fracțiunile de primă și sumele plătite în plus se păstrează in evidențele asigurătorului ,separat pentru fiecare contractant.

4.2.1.7 Restituiri de primă

Eventualele prime de asigurare plătite și corespunzătoare unor scadențe ulterioare datei de producere a riscului de deces se numesc prime necuvenite ,urmand a fi restituite contractantului,fara a fi purtătoare de dobandă.Asigurătorul restituie prima inițială ,fara calcularea vreunei dobanzi,in cazul in care contractantul denunță in termenul legal polița ,dupa data emiterii acesteia.

Primele de asigurare plătite dupa expirarea perioadei de grație ,cu excepția primelor plătite in vederea repunerii in vigoare ,se restituie fără dobandă contractantului.

Orice sume care urmează a fi restituite contractantului se vor plăti in moneda poliței ,intr-un cont bancar al contractantului ,specificat in scris de catre acesta si deschis la o banca de pe teritoriul Romaniei sau prin orcice alta modalitate de plată agreată de asigurător.

4.2.1.8 Obligațiile contractantului,asiguratului și beneficiarului

Contractantul si asiguratul sunt obligați să dea răspunsuri corecte și complete în cererea de asigurare completată anterior încheierii poliței.In caz de nerespectare a acestor obligații ,asigurătorul iși rezerva dreptul de a denunța unilateral polița și de a refuza îndeplinirea obligațiilor asumate prin prezenta poliță.Asiguratul,contractantul,moștenitorii contractantului,beneficiarul si reprezentantul legal al beneficiarului sunt de asemenea obligați:

a)să avizeze în scris asigurătorul despre producerea riscului asigurat,îndicand locul,dataora,clauzele și împrejurarile producerii acestuia.

b)să furnizele toate informațiile și documentele solicitate de asigurător și să faciliteze accesul asigurătorului la toate inormatiile necesare determinării clauzelor producerii riscului asigurat.

4.2.1.9 Dispoziții finale

Asigurătorul își rezervă dreptul de a modifica valorile parametrilor din anexe anual, contractantul urmand a fi informat asupra oricăror modificari suervenite in cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de aplicarea noilor valori.Dacă semnatura din solicitarea adresată asigurătorului coincide celei din cererea de asigurare ,asigurătorul poate solicita contractantului confirmarea schimbării semnăturii. In acest sens contractantul va pune la dispoziția asigurătorului un specimen al noii semnături.Legea prezentei polițe este Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania ,cu modificările si completările ulterioare.Asiguratul persoană fizică are dreptul de acces la datele cu caracter personal pe care le furnizează ,dreptul de intervenție asupra datelor și dreptul de opoziție ,asa cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art.13 ,14 respectiv 15 din Legea nr 677/2001.

4.3 Calculul asigurării de viața STEA EXTRA

Allianz Țiriac se afla in topul pieței de asigurări de viața din Romania , cu o experiență de peste 14 ani,oferind in prezent servicii pentru aproape 1.000.000 de clienți prin produse de protecție,economisire si investiții ,precum și prin asigurări de sănătate.

Mai jos voi prezenta serviciul de CAPITAL EXTRA ,singurul program de asigurare din Romania ce ofera prin asigurarea de bază beneficii de acumulare garantate ,acoperite pentru deces din accident și un bonus de fidelitate la maturitatea poliței ,proporțional cu suma asigurată aleasă.

Cu STEA EXTRA avem certitudinea urmatoarelor beneficii :

Acumulare de capital garantată : suma asigurată aferentă asigurării de bază plătibilă la maturitatea contractului este garantată.

Bonus de 5% sau 10% din suma asigurată: bonusul este garantat ,plătibil la maturitate, in condițiile in care primele de asigurare sunt plătite la timp pe toată durata contractului.

Decideti cum vreți sa primiți banii: ca rentă viagera, sau integral intr-o singură plată , sau în orice alta formă pusă la dispoziție de Allianz Țiriac.În conformitate cu prevederile legale in vigoare,beneficiile primite un sunt impozabile.

Acoperire pentru evenimente nedorite: în situația apariției unor evenimente nedorite,cum ar fi decesul sau invaliditatea din accident,exista garanția ca asiguratul si familia asiguratului vor fi protejați din punct de vedere financiar.În plus STEA EXTRA mai poate oferi si beneficii suplimentare,la alegerea asiguratului:

Asigurarea de bază Beneficiu Suma asigurată(ron) Prima(ron)

Asigurări suplimentare Suma asigurată(ron) Prima(ron)

Taxa de poliță 33.00

Total prima conform frecvenței de plată alese (anual) 2.000,00

Drepturile și obligațiile titularului,asiguratului și ale companiei sunt stabilite conform condițiilor contractuale

Allianz Țiriac asigurări de viața este autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor – cod unic RA 001/10.04.2003 CUI 12295479, nr de ordine în Registrul Comerțului J40/9186/1999,Capital subscris vărsat 336,001,066 lei.

În următorul tabel putem vizualiza doua evoluții ilustrative ale capitalului acumulat,in funcție de anumiți parametri prezentați.

Toate valorile prezentate in scop ilustrativ pe aceasta pagina se referă la asigurarea de baza si sunt exprimate in RON.

Valoarea de răscumpărare garantată va prezenta evoluția capitalului acumulat in condițiile necreditării vreunui beneficiu investițional pentru asigurarea de bază.

Tabel 4.3

Valoare ilustrativă rentă viageră

Figura 4.3

IMPORTANT:

1. Suma asigurată pentru asigurarea de bază a acestui produs este garantată și nu poate fi modificată.Suplimentar,compania poate acorda beneficiul investițional din investirea valorii de răscumpărare.Suma asigurată redusă se calculează in concordanță cu valoarea de răscumpărare,momentul încetării plății primei ,după scăderea oricăror sume datorate de catre titularul poliței.Această valoare este considerată ca o primă Unică pentru un contract de asigurare de același tip cu acest contract de asigurare.

2. Pentru varianta cu prime crescătoare anual,valorile primei prezentate reprezinta prima aferentă primului an de asigurare.Prima anuală corespunzătoare asigurării de bază va crește anual cu procentul menționat pe toată durata contractului. Suma asigurată aferentă asigurării bază este constantă și nu crește impreună cu primele de asigurare. Odată selectată varianta cu prime crescătoare,aceasta nu mai poate fi schimbată.

3. Valorile ilustrative ale beneficiilor prezentate au fost obținute pentru doua seturi de rezultate investiționale ipotetice, în condițiile plătii primelor cu frecvența aleasă,pe intreaga durată de asigurare, după cum este prezentat mai sus .

Valorile ilustrative reprezintă:

Valoarea de răscumpărare garantata , valoarea de răscumpărare garantata pentru asigurarea de bază ,fara existența vreunui beneficiu investițional,suma aferenta ultimului an include și bonusul de maturitate.

Valoarea de răscumpărare –ilustrația 1,respectiv 2, valoarea de răscumpărare garantată pentru asigurarea de bază și valoarea beneficiu investițional aferent asigurării de bază ,folosind setul de parametri pentru ilustrația 1 ,respectiv 2.Suma aferenta ultimului an include și bonusul de maturitate.

Valoarea ilustrativa pensie viageră: ilustrarea rentei lunare viagere este realizata tinand cont de valorile de mai sus aferente ultimului an al contractului de asigurare.Valoarea exactă va fi stabilita de către companie la momentul respectiv ,pe baza valorii beneficiilor , a tabelelor de mortalitate ,dobanzilor tehnice și cheltuielilor de la momentul respectiv.

4.4 Concluzii

Din punctul meu de vedere , asigurările de viață reprezintă o protecție pentru noi si familiile noastre in cazul unei pierderi accidentale a capacitații de munca sau pentru a oferi celor aflați în întreținere un minimum de sprijin în cazul decesului.

Asigurarea de viață reprezinta mai mult dorința de grija pentru familie chiar și atunci cand persoana asigurată nu va mai fi alături de ea.Asigurarea a apărut și din nevoia de protejare pe care o resimte omul îin fața unor evenimente pe care nu le poate prevedea și nici nu le poate depăși prin forțele proprii.

Atunci cand luăm hotărarea de a încheia o asigurare la faptul ca prin aportul unor persoane ,cu o suma mică , accesibilă in raport cu pierderea potențială,putem acoperi o daună pe care o poate suferi oricare dintre noi la un moment dat și pe care nu o putem suporta singuri.

Printre funcțiile principale ale asigurărilor de viața ,care sunt cele de compensare, de prevenire a pagubelor,funcția financiară de economisire si de sprijin a statuluiin domeniul protecției sociale, din punctul meu de vedere cea mai importantă și utilă este cea de economisire ,deoarece ofera asiguratului posibilitatea de a participa la profitul societății de asigurare. De aici pleaca și faptul ca societățile sunt in continuă dezvoltare și prin aportul nostru,ele pot continua pe piața asigurărilor și pot dovedi astfel utilitatea activităților de asigurare.

De aceea, și în domeniul asigurărilor, este și va fi o perioadă de tranziție, de acomodare cu noile condiții, atât din partea asigurătorilor, cat și din partea asiguraților.

Este adevărat că dezvoltarea asigurărilor nu este condiționată numai de sporirea capitalului societăților respective, ci, mai ales, de îmbunătățirea evoluției de ansamblu a economiei.

La rândul lor, asigurările pot contribui la revigorarea economiei reale, la progresul social-economic al țării și la îmbunătățirea calității vieții în general.

Precum spunea si Winston Churchill, cel mai indicat ar fi ca fiecare persoană ar trebui să încheie această asigurare ,deoarece familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna.

Pe de altă parte , asigurarile de viata reprezintă si o necesitate pentru noi.

De exemplu :

pentru tinerii cu copii mici asigurarea de viață poate reprezenta economii pentru facultate și/sau locuință

pentru persoanele cu risc ocupațional ridicat poate reprezenta protecția financiară personală și a familiei în cazul producerii unui accident

pentru persoane cu profesii liberale (medici, avocați,mici întreprinzători,notari) asigurarea de viață poate reprezenta fonduri de economii pentru perioada pensionării.

Ca și in cazul persoanelor cu profesii liberale,pentru persoanele cuprinse intre 40 si 45 de ani asigurarea de viața reprezintă fonduri de economii pentru perioada pensionării.

Lucrarea de față a fost structurată pe capitole ce urmăresc, în principiu, familiarizarea cu conceptele și particularitățile sectorului asigurărilor, cu teoriile generale ale managementului strategic, urmate fiind de prezentarea etapelor de fundamentare, elaborare și implementare a modelului de management strategic în contextul specific societăților de asigurare.

BIBLIOGRAFIE

„Asigurările de viață și dezvoltarea societății” Director Economic Alin Băiescu editura „Casa cărții de știință” , Cluj-Napoca 2011

www.alinbaiescu.ro

www.scribd.com

„Asigurări de reasigurări” Mariana Rodica Țîrlea ,editura Riscoprint Cluj-Napoca 2013

„Asigurări și reasigurări” : O perspectivă globală Violeta Ciurel, Editura Rentrop și Straton 2011

www.asigurări-reasigurări.rs.ro

I. Văcărel „Asigurări si reasigurări”

www.cedam.csa.isc.ro

www.seap.usv.ro

www.itva.ro- legea 340/2013

Legea 340/2013 Bugetul Asigurărilor de Stat

Departamentul de training și dezvoltatea asigurărilor de viață

Art.4 din Legea nr. 32/2000

Art. 9 din Legea nr 136/1995 privind asigurările si reasigurările din Romania

www.csa-isc.ro

Art 2, litera A ,punctul 1 din Legea nr. 32/2000

Art 2, litera A ,punctul 3 din Legea nr. 32/2000

www.avocatvikyiordache.ro Art 3 .pct 17 si 18 din Codul Comercial al Romaniei

Art 6. Alin. 1 din Codul Comercial al Romaniei

Institutul de management in asigurări-suport de curs pentru calificarea profesională

Legea nr 136/1995 Art 36 . alin 1

Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania

Legea 677/2001 Art 13,14,15

Extras din polița de asigurare de viață STEA EXTRA de la Allianz Țiriac

BIBLIOGRAFIE

„Asigurările de viață și dezvoltarea societății” Director Economic Alin Băiescu editura „Casa cărții de știință” , Cluj-Napoca 2011

www.alinbaiescu.ro

www.scribd.com

„Asigurări de reasigurări” Mariana Rodica Țîrlea ,editura Riscoprint Cluj-Napoca 2013

„Asigurări și reasigurări” : O perspectivă globală Violeta Ciurel, Editura Rentrop și Straton 2011

www.asigurări-reasigurări.rs.ro

I. Văcărel „Asigurări si reasigurări”

www.cedam.csa.isc.ro

www.seap.usv.ro

www.itva.ro- legea 340/2013

Legea 340/2013 Bugetul Asigurărilor de Stat

Departamentul de training și dezvoltatea asigurărilor de viață

Art.4 din Legea nr. 32/2000

Art. 9 din Legea nr 136/1995 privind asigurările si reasigurările din Romania

www.csa-isc.ro

Art 2, litera A ,punctul 1 din Legea nr. 32/2000

Art 2, litera A ,punctul 3 din Legea nr. 32/2000

www.avocatvikyiordache.ro Art 3 .pct 17 si 18 din Codul Comercial al Romaniei

Art 6. Alin. 1 din Codul Comercial al Romaniei

Institutul de management in asigurări-suport de curs pentru calificarea profesională

Legea nr 136/1995 Art 36 . alin 1

Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania

Legea 677/2001 Art 13,14,15

Extras din polița de asigurare de viață STEA EXTRA de la Allianz Țiriac