Neagu Frujina-Ioana [604218]

2017

Neagu Frujina-Ioana

Proiectare complexă, Cultură

[
​
​
TEATRUL
GERMAN
DE
STAT

TIMIȘOARA – SPAȚIU ALTERNATIV
​
​
]

Lucrarea
își
propune
înțelegerea
necesităților
Teatrului
German
de
Stat
Timișoara

prin
prisma
analizei
teatrului
contemporan
în
general,
a
analizei
critice
a
spațiilor
existente
și

a
dezideratelor
angajaților
teatrului,
în
raport
cu
caracteristicile
și
potențialul
spațiului
pus
la

dispoziție de către Primărie pentru implementarea noului sediu.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

2

Cuprins

R
EZUMAT

I
NTRODUCERE

F
UNDAMENTAREA

TEORETIC
​
​Ᾰ Ᾰ

A

TEMATICII

DE

STUDIU
/
A

PROGRAMULUI

ABORDAT

1. P
ROBLEMA

2. I
POTEZA

3. O
BIECTIVE

4. M
ETODOLOGIE

4.1.
Analiza programului

4.2.
Teatru
ș
i cultur
ă
în Timi
ș
oara

4.3.
Teatrul German de Stat Timisoara

4.4.
Discu
ț
ie cu beneficiarul – TGST

4.5.
Analiza Teatrului Total

4.6.
Studiul echipamentelor de scenotehnic
ă

4.7.
Studiul amplasamentului propus

4.8.
Studiul legisla
ț
iei

4.9.
Studiul aspectelor financiare

4.10.
Studiul accesibilit
ă ț
ii

C
ONCLUZII

B
IBLIOGRAFIE

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

3

Rezumat

În
lucrarea
de
diplomă,
îmi
propun
să
creez
un
spa
ț
iu
alternativ
pentru
Teatrul

German
de
Stat
din
Timi
ș
oara
care
să
se
preteze
noilor
direc
ț
ii
pe
care
le
incearcă
teatrul
lor

și teatrul contemporan în general.

Studiul
de
fa
ț
ă
fundamentează
acest
proiect,
utilizând
ca
modalități
de
cercetare

studiul
teoriei,
studiul
unor
proiecte
de
clădiri
de
teatru
similare
și
comunicarea
directă
cu

beneficiarii proiectului.

În
prima
parte
a
lucrării
am
definit
cele
trei
aspecte
esențiale
care
mi-au
condus
studiul

–
problema,
ipoteza
și
obiectivele
–
urmate
apoi
de
metodologia
de
studiu.
Pe
scheletul
dat

de
metodele
pe
care
le-am
ales
pentru
a
îmi
atinge
obiectivele,
am
organizat
informația

culeasă.
Concluzia
pune
laolaltă
toate
observațiile
referitoare
la
cum
va
trebui
să
fie
noua

mea casă.

Capitolul
​
1.Problema
justifică,
de
fapt,
lucrarea
de
față
prin
expunerea
nevoii
reale
la

care
va
răspunde
proiectul.
Un
teatru
in
plină
dezvoltare,
într-un
moment
în
care
cultura

timișoreană
este
remarcată
internațional
prin
proiectul
CCE2021,
suferă
din
cauza
lipsei
de

spațiu.

În
capitolul
​
2.Ipoteza
​
​
sunt
puse
datele
problemei
și
punctul
de
pornire
al
proiectului:

cum poate fi noul teatru "potrivit" în clădirea pe care a primit-o?

Capitolul
​
3.Obiective
​
​
detaliază
ipoteza
prin
stabilirea
unor
obiective
concrete
legate
de

adaptarea
spațiului
dat
la
necesitățile
funcțiunii,
la
prevederile
legale
și
la
viziunea

arhitecturală.

Cel
de-al
4-lea
capitol,
​
4.Metodologie
​
​
,
cuprinde
informațiile
culese
prin
diverse

metode.
Prin
studiu
individual,
citind
din
cărți
și
articole
online,
am
aflat
cum
a
apărut
teatrul

și
cum
au
fost
configurate
teatrele
în
diverse
culturi.
În
cultura
engleză,
teatrul
apare
în

hanuri,
pentru
că
acela
era
locul
în
care
oamenii
se
strângeau
laolaltă
de
obicei
–
în
curtea

rotundă
a
hanului,
scena
apare
ca
o
"limbă"
înconjurată
pe
trei
părți
de
public.
Deși
a
fost
un

gest
impus
inițial
de
forma
circulară
a
hanului,
în
timp
s-a
cristalizat
ca
o
modalitate
foarte

dezirabilă
de
a
așteza
scena
în
raport
cu
spectatorii
–
"scena
elisabetană"
devine
o
tipologie

apreciată,
deși
a
apărut
"din
greșeală".
Astfel
de
povești
pavează
drumul
spre
înțelegerea
a

ce
trebuie
să
fie
un
teatru
pentru
oameni
și
cum
să
il
configurăm
în
raport
cu
ei,
nu
ca
pe
o

sculptură frumoasă, corectă, dar rece.

După
cunoașterea
teatrului
ca
funcțiune
este
studiat
teatrul
timișorean
de-a
lungul

istoriei
și
spațiile
sale
de
joc,
cu
un
zoom
apoi
pe
Teatrul
German
de
Stat
Timișoara.
Pentru

înțelegerea
nevoilor
lor
spațiale,
am
apelat
la
alte
modalități
de
cercetare:
observația
directă

prin
explorarea
spațiilor
sale
și
discuții
cu
personalul
tehnic
și
artistic.
Astfel,
s-a
creionat
o

listă
de
aspecte
care
trebuie
avute
în
vedere
în
proiectare
pentru
a
elimina
problemele
care
îi

împiedică actualmente să își facă munca confortabil și în siguranță.

După
discuțiile
despre
micile
corecții
care
urmează
să
fie
făcute
spațiilor,
s-a
conturat

un
deziderat
puternic
al
lor
de
a
avea
un
spațiu
pentru
reprezentații
cât
mai
neutru
stilistic
și

cât
mai
flexibil.
Pentru
a
înțelege
cum
pot
face
așa
ceva,
am
urmărit
încercările
secolului
XX

de
realizare
a
Teatrului
Total,
teatrul
cu
flexibilitatea
supremă,
teatrul
în
pas
cu
evoluția

tehnologică,
teatrul
fără
nicio
îngrădire.
După
ce
am
admirat
teatre
utopice
cu
scene
rotative

plutitoare
și
public
mobil
ale
marilor
școli
europene
de
arhitectură,
am
revenit
cu
picioarele

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

4

pe
pământ
și
am
găsit
un
model
de
teatru
flexibil
accesibil
Primăriei
Timișoara,
teatrul
de
tip

blackbox.

Au
urmat
o
serie
de
studii
ale
legislației
pentru
a
înțelege
constrângerile
obligatorii

impuse. Studiul amplasamentului a dezvăluit oportunitățile și constrângerile date de acesta.

În
fine,
capitolul
​
5.Concluzii
însumează
reperele
pentru
noua
construcție.
Clădirii

existente
i
se
va
alipi
spațiul
pentru
reprezentații,
totul
urmând
a
fi
configurat
apoi
pe
baza

concluziilor studiului de fundamentare.

Cuvinte cheie: Timișoara, teatru german, multiculturalitate, Teatru

Total, teatru black-box

INTRODUCERE

Clădirea
Palatului
Culturii
adăpostește,
alături
de
Opera
Timișoarei,
trei
teatre

dramatice,
în
limbile
română,
germană
și
maghiară:
Teatrul
Național
Timișoara,
Teatrul

German
de
Stat
și
Teatrul
Maghiar
de
Stat
“Csiky
Gergely”.
Este
un
caz
unic
în
Europa
ca

patru
instituții
de
cultură
independente
să
își
desfășoare
activitatea
sub
același
acoperiș,
iar

Timișoara primește acest titlu cu mândrie, ca o încununare a multiculturalității sale.

Palatul
Culturii
a
fost
proiectat
în
anii
1870
cu
un
singur
spațiu
destinat
reprezentațiilor:

o
sală
mare
ovoidală
cu
o
capacitate
de
șase
sute
de
spectatori
cu
o
scenă
tip
cutie
italiană.

În
timp,
o
dată
cu
evoluția
culturii
teatrale
in
oraș,
o
parte
din
spații
au
fost
refuncționalizate,

convertindu-se în săli de spectacol.

Astăzi,
clădirea
conține
4
spații
de
joc:
Sala
Mare
a
Operei
(600
de
locuri),
Sala
Mare

(126
de
locuri),
Sala
Studio
(64
de
locuri)
și
Sala
Uțu
Strugari
(40
de
locuri).
Sala
Mare
a

Operei
și
Sala
Uțu
Strugari
sunt
exclusiv
ale
Operei
și
Teatrului
Național.
Sala
Studio
este

exclusiv
a
Teatrului
Maghiar.
Sala
Mare
este
comună
Teatrului
Maghiar
și
Teatrului
German

–
ceea
ce
înseamnă
că
pe
bază
de
programare
prealabilă,
ajunge
să
fie
în
folosința
fiecăruia

dintre teatre jumătate din timp.

Trăgând
linie,
Teatrul
German
are
în
folosință
o
sală
cu
126
de
locuri
pentru
spectatori,

insă numai pentru jumătate din timp.

Această
împărțire
a
sălii
între
teatre
este
cu
atât
mai
dificilă
cu
cât
sala
de
repetiții
a

Teatrului
German
este
mult
mai
îngustă
decât
scena
–
adică
nu
încape
decorul
în
ea
–
astfel

că,
înaintea
unei
premiere,
actorii
au
un
timp
foarte
scurt,
uneori
doar
3-4
zile,
să
repete
în

decorul și ambianța reală din spectacol.

Deoarece
cultura
are
un
impact
benefic
semnificativ
asupra
unei
societăți,
prezența

unui
teatru
dinamic
și
productiv
în
Timișoara
trebuie
susținută
de
oraș.
Cu
atât
mai
mult,
in

contextul
obținerii
titlului
de
Capitală
Europeană
a
Culturii
2021,
Timișoara
trebuie
să

investească
în
dezvoltarea
unui
teatru
puternic,
producător
de
eventimente
cuturale
de
rang

înalt.

Având
în
vedere
evoluția
pozitivă
a
Teatrului
German
în
ultimii
ani,
importanța
sa

pentru
oraș
și
prezența
piedicilor
care
apar
în
dezvoltarea
sa
din
cauza
lipsei
de
spațiu,

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

5

putem
conclude
că
investirea
într-un
spațiu
nou
pentru
teatru
este
necesară
și
benefică

orașului nostru.

Importantă
pentru
mine
în
elaborarea
acestui
proiect
este
colaborarea
stransă
cu

colectivul
teatrului,
de
care
sunt
foarte
apropiată
–
a
ș
vrea
să
fac
un
teatru
pentru
ei,
nu

pentru mine – un teatru care este materializarea viselor lor
ș
i a nevoilor lor reale.

FUNDAMENTAREATEORETIC Ᾰ Ᾰ
A
TEMATICII
DE
STUDIU
/
A

PROGRAMULUI ABORDAT

1. PROBLEMA

Mi-aș începe discursul cu ilustrarea importanței teatrului pentru cultura timișoreană.

" one of the most fertile artistic playgrounds in the country"

Yuri Kordonsky

"
o
trupă
omogenă,
cu
personalită
ț
i
extrem
de
diferite
în
componen
ț
ă
(..).
Lucrează
cu

regizori
buni,
diferi
ț
i,
fac
musical,
dans,
text
contemporan
valoros,
nu
simulează

modernitatea… Un teatru bun
ș
i, pentru mine esen
ț
ial, modest. "
​
[1]

Alexandru Dabija

Teatrul
German
de
Stat
nu
are
suficient
spa
ț
iu
în
loca
ț
ia
actuală
pentru
a
func
ț
iona
la

poten
ț
ialul
său
maxim.
Nu
se
dore
ș
te
separarea
totală
de
loca
ț
ia
existentă,
avantajoasă
atât

din
punctul
de
vedere
al
amplasării
în
centrul
ora
ș
ului
cât
ș
i
din
cauza
imaginii
emblematice
a

clădirii
Operei,
"casa
celor
4
teatre"
–
se
conturează
astfel
ideea
necesită
ț
ii
unui
spa
ț
iu

alternativ, con
ț
inând atât spa
ț
ii de repetiție cât și de joc.

Teatrul
a
adresat
această
problemă
Primăriei
Timișoara.
Cererea
teatrului
a
fost
fie

să
primească
o
clădire
care
apoi
să
fie
refuncționalizată,
fie
să
primească
un
sit
pe
care
să

se
construiască
ceva
nou.
Primăria
a
rezonat
la
propunerea
lor
și
a
început
să
facă

demersuri
pentru
a
obține
și
a
le
da
în
folosință
gratuită
un
imobil
pe
Strada
Cuvin
nr.2

(ramificație
a
Străzii
Pestalozzi)
care
a
funcționat
ca
și
construcție
industrială
și,
recent,

depozit.
Înălțimea
liberă
de
aproape
4
metri
pe
etaj
și
aria
întinsă
a
clădirii
P+1
recomandă

clădirea
ca
și
spațialitate,
rămâne
provocarea
transformării
unui
spațiu
de
tip
industrial
într-un

spațiu cu valențe arhitecturale.

Condiția
Primăriei
a
fost
ca
sediul
principal
al
TGST
să
rămână
în
clădirea
Palatului

Culturii
(conducerea
și
corpul
administrativ
să
își
păstreze
sediul)
și
minim
două
premiere
pe

stagiune să aibe loc în fostul spațiul de joc din Palatul Culturii.

Alocarea
de
spații
pentru
instituțiile
de
cultură
printre
care
și
TGST
este
prevăzută
în

dosarul
de
candidatură
al
Timișoarei
pentru
CCE2021.
Susținerea
teatrului
e
cu
atât
mai

importantă
cu
cât
un
esențial
factor
în
câștigarea
titlului
de
CCE2021
a
fost
promovarea

multiculturalității
și
incluziunii
în
orașul
nostru.
Teatrul
a
avut
deja
o
colaborare
cu
Asociația

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

6

Timișoara
Capitală
Culturală
Europeană
prin
programul
Xtensions,
care
a
îmbogățit

Festivalul
Internațional
Eurothalia
al
teatrului
cu
două
spectacole
ale
Odin
Teatret
din

Danemarca.

Teatrul
German
de
Stat
răspunde
și
la
un
număr
de
obiective
ale
Strategiei
Culturale

ale Municipiului Timișoara 2014-2020:

"Dintre
obiectivele
generale
și
măsurile
de
acțiune
asumate
de
autoritate
prin

implementarea
strategiei
culturale,
la
care
răspunde
ș
i
Teatrul
German
de
Stat,
men
ț
ionăm

următoarele:

"Obiectiv
tematic
nr.1
–
​
Dezvoltarea
creației
contemporane
și
a
unui
act
cultural
competitiv
pe

scena
culturală
națională
și
internațională
și
relevant
pentru
comunitate,
​
cu
următoarele

priorită
ț
i :

1.1. Creșterea numărului de spații dedicate actului cultural contemporan"

(…) Ac
ț
iunile TGST ca măsură la aceste priorită
ț
i:

1.1.
Amenajarea
unei
noi
săli
de
spectacole
pentru
Teatrul
German
de
Stat
din
Timișoara.

Noua
sală
reprezintă
un
proiect
deja
lansat.
Prin
acest
spațiu
se
abordează
problema

spațiilor
în
domeniul
artelor
spectacolului
din
Timișoara
și
se
va
atenua
situația
dificilă
a

împărțirii
unei
singure
scene
între
două
instituții
de
spectacole,
noua
sală
urmând
să

completeze
activitatea
TGST
din
sala
actuală.
Artiștii
artelor
spectacolului
au
nevoie
de
noi

spații
pentru
repetiții
și
spectacole,
cu
dotări
corespunzătoare
realizării
unor
proiecte
potrivit

scenotehnicii
moderne,
prilejuind
experiențe
culturale
adecvate
standardelor
contemporane;"

[2]

Extrasul
de
mai
sus
este
din
Raportul
de
activitate
a
TGST
pe
anul
2015
redactat
de

directorul Lucian Vărșăndan.

2. IPOTEZA

Ipoteza
studiului
este
că
prin
reconversie,
imobilul
de
pe
Str.
Cuvin
nr.
2
poate
găzdui

în mod armonios Teatrul German de Stat din Timișoara.

În
urma
acestui
studiu
de
fundamentare,
vom
clarifica
în
ce
mod
poate
fi
inserat

teatrul
aici
–
ce
modificări
trebuie
aduse,
ce
costuri
se
pun
în
discuție,
care
sunt
limitările

impuse de spațiul dat și care sunt oportunitățile sale.

3. OBIECTIVE

Obiectivele studiului de față sunt:

a) întocmirea unei liste concrete de nevoi ale Teatrului German;

b)
analizarea
tipologiei
de
teatru
vizate
spre
implementare
și
extragerea
unor

caracteristici generale ale acesteia pentru o adaptare facilă la condițiile locale;

c) întocmirea listei de prevederi legislative care generează constrângeri;

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

7

d)
analizarea
locației
de
pe
Strada
Cuvin
și
găsirea
unei
modalități
de
a
amplasa

spațiul de reprezentații cu dimensiunile sale ample (20x30x5m) pe acest sit;

e) surprinderea caracterului și a identității vizuale a TGST.

Atingerea acestor obiective va facilita redactarea unei teme de proiectare pertinente.

4. METODOLOGIE

Printre
metodele
de
studiu
folosite
se
numără
studiul
aspectelor
teoretice,
folosind

atât
cărți
cât
și
bibliografie
din
mediul
online,
discuție
cu
beneficiarul
și
observare
directă
a

spațiului urmată de analiză individuală.

Pentru
a
avea
tot
timpul
în
vedere
scopul
cercetărilor
mele,
am
întocmit
un
tabel
cu

două rubrici, care răspund la întrebările "CE studiez?" și "DE CE studiez?".

STUDIU

SCOPUL STUDIULUI

1.
ANALIZA PROGRAMULUI

●
istoria
teatrului:
descoperirea

contextului
și
necesităților
din
care
s-au

născut
diversele
elemente
ale
spațiului

teatral;
urmărirea
evoluției
artelor

spectacolului,
a
relației
spectacol-spațiu

de joc și a celei public-scenă;

Dimensionarea,
relaționarea
și

configurarea
spațiilor
conform
necesităților

actuale
și
nu
prin
imitația
modelelor

tradiționale;
(ex.
foaierul-salon
al
societății

burgheze
nu
iși
mai
are
locul
în

contemporaneitate).

●
schema
functională
de
bază:
trecerea

în
revistă
a
spațiilor
necesare

funcționării
unui
teatru
și
a
relaționărilor

obligatorii
între
ele
(ex.
magazie
decor
–

scenă)

Schițarea
unei
scheme
funcționale

dezirabile
("ideale")
pentru
TGST,

cuprinzând
și
înlănțuind
corect
toate

spațiile necesare lui.

2.
​
​

​TEATRU ȘI CULTUR Ᾰ Ᾰ ÎN TIMIȘOARA

Istoria
artelor
spectacolului
în
oraș:

trecerea
în
revistă
a
instituțiilor,
a

repertoriilor
lor
specifice
și
a
spațiilor
de

joc avute la dispoziție de-a lungul vremii;

Proiectarea
clădirii
noi
ca
o

"plombă",
oferind
spațiul
de
joc
care

lipsește
din
oraș,
care
va
putea
acomoda

spectacolele
care
nu
ar
putea
fi
puse
în

scenă corespunzător în absența sa.

3.
​
​

​
TEATRUL GERMAN DE STAT TIMIȘOARA

●
apariția
teatrului
de
expresie
germană

în
Timișoara:
​
​
context,
migrarea

populației germanice, noi direcții;

Prefigurarea
direcțiilor
din
punctul

de
vedere
al
noului
public
format
și
a

tipurilor de piese puse în scenă.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

8

●
structură
și
activitate
prezentă:

cunoașterea
noilor
direcții
pe
care
le

încearcă
teatrul
prin
analiza
repertoriului

actual;

Conformarea
noului
imobil
în
func
ț
ie

de
necesită
ț
ile
reale
privitoare
la
spațiul
de

joc.

●
publicul
TGST:
​
​
public
țintă,
public

actual
–
vârstă,
nivel
de
pregătire,

interese, preferințe;

O
gabaritare
corectă
a
spațiilor

auxiliare.

●

​
identitate vizuală

Asigurarea
unei
coerențe
în
ceea
ce

privește imaginea teatrului.

●
teatrul
cere
spațiu:
​
​
scrisoarea

directorului
Lucian
Vărșăndan
către

Primărie;

Respectarea
întocmai
a
cerințelor

spațiale
cerute
în
mod
oficial
de
către

Teatru.

4.
​
​

​
DISCUȚIE CU BENEFICIARUL – TEATRUL GERMAN DE STAT TIMIȘOARA

Chestionarea
personalului
tehnic,
artistic

și administrativ;

Întelegerea
dezideratului
pentru

transpunerea
sa
corectă
în
textul
Temei

de proiectare.

5.
​
​

​
ANALIZA TEATRULUI TOTAL

●
încercările
combaterii
monopolului

scenei
italiene
în
a
doua
jumătate
a

secolului
XX:
​
​
motivele
necesității

înlaturării
exclusivității
scenelor
de
tip

italian;
exemple
de
concepte
și

propuneri
de
teatre
adaptate

adevăratelor
necesități
ale
teatrului

acelei perioade;

Observarea
modurilor
în
care
se

poate
obține
relația
intensă

spectator-spectacol
dorită,
în
vederea

adoptării
principiilor
sau
modalităților
care

se pretează proiectului TGST

●
teatrele
"studio"
și
"black
box"
de

astăzi:
​
​
exemple
–
flexibilitate,
costuri

de construcție, funcționalitate, succes;

Informare
asupra
conformării,

posibilităților
de
articulare
cu
alte
spații
și

asupra
costurilor
unui
teatru
de

dimensiuni similare cu cel dorit;

6.
​
​

​STUDIUL ECHIPAMENTELOR DE SCENOTEHNIC Ᾰ Ᾰ

Luarea
la
cunoștință
a
principalelor

necesități
de
scenotehnică
care
au

impact
și
asupra
configurării
spațiului

arhitectural:
pardoseli
tehnice,

pardoseli
mobile,
tavane

supraînălțate,
instalații
specifice,

grinzi
susținere
reflectoare,
cabine

Dimensionarea
corectă
a
spațiilor

încât
să
poată
acomoda
mai
târziu

echipamentele specifice.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

9

luminiști,
sunetiști
și
responsabili
cu

traducerea ș.a.m.d.;

7.
​
​

​
STUDIUL AMPLASAMENTULUI PROPUS

●
la nivel urbanistic

Verificarea
oportunității
acestei

locații din oraș pentru un teatru

●
la
nivelul
terenului:
​
​
extragerea

prevederilor
noului
PUG
cu
privire
la

terenul
propus
care
privesc
construirea

unui teatru S+P+1;

Verificarea
posibilității
de
amplasare

a
teatrului
și
a
spațiilor
exterioare
aferente

pe
situl
de
pe
Str.
Cuvin
nr.2,
din
punctul

de
vedere
al
constrângerilor
urbanistice

(regim de înălțime, POT, CUT, ș.a.m.d.)

●
la
nivelul
clădirii
existente:
​
​
perioada

construirii,
starea
actuală
a
clădirii,
tipul

de
structură,
posibilitățile
de
intervenție

asupra
structurii,
posibilitate
de

acomodare
a
funcțiunii
din
punct
de

vedere
al
ariei
si
configurației
spațiului

existent (dată de structură);

Verificarea
posibilității
de
păstrare
și

modurilor
de
refuncționalizare
a

construcției existente pe sit;

8.
​
​

​
STUDIUL LEGISLAȚIEI

Întocmirea
unei
liste
de
legi
și
normative

de
avut
în
vedere;
extragerea
din

acestea
a
celor
mai
importante

prevederi.

Luarea
la
cunoștință
a
principalelor

prevederi
legale
care
trebuie
respectate

pentru
a
preveni
întorsături
de
situație

drastice
în
etape
mai
avansate
ale

proiectului.

9.
​
​

​
STUDIUL ASPECTELOR FINANCIARE

Estimarea
bugetului
necesar
construirii

prin
compararea
cu
bugetul
necesar

unor intervenții similare;

Verificarea
posibilității
de
construire

a
imobilului
prin
compararea
acestor

prețuri
cu
bugetul
pe
care
îl
va
aloca

Primăria;

10.
​
​

​STUDIUL ACCESIBILIT Ᾰ Ᾰ ȚII

Întocmirea
unei
liste
de
facilități
care
nu

numai
că
permit
accesul,
dar
oferă

senzația
de
incluziune
persoanelor
cu

dizabilități.

IIncluderea
în
proiect
a
unor
solu
ț
ii

pentru
accesibilizare
încă
din
primele
faze

ale
proiectării,
pentru
evitarea
situa
ț
iilor

care
acestea
sunt
ni
ș
te
adăugiri
ulterioare

neprietenoase.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

10

4.1.
​
​

​
ANALIZA PROGRAMULUI

4.1.1. istoria teatrului

În
redactarea
acestei
scurte
istorii
a
teatrului,
am
cules
informații
din
cartea
lui
Ovidiu

Drîmba
"Teatrul
de
la
origini
și
până
azi"
și
din
cartea
lui
Gheorghe
Vais
"Programe
de

arhitectură", pe care le-am completat și detaliat cu ajutorul surselor online.

Teatrul elen

Primele
spații
pentru
spectacol
au
apărut
în
Grecia
Antică.
Grecii
organizau
anual
o

sărbatoare
pentru
celebrarea
zeului
Dionysos,
zeul
fertilității,
al
extazului
ș
i
al
vinului,
în

cadrul
căreia
cântau
imnuri
în
cor
pentru
obtinerea
de
recolte
bogate.
Reprezentațiile
au

evoluat,
au
început
să
apară
măști
și
scenete,
sărbătoarea
s-a
extins
pe
câteva
zile
și
a

astfel
a
apărut
necesitatea
unui
spațiu
care
să
acomodeze
un
număr
vast
de
spectatori
care

să poată urmări festivitatea în bune condiții.

În
secolul
4
î.Hr.
se
construiește
la
Atena
Teatrul
lui
Dionysos,
un
amfiteatru
în
formă

de
semicerc,
cu
gradenele
mulate
pe
relieful
natural
(o
vale),
având
scena
în
mijloc.
Astfel,

un
mare
număr
de
spectatori
puteau
viziona
în
condiții
similare
festivitatea.
Adunarea
lor
în

număr
atât
de
mare
dădea
comunității
sentimentul
unității;
teatrul
a
început
să
fie
folosit
și
în

restul
anului,
pentru
adunări
politice
și
mai
apoi,
pentru
scenete
laice,
care
prezentau
situații

din
viața
comunității.
Teatrul
era
ușor
de
înțeles
pentru
toată
lumea,
publicul
putând

empatiza cu ușurință cu actorii.

Teatrul roman

Romanii
preiau
organizarea
spațială
a
teatrelor
elene,
dar
conform
gustului
lor
pentru

grandios,
construiesc
teatre
monumentale.
Primul
teatru
cu
caracter
permanent
construit
a

fost
Teatrul
Mare
din
Pompei,
finalizat
în
anul
50
î.Hr.,
construit
din
celebrul
beton
roman.

Scena
devine
mult
mai
mare;
decorurile
sunt
bogate,
fundalurile
dezvoltate
pe
mai
multe

etaje,
punerile
în
scenă
fastuoase.
Apare
pentru
prima
oară
cortina,
cu
mecanismul
ei
de

ridicare,
aceastabpermițând
împărțirea
pieselor
în
acte,
cu
schimbările
de
decor
de
rigoare.

Apar periactele și fundalurile culisante, pentru schimbări rapide de decor.

Noul
lux
al
teatrelor
are
însă
și
reversul
medaliei
–
spectacolele
își
pierd
mesajul,

devin
un
simplu
divertisment,
iar
publicul
"ales"
acum
își
pierde
puterea
de
a
empatiza
cu

actorii.

"Interesul
exagerat
pentru
fastul
punerii
în
scenă,
precum
și
concurența
întrecerii

carelor
sau
a
luptelor
de
gladiatori,
din
circuri
și
amfiteatre,
au
împiedicat
cultivarea
bunului

gust și crearea unei dramaturgii de înalt nivel artistic."
​
[3]

Evul mediu

Evul
mediu
pierde
formele
dramatice
ale
lumii
antice;
teatrul
"se
naște
din
nou",
de

data
asta
în
biserici,
ele
constituind
principalul
factor
de
cultură
în
acele
timpuri.
Apar
scurte

scenete
cu
personaje
bisericești,
scrise
după
texte
evanghelice,
așa-numitele
"drame

liturgice".
Cu
timpul,
scenetele
devin
mai
complexe
și
se
naște
un
nou
gen
dramatic,

misterul,
mult
mai
complex,
având
zeci
de
personaje;
actorii
sunt
nevoiți
să
părăsească

spațiul
bisericii,
ieșind
în
stradă;
decorurile
și
fundalurile
se
montează
pe
fațadele
clădirilor;

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

11

teatrul
capătă
o
motricitate
nouă,
atât
actorii
cât
și
publicul
deplasându-se
în
timpul

spectacolului
de
la
un
focar
de
joc
la
celălalt,
născându-se
scena
simultană.
Piesele
de

teatru își pierd în timp caracterul religios, jucându-se și piese laice.

Renașterea italiană

În
Italia
secolului
al
XVI-lea,
renașterea
readuce
teatrul
ca
și
divertisment
la
curțile

princiare.
Este
reluată
organizarea
spațială
clasică
a
teatrelor
romane:
amfiteatrul.
Acesta

este
acum
introdus
în
clădiri
rectangulare,
fiind
construit
pe
ample
structuri
din
lemn,
iar

scena
se
mută
din
centrul
gradenelor
în
fața
lor,
apărând
o
separație
clară
între
spatiul

publicului
și
spațiul
scenei.
Scena
poate
crește
astfel,
căpătând
lățimea
sălii.
In
teatrul
lui

Serlio
apar
pentru
prima
dată
culisele.
Palladio,
în
Teatrul
Olimpic
din
Vincenza,
construiește

în
spatele
avanscenei
cinci
alveole
tapetate
cu
fațade
de
clădiri,
reprezentând
străzi
în

perspectivă.
Jocul
actorilor
se
desfășoară
și
în
aceste
alveole,
scena
crește
mult
în

adâncime (Figura 1).

În
secolul
XVII
Aleotti
adaugă
fosa
pentru
orchestră,
ridică
estrada
și
propune
un

cadru
pentru
scenă,
un
arc
de
portal
care
să
ascundă
nișele
de
intrare
în
scenă
ale
actorilor.

(Figura 1). Astfel a apărut prima scenă-cutie italiană, cu o separare drastică sală-scenă.

Pentru
a
mări
numărul
de
spectatori
care
pot
intra
în
sală
fără
a
mări
suprafața
sălii,

au
apărut
lojele.
Din
cauza
îndepărtării
spectatorilor
de
scenă,
decorurile
cresc
în

dimensiune, necesitând spații anexe de mari dimensiuni și mijloace mecanice de manevrare.

Se
practică
iluminatul
cu
lumânări
și
incendiile
devin
o
amenințare
importantă,
multe

din teatrele vremii distrugându-se din această cauză.

Figura
1
Plan
teatrul
Olimpic
al
lui
Palladio;
fotografii
Teatrul
Farnesse
al
lui
Aleotti
–
primul
portal
de

scenă

Renașterea engleză

În
perioada
Renașterii,
în
Anglia
nu
existau
costrucții
pentru
teatru;
astfel,
se
juca
în

singurele
spații
care
strângeau
un
număr
mai
mare
de
oameni
în
scop
de
divertisment,

hanurile.
Acestea
aveau
un
plan
aproape
circular,
cu
balcoane
de
acces
la
camere
orientate

spre
curtea
interioară.
Scena
se
amplasa
pe
o
latură
a
curții
interioare,
iar
spectatorii

urmăreau
spectacolul
atât
din
curte
,
unde
stăteau
în
picioare
pe
cele
trei
laturi
ale
scenei,

cât și de la balcoane (Figura 2).

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

12

Primul
teatru
englez,
construit
in
anul
1600,
Teatrul
Globe,
a
avut
configurația

spațială
aproape
identică
cu
cea
a
unui
han.
Acest
model
de
dispunere
spațială
al
hanului
a

rămas întipărit în organizarea spațială a teatrului elisabetan de mai târziu.

Scena
elisabetană
este
caracterizată
prin
faptul
că
avansează
până
în
mijlocul

publicului, fiind înconjurată pe trei laturi de public.

Figura 2 Han cu scenă elisabetană

Europa secolelor XVII – XIX : epoca teatrului burghez

"Preluând
tipul
de
teatru
pus
la
punct
de
renașterea
italiană,
Europa
va
intra
în

"epoca
teatrului
burghez",
(de
la
sfârșitul
secolului
al
XVII-lea
și
începutul
secolului
al

XIX-lea)
care
va
accentua
scindarea
spațiului
scenic
de
cel
al
sălii
de
spectacol.
În
această

perioadă apare "portalul scenei", cadru fix care marchează foarte clar separarea spațiilor."
​
[4]

În
această
perioadă,
spectacolul
social
devine
câteodată
mai
important
decât

spectacolul
în
sine
și
care
loc
o
creștere
exagerată
a
foaierelor,
care
reprezintă
"saloane

oficiale" ale vremii.

Primul
teatru
cu
program
complet,
(cu
acces
public,
scară
de
onoare,
scenă
cu

degajamente,
cabine
pentru
actori)
și
care
a
devenit
mai
apoi
o
soluție
universală
pentru

toate
teatrele
europene,
a
fost
Teatrul
din
Bordeaux
(1780)
proiectat
de
arhitectul
Victor

Louis.

În
secolele
18
și
19,
deși
evoluția
arhitecturii
teatrelor
stagnează,
evoluția
artelor

teatrale este consistentă.

În
secolul
19
se
renunță
la
iluminarea
sălii
publicului
–
aceasta
e
înlocuită
cu
o

iluminare
discretă,
iar
pe
scenă
se
încearcă
efecte
de
lumină
noi.
Lămpile
de
gaz
permit

variații de lumină prin variația debitului de gaz.

Decorul
scenic
este
tot
mai
elaborat,
îmbogățindu-se
cu
mobilă
și
o
mulțime
de

obiecte
care
servesc
doar
pentru
atmosferă,
nefiind
folosite
și
mânuite
de
actori.
Scena
și

spațiile ei anexe ocupă acum 50% din suprafața totală a teatrului.

Sala
de
spectacole
este
luxoasă,
bogat
decorată,
devenind
împreună
cu
foaierul

fastuos un spectacol în sine.

Sălile
capătă
dimensiuni
foarte
ample,
numărul
lojelor
crește
iar
publicul
este

îndepărtat tot mai mult de scenă. (Figura 3).

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

13

Figura 3 Scala din Milano

Frământările secolului XX

Odată
cu
evoluția
tehnologică,
scenografia
evoluează
exponențial.
Apariția
filmului,

deși
ii
sperie
pe
inițial
pe
producătorii
de
teatru,
are
un
potențial
expresiv
foarte
mare
dacă

este inclus în piesele de teatru, astfel că acestea incearcă să se echipeze cu proiectoare.

Foaieiele
grandioase
își
pierd
rolul
în
noua
societate;
teatrul
renunță
la
caracterul

festivist,
el
devine
acum
"un
laborator
experimental
de
creație
modernă"
​
[5]
​
.Oamenii
de
teatru

își imaginează modele de "teatre ideale" în funcție de necesitățile lor.

Apare
conceptul
de
Teatru
Total,
care
se
referă
la
"crearea
unui
loc
în
care
spațiul

scenei
s-ar
fi
contopit
cu
cel
al
spectatorilor"
​
[5]
​
,
creând
o
legătură
puternică
spectator-actor.

Fiind
o
temă
de
interes
special,
Teatrul
Total
va
fi
studiat
mai
în
detaliu
în
Capitolul
5
al

lucrării de față.

4.1.2. schema funcțională

Teatrele
se
compun
din
două
mari
categorii
de
spații:
spațiile
destinate
publicului
și

cele
destinate
pregătirii
spectacolului.
Scena
este
locul
în
care
acestea
două
se
întâlnesc,

prin desfășurarea actului artistic propriu-zis.

În
urma
studiului
bibliografiei
și
a
explorării
clădirii
actuale
a
teatrului,
am
alcătuit

următoarea listă de spații necesare unui teatru în ziua de azi:

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

14

ZONA DE PRIMIRE

a)
​

​
Hol de primire

b)
​

​
Casă de bilete

c)
​

​
Garderobă

SALA DE SPECTACOL

ANEXE ALE S Ᾰ LII DE SPECTACOL DESTINATE PUBLICULUI

a)
​

​
Foaier

b)
​

​
Bufet și bar

c)
​

​
Grup sanitar destinat publicului

SPAȚII DE PRODUCȚIE ȘI DEPOZITARE

a)
​

​
Săli de repetiție

b)
​

​
Cabine artiști cu dușuri anexate

c)
​

​
Cabină mașiniști

d)
​

​
Cabină de machiaj

e)
​

​
Magazie de costume (garderobă)

f)
​

​
Magazie de decoruri

g)
​

​
Magazie de recuzită

h)
​

​
Ateliere: pictură, decoruri, croitorie, pielărie, pantofar;

i)
​

​
Birouri personal administrativ

j)
​

​
Cabină luminiști și sunetiști (deschisă către sala de spectacole)

k)
​

​
Cabină traducător (foarte importantă într-un teatru multilingv)

l)
​

​
Cabină regizor tehnic

m)
​

​
Grupuri sanitare pe sexe

Spațiile
de
pregătire
a
spectacolului
ocupă
în
medie
jumătate
din
suprafața
teatrului.
Ele

au nevoie de o înlănțuire logică, foarte atent studiată.

Magazia
de
decoruri
trebuie
amplasată
în
continuarea
spațiului
scenei
și
să
fie
separată

de
aceasta
printr-o
ușă
antifoc
cu
dimensiune
minimă
3mx5m;
magazia
de
decor
trebuie
să

aibă
un
lift
care
duce
către
zona
unde
tirurile
descarcă
și
încarcă
elementele
de
decor;
de

asemenea,
trebuie
să
fie
prevăzută
o
fantă
în
planșeu
pe
unde
să
comunice
cu
atelierul
de

pictură,
pentru
a
putea
ridica
și
coborî
prin
intermediul
scripetelui
elemente
de
decor
de

dimensiuni
mari
(spre
exemplu
fundaluri
plane
8mx5m
care
nu
ar
putea
fi
transportate
cu

liftul).

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

15

Cabinele
actorilor
și
cabina
de
machiaj
trebuie
să
fie
aproape
de
scenă
astfel
încât
să

își
poată
schimba
repede
costumația
în
timpul
spectacolelor;
acest
traseu
al
lor
nu
trebuie
să

se
suprapună
peste
traseul
personalului
tehnic
sau
administrativ
și
este
indicat
să
nu
conțină

scări.

Cabinele
luminiștilor,
sunetiștilor
și
responsabilului
cu
traducerea
vor
fi
amplasate
în

partea de sus a sălii de spectacol, comunicând cu aceasta prin geamuri termopan (Figura 4).

Figura 4 Cabina sunetistilor&luministilor, cea a regizorului tehnic
ș
ș
i cea a traducătorului din sediul actual

2.
​
​

​ART Ᾰ Ᾰ ȘI CUL TUR Ᾰ Ᾰ ÎN TIMIȘOARA

Istoria artelor spectacolului în oraș

Palatul Culturii

Palatul
Culturii
a
fost
construit
în
anii
1871-1875,
când
Timișoara
era
sub
dominație

austro-ungară,
după
planurile
arhitecților
vienezi
Helmer
și
Fellner.
Aceștia
au
proiectat
nu

mai
puțin
de
48
de
teatre
în
11
țări,
toate
după
modelul
renascentist
a
l'italienne.
Fațade

neo-renascentiste,
cu
coloane,
portice
și
logii,
foaiere
ample
și
auditorii
luxoase,
cu
balcoane

și
loje
rotunjite,
aurite,
bogat
decorate,
erau
proprii
stilului
lor,
care
suferea
modificări

minimale de la un teatru la celălalt, de la o țară la cealaltă.

Când
a
fost
construit,
Palatul
Culturii
avea
o
singură
sală
de
spectacole,
construită
în

stil
clasic
"cutie
italiană",
care
putea
primi
până
la
600
de
spectatori.
"
În
clădirea
impozantă,

care
a
adăpostit
pe
lângă
sala
de
spectacole,
și
o
sală
de
concerte
și
de
bal,
un
hotel,
un

restaurant
și
o
cafenea,
au
funcționat
la
început
două
trupe
de
teatru:
una
de
limbă
germană,

alta
de
limbă
maghiară."
​
[6]
​
Să
nu
uităm
că
începând
cu
anul
1867
și
până
la
finele
Primului

Război Mondial, Banatul a făcut parte din Imperiul Austo-Ungar.

Teatrul
a
trecut
prin
două
incendii,
unul
în
1880
și
unul
în
1920.
După
cel
de-al
doilea,

proiectul
a
fost
preluat
de
arhitectul
Duiliu
Marcu,
care
a
acoperit
fațada
veche
cu
una
în
stil

neobizantin
și
a
îmbogățit
interiorul
sălii
mari
cu
mulajele
aurite
care
pot
fi
admirate
în

prezent.

În
1921
teatrelor
minoritare
le-a
fost
luat
dreptul
de
a
mai
juca,
fiind
excluse
din

teatru,
dar
trupe
ad-hoc
sau
venite
în
deplasare
din
alte
orașe
au
continuat
să
joace
în

restaurante, în Arena din zona industrială sau în sala Vizkelety din centrul orașului.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

16

Abia
în
anul
1953
teatrul
reintroduce
secțiile
maghiară
și
germană,
care
în
1957

capătă
autonomie,
devenind
instituții
independente.
O
parte
din
spațiile
Palatului
Culturii
se

modifică
pentru
a
acomoda
aceste
instituții.
Fosta
sală
de
bal
se
transformă
în
Sala
Mare,

actualul
spațiu
de
joc
al
Teatrului
German.
Din
cauza
faptului
că
Palatul
Culturii
nu
a
fost

proiectat
de
la
bun
început
cu
patru
săli
de
spectacol,
au
fost
făcute
unele
soluții
de

compromis
și
spațiul
actual
are
mici
handicapuri
(lipsa
grupurilor
sanitare
suficiente,
lipsa

unor spații de repetiție suficiente ș.a.m.d.).

În
decembrie
1989,
o
sută
de
mii
de
revoluționari
se
adună
în
Piața
Operei
pentru
a

protesta
împotriva
dictatorului
Nicolae
Ceaușescu
și
a
regimului
său
comunist.
Câțiva
dintre

ei
reușesc
să
pătrundă
în
clădirea
Operei
pe
intrările
laterale
și
țin
discursuri
anticomuniste

de
la
balconul
frontal.
Clădirea
rămâne
întipărită
în
memoria
colectivă
ca
punct
focal

important
în
Revoluția
din
1989,
unul
din
cele
mai
importante
evenimente
în
istoria
noastră

recentă. (Figura 5)

Figura 5 Fațada veche a Palatului Culturii; Balconul Operei în timpul Revoluției din decembrie 1989

Noi spații de joc

În
anul
2008,
când
Teatrul
Național
Timișoara
s-a
confruntat
cu
problema
lipsei
unui

spațiu
potrivit
de
joc,
a
depus
o
cerere
și
Consiliul
Local
i-a
atribuit
fostul
manej
imperial,

amplasat
în
Centrul
Civic
și
înconjurat
de
spațiu
verde.
Folosit
timp
de
20
de
ani
ca
și
sală
de

sport
și
apoi
abandonat,
spațiul
a
avut
nevoie
de
renovări
consistente.
Prin
finanțarea

Ministerului Culturii, a suferit în anul 2009 reparații capitale.

În
ianuarie
2010
a
avut
loc
inaugurarea
Sălii
2:
o
hală
de
26m
x
17m,
un
spațiu

nonconformist
de
joc,
flexibil,
fără
o
zonă
definită
a
scenei.
În
ziua
în
care
a
fost
inaugurată,

a
fost
numită
de
Uniunea
Teatrală
”cea
mai
modernă
sală
de
spectacole
din
România”,
fiind

prima sală de dimensiunile ei care este modulară și adaptabilă ca spațiu și funcțiuni.

"Sala
2
a
topit
distan
ț
a
dintre
public
ș
i
spectacolul
de
teatru
(..).
E
minunat
că
un

spa
ț
iu
care
pare
uitat
de
ziua
de
astăzi
pe
dinafară
să
poată
crea
atâtea
miracole
în
interior.

Sala
2
se
transformă
în
fiecare
seară
în
intrarea
într-o
lume
magică
din
care
publicul
iese

transformat;
traversat
de
o
experien
ț
ă
unică
pentru
fiecare”,
a
declarat
managerul
Teatrului

Național, doamna Ada Hausvater, pentru ziarul online
​

​
banatulmeu.ro
​
.
​
[7]

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

17

4.3
​
​

​
TEATRUL GERMAN DE STAT TIMIȘOARA

4.3.1. Apariția teatrului de expresie germană în Timișoara

La
mijlocul
secolului
XVIII,
trupe
vieneze
de
teatru
încep
să
vină
să
joace
în

Timișoara.
În
1858
primesc
o
sală
dedicată
–
în
locul
unde
se
află
în
prezent
Liceul
Nikolaus

Lenau – și încep să își prelungească turneele aici pe stagiuni întregi.

În
1875,
când
se
inaugurează
Palatul
Culturii,
ia
naștere
o
trupă
locală
de
teatru
de

expresie
gemană,
a
cărei
activitate
este
întreruptă
între
1899-1920
și
sistată
complet
în

1945, când teatrul este acaparat de ideologia național-socialistă.

În
1953
iau
ființă
Secția
Germană
și
Secția
Maghiară
a
Teatrului
de
Stat
Timișoara.

După
trei
ani,
cele
două
secții
se
desprind
din
structura
administrativă
a
teatrului
mamă.

Astfel,
în
1957
se
naște
Teatrul
German
de
Stat
Timișoara.
Spațiul
de
joc
este
fosta
sală
de

bal a Palatului Culturii, Sala Reduta.

"În
comunism,
Teatrul
German
de
Stat
Timișoara
a
fost
nevoit
să
î
ș
i
împartă
menirea

între
două
direc
ț
ii:
pe
de
o
parte
să
slujească
ideologia
partidului-stat
care
îi
coordona

existen
ț
a,
teatrul
trebuind
să
realizeze
spectacole
cu
con
ț
inut
agreat
de
sistemul
comunist,

pe
de
altă
parte
să
contribuie
la
păstrarea
limbii
ș
i
a
conștiinței
identitare
a
germanilor
din

România(…)"
​
[8]

Exilul
germanilor
în
anii
'70-'90
a
lăsat
teatrul
și
fără
public,
și
fără
actori.
După

mijlocul anilor '90 teatrul a trebuit să își definească un drum nou.

"(…)
​
sub
directoratul
actriței
Ildikó
Jarcsek-Zamfirescu,
căutarea
și
aflarea
unui
nou

specific
s-au
concretizat
într-o
reorientare
estetică
de
natură
să
atragă
atenția
publicului
și
a

criticii de specialitate în mod constant asupra activității acestei instituții."
​
[8]

În
ultimii
ani
TGST
a
colaborat
cu
oameni
de
teatru
importanți,
regizori
precum
Silviu

Purcărete,
Alexandru
Dabija,
László
Bocsárdi,
Radu
Afrim,
scenografii
Helmut
Stürmer,

Drago
ș
Buhagiar, Velica Panduru sau coregrafii Florin Fieroiu
ș
i Răzvan Mazilu.

Astăzi,
Teatrul
German
joacă
în
medie
în
fața
a
10.000
de
spectatori
anual
​
[8]
​
și

produce
între
5
și
7
premiere
pe
stagiune.
Are
un
total
de
108
posturi
și
un
număr
important

de colaboratori. "Gradul de ocupare a sălii este cca. 80%"
​
[8]
​
.

4.3.2. Evoluție și activitate prezentă

Spațiul
de
joc
actual
al
teatrului
este
o
sală
paralelipipedică
cu
pardoseală
plană,

divizată
printr-un
portal
de
scenă.
Lățimea
sălii
este
de
10.6
metri,
cu
o
lungime
de
20
de

metri
până
la
portal
(spațiul
pentru
public)
și
încă
8
metri
dincolo
de
acesta
(spațiul
pentru

joc). (Figura 6)

Sala
a
fost
renovată
în
2009,
când
a
fost
echipată
cu
scenotehnică
de
ultimă

generație și vopsită în turcoaz, alb și auriu.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

18

Figura 6 Planul spațiului de joc actual al TGST

Pentru
prezentarea
repertoriului
actual,
vom
ilustra
diversitatea
producțiilor
TGST
din

câteva privințe.

Vârsta
publicului.
TGST
produce,
în
medie,
câte
un
spectacol
pentru
copii
din
cele

5-6
spectacole
dintr-o
stagiune.
În
ultima
perioadă,
spectacolele
pentru
copii
au
fost
astfel

alese
și
concepute
încât
să
deservească
atât
publicul
adult
cât
și
copiii
(cum
ar
fi
​
Micul
Prinț

–
poveste
plină
de
metafore,
pe
care,
o
dată
cu
înaintarea
în
vârstă,
o
înțelegem
în
mod

diferit).
În
această
situație,
au
loc
reprezentații
atât
dimineața
la
ora
11,
când
vin
clase
de

copii, cât și seara la 19.30 când publicul este preponderent adult.

Texte
montate
și
modalitate
de
punere
în
scenă.
​
​
În
stagiuniea
2016-2017,
din
cele

5
premiere
ale
teatrului,
4
au
fost
puneri
în
scenă
ale
unor
texte
clasice
(
​
Antigona
lui
Brecht,

Deșteptarea
primăverii
a
lui
Frank
Wedekind,
​
Biedermann
și
incendiatorii
de
Max
Frisch
și

Cartea
Jungei
a
lui
Rudyard
Kipling),
și
doar
unul
a
fost
text
contemporan
(
​
Și
cu
bebe

suntem
șapte
de
Paula
Vogel).
În
schimb,
cu
excepția
spectacolului
​
Deșteptarea
primăverii
​
,

toate textele clasice au avut puneri în scenă moderne.

În
stagiunea
2015-2016,
au
fost
puse
în
scenă
două
piese
contemporane
(
​
De
fapt
e

frumos
de
Volker
Schmidt,
și
spectacolul-dans
​
Simuliert
​
),
două
texte
clasice
puse
în
scenă
în

stil
contemporan
(
​
Fuchsiada
lui
Urmuz
și
​
Micul
Prinț
al
lui
Exupery)
și
un
singur
text
clasic

montat în manieră clasică (
​
Scandal în culise
​
al lui Frayn).

Moduri
de
ocupare
a
spațiului
de
joc.
​
​
Majoritatea
spectacolelor
se
joacă
cu
impărțirea

sălii gen scenă italiană. Câteva spectacole fac excepție însă:

a)
​
Bremen.
​
​
Un
text
contemporan
scris
special
pentru
acest
teatru
de
către
Peca

Ștefan,
care
are
la
bază
basmul
"Muzicanții
din
Bremen"
după
Frații
Grimm,
pus

în
scenă
de
către
Alexandru
Dabija.
Conform
conceptului
scenografic
al
Ioanei

Popescu
,spectacolul
se
joacă
în
4
spații
diferite:
barul
teatrului,
foaierul,
și
sala

teatrului
împărțită
în
două
cu
ajutorul
unor
panouri.
Publicul
se
deplasează

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

19

împreună
cu
actorii
de
la
un
spațiu
la
celălalt,
fiind
pus
chiar
să
aleagă,
la
un

moment
dat,
dacă
vrea
să
urmeze
o
parte
din
actori
în
aventura
lor
sau
celaltă

parte; astfel, povestea nu poate fi niciodată percepută în întregime.

ð
​
scenă
simultană
​
​
,
​
prin
prisma
multitudinii
de
puncte
focale
și
a

deplasării publicului;

b)
​
Pescărușul.
​
​
Textul
lui
Cehov
a
fost
pus
în
scenă
de
către
Yuri
Kordonsky,
spațiul

fiind
creat
de
scenograful
Dragoș
Buhagiar.
Au
decis
să
amplaseze
scena
în

mijlocul
publicului,
optând
pentru
o
conformație
tip
arenă.
Buhagiar
a
ales
să-și

compună
decorul
folosind
numai
elemente
de
recuzită
și
decor
din
spectacole

casate
ale
teatrului;
inclusiv
scaunele
spectatorilor,
cca.
80
la
număr,
sunt

scaune,
bănci
și
fotolii
din
vechi
spectacole
ale
teatrului.
Dimensiunile
reduse
ale

elementelor
care
formează
spațiul
scenic
(scaune,
valize,
bănci,
cărți,
lămpi,

ș.a.m.d)
permit
o
remodelare
facilă
a
spațiului.
Regizorul
Yuri
Kordonsky
a

declarat
admirativ
vis-à-vis
la
scenografia
lui
Buhagiar:
"It
is
a
great
deal
of

courage for a designer not to design".

ð
​
scenă
tip
arenă,
​
​
spectatorii
înconjurând
scena
pe
toate
cele
4

laturi ale sale;

c)
​
Tineri
fără
Dumnezeu,
Mountainbikerii,
Don
Carlos:
​
​
În
toate
cele
trei

sceongrafii sala a fost împărțită pe lung în 3 benzi: public, scenă, public.

ð
​

​
scenă deschisă

d)
​
Shaking
Shakespeare.
​
​
Scenografia
lui
Dragoș
Buhagiar
propune
mutarea

spațiului
de
joc
în
mijlocul
publicului,
astfel
încât
scena
să
fie
înconjurată
pe
trei

laturi
de
public;
portalul
scenei
teatrului
a
fost
închis,
scena
care
se
folosește
de

obicei în spectacole devenind acum culise.

ð
​

​
scenă elisabetană

Înafara
spectacolelor
casei,
teatrul
organizează
anual
Festivalul
Internațional

Eurothalia,
în
cadrul
căruia
invită
cca.
10-12
trupe
din
străinătate
să
își
joace
piesele
în
fața

publicului
timișorean.
Aceste
spectacole
sunt
alese
în
prealabil
de
selecționerul
teatrului,

care circulă prin Europa pentru a le alege.

O
parte
din
spectacole
nu
pot
fi
jucate
în
incinta
teatrului
deoarece
spațiul
scenic
este

prea
mic,
deci
se
optează
pentru
​
închirierea
unor
hale
la
marginea
orașului
și
amenajarea

lor
pentru
a
putea
primi
piesa
și
publicul.
Acest
lucru
este
problematic
atât
din
punctul
de

vedere
al
accesibilității
pentru
public
(halele
fiind
situate
de
obicei
în
zonele
limitrofe
ale

orașului),
cât
și
din
punctul
de
vedere
al
condițiilor
termice
(încălzirea
și
menținerea

temperaturii la un nivel constant într-o hală de depozitare pot fi dificile și costisitoare).

Concluzionând,
se
simte
nevoia
unui
spațiu
mai
mare,
mai
flexibil,
care
să
permită

scenografii atipice și care să poată primi spectacole ale trupelor europene.

CE SE ÎNTÂMPL Ᾰ Ᾰ LA TEATRU?

a)
​
​

​
​

​
Zilnic
​
​
(de luni până vineri):

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

20

●
personalul administrativ este la birouri, între orele 9-17;

●
personalul
de
la
atelierele
de
pictură,
tâmplărie,
etc.
lucrează
în
atelier,
între

orele 9-17;

●
doamna
de
la
Caseria
de
bilete
este
disponibilă
publicului
pentru
cumpărarea

de bilete, în intervalul 9-17 (cu excepția zilei de luni);

●
doamna
de
la
barul
teatrului
ține
deschis
barul
deschis
pentru
a
îi
servi
pe
cei

aflați
la
lucru
cu
cafea,
sandwich-uri
calde,
gustări
și
băuturi
răcoritoare
în

intervalul orar 9-14:30

●
femeia
de
servici
care
se
ocupă
de
spațiile
administrative
respectiv
săli
de

repetiție e la lucru în intervalul 9-17.

Înafara
personalului
administrativ
și
a
celui
din
ateliere,
întreg
colectivul
teatrului

funcționează
după
avizier:
ceea
ce
înseamnă
că
în
fiecare
zi
primesc
programul
pentru
a

doua zi. Toate pectacolele se programează cu minim o lună în avans.

b)
​
​

​
​

​
De cca. 8 ori pe lună,
​
când este spectacol
​
​
:

●
publicul,
cca.
100
de
persoane,
vin
rând
pe
rând
la
teatru,
între
orele

19:00-19:30;
se
strâng
cu
toții
în
spațiul
foaierului,
așteptând
să
intre
în
sala

de
spectacol;
la
ora
19:30
intră
în
sala
de
spectacol;
după
spectacol,
cca.

10-15% din public rămâne la barul teatrului la povești cu actorii;

●
actorii
au
de
obicei
o
repetiție
pe
scenă
în
ziua
spectacolului,
apoi
intră
la

machiaj
și
în
spectacol;
după
spectacol,
cca.
80%
din
ei
rămân
la
barul

teatrului
la
un
pahar
de
vin
și
la
discuții
cu
publicul
și
între
ei;
această

comunicare
înlesnește
continua
formare
de
public
fidel,
ei
având
senzația
de

familiaritate
cu
actorii
și
spațiul
și
căpătând
o
înțelegere
bună
asupra
actului

artistic.

●
doamna
care
servește
la
barul
teatrului
stă
la
teatru
dinaintea
spectacolului
și

până pleacă ultimul client de la bar, dar nu mai târziu de ora 24:00;

●
machieuza
se
prezintă
la
teatru
cu
câteva
ore
înainte
de
spectacol
(în
funcție

de
complexitatea
machiajelor)
și
rămâne
pe
tot
parcursul
spectacolului
să

machieze și să retușeze;

●
costumiera
și
recuzitiera
ajută
actorii
pe
timpul
spectacolului
să
se
schimbe
și

să intre în scenă;

●
luminiștii,
sunetiștii,
mașiniștii
sunt
prezenți
la
cabine
pe
durata
spectacolului

și a repetiției dinainte; regizorul tehnic e acolo să coordoneze echipa;

●
​
femeia
de
servici
responsabilă
pentru
scenă
și
spațiile
anexe
este
prezentă

pe aproape toată durata zilei;

c)
​
Zilnic
pe
perioada
repetițiilor
pentru
o
nouă
premieră
(cca.
6
sămpămâni
înaintea

fiecărei premiere)

●
actorii
convocați
la
repetiție,
pentru
intervale
orare
diferite
în
funcție
de

dimensiunea rolului (interval orar maxim: 10:00-22:00 cu pauză de prânz)

●
garderobiera,
recuzitiera,
2
mașiniști
care
manevrează
elemente
de
decor,
un

regizor tehnic sunt prezenți să ajute pe durata repetițiilor;

●

​
luminiști, sunetiști și proiecție vin doar la cererea regizorului;

●
personalul
aministrativ
și
cel
de
la
ateliere
funcționează
cu
program
fix
9-17
ca

de obicei. Casieria și barul sunt deschise după orarul zilnic.

O
stagiune
teatrală
începe
în
primele
zile
ale
lunii
septembrie
și
se
încheie
în
ultimele

zile ale lunii iunie. => în lunile iulie și august spațiul este nefolosit.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

21

Concluzionând,
barul
teatrului
e
un
loc
foarte
special
deoarece
aduce
împreună

actorii
și
publicul
–
el
trebuie
dimensionat
mai
generos;
foaierul
trebuie
dimensionat
astfel

încât
să
poată
primi
tot
publicul
în
mod
confortabil
deoarece
aceștia
vor
sta
aici
înainte
de
a

intra în sala de spectacol.

Se
va
urmări
folosirea
spațiilor
în
alte
scopuri
când
acestea
stau
nefolosite,
pe
cât

este posibil.

4.3.3. Publicul TGST

Profilul beneficiarului actual

În
Raportul
de
activitate
asupra
managementului
Teatrului
German
de
Stat
Timișoara

în
anul
2015
întocmit
de
directorul
teatrului
dl.
Lucian
Vărșăndan,
se
conturează
următorul

profil al beneficiarului actual:

"Receptivitatea
publicului
pentru
oferta
culturală
TGST,
atât
pentru
programul
minimal,

cât
și
pentru
cele
două
festivaluri
(..)
pe
care
TGST
le
organizează,
oferă
o
imagine
asupra

profilului pe care beneficiarul actual îl are astfel:

a)
​
Publicul
tânăr
​
​
,
vorbitor
de
limbă
germană,
cu
background
cultural
românesc,
sau

de
altă
expresie,
este
deschis
către
​
dramaturgia
contemporană
​
​
,
către
ilustrări

ale
dramaturgiei
tinere
și
către
​
spectacole
pentru
copii
​
​
;
în
rândul
lor
se
numără

preșcolarii, elevii, studenții;

b)
​
Publicul
aparținând
minorității
germane
este
mai
cu
seamă
alcătuit
din

spectatori
de
vârstă
medie
și
​
senori
​
​
,
care
stăpânesc
nativ
limba
germană,
sunt

iubitori ai
​
dramaturgiei clasice
​
​
și ai divertismentului;

c)
​
Publicul
rezident
în
România
​
,
din
spațiul
de
expresie
germană
​
​
,
include
studenți

care
studiază
în
România,
lectori,
oameni
de
afaceri,
diplomați,
vorbitori
ai
limbii

germane,
de
vârstă
tânără
și
medie,
care
preferă
​
producții
artistice
care
să
se

ridice
la
performanțele
din
spațiul
german,
​
​
ca
valoare
artistică
comparabilă
cu

cea din țările de proveniență;

d)
​
Publicul
român
sau
de
altă
expresie
decât
cea
germană,
nevorbitor
al
limbii

germane,
care
provine
din
spațiul
local,
național,
pretențios
în
selecțiile
sale

artistice,
deschis
dramaturgiei
contemporane
și
dornic
de
a
cunoaște
viziunea

creatoare a regizorilor recunoscuți; această categorie de public este în creștere;

e)
​
Publicul
ocazional
este
reprezentat
de
grupurile
de
turiști
care
vizitează
orașul

Timișoara,
având
ca
obiectiv
cunoașterea
vieții
culturale
a
orașului;
este
un
public

în
general
vorbitor
de
limbă
germană,
din
țări
de
expresie
germană,
care
vizează

toate categoriile de vârstă."
​
[2]

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

22

4.3.4. Identitate vizuală

În
2015
Teatrul
German
îl
angajează
ca
grafician
pe
Alex
Iliescu,
care
reușește
să

creeze
nu
doar
'un
logo
și
niște
postere'
ci
un
adevărat
brand
TGST,
toate
materialele

vizuale
ale
teatrului
fiind
constituite
într-un
stil
unitar,
recognoscibile
de
la
distanță,
înainte
de

a
se
putea
citi
vreun
cuvânt.
Toate
produsele
de
identitate
vizuală:
postere,caiete-program,

flyere,
bannere
ș.a.m.d
au
un
design
minimalist,
curajos
prin
folosirea
culorilor
puternice:
de

obicei un fundal negrul și o culoare accent (Figura 7). Toate informațiile se comunică bilingv.

Figura 7 Selecție de postere ale TGST din ultimii 2 ani

Teatrul
German
susține
o
intensă
campanie
de
promovare,
asigurându-și
vizibilitatea

prin
toată
plaja
de
mijloace:
afișaje
outdoor,
prezență
online
prin
intermediul
site-ului

www.tgst.ro
(disponibil
în
limbile
engleză,
română
și
germană),
prezență
pe
platformele

sociale Facebook și Instagram, apariții la televiziune și în presa scrisă.

Culorile reprezentative ale teatrului sunt negru și galben.

4.3.5. Teatrul cere spațiu

În
documentul
adresat
Primăriei,
Teatrul
German
de
Stat
Timișoara
cere
unul
din

următoarele spații, conform posibilităților Primăriei:

"
​
a1)
​
​
un spațiu existent care să fie refuncționalizat

Spațiul ar urma să fie compus din încăperi cu următoarele destinații:

Destinația

Dimensiuni/

Suprafață

Înălțime

Obs.

Spațiu
de
joc

și de public

min. cca.

20×30 m

min.
cca.

7m

Să
nu
aibă
stâlpi
sau
alte
elemente

care să obstrucționeze vederea

Spațiu
de

depozitare

decor

suprafața

cca. 200 mp

min. cca 4m

Dacă
un
astfel
de
spațiu
nu
există,

să
existe
posibilitatea
de
a
anexa
o

magazie
la
spațiul
de
joc
și
de

public

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

23

Spațiu

necesar

pentru
cca.

10 cabine

supr. totală

cca. 160 mp

–

Dacă
nu
există
10
spații
distincte

(eventual
foste
birouri),
ele
pot

rezulta
din
compartimentarea
unei

suprafețe de cca. 160 mp.

Spațiu

primire public

cca. 150 mp

–

–

De asemenea, spațiul ar presupune:

1)
​

​
Amplasarea centrală sau semicentrală

2)
​

​
Acces auto și camion

3)
​

​
Existența în proximitate de surse de alimentare cu energie electrică 350kW/380V

4)
​

​
Posibilitatea de montare a unei uși de dimensiuni min. 2,5×3 m

5)
​

​
Apă curentă, canalizare, grupuri sanitare sau posibilitatea de instalare a acestora

6)
​
Posibilitate
de
încălzire
sau
de
a
se
realiza
un
sistem
de
încălzire
(nu
se
referă
la

spațiul de depozitare decor)

Gradul
de
finisare/degradare
a
clădirii,
precum
și
existența
de
dotări
culturale
​
nu

prezintă
mare
relevanță
​
,
spațiul
urmând
să
suporte
transformări
specifice
pentru
destinația

de
spațiu
de
creație
(cum
ar
fi,
de
ex.:
recompartimentări
ale
unui
spațiu
mai
mare,
în
funcție

de necesitățile de mai sus; instalarea de echipamente, pasarele, ștăngi, suporți etc.)

a2)
​
​
un teren pe care să se poată edifica o sală

(..)

b)
o
sală
de
repetiții
de
dimensiuni
similare
cu
cea
a
sălii
de
la
sediu
(ex.
o
sală
de

sport a vreunei școli, care nu se mai folosește)

(..)

De asemenea,
​
vă rugăm să de propuneți și alte variante care vi se par fezabile
​
.

(..)pentru sprijinul Dvs., vă mulțumim anticipat.

Cu stimă,

Lucian M Vărșăndan

Director "

4.4
​
​

​
DISCUȚIE CU BENEFICIARUL – TEATRUL GERMAN DE STAT TIMIȘOARA

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

24

În
urma
discuțiilor
cu
personalul
Teatrului
German
și
a
observațiilor
personale
făcute

la
fața
locului,
am
constatat
următoarele
probleme
vis-à-vis
de
spațiile
pe
care
le
au
la

dispoziție în actuala locație:

Garderoba.
Din
cauza
faptului
că
nu
există
spațiu
destul
în
garderobă,
o
parte
din

costume
stau
permanent
pe
standere
(dispozitive
care
ar
trebui
folosite
doar
la
mutarea
lor

din
garderobă
în
cabină)
iar
standerele
stau
întotdeauna
în
cabinele
actorilor,
fiind
scoase
pe

holuri când actorii au nevoie de cabine.

=>
este
necesară
o
scalare
adecvată
a
acestui
spațiu
în
funcție
de
o
estimare
realistă
a

cantității de costume aflate în folosință curentă;

Cabinele
actorilor.
​
​
Cabinele,
fiind
comune
cu
Teatrul
Maghiar,
trebuie
folosite
tot
în

regim
de
programare.
Astfel,
actorilor
le
este
permis
accesul
în
cabine
doar
în
zilele
în
care

au
spectacol.
În
restul
zilelor,
cabinele
sunt
ale
celuilalt
teatru,
iar
ei
se
schimbă
din
hainele

personale
în
hainele
de
repetiție
direct
în
sala
de
repetiție,
lăsându-și
hainele
pe
vreun

scaun.
Nici
măcar
în
cabine
nu
există
un
spațiu
adecvat
pentru
depozitarea
hainelor

personale
–
există
o
singură
bară
pentru
haine,
pe
care
sunt
pregătite
costumele
pentru

spectacol
și
nu
e
permisă
depozitarea
altor
bunuri
–
și
8
măsuțe
de
machiaj
cu
scaune,
care

sunt aglomerate de gecile și ghiozdanele actorilor (Figura 7). Și doar două prize.

=>
cabinele
actorilor
trebuie
să
conțină
cuiere
pentru
hainele
de
exterior
și
niște
dulăpioare

cu
cheie
în
care
să
poată
încăpea
hainele
de
interior,
hainele
comode
pentru
repetiție
și

bunurile personale.

Figura
7
Cabina
actorilor,
aglomerată
pe
mese,
scaune
de
hainele
personale;
sala
de
repeti
ț
ț
ii,
mult
prea

mică

Cabinele
pentru
actori,
fiind
obținute
prin
refuncționalizarea
unor
spații,
au
mici

probleme
funcționale
precum:
nu
se
poate
folosi
scaunul
de
la
măsuța
cea
mai
apropiată
de

ușă, pentru că stă în mijlocul spațiului de circulație.

Cabina
de
machiaj.
Un
spațiu
îngust,
cu
o
lățime
de
2
metri
și
o
lungime
de
6
metri,

este
folosit
și
pentru
machiere
și
pentru
depozitarea
tuturor
machiajelor
și
perucilor

amânduror
teatre.
Există
un
singur
scaun
de
machiaj
iar
fetele
trebuie
să
își
retușeze
unele

machiaje stând în picioare aplecate la oglindă, când machieuza are pe altcineva la machiaj.

O
mare
problemă
este
considerată
distanța
mare
de
la
scenă
la
cabina
de
machiaj,

ceea
ce
pune
problemă
la
intrări
și
ieșiri
rapide
din
scenă
cu
schimbări
de
machiaj
–
actorul

trebuie
să
alerge
ca
să
ajungă
la
timp
înapoi
în
scenă.
Acesta
este
o
situație
adesea

întâlnită.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

25

=>
este
importantă
amplasarea
cabinei
de
machiaj
la
o
distanță
cât
mai
mică
de
scenă.

Depozitările
trebuie
separate
de
culoarul
de
acces
la
locul
de
machiaj.
Sunt
necesare

minimum două scaune de machiaj.

Magazia
de
decoruri
​
​
.
Deoarece
magazia
de
decoruri
este
prea
mică
(deși
are
418

metri
pătrați!)
cei
de
la
teatru
nu
pot
depozita
toate
decorurile
pieselor
pe
care
le
joacă
într-o

stagiune
în
sala
respectivă,
decât
o
mică
parte
(decoruri
de
la
4-5
spectacole,
și
incă
atâtea

de
la
Teatrul
Maghiar),
așa
că
transportă
restul
cu
ajutorul
unui
bus
la
o
hală
închiriată
în

localitatea
Peciu,
fapt
care
presupune
o
muncă
în
plus
pentru
mașiniști
și
șofer
și
bani
pentru

asigurarea combustibilului.

=>
​
​
e
necesară
asigurarea
unui
spațiu
mai
generos
pentru
depozitarea
cât
mai
multor

decoruri de la spectacolele din repertoriul teatrului.

Scena
​
​
.
O
problemă
pregnantă
este
considerată
culoarea
stridentă
a
pereților
sălii
–

turcoaz, verde și auriu – mereu prezente, indiferent de concepția regizorală. (Figura 8)

Figura 8 Culorile stridente ale pere
ț
ț
ilor sălii

Altă
problemă
o
reprezintă
lipsa
unui
spațiu
de
trecere
prin
spatele
scenei
pentru
ca

actorii să ajungă pe celalată parte a ei fără a fi văzuți de public.

Există
câteva
trepte
în
lateralul
scenei
care
trebuie
urcate
și
coborâte
pentru
a
intra
în

scenă
venind
dinspre
cabine
–
câteodată
actorii
se
împiedică
(zona
fiind
în
mod
obligatoriu

întunecată
pentru
a
nu
interfera
cu
iluminarea
scenei).
Acest
lucru
reprezintă
un
factor
de

stres
și
actorii
și-ar
dori
să
nu
mai
existe
diferență
de
nivel
între
spațiile
de
pregătire
a
intrării

în scenă (cabine, cabină machiaj) și scena în sine.

Altă
problemă
este
că
din
cauză
că
scena
e
împărțită
cu
teatrul
maghiar,
își
tot

dereglează reciproc ștăngile și luminile, repetând alternativ la spectacole.

=>
​
​
de evitat diferențele de nivel pe circulația cabine-scenă.

Barul
teatrului
​
​
.
Barul
teatrului
are
doar
4
măsuțe
de
4
persoane,
aici
adunându-se

minim
30-40
de
persoane
(actori+public)
după
fiecare
spectacol
și
fiind
nevoiți
să
stea
în

picioare și pe scări.

Băile
​
​
.
Există
un
singur
grup
sanitar
pe
holul
din
spatele
scenei
(1
wc
bărbați,
1
wc

femei) care deservește 20 de actori și 20 de membri ai personalului.

Luminiștii
și
sunetiștii
trebuie
să
meargă
zeci
de
metri
până
la
cea
mai
apropiată
baie,

care este cea a publicului!

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

26

=>
amplasarea
băilor
astfel
încât
să
fie
accesibile
tuturor
categoriilor
de
personal
la
o

distanță
rezonabilă;
adaptarea
corectă
a
numărului
de
băi
la
cantitatea
de
personal,
în

funcție de normative.

4.5
​
​

​
ANALIZA TEATRULUI TOTAL

4.5.1.
Încercările
combaterii
monopolului
scenei
italiene
în
a
doua
jumătate
a

secolului XX

Modelul
teatrului
renascentist
italian
definit
în
secolul
17
a
fost
transpus,
prin
imitație,

la
scară
largă,
Europa
împânzindu-se
de
teatre
care
nu
țin
cont
de
specificul
locului
în
care

sunt construite, de nivelul de trai al localilor sau de tendințele arhitecturale naționale.

În
anul
1849,
Wagner
vorbește
despre
"Opera
de
artă
totală"
(Gesamtkunstwerk)
ca

o
lucrare
pentru
creația
căreia
să
se
reuneasca
cât
mai
multe
arte
individuale;

particularizând,
idealul
său
era
de
a
unifica
toate
artele
prin
intermediul
teatrului.
El
vede

teatrul ca pe o arta supremă, care sintetizează toate celelalte arte individuale.

În
secolul
20,
inovațiile
tehnologice
aduc
oportunități
noi
în
artele
spectacolului

(printre
altele,
prin
apariția
filmului),
și
neconformitatea
între
spațiile
teatrelor
și
necesitățile

reale
devine
foarte
pregnantă.
Mulți
oameni
de
teatru
își
imaginează
"teatre
ideale"
în
care

să
își
poată
pune
în
scenă
creațiile
fără
îngrădiri.
Ei
își
doresc
"desființarea
frontalității

teatrului
a
l'italienne
și
crearea
unui
loc
în
care
spațiul
scenei
s-ar
fi
contopit
cu
cel
al

spectatorilor."
​
[4]

"Teatrul
Total"
este
un
teatru
care
poate
susține
o
"Operă
de
artă
totală"

(Gestamtkunstwerk).
Este
un
teatru
echipat
cu
scenotehnică
de
ultimă
oră,
un
teatru
care

poate
adapta
orice
fel
de
raportare
scenă-public
(tip
scenă
italiană,
elisabetană
sau
arenă).

De
asemenea,
democratizarea
artelor
de
după
cel
de-al
Doilea
Război
Mondial
cere
un

teatru de mase, care să poată primi un număr cât mai mare de spectatori.

"(..)cele
mai
interesante
s-au
desfășurat
la
Bauhaus,
unde
Oskar
Schlemmer
și

Laszlo
Moholy-Nagy
visau
la
conceperea
Spectacolului
mecanic-abstract
în
care
rolul
omului

ar fi fost redus, ori chiar suprimat."
​
[4]

Ei
introduc
pentru
prima
oară
denumirea
de
"Teatru
Total".
Își
imaginează
modele
de

teatre
utopice,
sferice,
cu
multiple
scene
care
se
mișcă
prin
spațiu,
fără
a
își
pune
probleme

cum s-ar putea construi.

În
școala
Bauhaus
apare
primul
proiect
de
teatru
total
făcut
pentru
un
beneficiar,

regizorul
Piscator,
un
mare
regizor
pe
scena
berlineză,
cunoscut
pentru
tehnicile
moderne
pe

care
le
folosește
în
operele
sale.
Walter
Gropius
îi
proiectează
"mașina
de
făcut
teatru":
o

construcție
în
care
spațiul
auditoriumului
putea
fi
modificat
în
funcție
de
necesitățile

regizorului
prin
rotirea
unei
platforme
circulare
centrale.
Astfel
se
putea
alterna
între
un

spațiu
tip
arenă,
tip
scenă
elisabetană
sau
scenă
italiană.(Figura
9).
Proiectul
nu
a
fost
insă

construit.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

27

Figura 9 Planul Teatrului Total al lui Gropius

În
Viena,
Frederick
Kiesler
(organizatorul
mai
multor
Expoziții
de
Tehnică
de
Teatru
în

Europa
și
în
Statele
Unite)
imaginează
spectaculosul
Endless
Theatre,
o
rampă
în
spirală,

concept spațial care a fost montat la Viena în 1924, în care s-a și jucat (Figura 9).

În
Polonia,
Szymon
Syrkus
propune
Teatrul
Simultan,
cu
o
organizare
spațială

complet
inovativă,
în
care
"scena"
se
constituie
din
două
inele
mobile
care
înconjoară
spațiul

pentru
public,
și
prin
rotația
cărora
decorul
se
schimbă.
Andrezej
Pronaszko
a
încercat

același
decor
inelar
în
jurul
spațiului
pentru
public,
dar
spre
deosebire
de
proiectul
lui
Syrkus,

publicul era mobil și scena inelară fixă.

Figura 10 Endless Theatre al lui Kiesler, respectiv Teatrul Simultan al lui Syrkus

Printre
cercetările
poloneze
se
distinge
și
încercarea
lui
Syrkus
de
a
configura
un

spațiu
complet
mobil,
în
care
decorul
era
răspândit
prin
tot
spațiul,
creând
mai
multe
puncte

de joc, iar publicul era mișcat pe elemente mobile.

4.5.2. Teatrele "studio" și "black box" de astăzi

Preocuparea
pentru
conceperea
unei
săli
de
teatru
care
să
ofere
flexibilitate
montării

scenice
exista
încă
din
anii
1920
și
arhitecți
din
toată
lumea
au
generat
soluții
care
mai
de

care mai exotice.

În
anii
'70,
experimentările
trupelor
de
teatru
independente
(care
nu
dispun
de

finanțări)
au
loc
în
orice
sală
mare
pe
care
aceștia
o
pot
avea
la
dispoziție
–
de
la
o
cafenea

la
un
fost
magazin
sau
un
depozit
abandonat.
Cea
mai
cost-efficient
soluție
pentru
un
spațiu

de joc flexibil este o sală paralelipipedică goală.

Un
teatru
black-box
este,
așa
cum
sugerează
și
numele,
o
cutie
neagră.
O
încăpere

paralelipipedică,
cu
pereții
negri
(pentru
că
negrul
este
o
culoare
neutră
care
nu
interferează

cu
costumele
sau
cu
decorul
și,
deci,
nu
atrage
atenția
nici
a
publicului
și
nici
a

spectatorilor).(Figura
11)
Pereții
și
elementele
fixe
din
spațiu
(elemente
structurale
ale
sălii

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

28

sau
elemente
de
susținere
a
scenotehnicii)
nu
trebuie
să
fie
toate
neapărat
negre
–
important

este
ca
ele
să
nu
sară
în
ochi.
O
sală
black-box
trebuie
să
fie
pentru
un
scenograf
cum
este

o pânză albă pentru un pictor.

Figura 11 Teatru black-box

Pardoseala
plată
poate
fi
ocupată
cu
scaune
după
bunul
plac,
putându-se
adăuga
și

sisteme
de
platforme
tip
amfiteatru,
sau
platforme
care
să
definească
spațiul
scenic.

Legislația
românească
cu
privire
la
protecția
la
incendiu
obligă
scaunele
să
fie
grupate
în

segmente de câte 5, pentru a se risipi în cazul evacuărilor de urgență.

Înălțimile
sălilor
black
box
sunt
de
obicei
de
5
metri
sau
mai
mult,
pentru
a
putea

asigura
o
poziție
bună
a
ștăngilor
și
rivaltelor
care
susțin
reflectoarele
și
manevrează

elementele de decor.

Unul
din
challenge-urile
proiectării
unei
săli
tip
black
box
este
amplasarea
ușilor

pentru
public
astfel
încât
circulația
să
se
realizeze
facil
indiferent
de
modul
de
amplasare
al

scaunelor/gradenelor pentru public.

Teatrul
Kogod
din
cadrul
Facultății
de
Arte
a
Universității
din
Maryland
este
o
sală

black
box
cu
dimensiunile
în
plan
16×16.3
mp
și
înălțimea
de
8.2
m.
Pe
pagina
online
a

Universității
​
,
www.theclarice.umd.edu
​
,
se
găsesc
specificațiile
tehnice
ale
sălii,
pentru
ca
cei

interesați
să
joace
aici
să
poată
verifica
dacă
este
compatibil
spațiul
cu
necesarul
tehnic
al

reprezentației. Sunt listate și posibilități de seating (Figura 12)

Figura 12 Moduri de configurare ale spatiului pentru public

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

29

Sala
Mare,
spațiul
în
care
joacă
Teatrul
German
astăzi,
a
fost
renovată
în
anul
2009.

Este
o
sală
paralelipipedică,
însă
având
un
portal
de
scenă.
Pereții
ei
sunt
decorați
și
pictați

cu
turcoaz,
auriu
și
alb,
fiind
destul
de
prezenți
ca
impact
vizual.
Când
se
joacă
în

configurația
de
scenă
italiană,
acest
lucru
nu
este
atât
de
deranjant
dar
când
se
încearcă
o

dispunere
a
scaunelor
tip
arenă
culorile
stridente
ale
fundalului
reprezintă
o
problemă
–

actorii jucând în mijlocul spectatorilor, pereții sălii devin un fundal pentru jocul lor.

Teatrele
black
box
sunt
o
soluție
folosită
la
scară
mare
în
ziua
de
astăzi
datorită

flexibilității
foarte
mari
pe
care
o
dau
raportată
la
prețul
mic
de
realizare.
Acest
preț
reprezintă

un avantaj pentru noi, soluția putând fi ușor implementată cu un buget accesibil Primăriei.

4.6
​
​

​STUDIUL ECHIP AMENTELOR DE SCENOTEHNIC Ᾰ Ᾰ

În
sala
din
Palatul
Culturii
există
actualmente
8
ștăngi
metalice,
situate
la
înălțimea
de

8
metri,
care
pot
fi
ridicate
și
coborâte
în
funcție
de
necesități.
Pe
acestea,
sunt
fixate

rivaltele de lumini

În ceea ce privește tavanul, există următoarele opțiuni

a)
grid
tehnic
de
grinzi
situate
în
imediata
vecinătate
a
tavanului,
cu
elemente
mobile

pe care se fixează rivalte, reflectoare, boxe și alte echipamente

b) grid de pasarele circulabile

c) pasarele circulabile perimetrale (Figura x)

Figura 13 Diverse tavane

Pardoseala
va
fi
plană,
ea
poate
avea
un
spațiu
tehnic
dedesubt
sau
mecanisme

precum cele pentru o scenă rotativă.

Pardoseala
va
fi
executată
cu
o
stratificație
specială,
care
atenuează
șocurile
(Figura

14).
Această
e
constituită
dintr-un
sandwich
de
lemn:
la
suprafa
ț
ă,
lemn
masiv
(cel
mai

căutat
finisaj
pentru
scene
–
foarte
longeviv
dar
pu
ț
in
cam
scump),
iar
în
interior
lemn
moale

ș
i
apoi
MDF
pentru
distribuirea
presiunii,
iar
sub
acest
sandwich
de
lemn
are
un
strat
de

spumă
moale.
Pe
plan
ș
eul
de
beton
se
va
întinde
o
folie
de
PE
iar
deasupra,
spumă
ș
i

sandwich-ul de lemn.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

30

Figura 14. Pardoseală pentru scenă care atenuează
ș
ș
ocurile

7.
​
​

​
STUDIUL AMPLASAMENTULUI PROPUS

4.7.1. Studiu la nivel urbanistic

Situl
se
află
pe
strada
Cuvin
nr.
2,
stradă
de
folosință
locală
(cat.
IV),
având
o

lățime
totală
(carosabil
2
benzi
+
trotuare
+
spațiu
verde)
de
11,5
metri.
Situl
se

găsește
la
o
distanță
de
câțiva
metri
de
intersecția
străzii
Cuvin
cu
Strada
Pestalozzi,

arteră
de
circulație
majoră
a
Timișoarei,
colectoare
a
stăzilor
din
partea
de
est
a

orașului, care face și legătura dintre aeroport și oraș.

Situarea
în
vecinătatea
străzii
Pestalozzi
asigură
o
găsire
facilă
a
locului,
iar

faptul că este ușor retras pe o stradă mai puțin ciculată reduce poluarea fonică.

Lățimea
mică
a
străzii
Cuvin
face
ca
viitoarea
inserție
să
poată
fi
greu

percepută
în
integralitatea
sa;
astfel,
în
demersul
de
proiectare,
se
va
lua
în

considerare
unghiul
sub
care
poate
fi
privită
clădirea
de
pe
trotuarele
străzii
și
fațada

se va modela ca atare.

Figura 15 Vedere a clădirii de pe strada Cuvin; pe dreapta, intrarea.

Amplasarea
sitului
în
cadrul
orașului
este
una
favorabilă,
deoarece
având
în

vedere
locația
relativ
apropiată
de
centrul
orașului
(2
km
spre
est
din
Piața
Victoriei)

(Figura
16)
suprafața
pusă
la
dispoziție
este
destul
de
generoasă
(2270
de
metri

pătrați).
Alocarea
de
către
Primărie
a
unei
hale
aflate
mai
spre
marginea
orașului
ar
fi

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

31

fost
foarte
problematică
din
punctul
de
vedere
al
accesibilității
pentru
publicul

timișorean.

Distanța
față
de
locația
actuală,
Palatul
Culturii
(viitoarea
locație-soră)
este
de

1.9
kilometri,
care
pot
fi
parcurși
în
24
de
minute
pe
jos,
sau
luând
tramvaiul
din
Piața

Libertății
până
în
Piața
Traian.
Din
punctul
de
vedere
al
accesibilității
cu
mijloace
de

transport
în
comun,
situl
se
află
la
7
minute
de
mers
pe
jos
de
stația
de
tramvai
din

Piața Traian, unde circulă tramvaiele 1,2,4,5 și 6.

Figura
​
​

​
​
16
​
​

​
​
Situare în cadrul ora
ș
ș
ului, respectiv fa
ț
ț
ă de sediul actual

4.7.2. Studiu la nivelul terenului

Conform
hărții
din
Anexa
1.
atașată
noului
Plan
Urbanistic
General
al
orașului,
situl

studiat
se
află
în
Unitatea
Teritorială
de
Referință
​
M4:
Zonă
mixtă
cu
regim
de
construire

deschis adiacentă arterelor de importanță locală
​
​
.

Dintre
prevederile
Regulamentului
Local
de
Urbanism
referitoare
la
această
Unitate

Teritorială de Referință , prezente în PUG (pag.114-118 inclusiv), amintim:

" A.
​
​

​
Caracterul zonei

Caracter
actual.
Zona
se
remarcă
printr-o
structură
funcțională
eterogenă,

caracterizată
de
mixajul
între
activitățile
de
interes
general,
cu
acces
public,
ce
tind
să
ocupe

parterele
și
locuirea
colectivă,
situată
la
nivelele
superioare
ale
imobilelor
multifuncționale.

Sunt
de
asemenea
prezente,
ocupând
imobile
monofuncționale,
instituții
publice
și
de
interes

pentru public, dar și alte tipuri de activități."

OBS:
Structura
eterogenă
=>
teatrul
nu
va
interveni
invaziv
(cum
ar
fi
făcut
poate
într-o

zonă
cu
caracter
rezidențial)
ci
se
va
integra
natural
în
mediul
său,
fiind
prezente
și
alte

instituții și spații publice.

" B.

Utilizarea funcțională

Art. 4 Utilizări admise

Structură
funcțională
mixtă
incluzând
locuire
colectivă,
activități
administrative,
de

administrarea
afacerilor,
financiar-bancare,
comerciale,
culturale,
de
învățământ,
de

sănătate, de turism etc."

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

32

OBS: Cultura este prevăzută între utilitățile permise.

" C.

Condiții de amplasare, echipare și configurare

Art. 8 Amplasare față de aliniament

Clădirile se vor amplasa în retragere față de aliniament, în front discontinuu.

Aliniamentul existent se va conserva."

OBS:
Când
se
configurează
noua
fațadă,
va
fi
păstrată
retragerea
actuală
a
clădirii
față

de stradă, pentru păstrarea frontului discontinuu.

"Art. 9 Amplasarea clădirilor față de limitele laterale și posterioare ale parcelelor

Clădirile
se
vor
retrage
în
mod
obligatoriu
de
la
limita
laterală
a
parcelei
opuse
celei
ce

include
un
calcan,
cu
o
distanță
minimă
egală
cu
jumătate
din
înălțimea
clădirii,
măsurată
la

cornișa superioară sau la atic în punctul cel mai înalt, dar nu mai puțin decât 4,5 m.

Retragerea
față
de
limita
posterioară
de
proprietate
va
fi
mai
mare
sau
egală
cu
jumătate

din înălțimea clădirilor (..) dar nu mai puțin de 6 metri."

OBS:
Retragerea
minimă
față
de
limitele
laterale
va
fi
egală
cu
½
din
înălțimea
clădirii
dar

nu
mai
puțin
de
4,5
metri.
Retragerea
față
de
latura
posterioară
va
fi
egală
cu
½
din
înălțimea

clădirii dar nu mai puțin de 6 metri.

"Art. 11
​
​

​
Circulații și accese

Se
vor
prevedea
accese
pietonale
și
carosabile
de
acces
la
garaje,
conform
normelor.
O

parcelă va dispune de un singur acces carosabil, cu lățimea de maximum 6 metri."

OBS: Lățimea accesului carosabil de pe marginea sudică a sitului va fi limitată la 6 metri.

"Art. 12
​
​

​
Staționarea autovehiculelor

Necesarul de parcaje va fi dimensionat conform Anexei 2 la prezentul regulament."

Extras
din
Anexa
2.
Necesarul
de
parcaje,
F.
Instituții
ce
include
săli
pentru
spectacole,

întruniri,
congere,
conferințe,
săli
polivalente
etc.:
"
1
loc
de
parcare
la
10
locuri
în
sală
+
1

loc
de
parcare
la
15
persoane
(pentru
personal)
+
parcare
pentru
biciclete:
un
loc
la
15
locuri

în sală. "

"Staționarea autovehiculelor se va realiza, de regulă, în garaje colective subterane."

OBS:
Considerând
noua
sală
ca
având
250
de
locuri
pentru
spectatori
și
cunoscând

numărul
total
de
108
angajați
ai
teatrului,
reiese
un
minim
de
parcaje
de
25+8=
33
de
locuri

de
parcare
pentru
mașini
mici,
17
locuri
de
parcare
pentru
biciclete,
la
care
se
adaugă

locurile
destinate
mașinilor
teatrului:
un
microbuz
(transport
19
pers),
o
dubiță
(transport
7

pers),
o
mașină
mică
și
un
TIR
(transport
decoruri),
care
vor
avea
locuri
dedicate.
Parcajul
va

fi
realizat
subteran,
nefiind
sufiicient
spațiu
liber
pe
parcelă
pentru
amplasarea
lui

supraterană.

"Art. 13 Înălțimea maximă admisă

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

33

Înălțimea
maximă
la
cornișă
nu
va
depăși
12m,
iar
înălțimea
totală
maximă
nu
va
depăși

16
m,
respectiv
un
regim
de
înălțime
de
(1-2S)+P+3+M
(…);Pentru
clădiri
cu
funcțiuni

deosebtie
și
aflate
în
poziții
urbane
privilegiate,
prin
PUZ
se
pot
stabili
regimuri
de
înălțime

mai mari, fără a depăși 28 m în punctul cel mai înalt."

OBS:
Înălțimea
maximă
recomandată
este
de
12
metri,
aceasta
putând
fi
crescută
până

la 28 în cazul realizării unui PUZ.

"Art. 16
​
​

​
Spații libere și spații plantate

Pe
ansamblul
unei
parcele,
spațiile
verzi
organizate
pe
solul
natural
vor
ocupa
minimum

30% în cazul POT max=40% și 20% în cazul POT max=50%.

Spre
stradă/spațiul
public,
în
zonele
de
retragere
față
de
aliniament
(grădina
de
fațadă),

minim 60% din suprafețe vor fi organizate cu spații verzi."

OBS:
60%
din
lungimea
grădinii
de
fațadă
(prezentă
prin
retragerea
de
3,6
metri
de
la

marginea trotuarului) va fi ocupată de vegetație
​
.

" D.

Indici de ocupare și utilizare a terenului

Art. 18 Procentul maxim de ocupare a terenului:

Pentru parcele comune POT maxim 40%

Pentru
parcele
ce
includ
clădiri
cu
garaje/parcaje
colective
cu
acces
public:
POT
maxim

60%"

OBS:
În
cazul
prevederii
de
parcaje,
procentul
maxim
de
ocupare
a
terenului
crește
la

60%. Acest procentaj poate fi mărit prin redactarea unui PUZ sau PUD.

"Art. 19 Coeficientul de utilizare maxim a terenului:

Pentru parcelele comune: CUT maxim = 1,4

Pentru
parcele
ce
include
clădiri
cu
garaje/parcaje
colective
cu
acces
public:
CUT
maxim

= 2,4"

Extrase din PUG al Timișoarei
​
[9]

4.7.3. Studiu la nivelul clădirii existente

Dimensiunile
propuse
de
teatru
pentru
sala
de
joc,
în
urma
estimărilor
necesarului
de

către
conducere,
sunt
de
20m
x
30m,
cu
o
înălțime
minimă
de
7
metri.
Din
nefericire

structura
în
cadre
de
beton
a
clădirii
de
pe
imobilul
situat
pe
Str.
Cuvin
nr.
2
nu
permite

amplasarea
sălii
propriu-zise
de
spectacol
în
interiorul
acesteia,
singura
soluție
rămănând

alipirea
de
clădirea
existentă
a
unui
paralelipiped
conținând
sala
de
spectacol,
în
restul

clădirii fiind spațiile auxiliare.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

34

Înălțimea
liberă
de
3,70m
la
parter
respectiv
4m
la
etaj
recomandă
clădirea
pentru
a

conține
spațiile
auxiliare,
fiind
suficient
de
înaltă
pentru
a
putea
depozita
decorurile
și
pentru

a se putea amenaja un foaier arătos.

Fațada
clădirii
este
nestructurală,
ea
putând
fi
înlocuită
dacă
se
dorește
cu
vitraje
mai

ample sau o altă stratificație mai eficientă și finisată cu materiale inovative.

Clădirea
are
o
amprentă
la
sol
de
1365
de
mp
și
o
suprafață
construită
totală
de
2500

de mp.(Figura 17, Figura 18, Figura 19)

Figura 17. Plan parter imobil Str. Cuvin nr. 2

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

35

Figura 18 Plan etaj imobil Str. Cuvin nr. 2

Figura 19 Secțiune imobil Str. Cuvin nr. 2

4.8
​
​

​
STUDIUL LEGISLAȚIEI

Categoria de importanță a clădirii:
​
C
​
​
(scor 13 – analiză individuală)

Clasa
de
importanță:
​
II
(încadrându-se
la
categoria
săli
de
spectacole
cu
mai
mult
de
200
de

persoane)

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

36

Având
în
vedere
capacitatea
mai
mare
de
200
de
persoane
ș
i
suprafa
ț
a
alocată
unei

persoane
mai
mică
de
4
metri
pătra
ț
i,
sala
mare
a
teatrului
(20x30m,
250
persoane)
se

încadrează în categoria
​
Sălilor aglomerate
​
​
.

Categoria sălii aglomerate:
​
S1
​
​
(dată fiind func
ț
iunea de teatru dramatic)

Nivelul
de
stabilitate
la
incendiu
a
clădirii
propus:
​
I
​
​
(nivelul
de
stabilitate
al
clădirii
în
caz
de

incendiu
a
sălii
aglomerate
va
fi
minim
II,
altfel
nefiind
admis
nivelul
de
subsol
necesar

parcajelor – se urmăre
ș
te totu
ș
i proiectarea sa cu un nivel de stabilitate la incendiu I)

4.8.1. Rezistența la foc

În
urma
parcurgerii
textului
normativului
P118/2016,
am
extras
următoarele
condi
ț
ii

aplicabile pentru noua clădire a teatrului.

4.8.1.1. Suprafața desfumabilă și suprafața de admisie

La
o
arie
de
600
de
mp,
sala
de
joc
va
avea
nevoie
de
un
minim
de
6
metri
pătrați

(1%
din
600mp)
de
suprafață
desfumabilă
reprezentată
de
trape
de
fum
și
de
3,6
metri

pătrați
(60%
din
suprafata
desfumabilă)
de
aport
de
aer
proaspăt,
reprezentat
de
uși
și

ferestre situate în treimea de jos a clădirii.

Figura 20 Trapă desfumare

Ușile
se
vor
deschide
neapărat
spre
exterior,
pentru
a
preveni
riscul
de
închidere

accidentală în cazul îmbulzirii oamenilor.

4.8.1.2. Rezistența la foc minimă admisă a elementelor constructive

Sala
aglomerată
trebuie
separată
de
celelalte
spa
ț
ii
care
nu
constituie
Săli

aglomerate cu pere
ț
i minim EI180
ș
i plan
ș
ee EI90.

Scena
trebuie
separată
de
alte
spa
ț
ii
în
care
publicul
are
acces
(foaiere,
etc)
prin

pere
ț
i
cu
rezisten
ț
a
minimă
EI180
ș
i
plan
ș
ee
EI90.
Scena
trebuie
separată
de
anexele
sale

prin
pere
ț
i
EI/REI90
ș
i
plan
ș
ee
EI90.
Ușile
care
separă
scena
de
anexele
ei
vor
avea

rezistența
la
foc
EI
​
2
​
45-C5
S
​
m
​
.
Acoperișul
scenei
se
poate
realiza
din
materiale
A1
sau

A2-s1d0, cu rezistența R15.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

37

Cabinele
de
regie,
lumini,
sunet
vor
fi
separate
de
scenă
cu
geamuri
rezistente
la
foc

EI60.

Depozitele
și
atelierele
cu
risc
de
incendiu
vor
fi
separate
de
restul
spațiilor
cu
pereți

EI/REI240.
Golurile
vor
fi
la
dimensiunile
minime
strict
necesare
și
vor
fi
protejate
prin
uși
EI
​
1

90-C5 S
​
m.

Parcarea
trebuie
separată
de
spațiul
sălii
aglomerate
cu
planșee
minim
REI
180
și

pereți EI/REI240. Ușile din pereții de separare ai parcajelor vor fi EI
​
1
​
90-C5 S
​
m.

4.8.1.2. Căi de evacuare necesare în cazul unui incendiu

Sunt
necesare
două
căi
de
evacuare
pentru
sala
aglomerată,
ș
i
câte
două
căi
de

evacuare
pentru
fiecare
spa
ț
iu
de
servire
a
publicului
cu
aria
mai
mare
de
200
de
m2
(foaier,

alimenta
ț
ie,
garderobe
etc.).
Toate
u
ș
ile
de
pe
calea
de
evacuare
vor
fi
orientate
astfel
încât

să
se
deschidă
pe
direc
ț
ia
de
deplasare
spre
exteriorul
clădirii.
Calea
de
evacuare
va
avea

iluminat de siguran
ț
ă pentru evacuare.

Numărul
de
fluxuri
necesare
pentru
sala
aglomerată
este
5,
fiind
admi
ș
i
60
de

utilizatori/flux
de
evacuare
ș
i
fiind
prezen
ț
i
în
sală
250
de
spectatori
plus
un
număr
de
actori.

Pentru
încăperile
teatrului
care
nu
reprezintă
Săli
aglomerate,
capacitatea
fluxului
de

evacuare este 70 de persoane.

Timpii
ș
i lungimile de evacuare se consideră conform tabelului alăturat.

4.8.1.3. Amplasarea mobilierului

Scaunele vor fi prinse între ele în calupuri de câte 5.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

38

Numărul
maxim
de
locuri
pe
un
rând
este
25
în
cazul
evacuării
pe
o
singură
parte
ș
i

40
în
cazul
evacuării
pe
ambele
păr
ț
i.
Evacuarea
se
va
face
numai
perpendicular
pe
rândul

de scaune.

4.8.2. Protectia civilă

Conform
Art.
1.
pct.
d)
din
Hotărârea
guvernamentală
560/2005
este
obligatorie

realizarea
unui
adăpost
de
protec
ț
ie
civilă
pentru
clădiri
de
cultură
cu
aria
mai
mare
de
150

mp
ș
i având subsol.

Necesarul
de
spa
ț
iu
este
de
1m
​
2
​
/
pers
ș
i
2,5m
​
3
de
aer
/
pers.
Numărul
de
persoane

de
adăpostit
=
tot
personalul
+
½
din
nr.
maxim
de
persoane
aflate
în
clădire
temporar.
Nu

vom
lua
în
calcul
angaja
ț
ii
TGST
care
lucrează
la
birouri
deoarece
ace
ș
tia
î
ș
i
vor
păstra

sediul în clădirea din Palatul Culturii.

Nr.
pers.
de
adăpostit
=
84+125=209
=>
209
m
​
2
​
,
522.5
m
​
3
aria
ș
i
volumul
minime
ale

adăpostului de protec
ț
ie civilă.

4.9
​
​

​
STUDIUL ASPECTELOR FINANCIARE

Primăria nu a dat deocamdată o cifră pentru bugetul alocat noii clădiri a TGST.

Sala
Cub
din
Iași,
care
a
câștigat
și
Premiul
Național
pentru
Arhitectură,
a
fost
ridicată

în
8
săptămâni
și
a
costat
doar
250.000
de
euro
(construcția
în
sine,
fără
echipamentele
și

dotările de scenă).

Totuși,
Teatrul
Cub
a
fost
o
mică
hală
de
lemn
și
restaurarea
întregii
clădiri
de
pe
Str.

Cuvin
va
costa
mult
mai
mult.
Un
manager
de
teatru
din
Seattle
scrie
despre
teatrul
său

black box:

"My
building
was
completed
a
little
over
a
year
ago.
It's
about
a
55'x55'
black
box
with

seating
for
200,
dressing
rooms,
small
green
room,
ticket
booth,
concession
stand,
small

costume
store
room
and
a
good
sized
shop
(25'x50),
full
catwalks,
loaded
very
nicely
with

lighting,
sound,
video
gear
and
tools
for
the
shop.
Total
price:
a
little
under
$5
million.
Took

nearly 3 years from early design meetings until completion."
​
[10]

4.10 STUDIUL ACCESIBILIT Ᾰ Ᾰ ȚII

În
ziua
de
azi
este
obligatoriu
ca
tot
ce
construim
nou
să
poată
primi
persoanele
cu

dizabilități
ca
pe
oricine
altcineva.
Îmi
propun
să
accesibilizez
toate
spațiile
teatrului,
atât
cele

pentru
public
cât
și
cele
pentru
personal
(pentru
a
putea
ajunge
la
lucru
în
cazul
unei

accidentări spre exemplu).

În proiect îmi propun:

a)
să evit pragurile și diferențele de nivel acolo unde acest lucru este posibil

b)
să prevăd rampe acolo unde se găsește un calup mic de scări

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

39

c)
să
prevăd
balustrade
speciale
la
urcarea
de
la
un
nivel
la
altul,
care
să
poată
urca

scaunele cu rotile

d)
să acord locuri de stat la spectacol pentru persoane cu dizabilități

e)
să
prevăd,
poate,
un
lift
de
acces
subsol-parter-et
I
care
să
transporte
confortabil

persoanele cu dizabilități din parcare până la etajul I

Concluzii

În
urma
informării
mele,
transpuse
în
acest
studiu
de
fundamentare,
au
rezultat
niște

concluzii
referitoare
la
cum
va
trebui
să
fie
noua
clădire.
Acestea
vor
justifica
deciziile

arhitecturale
care
urmează
a
fi
luate
în
elaborarea
proiectului
pentru
noul
teatru.
Proiectul
de

diplomă va constitui punerea în repertoriul fizic, arhitectural a acestor concluzii.

Strategia de utilizare a spatiului e prezentată in schema de mai jos.(Figura 21)

Figura 21 Strategie de utilizare a spatiului

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

40

Am
realizat
o
listă
de
concluzii
pentru
fiecare
din
spațiile
teatrului
care
urmează
a
fi

proiectat.
Deoarece
toată
partea
administrativă
a
teatrului
rămâne
la
sediul
din
Palatul

Culturii,
aici
nu
vor
exista
birouri.
De
asemenea,
atelierele
(pictură,
tapițerie,
pantofar)
rămân

în
fostul
sediu,
dublarea
lor
aici
necesitând
măriri
de
personal
–
de
aceea,
prezența

atelierelor
în
noua
clădire
e
încă
sub
semnul
întrebării.
Clădirea
nouă
va
conține
spații
de

repetiție, spațiu de joc și spații pentru public.

În
urma
punerii
cap
la
cap
a
informațiilor
din
tema
program,
a
scrisorii
oficiale
către

Primărie
cu
spațiile
cerute
în
mod
expres
(redactate
de
către
director)
și
a
realității
din

spațiile
actuale
ale
TGST
a
rezultat
un
necesar
de
spații;
prevederile
legislative
și
potențialul

spațial al locației date au adăugat caracteristici în plus de bifat pentru fiecare din ele.

a)
​

​
Spațiu pentru repezentații (spațiu scenă+public)

●
suprafață
minimă
20mx30m
și
înălțime
minimă
7m,
și
să
nu
existe

elemente
care
să
obstrucționeze
vederea
(cum
ar
fi
stâlpi),
conform

documentului oficial adresat de dl. director Primăriei;

●
deoarece
structra
clădirii
de
pe
Str.
Cuvin
nu
are
înălțimea
potrivită
și

nici
nu
dimensiunile
respective
în
plan,
spațiul
pentru
reprezentații
va
fi

un
paralelipiped
alipit
acestei
clădiri;
în
restul
clădirii
vechi,
vor
fi

dispuse restul spațiilor;

●
o
sală
tip
black
box,
conform
dezideratului
teatrului,
având
pereții
de
o

culoare neutră, pe care să o preia și mobilierul și restul dotărilor;

●
nu
va
exista
o
scenă
definită,
ci
întreg
tavanul
va
fi
tehnic
iar
scena
se

va
putea
amplasa
oriunde
pe
suprafața
sălii
mari,
în
orice
configurație

de public;

●
să
aibe
minim
două
uși
și
să
fie
asigurate
minim
5
fluxuri
de
circulație;

ușile
se
vor
dispune
în
urma
unui
studiu
al
posibilităților
de
ocupare
a

spațiului
cu
mobilier
pentru
public
conform
mai
multor
tipologii
(italiană,

elisabetană, arenă etc.);

●
mobilierul
să
fie
mobil
(gradenele
și
scaunele
pentru
public)
și
să

existe
un
loc
adecvat
pentru
depozitarea
sa;
scaunele
vor
fi
prinse
în

calupuri.
Se
va
păstra
minim
un
spațiu
pentru
a
primi
o
persoană
cu

handicap,
dar
și
flexibilitatea
de
a
putea
acomoda
mai
multe
persoane

în scaun cu rotile dacă acestea vin la spectacol.

b)
​

​
Cabină sunet și lumini și proiecții

●
Va
fi
un
paralelipiped
situat
la
înălțime
de
aprox
3
m
pe
unul
din
pereții

sălii
mari;
poate
"mușca"
din
sala
mare
sau
poate
fi
parte
din
clădirea

veche,
pe
latura
pe
care
aceasta
se
alipește
de
sala
mare;
cabina
va

comunica cu scena prin geam termopan;

●
Personalul
de
aici
va
avea
un
grup
sanitar
dedicat
situat
la
o
distanță

rezonabilă de mers pe jos.

c)
​

​
Cabină traducere

●
Va
fi
un
mic
spațiu
3×3
m
cu
măsuță
și
geam
cu
vedere
spre
scenă;

poate face parte din sala mare sau din clădirea veche.

d)
​

​
Cabină regizor tehnic

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

41

e)
​

​
Sala de repetiții

●
Va
fi
astfel
dimensionată
încât
să
poată
încape,
pe
cât
posibil,

decorurile
în
ea
=>
va
avea
înălțimea
și
dimensiunile
cât
mai
apropiate

de
cele
ale
spațiului
scenic
(acesta
va
fi
mereu
diferit,
deoarece
nu

este definit – dar se poate aproxima);

●

​
Va fi echipată cu instalații de lumină, sunet și proiecție.

f)
​

​
Magazie de decor

●
Va
avea
suprafața
minimă
200
mp,
conform
documentului
oficial

adresat de dl. director Primăriei;

●
Va
fi
separată
de
scenă
cu
ușă
antifoc,
prin
care
să
poată
trece

elemente
mari
de
decor
(ex.
dimensiunile
ușii
de
la
sediul
actual
–
5

metri lățime, 3 metri înălțime);

●
Va
fi
prevăzută
cu
lift
mare
de
decor
care
duce
la
locul
de
parcare

temporară a TIR-ului de transport decor.

g)
​

​
Magazie de costume

h)
​

​
Magazie de recuzită

i)
​

​
Magazie femeie de servici

j)
​

​
Cabine pentru actori

●
Minim 10 cabine cu dimensiune aproximativă 16 mp/cabină;

●
Să
conțină
măsuțe
de
machiaj
cu
oglindă
pentru
fiecare
artist,
un
cuier

și un dulap cu cheie pentru depozitarea bunurilor personale;

●
Să fie prevăzute cu cabină de duș;

●
Distanța
până
la
scenă
redusă
la
minimul
posibil
și
să
nu
existe

diferență de nivel între cabine și scenă;

k)
​

​
Cabină de machiaj

●

​
Va fi pusă cât mai aproape posibil de scenă;

●
Va avea minimum două scaune de machiaj cu loc suficient în jurul lor;

●
Va
avea
un
mic
sector
de
depozitare
peruci
și
alte
materiale
care
nu

se folosesc în mod curent.

l)
​

​
Cabină pentru mașiniști

m)
​

​
Grupuri sanitare personal

n)
​

​
Hol de intrare

●
Va
avea
o
lățime
suficient
de
mare
încât
să
nu
se
aglomereze
în

momentul
ieșirii
publicului
de
la
spectacol
(spectatorii
vin
pe
rând,
dar

ies deodată);

●
Va fi prevazut cu windfang;

●
Ușa
de
intrare
va
avea
cel
puțin
2,5mx3
m,
conform
documentului

oficial adresat de dl. director Primăriei.

o)
​

​
Casă de bilete

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

42

p)
​

​
Garderobă public

●
Să
fie
loc
în
fața
garderobei
pentru
cei
ce
stau
la
coadă
după

spectacol
să
își
ia
hainele,
și
această
coadă
să
nu
se
intersecteze
cu

spațiul de circulație;

●
Să
aibe
suficient
loc
alocat
încât
oamenii
să
nu
se
îmbulzească
atunci

când se îmbracă.

q)
​

​
Foaier

●
Dimensiune
cca.
150
mp,
conform
documentului
oficial
adresat
de
dl.

director Primăriei;

●
Să se afle în proximitatea barului

r)
​

​
Barul teatrului

●
Punct
focal
important
pentru
dezvoltarea
teatrului;
va
fi
un
spațiu

generos, poate avea și o terasă.

●
Ar
fi
potrivit
în
proximitatea
barului
un
balcon/terasă
care
să
servească

pe
post
de
loc
pentru
fumat,
pentru
ca
fumătorii
să
nu
trebuiască
să

traverseze tot teatrul pentru a fuma în fața acestuia;

s)
​

​
Grup sanitar public

●
Accesabil din foaier

Ca
și
scop
mai
puțin
"fizic",
mi-aș
dori
să
proiectez
o
clădire
care
să
încurajeze

extinderea
comunității
iubitoare
de
teatru
prin
crearea
unui
mediu
care
să
ducă
"discuția
de

după
piesă"
la
prietenii
și
seri
lungi
petrecute
împreună
în
spațiile
teatrului,
acesta
devenind

un incubator pentru cultură.

Cred
că
este
foarte
importantă
interacțiunea
publicului
cu
cei
de
la
teatru,
schimbul

de
idei
dintre
aceștia
fiind
constructiv
și
spectatorul
simțindu-se
parte
dintr-o
comunitate.

Faptul
că
actorii
TGST
sunt
foarte
sociabili
și
petrecăreți,
de
la
mic
la
mare,
oferă
o
mare

deschidere
în
acest
sens:
este
nevoie
doar
de
un
spațiu
unde
să
se
adune
toată
lumea

curioasă de pățaniile din spatele cortinei.

În
final
urmăresc
proiectarea
unui
teatru
cu
o
sală
modernă
și
flexibilă
de
joc
și
cu

niște
spații
pentru
public
care
să
îi
încurajeze
să
rămână
după
spectacol..
și
să
își
cheme
și

prietenii data viitoare.

Neagu Frujina-Ioana

Teatrul German de Stat Timișoara – spațiu alternativ

43

​
​
Bibliografie

[1]
Alexandru
Dabija,
​
Bremen
–
o
nouă
premieră
la
Teatrul
German
de
Stat
​
,
un
interviu

pentru revista Culturaltesc, mai 2015

[2]
Lucian
M.
Vărșăndan,
​
Raport
de
activitate
asupra
managementului
Teatrului
German
de

Stat Timișoara în anul 2015,
​
2016

[3] Ovidiu Drîmba,
​
Teatrul de la origini și până azi
​
, editura Albatros, București, 1973

[4] Gheorghe Vais,
​
Programe de arhitectură
​
, U.T. Press, Cluj-Napoca, 2008

[5]
Cristian
Teodor
Rusu,
​
Proiectul
Teatrului
Total
​
,
lucrare
de
doctorat,
Universitatea

Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2014

[6] Pagina oficială a Teatrului Maghiar Timisoara, secțiunea istoric,
​

​
www.tm-t.ro

[7] Ada Lupu-Hausvater pentru ziarul Banatul Meu,
​
www.banatulmeu.ro
​
, ianuarie 2015

[8] Pagina oficială a Teatrului German de Stat Timisoara, secțiunea istoric,
​

​
www.tgst.ro

[9] Regulament Local de Urbanism, PLANUL URBANISTIC GENERAL TIMIȘOARA, 2013

[10] Richard Marton,
​

​
www.controlbooth.com
​
, 2009