Necesitate Si Risc In Utilizarea Aditivilor Alimentari

Diverse

Necesitate Si Risc In Utilizarea Aditivilor Alimentari

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== final ===

NECESITATE ȘI RISC ÎN UTILIZAREA ADITIVILOR ALIMENTARI

CUPRINS

Capitolul 1. Aditivii alimentari. Delimitări conceptuale

1.1 Definirea și clasificarea aditivilor

1.2 Necesitatea utilizării aditivilor alimentari în produsele alimentare

1.3 Riscul utilizării aditivilor alimentari în produsele alimentare

1.4 Măsuri privind informarea consumatorilor de produse aditivate

Capitolul 2. Caracterizarea pieței aditivilor alimentari

2.1 Reglementări pe plan internațional privind aditivii alimentari

2.2 Reglementări în România privind aditivii alimentari

2.3 Surse naturale și sintetice ale aditivilor alimentari

Capitolul 3. Studiu de caz

Propuneri

Bibliografie

CAPITOLUL 1. ADITIVII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

În societatea contemporană majoritatea alimentelor existente pe piață includ aditivi diverși, adăugați de producători în cadrul procesului de fabricație, în acest fel aditivii ajungând să facă parte constant din dieta oricărei persoane.

Domeniul aditivilor este unul extrem de vast, aceștia fiind produși sintetici, extrași din plante sau de origine animală. Prin folosirea aditivitilor se conferă posibilitatea diversificării în permanență a gamei produselor aflate pe piață, în paralel cu crearea constantă de noi produse pe piața dedicată industriei alimentare. Acesta este de altfel și principalul motiv al dezvoltării în permanență a industriei alimentare, remarcată în ultimele decenii la nivel global. În paralel cu dezvoltarea industriei alimentare se remarcă și creșterea interesului pentru siguranța alimentară, cu precădere pentru utilizarea diverșilor aditivi în cadrul procesului de fabricație.

Definirea și clasificarea aditivilor

Conform manualului elaborat de Comisia Codex Alimentarius F.A.O./O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății) prin aditiv se înțelege orice substanță, fie aceasta și de natură microbiologică, ce nu se consumă ca aliment în mod natural și care nu se folosește ca ingredient tipic al unui aliment în mod normal (având valoare nutritivă sau nu), adăugarea acesteia în cadrul unui produs alimentar având în vedere un scop tehnologic (dar și organoleptic) în cadrul procesului de fabricare, ambalare ori păstrare al diverselor produse alimentare, cu un efect cert ori de la care sunt așteptate efecte pozitive (directe ori indirecte) manifestate asupra diverselor proprietăți ale acestora. Demn de menționat este faptul că în incluziunea acestui termen nu sunt incluși contaminanții ori substanțele ce sunt adăugate în diverse alimente în vederea menținerii ori a îmbunătățirii calității nutritive.

Urmare a acestei definiții a aditivilor conferită de Codex Alimentarius FAO/O.M.S., se remarcă faptul că utilizarea aditivilor se justifică în diverse situații, respectiv pentru:

Conservarea valorii nutrivitive aferente unui anumit produs alimentar

Ameliorarea duratei de conservare a unui produs, ca și a stabilității produsului alimentar

O favorizare a fabricării, a ambalării, a depozității și respectiv a transportului diverselor produse alimentare

Îmbunătățirea diverselor caracteristici senzoriale aferente produselor alimentare

Demn de menționat este faptul că utilizarea aditivilor nu se justifică și nici permite în situația în care :

Dozele propuse spre folosire pot pune într-un pericol sănătatea în rândul consumatorilor

Se sesizează reducerea considerabilă a valorii nutritive aferente respectivelor produse alimentare

Se are în intenție o mascare a potențialelor defecte ale produselor alimentare ori ascunderea unor potențiale defecte de fabricare ori de manipulare

Consumatorul este indus în eroare

În categoria aditivilor alimentari nu se includ:

Monozaharide, dizaharide, oligozaharidem ca și produsele alimentare ce conțin aceste substanțe ce sunt folosite pentru diversele proprietăți edulcorante

Diversele produse alimentare (aflate sub forma concentrată ori deshidratată), incluzând și aromele incluse în procesul de fabricare al produselor compuse, ce sunt folosite pentru diversele lor proprietăți aromatice, nutritive ori sapide, prin combunație cu efectul colorant secundar

Substanțe incluse în compoziția unui material de acoperire ori strat de protecție, ce nu fac parte din respectivul aliment și care nu au ca destinație consumul asamblat cu acesta

Produse ce au în conținutul lor pectină, ca și derivate din tescovină de mere ori coaja fructelor citrice/gutuilor ori amestec al acestora, printr-o acțiune a unui acid de tip diluat, însoțită de o neutralizare de tip parțial cu săruri de potasiu ori sodiu (așa numita „pectina lichidă”)

Bazele aferente gumei de mestecat

Dextrina galbenă/albă, amindon dextrinat/prăjit, amidon modificat (tratat cu acizi ori baze), amidon modificat fizic, amidon tratat cu diverse enzime amilolitice

Aminoacizi și săruri ale acestora (nu glicina, acidul glutamic, cistina, cisteina și sărurile ce nu au o funcție tehnologică)

Clorura de amoniu

Gelatina comestibilă, plasma de sânge, proteinele hidrolizate, ca și sărurile acestora, glutenul și proteina din lapte

Cazeina și cazeinații

Inulina

Utilizarea aditivilor alimentari se realizează avându-se în vedere :

O inocuitate a aditivului, implicit absența unui pericol ca urmare a unei potențiale acumulări de efecte ori doze în timp – această condiție se demonstrează la nivel experimental pe minim două specii (animale)

Acceptarea utilizării acestora, pe diverse considerente de natură științifică și/ori tehnică. În acest sens,Codex Alimentarius F.A.O./O.M.S. a recomandat folosirea cu preponderență în locul substanțelor sintetice a substanțelor naturale

Adăugarea unei cantități cât mai redusă adăugată în produsul alimentar, cantitate ce este însă suficientă în obținerea efectului dorit prin respectivul aditiv

Ca introducerea unui anumite substanțe din cadrul grupei aditivilor alimentari să nu genereze o înlocuire a acesteia din restul componentelor normale aferente respctivului produs alimentar

Ca introducerea diverșilor aditivi alimentari să fie urmată de stabilirea metodelor de identificare calitativă a acestora, ca și dozarea cantitativă

Reglementarea prin lege a purității aferente aditivului alimentar, prin intermediul testprilor privind caracteristicile fizico-chimice ale acestuia

Semnalarea obligatorie, pe orice ambalaj, în condițiile prevăzute de lege, a oricărui adaos de aditivi la diversele produse alimentare

Clasificarea aditivilor

Având în vedere efectul pe care îl generează asupra produselor alimentare în cadrul cărora sunt introduși/adăugați, aditivii alimentari se clasifică în :

Aditivi ce modifică diversele proprietăți senzoriale ale alimentelor – precum coloranții, aromatizanții ori potențiatorii de aromă

Aditivi ce măresc perioada destinată păstrării produselor alimentare – substanțele conservante, antioxidanții

Aditivi ce modifică textura diverselor alimente – substanțele emulgatoare, agenții de îngroșare, agenții de gelifiere, coloizii alimentari

Aditivi ce modifică valoarea energetică caracteristică diverselor alimente – substanțe îndulcitoare, substituienți de grăsimi

O altă clasificare a aditivilor este cea conformă cu directivele Parlamentului European și ale Consiliului Director, aditivii fiind clasificați în grupe, respectiv :

Coloranții – substanțele ce sunt utilizare pentru colorarea diverselor alimente. În această categorie nu intră produsele gen șofran ori boia, ca și substanțele diverse ce sunt utilizate în vederea colorării părții necomenstibile dintr-un produs alimentar

Îndulcitorii (respectiv edulcoranții) – substanțele ce sunt utilizate în vederea conferirii produselor alimentare a gustului dulce. În această categorie nu intră monozaharidele, siropurile, dizaharidele și nici mierea de albine

Conservanții – substanțele ce au capacitatea de a prelungi durata de păstrare a unui produs alimentr, printr-o protejare a acestuia în fața acțiunii complexe a micro-organismelor

Antioxidanții – substanțele ce pot prelungi durata de păstrare a unui produs alimentar, printr-o protejare a acestuia în fața procesului de deteriorare prin oxidare

Suporturi (respectiv purtători) – includ diverse suporturi solide (gen pulbere) și suporturi lichide (respectiv solvenții) ce au rolul de a stimula dizolvarea, respectiv dispersarea unui aditiv, fără modificarea funcției tehnologice a acestuia i fără a exercita între ele diverse efecte de tip tehnologic

Acidulanții – substanțele care au capacitatea de a mări aciditatea caracteristică unui produs alimentar, în paralel cu conferirea unui anumit gust respectivului produs alimentar

Regulatorii de pH – substanțele ce modifică ori controlează aciditatea și/sau alcalinitatea caracteristice unui produs alimentar

Agenții anti-aglomeranți – substanțele ce diminuează tendința de aderarea diverselor particule individuale specifice oricărui produs alimentar

Agenții anti-spumă – substanțele ce au capacitatea de a preveni spumarea ori pot diminua considerabil spumarea

Agenții de masă (respectiv bulking) – substanțele ce au o contribuție deosebită la volumul produselor alimentare, fără însă a influența în mod semnificativ valoarea energetică a acestora

Emulgatorii – substanțele ce facilitează atât formarea cât și menținerea diverselor emulsii de genul apă în ulei, ca și ulei în apă

Sărurile de emulsionare – substanțele ce au capacitatea de transforma diversele proteine din brînză în formă dispersată, realizându-se distribuția uniformă atât a grăsimilor, cât și restului componentelor

Agenții de întărire – substanțele ce au capacitatea de a menține ori a întări țesuturile legumelor și ale fructelor, prin interacționarea cu agenții de gelificare în vederea producerii unui gel cu consistență ridicată

Potențiatorii de aromă – substanțele ce au capacitatea de a dezvolta gustul, ca și mirosul caracteristice unui produs alimentar

Agenții de spumare – substanțele ce au capacitatea de a asigura formarea dispersiei omogene de gaz în solid ori de gaz în lichid

Agenții de gelificare – substanțele ce au capacitatea de a conferi unui produs alimentar o anumită textură, prin formarea gelului

Agenții de glazurare – substanțele care, prin aplicare pe suprafața produselor alimentare, le conferă acestora fie un aspect mai plăcut, fie o peliculă de tip protector

Umectanții – substanțele ce au capacitatea de apreveni deshidratarea unui produs alimentar, deshidratare ce se poate datora umidității aerului destul de reduse

Amidonurile modificate – substanțele ce se obțin din amidon, prin intermediul diverselor tratamente chimice, tratamente fizice, ca și tratamente enzimatice

Gazele de ambalare – gazele (nu aerul) care sunt introduse într-un recipient înaintea introducerii unui produs alimentar în respectivul recipient, în timpul introducerii produsului alimentar sau ulterior introducerii produsului alimentar în interiorul recipientului

Agenții de afânare – substanțele care au capacitatea de a elibera un gaz, ulterior remarcându-se o creștere a volumului unui aluat ori o creștere a volumului aferent unei compoziții

Sechestranții – substanțele ce au capacitatea de a forma cu ionii metalici diverse complexe

Stabilizatorii – substanțele ce au capacitatea de a menține starea fizico-chimică a produselor alimentare

Substanțele de îngroșare – substanțele ce au capacitatea de a mări vâscozitatea specifică produselor alimentare

Agenții de tratarea făinii – substanțele care se adaugă fie în făină, fie în aluat în vedere îmbunătățirii diverselor însușiri specifice de panificație

Trebuie specificat faptul că în cadrul produselor finite nu se regăsesc anumiți aditivi, respectiv aditivii folosiți în cadrul unei anume etape tehnologce și care sunt distruși/eliminați înainte de finalizarea repectivului produs alimentare, precum :

Antispumanții

Agenții de filtrare

Agenții de limpezire

Etc

Necesitatea utilizării aditivilor alimentari în produsele alimentare

Este bine cunoscut faptul că aditivii alimentari sunt folosite de multe vreme în cadrul procesului complex de preparare a alimentelor, în ciuda faptul că în societatea contemporană o parte dintre „aditivii de odinioară” nu mai sunt încadrați în categoria aditivilor. În categoria aditivilor de odinioară intră apa sărată de mare ori salpetrul, substanțe folosite frecvent în trecut pentru prevenirea unei alterări a cărnii, respectiv a produselor din carne.

De-a lungul timpului, ca urmare a modificării cerințelor pieței, aditivii au cunoscut modificări majore, cu extinderea utilizării acestora, în paralel cu creșterea numărului aditivilor permiși de organismele abilitate.

În societatea contemporană, mare parte dintre consumatori își doresc produse alimentare deosebit de atrăgătoare din punct de vedere organoleptic, respectiv produse colorate intens, foarte aromate, produse dulci ori dimpotrivă, produse sărate, produse ce se doresc a avea un termen de valabilitate cât mai lung.

Și din punct de vedere managerial s-a impus crearea unor produse alimentare care să aibă un termen de valabilitate cât mai lung, atât pe segmentul dedicat exclusiv producției, cât și pe cel aferent distribuției produselor alimentare.

În acest context s-a ajuns ca, gradual, aditivii alimentari să fie folosiți din ce în ce mai frecvent, în paralel impunându-se o legiferare a acestora, în vederea asigurării siguranței necesare în rândul consumatorilor.

În ciuda faptului că marea majoritate a materiilor prime din care sunt obținute diversele produse alimentare nu au în compoziția lor substanțe străine, în cadrul procesării lor se utilizează diverși aditivi alimentari. Iar modernizarea diverselor procedee tehnologice dedicate prelucrării alimentelor a dus la utilizarea unui număr constant crescător al aditivilor alimentari.

În acest moment, în cadrul industriei alimentare, sunt folosiți peste 2500 aditivi alimentari, cu scopul producerii unor diverse efecte în produsele alimentare, atât pe parcursul prelucrării acestora, cât și ulterior, respectiv pe perioada manipulării și respectiv a depozitării acestor produse alimentare.

În ciuda faptului că folosirea aditivilor alimentari în cadrul procesului de fabricare a produselor alimentare a fost de multă vreme acceptată în practică, această utilizare continuă să genereze diverse controverse în rândul specialiștilor, cele mai multe legate de gradul de siguranță al consumatorilor.

Este bine cunoscut faptul că aditivii alimentari prezintă diverse caracteristici importante, ce permit diferențierea certă a acestora în raport cu alte substanțe ce pot fi incluse în cadrul unui aliment, fie în mod curent, fie în mod accidental.

În vederea încadrării corecte a a acestora se are în vedere reglementarea strictă a utilizării aditivilor alimentari. Astfel, aditivii alimentari:

Nu sunt alimente și nici îngrediente de tip obișnuit ale alimentelor, ei deosebindu-se strict de constituienții normali existenți în alimente. Chiar dacă pot fi regăsiți în alimente, aditivii alimentari nu se consumă ca atare, marea majoritate a produselor alimentare ce le conțin putând fi obținute și în absența acestora.

Sunt adăugați în mod intenționat în produsele alimentare, ei deosebindu-se de substanțele contaminante regăsite uneori în acestea, ca rezultat al unor contaminări de tip accidental ce pot surveni pe întreg parcursul dedicat procesării, începând cu faza materiei prime și terminând cu momentul folosirii produsului alimentar de către consumatori

Se adaugă în produsele alimentare cu un scop clar, bine determinat. Avându-se în vedere acest scop, este apreciată inclusiv necesitatea introducerii acestora în cadrul alimentelor.

Au tendința de a deveni parte integrantă din produsele alimentare, ele deosebindu-se de diversele substanțe ce sunt adăugate în alimente în mod intenționat, în vederea derulării proceselor tehnologice diverse

Pot să aibă o anumită valoare nutritivă sau nu. Datorită concentrației reduse în care se regăsesc de regulă în diversele produse alimentare, aditivii nu au capacitatea de a contribui în mod esențial la valoarea nutrivită a acestora. De altfel, la nivelul Uniunii Europene, diversele suplimente nutritive ce sunt adăugate în alimente în vederea completării ori a îmbogățirii valorii nutritive a acestora nu se consideră a fi aditivi alimentari.

Aditivii alimentari sunt utilizați numai dacă a fost demonstat necesitatea acestora, necessitate ce poate fi justificată atât prin prisma tehnologică, cât și prin prisma economică.

În general, în vederea soluționării unei probleme tehnologice, în condițiile eficienței economice, este solicitată aprobarea unui anumit aditiv alimentar, justificarea utilizării acestuia numai pe criterii economice dovedindu-se în cele mai multe cazuri destul de dificilă. În acest caz se impune demonstrarea faptului că, prin utilizarea respectivului aditiv alimentar, avantajul economic este conferit nu doar procesatorului, ci și consumatorului.

Prin utilizarea diverșilor aditivi alimentari se reușește obținerea unor alimente mai sigure, ce au și o valoare nutrivită mai mare. Astfel, folosirea conservanților are rolul de a împiedica o dezvoltare a micro-organismelor, acestea putând genera nu doar o degradare a diverselor produse alimentare, ci și diverse toxiinfecții asupra consumatorilor.

Prin folosirea diverselor substanțe anti-oxidante se reușește prevenirea degradării produselor alimentare, degradare ce se datorează diverselor fenomene oxidative. De asemenea, substanțele anti-oxidante reușesc să prevină și formarea diverșilor compuși ce au un anume potențial toxic, produși ce se formează în cadrul proceselor de degradare.

Prin adăugarea în cadrul diverselor produse alimentare a aditivilor alimentari se reușește prelungirea termenului de valabilitate al acestora, atât prin menținerea la un nivel ridicat a caracteristicilor organoleptice, cât și prin păstrarea valorii nutritive pe un interval de timp mult mai mare.

De asemenea, prin utilizarea aditivilor alimentari se reușește obținerea unor produse alimentare mai diversificate, ce pot fi ulterior comercializate la prețuri convenabile pentru consumatori. În societatea contemporană, mare parte dintre comercianți le oferă consumatorilor o gamă diversificată de produse alimentare, cu posibilitatea alegerii diverselor sortimente, diferențiate prin procesul de fabricare, ambalare, expunere, etc. Astfel, prin folosirea diverșilor aditivi alimentari se reușeste nu doar o extindere a perioadei de valabilitate, ci și menținerea valorii nutritive a produselor pentru perioade mult mai mari.

Ca urmare a folosirii diverșilor aditivi alimentari s-a reușit fabricarea unor noi produse alimentare, aditivii permițând obținerea unor alimente ce nu sunt doar ușor de preparat, dar care au și un termen de valabilitate mult mai mare și implicit o valoare nutrivită net superioară.

În ciuda faptului că, în cadrul procesului diversificării sortimentale o importanță deosebită o au nu doar aditivii alimentari, ci și diversele metode de procesare, în lipsa aditivilor nu s-ar reuși o creștere a perioadei de valabilitate a produselor și respectiv o valoare nutrivită ridicată a acestora.

De altfel, conform studilor realizate în domeniu de specialiști, s-a stabilit faptul că perioada conservării diverselor produse din cereale în care au fost introduși aditivi alimentari s-a dublat ca urmare a acestei adăugiri.

De asemenea, interesul tot mai crescut al consumatorilor pentru diversele diete hipocalorice a contribuit la o creștere a consumului de produse alimentare în cadrul cărora sunt folosiți îndulcitorii sintetici, în paralel cu conceperea unor noi produse al căror conținut în grăsimi a fost mult diminuat, grăsimile obișnuite fiind înlocuite cu diverse substanțe ce generează în organism o cantitate mult mai mică de energie.

Prin folosirea stabilizatorilor, a emulgatorilor, a coloranților, ca și a aromatizanților s-a reușit obținerea unor diverși substituenți pentru anumite produse alimentare cum ar fi carnea, laptele ori unele produse lactate. În lipsa aditivilor alimentari pe piață nu s-ar fi reușit comercializarea snițelelor/chiftelelor din soia, a margarinei, a pateurilor vegetale, ca și a diverselor băuturi carbogazoase.

De asemenea, prin folosirea aditivilor alimentari în cadrul procesului de producere al diverselor alimente se reușește obținerea unor produse cu un preț destul de convenabil pentru consumatori. În lipsa aditivilor alimentari, prețul produselor alimentare ar putea crește considerabil, în paralel cu diminuarea termenului de valabilitate.

Demn de menționat este faptul că diminuarea costului alimentelor prin introducerea unor adaos de aditivi alimentari trebuie să se realizeze numai prin menținerea nivelului valorii nutritive aferente respectivului produs.

1.3 Riscul utilizării aditivilor alimentari în produsele alimentare

Pe lângă diversele avantaje ale folosirii aditivilor alimentari, anterior menționate, în ultima perioadă s-a remarcat o anumită îngrijorare în domeniul efectelor negative pe care aceștia le-ar putea genera la nivelul consumatorilor, în centrul atenției aflându-se potențiala toxicitate a alimentelor ce au un anumit conținut de aditivi alimentari.

În domeniul toxicității, cele mai multe studii sunt realizate în laborator, pe diverse animale, perioadele fiind de regulă reduse, ceea ce poate induce un grad destul de mare al relativității rezultatelor obținute.

În plus, corpul uman este zilnic expus unui număr nedefinit de aditivi alimentari (în doze mai mari sau mai mici), expunerea fiind pe o perioadă îndelungată, aceste condiții neputând fi reproduse prin intermediul diverselor studii toxicologice.

Pe lângă acest aspect, trebuie menționată și variabilitatea răspunsurilor diverselor organisme la expunerea prelungită la aditivi alimentari, gradul de sensibilitate la toxicitate fiind unul destul de variabil.

Având în vedere actuala stare epidemiologică, specialiștii atrag atenția asupra faptului că multe dintre afecțiunile predominante în ultima vreme își au originea (într-un grad relativ redus) în consumul alimentelor în care au fost adăugați diverși aditivi alimentari.

În domeniul riscurilor asociate unui consum de alimente diverse, se remarcă următoarea ierarhie :

Diverșii agenți patogeni ce au o natură microbiană – precum Listeria spp., virusuri, Escherichia spp., paraziți, Salmonella spp, etc.

Un exces ori un deficit al ingredientelor aflate în mod obișnuit în conținutul produselor alimentare – vitaminele, grăsimile, zahărul, micro-elementelor

Substanțele contaminate – contaminare naturală (Cd, Pb, As, Hg) sau contaminare industrială (pesticidele, medicamentele, hormonii, etc)

Substanțele toxice naturale – toxinele vegetale, toxinele animale

Aditivi alimentari

În ciuda faptului că, prin prisma epidemiologică, aditivii alimentari sunt considerați a fi factori de risc mai puțin importanți, comparativ cu agenții patogeni, substanțele contaminate ori substanțele toxice, în ultima vreme s-a constatat un interes deosebit al consumatorilor pentru diverșii aditivi alimentari regăsiți în produsele alimentare.

Acest interes se datorează în principal conștientizării de către consumator a efectelor potențiale pe care aditivii alimentari le-ar putea genera în organism, aditivii alimentari fiind substanțe sintetice a căror toxicitate nu a putut fi garantată la nivelul absolut.

O atenție deosebită este acordată nitraților și nitriților, componenți naturali ai solului, ce pot ajunge cu ușurință în organismul animalelor și ulterior în cel uman. În plus, atât nitriții cât și nitrații sunt deseori folosiți ca și aditivi alimentari în diverse preparate din carne, dar și în laptele dedicat producerii brânzeturilor, acestea având capacitatea de a ameliora diversele caracteristici ale produselor și implicit o prelungire a termenului de valabilitate.

În cadrul diverselor preparate din carne, cum ar fi șunca, cârnații, salamul, etc, nitriții și nitrații sunt folosiți frecvent pentru a se obține o menținere a colorii roșie-roz, ca și pentru diversele efecte antioxidante, bacteriostatice și de dezvoltarea aromelor caracteristice.

În vederea difuzării uniforme în preparate, nitriții și nitrații sunt adăugați de regulă fie în sarea uscată fie în saramură ( la 100 kg sare se adaugă 1 kg de nitrat ori ½ kg nitrit), sub impactul florei reducătoare existente în carne și saramură reușindu-se oxidarea mioglobine și a hemoglobinei existente în resturile de sânge și transformarea în nitrozomioglobină, respectiv în nitrozohemoglobină, substanțe ce își mențin după orice tratament termic, culoarea roșie.

În absența acestor substanțe, orice produse din carne ce au fost tratate termic (opărite ori fierte) ar avea culorea nu roșie (cum au salamurile, cârnații, etc), cu gri-cenușiu.

Cum elementul activ are în componența sa nitritul, s-a creat tendința de a utiliza exprimarea „silitra tare”, combinația de nitriți-nitrați fiind recomandată în cazul mezelurior ce au o mare durată de preparare și de păstrare (cum ar fi pastrama, salamurile crude – genul salamului de Sibiu, etc).

De altfel, nitriții au o acțiune de tip bactericidă-bacteriostatică asupra bacteriilor anaerobe, ceea ce duce la o prelungire a duratei de păstrarea diveselor preparate din carne. O.M.S. a atras atenția încă din anul 1980 asupra riscului pe care îl reprezintă pentru copii consumul de alimente în conținutul cărora se află nitriți și nitrați, în cazul persoanelor adulte existând riscul expunerii la compuși de tipul N-nitrozo, compuși de tip mutageni, teratogeni și chiar cancerigeni.

În acest sens s-a recomandat înlocuirea sau reducerea nivelului de nitriți în cadrul diverselor produse din carne, potențialele toxinfecții cu renumita Clostridium botulinim putând fi controlate printr-o reducere a umidității, menținerea la temperaturi sub nivelul de 3 grade Celsius, o acidifiere a mediului, utilizarea acidului acorbic, a antioxidanților fenolici ori polifosfați.

În România, concentrația maximă de nitriți a fost limitată la valoarea de 70 mg / kg, existând și state în care această valoare este de aproape trei ori mai mare.

Ca urmare a consumului de nitrați/nitriți (implicit a aditivilor alimentari), substanțe asupra cărora a fost evidențiată posibilitatea formării unor nitrozamine cancerigene, s-au remarcat diverse simptome de tip digestiv, respectiv grețuri, vârsături, diaree și crampe. În cazul unui aport în limitele obișnuite, nitriții se vor absorbi integral în cadrul primei părți din intestinul subțire, ei eliminându-se prin sucul gastric, salivă și respectiv urină.

La nivelul micro-organismelor, aceștia manifestă slabe efecte bacteriostatice, în lispa trecerii în nitriți, nitrații acționând precum mecanismul aferent clorurii de sodiu, cu modificarea presiunii osmotice.

Spre deosebire de nitrați, nitriții sunt cu mult mai toxice, ei regăsindu-se în alimente, în doze destul de mici, ca și compuși naturali. Această concentrație se poate amplifica până la valori periculoase datorită acțiunii de tip reducător pe care micro-organismele o au asupra nitraților. Mai mult, nitriții regăsiți în diversele produse alimentare pot proveni și din nitriții și nitrații ce sunt folosiți ca și aditivi alimentari.

În cazul intoxicațiilor cu nitriți-nitrați se remarcă o depășire a ritmului de reducere de către methemoglobină, ceea ce duce la creșterea procentului din organism. Când valoarea acesteia este mai mare de 10% din valoarea totală a hemoglobinei, se remarcă apariția cianozei, depășirea nivelului de 20 % ducând la apariția cefaleei, a tahicardie, a amețelilor și chiar a asteniei.

Cei mai sensibili sunt copiii, mai ales sugarii, ca urmare a insuficienței de enzime reducătoare ale methemoglobinei, dar și persistenței remarcate la hemoglobina fetală, ce este mult mai oxidabilă comparativ cu hemoglobina persoanelor adulte.

Măsuri privind informarea consumatorilor de produse aditivate

Una dintre măsurile în domeniul informării consumatorilor de produse aditivate constă în etichetarea corespunzătoare a aditivilor alimentari, proces considerat a fi deosebit de important.

În domeniul etichetării aditivilor alimentari, sunt aplicabile prevederile articolelor 21-23 din cadrul Regulamentului (C.E.) privind aditivii alimentari, nr. 1333/16.12.2008 al Parlamentului European, ca și al Consiliului European, acestea vizând atât aditivii ce sunt dedicați vânzării spre operatorii diin cadrul industriei alimentare, cât și aditivii alimentari dedicați vânzării spre consumatorii finali.

De asemenea, tot în acest domeniu, mai sunt aplicabile:

Directiva 2000/13/E.C. vizând apropierea statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul etichetării, al prezentării produselor alimentare, ca și a publicității acestora etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare)

Regulamentul (C.E.) nr. 1829/22.09. 2003 al Parlamentului European și Consiliului European vizând produsele alimentare, ca și furajele ce sunt modificate genetic

Regulamentul (C.E.) nr.1830/22.09.2003 al Parlamentului European și Consiliului , vizând trasabilitatea, ca și etichetarea diverselor organisme modificate genetic, ca și trasabilitatea diverselor produse ce sunt dedicate alimentației umane ori animale, ce sunt produse din cadrul organismelor modificate genetic, cu modificarea Directivei 2001/18/C.E.

Regulamentul Uniunii Europene nr. 1169/25.10.2011 vizând informarea consumatorilor cu privire la diversele produse alimentare, ce modifică Regulamentul (C.E.) nr. 1924/2006 al Parlamentului European, ca și Regulamentul (C.E.) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și Consiliului, el abrogând Directiva 87/250/C.E.E.a Comisiei, Directiva 90/496/C.E.E. a Consiliului, Directiva 1999/10/C.E. a Comisiei, Directiva 2000/13/C.E. a Parlamentului European și Consiliului, Directiva 2002/67/C.E., Directiva 2008/5/C.E. ale Comisiei, ca și Regulamentul (C.E.) nr. 608/31.03.2004 al Comisiei

În ceea ce privește principiul de bază folosit în cadrul etichetării aditivilor, acesta are în permanență în vedere informarea corectă și adecvată a consumatorului, ceea ce implică:

Orice consumator alege produsul în deplină cunoștință de cauză, atât în domeniul identității alimentului, cât și în compoziția acestuia, a proprietăților și respectiv a diverselor alte caracteristici ale acestuia

Protejarea deplină a sănătății consumatorului, respectivul aliment/produs putând fi folosit fără nici un fel de riscuri, indiferent că este vorba de :

Durabilitate

Alergeni

Instrucțiuni de folosință

Condiții de depozitare

De asemenea, toate informațiile ce sunt legate de un aliment/produs nu trebuie să conțină detalii înșelătoare, respectiv:

Legate de natura produsului/alimentului

Prin atribuirea unor proprietăți pe care respectivul produs/aliment nu le deține

Prin sugerarea unor proprietăți speciale acestui aliment/produs, cu toate că diversele produse similare dețin și ele aceste proprietăți – se are în vedere absența ori prezența unor diverse ingredinte, cum ar fi menționarea pe eticheta unui ulei vegetal că acesta nu „conție colesterol”, ceea ce i-ar putea sugera consumatorului că restul uleiurilor vegetale ar putea conține colesterol, cu inducerea în eroare a consumatorilor

Sugerarea prezenței în cadrul unui produs/aliment a unui anumit ingredient particular, ingredient care, în realitate, a fost înlocuit cu un alt ingredient

În conformitate cu prevederile articolului 8 din cadrul Regulamentului 1169/2011 al Parlamentului European, toți operatorii din cadrul domeniului alimentar sunt obligați:

Să asigure o corectă transmitere a informațiilor ce vizează produsele alimentare ce nu intră în categoria preambalate și care au ca destinație consumatorul final ori diverse unități colective de restaurație către operatorii din cadrul sectorului alimentar ce recepționează respectivele produse alimentare, în vederea permiterii, când se impune, a :

Furnizării diverselor informații obligatorii ce privesc diverse produse alimentare către consumatorii finali

Oferirii diverselor informații (care să fie și suficiente) către alți operatori ce comercializează diverse alimente, în așa fel încât acești operatori să poată șă își îndeplinească la rândul lor obligațiile de informare ce le revin

Să asigure informații suficiente în situația în care livrează diverse produse alimentare ce nu sunt dedicate consumatorului final ori diverselor unități de alimentație publică, astfel încăt respectivul operator intermediar să aibă capacitatea de a-și îndeplini și el diversele obligații de informare ce îi revin

Ca urmare a prevederilor incluse în cadrul Regulamentului (C.E) nr. 1333/16.12.2008 al Parlamentului European privind aditivii alimentari, în conformitate cu mențiunile art. 21-22, în situația în care aditivii alimentari sunt dedicați vânzării spre diverșii operatori din industrie, pe etichetele acestora trebuie să se precizeze:

Numele respectivului aditiv, ca și/ori cifra E

Declarație pentru „produse alimentare” ori „uz alimentar restricționat”

Cantitatea netă a aditivului alimentar

Durabilitatea minimă a aditiviului alimentar

Data limită privind consumul respectivului aditiv alimentar

Simbolul prin care poate fi identificat lotul din care provine respectivul aditiv alimentar

Instrucțiunile de utilizare ale aditivului alimentar

Numele producătorului respectivului aditiv alimentar, respectiv numele ambalatorului ori cel al vânzătorului (după caz)

Dacă este necesar, adresa producătorului aditivului alimentar, respectiv adresa ambalatorului ori a vânzătorului

Condițiile de depozitare speciale

Condițiile de utilizare speciale – dacă este cazul

Diversele mențiuni ce privesc prezența unor alergeni

Cantitățile maxime aferente fiecărui component ori a grupului de componente, în situația în care există unele limitări cantitative privind utilizarea acestora în cadrul alimentelor – cu precizarea că această limitare se prezintă sub formă numerică sau în conformitate cu prevederile articolului 9 din cadrul Regulamentului (C.E.) 1169/2011

În cadrul punctelor 2, respectiv 3 din articolului 22 al Regulamentului (C.E) nr. 1333/16.12.2008 al Parlamentului European privind aditivii alimentari, sunt indicate și cerințele de etichetare în situația premixurilor de aditivi, ca și a aditivilor însoțiti de diverse alte ingrediente, ce sunt foarte utilizat în acest moment nu doar pe piața Uniunii Europene, ci și pe piața românească, cu precădere în domeniile dedicate panificației, industriei cărnii, etc.

În situație speciale, diversele elemente ce privesc informarea consumatorilor, prin intermediul derogării, pot să fie prezente numai în cadrul documentelor însoțitoare ale aditivilor ori în cadrul documentelor ce preced livrarea respectivilor aditivi, fără a se menționa în mod expres acestea în cadrul etichetelor aferente.

În acest caz însă, este obligatoriu ca fie pe ambalajul respectivului produs (aditiv alimentar) fie pe recipientul în care este depozitat acest aditiv alimentar să fie menționat într-o poziție extrem de vizibilă mențiunea „nu are destinație comerțul cu amănuntul”:

Aceste informații includ:

Instrucțiunile de utilizare ale aditivului alimentar

Numele, ca și adresa producătorului aditivului alimentar, respectiv a ambalatorului ori a vânzătorului, după caz

Indicații privind cantitățile maxime din fiecare component ori din grupul componentelor, în situația în care există diverse limitări cantitative privind utilizarea acestuia în alimente

În situația în care unii aditivi alimentari ajung la vânzare în combinație cu alți aditivi alimentari ori/și cu diverse alte ingredinte alimentare (premixurile), se impune ca pe ambalajele acestora ori pe recipientele în care aceștia au fost depozitați, să se adauge lista tuturor ingredientelor incluse, într-o ordine descrescătoare privind procentajul ce este reprezentat de către fiecare ingredient (aditiv alimentar, premix) în cadrul cantității totale a produsului

În cadrul conținutului articolului 23 din Regulamentul (C.E) nr. 1333/16.12.2008 al Parlamentului European privind aditivii alimentari, se fac precizări legate de aditivii alimentari ce sunt comercializați direct consumatorului final, în această situație etichetarea aditivilor realizându-se fără o prejudiciere a diverselor reglementpri de tip general ce vizează etichetarea.

În cadrul etichetării aditivilor alimentari, se semnalează diverse cerințe particulare în situația categoriei 11.4 (indulcitorii de masă), respectiv:

Se impune obligativitatea de a numi respectivul îndulcitor ce a fost folosit în cadrul descrierii produsului – respectiv, ca ex. Îndulcitorul de masă ce are la bază aspartamul

În situația prezenței polilolor, se impune amintirea consumatorilor că în cazul unui consum excesiv, se poate semnala efectul de laxativ

În situația prezenței aspartamului, ca și a prezenței combinației aspartam/acesulfan, se impune sublinierea faptului că acestea reprezintă sursa fenilalaninei

De asemenea, trebuie menționate și câteva cerințe de etichetar particulare menționate în cazul a unui număr de șase coloranți, respectiv coloranții ce au reprezentat obiect de studiu pentru cercetători din Southampton.

Astfel, în situația diverselor alimente în al căror conținut se regăsește E 102 (tartrazina), E 124 (roșu Ponceau 4), E 110 (galben portocaliu), E 122 (carmoizina), E 104 (galben de quinolină), ca și E 129 (roșu Allura) se impune ca etichetarea să includă textul „denumirea ori numărul E al colorantului (respectiv al coloranților).

Trebuie menționat faptul că, în ciuda faptului că nu se etichetează aditivii alimentari ce au ajuns prin transfer, excepția de la regulă o reprezintă dioxidul de sulf, ca și sulfiții, în situația în care aceștia se regăsesc în cadrul unui produs într-o canutate ce depășește valoarea de 10mg/kg ori litru în SO2, impunându-se etichetarea, ca urmare a faptului că, în conformitate cu prevederile punctului 12 din Anexa II a Regulamentului 1160/14.11.2011, aceștia prezintă riscul potențialilor alergeni.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Uniunii Europene nr. 1169/25.10.2011 vizând informarea consumatorilor cu privire la diversele produse alimentare, aditivii alimentari pot figura pe lista ingredientelor numai în anumite condiții, respectiv:

Aditivii alimentari trebuie să fie incluși în cadrul categoriei funcționale din care aparțin

Aditivii alimentari sunt incluși sub forma caracteristică denumirii lor specifice ori cifrei E (spre exemplu, aditivul albastru patent V trebuie să fie menționat sub forma următoare: colorant, albastru patent V ori colorant E 131)

Se impune astfel menționarea ambelor elemente în cadrul unei etichete, respectiv atât categoria funcțională a editivului, cât și denumirea (respectiv cifra) acestuia.

În situația în care se optează doar pentru denumire, este permisă folosirea numai a numelor aditivilor alimentari, conform mențiunilor incluse în cadrul Regulamentului (C.E) nr. 1333/16.12.2008 al Parlamentului European privind aditivii alimentari.

Trebuie precizat faptul că nu este permisă utilizarea unor sinonime ce pot fi regăsite în legislație (exemplul Regulamentului 231/2012).

De asemenea, în conformitate cu prevederile Directivei 2008/5/CE vizând indicarea pe etichetele unor anumite produse alimentare a diverselor mențiuni obligatorii, altele decât cele menționate în cadrul Directivei 2000/13/CE, toate produsele ce includ îndulcitori ori gaze de ambalare se impun a fi însoțite de mențiuni speciale (respectiv conforme cu precizările incluse în Anexa I, respectiv Anexa III, cum ar fi „ambalate într-o atmosferă protectoare”, „cu conținut de edulcorant” „cu conținut de zahăr și edulcorant”, etc)

În conformitate cu prevederile Directivei 2000/13/EC, ca și a Regulamentului Uniunii Europene nr. 1169/25.10.2011 vizând informarea consumatorilor cu privire la diversele produse alimentare, în lista ingredientelor unui aliment/produs nu sunt înscriși:

Aditivii alimentari a căror prezență este datorată includerii într-un anumit ingredient, pe principiul de transfer, condiția fiind să nu aibă nici o funcție tehnologică în cadrul produsului final și nici să fie interziși

Aditivii alimentari ce au fost utilizați ca și adjuvanți tehnologici

Aditivii alimentari ce au fost utilizați în cantitățile minim necesare folosirii ca și substanțe – suport

CAPITOLUL 2. CARACTERIZAREA PIEȚEI ADITIVILOR ALIMENTARI

2.1 Reglementări pe plan internațional privind aditivii alimentari

În domeniul dedicat aditivilor alimentari s-a remarcat un interes constant (transpus în practică prin intermediul diverselor legiferări) încă din perioada deceniului opt al secoului trecut, în ultimii ani fiind elaborate diverse directive de importanță majoră, precum :

Directiva 94/35/EC – vizează îndulcitorii alimentari

Directiva 94/36/EC – face referire la coloranții alimentari

Directiva 95/2/EC – face referire la diversele grupuri funcționale caracteristice aditivilor alimentari

La nivelul Uniunii Europene, marea majoritate a reglementărilor în domeniul aditivilor alimentari are în vedere Regulamentul (C.E) nr. 1333/16.12.2008 al Parlamentului European privind aditivii alimentari, în cadrul căruia se realizează nu doar o definire și o prezentare a aditivilor alimentari existenți pe piața europeană, ci și scopurile acestora, gradul de permisivitate, categoriile alimentare în care acești aditivi pot să fie încluși, dar și cantitățile (când este cazul).

Acest Regulament, ca și Directiva 98/83/E.C., respectiv Regulamentul C.E. nr. 1334/2008 vizând aromele și diversele ingrediente alimentare ce au proprietăți aromatizante și sunt destinate utilizării în/pe produse alimentare precizează și condițiile în care diversele substanțe ce sunt adăugate în cadrul alimentelor procesate nu sunt considerate ca fiind aditivi alimentari.

De asemenea, tot în domeniul dedicat aditivilor alimentari la nivelul Uniunii Europene merită a fi menționate și:

Directiva 2000/13/E.C privind apropierea statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul etichetării, al prezentării produselor alimentare, ca și a publicității acestora etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare)

Regulamentul (C.E.) nr. 1829/22.09. 2003 al Parlamentului European și Consiliului European vizând produsele alimentare, ca și furajele ce sunt modificate genetic

Regulamentul (C.E.) nr.1830/22.09.2003 al Parlamentului European și Consiliului , vizând trasabilitatea, ca și etichetarea diverselor organisme modificate genetic, ca și trasabilitatea diverselor produse ce sunt dedicate alimentației umane ori animale, ce sunt produse din cadrul organismelor modificate genetic, cu modificarea Directivei 2001/18/C.E.

Regulamentul Uniunii Europene nr. 1169/25.10.2011 vizând informarea consumatorilor cu privire la diversele produse alimentare, ce modifică Regulamentul (C.E.) nr. 1924/2006 al Parlamentului European, ca și Regulamentul (C.E.) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și Consiliului, el abrogând Directiva 87/250/C.E.E.a Comisiei, Directiva 90/496/C.E.E. a Consiliului, Directiva 1999/10/C.E. a Comisiei, Directiva 2000/13/C.E. a Parlamentului European și Consiliului, Directiva 2002/67/C.E., Directiva 2008/5/C.E. ale Comisiei, ca și Regulamentul (C.E.) nr. 608/31.03.2004 al Comisiei

Regulamentul (C.E) nr. 1333/16.12.2008 al Parlamentului European privind aditivii alimentari este considerat a fi „legea cadru” ce acționează la nivelul tuturor statelor ale Uniunii Europene (și în România), regulamentele prevalând dintr-un stat într-altul, în raport de legislațiile interne.

Prin intermediul Regulamentului CE nr. 1333/2008 s-a reușit armonizarea la nivelul întregii Comunități Europene a utilizării aditivilor alimentari în alimente, acesta având acoperire în cadrul întregii game de aplicații, pornind de la coloranții întrebuințați în procesul marcării produselor de carne ori ai decorării cojilor de ouă și finalizând cu utilizarea aditivilor alimentari în cadrul altor aditivi ori chiar în enzime.

Elaborarea Regulamentului (C.E) nr. 1333/16.12.2008 al Parlamentului European privind aditivii alimentari s-a impus în vederea asigurării :

Unei libere circulații la nivelul produselor alimentare

Unei bune funcționări la nivelul piețelor interne

Unui grad de protecția consumatorilor ridicat

Unui grad de protecția sănătății tuturor membrilor comunității europene ridicat

Unui grad de protecția mediului deosebit

În ceea ce privește structura Regulamentului CE nr. 1333/2008 aceasta este una destul de facilă, ea incluzând textele introductive (ce au în vedere motivațiile, interpretările, ca și explicațiile), articolele (ce enunță nu doar definițiile aditivilor alimentari, ci și domeniul de aplicare al acestora, lista comunitară a aditivilor autorizați, ca și modul de utilizare al aditivilor în cadrul diverselor produse alimentare, respectiv modul de etichetare al aditivilor alimentare), dar și anexele ce sunt delimitate astfel:

Anexa 1 – are în vedere o definire a diverselor categorii funcționale ale aditivilor alimentari din cadrul produselor alimentare, ca și a aditivilor din cadrul aditivilor alimentari, respectiv enzime. Demn de semnalat este faptul că aceste categorii pot fi modificate în timp, un aditivi alimentar putând îndeplini diverse funcții

Anexa 2 – include lista comunitară a tuturor aditivilor alimentari autorizați, ca și condițiile de utilizarea acestora

Anexa 3 – include lista comunitară a tuturor aditivilor alimentari autorizați în cadrul aditivilor alimentari, a enzimelor și a aromelor, însoțită de condițiile privind utilizarea acestora

Anexa 4 – include lista produselor alimentare considerate tradiționale și pentru care unele țări din cadrul Uniunii Europene pot să continue interzicerea utilizării unor anumite categorii de aditivi alimentari – aceștia fiind permiși în cadrul clasei alimentelor din care respectivul produs tradițional face parte

Anexa 5 – include lista diverșilot coloranți alimentari în cadrul cărora se prevăd etichetarea specială (informațiile suplimentari generate de studiul Southampton)

În ciuda faptului că Regulamentul C.E. nr. 1333/2008 a fost adoptat în urmă cu opt ani, numai în cursul anului 2011 s-a reușit finalizarea anexelor sale (Anexa II, Anexa III), intrarea în vigoare realizându-se abia în cursul lunii iunie a anului 2013.

Aceste două Anexe ale Regulamentului CE nr. 1333/2008 se prezintă sub forma unor Regulamente, respectiv:

Anexa II – este reprezentată în Regulamentul 1129/11.11.2011, ce include o listă a aditivilor alimentari ce sunt admiși în cadrul diverselor alimente, ca și condițiile de utilizarea acestora

Anexa III – are reprezentare în Regulamentul 1130/11.11.2011 , ce include lista aditivilor alimentari ce sunt permiși (incluzând și substanțele-suport) și aprobați în vederea utilizării în aditivii alimentari, în enzime, în arome, în nutrienți, ca și condițiile de utilizarea acestora

2.2 Reglementări în România privind aditivii alimentari

Ca membru al Uniunii Europene, România s-a aliniat și ea legislației elaborate în domeniul dedicat aditivilor alimentari, legiutorul român adaptând la nivel național toate prevederile ce sunt precizate în cadrul diverselor regulamente și directive anterior prezentate.

Toți aditivii care au fost autorizați pe teritoriul țării noastre de către Ministerul Sănătății (prin intermediul Ordinului 875) au fost preluați din cadrul Codex Alimentarius, aceștia putând fi folosiți în practică, în funcție de grupa alimentară din care fac parte.

Demn de menționat este faptul că periodic, Organizația pentru Alimentație și Agricultură, împreună cu Organizația Mondială a Sănătății și specialiști din cadrul Uniunii Europene, realizează studii diverse în cadrul cărora sunt analizați diverșii aditivi prezenți pe piețele statelor din Uniunea Europeană, ca urmare a rezultatelor acestora dispunându-se permiterea utilizări lor în continuare sau dimpotrivă, respingerea și retragerea de pe piață, ca și condițiile în care aceștia pot fi folosiți, cu recomandarea cantităților maximale.

În ultima perioadă, diverși specialiști al Ministerului Sănătății, ce sunt implicați în cadrul proiectelor de armonizarea legislației naționale cu cea existentă la nivelul Uniunii Europene au încercat să convingă autoritățile europene cu privire la faptul că pot fi identificate diverse soluții în vederea elaborării unui sistem de control al aditivilor alimentari existenți pe piață deosebit de riguros, cu precădere în cazul aditivilor alimentari de dată recentă.

În conformitate cu prevederile legislative în domeniu, toate produsele care sunt nou fabricate ori obținute fie după noi tehnologii, fie din materii prime, adjuvanți tehnologici ori aditivi alimentari noi (utilizarea acestora în cadrul unui produs alimentar se realizează pentru prima dată) sunt supuse în vederea avizării sanitare Ministerului Sănătății.

În acest fel, fiecare nou aditiv alimentar nu poate să fie folosit în absența unui aviz sanitar eliberat de ministerul de resort, aviz ce este acordat după o verificare atentă a dozei ce a fost utilizate, ca și a compoziției respectivului preparat, ce este recomandat de către producător.

Avizul sanitar dedicat oricărui aditiv din țara noastră are valabilitate o perioadă de trei ani din momentul emiterii, în acest timp el putând să fie retras în situația în care se constată că fie este folosit în mod necorespunzător, fie acesta are diverse efecte nocive asupra sănătății populației ori a mediului înconjurător, efecte de la data la care a fost emis respectivul aviz nu au fost cunoscute de către oficialități.

În situația amestecurilor diverșilor aditivi alimentari importați, aditivi ce au diverse denumiri comerciale, se impune acordarea avizului sanitar, aviz ăentru care se verifică nu numai compoziția, ci și doza utilizării ce a fost recomandate, pentru a se stabili conformitatea cu normele impuse în domeniu.

Conform reglementărilor legislative nu este permis pe teritoriul României nici comercializarea și nici folosirea pentru consum a alimentelor în care au fost incluși diverși aditivi alimentari ce nu au fost în prealabil avizați de către Ministerul Sănătății sau ale căror limite depășesc limitere menționate în cadrul normelor igienico-sanitare.

De asemenea, nu sunt permise nici alimentele care sunt falsificate, respectiv acele alimente în conținutul cărora au fost introduse diverse substanțe naturale ori substanțe sintetice în vederea ascunderii diverselor defecte ale acestora, ca și în scopul de a se modifica compoziția, fără realizarea diverselor specificații pe eticheta corespunzătoare.

Prin intermediul Ordonanței de Guvern nr. 99/2000 au fost stabilite principiile generale ce privesc derularea diverselor activități comerciale și a serviciilor de piață, urmârindu-se în același timp dezvoltarea de tip echilibrat a rețelei distribuției produselo/serviciilor, cu respectarea tuturor principiilor în domeniul liberei concurențe, a sănătății, a protecției consumatorilor, a protecției mediului, etc.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 166/2001, ulterior modificată prin alte acte legistlative, a fost desființat Oficiul pentru Protectia Consumatorilor, fiind organizată Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, printre atribuțiile căreia se regăsesc și cele vizând aditivii alimentari.

2.3 Surse naturale și sintetice ale aditivilor alimentari

În marea majoritate a cazurilor, aditivii alimentari sunt substanțe obținute prin sinteză, puține fiind situațiile în care aceștia sunt extrași din diverse materii prime naturale. În cadrul aditivilor alimentari, aromatizanții alimentari includ diverse substanțe naturale, dar și substanțe sintetice ce sunt destul de variate.

În ceea ce privesc aromele naturale, acestea provin din cadrul diverselor materii prime, ele putând fi recuperate pe perioada diverselor procese tehnologice. În practică se întâlnesc și diverse substanțe care pot fi folosite prin intermediul incapsulării.

În cazul aromatizanților sintetici, aceștia sunt admiși doar pentru a se obține aromatizarea diverselor produse zaharoase, a diverselor produse de patiserie, a înghetaței, ciocolatei, a margarinei, a băuturilor alcoolice distilate, ca și a diverselor alte produse, în conformitate cu normele de igienă în vigoare.

În domeniul coloranților alimentari, se remarcă atât sursele naturale, ca și sursele artificiale, cea mai semnificativă în această categorie fiind cea a coloranților galbeni, în cadrul căreia se remarcă:

E 100 – cunoscut și ca Curcumina, colorant ce include o sursă naturală, respectiv șofranul de India, ce face parte din cadrul familiei ghimbirului

E 104 – acest colorant include o sursă artificială, respectiv gudron sintetic de huilă

E 102 – cunoscut și ca Tartrazina, are în componența sa un colorant Azo

E 107 – cunoscut ca și Galben 2 G, este un produs sintetic, în cadrul căruia se regăsesc atât colorantul Azo, cât și gudronul de huilă sintetic

E 110 – cunoscut și ca Galben Floarea Soarelui este de asemenea un produs sintetic ce are drept sursă colorantul Azo, dar și gudronul sintetic de huilă

De asemenea, în categoria coloranților roșii se remarcă:

E 120 – denumit și acidul carminic, este obținut din cadrul surselor naturale, respectiv din cadrul crustei insectelor gestante

E 122, E 123, ca și E 124, E 127 și respectiv E 128 au la bază surse sintetice ce includ colorantul Azo, ca și gudronul de huilă sintetic

În categoria coloranților de culoare albastră, întâlnim E 131, E 132, ca și E 133, aceștia având drept sursă naturală celebrul gudron de huilă.

Tot în categoria coloranților alimentari sunt incluse și următoarele substanțe: colorifla, xantofila și carotenul.

Trebuie menționat faptul că în cazul coloranților naturali aceștia au o putere deosebită de colorare, un cost mai redus, comparativ cu coloranții naturali, sunt mult mai ușor de folosit, dar și de păstrat.

Prin prisma inocuității alimentului ce este prelucrat se preferă utilizarea diverselor materii prime colorate (precum legumele, fructele, sucurile obținute din acestea, cafeaua, cacaoa, etc) ca și coloranții naturale ce se extrag direct din diversele alimente/produse.

În situația uzului alimentar se remarcă folosirea doar a coloranților și aromatizanților sintetici ce nu au un grad de periculozitate pentru sănătatea umană, folosință ce se realizează doar în condițiile menționate de legislația în domeniu.

STUDIU DE CAZ

În cadrul STUDIULUI DE CAZ aferent prezentei lucrări, denumite „Necesitate și risc în utilizarea aditivilor alimentari”, a fost realizată o cercetare de tip exploratoriu în vederea identificării gradului de informare al consumatorilor privind diversele efecte pe care le poate avea asupra stării sănătății umane consumul regulat de alimente cu un conținut apreciabil de aditivi alimentari.

Principalele obiective ce au fost avute în vedere în cadrul realizării acestei cercetări a constat în identificarea și măsurarea nivelului perceput al comportamentului consumatorilor, cunoștințele acestora din domeniul dedicat aditivilor alimentari, cunoștințele consumatorilor despre consecințele pe care le poate genera un consum constant al produselor în conținutul cărora sunt incluși diverși aditivi alimentari, ca și cunoștințele în domeniul dedicat protecției consumatorilor în situația identificării unor probleme ce țin de acest segment.

Cercetarea a fost realizată în perioada 1 martie-15 mai 2016 pe un eșantion de 80 de persoane, alese aleatoriu, a căror repartizare pe sexe este conform graficului:

În ceea ce privește repartiția pe categorii de vârstă a consumatorilor incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări, aceasta este :

După cum se poate remarca, cei mai mulți consumatori sunt incluși în intervalul de vârstă 20 ani – 30 ani, pe locul secund poziționându-se consumatorii cu vârsta inclusă în intervalul 31 ani – 40 ani.

Consumatorii incluși în lotul studiului inclus în cadrul prezentei cercetări au nivele de educație diferite, respectiv:

Cea mai mare parte dintre consumatori pot fi incluși în categoria studiilor minime și medii, un procent mai redus având studii universitare și chiar studii postuniversitare (15%).

Chestionați cu privire la gradul de informare în domeniul aditivilor alimentari prezenți pe piața produselor diverse din România, consumatorii incluși în cadrul lotului de studiu au oferit următoarele răspunsuri:

Așa cum se remarcă, cei mai mulți dintre consumatorii intervievați au declarat că au cunoștință despre aditivii alimentari ce se regăsesc pe piața produselor alimentare diverse din țara noastră, procentul fiind însă, din păcate, sensibil egal cu cel al consumatorilor ce au recunoscut că nu dețin prea multe informații din domeniul dedicat aditivilor alimentari.

De remarcat faptul că numărul consumatorilor care au declarat că nu dețin informații despre aditivii alimentari sau au refuzat să ofere un răspuns este unul despre de mare (20%), el depăsindu-l pe cel al persoanelor ce au precizat că au cunoștințe vagi despre aditivii alimentari.

În ceea ce privește modul de etichetare al aditivilor alimentari în cadrul diverselor produse existente pe piața românească, au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Se remarcă faptul că un procent semnificativ de consumatori menționează că știu despre condiția obligativității etichetării corecte a aditivilor alimentari ce sunt incluși în conținutul diverselor produse existente pe piață (35%), pe locul secund poziționându-se consumatorii ce cunosc diversele detalii legate de etichetarea aditivilor alimentari (31%).

De remarcat procentul considerabil al consumatorilor care au menționat că nu au fost interesați de detaliile legate de modul de etichetare al aditivilor alimentari (19%).

Întrebați dacă obișnuiesc să verifice conținutul produselor pe care le achiziționează în ceea ce privește natura și felul aditivilor, consumatorii incluși în lotul de studiu au oferit diverse răspunsuri, conform graficului :

Din păcate, așa cum se poate remarca cu destul de multă ușurință, un procent foarte mic (respectiv de 4%) dintre consumatorii intervievați au declarat că obișnuiesc întotdeauna să verifice etichetele produselor înainte de a le achiziționa, în vederea identificării conținutului de aditivi alimentari inclus în aceștia.

Cei mai mulți dintre consumatori au precizat că sunt interesați de aditivii alimentari incluși în componența produselor alimentare pe care le cumpără destul de rar (32%), locul secund fiind ocupat de consumatorii care recunosc că atunci când dispun de timpul necesar verifică etichetele cu conținutul în aditivi alimentari (28%).

Peste 20% din totalul consumatorilor incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări au recunoscut că nu au fost niciodată interesați de aditivii alimentari menționați pe etichetele produselor alimentare, un procent sensibil egal cu aceștia menționând că nu verifică niciodată aceste aspecte în momentul în care achiziționează diverse produse alimentare.

Cea mai mare parte dintre consumatorii ce au fost incluși în cadrul lotului de studiu al prezentei cercetări recunosc faptul că nu sunt interesați de valoarea nutrițională/energetică a unui produs alimentar:

Se remarcă faptul că aproape jumătate din numărul total al consumatorilor intervievați se declară neinteresați de valoarea energetică/nutrițională afișată pe produsele alimentare pe care le achiziționează, pe locul secund poziționându-se consumatorii care recunosc că rareori își pun astfel de probleme (25%).

Procentul consumatorilor care recunosc că sunt uneori interesați de detaliile ce privesc valoarea nutrițională/energetică a unui produs alimentar este și el redus (sub 20%).

În ciuda faptului că în mass-media sunt difuzate constant informații privind riscul utilizării în conținutul diverselor produse alimentare a aditivilor alimentari, consumatorii incluși în cadrul lotului de studiu al prezentei cercetări declară că nu cunosc care sunt riscurile la care se expun în momentul în care achiziționează produse cu un conținut crescut de aditivi.

Astfel, peste 50% dintre consumatorii intervievați au menționat că nu știu care sunt aceste riscuri, pe locul secund poziționându-se consumatorii care susțin că au avuzit vorbindu-se despre riscurile legate de consumul produselor alimentare ce conțin aditivi (25%).

Un procent destul de redus (sub 20%) dintre consumatori au declarat că știu la modul general despre aceste riscuri, în vreme ce foarte puțini consumatori (sub 5%) susțin că știu impactul deosebit pe care îl poate avea consumul alimentelor aditivate asupra stării de sănătate:

Pe parcursul realizării acestei cercetări s-a realizat faptul cu foarte puțini sunt consumatorii care reușesc să identifice tipul și natura aditivilor alimentari inscripționați pe etichetele produselor alimentare pe care le achiziționează:

După cum se poate remarca din graficul de mai sus, marea majoritate a consumatorilor ce au fost supuși prezentei cercetări nu cunosc semnificația inscripționării aditivilor alimentari în cadrul etichetelor produselor alimentare aflate pe piața din țara noastră.

De asemenea, este remarcabil și procentul consumatorilor care recunosc că nu au fost niciodată interesați să deslușească semnificația indicativilor menționați în cadrul etichetelor produselor alimentare (18%), ca și cel al consumatorilor care au declarat că nu sunt interesați de acest aspect (15%).

Aproape 8% dintre consumatorii repondenți au declarat că nu știu să identifice aditivii alimentari ce apar menționați pe etichetele produselor alimentare.

Intervievați cu privire la consecințele pe care le are asupra stării de sănătate consumul regulat de produse alimentare diverse, în conținutul cărora sunt incluși diverși aditivi alimentari, repondenții consumatori au oferit următoarele răspunsuri:

Așa cum se remarcă din graficul anterior, marea majoritate a consumatorilor ce au fost incluși în cadrul lotului de studiu al prezentei cercetări declară faptul că au cunoștințe la modul general despre consecințele pe care le are consumul alimentelor cu conținut de aditivi alimentari asupra stării de sănătate (42%).

Un procent însemnat (32%) din numărul total al consumatorilor susțin că știu destul de bine care sunt implicațiile pe care le are asupra stării de sănătate a populației consumul produselor alimentare diverse, în conținutul cărora se regăsesc diverși aditivi alimentari.

Și aproape 25% din numărul total al repondenților consumatori au recunoscut că nu cunosc efectele pe care le poate avea asupra stării de sănătate consumul regulat de produse alimentare cu conținut variabil de aditivi alimentari.

Așa cum s-a remarcat, consumatorii români nu au încă, din păcate, educația necesară pentru a fi interesați de elementele primordiale ce pot avea un impact desoebit asupra stării lor de sănătate, în categoria acestora fiind inclusă și cea dedicată aditivilor alimentari.

Consumatorul român obișnuiește să achiziționeze diversele produse alimentare pe care le găsește în marile magazine, în magazinele de cartier sau în piețe fără a fi interesat de conținutul acestora. De alfel, după cum au precizat consumatorii repondenți încluși în cadrul lotului de studiu al cercetării de față, mare parte dintre aceștia nu cunosc nici faptul că, prin lege, este obligatorie menționarea aditivilor alimentari incluși în conținut în cadrul etichetelor produselor.

De asemenea, se impune a se menționa și aspectul sesizat ca urmare a acestei cercetări, respectiv faptul că un număr extrem de redus de consumatori reușesc să recunoască/identifice parte din aditivii alimentari ce sunt menționați în cadrul etichetelor produselor ce îi includ.

Marea majoritate a consumatorilor nu cunosc care sunt consecințele consumului de produse alimentare diverse în conținutul cărora se regăsesc diverși aditivi alimentari, mulți fiind cei care declară că nici nu sunt interesați de acest aspect, în ciuda faptului că în discuție este inclusă chiar propria stare de sănătate.

În aceste condiții, pe fondul lipsei de informare a consumatorilor, ca și a ignoranței marii părți a acestora, se impune un control strict al autorităților în domeniu în vederea identificării diverselor nereguli în domeniul dedicat aditivilor alimentari, ce pot viza modul de etichetare al acestora, conținutul maxim permis de legislație, etc.

PROPUNERI

În domeniul dedicat aditivilor alimentari, pe fondul gradului de informare actual al consumatorilor români în ceea ce privește consumul periodic al diverselor produse alimentare ce au în conținutul lor diverși aditivi alimentari, se remarcă următoarele propuneri:

Realizarea tuturor demersurilor ce sunt necesare în vederea obținerii unui design al etichetelor produselor alimentare ce includ aditivi alimentari în conținut care să fie nu doar atractiv pentru cosumatori ci și foarte facil de înțeles pentru gradul de informare al acestora (destul de redus în acest moment), în acest fel acestora fiindu-le oferită șansa de a face alegeri (de a cumpăra produse) în deplină cunoștință de cauză

Conferirea unei bune lizibilități etichetelor acestor produse alimentare ce conțin diverși aditivi alimentari poate genera nu doar o mai bună și corectă informare a consumatorilor, ci și maximizarea influențării acestora în decizia de cumpărare

Se impune a se avea în vedere la realizarea etichetării produselor alimentare ce conțin aditivi alimentari atât caracterul ales pentru litere, cât și culoarea etichetei, culoarea literelor, dar și contrastul, contrast ce trebuie să îi capteze atenția consumatorului

Informațiile ce sunt menționate în cadrul etichetelor produselor alimentare ce includ diverși aditivi alimentari trebuie să fie cât mai simplu furnizate, în acest fel reușindu-se perceperea acestora de către marea majoritate a consumatorilor

De asemenea, aceste informații privind aditivii alimentari ce sunt incluși în conținutul produselor alimentare diverse trebuie să se plaseze într-un spațiu vizual unic, în acest fel consumatorii având șansa ca în momentul achiziționării respectivelor produse să observe cu destul de multă ușurință diversele informații nutriționale ce îi interesează

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Magdalena Bobe, Dorin Vicentiu Popescu. Mărfuri alimentare – Implicații operaționale în business, București, Editura ASE, 2015

Site-uri consultate:

http://www.fao.org/fao-who-codexalimentarius/en/

http://www.infocons.ro/vault/upload/afiles/1453121893301-aditivialimentari.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A32008R1333

http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202008/Legislatie/32000L0013.PDF

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al21154

http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202010/Legislatie/32003R1829-Ro.PDF

http://www.ansvsa.ro/documente/Regulament_CE_1830_2003_trasabilit_si_etichet_OMG_si_trasabilit_produse_alimentatie_umana_sau_animala_239ro.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al21170

http://ec.europa.eu/health/files/eudralex/vol-1/dir_2001_18/dir_2001_18_ro.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Aco0019

http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/interes_public/ghid_150226.pdf

http://lege5.ro/en/Gratuit/gm4tcmrvg4/regulamentul-nr-1924-2006-privind-mentiunile-nutritionale-si-de-sanatate-inscrise-pe-produsele-alimentare

http://lege5.ro/en/Gratuit/gm4tmmjrgq/regulamentul-nr-1925-2006-privind-adaosul-de-vitamine-si-minerale-precum-si-de-anumite-substante-de-alt-tip-in-produsele-alimentare

http://lege5.ro/Gratuit/gi3dqmbtgm/directiv-privind-mentionarea-tariei-alcoolice-pe-volum-in-etichetarea-bauturilor-alcoolice-destinate-consumatorului-final-87-250-cee

http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202013/Legislatie/32008L0100.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/gi3tcmjwgy/directiva-nr-10-1999-de-prevedere-a-unor-derogari-de-la-dispozitiile-art-7-din-directiva-consiliului-79-112-cee-in-ceea-ce-priveste-etichetarea-produselor-alimentare-text-cu-relevanta-pentru-see/1?d=2016-04-10

http://www.ansvsa.ro/documente/admin/Directiva%202000_13%20-%20etichetarea%20si%20prezentarea%20produselor%20alimentare%20si%20publicitatea%20acestora%20-%20forma%20consolidata_10089ro.pdf

http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/legislatie/140731/proiect_hg_informare_produse_alim_140731.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/gi3tmojtgq/directiva-privind-indicarea-pe-etichetele-anumitor-produse-alimentare-a-altor-men-iuni-obligatorii-dec-t-cele-prev-zute-de-directiva-2000-13-ce-a-parlamentului-european-i-a-consiliulu

http://lege5.ro/Gratuit/gi3doojsgm/regulamentul-nr-608-2004-privind-etichetarea-produselor-alimentare-si-a-ingredientelor-alimentare-cu-adaos-de-fitosteroli-esteri-de-fitosterol-fitostanoli-si-sau-esteri-de-fitostanol-text-cu-relevanta

http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/interes_public/ghid_150226.pdf

http://www.infocons.ro/vault/upload/afiles/1453121893301-aditivialimentari.pdf

http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/interes_public/ghid_150226.pdf

https://www.fsai.ie/uploadedFiles/Reg1160_2011.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/gmzdqnjrgm/regulamentul-privind-autorizarea-si-refuzul-autorizarii-inscrierii-pe-produsele-alimentare-a-anumitor-mentiuni-de-sanatate-si-referitoare-la-reducerea-riscului-de-imbolnavire-text-cu-relevanta-pentru-

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Aco0019

http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/interes_public/ghid_150226.pdf

http://www.infocons.ro/vault/upload/afiles/1453121893301-aditivialimentari.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/gm4tcnbxgy/regulamentul-nr-231-2012-de-stabilire-a-specificatiilor-pentru-aditivii-alimentari-enumerati-in-anexele-ii-si-iii-la-regulamentul-ce-nr-1333-2008-al-parlamentului-european-si-al-consiliului-text-cu-re

http://lege5.ro/Gratuit/gi3tmojtgq/directiva-privind-indicarea-pe-etichetele-anumitor-produse-alimentare-a-altor-men-iuni-obligatorii-dec-t-cele-prev-zute-de-directiva-2000-13-ce-a-parlamentului-european-i-a-consiliulu

http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/interes_public/ghid_150226.pdf

http://www.ansvsa.ro/documente/admin/Directiva%202000_13%20-%20etichetarea%20si%20prezentarea%20produselor%20alimentare%20si%20publicitatea%20acestora%20-%20forma%20consolidata_10089ro.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Aco0019

http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/interes_public/ghid_150226.pdf

http://faolex.fao.org/cgi-bin/faolex.exe?rec_id=032352&database=faolex&search_type=link&table=result&lang=eng&format_name=@ERALL

http://ec.europa.eu/food/fs/sfp/addit_flavor/flav08_en.pdf

http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202015/Legislatie/31998L0083.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/gi3tsnjrgu/regulamentul-nr-1334-2008-privind-aromele-si-anumite-ingrediente-alimentare-cu-proprietati-aromatizante-destinate-utilizarii-in-si-pe-produsele-alimentare-si-de-modificare-a-regulamentului-cee-nr-1601