NĂSTASE VASILICA FUȘTEI MARIA I.Ș.J. BUZĂU AVIZAT, INSPECTOR ȘCOLAR GENERAL, PROF. STOIAN FLORINA SUPORT DE CURS pentru EDUCAȚIE PARENTALĂ ISBN: TEMA… [615687]

IVAN CRISTINA
NĂSTASE VASILICA FUȘTEI MARIA

I.Ș.J. BUZĂU
AVIZAT,
INSPECTOR ȘCOLAR GENERAL,
PROF. STOIAN FLORINA

SUPORT DE CURS
pentru
EDUCAȚIE PARENTALĂ

ISBN:

TEMA PROGRAMULUI DE FORMARE:
“CUM POT FI UN PĂRINTE MAI BUN?”

ARGUMENT:
Într-o societate aflată într -o schimbare continuă, reconfigurarea relației de comunicare
părinte -copil este o necesitate. Copiii generației actuale, considerați nativi digitali, diferă mult de
copiii generațiilor anterioar e. Se pare că modelul educativ preluat de părinții acestora de la părinții
lor, bunicii copiilor noștri, nu mai este potrivit și pentru ei. Mulți părinți se întreabă, cum să -și
educe copiii ca să reușească în viață, ce valori să le formeze, cum să -i înțele agă și să comunice cu
ei. La acestea și la multe alte întrebări importante, părinții vor găsi răspunsul cu ajutorul cadrelor
didactice formatoare, care au o bogată experiență în domeniu.
SCOPUL PROGRAMULUI DE FORMARE:
Scopul proiectului este să încurajeze părinții să -și studieze mai în amănunt viața și modul în
care ei relaționează cu copiii lor, să dezvolte o gamă mai largă de alternative pozitive și eficiente
pentru rolul de părinte și să dezvolte o rețea de spri jin social împreună cu alți părinți.
OBIECTIVELE PROGRAMULUI DE FORMARE:
Părinții implicați în programul „Cum pot fi un părinte mai bun?”, la finalizarea
acestuia, vor fi capabili:
o să-și înțeleagă mai bine copiii;
o să învețe modalități de tratare a stresului;
o sa- și formeze noi abilități de comunicare;
o să învețe noi abordări pozitive ale disciplinării copilului;
o să construiască o rețea de sprijin, constând în educatoare, membrii ai familiei,
prieteni, specialiști.

DURATA PROGRAMULUI DE FORMARE : un semestru
GRUPUL ȚINTĂ :

– părinții preșcolarilor

RESURSE UMANE:
Formatori/ cadre didactice abilitate pentru formarea parinților, p ărinții preșcolarilor.
RESURSE MATERIALE:
Materiale informative în domeniul educației parentale:
 Ghid ”Cum să devenim părinți mai buni?”,
 Suport de curs ”Tendințe noi în educația parentală”, CD -uri sinteze curs,
 Reviste de specialitate, alte surse de pe platforme digitale,
 ”Ghidul părintelui în utilizarea TV&PC de către copil”, autor Alexandra Groza (sursa –
INTERNET).

EVALUAREA PROGRAMULUI DE FORMARE:
Inițială , la începutul programului, prin aplicarea unor chestionare de opinie;
Curentă , prin preluarea feed – back – ului permanent;
Finală , prin:
– portofoliul de proiect (materiale utilizate, opinii exprimate in scris, ches tionare);
– mediatizarea rezultatelor proiectului, în cadrul întâlnirilor cadrelor didactice din grădiniță.
Se vor face raportări privind numărul participanților, implicarea partenerilor, numărul
persoanelor care solicită informații.
BENEFICIARI:
a) direcți – părinții participanți și familiile acestora, cadrele didactice.
b) indirecți – comunitatea locală.

SUSTENABILITATEA programului de educație parentală:

Ne dorim ca și alți părinți să solicite participarea la un astfel de program. De asemenea,
dorim ca materialele elaborate să constituie o valoroasă resursă de materiale didactice și
informative pentru cât mai multe dintre cadrele didactice dornice să desfașoare programe de
educatie parentala în regim de voluntari at.
PROMOVARE: Promovarea va fi asigurată prin mediatizarea programului la nivelul
grădiniței, în presa locală și pe site – urile didactic.ro, educatoarea.ro.
BUGET: este asigurat din surse proprii: donații/ sponsorizări.

DESCRIEREA ACTIVITĂȚILOR:
ACTIVITATEA NR. 1
 Titlul activității: „Copiii, o prioritate a adulților”
 Data / perioada:
 Locul desfășurării :
 Participanti : părinți, cadre didactice
 Descrierea activității : Se prezintă ideile de bază ale programului „Cum
pot fi un părinte mai bun?”, are loc un schimb de informații între părinți și
educatoare despre comportamentul copiilor acasă și la grădiniță; sesizarea
unor atitudini greșite ale adulților faț ă de copii; completarea unor
chestionare.

ACTIVITATEA NR. 2
 Titlul activității: „Cum să fii un partener de încredere în relația cu
copilul tău?”
 Data / perioada:
 Locul desfășurării :
 Participanti : părinți, cadre didactice
 Descrierea activitatii : Se va discuta despre drepturile copilului, în general,
și de dreptul de participare a copilului în luarea deciziilor și acțiunilor care

îl privesc, în mod special; diferențe între ”participarea falsă” și ”participarea
adevărată”, co nsolidarea unor relații pozitive între părinți/ adulți și copii.

ACTIVITATEA NR. 3
 Titlul activității: : „Cum să abordăm pozitiv disciplinarea copilului?”
 Data / perioada:
 Locul desfășurării :
 Participanti : părinți, cadre didactice
 Descrierea activitatii : În cadrul activității „Cum abordezi pozitiv
disciplinarea copilului de vârstă preșcolară” cursanții vor exersa acordarea
atenției pozitive și vor învăța metode constructive pentru tratarea
comportamentelor nedorite ale copiilor (lov irea, accesele de furie, refuzul
nejustificat, etc.).

ACTIVITATEA NR. 4
 Titlul activității: : „Cum însoțești copilul pe calea dezvoltării sale?”
 Data / perioada:
 Locul desfășurării :
 Participanti : părinți, cadre didactice
 Descrierea activitatii : Activitatea „Cum însoțești copilul pe calea
dezvoltării sale” are ca scop înțelegerea conceptelor de dezvoltare a
copilului de vârstă preșcolară, recunoașterea potențialelor întârzieri în
dezvoltarea copilului, practicarea metodelor educaționale care încurajează
dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului.

ACTIVITATEA NR. 5
 Titlul activității: „Cum influențează televizorul și internetul viața
preșcolarului?”
 Data/ perioada :
 Locul desfășurării :

 Participanți : părinți, cadre didactice
 Descrierea activității : Părinții vor conștientiza efectele pe care le au
televizorul și internetul asupra dezvoltării și sănătății psihice a copilului.
Vor primi ”Ghidul părintelui în utilizarea TV&PC de către copil” , autor
Alexandra Groza (sursa – INTERNET).

ACTIVITATEA NR. 6
 Titlul activității: : „Părinți mai buni, copii mai buni”
 Data/ perioada :
 Locul desfășurării :
 Participanți : părinți, cadre didactice.
 Descrierea activității : Cursanții își vor fixa obiectivele pe care le au de
îndeplinit ca rezultat al participării la cursul „Cum pot să fiu un părinte mai
bun?” și vor oferi feed -back pentru îmbunătățirea programului. Are loc
înmânarea diplomelor.

MODUL I
”COPIII, O PRIORITATE A ADULȚILOR ”
Motto:
,,O călătorie de o mie de kilometri începe cu primul pas. ” (Lao – Tzu)

Scopul principal al cursu lui este acela de a încuraja părinții să -și analizeze mai în
profunzime viața și modul cum relaționează cu copiii lor, să descopere o gamă mai largă de
alternative eficiente pentru interacțiunea cu aceștia, să aleagă ce este mai potrivit pentru
familiile și c opiii lor.
Educația parentală poate reprezenta o modalitate de modelare a adulților de mâine, prin
părinții de azi.

• Programul de educație parentală ,,Cum pot fi un părinte mai bun? ” reprezintă o modalitate
de educare a unei atitudini echilibrate a părinților față de familie, copii, carieră sau alte
activități prezente în viața de zi cu zi.
• Părinții sunt modelele pe care de cele mai multe ori copiii le urmează și că familia trebuie
să fie un spațiu care dă sentimentul de securitate și bucurie și nu locul de ,,răsturnare ” a
frustrărilor acumulate din alte activități exterioare.
• A fi un bun părinte, reprezintă adesea a dărui foarte mult copilului tău. Dar a fi un bun
părinte, mai înseamnă și a fi bun cu tine însuți. Un părinte relaxat, un părinte cu un nivel
ridicat al prețuirii de sine, va putea face față cu mai multă ușurință momentelor dificile.

IDEILE DE BAZĂ ALE PROGRAMULUI SUNT:

– Parentalitatea este cea mai importantă și motivantă menire;
– Părinții sunt fundamentul familiei;
– Abilitățile pozitive de părinte nu sunt ceva înnăscut, ele se învață;
– Întreaga familie este avantajată când părinții găsesc metode potrivite de a se îngriji pe ei
înșiși în fiecare zi;
– Părinții își iubesc foarte mult copiii;
– Părinții își cunosc cel mai bine copiii;
– Nu există o rețetă unică de a fi părinte sau copil mai bun;
– Părinții care vin la cursuri pentru părinți sunt părinți cu totul speciali!

REGULILE DE BAZĂ ALE PROGRAMULUI:

– Aspectele personale care se discută în grup sunt confidențiale și nu vor fi dezvăluit e în
afara lui;
– Participarea la discuții este voluntară. Oricine dorește să nu discute în cadrul grupului poate
să o facă;
– Este important pentru toți participanții să se acorde sprijin reciproc;
– Participanții sunt toleranți și respectă părerile celorlalți;

– Nu există o rețetă unică de a fi părinte. Fiecare trebuie să găsim soluțiile individuale în fața
solicitărilor rolului de părinte, dar deschiderea față de ideile noi și învățarea unor metode
diferite ne pot ajuta să îmbunătățim propriile abilități parentale.

SFATURI PENTRU PĂRINȚI … DE LA COPILUL LOR

– Nu mă răsfăța. Știu foarte bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar încerc totuși.
– Nu-ți fie teamă să fii ferm cu mine. Asta mă așează la locul meu.
– Nu folosi forța cu mine. Asta mă obișnuiește cu ideea că numai forța contează.
– Nu fi inconsecvent. Asta mă pune în încurcătură și mă face să încerc să scap nepedepsit.
– Nu-mi face promisiuni. S -ar putea să nu le poți ține. Asta mă va face să -mi pierd încrederea
în tine.
– Nu răspunde prov ocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca
atunci să capăt și mai multe „victorii ”.
– Nu te supăra prea tare când îți spun „te urăsc ”. Nu cred ce spun, dar vreau să te fac să -ți
pară rău pentru ceea ce mi -ai făcut.
– Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. V oi încerca să -ți dovedesc contrariul, purtându –
mă ca o persoană „importantă ”.
– Nu face în locul meu nimic din ceea ce aș putea face singur. Asta mă face să mă simt ca un
copil mic și voi continua să te folosesc în serviciul m eu.
– Nu-mi menaja „relele obiceiuri ”, acordă -mi cât mai multă atenție. Altfel nu faci decât decât
să mă încurajezi să le continui.
– Nu mă corecta în public. V oi fi mult mai sensibil dacă îmi vei vorbi blând între patru ochi.
– Nu încerca să discuți comportamen tul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul
meu nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea mea chiar mai slabă.
– Nu încerca să -mi ții predici. Vei fi surprins să constați cât de bine știu ce e bine și ce e rău.
– Nu mă face să simt că greșeli le mele sunt păcate. Trebuie să învăț că pot face greșeli fără
să simt că nu sunt bun de nimic.
– Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.
– Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii ușor și atunci s -ar putea să spun minciuni.
– Nu uita că -mi place să experimentez. Învăț din asta.

– Nu băga prea mult în s eamă indispozițiile mele. S -ar putea să profit de faptul că îmi acorzi
mai multă atenție când sunt bolnav.
– Nu mă respinge când pun întrebări cinstite. Dacă o faci, vei constata că nu te mai întreb și
caut informații în altă parte.

MODUL II
„CUM SĂ FII UN PARTENER DE ÎNCREDERE ÎN RELAȚIA CU COPILUL TĂU?”

Motto :

,,Nu vă transformați copiii in neputincioși, facându -le viața ușoară ” Robert A. Heinlein

Mesaje cheie
* Asumarea de responsabilități și încrederea în sine a unui adult se formează prin
participarea și implicarea în deciziile și activitățile care îl privesc, încă de la cea mai fragedă
vârstă.
* Părerea unui copil este la fel de importantă ca și părerea unu i părinte.
* Părinții trebuie să consolideze o relație pozitivă cu copiii.

Drepturile copilului
1.Drepturile de protecție (Au rolul de a asigura cadrul necesar protejării copilului împotriva
situațiilor de risc).
* Dreptul copilului la protecție din partea părinților, a comunității locale sau statului, împotriva
oricărei forme de violență, abuz, axploatare, a copilului refugiat sau lipsit de familie, a
copilului cu handicap și dreptul la protecție specială pentru copilul adoptat în străinatate, a
oricarei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunăstării lui;
* Dreptul la identitate;
* Dreptul la protecție împotriva exploatării economice și de a nu fi constrâns să desfășoare
activități ce implică riscuri sau care îi afectează sănatatea;

* Dreptul la protecția statului împotriva implicării în traficul de stupefiante sau a folosirii și a
exploatării și a violenței sexuale;
* Dreptul copilului de a fi protejat împotriva participării directe în conflicte armate până la
împlinirea vârstei de 15 ani.
2.Drepturile de dezvoltare ( Se referă la disponibilitatea și accesul la toate tipurile de servicii de
bază, precum educația și serviciile de îngrijire medicală).
* Dreptul la sănătate și acces la serviciile de sănătate și reeducare;
* Dreptul la e ducație;
* Dreptul copilului la odihnă și recreere, la participarea liberă la viața culturală și artistică,
corespunzătoare vârstei și aptitudinilor proprii.
3.Drepturile de participare (Se referă la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile care îl
privesc).
Principiile de bază ale participării.
 O abordare etică: transparență, onestitate, responsabilitate.
 Un mediu prietenos pentru copil.
 Egalitatea șanselor.
 Participarea promovează siguranța și protecția copiilor.
Factorii care contribuie la consolidarea unei relații pozitive între părinți și copii .
 Momentul potrivit;
 Cantitatea de timp petrecut împreună cu copilul;
 Calitatea timpului petrecut împreună cu copilul;
 Capacitatea de a te pune în acord cu celălalt.
Modalități de participare ale copilului – Scala de participare Roger Hart .
• Copiii sunt responsabili. Deciziile sunt luate din inițiativa copiilor împreună cu adulții.
• Copiii conduc – adulții ajută. Deciziil e care se iau din inițiativa copiilor sub conducerea
adulților.
• Decizii comune. Decizii luate din inițiativa adulților împreună cu copiii.
• Copiii sunt consultați și informați.
• Numirea de către adulți și informarea copiilor.

• Participarea simbolică, ’’tokenism ’’.
• Decorarea.
• Manipularea.
• Adulții conduc gentil.
• Adulții conduc.
• Lipsa de participare.
Tipuri de participare
* Participarea în familie;
* Participarea în viața instituției de învățământ;
* Participarea în viața comunității locale;
* Participarea în viața statului;
* Participarea în viața comunității internaționale.

Participarea în familie.

(Metode prin care părinții pot încuraja participarea copilului în familie)
• Ascultă -l cu adevărat;
• Rezervă -ți timp pentru a -l înțelege cu adevărat. Petrece timpul împreună cu el;
• Întreabă opinia și ține seamă de ideile lui atunci când faceți ceva pentru toată familia:
procurați un lucru, gătiți cina, decideți unde să plecați la odihnă, etc.;
• Numaidecât consultă -l atunci când se ia o decizie care îl privește (ce haine să îmbrace
astăzi, cum vrea să fie aranjată camera lui, etc);
• Implică -ți copilul în repartizare bugetului familiei: câți bani și pentru ce sunt destinați,
astfel își va da mai bine seama ce lucruri își poate permite să cumpere;
• Copiii nu sunt perfecți. Nici noi, părinții, nu suntem. Acceptă -i așa cum sunt și laudă -i
pentru intențiile, inițiativele și încercările lor. Spune -le mai des că te mândrești cu ei;
• Vorbește cu ei despre problemele pe care le ai, așa încât ei să știe că nu sunt unicii care au
necazuri;

• Nu-i compara cu frații, surorile sau prietenii lor, aceasta le lezează demnitatea;
• Negociază cu el regulile: la ce oră merge la culcare sau se intoarce de la joacă, care este
timpul rezervat pentru joacă, care este timpul reze rvat pentru întâlnirile cu prietenii, în ce
zile este de serviciu la bucătărie, etc;
• În loc să le spui ceva negativ, găsește ceva pozitiv să le spui;
• Oferă -i alegeri și dă -i putere să aleagă atunci când ia decizii: ’’Preferi să exersezi la pian
10 minute d imineața și 10 minute seara sau preferi 20 de minute la rând? ’’;
• Spune -i că te bucuri să fii mama lui;
• Zâmbește când îți vezi copilul.
Importanța participării copilului la deciziile și acțiunile care îl privesc
• Se dezbate împreună cu părinții fiecare din u rmătoarele puncte, punându -se un accent
deosebit pe importanța pe care o are participarea copilului la deciziile și acțiunile care îl
privesc:
• Dezvoltă încrederea copilului în propria persoană;
• Canalizează energia copilului într -o direcție folositoare pent ru părinte și creativă pentru
copil;
• Copiii nu se simt frustrați din cauza lucrurilor impuse;
• Se dezvoltă capacitatea copilului de a lua decizii, fără a -i fi teamă că ceea ce se spune nu
este bine;
• Se dezvoltă un stil propriu al copilului;
• Contribuie la sc ăderea gradului de dependență al copilului față de părinți;
• Se dezvoltă capacitatea de cooperare cu ceilalți și de a lucra în echipă;
• Oferă posibilitatea părinților de a sesiza anumite probleme și de a interveni la timp pentru
rezolvarea acestora;
• Copiii s imt că au controlul situației;
• Este o metodă de responsabilizare a copiilor;
• Opinia unui copil poate genera o perspectivă nouă la care părintele nu s -a gândit;
• Se consolidează relația dintre părinți și copil, prin dezvoltarea încrederii, comunicării și
efectuării de activități împreună.
Diferența dintre participarea falsă și participarea adevărată
Participarea adevărată

o Este voluntară! Participarea adevărată este ceva ce un copil dorește să facă.
o Este apreciată! Participarea adevărată cere ca toți cei implicați, inclusiv copiii să fie
apreciați, ascultați și luați în serios.
o Este respectuoasă! Participarea adevărată înseamnă că participanții au o atitudine grijulie
și respectuoasă unii față de alții, nu cu ironie și superioritate.
o Contează! Participarea adevărată se produce atunci când tema sau problema discutată este
impotrantă și interesantă pentru copii.
o Folosește un limbaj pe înțelesul copiilor!
o Participarea adevărată îi face să se simtă competenți și confortabil în mediul de
comunicare.Se stabilesc reguli echitabile pentru toți!
o Participarea adevărată asigură condiții în care toți pot participa în mod egal și în mod
confortabil. Deseori copiii iau parte la stabilirea regulilor.
Participarea falsă
o Este forțată! Copiilor li se impune să participe împo triva voinței lor, sunt forțați să se
implice ’’în mod voluntar ’’ în activitați.
o Este neapreciată! Copiii sunt prezenți, dar li se acordă puține șanse de a participa. Atunci
când participă, nu sunt ascultați atent de ceilalți, se râde de ei sau punctele lo r de vedere nu
sunt luate în considerare.
o Este nepoliticoasă! Adultul ignoră copiii sau le vorbește într -un fel care arată că prezența
și ideile lor nu sunt apreciate.
o Este nesemnificativă! Copiii sunt siliți să participe la activități care nu îi interesea ză și
astfel li se creează impresia că își irosesc timpul. Admite să fie utilizat un limbaj sofisticat!
Discuțiile au loc într -o limbă străină sau maniera de a vorbi este foarte formală și plină
de’’cuvinte mărețe ’’.
o Este discriminatorie! Unii adulți domină discuția, în timp ce copiilor nu li se acordă
posibilitatea să vorbească sau sunt întrerupți prea devreme. Ei sunt nevoiți să se exprime
într-o formă pe care nu o cunosc sau nu le place.
Concluzii:

• Așadar, foar te des părinții iau decizii în numele copiilor lor, în virtutea statutului de
părinte și a experienței de viață pe care o au, și în numele căreia pot afirma ’’eu știu ce e
bine și ce e rău și de aceea eu decid ’’.
• Părinții preferă să hotărască sau să acț ioneze ei singuri, pentru că nu au timp să urmeze
ritmul copilului, pentru a evita situația în care alegerea copilului nu ar coincide cu alegerea
părintelui sau pur și simplu că nu are răbdare. Este important ca participarea copilului la
deciziile și acțiu nile care îl privesc să fie una permanentă. În acest fel, copilul de azi va fi
un adult de mâine responsabil, capabil să ia și să -și asume niște decizii, încrezător în propria
persoană și independent.

MODUL III
”CUM SĂ ABORD ĂM POZITIV DISCIPLINAREA COPILULUI ?”

MOTTO :
„Spune-mi, căci am uitat. Arată -mi, căci țin minte. implică -mă, căci înțeleg ”

MESAJE CHEIE:
• atenția acordată copiilor în momentul în care ei se poartă firesc, îi poate feri de „a se da în
spectacol ” pentru a ne capta atenția;
• deși prevenția este cel mai bun „medicament ”, părinții au deseori nevoie de strategii de
intervenție pentru tratarea comportamentelor provocatoare ale copiilor;
• autoritatea parentală se construiește între permisivitate și interdicție; una fără cealaltă nu
poate decât periclita condiția psihică a copilului;
• disciplinarea reprezintă o modalitate concretă de a -ți manifesta dragostea față de copil;
• disciplinarea pozitivă se bazează pe învățarea și încurajarea comportamentelor dezirabile,
dar și pe asocierea celor nedorite cu anumite consecințe negative care survin în mod
natural, nemaifiind necesară intervenția părintelui prin pedeapsă;
• într-o lume plină de necunoscut, limitele creează siguranță;

• autocontrolul reprezintă posibilitatea de a gân di și de a alege în mod rațional. Valorile nu
există pur și simplu în mintea copilului. Acestea pot fi însă învățate de către copil pas cu
pas, cu ajutorul părintelui, de -a lungul mai multor încercări și experiențe.
ÎNȚELEGEREA CONCEPTULUI DE DICIPLINĂ:
• disciplina reprezintă învățare;
• disciplina – modalitate de pregătire a copiilor pentru viață;
• pedeapsa este dăunătoare;
• disciplina: nevoia de limite;
• disciplina fără lacrimi;
• disciplina prin „negociere ” și cooperare cu copilul;
• țelul disciplinei este să -l învețe pe copii cum să se autodisciplineze;
• timpul special și atenția pozitivă – fundamentul disciplinei.
Când intenționăm să disciplinăm, trebuie să ne punem noi înșine celor patru întrebări :
• ce doresc să învețe copilul meu din această experiență, situați e sau oportunitate?
• Ceea ce fac eu îl ajută pe copilul meu să învețe acest lucru?
• Există efecte negative generate de comportamentul meu?
• Dacă este așa, ce pot să fac diferit?
EXERCIȚIU: „AȘA DA/AȘA NU ”
CE SĂ FACI!
• Să-i ceri să asculte!
• Să nu -i permiți să vorbească și să se poarte urât cu ceilalți!
• Arată -i dezacordul, dar explică -i cu calm și fără violență/agresivitate fizică sau verbală ce
a greșit!
• Explică -i că este important să o asculte pe doamna educatoare, să fie prietenos cu ceilalți
copii!
• Chiar dac ă rezultatele întârzie să apară, nu renunța prea repede: dacă ai decis ceva, acordă –
i timp! Puține lucruri se pot schimba peste noapte!acordă -i timp pentru ca transformările
în bine ă se producă. Pe neașteptate, micul „terorist ” poate deveni plin de atenți e și
înțelegere, „un model pentru cei din jur ”!

CE SĂ NU FACI!
• Nu țipa și tu!
• Nu fii egoist și nu -l învăța de mic să nu dea și altora ce are!
• Nu-l jigni pe copil și nu -l eticheta, folosind „prostule ”, „mucos mic ”, „tăntălău ”,
„mototol ”!
• Nu fi imprevizibil în ceea ce îi ceri: reacționează și azi mâine la fel!
• Încearcă să nu exagerezi nici tu excesiv/exagerat atunci când ești supărat!
• Fă tot posibilul ca în nicio împrejurare, când cel mic este de față să nu îți scape situația de
sub control!
CONSECINȚELE DISCIPLINEI VS. CONSECINȚELE PEDEPSEI
DISCIPLINA – MODALITA TE DE PREGĂTIRE A COPIILOR PENTRU VIAȚĂ
• Prin disciplină îi pregătim să fie oameni de succes atât în familie, cât și în societate. Copilul
are nevoie să învețe de la părintele lui încrederea în el însuși, în sensul vieții, în limitele la
care se poate aștepta, faptul că el însuși este eficient și capabil.
REGULI DE AUR ÎN PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU VIAȚĂ:
• învață -l să fie prietenos și să înțeleagă sentimente le celor din jur și în primul rând pe ale
sale;
• învață -l să fie atent la ceea ce face și la consecințele faptelor lui;
• învață -l să construiască o relație și să colaboreze împreună cu ceilalți, nu să distrugă și să
câștige cu orice preț;
• învață -l că a fi pu ternic nu înseamnă să îi chinui pe alții;
• învață -l să se simtă bine când ăi face fericiți pe ceilalți și el însuși este fericit alături de ei;
• învață -l să-și controleze treptat agresivitatea și să o transforme în acțiuni și acte
constructive;
• învață -l să s e sprijine pe propriile lui picioare și să nu se sperie de greu, să fie independent
și încrezător în propriile forțe;
• învață -l să ofere sprijin și iubire și să primească sprijinul și dragostea celor din jur.
EXERCIȚIU: gândiți -vă la un moment când ați fost pedepsit și ați fost rănit fie fizic, fie
emoțional
PEDEAPSA – MODALITA TE DE DISCIPLINARE

• Înainte de a aplica o pedeapsă, gândiți -vă la gravitatea faptei, aplicați -o imediat și nu vă
răzgândiți. Pentru același comportament negativ, pedepsele vor fi diferite, în funcție de
vârsta copilului și de capacitatea lui de înțelegere a efectului produs și de fapta respectivă.
• Formula potrivită care poate da copilului sentimentul că este iubit, dar și siguranța că știe
la ce să se aștepte de la părinții lui, de la lumea din jur o reprezintă permisivitatea și
disciplina.
• Într-o lume plină de necunoscut, limitele creează siguranță pentru că disciplina are nevoie
de limite.
GREȘELI PE CARE TREBUIE SĂ LE EVIȚI:
• țelul disciplinei este să -i învețe pe copii cum să se disciplineze singuri;
• acordați atenție pozitivă.
METODE PENTRU ACORDAREA A TENȚIEI POZITIVE:
• timpul special;
• arătați aprobare;
ȘAPTE PAȘI PENTRU ÎNCURAJAREA COMPORTAMENTULUI POZITIV:
• observați;
• acordați atenție aprop iată;
• stabiliți un bun contact vizual;
• zâmbiți;
• lăudați comportamentul;
• fiți afectuos (aceasta poate include semne de afecțiune ca de exemplu o mână pusă pe umăr
sau o îmbrățișare);
• repetați mesajul într -o manieră diferită.
METODELE DE PREVENȚIE ALE PĂRINTELUI:
• verificați nevoile de bază;
• comunicați așteptări clare;
• reduceți plictiseala;
• planificați mediul;
• modelați comportamentele adecvate;
• folosiți simțul umorului;

• oferiți o alegere între două alternative.
METODE DE INTERVENȚIE ALE PĂRINTELUI:
• înlocuirea;
• îndepărtarea fizică și redirecționarea;
• enunțarea motivelor;
• ignorarea;
• enunțarea propriilor sentimente;
• consecințele naturale;
• consecințele logice;
EXERCIȚIU:
Comunicați câteva dintre problemele create de comportamentele provocatoare a le copiilor
COMPORTAMENTE DIFICILE:
• accesele de furie;
• țipătul;
• lovitul și primirea loviturii.
• cultivarea sentimentelor.
BĂTAIA , ÎNTRE MIT ȘI REALITA TE:
• Unii părinți îți bat copiii pentru că: nu cunosc alte metode disciplinare; bătaia pune capăt
pe moment comportamentului inadecvat; își pierd auto -controlul; copilul trebuie să știe
cine este șeful; copiii învață ceea ce trăiesc; și părinții lor au procedat la fel.
• Unii părinți nu -și bat copiii pentru că: nu doresc să traumatizeze copilul; doare prea
tare;copilul va învăța și el să lovească; bătaia nu are efect întotdeauna; cred că nu se vor
mai putea opri; se pot simți vinovați; pot oferi un mesaj greșit copilului; nu merită –
benefi ciile imediate nu contrabalansează efectul pe termen lung.

MODUL IV
”CUM ÎNSOȚEȘTI COPILUL PE CALEA DEZVOLTĂRII SALE? ”

MOTTO:

”Un copil poate oricând să -l învețe pe un adult 3 lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv,
cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește. ’”
(Paulo COELHO)

Mesaje cheie:
• Fiecare copil este unic și se dezvoltă în ritmul lui propriu;
• Ințelegerea procesului de dezvoltare a copilului ajută părinții să -și aprecieze mai bine
copilul și să aibă așteptări realiste de la acesta;
• Exprimarea emoțiilor pozitve față de copil este un prim pas pentru dezvoltarea abilităților
empatice ale copiilor și buna funcționare socială a acestora în clasele primare.
Obiective:
• Ințelegerea conceptului de dezvoltare a copilului ce se află în etapa de învățământ
preșcolar;
• Recunoașterea potențialelor întârzieri în dezvoltarea copilului;
• Practicarea metodelor educaționale care încurajează d ezvoltarea inteligenței emoționale a
copilului.
Considerații generale
• Primii ani ai vieții sunt definitorii pentru evoluția ulterioară a unui individ. Termenul
de creștere vizează elemente cantitative(greutate, înălțime etc), iar cel de dezvoltare
vizează și elemente calitative importante ale organismului uman și ale funcțiilor sale.
• Creșterea și dezvoltarea reprezintă două laturi ale evoluției umane ce nu pot fi separate,
dar cu o evoluție independentă.
• Creșterea și dezvolt area sunt doi indicatori de sănătate ai copilului și sunt influențate
de un ansamblu de factori: de mediu, de alimentație, de igienă, de activitatea fizică, de
educație și instruire și de asemenea, de factori sociali și culturali.

Dezvoltarea copilului. Prezentare și discuții.
• Perioada celei mai autentice copilării, „vârsta grației ”, stadiul copilului preșcolar se
caracterizează prin transformări importante în planul dezvoltării somatice, psihice și

relaționale. Cadrul grădiniței în care sunt cuprinși ma joritatea copiilor preșcolari multi –
plică și diversifică relațiile cu cei din jur, lărgește orizontul de cunoaștere al copilului,
contribuie la adâncirea contradicțiilor dintre cerințele, solicitările externe și posibilitățile
interne ale copilului, aceast ă contradicție constituind de fapt, sursa dezvoltării psihice.
• Activitatea dominantă a acestei etape rămâne jocul, dar el este corelat din ce în ce mai mult
cu sarcinii de natură instructiv -educativă, cu elemente ale muncii și creației. Toate acestea
favor izează complicarea și diferențierea treptată a proceselor cognitiv -raționale ale
preșcolarului, schimbarea atitudinii față de mediul înconjurător, extinderea relațiilor cu cei
din jur, făcându -l apt ca la vârsta de 6/7 ani să pășească într -o nouă etapă, ce a a școlarității.
Dacă „trăsătura esențială a copilului este aceea de a exista ca ființă în devenire ”,
preșcolaritatea marchează descoperirea realității externe afirmă P. A. Osterrieth (1976, p.
31).
Conceptul de inteligență emoțională
• Probabil fiec are dintre noi și -a pus, la un moment dat, întrebarea: „Când poate fi
catalogată o persoană drept una inteligentă?". Adică: există criterii obiective după care să
se facă acest lucru? Asta pentru că ceea ce numim generic „inteligență" îmbracă o gamă
largă și variată de forme, care pare imposibil de definit. Cu alte cuvinte, ce implică
inteligența: capacitatea de a lua rapid decizii, capacitatea de a ne înțelege pe noi înșine și
pe ceilalți, capacitatea de a compune o operă simfonică ori de altă natură sau c apacitatea
de a ieși din încurcătură cu un minimum de resurse? De-a lungul vremii a existat un interes
permanent pentru a defini această noțiune complexă, clasificând -o în mai multe categorii.
De asemenea, a existat un interes major pentru a desluși mecani smele ce stau la baza
„producerii" ei și care sunt factorii în funcție de care poate fi dezvoltată.
• ”Oricine se poate înfuria – asta e ușor. Dar să fii furios pe persoana potrivită, în măsura
potrivită, la timpul potrivit, pentru scopul potrivit și în modul potrivit – asta nu e ușor."
(Aristotel, Etica Nicomahică)
Inteligența emoțională este abilitatea de a recunoaște, înțelege și de a direcționa emoțiile în noi
înșine și în ceilalți.
• Participarea părinților în relația cu copiii nu se restrânge (și nu se poate restrânge) doar
la calitatea atașamentului. Prezența și acțiunile lor sunt mult mai complexe și mult mai

bogate. Unii fac foarte puțin, alții puțin, iar alții se implică cu tot ce știu, ce pot și ce au mai
bun.
• După participarea la viața și formarea copiilor, s -ar părea că există trei categorii de
părinți. Însă cei indiferenți sau care se implică foarte puțin sunt absenți în această
migăloasă, dar fascinantă misiune. De aceea, A.Cury acceptă și vorbește doar despre două
principale categorii de părinți: buni și inteligenți. Autorul (2005) formulează și se oprește
la următoarele distincții:
Părinți buni
• oferă cadouri
• alimentează corpul (au grijă de hrănirea și de bunăstarea fizică a copiilor lor)
• corectează greșelile
• își pregătesc copiii pentru aplauze
• le educă inteligența logică
• discută cu copiii
• dau informații (ei sunt o “enciclopedie ”)
• oferă oportunități, sunt toleranți față de anumite greșeli ale copiilor
Părinți inteligenți
• oferă propria lor ființă (aceasta contribuie la dezvoltarea stimei de sine, a protecției emoționale,
a capacității de a prelucra pierderi și frustrări, de a filtra stimuli care produc stres, de a dialoga
și de a asculta)
• alimentează personalitatea (aceasta face ca, în copiii lor, să se dezvolte spiritul de observație,
sentimentul că sunt în siguranță, curajul, optimismul, capacitatea de a fi liber, de a depăși
teama și de a preveni conflictele)
• își învață copiii cum să gândească (aceasta contribuie la dezvoltarea gândirii analitice, a
deprinderii de a gândi înainte de a reacționa, dezvoltarea fidelității, cinstei, a capacității de a
pune întrebări și a responsabilității sociale)
• își pregătesc copiii să înfrunte eșecuri le (aceasta contribuie la dezvoltarea motivației, a
îndrăznelii, a răbdării, a perseverenței, a capacității de depășire a obstacolelor, dezvoltarea
abilității de a crea oportunități și de a le valorifica)

• le educă sensibilitatea
• dialoghează ca niște pr ieteni cu copiii (aceasta contribuie la dezvoltarea solidarității, a
sociabilității, a bucuriei de a trăi, a optimismului și a înțelegerii interpersonale)
• povestesc istorioare (aceasta contribuie la dezvoltarea creativității, a spiritului inventiv, a
perspicacității, a raționamentului schematic, a capacității de a găsi soluții în situații
tensionate)
• nu renunță niciodată (aceasta contribuie la dezvoltarea capacității de a prețui viața, la dezvoltarea
speranței, a perseverenței, a fermității, a capacită ții de a analiza, de a depăși obstacole și
eșecuri) .
Repere ale dezvoltării copilului preșcolar
Caracteristici ale proceselor senzoriale . Procesele senzorial -perceptive se dezvoltă și se
perfecționează în strânsă legătură cu procesul de creștere și maturizare, cu noile
schimbări din cadrul activității și al planului relațional al copilului cu mediul natural
social.
• La vârsta preșcolară segmentul periferic al analizatorilor este format.
Dezvoltarea în continuare a sensibilității acestora și discrimin area tot mai precisă
a însușirilor obiectelor și fenomenelor sunt consecința dezvoltării și
perfecționării activității centrale, corticale, a analizatorilor, a participării active a
celui de -al doilea sistem de semnalizare la activitatea de analiză și dife rențiere.
Sensibilitatea tuturor analizatorilor se adâncește și se restructu rează, dar cea auditivă și vizuală au
cea mai mare pondere.
În general, în jurul vârstei de 5 ani, preșcolarii diferențiază și denumesc culorile
fundamentale ale spectrului, precum și pe cele intermediare. Sensibilitatea tactilă ‚ se dezvoltă în
strânsă legătură cu cea chinestezică prin contactul cu obiectele, fiin d totuși subordonată văzului și
auzului. Se dezvoltă, de asemenea, și celelalte forme de sensibilitate: olfactivă, gustativă,
chinestezică, proprioceptivă etc.
• Limbajul preșcolarului evoluează sub toate aspectele: fonetic, lexical, semantic, ca
structură g ramaticală și expresivitate. El se îmbogățește sub raport cantitativ, iar diferența
dintre vocabularul activ și pasiv se micșorează discret, astfel că la 6 ani vocabularul său

activ însumează peste 3500 cuvinte. Cunoașterea la copil, după cum bine se știe, începe de
la acțiunea practică cu obiectele. Treptat, acțiunile externe se transformă în acțiuni verbale,
iar în cele din urmă aceste operații se interiorizează desfășurându -se în limbaj interior, într –
o formă prescurtată și oarecum automatizată; ele devi n operații și acțiuni intelectuale.
Relația strânsă între cognitiv și comunicativ se manifestă clar la antepreșcolar și preșcolarul
mic prin gândirea cu voce tare ”.
• Comunicarea verbală cunoaște o dezvoltare intensă, trecându -se de la vorbirea
situativă la vorbirea contextuală. Între 4 1/2 ani și 5 1/2 ani apare limbajul interior, cu
implicații. semnificative în dezvoltarea intelectuală a copilului, el reprezentând
mecanismul fundamental al gândirii. Se intensifică : funcțiile cognitivă și reglatorie a
limbajului. Expresivitatea limbajului și bogăția sa se manifestă atât în sporirea caracterului
explicit al vorbirii, cât și în creșterea lungimii propoziției. Deși pronunția cunoaște o
evoluție sub aspectul corectitudinii, aceasta nu este perfectă, fiind posib ile omisiuni,
substituiri, inversiuni de sunete.
• Prezența unor defecte de vorbire care reprezintă o abatere de la dezvoltarea normală
a limbajului (cele mai frecvente fiind dislalia, rinolalia, bâlbâiala) necesită depistarea
lor la timp și tratament logo pedic corectiv. Trebuie avut în vedere faptul că multe din
defectele de vorbire ce persistă la această vârstă se datorează fie slabei dezvoltări
funcționale a aparatului fonoarticulator, fie insuficientei dezvoltări a auzului
fonematic.
• O dată cu fondul lexical are loc și însușirea semnificației cuvintelor, limbajul
copilului perfecționându -se treptat, devenind mai clar, coerent, mobilul acestei
perfecționări fiind o trebuință interioară și anume, trebuința de a se exprima, de a
comunica. (Ed. Cla parede, 1975).
• Preșcolarii folosesc tot mai multe substantive, verbe, adjective, exprimându -se în
propoziții scurte, simple, povestirile lor realizându -se și prin comunicarea nonverbală
(gesturi, mimică, interjecții). Diferențele individuale sunt generate mai al es de mediul
socio -cultural din familie, de regimul lingvistic, de natura și frecvența comunicărilor
interpersonale, chiar dacă grădinița are un aport sub stanțial în atenuarea acestora.
Ca urmare a dezvoltării gândirii preșcolarului, a limbajului interio r, memoria acestuia
înregistrează o trecere de la forme inferioare si mai puțin productive la altele superioare, cu grad

mai mare de productivitate. Astfel, paralel cu memorarea involuntară (neintenționată) se dezvoltă
și cea voluntară (intenționa tă), alături de memorarea mecanică apare și cea logică. În ontogeneză,
cel mai timpuriu se dezvoltă memoria motrică, apoi memoria afectivă și memoria plastic -intuitivă.
Mai târziu, se dezvoltă și memoria verbal -logică, ea reprezentând o treaptă superioară deoarece
conținutul său este format de materialul verbal.
Practica educațională a scos în evidență faptul că integrarea copiilor în activitățile obligatorii
și liber -creative, repartizarea și încredințarea unor „responsabilități sociale ”, utilizare a echilibrată
a aprobării și dezaprobării stimulează mecanismul socializării conduitei copilului, dezvoltă
autonomia acestuia, facilitează apariția premiselor trăsăturilor caracteriale. Selectarea și utilizarea
unor strategii metodologice unitare, organiza rea unor jocuri -exerciții de imitare a vorbirii altuia, a
unor gesturi, a mimicii și pantomimicii, valorizarea pozitivă a modelelor de interacțiune contribuie,
de ase menea, la educarea sensibilității, a atitudinii lor față de sine și față de alții, la int eriorizarea
treptată a unor modele de conduită.
Iată de ce, cunoașterea profilului psihologic al vârstei preșcolare devine un etalon important
nu numai pentru evaluarea nivelului de dezvoltare, pentru înțelegerea universului psihointelectual,
socio afecti v și comportamental, dar și din perspectiva optimizării stra tegiilor practice de acțiune
eficientă la această vârstă.

MODUL V
”PĂRINȚI MAI BUNI, COPII MAI BUNI ”

Motto:
,,Dacă nu știi încotro te îndrep ți, nu conteaz ă pe ce drum apuci ” Anonim

Mesaje Cheie
• Dezvoltarea abilit ăților pozitive de p ărinte reprezint ă un proces continuu;
• Recunoa șterea evolu ției și a schimb ării întăresc abord ările pozitive și optimismul
participan ților;

• Educa ția parental ă nu se încheie odat ă cu terminarea cursului .
Agenda
• Bun venit/ Anun țuri
• Recapitularea sesiunilor anterioare
• Puncte forte ale cursului “Cum s ă devenim p ărinți mai buni ”
• Părinții completează chestionarul final
• Părinții redactează ”O scrisoare c ătre mine însemi ”
• Înmânarea diplomelor de absolvire
• Încheierea cursului.
Bun venit/ Anun țuri
Se include orice eveniment comunitar relevant sau ocazie pentru p ărinți.
• Recapitularea sesiunilor anterioare
• Se recapituleaz ă principalele idei dezb ătute în sesiunea referitoare la abuz.
Părinții sunt întreba ți dac ă au reu șit să identifice principalele elemente de evaluare a situa țiilor de
abuz și neglijare din grila cuprins ă în ,,Ghidul p ărintelui ”.
Părinții recunosc realiz ările lor
Părinții :
*reflect ă asupra celor învățate de -a lungul acestui curs. Acest proces ajut ă la întărirea
schimb ărilor pozitive pe care le -au făcut .
*se g ândesc la schimb ările v ăzute (chiar și cele mai mici), la modalit ățile diferite de abordare
a problemelor și la metodele diferite prin care rela ționeaz ă cu copiii lor.
*vor discuta cu grupul despre realiz ările lor .
 Realizările vor fi scrise câte una pe cartonașe colorate.
”O scrisoare c ătre mine însămi”
• Părinții vor scrie o scrisoare c ătre ei înșiși unde:
*să-și reaminteasc ă unele dintre metodele prin care se simt mai bine fa ță de ei înșiși de c ând s-
au implicat în acest curs.

*să se gândeasc ă la ce doresc s ă facă, să realizeze în urm ătoarele 6 luni.
 Scrisoarea trebuie s ă aibă o auto -adresare pozitiv ă, iar părinții trebuie s ă fie rezonabili,
realiști.
Scrisorile le vor fi expediate dup ă cele 6 luni.
Înmânarea certificatelor de absolvire
Absolvirea cursului ,,Cum s ă devenim p ărinți mai buni ” reprezint ă un proces de tranzi ție și de
schimbare.
Oferă ocazia de a ne expima reciproc sentimentele, g ândurile, observa țiile.
Fiecare p ărinte va primi un ,,Certificat de absolvire “ individualizat, care s ă-i sublinieze punctele
forte.
Trebuie recunoscut devotamentul p ărinților fa ță de copii, dar și față de ei înșiși.
Încheierea sesiunii
• Se comunic ă grupului aprecierea și respectul fa ță de fiecare dintre ei.
• Se recunoa ște contribu ția fiec ărui membru.
• Se comunic ă ce s-a câștigat de pe urma paricip ării la curs.
• Părinții sunt încuraja ți să-și acorde credit pentru ceea ce urmeaz ă să realizeze.
• Li se ureaz ă succes în continuare în rolul de p ărinte.