,,Neamurile trăiesc și devin eterne prin păstrarea memoriei eroilor lor [303215]

MOTTO:

,,Neamurile trăiesc și devin eterne prin păstrarea memoriei eroilor lor”

Nicolae Iorga

Centenarul Marii Uniri – 100 ani

1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018

La 1 decembrie 1918 comemorăm 100 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918= [anonimizat] = unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, apoi unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, iar la final unirea Transilvaniei Banatului Crișanei și Maramureșului cu Țara Mamă. România la 1 decembrie 1918. Cele trei uniri formează împreună Marea Unire de la 1918 iar azi 1 Decembrie 2018 la 100 de ani de la acele evenimente sărbătorim CENTENARUL MARII UNIRI.

Sărbătorim Centenarul Marii Uniri toți cei care simțim românește respectând:

Credința românilor care au făcut posibilă Marea Unire;

Năzuința românilor de a înfăptui Marea unire avută de-a lungul secolelor;

[anonimizat], nu ar fi fost posibilă;

Ambiția românilor de a rămâne împreuna dupa 100 de ani de la Marea Unire.

Centenarul reprezintă cea mai importantă rațiune festivă a [anonimizat]-l [anonimizat], [anonimizat]-l [anonimizat], o Românie mai buna cu toată istoria ei.

În această idee inițiată ,,Suflet de român” a fost concepută această revistă în vederea găsirii celor mai eficiente modalități de stimulare a interesului elevilor pentru tot ceea ce inseamna 1 Decembrie 1918, Unirea. Centenar – 100 [anonimizat], [anonimizat], spirituale, civice și morale. Activitățile realizate au ca obiectiv dezvoltarea spiritului civic prin prisma capacitaăților creatoare a elevilor. [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], sufletul român trebuie să vibreze și mai mult odată cu îndeplinirea visului secular al tuturor românilor.

[anonimizat], care au la bază dragostea pentru patrie și mândria de a fi romăn.

[anonimizat] 100 România 1918-2018 [anonimizat]:

,,[anonimizat],

[anonimizat]”

La mulți ani români! La mulți ani România!

Director,

prof. [anonimizat]

1 DECEMBRIE 1918

Ziua de 1 Decembrie 1918 este punctul culminant al dorinței tuturor românilor din momentul în care Mihai Viteazul a înfăptuit prima unire a Țărilor Romane.

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat] a românilor. Dorință care s-a împlinit în 1918, după ce în 1877, Romania și-a proclamat independența.

[anonimizat] a urmat a fost o [anonimizat], deoarece nu am mai avut puterea necesară să ridicăm armele împotriva otomanilor. Totodată, [anonimizat] influențau politica internă a Moldovei, respectiv a Transilvaniei. S-a adoptat din partea Țărilor Române o politica de diplomație care nu a ținut foarte mult, deoarece, Imperiul Otoman, Rusia și Austria aveau tendințe expansioniste și toate cele trei state doreau, ori prin influență, ori prin ocupare propriu-zisă, conduce-rea Țărilor Române.

Obligațiile economice, mai ales tributul creștea din ce în ce mai mult, de la 15.000 de galbeni, în Transilvania, după Mihai Viteazul, la 40.000 de galbeni în 1658. 40.000 de galbeni plăteau și Moldova și Țara Românească în jurul anului 1640. La sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Țara Românească plătea Imperiului Otoman 92.000 de galbeni, fără plata confirmării anuale a domniei. Conducerile care au urmat au fost autoritare, dar autoritatea asta a făcut ca Țările Române să prospere. Criza de autoritate de la sfârșitul domniei lui Matei Basarab s-a resimțit și de-abia la începutul secolului al XVIII-lea, Țările Române au revenit pe un făgaș normal.

La începutul secolului al XVIII-lea, prin neîncrederea față de domnii pământeni, Imperiul Otoman a-duce pe tronul Țărilor Române domni fanarioți, astfel că pentru un secol, conducerea de facto a Țări-lor Romane a fost a Imperiului Otoman, conducere înlăturată de revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821, eveniment care a dus la înlăturarea domniilor fanariote și reintroducerea domniilor pământene (domnii erau aleși din boierii din familii de origine română) după care, pentru un control mai puțin vizibil, s-au introdus Regulamentele Organice, prima formă de Constituție în Țările Române. În Transilvania, mișcarea de emancipare națională a dus la mai multe evenimente politice și militare care au avut ca rezultat crearea unei noi biserici, Biserica Catolică Unită cu Roma, sau Biserica Greco-Catolică. Regulamentele Organice au avut ca efect reformarea Țărilor Romane (Moldova și Tara Românească), precum și alinierea lor pe drumul către modernizare și apoi Unire.

În acea perioadă, în Europa, a început un val de mișcări naționaliste care a cuprins și Țările Române. Această mișcare, după cum o cunoaștem sub denumirea de Revoluția de la 1848, sau Revoluția pașoptistă, prin ideile de unificare națională și de obținere a identității naționale a popoarelor, a fost nu neapărat o revoluție militară, după cum s-a terminat, cât una ideologică. Faptul că de la lupta ideo-logică s-a ajuns la, în cazurile statelor italiene și a Țărilor Române, o luptă armată pentru obținerea unui anumit nivel al independenței a fost un efect al dorinței arzătoare de unificare a popoarelor.

Ideea unirii Principatelor Române nu a apărut din senin la mijlocul secolului al XIX-lea, în ambianța ideologiei pașoptiste; ea a prins contur încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când memoriile și proiectele de reformă boierești au înscris acest obiectiv ca unul de importanță majoră pentru dezvolta-rea viitoare a românilor.

În conformitate cu prevederile Convenției de la Paris, în Principate au fost constituite comisii provizorii care au avut sarcina de a asigura alegerile adunărilor elective, care urmau să desemneze cei doi domnitori. Se sprijinea unirea, dar sub sceptrul fostului domn regulamentar (care a domnit în timpul Regulamentelor Organice, arse în timpul Revoluției Pașoptiste), Gheorghe Bibescu. Alexandru Ioan Cuza a fost singurul candidat în Moldova, deoarece Grigore Sturdza a fost invalidat în urma falsificării alegerilor. Fiind un comandant de onoare și fruntaș al Revoluției pașoptiste de pe teritoriul Principatelor Romane, a fost considerat o garanție pentru punerea în practică a dorințelor adunărilor ad-hoc. Ideea alegerii aceluiași domnitor – o lipsă de precizie a Convenției de la Paris – a dus la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Române Unite, la data de 24 ianuarie 1859.

De aici, poporul român, precum și conducătorii noștri, s-au luptat pentru independență față de turci și ruși, dar și pentru Marea Unire. Independența s-a obținut pe câmpul de luptă și în Adunarea Deputaților și Senat, în timpul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878.

Sărind la Primul Război Mondial, Romania a intrat în acesta pentru a elibera teritoriile românești afla-te sub ocupația Austro-Ungariei. Prin Tratatul din 4 august 1916, dintre guvernul român și cele patru mari puteri ale Antantei, se recunoscuse dreptul istoric al României asupra acestora.

Contextul istoric

Transilvania (spațiul intra-carpatic, Banatul, Crișana și Maramureșul) se aflase – începând cu secolele XI-XII, când fusese cucerită – sub dominația sau ocupația succesivă a Ungariei, a Imperiului Otoman, a Imperiului Austro-Ungar. Bucovina fusese ocupată de Imperiul Habsburgic la 1775, în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman, la care participaseră Rusia și Prusia. Deși în august 1916 Romania – aliată cu Rusia – nu spera la eliberarea Basarabiei (ocupata de Imperiul Țarist la 1812), guvernul român nu renunțase la acest obiectiv, mai ales că Puterile Centrale oferiseră sprijin în acest scop.

La dreptul istoric, conferit de faptul că în acest spațiu a avut loc etnogeneza românească și au ființat secole de-a rândul formațiuni statele medievale românești, trebuie adăugat faptul că, la începutul secolului al XX-lea, românii – deși fuseseră supuși unei intense deznaționalizări – formau majoritatea.

În condițiile situației dramatice din anii 1917-1918, guvernul de la Iași a continuat acțiunile diplomatice pentru susținerea cauzei românești. În mai multe capitale aliate au fost trimise delegații formate din politicieni, oameni de cultură, personalități din teritoriile ocupate de Austro-Ungaria. Un rol im-portant în propaganda pentru întregirea României au avut: dr. C. Angelescu, Take Ionescu, C. I. Istra-ti, D. Hurmuzescu, Tr. Lalescu, S. Mândrescu, O. Tafrali, I. Ursu, D. Voinov, V. Lucaciu, V. Stoica, O. Goga și alții.

Ca urmare a slăbirii forței militare a Austro-Ungariei, s-au intensificat și acțiunile românilor din Transilvania și Bucovina. O semnificație aparte a avut constituirea în Rusia a unor batalioane de voluntari ardeleni și bucovineni, proveniți din prizonierii armatei austro-ungare. Primele batalioane au sosit la Iași la începutul lunii iunie 1917. Festivitățile prilejuite de depunerea jurământului față de regele Ferdinand și Regatul României au constituit un moment de intensă „trăire românească”. În numele voluntarilor, locotenentul Victor Deleu afirma: „Azi am devenit cetățeni ai României, dar ai unei Românii Mari”

Pe plan internațional, acțiunea pentru unire a basarabenilor a fost favorizată de Declarația Drepturilor Popoarelor din Rusia (care prevedea dreptul popoarelor la autodeterminare), iar cea a ardelenilor și bucovinenilor de Declarația în 14 puncte ale președintelui american Woodrow Wilson, în care se susținea „necesitatea unei dezvoltări autonome a popoarelor asuprite din Austro-Ungaria”.

Constituirea României Mari este integrată într-un proces istoric mai larg, care a cuprins centrul și estul Europei, prin care s-au întregit ori au reapărut țări pe harta Europei, ca urmare a destrămării Austro-Ungariei și a schimbării sistemului politic în Rusia. Calea aleasă de români pentru unirea provinciilor cu Regatul României a fost rezultatul unor intense și lungi consultări între liderii mișcării naționale din Basarabia, Bucovina, Transilvania cu guvernul de la Iași.

Unirea Basarabiei cu Romania

Evenimentele din Rusia au contribuit la intensificarea luptei naționale a popoarelor subjugate de țarism, inclusiv a românilor care locuiau în teritoriul dintre Prut și Nistru. Acțiunile românilor basarabeni au fost influențate de etapele Revoluției Ruse, de evoluția războiului pe frontul de est (armistițiul, pacea separată) și de atitudinea guvernului de la Iași. Interdependența acestor factori a condus la evenimentele finalizate cu unirea de la 27 martie/9 aprilie 1918.

Un prim moment, cu consecințe importante în desfășurarea procesului de unire, a fost constituirea – la 3/16 aprilie 1917 – la Chișinău a Partidului Național Moldovenesc, care prevedea în program o largă autonomie pentru Basarabia, obiectiv afirmat în următoarele luni, inclusiv la Congresul Popoarelor din Rusia, desfășurat în septembrie la Kiev.

La 20 octombrie/2 noiembrie 1917, s-a desfășurat la Chișinău Congresul Soldaților Moldoveni, la care au participat 800 de delegați, reprezentând 250.000 de militari basarabeni de pe toate fronturile. Congresul a hotărât ca Basarabia să se bucure de autonomie teritorială și politică, a adoptat un program de reforme democratice și a decis constituirea Sfatului Țării, care trebuia să preia conducerea administrației provinciei. Acesta era format din 150 de reprezentanți ai tuturor naționalităților, confesiunilor, orientărilor politice, zemstvelor, asociațiilor profesionale și culturale s.a. Structura națională era următoarea: 105 români, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 2 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec. Președinte a fost ales Ion Inculeț.

La 2/15 decembrie 1917, Sfatul Țării a adoptat Declarația prin care se proclama Republica Democratică Moldovenească Autonomă. Puterea executivă era încredințată unui Consiliu al Directorilor Generali, condus de Pantelimon V. Erhan.

În următoarele săptămâni, situația din Basarabia s-a agravat. Anarhia generală – provocată de grupă-rile bolșevice, de bandele de soldați ruși care dezertaseră, de formațiuni militare ucrainene – punea în pericol căile de comunicație, depozitele armatei române, – organizate în timpul războiului, cu acordul guvernului țarist -, siguranța cetățenilor, indiferent de etnie. La solicitările repetate ale oficialităților de la Chișinău, în primul rând ale Consiliului Directorilor, la 10/23 ianuarie 1918 armata română a intrat în Basarabia cu scopul declarat de a restabili și apăra ordinea. Ca urmare, în aceeași zi guvernul sovietic a rupt relațiile diplomatice cu România și a confiscat tezaurul românesc, aflat la Moscova.

Ritmul evenimentelor s-a accelerat în lunile următoare. În condițiile în care presiunile Rusiei și Ucrainei s-au accentuat, iar guvernul de la Iași și-a consolidat sprijinul, dezbaterile politice de la Chișinău convergeau spre ideea independenței. La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Țării a adoptat cu unanimitate de voturi Declarația prin care se proclama independența Republicii Moldovenești. Era ultimul pas înainte de unirea cu România. Legăturile politice dintre Iași și Chișinău s-au intensificat, un rol deosebit de important având C. Stere, basarabean refugiat la Iași, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Decizia de unire a fost grăbită de pretențiile Ucrainei asupra unor părți din Basarabia. Trebuie subliniat și rolul Germaniei, care promisese sprijin pentru eliberarea Basarabiei încă de la începutul războiului, iar în noul context se opuneau pretențiilor ucrainiene.

La 27 martie/9 aprilie, Sfatul Țării, întrunit în ședință solemnă, a votat Hotărârea prin care se proclama unirea Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia), în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Marea Neagra și vechile granițe cu Austria, cu Romania. Rezultatul votului (86 de voturi pentru, 3 contra și 36 de abțineri) și programul radical de reforme adoptat – depășind mult poziția guvernului român – demonstrează că Sfatul Țării a acționat liber de orice presiune a armatei române, care nu și-a depășit misiunea de a apăra ordinea și granița Basarabiei cu Ucraina. Primul-ministru român, Alexandru Marghiloman, invitat în sala de ședințe a Sfatului Țării – după votarea Hotărârii – a rostit o scurtă cuvântare, în care declara că primește unirea în numele guvernului român, încheind cu cuvintele: „Trăiască România, una și nedespărțită”

Sfatul Țării l-a ales pe C. Stere, iar pe I. Inculeț și D. Ciugiureanu ca miniștri fără portofoliu în guvernul român. La 9/22 aprilie, printr-un Decret-lege, regele și guvernul au ratificat actul unirii Basarabiei cu România. La Iași s-au desfășurat în acele zile ample manifestații – la care au participat și delegații basarabeni – exprimându-și acordul și entuziasmul pentru unirea Basarabiei cu România.

În decembrie 1918, în noul context istoric creat de unirea Bucovinei și Transilvaniei cu Romania, Sfatul Țării a renunțat la condițiile formulate la 27 martie/9 aprilie pentru unirea cu România (referitoare la aplicarea reformei agrare, administrarea Basarabiei, reprezentarea în Parlament, s.a.).

Unirea Bucovinei cu Romania

Procesul de unire a cunoscut în această provincie o serie de trăsături specifice. Mai întâi, structura etnică era defavorabilă românilor. Ca urmare a unei politici dure de deznaționalizare a românilor, a încurajării și organizării imigrării, în preajma declanșării Războiului Mondial românii erau aproape 300.000 dintr-o populație de aproximativ 800.000 de oameni, fiind depășiți de puțin de ruteni; se adăugau aproximativ 200.000 de germani, polonezi, maghiari, armeni etc. Apoi, Bucovina a fost teatru de război, fiind ocupată de trei ori de trupele țariste și recucerită de tot atâtea ori de cele austro-ungare. Atitudinea rezervata sau, uneori, binevoitoare a rutenilor față de trupele țarului a provocat mă-suri represive ale armatei chezaro-crăiești, care au mers până la execuții. Se adaugă divizarea elitei politice românești, între adepții unirii cu România și cei – foarte puțini – conduși de Aurel Onciul, care propuneau o înțelegere cu ucrainienii, în vederea împărțirii provinciei între România și Ucraina.

Revoluția din Rusia, tratativele pentru pacea separată, evoluția războiului în vestul și centrul Europei au intensificat inițiativele și proiectele de reorganizare a Imperiului Austro-Ungar. Delegații Radei ucrainiene au cerut la Brest-Litovsk ca Galiția, Bucovina și Carpatorusia să fie incluse în Ucraina de Vest. Puterile Centrale au făcut o serie de concesii teritoriale Ucrainei, în schimbul unei mari cantități de grâu, faptul care a alimentat zvonul că Bucovina a fost „vândută pe mâncare”. Manifestul împăratului Carol I, „Către popoarele mele credincioase” (3/16 octombrie 1918), proclama federalizarea Imperiului Austro-Ungar, prin crearea a șase state: austriac, maghiar, ceh, iugoslav, polonez, ucrainean. Nu se spunea nimic despre românii din Transilvania și Bucovina.

Lupta românilor bucovineni s-a intensificat în noul context istoric din vară și toamna anului 1918. Exemplul basarabenilor, transilvănenilor, al celorlalte popoare din dubla monarhie a stimulat acțiunea românilor din Bucovina. Organizarea ucrainienilor în formațiuni paramilitare – întărite de militari ucrainieni din fosta armata austro-ungară – și dezorganizarea instituțiilor statului au grăbit și închegat lupta pentru unirea cu România.

La Iași s-a desfășurat în ziua de 6/19 octombrie 1918 o adunare a românilor emigrați din Austro-Ungaria, care a adoptat o declarație de respingere a încercărilor de federalizare a Imperiului, apreciate ca „gesturi disperate ale unei împărății osândite să se descompună”.

Peste câteva zile, a apărut primul număr din ziarul Glasul Bucovinei, cu editorialul „Ce vrem?”, sem-nat de Sextil Pușcariu, adevărat program pentru lupta românilor din Bucovina și Transilvania.

La 14/27 noiembrie 1918, s-a desfășurat la Cernăuți o adunare națională a românilor din Bucovina. S-a adoptat o moțiune prin care adunarea se declara constituantă, hotărând alegerea unui Consiliu Național alcătuit din 50 de membri, cu un Comitet Executiv condus de Iancu Flondor. În replică, la 3/16 noiembrie 1918, adunarea ucrainienilor de la Cernăuți a hotărât încorporarea celei mai mari părți a Bucovinei în Ucraina. Formațiunile paramilitare ucrainiene au devenit tot mai violente, atentând și la securitatea Consiliului Național Român. În noul context, acesta a solicitat Guvernului României sprijin militar. La 11/24 noiembrie, Divizia a 8-a, sub comanda generalului Iacob Zadic, a intrat în Cernăuți și a restabilit ordinea. Astfel a fost posibilă desfășurarea, la 15/28 noiembrie, la Palatul Mitropolitan, a Congresului General al Bucovinei, la care au participat 74 de delegați ai Consiliului Național Român, 13 delegați ai comunelor ucrainene, 7 ai populației germane și 6 ai populației poloneze. Basarabia era reprezentată de către Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Ion Buzdugan, Grigore Cazacliu, iar Transilvania de către Gh. Crișan, Victor Deleu și Vasile Osvadă. Congresul a votat în unanimitate Declarația de unire cu România, prezentată de Iancu Flondor, prin care se hotăra „unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

Au fost adresate telegrame guvernelor Antantei, prin care se făcea cunoscută hotărârea de unire cu România. O delegație condusă de Iancu Flondor s-a deplasat la Iași, pentru a prezenta regelui Ferdinand actul de unire. În audiența festivă, Iancu Flondor declara: „Aducem Majestății Voastre, Rege al tuturor Românilor, Unirea unei țări întregi, a Țării Bucovina. […] nu e o cucerire a armelor, ci doar în-toarcerea la vatră a fraților despărțiți, care în majestatea Voastră regăsesc pe părintele demult pierdut și mult dorit”. La 19 noiembrie 1918/1 ianuarie 1919 a fost publicat Decretul-lege, semnat de regele Ferdinand și de primul-ministru Ion I.C. Brătianu, privind recunoașterea unirii Bucovinei cu Ro-mania. Un alt decret stabilea intrarea în guvern a doi miniștri fără portofoliu pentru Bucovina: unul delegat la Cernăuți, iar celălalt la București. Primii numiți au fost Iancu Flondor și Ion Nistor.

Unirea Banatului, Crișanei, Maramureșului și Transilvaniei cu România

După realizarea dualismului austro-ungar (1867) și includerea Transilvaniei în Ungaria, lupta românilor pentru autonomie și, apoi, pentru unire cu România s-a intensificat. Memorandumul adresat împăratului în anul 1892, procesul memorandiștilor, detenția fruntașilor luptei naționale au adus problema Transilvaniei în atenția opiniei politice și publice europene. România, de la regele Carol I la studenții care au manifestat pe stradă, i-a sprijinit pe frații de peste munți. Inflexibilitatea guvernului de la Budapesta față de revendicările românilor a radicalizat programul fruntașilor Partidului Național Român din Transilvania, care au exprimat cu hotărâre obiectivul unirii cu Romania.

În contextul istoric din toamna anului 1918, Unirea de la 1 Decembrie are o serie de trăsături specifice: armata română nu a fost prezentă la Alba-Iulia și, ca urmare, Hotărârea de unire nu putea fi suspectată de o presiune externă; solidaritatea națională a funcționat la cel mai înalt nivel, prin înțelegerea între liderii Partidului Național Român și cei ai Partidului Social-Democrat; alegerea celor 1228 de delegați printr-o procedură democratică, credenționalele depuse la Alba-Iulia conferă actului istoric de la 1 Decembrie un caracter plebiscitar; prevederile Rezoluției de unire demonstrează maturitatea și europenismul elitei politice românești, care a hotărât unirea cu Romania cu gândul unei conviețuiri pașnice cu minoritățile, care până în clipa unirii aparținuseră prin etnie opresorului de la Viena sau Budapesta.

Cronologia faptelor dovedește profunda dorința de unire a românilor, de la elite până la locuitorii munților, moți, oșeni, bănățeni și mulți alții. În condițiile războiului, s-au desfășurat numeroase acțiuni pentru unire ale românilor aflați în „lumea liberă”. În aprilie 1918 s-a constituit la Paris Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, sub președinția lui Traian Vuia. În iunie, s-a format în Italia Comitetul de Acțiune al Românilor din Transilvania, Banat și Bucovina, condus de Simion Mândrescu. În aceeași lună s-a înființat, la Washington, Liga Națională Română, condusă de V. Stoica. Desfășurarea accelerată a evenimentelor de pe fronturi, acțiunile popoarelor din Imperiul Austro-Ungar s-au răsfrânt și asupra românilor. Conferința Comitetului Executiv al Partidului Național Român a adoptat la Oradea (la 29 septembrie/12 octombrie) o Declarație prin care se exprima dorința națiunii române din Ungaria și Ardeal de a-și hotărî soarta în urma unei adunări naționale. Ideea a fost reluată în discursul lui Al. Vaida-Voevod din Parlamentul de la Budapesta, în ziua de 5/18 octombrie 1918.

La 18/31 octombrie s-a format la Budapesta Consiliul Național Roman Central (numit apoi și Sfatul Național), compus din șase reprezentanți ai Partidului Național Roman și șase ai Partidului Social-Democrat, condus de Ștefan Cicio-Pop. La începutul lunii noiembrie, CNRC și-a mutat sediul la Arad. A avut loc un amplu proces de înființare a consiliilor (sfaturilor) naționale române pe întreg teritoriul Transilvaniei. La 7/20 noiembrie, Marele Sfat Național a lansat convocarea pentru Adunarea Națională de la Alba-Iulia, în ziua de duminică 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Alegerea deputaților s-a realizat în adunări populare, fiind aleși reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale, învățători, preoți, țărani, avocați, studenți, militari și alții, care urmau să prezinte adeziunea la unirea cu România a locuitorilor din mii de localități, a unor organizații politice, societăți și instituții bisericești, culturale, profesionale etc.

La Alba-Iulia, în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, cei 1228 de delegați/deputați de drept sau aleși, au hotărât unirea cu România. Rezoluția de unire, prezentată de Vasile Goldiș, a fost votată în unanimitate. Hotărârea de unire cu România a fost primită cu un mare entuziasm de cei peste 100.000 de români prezenți la Alba-Iulia. Maniera democratică în care s-a hotărât unirea, participarea masivă a populației de pe întregul teritoriu unit cu România conferă o nota de specificitate istoriei românilor în anul 1918, care nu trebuie exagerată, dar nici ignorată. De altfel, Rezoluția de unire este o sinteză între programul național și cel social, între unirea necondiționată și cea condiționată. Menționăm câteva prevederi:

Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 noiembrie-1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români și a teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea națională proclama următoarele:

Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca pe limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare ți la guverna-rea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

Egala îndreptățire și deplina libertate confesională, pentru toate confesiunile din stat.

Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârsta de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.

Desăvârșita libertate de presă, asociere și întrunire, libera propaganda a tuturor gândurilor omenești.

Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât, cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.

Muncitorimii industriale i se asigura aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale”.

O delegație, în frunte cu Vasile Goldiș, Al. Vaida-Voevod, Miron Cristea, Iuliu Hossu, s-a deplasat la București, pentru a prezenta regelui Ferdinand și guvernului actul unirii. Printr-un Decret-lege, publicat în Monitorul Oficial din 13/26 decembrie 1918, se consfințea actul istoric de la Alba-Iulia:

„Ținuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naționale de la Alba-Iulia, de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, sunt și rămân pururi unite cu Regatul României”.

Recunoașterea internațională

România a participat la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), fiind inclusă în categoria statelor cu interese limitate. Delegația română, condusă de primul-ministru Ion I. C. Brătianu, apoi după demisia guvernului liberal și alegerile din noiembrie 1919 – de Al. Vaida-Voevod, s-a confruntat mari dificultăți în apărarea independenței și suveranității țării, recunoașterea contribuției la război, a uriașelor pierderi umane și materiale, aplicarea prevederilor Tratatului cu Antanta din august 1916, Al. Vaida-Voevod a semnat la Saint-Germain-en-Laye Tratatul cu Austria, prin care recunoștea unirea Bucovinei cu România. La fel de dificile au fost tratativele pentru Tratatul cu Ungaria, țară care nu accepta Hotărârea de la Alba-Iulia și nici concluziile experților internaționali privind fixarea graniței. România a fost obligată să facă o serie de concesii importante, granița româno-ungară fiind mult mai la est față de cea prevăzută în Tratatul cu Antanta. De asemenea, a fost obligată să accepte împărțirea Banatului cu Serbia. La 4 iunie 1920, delegații României, dr.I. Cantacuzino și N. Titulescu, semnau la Trianon Tratatul cu Ungaria, prin care era recunoscută unirea de la Alba-Iulia.

Soarta Basarabiei a fost, și de aceasta dată, vitregă. Lipsa unei delegații a Rusiei la conferință a amânat sine die acordul acestei mari puteri față de noua realitate istorică. La 28 octombrie 1920 s-a sem-nat la Paris un tratat de către Franța, Marea Britanie, Japonia, Italia și România, prin care cele patru mari puteri recunoșteau unirea Basarabiei cu Romania. Japonia – la presiunile Rusiei – nu l-a ratificat.

Tratatele de pace din anii 1919-1920 au o uriașă importanță pentru români. Marile puteri recunoșteau hotărârile de unire de la Chișinău, Cernăuți și Alba-Iulia, precum și contribuția și jertfele României pentru victoria Antantei în Primul Război Mondial.

„ La Alba Iulia-n Cetate

Decembrie e, și clopot bate

Iar inimile ard ca para:

«Noi vrem să ne unim cu țara!»

Un vis se-nfăptuise și-nalt e

La Alba Iulia-n Cetate! …

La Alba Iulia-n Cetate

De-atunci prin ani un clopot bate:

E fără moarte și ne-adună

Pe toți cu inima română

Și mâine și în veci va bate

La Alba Iulia-n Cetate! …”

ARGUMENT

Educația patriotică trebuie să fie un aspect de bază al formării caracterelor cetățenilor României. Educația patriotică este un proces ce se desfășoară continuu atât în familie cât și în școală, în instituțiile de învățământ, în societate.

Pornind de la această premisă, am pornit în căutarea și explorarea în detaliu a unui șir lung de informații culese/adunate cu ajutorul elevilor din mediul familiar și împrejurimi.

Prin aceste cercetări și implicări ale elevilor dorim să le instaurăm sentimentul apartenenței la comunitatea națională românească.

Aceste activități și teme de cercetare îi oferă elevului posibilitatea de comunicare și cooperare, de relaționare cu cei din jur, de a descoperi valori, tradiții, obiceiuri străvechi de la bunici, străbunici. De a redescoperii vremuri apuse și a sărbătorii așa cum se cuvine ,,CENTENARUL MARII UNIRI DIN 1918”.

Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului național, anul încununării victorioase a lungului șir de lupte și sacrificii umane și materiale pentru făurirea statului național unitar. Ceea ce la 1600 (prin fapta lui Mihai Viteazul) fusese doar o clipă de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea realizarea sublimă a acestui popor.

La 1 Decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegați, și sprijinită de peste 100 000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluțiune care consfințește Unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul (cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre) cu România.

“În această zi – scria Nicolae Iorga – a sosit un ceas pe care-l așteptam de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viață națională, pentru care am muncit și am scris, am luptat și am gândit. A sosit ceasul în care cerem și noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui, ca robi, rodul ostenelilor noastre”.

Acest proiect are ca scop slăvirea marelui eveniment, conștientizarea idealului național, punerea în evidență a tuturor evenimentelor cu caracter istoric ce pregătesc cei 100 de ani de la Marea Unire, dar și descoperirea de către elevi a valorilor morale ale poporului:

DRAGOSTE DE ȚARĂ, EROISM, VITEJIE, BUNĂTATE.

ECHIPA DE REDACȚIE

Profesori implicați:

. .

Atym Ileana

Badea Aurora

BekecsLaszlo

Blaga Ioana

Bojan Bianca-Invatator

Cimpoies Roxana

Csata Maria

Gulya Codruța

Jakab Emese

Nagy Toth-Orsolya

Oiegaș Nicole

Orosz Denisa

RistAniko-Invatator

RoatișLuminița-

Rob Mihaela

Sabău Diana

Semperger Clara

Vereș Cătălin

Elevi implicați:

. .

Adam Lorena

Albert Jennifer

Alezar Ștefan Daniel

Andreica Andrei Johnny

Balatici Alexandra

Balogh Tunde Szabina

BaumgartnerPatricia

Bențe Claudia

BisiIldiko-Izaura

Bohler Felix

Bohler Valentin

Botca Mario

Bumbar Benjamin

BumbarLeandros

Bumbar Martina

Bumbar Melisa

Buyas Sebastian

Casonea Ștefan

Charachaci Tania

Chereji Gabriel

Chereji Teodora

Chirilă Vasile

Chiș Rafaela

Clasa a II a A

Colectivul cls. pregătitoare/a I-a A

Colectivul cls a III-a A

Colectivul cls a IV-a A

Dula Natalia

Fischer Jennifer

Fischer Jessica

Fogarași Csaba

Gaspar Marcela

Gherman Adelina

GorciDalma

Gorci Denisa

Gorci Denisa

Gorcsi Alex Emanuel

Gorcsi Huan

Görcsi Melania

Görcsi Natalia

Goste Antonia

Gui Marius

Gui Melania

Gyorfi Edward

IovanoviciSara

KurtiKinga

Kuth David

Kuth Luca

Leva CorodiPatric

Mateșan Emanuel

Mateșan Ștefania

Mărcuș Mălina

Motica Andrea

Mureșan Casian

Mutter Amalia

Pop Amalia Simona

Pop Julia

Pop Kristian

Rist Roberto

Rob Mihai

Sanchez Naomi

Simon Isabelle

Stan Natalia

Suta Elisabeta

Szilaghy Anamaria

SzilagyiSzilvia

Șamok Virginia Patricia

TarrMattias

Tarr Miriam

Tepfenhart Denis

Toduț George

RuszSalomea

Toth Valentina Mădălina

Varga Abel

Varga PatrisziaGabici

Varga Sara

Verzeș Diana

Zsezseran Ștefania

Materiale scannate

-10 POEZII PATRIOTICE-

,,Ce-ți doresc eu ție, dragă Românie”

1.DULCE ROMÂNIE

De la a până la b

Știu că ești mereu la greu.

De la mine pân’ la tine

România va fi bine!

De la soare pân’ la lună

Tot mereu vom fi-mpreună.

De la cer pân’ la pământ

Și în viață și-n mormânt.

De la munte la câmpie

E tot pace, veselie.

De la pix pân’ la creion

România-i campion!

De la școală pân’ acasă

Românie, ești frumoasă!

De la oameni – la natură

România-i împreună!

Elevii clasei a IV-a

2.MINUNILE ROMÂNIEI

Dragă Românie dragă,

Vreau să-ți spun că te iubesc

Ești o țară minunată

Tu nu știi cât te iubesc!

Cu câmpiile aurii

Care au multe păpădii,

Cu munții tăi frumoși

Care sunt înalți și groși.

Cu cerul cel înstelat

Care este minunat.

Cu luna cea sclipitoare

Care este uimitoare

Și cu toate florile

Care ne dau culorile.

Așa este România

Și o iubim ca mândria.

Stan Natalia

Clasa a – IV-a

3.ROMÂNIA

Țară mândră și frumoasă,

România cea aleasă

Între țările vestite cu trecutul glorios

Mulți au vrut să ne destrame,

Dar, n-au reușit deloc

Să distrugă unitatea tuturor ROMÂNILOR.

Mândră țară și bogată

Cu Dunăre, munți și câmpii

Te-om prețui cât vom trăi.

Goste Antonia

Clasa a –VIII-a A

4.ȚARA MEA

Țară mare și frumoasă

De multă lume ai fost furată

Cu trecutul glorios

Al străbunilor eroi.

Țară dulce și bogată

Te iubesc nemărginit!!

Șandor Matias

Clasa a –V-a

5.ȚARA MEA FRUMOASĂ

România e frumoasă

E mare și e curată,

Ca și mine în gândul meu

România, te iubesc!

Îți mulțumesc că m-ai ales

Eu te ador, te îndrăgesc

Ca pe mami te iubesc

Orice ar fi, în visul meu

Mă păzești, îmi dai lumină

M-ai creat, m-ai învățat

Ca să știu să prețuiesc

România!

Eu sunt mândra că te am

Când te țin de mână-șa

Zbor prin lume uite-șa

Cu mânuța mea așa!

Dragă soare, tu trăiești

În România locuiești

Pe aici și pe acolo,

Tu ești viața mea frumoasă. Tarr Miriam

Clasa a –IV-a

6.ȚARĂ TRICOLORĂ

Țară tricoloră

Victorie aduci

Țară frumoasă

Tu ne încânți

Cu multe victorii

Steagul îl ridici

Țară tricoloră

Bine, îți dorim!

Bente Claudia

Clasa a VII-a

7.ROMÂNIA, SĂ TRĂIASCĂ

Eu am un sânge românesc

Doar cu asta mă mândresc

Țara în formă de pește

Tot timpul zâmbește.

Niciodată mânioasă

Ea este cea mai frumoasă

Țara a trecut prin multe

Iar Vlad Țepeș pe un munte

Cu multe locuri frumoase

Îngropați ca niște oase.

Munți, dealuri și câmpii

Totul pentru copii

Țara asta e a noastră

România să trăiască!

Pop Kristian

Clasa a VIII-a A

8.LA MULȚI ANI, DRAGĂ ROMÂNIE!

Întâi Decembrie e o zi specială

O zi frumoasă și minunată

Azi e ziua ta, draga țară

Onoare pentru tine, frumoasă țară

Românie eu mereu v-oi fi cu tine

Oriunde în bătălie!

Recsci Krisztian

Clasa a-IV-a A

9.NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE!

Nu plânge, maică Românie,

Că am să mor neîmpărtășit!

Un glonț pornit spre pieptul tău,

Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plânge, maică Românie!

E rândul nostru să luptăm

Și din pământul ce ne arde

Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim

Copiii noștri, peste veacuri,

Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, maică Românie!

Adună tot ce-i bun sub soare

Ne cheamă și pe noi la praznic,

Când România va fi mare!

,,Versuri găsite în ranița unui soldat mort în toamna anului 1918,

pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură”

10.O SUTĂ DE ANI

O sută de ani de armonie,

O sută de ani de bucurie,

La mulți ani Românie îți spun eu ție !

Brațele tari, Munții Carpați

Dușmanilor, le-am spus ,,TREMURAȚI”!

România a trecut prin multe!

Vlad, Ștefan și o mulțime

Acum România suntem noi,

Și vă spun: ,,Rămâneți cu noi!”

Gyorfi Edward

Clasa a VIII-a A

-10 REȚETE DE GĂTIT-

,,Haideți.săbucătărim Românește!

Pâine de casă

Ingrediente:

făină

apă

sare

drojdie crudă

Mod de preparare:

Seara se cerne făina într-o covată și se face dospeala, care se lasă așa până dimineața. Atunci se amestecă făina toată cu apă sărată și se frământă până ce aluatul va fi neted și bășicat. Atâta apă folosim ca să nu fie nici prea tare, nici prea moale aluatul. Lăsăm să se dospească 2 ore. Între timp se pregătește cuptorul să se-ncingă.

Aluatul se împarte în câte părți dorim. Fiecare bucată de aluat se mai frământă puțin și se așează într-o coșarcă sau tăvi speciale pentru acest scop. În coșarca/tavă se pune sub aluat un prosop de bucătărie din pânză iar tava se face cu untura de porc. După ce se dospește.

Se bagă în cuptor, se țin două ore, după care se scoate. Se așează pe o laviță tot pe materialul lui și se acoperă cu o față de masă. Până ce se răcește.

Poftă bună!

2. Gogoși din Ghrișa

Îngrediente:

făină

zahăr

margarină

lapte de vacă

apă

puțină sare

drojdie

puțin oțet

lămâie

Mod de preparare:

La 1 kg de făină folosim circa ½ l lapte restul apă puțin sărată, dizolvăm și un pumn de zahăr în laptele pe care-l folosim.

Se pune și drojdia(50g) în laptele călduț. Amestecăm ingredientele și frământăm aluatul. Circa 30 de minute, lăsăm să se dospească la căldură. Scoatem din vas și întindem pe o față de masă din pânză, dat cu făină.Grosimea aluatului întins trebuie să fie măcar de un deget.

După ce am întins bucățile de aluat, le tăiem cu un pahar mai mare. Și așa se lasă încă la căldură, la dospit, după care se frige în uleiul încins. Până le întoarcem gogoșile pe partea cealaltă folosim capac pe vasul în care coacem.

După ce s-au copt, se așează una lângă cealaltă pe o tavă. Se presară zahăr după ce s-au răcit.

Csata Maria

Școala Gimnazială ”Viorel Sălăgean” Beltiug

3. Sarmale cu păsat și ciuperci

Ingrediente:

500 g ciuperci

1 cană de păsat

2 morcovi

2 cepe

100 ml ulei

150 ml suc de roșii

2 linguri bulion

sare

piper

mărar

o foaie de dafin

o căpățână de varză murată.

Mod de preparare:

Lași varza la desărat. Încingi uleiul într-o tigaie și călești ceapa. Feliezi ciupercile spălate și curățate și le pui în tigaie. Lași să se înăbușe și să se evapore lichidul lăsat de ciuperci. Speli păsatul și îl pui peste ciuperci. Adaugi și bulionul, sarea, piperul și o cană de apă.

Amesteci bine, apoi dai deoparte să se răcească. Iei cu lingura din compoziție și așezi în foaia de varză, le înfășori/învârți fiecare sarma. Așezi pe fundul unui ceaun sau a unei oale mai mare, o foaie de varză și așezi sarmalele bine înfășurate în straturi alternând cu varza tocată.

Torni peste ele apa împreună cu sucul de roșii și dafinul. Lași cam jumătate de oră pe foc mediu, apoi dai la cuptor încă o ora și jumătate.

Pop Amalia Simona

Școala Gimnazială Rătești

Bunica: Spictopf Simona Viorica

4. Cozonac cu cacao

Ingrediente:

Pentru aluatul de cozonac avem nevoie de:1 kg făină, 500 ml lapte, 4 ouă, 250 gr zahăr, 50 gr unt, 50 ml ulei, 50 gr drojdie proaspătă, coaja de lămâie, un praf de sare.

Pentru umplutură: 3 linguri de cacao, 150 gr zahăr, 4 albușuri, nucă tocată

Mod de preparare:

Cu cel puțin o zi înainte de preparare, toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei. Se face cu mâna din drojdie,o lingură de făină și 100 ml de lapte călduț care se lasă apoi să crească într-un loc cald. În acest timp se separă albușurile de gălbenușuri. În cele din urmă se freacă cu zahărul și cu puțin praf de sare până se albesc. Se încălzește laptele și se adaugă peste gălbenușuri.

Într-un vas încăpător, se adaugă făina cernută de 2-3 ori și se face o gropiță la mijloc, unde se adaugă laptele .

Se frământă până se încorporează tot. Se încălzește untul și uleiul și se pune câte un pic, până se încorporează tot. Apoi se acoperă aluatul și se lasă la crescut, aproximativ 45 minute, la un loc călduros. Albușurile se bat cu spuma de zahăr. Se adaugă cacao, nuca toată și se amestecă întreaga compoziție.

După ce aluatul a crescut se împarte în două iar prima parte se împarte iar în doua părți. Pe fiecare se pune cacao, se rulează și se împletesc ambele rulouri. La fel se procedează și cu celălalt aluat rămas.

Ulterior se pune în tava de cozonac, tapetată cu hârtie de copt. Apoi, se unge cu ou și se presară zahăr, se introduceîn cuptor aprox. 40 de min. până se rumenește frumos deasupra.

În prima jumătate de oră ușa de la cuptor nu se deschide, pentru a nu se lăsa compoziția. După 40 de minute se scoate din cuptor și se pune pe farfurie.

Sorian Salomea

Clasa a VII-a

Școala Gimnazială Rătești

5. Ciurigauă

Ingrediente:

500 g făină

2 linguri de unsoare de porc

3 linguri de zahăr

o cană de lapte prins

1 lingură de bicarbonat

2 ouă.

Mod de preparare:

Se frământă aluatul cu făină, ouă, lapte și zahăr. După aceasta se sucește cu sucitoarea, se taie cu cuțitul în mai multe bucăți, se face o gaură în mijloc și se întoarce. Se pune la prăjit în uleiul din unsoare.

Gherman Adelina

Clasa a VII-a

Școala Gimnazială ”Viorel Sălăgean” Beltiug

Sarmale în foi de varză

Ingrediente:

1 kg de carne de porc

2 cartofi

2 cepe mari

1 ceașcă de păsat

1 lingură de bulion

1 lingură de untură

2 verze mijlocii

Sare

Piper măcinat

1 felie de șorici

Mod de preparare:

Se curăță carnea de pielițe, se taie felii și se dă prin mașina de tocat îmreună cu cepele curățate și cartofii curățați și spălați in mai multe ape. Se adaugă păsatul spălat, se sărează și se piperează, apoi se omogenizează cu o lingură de bulionsau câteva roșii tăiate felii și curățate de pielițe.

Varza acră se lasă în apă rece o oră, se desface foaie cu foaie, se înlătură partea albă și se folosește doar partea moale. Se umplu sarmalele, se pun într-un vas andânc în care s-au așezat deja un strat de varză tacată și felii subțiri și șorici. Deasupra sarmalelor se pune un alt strat de varză tacată, se acoperă cu apă caldă și se țin pe foc mic. După ce dau în clocot, sarmalele se pun să scadă la cuptor. Se adaugă o lingură de untură la fiert, pentru că grăsimea de porc înmoaie varza și face sarmalele mai gustoase.

Sarmalele se servesc calde, cu smântână si mămăliguță fierbinte.

7. Miel umplut

Ingrediente:

1 miel

măruntaie

pâine

ou

pătrunjel

Sare

Piper măcinat

Mod de preparare:

Se pregătește mielul pentru umplut. Între timp tăiem măruntaiele care au fost fierte în apă fără sare.

După ce au fost călite, se adaugă miezul de pâine sfărmat mărunt. Se stinge focul de sub oală, și se adaugă ouăle crude bătute bine.

Se amestecă bine, se sărează și piperează. După gust se adaugă pătrunjel verde tăiat și chiar la urmă ouăle fierte tari tăiate fâșii lungi. Se amestecă foarte fin pentru ca să rămână feliile de ou intacte pentru ca la tăiere să arate foarte bine.

Cu această umplutură, se umple mielul și apoi se coase. Îl ungem cu untură și îl băgăm la cuptor preîncălzit (cuptor încins).

Schemperger Klára

Școala Gimnazială ”Viorel Sălăgean” Beltiug

8. Strudel din Beltiug

Ingrediente:

500 g făină

2 ouă

1 lingură de ulei

sare

lapte bătut

pentru umplutură:

300 g brânză dulce

2 gălbenușuri

2 linguri zahăr

1 plic de zahăr vanilat

circa 20 g unt (1 linguriță)

ulei

zahăr pudră pentru servire

Mod de preparare:

Amesteci ingredientele necesare pentru aluat, frămânți bine și întinzi cu sucitorul o foaie cu grosimea de circa 3-4 mm. Amesteci bine ingredientele pentru umplutură, până când obții o pastă cremoasă, apoi iei cu o lingură din compoziție și formezi grămăjoare pe jumătatea păturii de aluat.

Acoperi cu cealaltă jumătate și tai cu tăietorul de colțunași, în bucăți puțin mai mari decât o jumătate de palmă.

Prăjești bucățile de ștrudel în ulei fierbinte și le servești calde, presărate cu zahăr pudră, eventual cu zahăr vanilat.

Rist Anikó

Școala Gimnazială ”Viorel Sălăgean” Beltiug

9. Pască de Paști din Beltiug

Ingrediente aluat:

Faina cat cuprinde ~ 600 gr faina

10 gr drojdie uscata

250 ml lapte călduț

4 linguri de zahar

3 gălbenușuri ou

100 gr unt

coaja de la o portocala sau lămâie

2 plic zahar vanilat

1 praf de sare

Ingrediente umplutura de brânză:

500 gr brânză de vaci

6 linguri de zahar

3 linguri smântână

1 plic zahar vanilat

2 oua

coaja de la o portocala sau lămâie

2 linguri de faina

100 gr stafide înmuiate în apă și

esență de rom

Mod de preparare aluat:

Intr-un castron amestecam faina, drojdia si sarea. Gălbenușurile le frecăm cu un vârf de sare. Punem la foc laptele, zahărul și zahărul vanilat. Când este călduț adăugăm untul și ținem pe foc mic până se topește. Tragem de pe foc și lăsăm la răcit. După ce s-a răcit punem coaja de portocală, gălbenușurile și amestecăm până se încorporează bine. Această compoziție o punem în castronul cu făină și frământăm până obținem un aluat elastic și nelipicios. Se lasă la crescut, acoperit aproximativ 45 minute.

Mod de preparare umplutura:

Pentru că umplutura să iasă bine legată, folosiți brânza de vaci grasă. Cu ajutorul mixerului, mixam pe rând, brânza de vaci, zaharul, ouăle, smântâna, zaharul vanilat, coaja de portocale și făina. La final adăugăm stafidele bine scurse, pe care le-am înmuiat timp de 10-15 minute in esență de rom si apa. Împărțim aluatul în două părți 3/4 (aluatul în care așezăm umplutura) și 1/4(pentru decor).Presărăm pe masă puțină făină, întindem aluatul cu sucitorul, apoi îl așezăm intr-o tava cu pereții detașabili pe care în prealabil am uns-o cu ulei. Ridicăm aluatul cât să acoperim pereții tăvii. Peste el așezăm compoziția de brânză, apoi decorăm cu restul de aluat, după imaginația fiecăruia. Ungem cu un ou bătut și dăm la cuptorul preîncălzit la foc potrivit timp de 70 minute, până devine auriu.

10. Șuncă de Paște

Ingrediente:

Mod de preparare:

Bekecs László

Școala Gimnazială ”Viorel Sălăgean” Beltiug

-10 TRADIȚII ȘI OBICEIURI-

1. SÂNZIENELE

Se sărbătorește pe 24 iunie, obicei străbun din moși-strămoși. Fetele se adunau cu o zi înainte și culegeau flori de sânziene din care împleteau coronițe și făceau cruci pe care le aveau pe case pentru a le proteja.

Sânzienele sunt personaje mitologice care protejează întreaga natură.

2. POMANA PORCULUI

În fiecare an, înainte de Crăciun cu două săptămâni, se obișnuiește să se taie porcul.

Familia se reunește și se împart treburile: femeile fierb orezul pentru caltaboș, pregătesc masa, spală vasele iar bărbații tau porcul.

Porcul după ce a fost sacrificat, se pârjolește cu paie, apoi se spală bine și se tranșează.

Noi, nepoții, îi ajutăm pe părinți la făcutul cartaboșului, cârnatului și tobei.

3. LA COLINDAT

”Crăciunul îl sărbătoresc întotdeauna cu familia care se adună împreună la casa părintească.

În săptămâna mare, înaintea Crăciunului se face curățenie generală a casei, se pregătesc bucate tradiționale românești ca : sarmale, cozonaci, pâinea, se împodobeștebradul cu: bomboane,globuri, beteală.

În seara de ajun, copii formează grupuri și merg din casă în casă pentru a vesti ,,Nașterea Domnului Iisus”.

Copiii drept răsplată primesc de la gazde colaci,mere, nuci, prăjituri.

Împreună cu familia în seara de Crăciun și apoi în ziua de Crăciun obișnuim să cântăm colinde tradiționale ca și : ,,O ce veste minunată”, ,,Obrad frumos”, ,,Steaua sus răsare”.

Toduț George

Clasa a VIII-a A

4. JOIA MARE

ÎNVIEREA DOMNULUI

În tradiția ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat odată cu postul de șapte săptămâni. O semnificație foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, țăranii încetează lucrul pe câmp și se concentrează asupra casei și curții, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca și să vopsească ouăle.

Potrivit tradiției, la miezul nopții între zilele de sâmbătă și duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, își pun straie noi, iau câte o lumânare și pornesc către biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie și crucea în mână, urmat de alaiul de credincioși, iese cu lumânarea aprinsă și înconjoară biserica de trei ori. Când preotul rostește „Hristos a înviat!” toți cei prezenți la acest serviciu religios spun: „Adevărat c-a înviat!”, răspunsul fiind recunoașterea tainei Învierii. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă și face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului. Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roșii, carnea de miel, sarea și vinul) abia după ce acestea se sfințesc și după ce fiecare persoană participă la Liturghie.

Ziarul independent ,,UNIREA” din 04.04.2018

5. MĂRȚIȘORUL

Una din cele mai frumoase tradiții românești este sărbătorirea venirii primăverii. Mărțișorul este un simbol străvechi, care marchează venirea timpului călduros pe meleagurile românești. În credințele populare, acest talisman are puteri magice. Bărbații oferă mărțișoare femeilor, iar acestea le poartă în piept sau la mână, pe tot parcursul lunii martie.

Mărțișorul a fost conceput ca o amuletă legată cu un șnur împletit din două fire-unul alb (simbolizând divinitatea, sănătatea, puritatea sufletească și împlinirea) și unul roșu (ca simbol al dragostei pentru frumusețile eterne ale vieții : prietenia, fidelitatea și onoarea).

În tradiția populară, cele două culori (alb și roșu) din care se împletește șnurul cu care se leagă mărțișorul-talisman reprezintă și cele două anotimpuri de bază (iarna și vara), în timp ce primăvara și toamna sunt considerate doar anotimpuri de trecere.

Unele legende populare spun că mărțișorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest șnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărțișorul ajunge să fie un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui.

The Epoch Times-România

6. BABELE DE MARTIE

Un obicei frumos din rânduiala populară tradițională, alegerea "babelor", așa cum îl cunoaștem astăzi, cu rol de amuzament, avea o însemnătate aparte în formarea valorilor familiale tradiționale și, mai mult, era un "dătător de speranță" pentru viață veșnică.

Credința populară spune că "Babele" sunt vrăjitoare care au puterea să influențeze starea vremii într-o singură zi, căci în aceste zile până și Baba Dochia, cea care aduce vremea rece, începe să dezbrace cele 9 cojoace pe care le poartă din iarnă.

"Babele" simbolizează o tradiție românească fascinantă, o legendă invocată în mituri și istorisiri românești, bazată atât pe interpretarea "băbească" a vremii, cât și pe ritualurile care se petreceau în sânul familiei tradiționale.

Potrivit tradiției populare, între 1 – 9 martie se alege o zi, sau o "babă", care va anticipa starea de spirit, norocul și predispoziția fiecăruia, până la "babele" de anul următor. Frumoasă și însorită, sau dimpotrivă, ploioasă și Înnorată, această zi este determinantă pentru cei care își aleg "Baba" și se spune că îi va reprezenta tot anul. Așadar, fie vor avea noroc cu carul, fie vor avea parte de încercări primejdioase. "Se spune că vremea din aceste zile relevă starea lăuntrică și bunătatea sufletească a fiecărei persoane. Astfel, dacă vremea este frumoasă și soarele strălucește, omul este voios și bun la suflet și îi va merge bine tot anul următor. În schimb, dacă vremea este întunecată, acela nu va fi un om bun la suflet și va fi supărăcios tot anul. Pe de altă parte, se spune că dacă ninge sau plouă în acea zi este semn de bogăție" (Paulina Popoiu, muzeograf și manager al Muzeulului Național al Satului "Dimitrie Gusti" din București).

Însă, dincolo de acest joc, 1 – 9 martie "Babele", simbolizate de Baba Dochia, nu reprezintă altceva decât ultima luptă care se dă între iarnă și primăvară. După moartea ei, zilele încep să crească, iar vremea frumoasă triumfă.

The Epoch Times-Romania

-10 DESENE-

-10 JOCURI-

,,Jocuri de mult apuse…”

1.LA CIURDĂ

Se strângeau copiii de pe uliță și mergeau cu vacile familiilor la păscut pe legheleu.

După ce se organizau vacile, copiii se strângeau laolaltă și mâncau merinde, apoi se jucau mâța, cântau, culegeau flori, împleteau coronițe din florile câmpului.

Bunica, Mezmer Ilona

79 ani

Localitatea Rătești

2. Jocul cu păpușile

Pe vremea aceea nu erau păpuși de plastic și nici nu aveam bani să cumpărăm jucării și atunci ne-am gândit să ne facem păpușele.

Luam o bucată de pănușe de mălai și o îmbrăcam în diferite ,,cârpe” din diferite culori.

Bunica, Mezmer Ilona

79 ani

Localitatea Rătești

3.TOMANAP

Pe vremea părinților erau jocuri frumoase, distractive și de cultură. Părinții mei se jucau TOMANAP, un joc de cultură generală legat de geografie.

T- înseamnă țara

O- înseamnă orașe

M – înseamnă munți

N- înseamnă nume

înseamnă animale

P- înseamnă plante

Acestea se scriau pe orizontală și cu fiecare literă din alfabet trebuiau să scrie câte o denumire. Primul care termina de scris, spunea ,,STOP” și apoi se calcula punctajul. Cel care avea cel mai mare punctaj câștiga.

Verzeș Diana Maria

Clasa a VIII-a A

4.MOARA

Este un joc de societate, jucat în doi. Un jucător are nevoie de 9 boabe de fasole iar celălalt de 9 boabe de mălai. Pe tabla de joc erau desenate 3 pătrate concentrice conectate la mijlocul laturilor. Erau 24 de poziții în colțurile dreptunghiurilor în care se puteau deplasa cele 18 piese.

Reguli: Fiecare jucător pune pe rând câte una din piesele sale pe punctele tablei de joc. În a doua etapă jucătorii mută pe rând câte una din piesele proprii. Scopul jucătorilor este de a elimina câte o piesă a adversarului.

Când un jucător realizează un șir de 3 piese proprii de-a lungul uneia din liniile tablei-configurație numită “moară”.

El trebuie să aleagă una din piesele adversarului care nu face parte dintr-o moară și s-o elimine.

Pierde jucătorul care mai are doar doua piese sau nu-și mai poate muta niciuna.

Verzeș Diana Maria

Clasa a VIII-a A

5.ELASTICUL

Este un joc foarte frumos pe care îl jucau în general fetele.

Jocul se poate juca cu minimum 3 jucători sau pentru antrenament acasă aveam nevoie de 2 scaune pe langă care vom lega elasticul.

Jucătorii își pierd rândul de fiecare dată când greșesc; se consideră greșeală orice atingere accidentală a elasticului în timpul săriturilor, orice scăpare a acestuia de sub tălpi, orice săritură pe lângă .

Se sare întâi cu elasticul întins pe glezne și cu picioarele desfăcute, apoi cu picioarele lipite, apoi cu un singur picior, apoi se repetă succesiunea cu elasticul ridicat în spatele genunchilor.

6.

7.

8.

9.

10.

-10 POVESTIRI-

,,O zi din viața bunicilor/străbunicilor sau părinților”

1.O zi de toamnă timpurie

Am să vă povestesc o zi de toamnă . În fiecare zi ne trezeam la ora 5, de cum se făcea de ziuă.

Ne trezeam dimineața devreme și puneam vacile la jug. Aveam o căruța cu roți mari de lemn și la care agățam funiile cu care trebuia să legăm lemnele. Căruța era plină cu lemne.

Acestea erau tăiate cu firizul.

Muierea mea, pregătea merinde într-o ștergură în care puneam : clisă, ceapă, pită, brânză, șoncă.

Apă luam cu ulciorul de lut de la izvorul de pe dealul Stânei ,,Fântâna rece”.

Porneam la drum, iar eu stăteam în fața vacilor și înainte îmi puneam pe mână sare ca să mă urmeze vacile în drumul nostru spre pădure.

Viorica(soția) stătea în ștraf pe o scândură. Ajunși la pădure, vacile le dezlegam și le lăsam la păscut iar noi începeam să tăiem cu firizul lemnele care erau mai uscate, mai îmbătrânite.

Seara ne întorceam acasa cu ștraful plin cu lemne, bucuroși că vom avea lemne pentru iarnă.

Bunicul, Gherman Teofil, 76 de ani și bunica Gherman Viorica

Sat Stâna

2.VIAȚA MEA….DEPĂNĂM AMINTIRI

– Care este numele și prenumele dumneavoastră ?

Irimuș Maria.

– Când și unde v-ați născut ?

M-am născut în orașul Tășnad , în anul 1949.

– Unde locuiți în prezent ?

Eu locuiesc în Tășnad .

– Ne puteți povesti o zi din viața dumneavoastră?

Da…

Când eram io tânără , era viața tare gre, mă sculam la ora 5.00 dimineață , ațâțam focul , apoi dădeam de mâncare la porci, vaci, pui, iepuri , câini , pisici .

M-am măritat la 21 de ani , și am avut primul copil la 27 ani , iar pe celălalt l-am avut la 32 de ani. Tinerețea me a fost gre pentru că bărbatu’ meu o făcut armată .

După ce mi-am făcut treburile de dimineață plecam la lucru . Avem o fată și un prunc, fata îl pregăte pe prunc la școală și apoi mergeam la școală .

Când se întorceau acasă , veneau împreună , dacă ave unul mai puține ore celălalt îl aștepta .După ce ajungeau acasă, mâncau își faceau temele și apoi făceau curățenie în casă și afară .

Ei erau nevoiți să facă aceste lucruri pentru că eu cu bărbatu’ mieu eram la muncă , veneam acasă doar sara.Dar în tătă duminica plecam tăți la biserică, toți ne reuneam, era singura zî în care ne petreceam timpul zilei împreună .

Am avut o tinerețe gre da faină și cu bune și cu rele , mi –a plăcut la nebunie , pentru că i-am putut întreține pe prunci și le-am oferit o copilărie frumoasă , și lor le-au plăcut , sper să nu o uite !

Balatici Alexandra-Maria

Clasa a VII-a A

Școala Gimnazială ,,Viorel Sălăgean „ Beltiug

3.ZILE LUNGI ȘI GRELE

-Careeste numele si prenumele dumneavoastră?

Verzeș Aurelia.

-Când și unde v-ați născut ?

Născută în Giungi ,data nașterii 1946.

-Unde locuiți în prezent?

Localitatea Giungi.

-Ne-ați putea povesti o zi din viața dumneavoastră?

Pe vremuri , o zi din viața mea era foarte lungă și foarte grea.

Mă trezeam dimineața devreme , pe la ora 5. Prima dată ațuțam focul în șpor.

Apoi dădeam de mâncare la vaci,porci,galiță,mulgeam vacile, strecuram laptele proaspăt și apoi pregăteam prânzul pentru prunci.Aveam 8 găini de hrănit și eram foarte grăbită în fiecare dimineață.

Cei 4 feciori umblau la școală în Beltiug și stăteau la internat.

În toată duminica pregăteam la prunci de merinde, le făceam bagajul și luni dimineață ,înainte sa meargă la școală cu bicicletele, le dădeam binecuvântare.

Lucram la colectiv și meream și acolo să îngrijim animalele .

Vinerea meream după prunci la școală cu căruța , toți ne așteptau pe garduri și se uitau să vadă când venim .

Verzeș Diana Maria

Clasa a VIII-a A

Școala Gimnazială ,,Viorel Sălăgean „ Beltiug

4. LA SECERIȘ

– Cum vă numiți?

Mă numesc Berci Ioan.

– Câti ani aveți ?

Am 71 de ani.

– Unde locuiți?

Locuiesc în Călinești.

– Descrieți o zi din viața dumneaoastră. La cât vă trezeați? Unde ați lucrat?

Mătrezeam dimineață bună, pe la 4:00 să dau de mâncare la animale, la galiță si apoi la prunci. Lucram în C.A.P, făcem norme. Nu am lucrat pe ore, lucram zi-lumină că aveam măsurată porția pe care trebuia să o facem.

Era vară, seceram grâul și apoi îl duceu la arie și îl făceu stog mare și venea batoza și îl treiera. Nu erau atunci combine. Bărbații mereu înainte cu coasa, femeile dupa ei strângeu grâul și-l făceu snopi, apoi bărbatu se întorcea înapoi legând snopii ca mai apoi să-i facă cruci.

Când am putut, pe la 12, pe la amiază veneam acasăsă dau de mâncare la animale si apoi merem înapoi.

Verzeș Diana Maria

Clasa a VIII-a A

Școala Gimnazială ,,Viorel Sălăgean „ Beltiug

5. O ZI DIN VIȚA BUNICII MELE

O zi din viața ei, era mai de mult o adevărată poveste. Mai demult ea avea copii de crescut și avea o grămadă de treburi, printre care se ocupa de activitatea ei preferată tricotatul, croșetatul .

Pe lângă casă avea animale cu care mergea la păscut până ce se făcea seară, iar când se făcea noapte, făcea mâncare cu care îi hrănea pe copii. O dată când se zărea de dimineață se trezi când cânta cocoșul. Îi ducea la școală pe copii, iar ea mergea la săpat pe câmp, venea acasă și le dădea la animale hrană și apă, făcea mâncare pe când veneau copii de la școală. Mergeau cu toți să o ajute la săpat până când se termina ziua .

Pentru ea, era mai greu, deoarece trebuia să se ocupe de pregătirile de crăciun, iar copii ei erau la săniuș până ce venea după ei, care erau foarte flămânzi. La oraș când mergea se simțea ca o doamnă. De fapt ea mergea la târg pentru că nu avea bani.

O zi din viața ei, azi ar fi un chin pentru noi toți, dar pentru ea era o zi ca toate celelalte, din viața ei.

Clasa a VII-a A

Școala Gimnazială ,,Viorel Sălăgean „ Beltiug

-10 SĂRBĂTORI ROMÂNEȘTI-

1. Floriile

Floriile – sărbătoare creștină fără o dată anumit, exactă comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui .

Sărbătoarea comemorează un eveniment importan, intrarea în Ierusalim a lui Iisus.

Această sărbătoare avea o anumită solensitate și pentru cei care își serbează onomastica , cei care au nume de flori.

Ramurile de salcie din această zi întruchipează simbolul castității și al renașterii anuale a vegetației dar și ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus Hristos.

Aceste ramuri se păstrează peste an fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli.

Roatiș Luminița

2. SFINTELE PAȘTI

Dintre toate minunile domnului Iisus Hristos, cea mai uimitoare și mai importantă, este propria sa Înviere, prin care a făcut incontestabila dovadă a Dumnezeirii Sale.

Învierea Domnului este garanția învierii noastre și baza credinței noastre, subliniate de Sf. Ap. Pavel: ”Dacă Hristos n-a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este credința voastră” (I Corinteni 15,14).

Sărbătoarea Sfintelor Paști este precedată de Pactul Mare, în care credincioșii se pregătesc sufletește, amintindu-și de suferința Domnului pentru păcatele întregii lumi, așteptând bucuria Învierii, care va răsuna, în Noaptea de Paști, peste întregul glob pământesc, prin cântarea și sfântul salut ”Hristos a înviat”.

Credincioșii participă la Slujba Învierii, la miezul nopții, urmată de Sf. Liturghie, când credincioșii primesc” Sfânta Pască”(pâine și vin),care sunt binecuvântate de preot, prin rugăciunile speciale, care se citesc doar în noaptea respectivă.

În zona noastră există si frumosul obicei ca gospodinele să pregătească alimente cu aspect și gust special, pregătite doar de Sfintele Paști(șuncă de porc, umplutură, drob de miel, caș din ouă, colac frumos ornamentat cu motive religioase, ruladă de chiftele ,ouă roșii, precum și alte culori, hrean etc.), pe care le așază într-un coș, care se folosește doar pentru acest eveniment, fiind împodobit cu un ștergar ornamentat cu motive populare și religioase, având de regulă și inscripția ”Hristos a înviat” , “Adevărat a înviat”.

Un moment important și frumos este atunci când preotul, după ce le oferă lumină credincioșilor, pornesc cu toții sa înconjoare biserica intonând cântarea: ”Hristos a înviat …”

Un obicei specific este și acela din a doua zi de Paști, când feciorii se duc la fete la ”udat” sau “stropit”, salutându-le cu salutul specific: ”Hristos a înviat .”

Având în vedere cele spuse mai sus ,realizăm ca Învierea Domnului este cel mai mare praznic, numit în Slujba Învierii: ”Praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”, pentru ca în ea se vede iubirea pe care Dumnezeu o are față de întreg neamul omenesc.

Pr. Prof. Zahari Alexandru

3.CRĂCIUNUL

Crăciunul, peste tot, în lumea aceasta, este o sărbătoare plină de bucurie, peste tot răsună colindele și cântecele ce ne amintesc și slăvesc marele eveniment al Nașterii Domnului Iisus Hristos, care reprezintă începutul mântuiri neamului omenesc.

Mesele bogate sunt nelipsite în întreaga lume, dar mai cu seamă, în țara noastră unde avem o gamă foarte bogată de produse specifice acestei perioade.

În țara noastră există cele mai multe si variate obiceiuri și tradiții, precum și scenete cu motive religioase, care sau transmis din generație în generație, de sute de ani, mai ales la sate ,acolo unde sau păstrat mai bine .

În toate zonele istorice ale României, în centrul sărbătorilor de iarnă se află familia, care se adună în jurul bradului frumos împodobit, în Ajunul Crăciunului, colindând, împărțindu-se cadourile, apoi așezându-se la masă și așteptând colindătorii sunt răsplătiți cu tradiționalele nuci, mere, colaci și bani. Tinerii umblă din casă-n casă cu ,,Steaua’’ sau cu ,,Capra’’, care sunt răspândită în toate colțurile țării.

O tradiție specifică acestui colț de țară „ Viflaimul” -o piesă de teatru popular în care este recreat momentul Nașterii Domnului, apariția magilor, a păstorilor care-l caută pe Iisus.

Există mai multe variante ale acestei piese, unele mai scurte, altele mai lungi, unele având personaje mai puține, altele mai multe, ajungând până la 30 de personaje, în funcție de varianta piesei.

Cel mai frumos moment este atunci când toată suflarea, în Seara de Ajun se adună la biserică, unde, după slujbă se intonează celebrul colind: ”O ce veste minunată”, pe care o cunosc cu toții, apoi se cântă și alte colinde, după care credincioșii se vizitează unii pe alții, la casele lor, colindând.

Pr. Prof. Zahari Alexandru

4. Sfântul Gheorghe

Sfântul Gheorghe este sărbătorit în fiecare an pe data de 23 aprilie, fiind considerat protector pentru oamenii aflați în primejdie , dar și al animalelor , precum si al naturii înconjurătoare .Conform tradiției populare este „Străjerul timpului ”- adică deschide anotimpul cald .Obiceiurile și tradițiile de Sfântul Gheorghe sunt strîns legate de natură și animale .Iată câteva dintre ele :

– se împodobește casa cu ramuri verzi și se agață usturoi la uși și la ferestre pentru a ține la distanță spiritele rele, iar pentru a avea un efect cât mai puternic , acest lucru trebuie să îl facă un bărbat, de preferință , capul familiei .

– pentru ca oamenii să fie cât mai energici tot anul , deși nu sună prea bine , oamenii să se bată cu urzici .

– se adună plante cu efect tămăduitor în această zi , pentru ca acțiunea lor să fie cat mai puternică asupra bolilor .

Sfântul Gheorghe a fost general de armată pe timpul împăratului Dioclețian, iar Statul Major al Forțelor Terestre din Armata Română l-a ales ca patron spiritual .

Pr. Prof. Zahari Alexandru

5. Sf. Dimitrie

Sf. Dimitrie este sărbătorit pe data de 26 octombrie, iar daca Sf. Gheorghe încuie iarna și înfrunzește natura, Sf. Dimitrie desfrunzește codrul și uscă toate plantele, vestind sosirea iernii.

Dimitrie desfrunzește codrul și usucă toate plantele, vestind sosirea iernii .

Ca și oricare sfânt, și Sf. Dimitrie are obiceiurile și tradițiile sale specifice, dintre care vom enumera dintre cele mai cunoscute:

Se aprind focuri, peste care sar copiii pentru a fi sănătoși tot anul, iar după ce focul s-a stins, țăranii aruncă câte un cărbune în grădină, pentru ca aceasta să fie cât mai rodnică anul viitor.

Sf. Dimitrie este considerat patronul păstorilor, care, în ziua de 26 octombrie își așază cojocul în mijlocul oilor și în funcție de ce oaia se va culca pe el, vor afla cât de blândă sau cât de aspră va fi iarna. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi blândă, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră.

Sf. Dimitrie a fost ucis pentru că nu s-a închinat la zei, în timpul împăraților Dioclețian (284-305 d.Hr ) și Maximian (286-305 d . Hr ). A fost fiul profetului de Tesalonic, iar datorită calităților sale, a fost ales guvernator al Tesalonic-ului, în locul tatălui său, după ce acesta a trecut la cele veșnice.

Pr. Prof. Zahari Alexandru

CUVÂNT FINAL

RESPECT ȘI OMAGIU

Gândurile și sentimentele elevilor față de acest eveniment

,,Sunt mândră de eroii care au luptat pentru ca noi să avem un viitor mai bun si totodată un mediu mai bun.

La mulți ani, România! „

Chereji Teodora, clasa a VI-a

,,România este o țară bogată și frumoasă. Aici locuiesc cei mai importanți oameni din viețile noastre. Haideți să o iubim, să o protejăm și să o prețuim mai mult!! Dacă aș putea să aleg orice țară de pe planeta aceasta în care să locuiesc, aș alege tot ROMÂNIA.

România. Te iubesc!”

Elevii clasei I, Școala Gimnazială Rătești

,,România este o țară luptătoare!”

Buzaș Sebastian

,,Îmi iubesc țara precum îmi iubesc familia. La mulți ani!!”

Carina

,,Un sentiment de bucurie pentru că sunt și eu fiica României!”

Mărcuș Mălina, clasa a VII-a A

„Țara mea iubită, România! De 1 Decembrie împlinești 100 de ani, este cea mai importantă zi din viața ta, de aceea iți spun: TE IUBESC MULT, ROMÂNIA!”

Szilvia Eva

,,Eu am un sentiment de mândrie pentru că m-am născut, trăiesc și voi trăi în România. Oamenii au luptat și chiar au murit pentru România. Mă mândresc că sunt româncă!!”

Balatici Alexandra Maria,clasa a VII-a A

,,România este țara mea ! Sunt mândră că m-am născut și am crescut în această țară. Mulțumesc și mă înclin în fața eroilor neamului nostru pentru sângele vărsat, ca azi să avem o țară liberă și frumoasă!”

KürtiKingaNoemi, clasa a – VIII-a

,,Marea Unire are o importanță deosebită pentru noi deoarece a strâns personalități importante. În acea zi, România a devenit un singur stat și de aceea ar trebui să respectăm momentul în care Alexandru Ioan Cuza ne-a unit pe toți formând o unitate!”

KürtiKingaNoemi, clasa a – VIII-a

,,Țara noastră, adică țara Românească este o țară în care fiecare om sau fiecare copil poate trăi liber și are voie să își împărtășească gândurile.”

Stan Darius

,,Știu că va veni o vreme când îți voi demonstra ce bun român sunt și eu! La mulți ani!”

,,Legat de partea de cercetare, mi-a făcut o deosebită plăcere să stau de vorbă cu bunica mea despre vremurile tinereții ei. Marea Unire îmi transmite un sentiment de plăcere că azi avem o țară frumoasă și unită. Consider că noi, elevii ar trebui să fim mândrii de eroii morți pentru că și-au vărsat sângele pentru țara noastră, ca la împlinirea celor 100 de ani să avem o țară atât de frumoasă.”

Coste Antonia, clasa a VIII-a A

Munca noastră

Cu poze incarcam

IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI

,,Deșteaptă-te, române!

de Andrei Mureșanu

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viața-n libertate ori moarte!" strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Și oarba neunire la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,

Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,

În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inima duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost'pământ!

POZĂ COLECTIVĂ