Nașterea de copii un dar al lui Dumnezeu pentru femei și familie susținută de părintele paroh Iulian Vornicu și d-na doctor Elena Drăgan, și [310679]

III. Aplicarea principiilor hrisostomice în formarea copiilor ca “mici misionari ” ai lui Hristos. Exemple de bună practică.

III.1 Misiunea creștină și aspectele ei.

Cuvântul „misionar” vine de la „misiune”. Etimologic, termenul „misiune” [anonimizat], [anonimizat], missi, missum = a trimite, a însărcina pe cineva, a da o putere cuiva într-o delegație, funcție sau serviciu.

„Misiunea creștină este trimiterea Bisericii în lume în vederea universalizării Evangheliei și a [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat] a doua venire a lui Hristos întru slavă”. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”(Matei 28, 20). [anonimizat]. Ioan Gură de Aur spune următoarele: „Nu a spus că o [anonimizat] – că n-[anonimizat]-a vorbit ca unora ce fac un singur corp cu toți credincioșii de mai târziu”.

[anonimizat], prin Sf. Taină a Preoției, și cărora li s-a încredințat a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], prin sfințenie. [anonimizat], [anonimizat]. Laicii, prin credința și participarea la viața liturgică a [anonimizat], educațională, culturală și intelectuală, a societății, a națiunii. Familia este un factor de misiune creștină fiind considerată „Biserica de acasă”. [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], spre altul și spre Dumnezeu. [anonimizat], anulându-l [anonimizat]-i o [anonimizat], cu libertatea sa poate fi un real misionar al generațiilor următoare. [anonimizat] „evanghelizarea evanghelizează”. [anonimizat], [anonimizat] a Scripturii, a [anonimizat] a-i [anonimizat] a parohiei. [anonimizat]: ASCOR, ATOR, Filocalia, APOR, etc.

Biserica Ortodoxă Română este cunoscută ca având unul din cele mai organizate sisteme parohiale și eparhiale din lumea ortodoxă. [anonimizat] are la bază coerența celei mai mici comunități ortodoxe,cea a parohiei. Preotul trebuie să fie părintele spiritual al tuturor membrilor parohiei în mod egal. Mirenii, tinerii, femeile, copiii, bătrânii, toate aceste grupuri ale parohiei trebuie să fie nu numai cunoscute, ci și implicate în jurul unor proiecte generale. Alte diviziuni și scindări ale parohiei, de exemplu ignorarea săracilor și a bolnavilor, a celor care se află în momente dificile și au nevoie de ajutor, respingerea delicvenților, trebuie să fie subiecte importante pe agenda parohiei. Problemele parohiei sunt ale tuturor credincioșilor din parohie, așa cum arată Apostolul Pavel când spune: „ca să nu fie dezbinate în trup ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă un mădular suferă toate mădularele suferă cu el și dacă un mădular este slăvit toate mădularele se bucură cu el” (I Corinteni 12, 25-26).

Copiii, elevii, tinerii trebuie inițiați în credința și morala creștină ortodoxă și antrenați în viața parohială prin intermediul Liturghiei și a altor programe religioase pentru tineret și în participarea la societatea civilă pentru a da mărturie creștină ortodoxă. Scoși din anonimat și monotonie, tinerii trebuie să stăpânească idealul creștin ortodox, adică de a trăi creștinește, prin rugăciune, ascultare de Dumnezeu și milostenie.

În misiunea de educare a copiilor își dau concursul, după cum am prezentat în capitolul II, în principal părinții, în perioada preșcolară, apoi școala reprezentată de educatorii săi și nu în ultimul rând Biserica prin preotul duhovnic.

Perspectiva istorică asupra relației dintre educație și religie conduce la concluzia că misiunea școlii și misiunea Bisericii nu se exclud, ci sunt interdependente, se stimulează reciproc, tinzând să interfereze și în vremea noastră. Prin catedrele de religie din școli, este facilitată întărirea legăturii dintre Școală și Biserică. Biserica își aduce mesajul său în favorizarea climatului școlar. Este de dorit ca profesorii de religie să fie aduși în centrul vieții parohiale, iar preoții parohi să-și cunoască într-o mai bună măsură profesorii de religie care activează pe raza parohiei lor. O metodă de colaborare între acești trei factori este realizarea unor parteneriate educaționale, care să conțină mai multe activități religioase ce să se desfășoare pe parcursul unui an școlar.

În acest capitol, voi prezenta un astfel de parteneriat educațional cu titlul: „Lăsați copiii să vină la mine” (vezi Anexa 1) ce se desfășoară în școala noastră de 11 ani. Timp de 10 ani parteneriatul s-a desfășuat între Școala Gimnazială Prisăcani și Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” Prisăcani având colaboratori și părinții, iar în ultimul an ni s-a alăturat și Asociația de Părinți Prisăcani. Prin activitățile propuse, cei trei parteneri își doresc ca principiile esențiale ale creștinismului să fie cunoscute și valorificate de copiii noștri în viața lor. De asemenea, un alt scop al acestui parteneriat este de a forma copiii parohiei noastre “atleți ai lui Hristos” și “mici misionari” ai creștinismului.

Pe parcursul următoarelor subcapitole voi prezenta principalele activități ale parteneriatului, ținând cont și de principiile hrisostomice prezentate în capitolul al II-lea . Astfel, doresc să evidențiez și faptul că, într-adevăr principiile hrisostomice sunt actuale în formarea religioasă a copiilor de astăzi.

III.2 Prezența cultului divin în viața copiilor

III.2.1Participarea la Sfânta Liturghie

În primele secole creștine, tradiția răsăriteană a numit slujba în cadrul căreia se sfințesc darurile de pâine și vin, care devin Trupul și Sângele lui Hristos Cel răstignit și înviat, Dumnezeiasca Liturghie, arătând prin aceasta că și dogma și rugăciunea care exprimă dogma sunt lucrurile lui Dumnezeu.

„Sfânta Liturghie dezvoltă elevului sentimentul iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele și îi mijlocește multe cunoștințe religioase, fiind o carte cu imagini vii despre cele mai înalte adevăruri creștine; elevul află dogmatica ortodoxă expusă în imnuri, cântări și rugăciuni. Valoarea educativă deosebită a Sfintei Liturghii este subliniată și de prezența reală a Domnului Iisus Hristos, în Sfânta Euharistie. Elevii își desăvârșesc imaginea pe care o au despre Mântuitorul prin faptul că la Sfânta Liturghie li se descoperă faptele, suferințele Sale și, mai ales, biruința Sa asupra morții, prin care a împăcat întreaga lume cu Dumnezeu”.

Sfânta Liturghie îl pregătește pe elev pentru viața în comunitate, în colectivitate, trezindu-i simțul solidarității umane, prin faptul că toți credincioșii se roagă unii pentru alții, pentru cei prezenți, pentru cei din călătorie, pentru cei bolnavi, dar și pentru cei adormiți.

Ca profesor de religie la Școala Gimnazială Prisăcani, în cei 11 ani, scopul meu a fost de a-i determina pe elevi să participle la Sfânta Liturghie în fiecare duminică, știind că numai așa pot deveni creștini adevărați. Astfel, am încercat să formez un grup vocal de la clasele V-VIII care să cunoască cântărle Sf. Liturghii și să le interpreteze în fiecare duminică împreună cu dascălul la strană. Simțeam multă bucurie atunci când vedeam cu câtă dragoste și responsabilitate participau la slujbe mulți dintre elevi, învățându-i mai apoi, la fiecare început de an școlar pe cei de clasa a V-a cântările bisericești. Cu tristețe constat însă, că de la an la an tot mai puțini copii vin la biserică regulat. După cum spune și Sf. Ioan Gură de Aur mersul la biserică al copiilor, în mod frecvent, este responsabilitatea părinților în principal: “Și ținându-l de mână du-l în biserică.” sau “Tot omul să intre aici, având și copiii cu el. Căci, dacă este plăcut să vezi un arbore care are un vlăstar înălțat din aceeași rădăcină, cu mult mai plăcut este să vezi un om cu copilașul din aceeași rădăcină, stându-i aproape”. Pe cei care nu am putut să-i conving să participe la slujbele bisericești, am încercat să le transmit un mesaj pozitiv pentru a nu se simți stânjeniți.

O altă modalitate de a-i face pe copii să vină la Biserică fără a avea frică de a fi judecați sau certați, a fost să-i fac să aibă încredere în ei prin ceea ce știu. În afara orelor în care am vorbit despre Sf. Liturghie, importanță, momente principale și simbolistică, au mai existat și orele de cateheză în cadrul Bisericii unde s-au aprofundat aceste noțiuni. De exemplu, o cateheză deosebită a fost cea în care părintele a pregătit și explicat momentul Proscomidiei în fața copiilor. Pentru a învăța cum trebuie să se închine și să se comporte în Biserică, în timpul Sfintei Liturghii, am organizat vizite la Biserică, începând de la grupele de preșcolari, până la clasele de gimnaziu. Activitatea am denumit-o “Biserica din sufletul copilului” și s-au implicat atât doamnele educatoare cât și învățătoare la organizarea acestor vizite.

I-am îndemnat și-i voi îndemna mereu pe copii să meargă la biserică ca să participe la Sfânta Liturghie, căci după cum spune și Monahul Neofit: “biserica este mai mult decât ziduri, că Sfinții pictați pe pereți sunt și ei prezenți, vii, că îngerii inundă atmosfera slujbei, că Maica Domnului este mai mult decât o icoană mai mult sau mai puțin interesantă, că încă mai sunt preoți care varsă lacrimi văzând și simțind ceea ce lumea nu mai vede și nu mai simte ”.

Învățarea cântărilor bisericești de la Sfânta Liturghie

Pregătirea Proscomidiei: cateheză

“Biserica din sufletul copilului”- cum ne comportăm în Biserică

Sfânta Liturghie, Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”Prisăcani

III.2.2 Marile sărbători creștine – momente de bucurie pentru toți copiii

Copiii crescuți într-o familie creștină dobândesc multe cunoștințe despre sărbători și tradițiile creștine, lărgindu-și astfel și viziunea creștină asupra vieții. Crăciunul, Sf. Paști, Înălțarea Domnului, hramul bisericii sunt sărbători pline de culoare, tradiții și obiceiuri care influențează profund conștiința copilului.

Pentru a îmbogăți cunoștințele dobândite de copii în sânul familiei despre cele mai importante tradiții și obiceiuri creștine, noi, Școala și Biserica, ne alăturăm Familiei și încercăm să-i implicăm în cât mai multe activități educative. Astfel, cu cel puțin două săptămâni înainte de marile sărbători creștine începem pregătirile pentru serbările religioase sau alte activități tematice, ce le desfășurăm la școală, biserică, comunitatea locală. Cele mai folosite metode de predare-învățare sunt: cântările religioase sau patriotice, dramatizarea folosită în scenete, exercițiul moral, ateliere de pictură icoane, încondeierea ouălor, etc.

Nașterea Domnului sau Crăciunul este sărbătoarea dragostei manifestată între oameni după modelul dat nouă de Dumnezeu, iar această dragoste se exprimă mai ales prin gestul de a face daruri celor dragi. Fiecare om joacă rolul de Moș Crăciun și este dator să joace acest rol deoarece făcând aceasta imită pe Dumnezeu Tatăl, Care a făcut primul și cel mai mare Dar omenirii: Pruncul Mântuitor.

Copiii aduc bucurie vestind Nașterea Domnului prin obiceiul colindatului sau prin interpretarea unor scenete ce ne fac să trăim momentul Nașterii Domnului de acum peste 2000 de ani. Ca profesor de religie am organizat în fiecare an, spectacol de colinde la școală și biserică cu titlul „Colindele – lauda Nașterii Domnului”, „Iată vin colindători”, sau am prezentat scenete ca „Steaua povestește”, „Copiii și Îngerii”. La fiecare sfârșit de serbare copiii au fost răsplătiți cu dulciuri de la Moș Crăciun. O activitate tradițională este ca în Ajunul Crăciunului să merg împreună cu copiii să vestim Nașterea Domnului pe la casele oamenilor cântând colinde și mergând cu Steaua, „Noi umblăm și colindăm”. Gazdele ne primesc cu multă dragoste, și se bucură împreună cu noi de acest obicei din străbuni.

Scopul acestor activități este de a păstra tradițiile creștin-ortodoxe transmise din moși strămoși și de a-i conștientiza pe copii de faptul că pot fi și ei mici mesageri ai Nașterii lui Iisus. În urma acestor activități pot spune că mi-am realizat obiectivele, că am reușit să-i sensibilizez pe copii, dar și comunitatea locală și că le-am insuflat dragostea și respectul față de tradițiile creștine de iarnă.

„Colindele – lauda Nașterii Domnului” – serbare de Crăciun

„Copiii și Îngerii” – scenetă

„Steaua povestește”- scenetă

„Noi umblăm și colindăm” – în Ajun de Crăciun

Învierea Domnului sau Sf. Paști este cea mai importantă sărbătoare religioasă a creștinătății. Faptul că „Hristos a Înviat!”, dă sens existenței creștine, vieții noastre pe pământ. Această sărbătoare dă o încărcătură spirituală deosebită și este indicat să o transmitem și copiilor cât mai pe înțelesul lor. Dacă vom întreba un copil ce înseamnă Paștele pentru el, probabil printre primele răspunsuri vom întâlni „când vopsim ouă roșii” sau „când mergem noaptea la biserică ca să luăm lumină”.

Sărbătoarea Paștelui însă nu este o sărbătoare izolată, ea antrenează un întreg ciclu de sărbători și evenimente, care fac să se individualizeze, clar, în calendarul românilor, momentul pascal. Sunt cuprinse mai multe sărbători, de la intrarea în Postul Mare până la Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile), adică perioadele numite, în termeni bisericești, a Triodului și a Penticostarului. Cele mai prezente sunt pomenirea morților, care se face în fiecare sâmbătă a Postului Mare, frecventarea sfintei biserici mai des, spovedania. Pentru români, Postul Mare este cel mai important și mai sfânt post de peste an. Fiecare încearcă să postească după putere, mai ales prima săptămână și Săptămâna Mare, să facă milostenie și fapte bune, să se împace cu cei cu care s-a certat. Aceste obiceiuri sunt păstrate și la noi în parohie, le amintesc copiilor în fiecare post care sunt datoriile lor de creștini în această perioadă, și-i îndrum să se pregătească cum se cuvine pentru această sărbătoare importantă.

Sărbătoarea ce precede Sf. Paști este Duminica Floriilor (numită și a Stâlpărilor), care marchează momentul primirii triumfale pe care i-a făcut-o mulțimea Mântuitorului, la intrarea în Ierusalim. În această zi, copiii vin la biserică, participă la Sf. Liturghie, cântă colinde de Florii și primesc ramuri de salcie ce au fost sfințite, ramuri de salcie, care simbolizează stâlpările de finic cu care mulțimea l-a întâmpinat pe Hristos.

Apoi, urmează ultima săptămână (Săptămâna Mare) dedicată patimilor, răstignirii și punerii în mormânt a Domnului. În toate bisericile se slujesc, seara, Deniile, iar dimineața slujbe speciale, care predispun la meditație asupra vieții creștine și a patimilor Domnului.

În această perioadă, o activitate care a început să devină tradițională și în parohia noastră este cea a Încondeierii de ouă. La această activitate ne sprijină material, cu ceară și chișițe, părintele paroh și Asociația de Părinți. După ce ne pregătim ouăle de găină și gâscă, copiii își aleg modelele pe care să le încondeieze cu chișița înmuiată în ceară caldă. Procedeul durează cel puțin patru ore, în urma căruia se realizează o frumoasă expoziție pascală.

Deși nu avem prea multă experiență în această artă, intenția noastră de a promova această tradiție pascală și-a atins scopul, drept pentru care Asociația ProBikeAdittion Iași ne-a solicitat să-i instruim și pe ei în arta încondeierii ouălor. Astfel, de doi ani consecutiv organizăm un atelier de încondeiere special pentru musafirii noștri dragi. În urma acestor activități am format copiilor, cât și adulților, deprinderea de a încondeia ouă tradițional, am dezvoltat dragostea față de tradițiile pascale și am responsabilizat copiii în ceea ce privește păstrarea și transmiterea tradițiilor urmașilor noștri.

Un alt moment din viața Mântuitorului este cel al Răstignirii Mântuitorului, din Vinerea Mare, când se scoate Sf. Epitaf în mijlocul bisericii și credincioșii trec pe sub el. Denia din Vinerea Mare este cu totul specială și pentru faptul că mulți copii și tineri vin să participe la această denie, cântând împreună cu preotul Prohodul Domnului. Prin procesiunea cu epitaful copiii sunt călăuziți la trăirea jertfei lui Iisus

Ziua Învierii Domnului începe, din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte; la miezul nopții, când se spune că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos. Chiar dacă în noaptea sfântă rămân puțini copii la Sf. Liturghie, sunt destul de mulți tineri care vin să ia lumina sfântă și revin a doua zi la slujbă.

Activitate de încondeiere ouă, părinți – copii

Atelier de încondeiere, Probikeaddiction – Școala Prisăcani

Rezultatul final…

Înălțarea Domnului sau Ispasul este prăznuit la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paști. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. În această zi, în toate bisericile din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

Cu ocazia acestui praznic împărătesc, după slujba Sfintei Liturghii ne îndreptăm cu mic cu mare la monumentul eroilor din parohia noastră pentru a aduce un omagiu eroilor neamului nostru. După săvârșirea slujbei de pomenire a morților, copiii depun coroana de flori și apoi, prezentăm un spectacol de cântece și poezii patriotice. Prin astfel de activități cultivăm dragostea și respectul față de neam și țară, față de sfinți și eroi. La astfel de sărbători este îmbucurător că nu numai profesorul de religie și preotul paroh participă activ împreună cu elevii, ci și învățătorii, profesorul de istorie, diriginții și comunitatea locală.

Procesiune cu ocazia sărbătorii Înălțării Domnului

Serbare închinată eroilor – cântece și poezii patriotice

III.2.3 Curățirea sufletului prin Sfânta Taină a Spovedaniei

„Taina Mărturisirii, sau a Pocăinței, constă în iertarea păcatelor, celor ce le mărturisesc și se căiesc pentru ele, de către episcop sau preot – în mod văzut, și de către Hristos – în mod nevăzut”.

În ceea ce privește sufletul copilului,am văzut că Sf. Ioan Gură de Aur îl aseamănă cu o cetate de curând zidită, unde se află mai multe case, în care locuiesc cetățenii acestui oraș. În sufletul fiecărui copil se află: mânia, pofta și rațiunea. Fiecare din acestea au propria casă: mânia locuiește în inimă; pofta în ficat, iar rațiunea în creier. De asemenea fiecare are virtuți și vicii. Virtuțile părții irascibile a sufletului sunt: răbdarea și blândețea, iar viciile: cearta și încăpățânarea. Virtutea poftei este curățenia sufletească, iar viciul, desfrânarea. Virtutea rațiunii este înțelepciunea, iar viciul necunoștința.

După cum o cetate are un zid care o înconjoară și porți de intrare și ieșire, tot astfel și sufletul copilului: zidul care înconjoară este corpul, iar porțile sunt simțurile: graiul, auzul, mirosul, văzul și pipăitul. „Prin aceste porți intră și ies locuitorii orașului, adică gândurile, astfel că prin ele copilul se strică, dar tot prin ele se și îmbunătățește”. După ce face această descriere a sufletului copilului, Sfântul Ioan stabilește legi riguroase prin care să fie educate atât simțurile, cât și mânia, pofta și rațiunea.

Sf. Ioan Gură de Aur spune că pocăința înseamnă să nu mai săvârșească cineva aceleași păcate. „Prin urmare, trebuie ca și prin dispoziție sufletească să ne depărtăm de toate cele rele pe care le-am săvârșit și, după ce scăpăm de ele, să primim medicamentele pentru rănile noastre, pe cele care sunt potrivnice păcatelor”.

Se știe că până la vârsta de 7 ani, copiii vin împreună cu părinții sau bunicii la Biserică pentru a primi Sf. Taină a Împărtășaniei. Practica bisericii presupune faptul că abia un copil de șapte sau opt ani a atins „vârsta rațiunii”, de exemplu, că poate face o alegere conștientă între bine și rău, că poate păcătui și că se poate pocăi. General vorbind, copiii din această categorie de vârstă acceptă principiul supunerii. „A fi bun” înseamnă a-și asculta părinții, profesorii. A nu-i asculta înseamnă „a fi rău”. Copiii acceptă standardele familiei și le folosesc ca grilă, pentru a discerne între bine și rău. Pe parcursul copilăriei mijlocii tema educației morale este dezvoltarea capacității copilului de realizare și de apreciere a relațiilor ce îl leagă de alți oameni și de Dumnezeu. El va înțelege prin pocăință faptul că o relație stricată poate fi reparată prin părere de rău, prin iertare și prin împăcare.

Vârsta adolescenței este caracterizată de sensibilitatea și nemulțumirea tinerilor. Tinerii se descoperă pe ei înșiși pe tărâmul relațiilor cu ceilalți. Tot ce învață la Religie va fi mai bine asimilat dacă vor simți că au nevoie de ea. Este foarte important tipul de relație care se stabilește între conducătorul adult, fie preot sau profesor și tineri. Liderul trebuie să le câștige încrederea ca prieten, prin înțelegere și simpatie, dar păstrându-și fermitatea convingerilor și interesul real față de persoana adolescentului.

Profesorul de religie trebuie să încurajeze tinerii să meargă la spovedanie așa cum este el, și să spună acele fapte, cuvinte sau gânduri de care îi este rușine. Trebuie să-l asigurăm pe copil că preotul nu-i va trăda niciodată încrederea. Mulți copii se tem ca nu cumva părinții să afle de la preot tot ce vor mărturisi ei la spovedanie, ori că părinții vor povesti dinainte preotului totul despre ei. La această vârstă părinții nu trebuie să se amestece în Sfânta Taină a Spovedaniei, trebuie să învețe să respecte convorbirea dintre copil și preot.

Pentru ca Sf. Taina a Spovedaniei să contribuie la educația religioasă, profesorul va trebui să explice elevilor care sunt etapele ce trebuie parcurse pentru o corectă mărturisire, și care este rolul fiecărei etape:

Conștiința stării de păcat și hotărârea de a pune începutul nou. La orele de religie, în perioada posturilor, pun accent pe aspectele pozitive sau negative din viața elevilor. Îi fac să conștientizeze faptul că au greșit și că această stare de păcătoșenie nu face bine sufletului, dar nici trupului. Apoi, îi sfătuiesc ca acasă să-și facă un examen de conștiință și să-și noteze pe o foaie toate păcatele pe care și le amintesc.

Mărturisirea propriu-zisă a păcatelor. Personal, la fiecare oră de religie, din timpul posturilor îi întreb dacă au fost să se spovedească,dacă nu să meargă cât mai curând. De obicei, copiii de vârstă preșcolară și ciclu primar sunt împărtășiți de părinte la grădiniță sau școală, ori mergem împreună cu doamnele învățătoare la biserică. Cei de ciclu gimnazial nu-i forțez să meargă, doar îi îndrum și-i las să hotărască ei când sunt pregătiți să se mărturisească.

Canonul sau epitemia. Întotdeauna le explic copiilor să nu le fie frică sau rușine dacă primesc canon, căci acesta are rol de a ne ajuta să ne întărim duhovnicește. Așa cum, dacă mergem la doctor primim o rețetă pentru boala trupească, așa și părintele duhovnic ne oferă o rețetă pentru suflet.

Dezlegarea. Le spun copiilor că prin rugăciunea de dezlegare primesc de la Dumnezeu, prin preot, iertarea păcatelor mărturisite, dar și răsplata pentru curajul de a-și recunoaște greșelile.

De când sunt profesor am constatat că majoritatea copiilor de la școala noastră se spovedesc în cele două posturi, al Nașterii Domnului și al Învierii Domnului.

De asemenea, ei au avut ocazia să fie „mici misionari ai lui Hristos” participând la un Concurs național de proiecte duhovnicești cu prilejul anului omagial euharistic, în care au desfășurat mai multe activități filantropice, printre care au ajutat și la aducerea unor bătrâni la Biserică pentru a se spovedi și împărtăși (vezi Anexa 2).

Sfânta Taină a Spovedaniei primită de copiii preșcolari și școlari mici

III.2.4 Unirea cu Hristos prin Dumnezeiasca Împărtășanie

Sfânta Euharistie ocupă un loc central în viața Bisericii întrucât este taina prin care credincioșii se împărtășesc cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sub chipul pâinii și al vinului. Este o cină a iubirii Mântuitorului Iisus Hristos pentru oameni: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi această cină, înainte de patima Mea”(Luca 22, 15).

Sf. Împărtășanie trebuie să fie primită din fragedă pruncie pentru a deveni o obișnuință la maturitate. Dacă până la vârsta de 7 ani nu se explică copilului simbolistica și folosul Sf. Împărtășanii, de la această vârstă se poate trece puțin la explicarea semnificației ei. Accentul rămâne pe Cina cea de Taină și pe ceea ce a zis Iisus. Putem adăuga ideea de daruri, explicând că Sf. Împărtășanie este darul oferit nouă de Iisus Hristos, pentru ca noi să putem trăi cu El.

La vârsta copiilor de gimnaziu deja putem să le facem cunoscute importanța și foloasele Sfintei Euharistii, modul în care trebuie să ne pregătim pentru primirea ei, cât de des sau rar trebuie să ne împărtășim. Este important ca elevii să știe că:

Domnul Iisus Hristos a poruncit săvârșirea Sfintei Euharistii: „Să faceți aceasta spre pomenirea Mea”(Luca 22, 19).

Prin primirea Sf. Împărtășanii se întărește viața religioasă, „ca să le fie celor ce se vor împărtăși, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea cu Sfântul Duh, spre plinirea împărăției cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine”.

Trebuie să ne pregătim sufletește, dar și trupește pentru a primi cu vrednicie Sf. Împărtășanie. Despre cum trebuie să ne pregătim aflăm de la Sf. Ioan Gură de Aur : „vă rog pe toți să nu vă apropiați de Sfintele Taine așa, la întâmplare, ci pentru că o cere praznicul, ci, dacă hotărâți vreodată să luați parte la Sfânta Jertfă, să vă curățați bine pe voi înșivă înainte cu multe zile, prin pocăință, prin rugăciune, prin milostenie și prin îndeletnicirea cu lucrurile duhovnicești, și să nu vă întoarceți la aceleași păcate”.

Tradiția Bisericii nu recomandă deasa sau rara împărtășanie, ci împărtășania făcută cu pregătirea specială.

După primirea Sf. Împărtășanii, trebuie să păstrăm sfințenia pe care am dobândit-o. De aceea trebuie să rămânem până la sfârșitul slujbei și să ascultăm și rugăciunile de mulțumire. Sf. Ioan îi compară pe cei care pleacă înainte de sfârșitul Sf. Liturghii cu Iuda: „Când Iuda a luat parte la Cină, care s-a întâmplat în cea din urmă noapte, în timp ce toți erau așezați la masă, el s-a ridicat înainte de toți ceilalți și a plecat. Prin urmare, pe el îl urmează și cei care pleacă înainte de sfârșitul Euharistiei”.

Datoria noastră, a profesorilor de religie este aceea de a educa copiii nu numai prin lecții ci și prin punerea în practică a celor învățate de ei în clasă. Ca profesor eu îi îndrum pe elevi să se împărtășească cât mai des, dar măcar în cele două posturi mari de peste an. După cum am mai spus primele experiențe religioase trebuie să le primească din pruncie. Dacă părinții i-ar aduce de mici la biserică atunci ei s-ar forma spiritual și s-ar spovedi și împărtăși tot mai des.

Părintele paroh are grijă ca cei de vârstă preșcolară și primară să fie împărtășiți în fiecare post, și pentru a conștientiza mai bine importanța și solemnitatea acestor Sfinte Taine încercăm să-i ducem pe toți la biserică pentru a le primi. Copiii de gimnaziu, majoritatea sunt responsabili și merg singuri să se spovedească și împărtășească. Ca recompensă și modalitate de a-i stimula îi notez cu nota maximă pe cei care se împărtășesc. De asemenea, mulți dintre ei participă și la orele de cateheză unde află mai multe informații despre Sf. Taină a Spovedaniei și a Împărtășaniei. După cum am menționat și în subcapitolul de mai sus, unii dintre copii au putut ajuta bătrâni ce nu puteau să se deplaseze la Biserică, să vină și să se împărtășească. Mai multe detalii sunt menționate în Anexa 2.

Sfânta Taină a Împărtășaniei, primită de copiii de la ciclul primar și preșcolar

III.3 Cultivarea virtuților copiilor prin exemplul propriu.

Toți Sfinții Părinți au atras atenția asupra faptului că exemplul personal al părinților și al educatorului constituie un factor determinant în educarea corectă a copiilor. Trebuie subliniat faptul că Sfinții Părinți au insistat mult asupra blândeții și moderației în educație, lucru ce se potrivește și cu descoperirile recente din domeniul psihologiei. Dacă suntem agresivi cu copiii, le vom afecta mai mult ca sigur dezvoltarea psihică și socială, împingându-i să adopte și ei un comportament greșit, asemănător cu al nostru, atât față de frații lor cât și față de restul lumii.

Despre însușirea virtuții dragostei față de oameni, Sf. Ioan Gură de Aur spune că: „fără dragoste, toate celelalte calități ale omului nu au valoare pentru că nu promovează viața și fericirea. Dragostea este viață, este mers înainte, este lumină, este zbor spre înălțimi, este biruință asupra întunericului și asupra morții. Dragostea trebuie să înflorească în orice om și în orice situație, mai ales în împrejurările grele. Trebuie să iubim pe orice om, indiferent dacă ne este prieten sau dușman, cunoscut sau necunoscut, drept sau păcătos. Omul este cel mai prețios lucru care există în lume, mai valoros decât întreaga lume. Să imităm pe Dumnezeu care nu are dușmănie, ci numai dragoste față de om”. Drept urmare, părinții și educatorii trebuie să insufle copiilor respectul față de semenul lor, să-i învețe ce este toleranța și blândețea sufletului.

Sf. Ioan Gură de Aur, ca cel care a fost preocupat de tema milosteniei, ne precizează în ce constă adevărata milostenie: „Să facem milostenie cu bani agonisiți din muncă cinstită, nu din jaf”. El învață că toți creștinii trebuie să practice milostenia. Cei care au mai mult, să dea mai mult, cei care au mai puțin, să dea mai puțin, important este ca fiecare să fie preocupat de săvârșirea actelor de milostenie. Cei care nu au ce să ofere din punct de vedere material, spune Sfântul Ioan, să viziteze bolnavii, să aducă mângâiere celor întristați, să primească un străin. Această virtute este foarte important să o transmitem de la vârsta prunciei. Un părinte trebuie să știe să împace virtutea milosteniei cu dobândirea bunurilor materiale. Sfântul Părinte ne arată care sunt riscurile unui exemplu de părinte preocupat să-i ofere copilului său bani și proprietăți, și nu o educație virtuoasă: „Să ne instruim copiii să prețuiască virtutea mai mult decât orice și să nu considere avuția un lucru important deoarece, adeseori, când tânărul nu știe cum să întrebuințeze banii, ea devine un obstacol în calea virtuții. Și așa cum copiii riscă de multe ori să se rănească,când pun mâna pe un cuțit sau pe o sabie, din cauză că nu știu cum să le folosească, iar mamele lor, pe bună dreptate, nu-i lasă să atingă acele obiecte, tot astfel și tinerii, când moștenesc avere și nu vor să o folosească cum se cuvine, riscă să facă o grămadă de păcate și, ca atare, îi paște o mare primejdie…”. Din afirmațiile Sfântului Ioan Gură de Aur ne dăm seama cât de actuale sunt spusele lui. În zilele noastre, părinții își dedică majoritatea timpului slujbei, cu scopul de a câștiga cât mai mulți bani pentru a satisface pretențiile copiilor și pentru a le lăsa moștenire case, mașini, bani. Acești copii nu vor ști să prețuiască lucrurile, nu vor ști că ele se dobândesc cu efort și, prin urmare, le vor risipi repede și nu vor fi în stare în viitor să facă un lucru care necesită efort. De aceea, auzim tot mai des tinerii de azi că se plâng la cea mai mică greutate în familie sau la serviciu, că așteaptă să câștige bani mulți fără să depună prea mult efort.

De aici, mai tragem concluzia că, trebuie să punem accent în educația copiilor și pe virtutea muncii, ca efort propriu. Copiii trebuie să înțeleagă că averea dobândită fără muncă personală nu le aduce fericirea, și că munca nu trebuie să fie egoistă, ci socială. Prin muncă ne procurăm cele necesare trupului, dar îi putem ajuta și pe cei care nu pot munci.. Aici, Sf. Ioan aduce ca exemplu pe Sfântul Pavel, pe furnică și pe albină. Albina e o vietate admirată, nu doar pentru faptul că lucrează, ci și fiindcă lucrează pentru alții. Ca munca să fie binecuvântată de Dumnezeu, ea trebuie să fie însoțită și de rugăciune.

Pentru a insufla aceste principii morale copiilor din parohia noastră, ca profesor de religie am încercat să organizez activități cu caracter misionar-filantropic în parteneriat cu Bisericile din comuna noastră, reprezentate de preoții parohi, cu Asociația de Părinți și cu Primăria Prisăcani.

O activitate cu totul deosebită este „Dăruind, vei dobândi”, desfășurată cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu dizabilități-3 decembrie. Scopul acestei activități a fost de a oferi o zi specială acestor persoane deosebite, cu nevoi speciale, organizând un mic spectacol de teatru și dans popular. Înainte cu două săptămâni, copiii au fost informați și sensibilizați despre situația persoanelor cu dizabilități, astfel ei au strâns bani și alimente pentru a le dărui. În sprijinul acestor persoane au venit și preoții parohi din comună, cât și autoritățile locale. Activitatea aceasta o desfășurăm de câțiva ani și putem spune că a avut un impact deosebit asupra tuturor participanților. Părinții și autoritățile locale s-au implicat pozitiv, oferind un exemplu copiilor; copiii s-au implicat prin pregătirea unui spectacol și oferirea de donații din puținul lor, conștientizând că există persoane în suferință fizică și financiară, și în comunitatea lor. Astfel, am întărit și sentimentul de dragoste și compasiune fată de cei aflați în situații dificile.

„Cum ne pregătim de Crăciun”- scenetă, cl. V-VII

Rugăciune pentru sănătate

În ultimii trei ani, am desfășurat mai multe activități misionar-filantropice pe care le-am valorizat în fiecare an, într-un proiect concurs organizat de Patriarhia Ortodoxă Română, Sectorul teologic – educațional, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Acest concurs s-a adresat copiilor, preoților și profesorilor de religie implicați în Programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor”.

În primul proiect concurs organizat cu prilejul anului omagial euharistic, „Sfânta Euharistie – lumina vieții creștine”, proiectul nostru s-a numit „Mâini lucrătoare – mâini rugătoare”. Dintre obiectivele propuse în cadrul proiectului menționăm: sensibilizarea comunității locale față de persoanele aflate în suferință, față de bătrâni, de bolnavi și față de persoanele singure; evitarea izolării din cadrul comunității a celor ce nu se pot deplasa, a celor ce nu se pot descurca singuri și necesitatea întrajutorării și sprijinirii reciproce; deschiderea orizontului copiilor către Sf. Liturghie: frumusețe, darurile și importanța participării la Sf. Liturghie, s.a. Unul dintre scopurile noastre a fost și educarea tinerei generații în spiritul muncii împletită cu rugăciunea, după cum este menționat și în titlul proiectului nostru. În urma desfășurării activităților proiectului, rezultatele obținute au fost mulțumitoare. Faptul că am avut sprijinul principalelor instituții ale comunei, a copiilor din școală și a părinților acestora, a enoriașilor parohiei, asta ne-a făcut să fim mulțumiți de ceea ce am realizat împreună. S – a reușit aducerea la biserică după multă vreme, a patru bătrâni ce se deplasează foarte greu, pentru a se împărtăși; s-au distribuit ajutoare familiilor cu mulți copii și bătrânilor singuri. Copiii au înțeles că „munca este brățară de aur” și poți ajuta pe cei săraci din puținul care îl ai. Mai multe detalii despre acest proiect și activitățile complete pe care le-au desfășurat copiii, sunt prezentate în Anexa 2.

Al doilea proiect concurs s-a desfășurat în cadrul Concursului național de mini-proiecte cu caracter misionar-filantropic, „Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu”. Pentru că scopul proiectului a fost ca și copiii prin munca mâinilor lor să obțină fonduri pentru a ajuta oamenii în nevoi speciale, titlul proiectului nostru a rămas „Mâini lucrătoare, mâini rugătoare”. Prin acest proiect am urmărit catehizarea tinerilor cu privire la implicarea în activitățile cu caracter misionar-filantropic în biserici și mănăstiri, sensibilizarea comunității față de persoanele aflate în suferință, oferirea de exemple practice pentru cei care doresc să ajute și să se implice în viața vie a comunității, ș.a. Copiii au realizat două activități destul de complexe, din care au obținut banii pentru a cumpăra alimente și rechizite: confecționarea de mărțișoare în tehnica quilling și pregătirea clătitelor. Frumusețea și munca copiilor în realizarea acestor activități se poate vedea în prezentarea proiectului detaliat, din Anexa 3.

Proiectele implementate în comunitatea noastră nu reprezintă altceva decât o continuare a activităților pe care școala le realizează în mod constant, în colaborare cu biserica, părinții și alți parteneri, în vederea educării copiilor noștri în spiritul „micilor misionari” ai lui Hristos.

III.4 Relațiile tinerilor și pregătirea pentru viața de familie

Adolescența este perioada dintre copilărie și maturitate. Capacitatea intelectuală potențială atinsă în această perioadă este egală cu cea a adulților. Adolescenții parcurg foarte repede o perioadă de schimbări fizice ce provoacă jenă, conștiință de sine și o sporită instabilitate emoțională. Este perioada în care sunt nemulțumiți de ei înșiși, de familia lor, de felul în care arată. Sunt nemulțumiți de procesul de educație: manuale, note, profesori, examinări. Adolescenții parcurg o perioadă de acerbă insatisfacție și cu privire la viața lor socială. Un nou tip de relație devine foarte important – relațiile cu cei de sex opus. Ani întregi au vorbit despre asta, au văzut la televizor, au auzit din reclame, au citit în reviste. Acum, deodată, înseamnă ceva diferit.

Care este rolul Bisericii, a educației religioase față de adolescenții noștri? În primul rând, Biserica trebuie să le ofere valori semnificative, pe care tinerii să le poată accepta în mod conștient, din liberă voință, la acest nivel special de maturizare și nesiguranță atins de ei. Biserica trebuie să le ofere o imagine a ceea ce este sfințenia, credința, loialitatea, și să-i facă să simtă că Biserica este locul în care pot găsi iertare, înțelegere și iubire atunci când greșesc și sunt confuzi.

Sfântul Ioan Gură de aur abordează și el subiectul acesta despre socializarea tinerilor și notează fără ocolișuri că trebuie să ne îngrijim de cumințenia și de purtarea cuviincioasă a tinerilor, pentru că este periculos să cadă în patimi la această vârstă. De aceea, trebuie să fim prevăzători, să-i veghem și să nu-i lăsăm să se uite la persoane cu un comportament sau o ținută necuviincioasă. În zilele noastre, din nefericire, mulți părinți nu se interesează de moralitatea persoanelor cu care intră în contact copiii lor. De asemenea, părinții își neglijează copiii, lăsându-i să hoinărească fără frâu și să se întineze cu desfrânarea, cu jocurile de noroc și cu distracțiile. O altă modalitate prin care părinții acceptă cu voia lor pervertirea sufletului copilului lor este atunci când îl lasă să se uite la televizor sau mai nou la calculator, fără a fi de față. Dacă Sfântul Ioan Gură de Aur ar fi văzut atitudinea părinților de astăzi, care își lasă copiii nesupravegheați în casă ore întregi, la televizor, la calculator sigur i-ar fi dojenit aspru.

Sfântul Ioan Gură de Aur mai recomandă părinților să-i îndepărteze pe copiii lor de la spectacolele dăunătoare, de la muzica molatecă și voluptuoasă pentru ca sufletul lor să nu fie vrăjit de ele. Cântece viclene, deșănțate, existau și pe timpul Sf. Ioan Gură de Aur, dar nu se compară cu cele care ne invadează nouă astăzi timpanele prin intermediul televizorului, radioului și calculatorului. E mai ușor să-i protejăm pe copii, la o vârstă fragedă de cântecele și imaginile dăunătoare sufletului și să le oferim alternativă cântece sănătoase, evlavioase, cântece tradiționale, viețile sfinților etc. Dacă nu suntem prevăzători când trebuie, mai târziu va trebui să depunem un efort mai mare pentru „a stinge focul” pricinuit în sufletul tinerilor de deprinderile rele, spre a-i întoarce pe calea cea bună, dacă nu cumva e deja prea târziu.

Nimic nu împodobește mai mult, în mod natural, această vârstă, decât cununa cumințeniei. E foarte important ca tinerii să fie neprihăniți când se căsătoresc. Când tinerii se îndreaptă spre căsătorie cu sufletul și trupul curat, atunci și afecțiunea este mai sinceră și iubirea spirituală mai autentică. Doar dacă părinții le prezintă tinerilor idealul monogamiei creștine, le vorbesc din exemplul propriu despre bucuriile și luptele căsniciei, numai așa vor putea contracara celelalte „idealuri” atractive pe care le prezintă literatura, cântecele și alți oameni din jurul nostru. Părinții trebuie să fie deschiși comunicării cu copiii lor și să acorde încredere deciziilor luate de ei. Orice experiență negativă cu care un adolescent se poate confrunta poate face obiectul unei discuții și servi de lecție pentru toată viața.

Școala și Biserica trebuie să ofere și ele o educație religioasă tinerilor în ceea ce privește importanța familiei creștine. „Potrivit învățăturii de credință ortodoxă, familia este așezământul divin, creat de Insuși Dumnezeu în rai, pentru perpetuarea neamului omenesc, pentru ajutorul reciproc și pentru cultivarea și dezvoltarea darurilor cu care fiecare soț este înzestrat, în atmosfera de comuniune și de dragoste, luminați și călăuziți de harul Duhului Sfânt, care binecuvintează și sfințește legătura dintre bărbat și femeie. Cea de-a doua intenție cu care Dumnezeu a creat familia este cea a procreării sau înmulțirii neamului omenesc, așa cum arată cuvântul Scripturii: „Și a făcut Dumnezeu pe om bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți" (Facere 1, 28). În porunca lui Dumnezeu este cuprins tot rostul sau scopul familiei, adică nașterea de prunci. De aceea, familia a fost socotită mereu sanctuar și leagăn al vieții”.

Familia contemporană traversează o perioadă de criză profundă care îmbracă forme variate. Așa cum sublinia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel într-una din cuvântările pastorale adresate clerului și credincioșilor din Arhiepiscopia Iașilor în timpul păstoririi în scaunul Mitropolitan al Moldovei și Bucovinei, criza cu care se confruntă familia astăzi se manifestă sub trei aspecte: criza economică (sărăcie, șomaj, nesiguranța zilei de mâine), criza morală (avortul, divorțul, abandonarea copiilor, libertinajul ș.a) și criza spirituală (sectarismul, fanatismul și prozelitismul religios).

Pentru a educa tânăra generație în spiritul valorilor familiei creștine tradiționale și să apere permanent darul vieții umane, am realizat împreună cu părintele paroh și cu Asociația Pro Vita Iași câteva activități adecvate vârstei lor.

Una dintre activități s-a numit „Fără prejudecăți! Fiecare viață e un dar!”, ce a avut ca scop prezentarea importanței vieții ca dar al lui Dumnezeu și că fiecare copil este o binecuvântare dată familiei. Apoi, o altă temă abordată a fost: „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” care s-a desfășurat pe parcursul lunii martie 2016, desfășurându-se pe parcursul a mai multor zile. Copiii au confecționat mărțișoare și felicitări pe care le-au oferit cu ocazia Zilei de 8 martie, mamelor și bunicelor aflate la Sfânta Liturghie, după care au participat la o conferință cu tema : „Nașterea de copii – un dar al lui Dumnezeu pentru femei și familie” susținută de părintele paroh Iulian Vornicu și d-na doctor Elena Drăgan, și

la final, copiii au realizat o expoziție de desene „Viața ca dar și binecuvântare”. Un alt gen de activitate folositoare pentru dezvoltarea lor ca membri ai Bisericii, a fost „Marșul pentru Viață” și „Marșul pentru Familie”, acțiuni ce au vizat relaționarea cu ceilalți și responsabilizarea copiilor în ceea ce privește protejarea vieții umane și a familiei creștine tradiționale.

Buna desfășurare a actului educațional la disciplina Religie, în cadrul Școlii Gimnaziale Prisăcani sperăm că s-a evidențiat prin colaborarea fructuoasă dintre Școală – Biserică – Părinți, prin activitățile și proiectele educaționale prezentate în lucrarea aceasta.

Copiii oferă mărțișoare mamelor și bunicelor prezente la slujbă

Conferință : „Nașterea de copii – un dar al lui Dumnezeu pentru femei și familie”

Marșul pentru Familie

Concluzii

Arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul Ioan, care pentru nespusa lui iscusință oratorică a rămas cunoscut în istorie cu prenumele „Gură de Aur”, este neîndoielnic cel mai minunat chip bisericesc din întreaga lume de după perioada post- apostolică și până astăzi.

S-a născut între anii 349-354, în marea capitală a Siriei, Antiohia, orașul în care Sfântul Petru a întemeiat pentru prima dată o comunitate creștină și unde tot pentru prima dată ucenicii lui Iisus au fost numiți „creștini”. Aici a luat ființă o nouă școală biblică care cuprindea acea parte a ierarhilor ortodocși ai Răsăritului care s-au ocupat de sensul literal al interpretării Sfintei Scripturi. Personalitatea covârșitoare a Sfântului Ioan va marca mai târziu această școală, nu atât prin faptul că a condus-o, ci mai ales prin numărul mare de ucenici pe care i-a format și care, la rândul lor, au condus Biserica și Școala Antiohiei.

El a fost un misionar prin vocație, a avut un zel apostolic și evanghelic. L-a propovăduit pe Hristos și a vrut să stabilească Împărăția lui Dumnezeu. A propovăduit și a trăit o morală pentru această Împărăție. Viața lui a fost furtunoasă și grea, cu sacrificii de martir. A fost un martir al vieții autentice „în Hristos”, a fost o voce care a chemat Biserica în totalitatea ei – cler și credincioși – la împlinirea Evangheliei. Nu e întâmplător faptul că Părinții Bisericii, de după el, l-au considerat ca fiind o autoritate pentru credința ortodoxă.

Am văzut că preocuparea pentru educația religioasă a copiilor a reprezentat o prioritate încă din perioada biblică și a fost considerată de Sfântul Ioan Gură de Aur ca o continuare a creației lui Dumnezeu, părinții meritându-și acest nume numai în măsura în care ofereau copiilor lor o educație autentică, în acest sens.

În tot ceea ce spune despre educația copiilor se simte răsunetul lecțiilor și tandrețea mamei sale; și fără îndoială imaginea acestei femei nobile era prezentă în privirea sa, în ecoul vocii grave, atunci când aducea omagii martiriului și eroismului femeilor ce au fost tată și mamă în același timp.

Lucrarea „Despre creșterea copiilor”, numită în secolul XVII „cartea de aur despre educația copiilor” propune un parcurs educațional complex, în care se regăsesc finalități, conținuturi ale învățării, elemente de metodologie didactică și de evaluare, fundamentele relației educator-educat, toate puse în relație cu particularitățile psiho-fizice ale celui chemat să crească tânărul asteptat de Dumnezeu să ajungă „un atlet al lui Hristos”, prin intermediul unui parcurs care începe de la naștere, o dată cu punerea numelui.

Toate părerile Sf. Hrisostom despre această materie importantă și delicată a educației se reduc la una singură: ca educația să fie creștină. De aici, recomandările sale repetate de a îndepărta din mâinile copiilor cărțile păgâne. Sfântul Ioan a remarcat cât este de importantă educația în familie, mai ales atunci când aceasta este completată de cea din școală și biserică. Sfântul Părinte a vorbit despre vârsta copilăriei, a tinereții și vârsta bărbăției, urmată de bătrânețe. Prima perioadă începe de la naștere și ține până la adolescență, fiind vârsta copilăriei. El acordă o mare importanță educației morale a copilului mic, de la cea mai fragedă vârstă, datorită receptivității lui. Părinții sunt responsabilii principali de educația copilului, dar trebuie să aleagă și pedagogii potriviți formării personalității copiilor lor. După vârsta copilăriei urmează vârsta tinereții, perioada în care poftele și patimile cresc în intensitate în mintea și sufletul tânărului. După Sfântul Părinte vârsta tinereții începe pregătirea bătrâneții, pentru că numai tânărul poate să realizeze minunea de a deveni „bătrân la tinerețe” și de aceea i se acorda mult respect tânărului din vremea aceea. Vârsta bărbăției este timpul marilor probleme ce provin din grijile pentru căsătorie, iar apoi din mijlocul familiei nou-întemeiate. În sfârșit, din cele prezentate este evident că educația creștină a copilului se răsfrânge asupra întregii lui vieți viitoare ca persoană matură, nu numai în lumea prezentă, ci și în lumea viitoare, a Împărăției lui Dumnezeu.

Prin lucrarea de față am încercat să aduc în prim-plan personalitatea și învățăturile pedagogice ale unui mare Sfânt Părinte al secolului IV, învățături care pot îndruma atât părinții cât și educatorii în misiunea lor de a forma „atleți pentru Hristos”.

În încheiere, „putem spune, fără să greșim, că Sfântul Ioan și-a câștigat gloria de care se bucură în istorie, așa încât va rămâne totdeauna unul din cele mai remarcabile exemple pe care omenirea le-a văzut vreodată, un adevărat „etalon al Bisericii” și pentru că se impune ca o personalitate proeminentă prin relieful său unic de om, de scriitor, de preot exemplar, de inițiator de reforme în duhul Evangheliei, de apostol înflăcărat ce „a luptat lupta cea bună” spre zidirea trupului tainic al Bisericii lui Hristos” .

BIBLIOGRAFIE:

Cărți, lucrări:

Athanasiu, P.S Theodosie, Viața și activitatea Sfântului Chrisostom, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1923.

Băncilă, Vasile, Inițierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, București, 1996

Bel, pr. Prof. dr. Valer, Misiune, parohie, pastorație.Coordonate pentru o strategie misionară, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006

Bolocan, Carmen-Maria, Catehetica și didactica religiei, Editura Sf. Mina, Iași, 2008

Bulacu, Pr. Mihail, Noblețea educației copiilor după Sf. Ioan Hrisostom, extras din Revista Generală a Învățământului, București, 1940.

Călugăr, Dumitru, Catehetica, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984.

Chifăr, Pr. Nicolae, Istoria creștinismului, vol. II, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000.

Coman, Pr. Prof. Dr Ioan G., Despre Sfântul Ioan Gură de Aur – studii, Editura Basilica, București, 2015.

Coman, Pr. Prof. dr. Ioan Gh., Frumusețile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică, Timișoara, 1988

Coman, Ioan G., Patrologie, Editura IBM al BOR, București, 1956.

Coman, Pr. Prof. Ioan G., Personalitatea și actualitatea Sf. Ioan Gură de Aur, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2007.

Comenius, Jan Amos, Didactica magna, trad. Iosif Antohi, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970

Conovici, Iuliana, Ortodoxia în România postcomunistă. Reconstrucția unei identități publice, vol. I și II, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009.

Cozma, Irina, Cozma, Mihail, Să învățăm religia prin cântec, Editura Mina, Iași, 2004 .

Cuciureanu, Monica; Velea, Simona (coord.), Educația moral-religioasă în sistemul de educație din România, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2012.

Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Conținut și forme de realizare, Editura . Didactică și Pedagogică R.A., București, 1996.

Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Editura Polirom, Iași, 1999.

Cucoș, Constantin, Pedagogie, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2006.

Cucoș, Constantin ( coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2009.

Danciu, Ana, Metodica predării religiei în școlile primare, gimnazii și licee, Editura Anastasia, București, 1999.

Diaconescu, Mihai, Istoria literaturii dacoromane, Editura Alcor-Edompex, București, 1999.

Doublet, Jean, Bogățiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur, trad. De Diacon Gheorghe Băbuț, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2002, vol. I și II

Dumitrana, Magdalena, Didactica creștină, Editura V& Integral, București, 2007.

Fecioru, Dumitru, Ideile pedagogice ale Sf. Ioan Hrisostom, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1937

Festugière, A. J, Antioche païenne et chrétienne. Libanius, Chrysostome et les moines de Syrie, Bibliothèque des Écoles françaises d’Athènes et de Rome, Paris, 1959.

Gheorghiu, Virgil, Gură de Aur, atletul lui Hristos, ediția a II-a, traducere Maria-Cornelia Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2008.

Gordon, pr. prof. dr. Vasile, Introducere în Catehetica Ortodoxă, Editura Sophia, București, 2004.

Iorda, Constantinia, Educația preșcolarilor după principiile Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba gracă de prof. Ion Diaconescu, Editura Sofia, București, 2009.

Irineu, episcop de Ekaterinburg și Irbit, Educația religioasă, învățături pentru copii și tineri, Editura Sofia, București, 2002

Ispir, Prof. Dr. V. G., Principiile educațiunii creștine, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1946

Kokulis, Ioannis V., Îmbisericirea elevilor pentru o educație religioasă liturgică, traducere și prefață Preasfințitul dr. Mihail Filimon, Editura Deisis, Sibiu, 2002.

Koulomzin, Sophie, Biserica și copiii noștri, trad. din limba engleză de Doina Rogoti, Editura Sophia, București, 2010.

Mada, ieromonah Teofan, Familia creștină la Sf. Ioan Gură de Aur, Editura Agnos, Sibiu, 2008

Magdalena, Maica, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, cu traducerea romănească a cuvântului Sfântului Ioan Gură de Aur despre educația copiilor, Editura Deisis, Sibiu, 2006.

Magdalena, Maica, Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă. Convorbiri, reflecții și alte sfaturi, Editura Deisis, Sibiu, 2002.

Naclad, Pr. Dr. Constantin, Educația religioasă în cadrul slujirii preoțești, Editura Trinitas, Iași, 2007.

Neofit, Monahul, Rugăciuni către tineri de Monahul Neofit, Editura Credința strămoșească, 2005

Opriș, Dorin, Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne, Editura Sf. Mina, Iași, 2010

Opriș, Dorin, Opriș, Monica, Metode active de predare-învățare. Modele și apicații la religie, Editura Sf. Mina, Iași, 2006.

Opriș, Monica, Metodologia evaluării. Abordări teoretice și investigative în educația religioasă, Editura Sf. Mina, Iași, 2010 .

Opriș, Monica, Demersuri investigative în educația religioasă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010

Opriș, Dorin; Opriș, Monica (coord.), Religia și școala. Cercetări pedagogice, studii, analize, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2011.

Papadopoulos, Stylianos, Viața, activitatea și opera Sfântului Ioan Hrisostom, traducere de Lect. Dr. Octavian Gordon, Editura Bizantină, București, 2014

Papadopoulos, Stylianos, Gândirea teologică a Sfântului Ioan Hrisostom, Editura Bizantină, București, 2013

Pasquato, Ottorino, Credincioșii laici în gândirea Sfântului Ioan Crisostomul. Între Biserică, familie și cetate, traducere din limba italiană de pr. Mihai Pătrașcu, Editura Sapientia, Iași, 2007

Petraru, Pr. Gheorghe, Misiologie Ortodoxă, vol. I, Editura Panfilius, Iași, 2002

Popescu, Ion, Năstase, Manuela, Popescu, Elena, Metodica predării religiei, f. edit., București, 1997

Prescure, arhim. prof. Vasile, Stan, pr. Dr. Nicolae Răzvan (coord.), Tineretul și creștinismul, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2008

Sava, pr. prof. dr. Viorel; Melniciuc-Puică, pr. lect. dr. Ilie (coord.), Familia în societatea contemporană, Editura Doxologia, Iași, 2011.

Saint Jean Chrysostome, Oeuvres complètes, traduites pour la première fois en français sous la direction de M. Jeannin, tome premier, Histoire de Saint Jean Chrysostome.Exhortations à Théodore-Du Sacerdoce, Editeurs Bar-le-Duc, L.Guérin &Cle , 1863

Semen, Pr. Prof. Dr. Petre, Contribuția Bisericii, a școlii și a familiei la formarea religios-morală a tinerei generații, în Pr. Prof. Dr. Viorel Sava, Pr. Lect. Dr. Ilie Melniciuc-Puică, Familia în societatea contemporană, Editura Doxologia, Iași, 2011

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur. Vol. 6: Pocăința, spovedania, postirea, Dumnezeiasca împărtășanie, trad. Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, 2014.

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Apologia vieții monahale. Despre creșterea copiilor, Editura Institutului Biblic, 2007, București.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii și cuvântări, introd. și trad. din limba greacă, Ed. Episcopiei Râmnicului, 1995;

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, traducere, introducere, indici și note de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994

Sfântul Ioan Gură de Aur, Dascălul pocăinței, Cuvântări despre pocăință, introd. și trad. din limba greacă, Ed. Episcopiei Râmnicului, R. Vâlcea, 1996

Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, Editura Agapis, București, 2010.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Tratat despre preoție, traducere, introducere, note și un cuvânt înainte Pr. D. Fecioru, Editura IBM al BOR, București, 1987.

Stamate, Preot lector dr. Mari, Educația creștină în opera Sfântului Ioan Gură de Aur, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2003.

Stăniloaie Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol II, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1997

Șebu, pr. Sebastian, Opriș Monica, Opriș Dorin, Metodica predării religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000 .

Șendroiu, Rodica, Metode și procedee de predare a religiei în școală, București, 1997 .

Timiș, Vasile, Misiunea Bisericii și educația.Atitudini. Convergențe. Perspective, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.

Vasile, Ispir Gh., Curs de îndrumări misionare, București, 1930

Vornicescu, Mitropolit Nestor, Primele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV-XVI, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1984.

Studii și articole:

Bolocan, Conf. Univ. Dr. Carmen Maria, Perspectiva educațională a operei didactice a Sfântului Ioan Gură de Aur – tradiție și actualitate, în „Sfântul Ioan Gură de Aur, mare dascăl al lumii și ierarh- Studii academice comemorative”, Editura Trinitas, Iași, 2007, pp.141-159.

Braniște, Pr. Prof. Ene, Sfinții Trei Ierarhi în cultul creștin, în „Biserica Ortodoxă Română”, Anul LXXVI(1958), nr. 1-2, pp.

Braniște, Pr. Magistr. Marin, Concepția Sf. Ioan Gură de Aur despre familie, în „Studii Teologice”, An XVIII (1957), nr. 1-2, pp. 125-151.

Calinciuc, Marius Ionuț, Sfântul Ioan Gură de Aur – personalitate marcantă a epocii sale și un model pentru actualitate, în „Candela Moldovei”, Anul XVI(2007), nr. 1, pp. 3-8.

Coman, Pr. Prof. Dr. Ioan G., Actualitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Studii Teologice”, Anul VII(1955), nr. 7-8, pp. 403-422.

Coman, Pr. Prof. Dr. Ioan, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Studii Teologice”, Anul 1957,nr. 9-10, pp. 595-617.

Coman, Pr. Prof. Dr. Ioan, Viața Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Glasul Bisericii”, Anul XVIII(1959), nr. 1-2, pp. 20-42.

Cornițescu, Constantin, Chipul mamei Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Studii Teologice”, Anul 1977, pp. 615-620.

Costache, pr. Doru, „Rolul familiei în educația copiilor“, în „Ortodoxia”, Anul 2002, nr. 3-4, pp. 128-139.

Cricovean, Mircea, Învățătura despre Sfânta Euharistie în omiliile hrisostomice, în „Teologia”, anul IX(2005), nr. 3, Arad , pp. 93-103.

Enache, Mihai, Învățătura despre biserica Sf. Ioan Gură de Aur, în „Ortodoxia”, An XII(1974), nr.1, pp.

Fecioru, Dumitru, Ideile pedagogice ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Biserica Ortodoxă Română”, An LV(1937), nr. 7-10, pp. 449-486.

Grigoraș, Pr. Costachi, Educația ridicată la treapta de sacerdoțiu creștin în pedagogia patristică, în „Teologie și viață”, Anul IV(1994), nr. 5-7, pp.

Nica, Arhim. Asist. Drd. Emilian, Monahismul în viața și opera Sfântului Ioan Gură de Aur, în „Analele Științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Teologie Ortodoxă, Tom XII, 2007, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza

Paul, Pr. Lect. Univ. dr. Adrian Gh, Sfântul Ioan Gură de Aur – predicator prin excelență al iubirii creștine, în „Ortodoxia Maramureșeană”, Anul 2007, nr.12, Editura Universității de Nord, Baia Mare, pp. 258-281.

Petraru, Pr. Prof. Dr. Gheorghe, Ioan Hrisostom, apologet al credinței și mărturisitor al lui Hristos. Perspective actuale, în „Sfântul Ioan Gură de Aur, mare dascăl al lumii și ierarh- Studii academice comemorative”, Editura Trinitas, Iași, 2007, pp. 101-118.

Răducă, Pr. Lect. Vasile, Rolul formativ al religiei, în „Studii Teologice”, Anul XLVI(1994), nr. 1-3, pp. 89-96.

Sava, Prof. Dr. Pr. Viorel, Familia creștină astăzi: provocări, șanse, perspective – răspunsuri gândite de Sfântul Ioan Gură de Aur în vremea lui pentru timpul nostru, în „Analele Științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Teologie Ortodoxă, Tom XII, 2007, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, pp.

Ștefan, Prof. Mioara, Educația în Familie, Școală și Biserică, în „Ortodoxia Maramureșeană”, Anul 2007, nr. 12, Baia Mare, pp. 287-294.

Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Religia în școală, în „Glasul Bisericii”, Anul LIV(1998), nr. 4, pp.

Izvoare

Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995.

Viața Sfântului Ioan Gură de Aur în relatările istoricilor bisericești: Paladie, Teodor al Trimitundei, Socrates, Sozomen și Fericitul Teodoret al Cirului, ediția a II-a, traducere din limba greacă veche, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, Editura Basilica, București, 2016.

Viața și acatistul Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012.

Viața, paraclisul și acatistul celui întru sfinți părintele nostru Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, făcătorul de minuni, Editura Bizantină, București, 2007.

Bibliografie web:

http://ortodoxie.3x.ro/diverse/_______Biserica%20ortodoxa%20si%20fiii%20ei/11e_familia_azi_probleme_pastorale_si_sociale.html

http://www.crestinortodox.ro/inaltarea-domnului/inaltarea-domnului-119130.html

http://www.crestinortodox.ro/paste/obiceiuri-traditii-paste/obiceiuri-sfintele-pasti-71072.html

http://www.crestinortodox.ro/religie/nasterea-domnului-sarbatoarea-bucuriei-ortodoxie-128025.html