Natura 2000 Si Importanta Pajistilor Naturale în Cresterea Bovinelor din Localitatea Malancrav

BIBLOGRAFIE

CUPRINS

CUPRINS

INTRODUCERE

În condițiile actuale populația caută o alternativă de hrană la ceea ce oferă economia de piață, adică, alimente naturale, obținute biologic, fără adausuri chimice sau aditivi alimentari. Apar tot mai multe cazuri de înbolnăviri din cauza alimentație cu hrană obținută pe scară industrială din centrele mari. O alternativă o oferă produsele tradiționale obținute în fermele mici, de tip familial, alimente mult mai sănătoase pentru organismul uman. De aceea în prezent trebuie încurajați mici producători și sprijinite aceste mici afaceri de familie, fermele de tip familial.

Această lucrare este un model a unei astfel de ferme, și se vrea a fi o prezentare a modului de lucru și de obținere a produselor, într-o fermă de tip familial, ferma [NUME_REDACTAT] din localitatea Mălâncrav, având ca activitate creșterea tradițională a vacilor de lapte.

De asemenea în cadrul lucrării am urmărit tehnologia de creștere și exploatare a taurinelor în ferma tradițională de la țară, prin toate elementele ei: animalele crescute în cadrul fermei, terenul agricol și culturile furajere obținute, ce sunt folosite în hrana animalelor, noțiuni legate de igiena și starea de sănătate, reproducția și condițiile de întreținere.

Lucrarea mai cuprinde modul de valorificare a produselor obținute, respectiv laptele de bovine, transportul la centrul de colectare din localitatea Mălâncrav, buletine de analiză a laptelui și cantitatea și calitatea acestuia provenit din fermă în fiecare lună calendaristică.

De asemenea, în această lucrare se regăsește un studiu amplu asupra impactului agriculturii asupra schimbărilor climatice și faptul ca în ultimii ani concentrația CO2 în aer a crescut, ceea ce a dus la o amplificare a efectului de seră. Creșterea aceasta a concentrației de CO2 în aer și în consecință a temperaturii medii globale este datorită factorului antropic. Conștientizarea fermierilor și informarea lor reprezintă o problemă foarte des întâlnită în țara noastră și necesită o implicare a autorităților competente.

CAPITOLUL I

CREȘTEREA BOVINELOR, IMPORTANȚA ȘI EVOLUȚIA

1.1 IMPORTANȚA CREȘTERII BOVINELOR

Bovinele aparțin marilor ierbivore și ocupă un loc proeminent printre rumegătoare. Totodată creșterea bovinelo ocupă un loc prioritar și în economia producției animale. Importanța creșterii lor este dată de varietatea produselor pe care le furnizează si anume:

-ca produse principale: lapte și carne

-ca produse secundare: piei, gunoi de grajd, etc.

Datorită capacitații lor de a transforma, cu ajutorul sistemului de digestie microbiană, furaje bogate in fibre brute și in materiale balast, în proteina animală de înaltă valoare, bovinele au o mare importanță în hrana oamenilor.

Bovinele nu fac concurență mare omului în ceea ce privește alimentația, așa cum este în cazul suinelor sau găinilor, care sunt mari consumatoare de cereale. Laptele, și în general produsele obținute de la bovine sunt niște componente esențiale pentru viața umană deoarece conțin toate elementele importante vieții. Laptele de vacă este cel mai asemănător cu laptele de mamă pe care îl înlocuiește în alimentația sugarilor.

Un lucru esențial în creșterea bovinelor este acela că (pot)valorifică terenurile (pajiștile) agricole care sunt nefolosite și mai ajută la fertilitatea de lungă durată a solurilor de cultură. Plantele furajere de bază ,ca și gunoiul, exercită o acțiune armonioasă în cadrul unui ciclu diversificat, mărind puterea productivă a întregului organism agricol.

Creșterea bovinelor reprezintă un lucru foarte important din mai multe puncte de vedere si anume: contribuie la creșterea economică, prin folosirea cea mai judicioasă a furajelor fibroase,suculente, și a tuturor produselor secundare ale producției vegetale, dar și prin folosirea rațională a terenului agricol. Creșterea vacilor de lapte contribuie la rentabilizarea creșterii și a altor specii de animale din fermă, prin subprodusele ce rezultă din prelucrarea laptelui.

1.2. SITUAȚIA ȘI EVOLUȚIA CREȘTERII BOVINELOR ÎN LUME/PE GLOB

Creșterea bovinelor, una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului, a evoluat odată cu dezvoltarea societății omenești. Informațiile privitoare la etapele de început ale creșterii bovinelor sunt limitate, rezumându-se la vechi inscripții, desene și picturi executate pe pereții și tavanul unor peșteri, figurine zoomorfe (din lut, os, coarne), dovezi arheologice și paleontologice.

Domesticirea bovinelor s-a realizat atât prin procedee pașnice, animalele înfometate se apropiau de așezările omenești în căutarea hranei așa cum se întâmplă și astăzi în timpul iernilor grele cu cerbul și căprioara, fie prin creșterea puilor în captivitate cât și prin forță , capturarea animalelor tinere și a celor adulte și apoi îmblânzirea treptată a acestora prin înfometare și obișnuirea cu prezența omului. Bovinele au fost domesticite pentru a furniza hrana (lapte, carne) necesară omenirii dar și pentru a desfășura activități gosopodărești ( munca în câmp, trasul la jug, etc.).

Dezvoltarea zootehniei ca știință a fost marcată de înființarea învățământului veterinar (prima școală veterinară s-a înființat în Franța în anul 1763, la Lyon), precum și de apariția unor lucrări de referință în științele biologice, între care cele elaborate de Buffon (1707-1778), Darwin (1809-1882) și Mendel (1882-1884).

Pentru apărarea intereselor crescătorilor de taurine, precum și pentru accelerarea procesului de ameliorare, s-au constituit asociații de crescători pe rase.

În intervalul cuprins între sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XX-lea s-au înregistrat realizări deosebite în plan științific, tehnic și economic. În același interval, dar mai ales după anul 1900, ritmul de creștere al populației umane a fost mult mai accelerat. Aceste premize au influențat pozitiv creșterea bovinelor. S-au inițiat ample studii de fiziologie, alimentație, producerea furajelor, reproducție, zooigienă, genetică și ameliorare, embriologie și biochimie. De asemenea, s-au elaborat metode de cercetare matematică și de statistică biologică cu aplicabilitate în creșterea animalelor. Rezultatele obținute au contribuit la elaborarea unor noi metode și tehnologii de creștere, din ce în ce mai eficiente (CRETA, V., MORAR, R., CULEA, C., 1993).

Creșterea bovinelor este influențată de un complex de factori naturali și socio-economici. Datorită faptului că baza alimentației bovinelor o constituie furajele locale, naturale, creșterea lor este mult influențată de condițiile de climă, sol și de metodele de creștere. Se apreciază că, pe glob, există aproape 1,3 miliarde bovine, cele mai mari concentrări de efective fiind în 7 mari centre importante: America de Nord (S.U.A., Mexic, Canada), Europa și Asia (China, India); America de Sud (Brazilia, Argentina, Columbia), Africa și Australia, [NUME_REDACTAT].

Ca urmare a cererii crescânde de produse de origine animală, efectivele de taurine, în ansamblu pe glob, au crescut în mod continuu. După cum reiese din tabelul 1., ritmul de creștere al efectivelor este foarte diferit, în funcție de factorii naturali și socio-economici.

Din analiza repartiției efectivelor de bovine pe glob rezultă că cele mai mari efective sunt în Asia (circa 30% din efectivul mondial), după care urmează America de Sud (cu aproape 25%). Menționăm însă, că în America de Sud se cresc rase specializate pentru carne, iar în Asia efectivele sunt formate din specii mai puțin productive, comparativ cu taurinele (bivoli, zebu etc.).

Tabelul 1

Evoluția efectivelor de bovine pe continente în perioada 1979-2014

Datele din tabel provin de la DSV și OJCA [NUME_REDACTAT] evoluția efectivelor in perioada 1990-2010 se observă variații foarte mari. Față de o creștere medie de 6,l % pe glob, în unele continente se observă o creștere mai mare a efectivelor (Asia 13,6%; America de Sud 14,7%); în altele, o scădere a efectivelor (Europa cu 9,5%, Oceania cu 7,4%). Reducerea efectivelor în țările dezvoltate, se datorează în principal intensificării procesului de ameliorare și perfecționării metodelor de exploatare, ceea ce a determinat realizarea unor producții medii și globale superioare. [NUME_REDACTAT], luată în ansamblu, producția de lapte a crescut cu aproape 50% în ultimii 20 de ani. În unele țări vest europene, pentru a limita creșterea producției globale, statul sprijină pe acei fermieri care reduc efectivele de taurine, exploatate pentru lapte. Față de o producție medie pe glob de 2099 litri în 1999, în Israel s-a realizat o producție medie de 7594 litri la un efectiv de 106 mii de capete. În același an, în S.U.A, s-a realizat la un efectiv de 10 milioane vaci o producție medie de 6048 litri. Un salt spectaculos s-a realizat în Danemarca unde, în numai 7 ani, producția a crescut, în medie, cu 1 275 litri lapte/cap de vacă.

Realizările în creșterea producției de lapte în țările dezvoltate: se pot observa dacă se compară producția realizată în 1999 cu cea din 2010. În S.U.A., de exemplu, în 1920 s-a realizat o producție medie de 1423 litri lapte, pe cap de vacă la un efectiv de 21.455.000, iar în 1986 producția a ajuns la 6048 litri pe cap de vacă, efectivul fiind de 10.843.000 capete, deci a scăzut la jumătate, iar producția totală de lapte a crescut de circa 4 ori. Se apreciază că în prezent, la nivel mondial există cca. 1,472 miliarde bovine (tab. 1.2), concentrate în 6 mari centre de creștere (fig. 1.1). La sfârșitul anului 1999, cele mai mari efective se găseau în Asia (39,3%) și America de Sud (20,51%), urmate de Africa (13,66%), America de Nord (11,19%), Europa, inclusiv C.S.I. (12,87%), Oceania și Australia (2,47%). Structura efectivului de bovine la nivel global este prezentată în tabelul 1.3.

Tabelul 2

DINAMICA EFECTIVELOR DE BOVINE LA NIVEL MONDIAL

În timp ce în țările dezvoltate producția medie are valori atât de mari, în țările în curs de dezvoltare producțiile sunt foarte mici: Etiopia 220 litri, Kenia 450 litri pe cap de vacă furajată.

În conformitate cu previziunile unor organizații de profil, în deceniile următoare ritmul creșterii demografice umane se va accelera. Ca urmare, cererea de produse agroalimentare pentru hrănirea omenirii va crește în ritm susținut (CULEA, C., 1995). Se apreciază că în aceste condiții, bovinele și în special taurinele, pot contribui la asigurarea și echilibrarea necesarului de produse alimentare la nivel mondial. Sporirea efectivelor de bovine precum și posibilitățile de creștere a productivității acestora sunt influențate, între altele, de condițiile geoclimatice specifice fiecărei zone geografice, de baza tehnico-materială disponibilă, de nivelul consumului intern și de cererea la export pentru producțiile obținute.

Fig. 1.1. Zonele mai importante de creștere a bovinelor

America de Nord (SUA, Canada, Mexic); Europa, [NUME_REDACTAT]; Asia (India, China); America de Sud (Brazilia, Argentina, Columbia); Africa (de Est si Centru-vest); Australia și [NUME_REDACTAT].

Tabelul 3

Structura efectivului de bovine pe glob

(după VELEA C.-1999)

La nivel mondial, în funcție de zona geografică de referință se constată două tendințe mai importante în creșterea bovinelor. Din rațiuni economice dar și ecologice, în țările dezvoltate ale lumii (din America de Nord și Europa), creșterea producțiilor la bovine se realizează pe baza îmbunătățirii potențialului productiv al animalelor, ceea ce a permis reducerea numerică a efectivelor exploatate. În schimb, în țările în curs de dezvoltare (din Africa și Asia), creșterea producțiilor la bovine se realizează în principal pe seama sporirii numerice a efectivelor.

1.3. SITUAȚIA ȘI EVOLUȚIA CREȘTERII BOVINELOR ÎN ROMÂNIA

În trecut, în țara noastră creșterea bovinelor nu s-a bucurat de atenția cuvenită, deși existau condiții deosebit de favorabile. În perioada dintre cele două războaie mondiale, o dată cu înființarea [NUME_REDACTAT] Zootehnic, s-au luat o serie de măsuri pentru stimularea creșterii acestei specii. Sub patronajul I.N.Z. iau ființă sindicatele de creștere ale diferitelor rase de taurine în special în Transilvania, Bucovina și Basarabia asociații cu rol important în ameliorarea efectivelor. Măsurile privind organizarea ameliorării, creșterii și alimentației, au dus la creșterea ponderii raselor ameliorate (Simmenthal, Brună, Roșie), la înviorarea exportului de animale, la creșterea veniturilor crescătorilor, a interesului lor pentru creșterea taurinelor.

Datele statistice din 1938 arată că efectivul de bovine era de 3.653.000 capete, din care efectivul matcă reprezenta 48,9%, asigurând o densitate de 25,2 cap/100 ha teren arabil. Atât densitatea, cât și producțiile realizate pe cap de vacă (9651 lapte) erau cu totul nesatisfăcătoare. În această perioadă majoritatea vacilor erau din rasa locală (Sură de stepă) puțin productivă și erau folosite și la tracțiune, fapt ce explică producțiile medii scăzute. După cel de-al 2-lea război mondial s-au luat o serie de măsuri care au dus la redresarea creșterii taurinelor, în mod deosebit în fermele de stat. Prin politica nerealistă de prețuri și prin micșorarea suprafețelor destinate furajelor, se înregistrează un declin grav al creșterii taurinelor din gospodării particulare, mai ales în ultimele două decenii.

Dacă urmărim dinamica efectivelor, acestea au crescut ajungând la 4.756.000 în 1965, iar producția de lapte a crescut de la 965 1 în 1938 la 1990 1 lapte în 2010. Creșterea producției de lapte se explică, pe de o parte prin ameliorarea efectivelor, prin folosirea la montă a unor tauri cu valoare genotipică ridicată importați din rasele Simmenthal, Schwyz și Friză, prin extinderea însămânțărilor artificiale.

În ceea ce privește evoluția efectivelor și a producției de lapte după 1990 și până în 2010, cifrele date de statisticile oficiale nu pot fi luate în considerare, ca urmare a falsificării datelor la diferite nivele.

Conform ultimelor date statistice, în 2009 efectivul de bovine era de 3.683.000 capete, foarte apropiat de cel existent în 1998. Însă sub aspect calitativ, efectivul actual este superior celui existent în 1998, dovadă fiind producția medie pe cap de vacă furajată de 2305 1 lapte.

[NUME_REDACTAT], în perspectivă, pentru redresarea creșterii taurinelor se impun următoarele măsuri:

dezvoltarea bazei furajere, prin îmbunătățirea și exploatarea rațională a pajiștilor naturale și cultivate, sporirea suprafețelor cu culturi furajere, în special leguminoase,trifoliene și altele cum ar fi sfeclă furajeră etc,până la nivelul țărilor apusene, utilizarea mai bună a resurselor furajere secundare din producția vegetală și industria alimentară;

stimularea creșterii taurinelorîn gospodăriile populației, prin prețuri stimulative, acordarea de credite avantajoase pentru cumpărări de animale de rasă, construcții de adăposturi și achiziționarea de utilaje pentru mecanizarea microfermelor;

îmbunătățirea activității de reproducțiea taurinelor pentru ridicarea calității genetice, procentului de fecunditate și natalitate;

organizarea, în noile condiții, a însămânțărilor artificiale cu material seminal congelat, pentru realizarea în cel mai scurt timp a progresului genetic scontat;

apărarea sănătății taurinelorprin eradicarea principalelor boli contagioase (tuberculoză, leucoză), prevenirea și combaterea sterilității etc.

1.4. SCURT ISTORIC AL ZOOTEHNIEI DIN ROMÂNIA

Primele dovezi arheologice privitoare la creșterea bovinelor pe teritoriul țării noastre datează încă din neolitic (5500-2200 î.Hr.). Diferitele date istorice atestă faptul că geto-dacii erau cunoscuți crescători de taurine (de culoare albă, după cum scrie Varro în opera sa „De rustica”), care erau folosite pentru carne, tracțiune și lapte. Astfel, erau vestite convoaiele ce transportau unele bunuri materiale (grâne, sare, miere, piei) spre vechile colonii grecești de la [NUME_REDACTAT].

Pe timpul stăpânirii romane în Dacia, creșterea taurinelor a cunoscut o perioadă înfloritoare. Au fost introduse reguli de creștere și de igienă privind creșterea și sacrificarea animalelor, respectiv de valorificare a cărnii pentru consum. După retragerea romană (271 d.Hr.) și până în secolul al X-lea, teritoriul țării noastre a fost frecvent invadat de diferite popoare migratoare. Aceste invazii au determinat o stagnare a dezvoltării socio-economice generale și, implicit, a creșterii bovinelor.

În perioada cuprinsă între secolul al XIV-lea (constituirea statelor centralizate [NUME_REDACTAT] și Moldova) și până la sfârșitul secolului al XVII-lea, viața economică avea un caracter predominant agrar. Comerțul cu animale era dezvoltat; informațiile privitoare la acest comerț provin din scrierile lui Visconti – „Forum boarium”, Brașov 1699 și D. Cantemir în „[NUME_REDACTAT]”. Turmele de boi îngrășați erau trimise în [NUME_REDACTAT], Rusia, Ungaria, și chiar mai departe, în Prusia la târgul de la Danzing (Gdansk). În această perioadă se exploatau taurine din rasele primitive (Sură de stepă și Mocănița). Vitele erau întreținute pe pășuni în timpul verii și în adăposturi sumare pe timpul iernii. În aceste condiții performanțele productive pentru carne și lapte erau reduse; în schimb, animalele erau rezistente la îmbolnăviri.

Odată cu secolele XVIII și XIX, și îndeosebi după semnarea Tratatului de pace de la Adrianopol (1824) s-a liberalizat comerțul cu cereale. Ca urmare a acestei liberalizări, uriașe suprafețe de pășuni, fânețe și păduri (aproape 5 milioane ha) au fost transformate în terenuri arabile.

La sfârșitul secolului al XIX-lea suprafața destinată producerii de furaje reprezenta cca. 3% din cea arabilă. Ca urmare a acestei situații, creșterea taurinelor a cunoscut un important regres. Vitele erau hrănite și întreținute în condiții precare ceea ce a condus la reducerea efectivelor și, în multe cazuri, chiar la degenerarea acestora. Sub influența unor mari personalități ale zootehniei românești ([NUME_REDACTAT] de la Brad, 1818-1891; [NUME_REDACTAT], 1867-1922 etc.), care au militat pentru aplicarea cuceririlor științei zootehnice mondiale în creșterea animalelor, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea creșterea bovinelor în România cunoaște un nou reviriment. În această etapă s-au inițiat importurile de vaci și tauri (din Elveția și Austria) aparținând raselor ameliorate, care au fost folosite pentru îmbunătățirea taurinelor locale. Comparativ cu celelalte provincii românești, în Transilvania și Bucovina s-a acordat o atenție mai mare creșterii și ameliorării taurinelor.

În perioada interbelică s-au înregistrat progrese semnificative în dezvoltarea socio-economică a țării și, implicita agriculturii. În anul 1926 s-a înființat [NUME_REDACTAT] Zootehnic (INZ), instituție condusă de Gh. K. Constantinescu (1888-1950), fondatorul geneticii animale în România. S-au înființat asociații de creștere a taurinelor , în special în Transilvania și Bucovina.

Structura efectivului de taurine pe categorii s-a îmbunătățit. Astfel, în anul 1860 vacile reprezentau cca. 29% din efectivul total de taurine, iar în anul 1945, 50%. În același interval de timp s-a îmbunătățit structura de rasă, fiind importate taurine din rase ameliorate (Simmenthal, Schwyz, Pinzgau și taurine roșii). Cu toate acestea, performanțele productive realizate erau reduse, urmare a exploatării taurinelor în condiții necorespunzătoare.

După cea de-a doua conflagrație mondială, în România s-au instaurat relații de producție de tip socialist. Statul a inițiat o serie de măsuri ce vizau sporirea numerică și îmbunătățirea calității efectivelor de taurine. S-au importat tauri, juninci și material seminal, s-au organizat rețele de reproducție și s-a extins acțiunea de însămânțări artificiale și de control oficial a producției de lapte. În plus, s-a extins și dezvoltat rețeaua de școlarizare pentru formarea specialiștilor în creșterea animalelor. Cu toate aceste eforturi, nivelul performanțelor productive și al indicilor de reproducție nu s-a ajuns la rezultatele realizate în țările în care s-a menținut proprietatea privată în agricultură. Între cauzele care au determinat o asemenea situație pot fi menționate următoarele: lipsa unei baze furajere adecvate , la care se adaugă lipsa de cointeresare a celor ce-și desfășurau munca în acest sector de activitate.

În intervalul cuprins între anul 1938 și 1989, efectivul de bovine a crescut permanent. După anul 2000, efectivul de bovine s-a redus considerabil, astfel că la sfârșitul anului 2010 acesta reprezenta cca. 45% din efectivul existent în anul 1989.

CAPITOLUL II

LEGISLAȚIE

2.1 ORDINUL NR.721/18.11.2009

Fragmentele din ORDINUL nr. 721 din 18 noiembrie 2009 arată exact cerințele ce fac referire la calitatea laptelui crud, provenit din ferme.

SECȚIUNEA 1: Obligații ale operatorilor din sectorul alimentar cu responsabilități la nivelul producției primare de lapte crud.

Art. 5

Operatorii din sectorul alimentar care dețin exploatații comerciale de producție a laptelui și care livrează lapte crud de vacă unităților de procesare, prin intermediul centrelor de colectare lapte independente sau integrate, au următoarele obligații:

să comunice imediat către medicul veterinar de liberă practică împuternicit, responsabil cu supravegherea exploatației respective, orice caz de îmbolnăvire sau suspiciune de îmbolnăvire a vacilor de lapte;

să nu livreze la centrele de colectare laptele provenit de la vacile bolnave sau suspecte, aflate sub tratament medicamentos sau în perioada imediată după efectuarea tratamentului;

să asigure condiții igienice în timpul mulsului și să evite contaminarea fizică, chimică sau microbiologică a laptelui crud de vacă;

să se asigure că laptele provenit de la fiecare vacă este verificat din punct de vedere organoleptic și fizico-chimic, iar laptele care prezintă anormalități organoleptice și/sau fizico-chimice nu este livrat la centrul de colectare;

să transporte, imediat după muls, laptele crud de vacă la centrul de colectare și să evite contaminarea fizică, chimică sau microbiologică a acestuia pe timpul transportului;

să se asigure că hrănirea vacilor de lapte se face cu furaje care nu produc efecte negative asupra sănătății acestora și nu afectează calitatea și siguranța laptelui crud de vacă pentru sănătatea consumatorilor;

să asigure echipamente de protecție adecvate pentru tot personalul care efectuează mulsul vacilor, manipulează echipamentele de muls și echipamentele care vin în contact cu laptele crud de vacă;

să elaboreze proceduri de prelevare a probelor și să aplice procedurile de prelevare a acestora în vederea efectuării analizelor de laborator pentru stabilirea criteriilor pentru laptele crud de vacă, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 853/2004 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului, cu modificările și completările ulterioare;

să informeze direcțiile sanitar-veterinare pentru siguranța alimentelor județene, pe raza cărora își desfășoară activitatea. Atunci când laptele crud de vacă nu îndeplinește criteriile prevăzute de legislația în vigoare, respectiv numărul total de germeni/ml la 30°C, numărul de celule somatice/ml, conținutul în reziduuri de antibiotice, și să aplice toate măsurile ce se impun, în vederea corectării situației;

să dețină facilități necesare mulgerii separate a vacilor bolnave sau suspecte, aflate sub tratament sau în perioada de așteptare după administrarea tratamentului medicamentos;

producția de lapte crud și livrarea acestuia la procesare conform cu standardele [NUME_REDACTAT];

să asigure facilitățile necesare stocării produselor medicinale veterinare și să dețină evidențe stricte privind cantitățile de substanțe medicamentoase utilizate, precum și un registru în care vor fi înscrise, de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit, responsabil cu supravegherea exploatației comerciale de producție a laptelui, toate tratamentele administrate vacilor de lapte și timpul de așteptare după efectuarea acestora.

2.2. MASURA 211 – „SPRIJIN PENTRU ZONA MONTANĂ DEFAVORIZATĂ”

APLICABILITATE:

Unitățile administrativ teritoriale (UAT*) situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m, limiteleacestora fiind acelea aleblocurilor fizice care aparțin de aceste UAT-uri .

Unitățile administrativ teritoriale situate la altitudini medii între 400-600 m și care au o pantă medie egalăsau mai mare de 15%,limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice care aparțin de aceste UAT-uri.

BENEFICIARI ELIGIBILI:

Fermierii care utilizează terenuri situate în unitațile administrativ-teritoriale din [NUME_REDACTAT] Defavorizată.

Fermierii se angajează că vor continua activitățile agricole timp de 5 ani de la data efectuării primei plățiaferente acestei măsuri, că vor respecta pe toată suprafața agricolă a fermei și pe toată durata angajamentului.

CRITERII DE ELIGIBILITATE:

Numai parcelele cu suprafață minimă de cel puțin 0,3 Ha, iar suprafața agricolă a fermei sa fie de minim1 Ha. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole și arbuștilorfructiferi suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 Ha.

NIVELUL SPRIJINULUI:

Plăți anuale fixe pe hectar de teren agricol utilizat situat în cadrul zonei montane defavorizate.Valoarea plății este de 50 euro/ha în funcție de suprafața.

2.3 POLITICA AGRICOLĂ  COMUNĂ  (PAC)

Politica agricolă a Europei se decide la nivelul UE de către guvernele statelor membre  și este pusă în aplicare de către statele membre.

[NUME_REDACTAT]  Comună  este una dintre primele politici comune ale [NUME_REDACTAT], fiind fundamentată pe principiile pieței unice, preferinței comunitare, favorizarea consumului de produse originare din [NUME_REDACTAT] și al solidarității financiare, măsurile comune sunt finanțate dintr‐un buget comun. Agricultura a fost domeniul pentru care s‐a prevăzut aplicarea unei politici comune încă  din primele etape ale construcției europene. PAC urmărește sprijinirea veniturilor agricultorilor, încurajându‐i totodată să  producă mărfuri de înaltă  calitate cerute de piață și să  găsească  noi modalități de a‐și îmbunătăți activitatea, precum sursele ecologice regenerabile de energie.

[NUME_REDACTAT]  Comună  s‐a dorit a fi   soluția pentru atingerea a trei categorii de obiective:  

economice – promovarea progresului tehnic, alocarea optimă a resurselor, creșterea producției;

sociale – nivel de viață echitabil pentru agricultori, prețuri rezonabile pentru consumatori

politice – garantarea securității alimentare.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], țările membre și-au dorit atingerea următoarelor obiective:

creșterea productivității în agricultură, promovarea progresului tehnic, asigurând dezvoltarea rațională  a producției agricole  și utilizarea optimă  a factorilor de producție, îndeosebi a muncii;

asigurarea unui nivel de viață echitabil populației agricole, în special prin ridicarea venitului individual al celor ce lucrează  în agricultură;

stabilizarea piețelor;

garantarea securității în aprovizionare;

asigurarea de prețuri rezonabile pentru consumatori.

Obiectivele politicii de dezvoltare rurală, definite în [NUME_REDACTAT] nr. 1257/17 mai 1999 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurală, sunt:

Ameliorarea exploatațiilor agricole

Garantarea siguranței  și calității produselor agricole

Asigurarea unor niveluri stabile  și echitabile ale veniturilor fermierilor

Protecția mediului

Dezvoltarea de activități complementare  și alternative generatoare de locuri de muncă, pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole și a întări substanța economică și socială a zonelor rurale

Îmbunătățirea condițiilor de muncă  și viață  în zonele rurale  și promovarea  șanselor egale.

Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurală, definite în același regulament, sunt:

Principiul multifuncționalității agriculturii, în sensul unei interpretări mai largi acordate activităților agricole, în plus față  de rolul tradițional de furnizor de produse agricole

Principiul abordării multisectoriale  și integrate a economiei rurale, în sensul diversificării activităților și creării de surse suplimentare de venit

Principiul flexibilității financiare în sprijinirea dezvoltării rurale, în sensul descentralizării deciziei, subsidiarității, și implicării partenerilor locali

Principiul transparenței în elaborarea programelor de dezvoltare rurală, bazat pe simplificarea legislației.

CAPITOLUL III

DESCRIEREA ZONEI DE STUDIU, LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

3.1 AȘEZARE GEOGRAFICĂ A LOCALITĂȚII MĂLÂNCRAV

Mălâncrav este o localitate din [NUME_REDACTAT], situată la o altitudine de 527 metri deasupra nivelului mării și are o populație de 1,300 locuitori.

[NUME_REDACTAT], împreună cu localitațile [NUME_REDACTAT], Roandola și Florești face parte din comuna Laslea. Limitele comunei Laslea sunt reprezentate în est de comuna Daneș, aflată în județul Mureș; în sud de comuna Iacobeni și de orașul Agnita; în vest de comuna Biertan, iar limita nordică, nord-vestică este reprezentată de comuna Hoghilag. Coordonatele geografice sunt 46 grade 13 minute latitudine nordică, 24 grade 39 minute longitudine estica.

Fig. Ortofotoplan zona Mălâncrav (google earth)

3.2 ISTORICUL LOCALITĂȚII MĂLÂNCRAV

Prima atestare documentară a localitații Mălâncrav datează din anul 1305 când a fost făcut un contract de partaj între mai mulți membri ai familiei Apafi,Malincravul fiind parte al feudei lor si resedinta nobililor maghiari.. Mai sunt amintite localitățile [NUME_REDACTAT], Stejăreni, Criș, Florești care sunt situate tot pe domeniul grofului Apafi.

În anul 1322 în fața conducerii teritoriale se judecă diferiți nobili pentru domeniul Mălâncravului, Laslea, Florești, [NUME_REDACTAT].

În 1340 Adunarea provincială a celor 7 scaune din Sibiu recunoaște dreptul de proprietate familiei Apafi asupra satelor mai sus menționate.

Până în anul 1848 au loc o serie de evenimente care își vor lăsa amprenta asupra localității și asupra locuitorilor acesteia. În acest an are loc răscoala țăranilor care distrug o parte al clădirilor nobiliare.

În decursul anilor s-au încercat unele reforme administrative, astfel în împărțirea din 1968 a fost creat județul Sibiu în actuala sa formă iar localitățiile Mălâncrav, Florești, Roandola, [NUME_REDACTAT] au fost arondate comunei Laslea.

3.3 RELIEFUL LOCALITĂȚII MĂLÂNCRAV

Constituția geologică din zona Mălâncrav se încadrează structural în [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], alcătuit în jumătateasa nordică din formațiuni pliocene, alcătuite din marne și nisipuri (panoniene) care ating peste 600 de metri grosime. Orizonturile de nisip conțin importante intercalații de gresie fie ele stratificate, fie discoidale reprezentând una din principalele materiale naturale de construcție folosite din cele mai vechi timpuri. De condițiile tectonice și litologice, alternate de nisipuri, roci gazeifere și marne se leagă gazul metan localizat în campul gazeifer de la localitatea învecinată [NUME_REDACTAT].

Constituția geologică și litologică a reliefului a dat naștere la două forme de relief: una înaltă reprezentată de dealuri, cel mai înalt fiind Dl. Făget (683,4m) și una joasă sub formă de depresiuni intradeluroase străbătută de parâul Mălâncravului. [NUME_REDACTAT] se remarcă printr-o dezvoltare a reliefului structural, datorat mai multor monoclinuri și mai puțin succesiunii de anticlimat și linii ale căror flancuri sunt mai ușor înclinate. Lipsa unor straturi dure care să se dezvolte pe arii întinse justifică și lipsa suprafețelor structurale tipice, astfel specificul formelor naturale este disimetria, adică formarea unor fronturi de coaste păstrate mult mai bine în depozite nisipo-gazoase ale potențialului din jumătatea nordică a podișului cum este domul [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] este legată structural acestui relief tipic de podiș cu dealuri a căror culmi prelungite se desfășoară pe nord-sud, formate de văile afluente ale [NUME_REDACTAT] direcționate aproape paralel și care au dezvoltat bazinul hidrografic, mutând cumpăna de ape spre sud în favoarea [NUME_REDACTAT].

Figure 1. Panorama reliefului din zona Mălâncravului (imagine orig.)

Teritoriul din raza localității Mălâncrav se află pe o treaptă hipsometrică cuprinsă între 400 m și 600 m. Exemplele din treapta hipsometrică sunt reprezentate de dealurile: Făget (684 m), Hulă (663 m) care formează interfluviul major dintre [NUME_REDACTAT], Hârtibaci și dealurile: Curmătură (634 m), Crucii (602 m) și Dl. Seci (644 m).

Pantele înregistrează în general valori ridicate în funcție de fragmentare, de roci, de structura pe coaste, adâncituri de desprindere, frunți de terase, înclinarea depășește 25-30 de grade, restul versanților situându-se între 10-25 de grade, iar luncile sub 10 grade. Interfluviul major dintre [NUME_REDACTAT] și Hârtibaci are orientare spre direcția est-vest, fiind cel mai extins și cel mai înalt, aici se găsesc cele mai mari înălțimi ([NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT]), a căror culmi prelungite și rotunjite, cu vârfuri înalte sunt delimitate de versanți cu pante accentuate. Din acest interfluviu major se desprind interfluviile culmilor care delimitează localitățiile una de cealaltă de la est la vest. Interfluviul situat între râul Mălâncrav și Haivale este orientat spre nord-sud și se desfășoară pe o lungime de circa 6 km, aproape de confluența râului Haivale cu râul Mălâncrav și o lățime de 1,5 km în sud și 250 m în nord, având altitudini de 500-600 m cele mai înalte fiind de 634 m în [NUME_REDACTAT]. Culoarele de vale longitudinale sunt paralele cu direcția de desfășurare a culmilor deluroase formând areale depresionare largi delimitate de dealurile înconjurătoare.

Culoarul râului Mălâncrav are o deschidere largă, cu o vale asimetrică pe stânga unde prezintă o terasă cvasi-orizontală cu o lățime de cca. 150 m pe o lungime de cca.3 km, de unde prezintă o asimetrie de dreapta, în acest sector altitudinea este de peste 400 m.

Fig. 2. Relief zona Mălâncrav (foto. orig.)

3.4. CARACTERISTICI PEDOCLIMATICE ALE LOCALITĂȚII MĂLÂNCRAV

Solul, principala resursă naturală de mii de ani,este un sistem integrat în ecosistemele terestre, totodată structurat, poros, hidrofil și polidispers este alcătuit din componente minerale și organice. S-a format în urma interacțiunii dintre litosferă, hidrosferă, atmosferă și biosferă. Componeta minerală împreună cu cea organică formează partea solidă a solului, alcătuită din minerale primare și secundare care își au originea în rocile litosferei. Solul, se formează pe seama rocilor mame, datorită unor procese complexe determinate de condițiile de mediu, rolul principal avându-l clima, vegetația și microorganismele. Principalele procese ce duc la diferențierea pe adâncime a solului și diferențierea fiecărui orizont sunt procesele de acumulare a humusului (bioacumularea) și procesul de aluviere.

Materialul parental care a stat la baza formării solurilor din jumătateanordică a podișului Hârtibaciului îl reprezintă rocile sedimentare formate din nisipuri, pietrișuri, marne și argile.

Fig. 3.Sedimentarea solului (foto. orig.)

Clima este temperat-continentală cu nuanțe climatice în funcție de particularitățile reliefului. Avem de-a face cu un climat blând, cald și uscat deoarece zona Mălâncravului este o zonă de deal și podiș. Media anuală a temperaturii din zonă este de 8,7 ̊ C.

3.5 VEGETAȚIA ȘI FAUNA LOCALITĂȚII MĂLÂNCRAV

3.5.1.VEGETAȚIA SPECIFICĂ LOCALITĂȚII MĂLÂNCRAV

În localitatea Mălâncrav predomină pădurile, dar acum, după atâția ani nu se mai prea poate spune acest lucru din cauza intervenției umane, care a modificat peisajul, de-a lungul timpului, în mod radical prin defrișarea în masă a multor păduri fără a se gândi la consecințe.

Peisajele semi-naturale sau antropice prezintă deseori o biodiversitate mai pronunțată sau bogăție mai naturală decât zonele sălbatice și sunt la fel de important de conservat.

Diversitatea de specii pe raza localițății Mălâncrav este una destul de bogată. Datorită multitudinii de specii de plante, insecte, animale și a peisajului natural rămasîn mare parte intact așa cum l-au realizat strămoșii noștri, rezultă includerea zonei în ariei protejată SIT NATURA 2000. Putem spune că avem și un reprezentant al acestei arii protejate și anume un fluture, numit albăstrelul transilvan. [NUME_REDACTAT] esteinclus și în harta zonelor defavorizate de munte.

Vegetația este bine reprezentată printr-un numar mare de specii de arbori:

gorun (Quercus petraea)

stejar (Quercus robur)

carpen (Carpinus betulus)

fag (Fagus sylvatica)

salcie (Salix sp.)

Fig. 4. Pășune bovine 2014 (foto. orig.)

Tot pe meleagurile din zona Mălâncravului întâlnim și specii de ciuperci atât comestibile dintre care amintim ciuperca de câmp (Agaricus arvensis), limba boului (Fistulina hepatica), etc., cât și specii de ciuperci necomestibile . Tot în zonă se mai întâlnesc specii de licheni și mușchi.

Plantele superioare sunt în număr destul de mare, dintre care amintim:

răculețul (Polygonum bistorta)

floarea cucului (Lychnis flos-cuculi)

urzica (Urtica dioica)

sânziana de grădina (Solidago gigantea)

ceara albinei (Asclepias laciniata), etc.

Fig.5.Pășune și fâneață 2014 (foto. orig)

Iarba câmpului (Agrostio stoloniferae) și târsa (Dechampsietum caespitosea) sunt covorul de vegetație pe timpul verii, alături de alte specii dintre care amintim:

sclipeții (Potentilla erecta),

sânziene (Galium verum),

gălbenele (Lysimachia vulgaris),

rogoz (Carex elata), etc.

păiuș roșu (Festuca rubra)

păiuș de livadă (Festuca pratensis)

trifoi (Trifolium sp.)

ghizdei (Lotus corniculatus), etc.

3.5.2. FAUNA SPECIFICĂ LOCALITĂȚII MĂLÂNCRAV

Pe raza localității se găsesc specii caracteristice de mamifere din Transilvania. Putem aminti câteva dintre acestea: ultimele populații de lupi și urs brun care au supraviețuit în Europa depresionară,porcul mistreț care se întâlnește în toate zonele împădurite, la fel avem și cerbul carpatin dar și pisica sălbatică. Căprioara și iepurele sunt comune și se întâlnesc frecvent în pajiști.

Pădurile de foioase sunt adevărate cuiburi pentru multe specii de păsări cântătoare cum ar fi speciilecomune ca: măcăleandrul, sturzul cântător, mierla, silvia cu cap negru, pitulicele, pițigoiul mare și albastru, țicleanul, huhurezul și multe alte specii de ciocănitoare dar și diferite specii de ciocârlii de câmp.

Zona, este una spectaculoasă și din punct de vedere a observației fluturilor deoarece populațiile unor specii care în [NUME_REDACTAT] se află pe cale de dispariție sau au dispărut deja, sunt bine reprezentate în zona Mălâncravului.

3.6 RESURSELE NATURALE ȘI ECONOMICE ALE LOCALITĂȚII MĂLÂNCRAV

Agricultura este înca destul de bine dezvoltată fiind o importanta sursă de venit, prin cultivarea plantelor, în general a cerealelor, porumb, cartof și alte leguminoase. Se regăsesc aici terenurile cu înaltă valoare naturală.

Zootehnia are un rol principal în comunitatea rurală mai ales în localitatea Mălâncrav. Majoritatea localnicilor având în gospodăria proprie animale pentru hrană. Patrimoniul zootehnic este constituit prin creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor, păsărilor domestice, cabalinelor, caprinelor și aiepurilor.

Agroturismul este și el bine reprezentat deoarece în localitate sunt mai multe pensiuni agroturistice, unele apartinând [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], patronată de apropiați ai familiei coroanei britanice și un conac restaurat de aceeași fundație. Funcționează și acesta ca pensiune.

Pomicultura este reprezentată printr-o plantație de meri din care se fabrică suc BIO. Aceasta se află în localitate și este sub gestiunea fundației MET.

Patrimoniul cultural-Biserici, [NUME_REDACTAT].

Patrimoniul natural.

Meșteșugărit(țesutul manual, prelucrarea lemnului manual)

Comerț (tâmplărie, fabrică de suc BIO, diverse firme cu afaceri)

CAPITOLUL IV

REȚEAUA NATURA 2000 ȘI IMPORTANȚA PĂȘUNILOR NATURALE ÎN CREȘTEREA BOVINELOR DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV

Natura 2000 se administrează în baza principiilor unei dezvoltări durabile. Scopul acestei rețele este acela de a găsi soluții pentru a permite desfășurarea activităților economice simultan cu protejarea biodiversității in Europa, și nu acela de a interzice aceste activități.

Suprafața totală a propunerilor de situri Natura 2000 (pSCI + SPA) reprezintă 17,84% din suprafața țării. O bună parte din aceste situri se suprapun peste ariile naturale protejate de interes național (parcuri naționale, parcuri naturale și rezervații).

Conform articolului 6 din [NUME_REDACTAT] / articolul 28 din OUG 57/2007 , România ca stat membru trebuie să asigure în cazul siturilor Natura 2000 următoarele:

Evaluarea impactului asupra mediului a oricăror planuri și/sau proiecte susceptibile să afecteze starea de conservare a speciilor și habitatelor pentru care situl a fost desemnat;

Stabilirea de măsuri compensatorii pentru planurile/ proiectele care au un efect negativ asupra mediului și pentru care nu există soluții pentru reducerea efectelor (interes public major, inclusiv rațiuni socio-economice);

Stabilirea măsurilor de conservare necesare implicând, dacă este cazul, planuri de management adecvate specifice siturilor sau integrate în alte planuri de management;

Implementarea măsurilor de conservare prin implementarea planurilor de management sau contracte de management cu proprietarii. În cazul habitatelor sau a speciilor prioritare, un plan sau proiect cu potențial impact asupra acestora se poate aproba doar dacă este legat de sănătatea sau siguranța populației sau are consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu.

Monitorizarea „stării de sănătate” a habitatelor, și în special a habitatelor Natura 2000a devenit o cerință obligatorie odată cu aderarea României la [NUME_REDACTAT] și implementarea [NUME_REDACTAT] 2000 în țara noastră. Dată fiind lipsa de experiență în domeniul monitoringului ecologic, elaborarea unui ghid metodologic, chiar și pentru un singur tip de habitat, devine nu numai necesar ci și obligatoriu.

O definiție a monitorizării ecologice este dată de către Hellawell (1991 Hill et al. 2005), monitorizarea fiind considerată „observații intermitente(regulate sau neregulate) realizate pentru a determina mărimea deviației față de un standard predefinit sau gradul de deviație de la niște rezultate așteptate”.

Întreaga zonă a Mălâncravului este inclusă în aria protejată SIT NATURA 2000- PODIȘUL HÂRTIBACIULUI.

4.1. IMPORTANȚA PĂȘUNILOR NATURALE ÎN CREȘTEREA BOVINELOR

Pajiștile uscate și umede din zonă diferă ca aspect, și compoziție (floristicăsau faunistică ).Pajiștile uscate apar cu precădere pe panteleabrupte și însorite.

În data de 03-04 iunie, împreună cu studenții anului IV IPMA și cadrele didactice:[NUME_REDACTAT] Univ. Dr. Maria-Mihaela ANTOFIE și [NUME_REDACTAT] Univ. Dr. Ing. Cristina MOISE s-a realizat o ieșire în teren pe meleagurile satului Mălâncrav, mai exact în zonaunde este considerată de pășunat care este închiriată de [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], din care face parte și ferma familialăRoth Rolf. Scopul acestei ieșiri a fost acela de inventarierea stării pășunii. În acest sens s-a realizat un reveleu botanic pentru identificarea speciilor de plante rezidente.

Hrănirea animalelor în această zonă se realizează prin pășunat pe o suprafață de 250 Ha.

În acest sens au fost identificate în teren următoarele specii ierboase: firuța, păiușul, colilvia, ostiga, iarba câmpului, coada șoricelului, măcrișul, traista ciobanului, clopoței, patlagină, bănuței, trifoi, lucernă, ghizdei, vulturică, sorbestrea, cimbrișor, precum și tufișuri pitice de păducel datorate pășunatului. Alături de aceste specii de plante au fost identificate și niște insecte printre care menționăm albăstrelul (și planta gazdă sorbestrea) și fluturașul purpuriu (și plant gazdă, specii de rumex), protejate prin directiva Habitate, anexa II.

În zona forestieră predomină pădurile de fag, amestecate cu carpen, frasin, paltin, tei, etc., pe alocuri apare stejarul, carpenul și fagul mai mult în zona de pajiște. Integrate apar pâlcuri compacte de salcâm.

Se pot trage următoarele concluzii: gramineele sunt cele care predomină în această zonă față de leguminoase, ceea ce demontrează lipsa fertilizării. În acest sens structura floristică este similară ca și compoziție pășunilor semi-sălbatice. Peisajul este în mod tipic mozaicat: pădure și pajiște / pășune

Pășunile naturale și semi-naturale reprezintă cea mai ieftină sursă pentru asigurarea hranei erbivorelor în timpul perioadei de vegetație, având multiple avantaje cereies din efectele favorabile atât asupra animalelor, cât și asupra pășunilor în relația sol – plantă – animal.

Pe pășunatul folosit, nu pășunează numai de o vacă pe hectar, prin acest sistem de pășunat se elimină supraîncarcarea pășunatului.

Pășunatul arecele mai favorabile efecte asupra sănătății, producției și reproducției animale. Deplasarea animalelor pe pășune, sub acțiunea razelor solare, în aer curat, determină fortificarea organismului și menținerea acestuia într-o stare de sănătate perfectă, prevenind îmbolnăvirea, mai ales la exemplarele tinere.

Pășunatul liber, reprezintă metoda prin care animalele pasc șicirculă în mod liber pe toată suprafața pășunii, întreg sezonul de pășunat neîntreruptde primăvara până toamna. Varianta tradițională a acestei metode este numităpășunatul liber-extensiv, cu lipsa unor lucrări minime de îngrijire sau a unei corelăriîntre capacitatea de producție a pășunii și încărcarea acesteia cu animale.

CAPITOLUL V

RASELE DE BOVINE CRESCUTE ÎN FERMA FAMILIALĂ ROTH ROLF, DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

În ferma noastră se cresc în mod special bovinele pentru producția de lapte,dar și un număr mai mic de tauri (5-7) pentru carne, fie pentru vânzarea la abator fie pentru consumul propriu.

5.1 RASA BĂLȚATĂ ROMÂNEASCĂ

[NUME_REDACTAT] Românească a fost declarată în anul 1959, după o lungă perioadă de absorbție a trăsăturilor din rasa Simmental din care au rezultat trăsături noi. Este rezultatul încrucișărilor de absorbție al taurinelor Sură de stepă cu Simmental. Importurile de taurine din rasa Simmental s-au făcut, la început, în zona Rădăuți-Suceava, apoi (1882) în: zona Mediașului, Sighișoarei și Lugojului, iar din 1900 în zona Odorheiului. Bălțata românească a dobândit rapid popularitate, reprezentând în anul 1955, 37% din numărul de bovine din România, iar in anul 1969 a ajuns la 44% din numărul total de bovine. Ea fiind o rasă crescută în mare parte pentru producția de lapte dar și pentru producția de carne.

Culoarea vacilor din rasa [NUME_REDACTAT] este galben/alb cu roșu, capul și partea de la genunchi până la copite fiind în mare parte de culoare albă. Apariția unor zone pigmentate pe cap sunt trasături specific ale acestei rase.

Trunchiul vacii este trapezoidal sau dreptunghiular, este lung, larg la exemplarele foarte reușite. Defectelecare apar cel mai frecvent sunt defecte ale ugerului cum ar fi asimetria, sferturile posterioare mai voltate decât cele anterioare. Țesutul glandular dezvoltat, membre lungi, puternice, drepte, cu aplomburi, în general, corecte și mușchi bine dezvoltați. Pielea este de calitate bună, densă si cântărește in medie 40 kilograme la vacile adulte. [NUME_REDACTAT] poate să depășească 600 kg (caz mai rar întîlnit). Producția de lapte a unei vaci din rasa [NUME_REDACTAT] în ferma proprie fiind de 2900-3600 de litri pe an și cu o grăsime care variază în funcție de mai mulți factori (baza furajeră, clima, lumina, apa, etc), fiind 3,2 % cel mai slab procentaj de grăsime iar cel mai ridicat fiind 4,4 %.

Figure 6. Efectivul de bovine (imagine orig.)

În ceea ce privește producția de carne, rasa se remarcă prin însușiri favorabile. Tineretul mascul realizează sporuri medii zilnice de 0,9- 1,2 kg, cu un consum specific de 5,2-6,5 U.N./kg (depinde foarte mult de sistemul de îngrășare folosit). La 13-15 luni pot realiza mase corporale de 450-500 kg.

Fig. 7.[NUME_REDACTAT] Românească (foto. orig.)

5.2 RASA HOLȘTEIN FRIZE

Formată în câmpiile joase din nord-vestul Europei în special în Olanda, provine din vechile populații locale bălțată alb cu negru, supuse unei selecții severe pentru producția de lapte. Această rasă se poate lăuda cu o diversitate de denumiri diferite, precum: Friză olandeză, Holștein-Friză canadiană, [NUME_REDACTAT] americană, Ostfriză, Friză britanică, Friză israeliană, etc., cu o capacitate de adaptare deosebită. Taurinele bălțate cu negru s-au răspândit în întreaga lume. Se consideră că efectivul actual ar reprezenta 35-38% din totalul efectivului taurin de pe glob. În unele țări reprezintă aproape întregul efectiv, ca de exemplu: în Olanda 98%, Danemarca 70%, S.U.A. peste 90% din efectivul raselor pentru lapte; de asemenea, în [NUME_REDACTAT], 75% din rasele pentru lapte, în Japonia, Franța 26% din efectiv, în Polonia 70% .

[NUME_REDACTAT] Frize are o conformație armonioasă, piele subțire, moale, și ușor detașabilă. Capul este fin, uscățiv, expresiv, proporțional dezvoltat, cu gât relativ subțire, bine prins de cap și trunchi; trunchiul lung, larg și adânc linia superioară dreaptă și orizontală; crupa largă și pătrată. Formatul corporal este dreptunghiular, cu profil trapezoidal. Membrele sunt puternice și au aplomburi corecte.Ugerul este voluminos, corect prins, extins bine antero-posterior, sferturile simetrice, mameloanele de mărime potrivită. Cu toate ca această rasă este crescută pentru producția de lapte, este și o rasă destul de masivă, având o talie de 1,35 m și o greutate corporală care poate depăși 600 kg.

În selecția realizată pentru formarea acestei rase s-a urmărit producția ridicată de lapte și adaptarea rasei la mulsul mecanic (mulsul mecanic a fost introdus la începutul formării acestei rase). Amelioratorii au încercat pe cât posibil să facă schimbări cât mai puține în mediul înconjurător pentru a fi cât mai aproape de condițiile naturale. Totdeauna s-au folosit mijloacele cele mai simple și ieftine. Toate acestea au dus la formarea unei rase care nu are nevoie de condiții speciale de întreținere și este ușor de adaptat la condițiile climatice. Din punct de vedere nutrițional necesită condiții de întreținere bune datorită genotipului care a fost orientat spre o digestie activă și o producție cât mai mare de lapte. Dacă condițiile nutriționale nu sunt asigurate, își va pierde condiția fizică, capacitatea de reproducție și nu în ultimul rând va scade producția de lapte (este o rasă care se „sacrifică”). Indicele de reproducție se poate ameliora cu o furajare uscată adecvată deoarece deficiențele nu au o bază genetică și se datorează dereglării metabolice apărute ca urmarea a superproducției lactate. Producția de lapte ajunge undeva la 4000-4500 l/an în ferma proprie și cu o grăsime suprinsă între 3,4% și 4,2%. În comparație cu rasa [NUME_REDACTAT] este mai bună pentru producția de lapte rasa [NUME_REDACTAT].

5.3 RASA BRUNĂ

S-a format în urma încrucișărilor de absorbție a rasei Sură de stepă și Mocănița cu rasa Schwyz adusă în zona Sighetului încă din anul 1881, de către Muncitorii forestieri, din Austria și Germania. La început încrucișările s-au făcut întâmplător, nedirijat. Între anii 1897-1900 s-au importat taurine Montafon din Germania, Allgau și Inthal din Austria, după 1900 s-au importat noi effective de Schwyz din Elveția. Un rol important în răspândirea rasei în sudul țării (regiunea Subcarpatică) 1-a avut tamazlicul de la Runcu înființat în 1907.În zona Maramureșului rasa s-a extins tot mai mult, astfel că, după primul război mondial, efectivul de taurine din această rasă și metișii au ajuns să fie de 45% în zonă.

Este o rasă mult mai omogenă decât [NUME_REDACTAT]. Se încadrează în tipul mixt de producție lapte-carne. Talia măsoară 1,24-1,30 m, cu o masă corporală de 450-600 kg la vaci și 800-900 kg la tauri.Constituția animalelor este de tip fin-robustă, temperamentul vioi, comportamentul blând. Dezvoltare corporală proporțională, adâncimi mari, talia și masa corporală mijlocie. Culoarea este brună, cu diferite nuanțe, de la șoriciu-argintiu la brun-negricios. Are caracteristic un inel de culoare mai deschisă în jurul botului, pe linia spinării, pe partea interioară a membrelor și pe uger. Capul este scurt, larg și expresiv, cu linia superioară dreaptă, uneori oblică postero-anterior, trunchiul lung, adânc și destul de larg, abdomenul bine dezvoltat, crupa largă dar pătrată iar membrele scurte și puternice. Ugerul, prezintă o formă și o dezvoltare variabilă, este bine prins, cu însușiri bune pentru mulsul mecanic. Producția medie de lapte la propria fermă este cuprinsă între 2600-3000 litri/an,remarcabil mai scazută decât la [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] iar grăsimea fiind în medie de 3,3 %.

5.4 RASA BLANC BLUE BELGE

A fost creată în Belgia, prin infuzie de la Shorthorn.

Ameliorarea și consolidarea rasei s-a conturat cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În tot acest timp s-a făcut o selecție de aptitudini cât mai bune pentru producția de carne. În ani 1950-1970 s-a produs orientarea decisivă a acestei rase în ceea ce privește producția de carne.

Aspectul exterior este specific raselor de carne având trunchiul masiv, foarte voluminos, excepțional de bun, cu lungimi și adâncimi foarte reprezentative raselor de carne. Culoarea acestei rase prezintă trei fenotipuri: alb complet, bălțat cu negru și bălțat cu albastru. Suportul mediu zilnic depășeste 1 kg dacă se respectă o rație echilbrată a furajelor.

Taurii din această rasă ating greutatea de 1100-1250 kg cu o talie de 1,45-1,50 m.

Greutatea medie a vacilor este de 700-750 kg cu talia de 132-124 cm.

Fig.10.[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 2015 (foto. orig.)

CAPITOLUL VI

PREZENTAREA FERMEI FAMILIALE ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

6.1. ISTORICUL FERMEI FAMILIALE ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

În general, persoanele din mediul rural au o înclinație spre agricultură și creșterea animalelor. Din această categorie de oameni face parte și tatăl meu, [NUME_REDACTAT] care de mic copil a crescut într-un mediu agricol, părinții având pe lângă slujbă, o gospodarie proprie în care creșteau porci, găini, iepuri și una sau două vaci pentru lapte. După terminarea liceului, tata fiind tehnician agronom a fost angajat la colectivul din localitatea Mălâncrav unde a și lucrat până la revoluție(1989) după care a plecat în Germania la muncă. în 1992 s-a casatorit cu mama mea, Daniela.În acel timp locuiau în Sibiu dar având casa părintească a tatălui meu în localitatea Mălâncrav au decis să ne întoarcem la țară.

Din necesitatea laptelui pentru mine au cumpărat o vacă, ea fiind prima vacă din ferma noastră. Retrocedarea terenurilor agricole a fost un alt motiv pentru care părinții mei au început să desfășoare activitații agricole deoarece având terenul retrocedat au avut posibilitatea de a cultiva plante și a crește bovine pe propriile parcele. Prin anul 1997 aveam deja un efectiv de 4 vaci. Laptele îl livram unui procesator italian care a deschis un centru de colectare a laptelui în Mălâncrav dar care în ciuda efortului depus de patron a falimentat. Acest lucru a însemnat o mare pierdere pentru localnici deoarece era timpul în care merita să crești bovine pentru producția de lapte pentru că era bine plătit de către colector.

După plecarea procesatorului italian a venit o firmă care colecta lapte de bovine, firma SC.SANLACTA.SA din județul Mureș. Chiar dacă nu era foarte bine plătit laptele de această firmă, localnicii au fost totuși multumiți pentru că aveau la cine să-l vândă. Ajungând deja la un efectiv mai mare de 6 vaci, părinții mei au fost nevoiți să construiască un adăpost și un fânar nou. Adăpostul a fost terminat în anul 2004 în care era suficient spațiu pentru adăpostirea a 18 capete de bovine. Datorită prețului tot mai mic plătit de firma din județul Mureș, fermierii au fost nevoiți să renunțe la aceasta și să caute o altă firmă. După lungi căutări s-a găsit firma SC.HOCHLAND ROMANIA.SRL care a fost dispusă să colecteze laptele din fermele localnicilor.

Din 1994 până în prezent ferma noastră a crescut de la 1 vacă la 25 de capete din care 16 adulte. În anul 2013 a fost necesar extinderea grajdului deoarece cel inițial a devenit prea mic pentru efectivul de bovine. În anul 2009, tata și aproximativ 15 fermieri din localitate au înființat [NUME_REDACTAT] de Taurine din Mălâncrav pentru a-i ajuta la inițierea, desfășurarea și sprijinirea în activitatea creșterii bovinelor. Prin asociație, prin fundația ADEPT, prin fondurile norvegiene și efortul depus de tata , el fiind și președintele asociației până în anul 2013 au reușit să deschidă un centru nou pentru colectarea laptelui după standardele cerute de lege.

6.2. PREZENTARE GENERALĂ FERMEI FAMILIALE ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

Ferma familială care se axează în general pe creșterea și exploatarea bovinelor pentru producția de lapte se situează în localitatea Mălâncrav, comuna Laslea, județul Sibiu. În ferma noastră se mai cresc pentru consum: porci, găini, iepuri și doi cai pentru tracțiune. De la o vacă în anul 1994, s-a ajuns în prezent la 25 de capete prin înmulțire.

Vaci adulte-16

Tineret -9

Ca obiecte principale de activitate în cadrul fermei, întâlnim agricultura și creșterea animalelor. Activitatea principală a fermei este producția de lapte și produsele lactate (telemea de vacă, cașcaval, urdă, lapte de consum). Să nu uităm însă că se valorifică și tăurașii pentru carne.

Fig. 11.Vedere panoramică ferma Roth (foto. orig.)

Pe lângă speciile de bovine, în gospodărie mai întâlnim: porci, rasa Mangalița (14) , păsări de curte (15) , iepuri , Cai (2), câini (8).

Fig.12.Efectivul de bovine și suine Mangalița 2014 (Foto. orig.)

După cum am menționat, principala activitate a fermei este creșterea bovinelor pentru lapte iar ca activități secundare avem cultivarea plantelor furajere și creșterea altor animale.

În prezent ferma dispunde de o suprafață agricolă de 37,5 +15 hectare. Ele se împart după categoria de folosință în felul următor:

Teren arabil: 20 ha

Pajiști temporare,teren necultivat: 5,5 ha

Teren fâneață/pășune: 12 ha + 15 ha izlaz comunal utilizat în asociere

Fig.13. Arătura de toamnă și păsunatul vitelor 2014 (Foto. orig.)

Plantele sunt cultivate în general pentru a servi la hrana animalelor aflate în gospodărie dar și pentru consumul propriu.

Tabelul 1

CULTURI DE PLANTE CULTIVATE (APROXIMATE)

Fig. 14.Porumbul recoltat și porumbul în câmp 2014 (Foto. orig.)

În cadrul fermei se evită monocultura utilizându-se rotația culturilor și folosirea unor plante premergătoare, în general aceste plante fiind leguminoase, fixatoare de azot în sol.

6.3. DOTĂRILE DIN CADRUL FERMEI ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

Baza materială și tehnică actuală face ca produsul obținut, respectiv laptele, să corespundă standardelor europene din punct de vedere fizico-chimic și microbiologic.

Ferma este dotată cu un aparat de muls automat, bidoane de aluminiu și de inox. Totodată dispune și de utilaje tehnologice de prepararea hranei dar și de utilaje care sunt folosite în cadrullucrărilor secundare.

Echipamentul din cadrul fermei se constituie din:

Tractor DEUTZ- 80 CP

Tractor DEUTZ-68 CP

Tractor UTB-65 CP

Cositori (2 buc)

Greble adunat fânul (2 buc)

Presă de balotat dreptunghiulară

Remorcă 2 axe

Remorcă 1 axa

Pluguri(2 buc)

Culegător de porumb

[NUME_REDACTAT] dințate (2 buc)

Semanatore păioase

Vitanjă pentru dejecții 2500 l

Tocătoare siloz

Tocătoare resturi vegetale

Combină cereale -Class

18. Remorcă împrăștiat gunoi

Fig.

Fig.15.Utilajele agricole folosite în fermă (Foto. orig.)

6.4. SISTEMUL DE FURAJARE ȘI ADĂPASTUL ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

Capacitatea taurinelor de a transforma furajul brut,bogat în fibre, în proteină animală valoroasă, face necesară pregătirea de cantității suficiente de furaj. Altfel apar boli și tulburări în fertilitate. Pentru a obține producții suficiente cu menținerea unei stări bune de sănătate, vacile trebuie să fie învățate să preia cantități mari de furaj bogat în materii de balast. O vacă de lapte cu o greutate de 500 kg trebuie să consume zilnic cel puțin 13 kg de substanță uscată.

Sistemul de hrănire practicat în cadrul fermei este condiționat de modul cum variază diferitele sortimente de furaje ce intră în compoziția rației în cursul anului. Astfel, practicăm două sisteme: sistem de hrănire în pășunat pe timp de vară și sistem de hrănire din stabulatie în timpul iernii.

Deoarece ferma se află în zonă defavorizată de deal si munte ca și medie ponderată crescută se găsesc pășunile pentru hrana animalelor, acesta fiind și un avantaj deoareceîn timpul pășunatului nu este nevoie de multă muncă și de muncitori pentru întreținerea animalelor, ceea ceînseamnă mai puțini bani cheltuiți.

Ajutorul primit de la [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] prin măsurile implementate (211) pe zonă defavorizată de munte sunt pentru fermierii care desfășoară activități agricole pe terenurile aflate în zona montană defavorizată, unde producția agricolă este mai redusă cantitativ și/sau calitativ, din cauza unor condiții naturale induse de altitudine și pantă. Prin această măsură se impune contribuția fermierilor din zona montană defavorizată la utilizarea continuuă a terenurilor agricole, menținându-se astfel viabilitatea spațiului rural și de asemenea, menținându-se și susținându-se activitățile agricole durabile. Alte forme de sprijin sunt subvențile pe suprafață , AGRO-MEDIU și subvenția pe cap de vacă.

Furajarea în timpul verii se face prin pășunat, cuprins în intervalul 1 mai-1 noiembrie în funcție de condițiile climatice ale fiecărui an. Exploatarea capacității productive a vacilor necesită asigurarea unui pășunat bogat în masă verde care să se mențină pe cât de mult posibil constant pe timpul pășunatului.

Trecerea de la regimul de stabulție la regimul liber pe timp de vară se face treptat pentru evitarea deranjamentelor gastro-intestinale întrucât nutrețul verde are un efect laxativ ridicat. Înainte să scoatem vacile la pășune, micșorăm cantitatea de fân din rație și mărim cantitatea de suculente conservate si faraj verde,dupa posibilitate. Pe pășune durata pășunatului crește sau scade în funcție de durata zilei.Furajarea animalelor se face în timpul verii prin pășunat și apă la discreție deoarece pășunea este șansa noastră pentru a dezvolta durabil o exploatație de tip familial pentru că nu necesită costuri prea mari pentru întreținerea pășunatului.

Figure 16. Efectivul de bovine la pășunat (imagine orig.)

Pe timp de vară bovinele pasc o perioadăîn pășunatul satului alături de o mare parte a vacilor din localitate. Pășunatul esteînchiriat de către [NUME_REDACTAT] de Taurine, având o suprafață de aproximativ 250 ha. Este unpășunat destul de sărac, proporția gramineelor este dominantă față de cea a leguminoaselor în toată pășunea ceea ce demonstrează lipsa fertilizărilor. În acest sens structura floristică este similară ca și compoziție pășunilor semi-sălbatice. Datorită lipsei de hrană, vara târziu bovinele din fermă sunt mutate în pășunatul privat unde beneficiază de hranăsuficientă pană la stabilirea pe stabulație.

Furajarea în timpul iernii, pe perioada de stabulație se face prin sistem legat în adăpost.Aici se desfășoară și toate activitațile legate de creșterea și exploatarea bovinelor în perioada 1 noiembrie-30 aprilie.Pentru a asigura hrana animalelor pe timpul iernii, cultivăm plante pentru nutreț darținem cont de condițiile zonei, producția cantitativă, perioada recoltării.

Hrana în timpul iernii, constă în masă verde uscată (fân,lucernă,paie,borceag), furaje de siloz, făină obținută din amestec în mare parte porumb si tărâțe din grâu ovaz,orz,mazare etc. Trecerea de la pășunat la stabulație se face din nou treptat pentru a evita probleme gastro-intestinale. Fiind într-o zona de deal, fibroasele au o pondere mai ridicată în hrana animalelor, deoarece o vacă adultă consumă în medie 13 kg de masă uscată. Furaje de siloz și administrarea suplimentelor de făină constituie o mare parte din hrana vacilor. Toată hrana necesară pe timp de iarnă se produce în propria exploatație.

Fig. 17.Efectivul de bovine în stabulație 2014(Foto. orig.)

6.4.1.PREGĂTIREA FURAJULUI CADRUL FERMEI ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

La pregătirea furajului aș vrea să mă axez doar pe obținerea fânului și a silozului deoarece constituie partea cea mai mare administrată bovinelor.Fânețele și pășunile bogate în flori sălbatice oferă unul dintre cele mai uimitoare spectacole florale din Europa. Pajiștile, în mare parte încă sunt cosite manual și reprezintă o sursă de hrană pentru bovine pe toată perioada iernii.

Fânul,reprezintă o hrană importantă și de bază în procesul de furajare al bovinelor.Atât coasa cât și adunatul acestuia se practică în două moduri și anume: pe locurile înclinate sau în pantă se execută coasa și adunatul manual iar pe locurile întinse și drepte se face mecanizat cu ajutorul utilajelor. Păstrarea fânului se face în fânare aerisite și acoperite pentru nu pătrunde apa.

Obținerea furajului de siloz este un proces mai dificil deoarece pentru obținerea unui furaj din porumb calitativ, este necesară o suficientă experiență, o înaltă eficiență tehnicăși o groapă de siloz corespunzătoare. Pentru a nu întâmpina dificultăți în pregătirea furajului de siloz din porumb este foarte important ca umplerea groapei, tasarea precum și etanșareaacesteia să se facă într-un mod cât mai rapid deoarece procesul de fermantație lactică se desfășoară în condiții anaerobe.

Fig. 19.Groapa de siloz și hambarul pentru cereale (foto. orig.)

Adăpatul,are mare influență asupra producției de lapte, apa fiind element de bază în sinteza laptelui. În cadrul fermei,apa este la discreție, are calități biologice corespunzătoare, iar temperatura de 10-15 0C. Consumul de apă se reduce ca urmare a frecvenței scăzute la adăpare, a temperaturii apei sau a calității necorespunzătoare.

Pentru o producție calitativă, cantitativă și un trai bun de viață a unei vaci adulte este necesar de aproximativ 50-60 de litri de apă pe zi.

6.5. MULSULȘI SISTEMELE DE MULS FOLOSITE ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

Mulsul este o operațiune tehnologică deosebit de importantă, cu un grad mare de complexitate și dificultate.

Mulgerea manuală necesită executarea cronologică a mai multor operațiuni:

pregătirea locului de muls-ridicarea vacilor, îndepărtarea dejecțiilor de pe extremitatea posterioară a standului ;

pregătirea mulgătorului-spălarea pe mâini (recomandată la fiecare trecere de la o vacă la alta);

pregătirea echipamentului pentru muls-este constituit din găleata pentru muls (folosită doar în acest scop), găleata pentru spălarea ugerului, cana pentru mulgerea primelor jeturi de lapte, bidoane de colectere a laptelui de 25 litri prevăzute cu sită, scăunel iar la mulsul mecanic se folosește aparatul de muls, curat;

pregătirea ugerului–toaletarea ugerului înainte de muls este obligatorie, ugerul și mameloanele spălându-se cu apă caldă și soluție dezinfectantă timp de 15–30 secunde, după care se șterg cu un prosop uscat și curat (din hartie,câte unul pentru fiecare vacă). Se efectuează apoi masarea ugerului având ca scop declanșarea reflexului de ejecție a laptelui, creșterea în volum și dezvoltarea simetrică a ugerului;

mulgerea propriu-zisăîncepe după ce s-au evacuat primele jeturi;

În cadrul fermei se practica două sisteme de mulgere:

Sistemul manual de mulgere. Este considerat cel mai vechi sistem și cunoaște o largă răspândire.Metodele de mulgere manuală folosite sunt: mulgerea cu mâna plină și mulgerea cu nodul.

Sistemul mecanic de mulgere. În cadrul fermei sunt aparate de muls folosite pentru o singură vacă. Acest sistem de mulgere prezintă o serie de avantaje cum ar fi: reducerea necesarului de forță de muncă, obținerea unui lapte mai igienicîntrucât acesta nu mai vine în contact cu aerul adăpostului și nu permite pătrunderea altor corpuri străine în lapte.

6.6. LAPTELE ȘI CONDIȚIILE DE ADMISIBILITATE ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

O condiție pentru ca vacile să dea o cantitate de lapte însemnată și ca acesta să fie și ușor asimilabil o constituie respectarea programului, în ceea ce privește timpul mulsului și obiceiurile care-l însoțesc, precum și ordinea în care se mulg vacile. Orice întârziere sau modificare, se reflectă în reducerea cantitativă a laptelui, a substanțelor care-l compun, a conținutul de grăsimi și protein,etc. Se impune cea mai mare curațenie la obținerea, depozitarea și la prelucrarea laptelui.

Laptele provenit de la vacile bolnave, nu se folosește pentru consum sau pentru obținere de produse deoarece chiar dacăvaca a fost tratată acel lapte este considerat toxic din cauza medicamenttelor administrate. În schimb, laptele respectiv se poate folosi la hrănirea porcilor din gospodărie.

În ferma noastră, o parte din lapte îl livrăm la centrul de colectare din localitate iar o altă parte îl folosim pentru a face produse lactate,cum sunt:telemeaua, cașcavalul, cașul, urda și brânza frământată. Zerul provenit din procesul de producție a produselor lactate se folosește la hrănirea porcilor din fermă.

[NUME_REDACTAT] producției de lapte obținută în cadrul fermei [NUME_REDACTAT], în anul 2014

6.7. CONDIȚII DE ADMISIBILIATE A LAPTELUI CRUD ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

Laptele de vacă produs în fermă trebuie să îndeplinească următoarele condiții pentru a putea fi dus la centrul de colectare de unde este livrat mai departe procesatorului SC.HOCHLAND ROMÂNIA.SRL.

6.7.1. PROPRIETAȚI ORGANOLEPTICE ALE LAPTELUI DE BOVINE, OBȚINUT ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF

6.7.2. PROPRIETĂȚI FIZIO-CHIMICE, ALE LAPTELUI DE BOVINE, OBȚINUT ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF

6.7.3. PROPRIETAȚI MICROBIOLGICE ALE LAPTELUI DE BOVINE, OBȚINUT ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF

6.7.4. REZIDUURI ALE LAPTELUI DE BOVINE, OBȚINUT ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF

Laptele nu trebuie să depășească limitele admise prevăzute de legislația în vigoare pentru: reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar (antibiotice, antimicrobiene, sulfamide, alfatoxine, dimetridazol), metale grele și contaminare radioactivă. Producătorul de lapte crud trebuie să asigure un buletin de analiză a laptelui, eliberat de un laborator veterinar aflat în subordinea DSVSA, autorizat în efectuarea analizelor.

6.7.5. DEPOZITAREA LAPTELUI DE BOVINE, OBȚINUT ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF

Imediat după muls, laptele trebuie să fie ținut în recipiente de inox curate, spălate și dezinfectate, evitându-se contaminarea lui. După muls se transportă la centrul de colectare din localitate.

BULETINE DE ANALIZĂ PENTRU LAPTELE PROVENIT DIN FERMA FAMILIALĂ ROTH ROLF /ANUL 2014

6.8. ÎNSĂMÂNȚAREA, GESTAȚIA ȘI FĂTAREA ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF

Însămânțarea vacilor adulte în fermă se face pe două căi: pe cale naturală și pe cale artificială.

Pe cale naturală

„Din tăurașii crescuți în fermă, se face o selecție iar cel care îndeplinește condițiile fizicecele mai bunedar șicare provine dintr-o mamă cu un randament bun, se crește pentru a folosi la însămânțarea vacilor pe cale naturală.

Pe cale artificială

Din anul 2013 nu s-a mai crescut un taur pentru însămânțările naturale ci s-a recurs la o altă alternativă și anume însămânțarea artificială. Materialul seminal folosit la însămânțarea artificială, provine de la o societate autorizată SC.SEMTEST.SRL din județul Mureș. Acestaeste certificat și provine de la tauri de elită din ferma societății și de la tauri crescuți în Germania.

O vacă fertilă ar trebui să fete în fiecare an un vițel. Pentru a evita apariția unor tulburări sau prelungiri ale perioadei dintre două fătări trebuie să se respecte anumite principii. O vacă sănătoasă nu va fi mulsă cel puțin cu 50-60 de zile, înainte ca ea să fete. După un muls complet, vaca rămâne nemulsă înainte de momentul hotărâtor pentru întrerupere(înțărcare). A doua zi se executăun control suplimentar al stării de sănatate a fiecărui sfert de uger pentru a evita mamita. Se pot efectua controale preventivea ugerului la intervale mai mari în perioada de întrerupere iar în cazul în care apare o inflamație, se poate administra un tratament pe cât posibil homeopat, întrucât pot să apară tulburări dintre cele mai grave ale stării generale sau există posibilitatea de a deranja procesul de fecundare în lactația următoare.

Fătarea, la o vacă sănătoasă și dacă vițelul este poziționat corect, se desfășoară fără ajutor.În caz contrar, vaca tebuie ajutată ca să poată făta fără probleme. După o fătare desfășurată în mod normal, vaca primește o îngrijireși un tratament ceva mai atent. În primele 10 zile după fătare, cantitatea de furaj administrată va fi puțin diminuată dar va putea primi și supliment din tărâțe de grâu. Abia dupa acest interval vacii, i se va putea administra furajarea obișnuită.

După eliminarea placentei și a regenerării uterului, ciclul vacii revine destul de repede la normalitate.

Primele călduri apar la animalele sănătoase, în cazul fătărilor și a fazei postfătare, în general după 21 de zile. Însămânțarea poate avea loc la nouă săptămâni de la fătare, adică la a treia perioadă de călduri, atunci fiind vaca pregatită din punct de vedere fiziologic.

6.9. ÎNTREȚINEREA VIȚEILOR ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF

Creșterea efectivelor de bovine și calitatea acestora nu se poate realiza dacă nu se acordă o atenție deosebită și creșterii tineretului.

Starea de sănătate, depinde în primul rând de modul de ingrijire și de hrănire dar și de procentul de morbiditate.

Având în vedere particularitățile biologice care caracterizează alimentația în perioada de alăptare, aceasta se structurează în două subperioade: colostrală și de alăptare propriu zisă.

Datorită însușirilor fizico-chimice deosebite, colostrul reprezintă prima hrană a noului-născut, fiind considerat ca indispensabil pentru creșterea

și dezvoltarea lui normală.

Imediat dupa fătare, colostrul este mai bogat în substanță uscată și în poteine, față de laptele normal.

Prin conținutul ridicat în imunoglobuline, colostrul îi asigură vițelușului un transfer de imunitate de la mamă.

Administrarea primului tain colostral, se face într-un interval de timp cât mai scurt de la fătare, respectiv în prima oră de viață.

Alăptarea se face în două sisteme diferite: naturală și artificială. În cazul alăptării naturale, vițeii consumă laptele direct de la vacă prin supt iar în cazul alăptării artificiale,vițeii sunt hrăniți cu ajutorul biberonului sau al găleții de alăptat.

Sistemul de alăptare artificial prezintă câteva avantaje în comparație cu sistemul natural de alăptare și anume:

-se diminuează instinctul matern al vacii, iar vaca poate fi mulsă mai ușor;

-ușurează selecția vacilor în funcție de performanța productivă;

-asigură creșterea dirijată a vițeilor;

-se evită contactul dintre vițel și vacă și aici ne referim la faptul că se diminuează riscul de transmitere a unor boli de la mamă la vițeluș.

Înțărcarea, se face treptat prin administrarea unei cantiăți mici de masă uscată și făină iar la vârsta de aproximativ 80 de zile procesul de înțărcare ar cam tebui să se încheie.

Hrănirea cu nutrețuri fibroase începe concomitent cu administrarea amestecului de făină (tărâțe de grâu, făină de porumb ), asigurând fânuri de cea mai bună calitate, cum ar fi fânul mărunt, de lucernă sau trifoi, otavă.

Fig. 22. Tineretul bovin 2015 (foto. orig.)

6.9. CALCUL ECONOMIC

Balanță venituri-cheltuieli pentru anul 2014 :

CAPITOLUL VII

PRODUSE DIN LAPTE OBȚINUTE ÎN CADRUL FERMEI ROTH ROLF DIN LOCALITATEA MĂLÂNCRAV, JUDEȚUL SIBIU

În cadrul fermei [NUME_REDACTAT] din localitatea Mălâncrav, județul Sibiu se obțin zilnic aproximativ 150 litri de lapte/zi pe perioada stabulației și 250 litri/zi în timpul pașunatului.

Laptele crud, înainte de prelucrare, se filtrează în vederea îndepărtării diferitelor impurități mecanice. Pentru filtrarea laptelui se folosesc strecurători metalice cu site pe care se așeaza 3-4 straturi de tifon. Tifonul se spală bine cu apă rece, apoi cu apă fierbinte, după care se fierbe 15-20 minute

ÎNCHEGAREA LAPTELUI

Prin coagularea laptelui acesta trece din stare lichidă într-o masă gelificată, de o anumită consistență, care constituie coagulul. Acesta este format din cazeină, care înglobează și alte substanțe prezente în lapte cu ajutorul cheagului.  Cheagul, folosit în cadrul fermei este un cheag artificil achiziționat din import Germani. Pregătirea cheagului în vederea închegării laptelui se face astfel: 4 g cheag la 400 litri de lapte.

Laptele supus procesării trebuie să fie proaspăt, cu aciditate normală, iar închegarea să fie făcută la temperatura de 35°C  pe durata de 40 minute. În cazul închegării unei cantități mai mari de lapte și când se urmărește realizarea unei durate de închegare specifică sortimentului de brînză (telemea, caș) se face o probă de închegare pe baza căreia se stabilește necesarul de cheag. Se introduc într-un pahar 10 linguri de lapte încălzit la temperatura de închegare și o lingură din soluția de cheag pregătită.  Se determină exact durata de coagulare a laptelui, timp în care se menține paharul cufundat în vasul cu lapte încălzit la temperatura de închegare. Coagularea se consideră terminată în momentul în care coagulul format se desprinde de pereții vasului la o ușoara înclinare a acestuia.  Soluția de cheag trebuie să fie pregătită cu o jumătate de oră înainte de întrebuințare. Momentul final de închegare se apreciază printr-o ușoară apasare cu degetul asupra coagulului format; acesta trebuie să fie o masă bine legată și dacă se desprinde de pereții vasului, înseamnă că închegarea este terminată. Dacă coagulul are o consistență prea moale se mai prelungește perioada de închegare.

Produsele tradiționale renumite care se obțin din prelucrarea laptelui de vacă în cadrul fermei sunt; cașul, brânza telemea, brânza frământată, urda, cașcaval .

Cașul este un produs tradițional din lapte de vacă. Poate fi consumat ca atare, sub formă de caș proaspăt sau se poate săra și conserva în saramură- caș felii sau se poate frământa tot cu sare și conserva.

Pentru prepare se folosește lapte crud, care, după strecurare se încălzeste la 35-360C. Se introduce cantitatea de cheag necesară, se amesteca bine după care se lasa la închegat (cca 45 minute). Cuagulul obținut se taie cu un cutit mare longitudinal și transversal rezultand coloane cu secțiune pătrată aproximativ 4 cm pe latură. Se mărunțeste pâna la mărimea unei nuci. Cuagulul astfel măruntit se strânge pe fundul cazanului se presează ușor cu mâinile apoi se trece pe tifon în strat dublu, se leagă capetele și se atârnă pentru scurgere. Momentul terminării scurgerii zerului este indicat de picături mici și rare care se pot număra. Cașul scurs este scos din tifon și se lasă pană a doua zi la 12-160C, când se poate consuma sub formă de caș proaspăt, se poate păstra la frigider, la temperatura de refrigerare 4-60C.

[NUME_REDACTAT] de vacă se obține din prelucrarea laptelui în cadru fermei. Pentru obținerea acesteia este necesară o dotare minimă conform cerințelor pentru siguranta alimentelor și de obținere a produselor tradiționale. Laptele se strecoară se încălzește la o temperatură de 35-360C se adaugă cheagul, care, în cazul produselor bio este de provenință animal, din stomac de vițel sau de miel. Durata coagulării este de 45 minute, după care se feliază. Feliile de coagul se pun în rânduri suprapuse (solzi de pește) apoi se taie masa de coagul cu un cuțit, în fâșii egale cu latura de 3-4 cm, apoi se strâng cele patru capete ale pânzei, două câte două, pe diagonală. Se lasă la scurs 10-15 minute, se procedează la a doua tăiere, se lasă din nou să se scurgă zerul 10-15 minute, se rup marginile care sunt mai reci, se așează deasupra și se strânge pânza sub formă de plic. Deasupra se așează un capac de lemn cu o greutate, care să reprezinte 1/3 din greutatea laptelui ce a fost cuagulat. După terminarea presării, 30-60 de minute, din blocul de caș presat se taie calupuri cu latura de 10-15 cm, așezate pe crintă încă 15 minute. Sărarea brânzei telemea se face în solutie concentrața de 20-22%. Dupa o zi in saramura se introduce in putini.Pe suprafața lor liberă, se presară 8-10 grame de sare granulată pe fiecare bucată.

Foto.22 Imagini din timpul procesării tradiționale a laptelui de vacă

Brânza frământată, sub această denumire este brânza obținută prin frământarea cașului de vacă. După maturare, cașul mărunțit, pastificat și amestecat cu sare, se poate introduce în diverse ambalaje.

[NUME_REDACTAT] prepararea urdei, zerul ramasă după pregatirea cașului dulce, se fierbe timp de 1 oră la temperatura de 85-90°C, interval în care are loc precipitarea restului de proteină. Pe tot timpul fierberii, zerul se agită continuu cu o lingură , ca să nu se prindă de fundul cazanului și să se afume.

Bucatelele de urdă se ridică treptat la suprafața cazanului, unde se culeg cu o lingură și se pun în sedila pentru scurgerea zerului, operație care va dura cca. 10-12 ore.
În această fază, urda apare ca o pastă omogenă, granulată fin și de culoare alb-cenușie și
se consumă proaspată .

[NUME_REDACTAT] se obține prin opărirea în apă a cațului de vacă. Brânzeturile opărite, cunoscute sub denumirea de cașcaval, se obțin prin opărirea în apa cu o temperatură de circa 80°C a cașului, după maturarea lui prealabilă. Pasta care se obține este prelucrată și introdusă în forme, obținându-se cașcavalul crud. După sărare sau saramurare, acesta este maturat în anumite condiții de umiditate și temperatură. Prin opărirea cațului, produsul capătă proprietăți plastice putând fi întins sub fomă de fire. Procesul tehnologic de obținere a cașcavalului cuprinde două faze principale: prepararea cașului și fabricarea propriu-zisă.

Cașcavalul îl mai preparăm după metoda veche, tradițională, prin încalzirea laptelui închegat până la o temperatură care asigură distrugereă bacteriilor nedorite din cașcaval. Astlef, dupa o maturare de până la 3-4 luni, obținem un cașcaval cu un gust deosebit, textura fină, apreciat de cunoscători.

CAPITOLUL VIII

IMPACTUL AGRICULTURI ASUPRA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

8.1.SCHIMBĂRILE CLIMATICE – DEFINIREA PROBLEMEI

Terra – casa a peste șapte miliarde de oameni este un ecosistem gigant, care prin toate inter-conexiunile stabilite de-a lungul timpului oferă condiții de trai întregii biosfere. Practic din materia existentă pe pămînt se plămădește tot ce ia viață, cu un aport minim din afara planetei – lumina.[NUME_REDACTAT] nu doar că ajută la fotosinteză, făcînd plantele să crească, dar și încălzesc planeta, oferind condiții propice vieții. Fotosinteza deci implică, între altele doi actori principali: energia razelor de soare și dioxidul de carbon (CO2), – elemente despre care am dori să detaliem puțin, căci ele participă și la generarea efectului de seră. Prin efectul de seră se asigură condițiile necesare vieții. Fără acest efect de seră natural, temperatura medie a pământului ar fi aproximativ -18oC și nu 15oC ca urmare a acestui efect de care CO2 este principalul responsabil.

O reprezentare schematică a acestui fenomen se poate observa în fig. 1

Ca o consecință a efectului de seră, temperatura (medie) pe glob este în creștere, dar întrucât nu există o tendință unitară, adică în unele părți ale Terrei s-ar putea ca să observăm o creștere a temperaturii, iar în altele o scădere, precum și apariția fenomenelor extreme (urgane, tornade, ninsori abundente) toate acestea au căpătat un nume generic de [NUME_REDACTAT] (SC).

Pe lângă rolul benefic, pe care CO2 îl are, în mod natural, ca Gaz cu Efect de Seră (GES), dioxidul aduce și îngrijorare. În ultimii ani concentrația CO2 în aer a crescut, ceea ce a dus la o amplificare a efectului de seră. Creșterea aceasta a concentrației de CO2 în aer și în consecință a temperaturii medii globale este pusă pe seama factorului antropic.

„Înțelegerea din partea comunității științifice a faptului că omenirea influențează clima este esențială și a constituit un punct de pornire pentru economie, deoarece s-a stabilit că într-adevăr este o problemă care trebuie adresată și pentru că e nevoie să fie înțelese dimensiunea și riscurile la care suntem supuși. Căci știința este aceea care trasează tipul de eonomie și pe ce se pune accentul, de exemplu economia riscului, natura bunurilor publice sau cum să tratăm externalitățile, creștere și dezvoltare sau echitate (dreptate) între generații sau între mebrii aceleiași generații.”

8.2. SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI AGRICULTURA

Așadar este unanim acceptat că activitatea umană influențează și amplifică [NUME_REDACTAT] (SC). Sunt multe sectoarele economiei mondiale care contribuie la emisia de GES sau la SC prin diferite mijloace, iar între acestea, ponderea cu care participă agricultura este una substanțială.

După cum se poate vedea și din al patru-lea raport de evaluare al Panelului pentru [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT] – IPCC) din 2004… (Fig. 2 Contribuția diferitelor sectoare la emisiile GES) participarea agriculturii la GES nu este neglijabilă.

Agricultura contribuie la SC, depinde de acestea și poate constitui soluție pentru reglarea climei, întrucât sectorul agricol utilizează ecosistemele și le poate influența. Prin intervenția asupra ecosistemelor, practic agricultura poate contribui la diminuarea (mitigation) efectelor SC sau poate accelera procesul de modificare a climei pe glob.

Deci pămîntul este un ecosistem, chiar dacă pentru studiu, e împărțit și în ecosisteme mai mici, în acest caz sintagma: „Think global act local” – „gândește global, acționează la nivel local” își găsește în agricultură aplicabilitatea în practică.

Dacă eco-sistemul este sănătos, poate furniza o serie întreagă de servicii de mediu sau bunuri publice, cum ar fi: aer curat, ape pure, sol sănătos, reglarea climei, siguranță alimentară, stocarea carbonului, biodiversitate, agro-biodiversitate.

Agricultura are acest rol de contributor la SC pe de o parte, este afectată de SC, pe de alta și poate contribui la diminuarea efectelor dacă se iau decizii înțelepte. Deci agricultura ar fi între primele sectoare ale economiei care ar beneficia de un climat stabilizat.

Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute în carbon – care face parte din studiul de impact emis de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] se referă la o „creștere durabilă a productivității exploatării terenurilor agricole” și preconizează următoarele:

„[NUME_REDACTAT] arată că până în 2050 alte emisii din sectorul agricol decât cele de CO2 vor putea fi reduse cu 42-49% comparativ cu nivelurile din 1990. Acest sector a realizat deja reduceri semnificative și va putea realiza și mai multe în următoarele două decenii. Politicile agricole ar trebui să se axeze pe opțiuni precum continuarea creșterii durabile a eficienței, utilizarea eficientă a îngrășămintelor, biogazeificarea gunoiului de grajd, o mai bună gestionare a dejecțiilor de animale, ameliorarea nutrețului, diversificarea și comercializarea producției locale și îmbunătățirea productivității șeptelului, precum și maximizarea beneficiilor agriculturii extensive.

Îmbunătățirea practicilor agricole și forestiere poate duce la creșterea capacității sectorului de a conserva și de a stoca în soluri și păduri carbonul. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin măsuri orientate vizând menținerea pășunilor, refacerea zonelor umede și a turbăriilor, reducerea sau eliminarea sistemului de lucrări ale solului, reducerea eroziunii și dezvoltarea pădurilor. Sectorul agricol și cel forestier oferă, de asemenea, resurse pentru bioenergie și pentru stocurile de furaje industriale, iar această contribuție va continua să crească.

În propunerea de [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], înaintată Comisiei în martie 2014 se menționează: Emisiile GES din agricultură și activitățile rurale, în RO, sunt reduse. Emisiile GES din agricultură au înregistrat o scădere de 6,4% în 2011 (18.941,5 Gg echivalent CO2) față de 2007 (20.236,9 Gg echivalent CO2), și de 48,4% față de anul de referință 1990, înregistrând un nivel scăzut al emisiilor de GES comparativ cu celelalte state membre (locul 24 la nivelul UE-27 în ceea ce privește emisiile GES pe ha de [NUME_REDACTAT] Utilizată (SAU). Principalele motive care au dus la această scădere substanțială a emisiilor de GES în sectorul agricultură față de anul 1990 sunt reprezentate de diminuarea efectivelor de animale, scăderea suprafețelor cultivate cu orez, scăderea nivelului de producție la ha pentru principalele culturi de câmp, precum și scăderea volumului utilizat de fertilizanți pe bază de azot..Sursele care au contribuit în anul 2011 la emisiile anuale cumulate de GES provenite din agricultură sunt reprezentate de aplicarea de fertilizanți pe terenurile agricole (47,9 % în 2010), fermentarea enterică (41,6 %), arderea reziduurilor din agricultură (0,9%), cultivarea orezului (0,1%) și managementul gunoiului de grajd (9,5%). De altfel, tendința de creștere a temperaturilor și scădere a nivelului precipitațiilor în România se poate observa deja și din evoluțiile înregistrate în ultimii ani. Primele 5 cele mai călduroase și mai secetoase luni (iulie) din ultimii 61 de ani au fost înregistrate în ultimele 2 decenii

Toate aceste studii și modele complicate în cele din urmă duc la măsuri pe care fermierii le pot aplica în mod facil. Trebuie să subliniem tot timpul necesitatea diseminării informațiilor și a instruirii fermierilor în legătură cu schimbările climatice.

Metodele care sunt prevăzute însă sunt simple, ca de exemplu: rotația culturilor, păstrarea pajiștilor permanente, pîrloaga, utilizarea inteligentă a îngrășămintelor sau evitarea arăturii.

CAPITOLUL VIII

CONCLUZII

BIBLOGRAFIE