Mvladut62@yahoo.com 55 Pascu Rv Managementul Deseurilor 2009 Text
Radu V. Pascu Editura Universit ății „Lucian Blaga” din Sibiu – 2009 – Referent științific: Prof.dr. ing. Alexandru OZUNU , Universitatea „Babe ș Bolyai” , Cluj-Napoca Grafic ă și tehnoredactare : Radu V. Pascu Coperta: Radu Herman Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PASCU, RADU VASILE Managementul deșeurilor / Pascu Radu Vasile. – Sibiu : Editura Universității „Lucian Blaga ” din Sibiu, 2009 Bibliogr. ISBN 978 -973-739-717-1 65.012.4:658.567 Managementul deșeurilor – Cuvânt înainte CUVÂNT ÎNAINTE Lucrarea de fa ță, fără preten ția de a fi exhaustiv ă, prezint ă tehnicile de gestionare a de șeurilor utilizate în Uniunea European ă și se adreseaz ă în egal ă măsură studen ților de la specializ ările: Ingineria Mediului și Ecologie, speciali știlor, consultan ților și proiectan ților care activeaz ă în acest domeniu, dar și reprezentan ților administra ției publice cu atribu ții directe în domeniul managemen tului deșeuril or la nivel local, jude țean sau central. Decizia de a publica aceast ă lucrare am luat -o în urma experien țelor acumulate pe durata celor patru ani în care am participat la conceperea și implementarea a diverse proiecte de management a de șeurilor, finan țate atât cu fonduri europene cât și din bugetele locale ale administra țiilor publice locale din România. Pe durata realiz ării studiilor și a implement ării proiectelor la care am participat, am constatat o foarte mare penurie de informa ții, multiple confuzii, precum și necunoa șterea terminologiei de specialitate în acest domeniu. Din p ăcate aceste lipsuri apar la nivelele de decizie și executive ale autorit ăților publice locale direct responsabile de implementarea diverselor solu ții de management a de șeurilor l a nivel local și jude țean. M-am confruntat în timpul derul ării proiectelor și cu necunoa șterea tehnicilor de gestionare a de șeurilor și a no țiunilor specifice din partea reprezentan ților unor Agen ții de Protec ție a Mediului sau a unor persoane care ocup ă func ții cheie în cadrul prim ăriilor. În lucrare sunt incluse imagini din arhiva personal ă, culese cu prilejul document ărilor personale efectuate în țară, dar și în alte țări din UE , precum și alte imagini selectate de pe paginile de internet neprotejate de drepturile de autor. Lucrarea include și o serie de tabele care prezint ă costurile investi ționale și de exploatare pentru diverse facilit ăți de tratare a de șeurilor. Calculele au fost realizate pe baza celor mai recente informa ții de pre țuri și tarife exi stente în UE. Mulțumesc pentru informa țiile oferite în sprijinul realiz ării acestei lucr ări, colaboratorilor: Deponia Technika S.R.L. Criste ști, Deponia Technika Kft. Miskolc , FC General Kft. Nyiregyháza, M.K.M Consulting Zrt. Budapesta, ing. Radu V. P ascu , CMC Sibiu, Senior Management Consultant & Managing Partner Ianuarie 2009 LIRA CONSULT S.R.L. Sibiu Managementul deșeurilor – CUPRINS I CUPRINS 1 INTRODUCERE ________________________________ ______________________ 1 1.1 Considerații generale ________________________________ ______________ 1 1.2 Scurt istoric al managementului deșeurilor ____________________ 3 2 POLITICILE DE MEDIU ________________________________ _____________ 7 2.1 Convenții internaționale ________________________________ ___________ 7 2.1.1 Convenția de la Basel ________________________________ ______________________________ 7 2.1.2 Convenția de la Stockholm ________________________________ ________________________ 9 2.1.3 Conferința Mondială a ONU pentru Mediu și Dezvoltare, Rio de Janeiro _____ 11 2.1.4 Summit -ul mondial pentru dezvoltare durabilă de la Johannesburg _________ 12 2.1.5 Convenția de la Rotterdam ________________________________ _______________________ 13 2.1.6 Protocolul Aarhus ________________________________ ________________________________ 15 2.1.7 S.A.I.C.M. ________________________________ ________________________________ ___________ 16 2.1.8 Programul Startul Rapid (QSP) ________________________________ __________________ 16 2.1.9 Protocolul de la Kyoto ________________________________ ____________________________ 17 2.2 Politica de mediu în UE ________________________________ __________ 19 2.2.1 Istoricul politicii de mediu în UE ________________________________ ________________ 19 2.2.2 Obiectivele politicii de mediu în UE ________________________________ _____________ 20 2.2.3 Principiile politicii de mediu în UE ________________________________ ______________ 21 2.2.4 Legislația europeană specifică ________________________________ ___________________ 24 2.2.4.1 Directiva 75/442/ECC ________________________________ ______________________ 25 2.2.4.2 Directiva 91/689/EEC ________________________________ _____________________ 27 2.2.4.3 Directiva 99/31/EC ________________________________ _________________________ 27 2.2.4.4 Directiva 2000/76/EC ________________________________ ______________________ 29 2.2.4.5 Directiva 94/62/EC ________________________________ _________________________ 30 2.2.4.6 Directiva 91/157/EEC ________________________________ _____________________ 30 2.2.4.7 Directiva 96/61/EC ________________________________ _________________________ 31 2.2.4.8 Directiva 75/430/EEC ________________________________ _____________________ 31 2.2.4.9 Directiva 2000/53/EC ________________________________ ______________________ 31 2.2.4.10 Directiva 2002/96/EC ________________________________ ______________________ 31 2.2.4. 11 Directiva 1999/31/CE ________________________________ ______________________ 32 2.2.4.12 Catalogul European de deșeuri ________________________________ ____________ 33 2.3 Politica de mediu în România ________________________________ ___ 34 2.3.1 Considerații generale ________________________________ _____________________________ 34 2.3.2 Cadrul natural, date demografice și organizare administrativ -teritorială ___ 34 2.3.3 Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor ________________________________ 40 2.3.4 Planul Național și Planurile Regionale de Gestiune a Deșeurilor _____________ 40 2.3.5 Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă _______________________________ 45 2.3.6 Legislația de mediu în România ________________________________ _________________ 48 Managementul deșeurilor – CUPRINS II 3 MAN AGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA ________________ 57 3.1 Deșeurile municipale și asimilabile ___________________________ 57 3.1.1 Deșeurile biodegradabile ________________________________ ________________________ 63 3.1.2 Deșeurile de ambalaje ________________________________ ___________________________ 65 3.1.3 Deșeuri menajere periculoase ________________________________ __________________ 75 3.1.4 Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate orășenești _________________ 76 3.1.5 Deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) ______________________ 77 3.1.6 Vehicule scoase din uz (VSU) ________________________________ ____________________ 78 3.1.7 Uleiuri uzate ________________________________ ________________________________ ______ 79 3.1.8 Tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor municipale __________________ 79 3.2 Deșeurile de producție ________________________________ ___________ 82 3.2.1 Deșeuri de producție periculoase ________________________________ _______________ 82 3.2.2 Deșeuri de producție nepericuloase ________________________________ ____________ 85 3.2.3 Depozite speciale pentru deșeuri de producție ________________________________ 85 3.2.3.1 Iazuri de decantare pentru deșeuri din industria extractivă ___________ 86 3.2.3.2 Bataluri din industria extractivă a petrolului ____________________________ 87 3.2.4 Incinerarea deșeuril or de producție ________________________________ ____________ 88 3.2.5 Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate industriale _________________ 89 3.3 Deșeuri generate din activități medic ale _____________________ 90 3.3.1 Transportul și stocarea temporară a deșeurilor medicale periculoase ______ 91 3.3.2 Eliminarea deșeurilor medicale pericul oase ________________________________ ___ 91 3.4 Gestionarea și controlul PCB/PCT și a compușilor similari 91 3.5 Poluarea solurilor și zonele contaminate _____________________ 92 3.5.1 Poluarea solurilor (degradarea) ca urmare a activităților miniere __________ 93 3.5.2 Poluarea cauzată de iazurile de decantare, haldele de steril, depozitele de deșeuri neconforme ________________________________ ________________________________ _____ 93 3.5.3 Poluarea produsă de reziduuri și deșeuri anorganice ________________________ 94 3.5.4 Poluarea cauzata de substanțe purtate de aer ________________________________ _ 94 3.5.5 Poluarea cauzată de apele sărate din industria petrolieră ____________________ 94 3.6 Tendințe și prognoze privi nd generarea deșeurilor ________ 95 3.6.1 Tendințe privind generarea deșeurilor ________________________________ ________ 95 3.6.2 Prognoze privind generarea deșeurilor ________________________________ ________ 96 3.6.2.1 Prognoza generării deșeurilor municipale și asimilabile _______________ 96 3.6.2.2 Prognoza generării deșeurilor de ambalaje ______________________________ 98 3.6.2.3 Prognoza generării deșeurilor biodegradabile __________________________ 98 3.6.2.4 Prognoza generării deșeurilor de producție ____________________________ 100 3.6.3 Îmbunătățirea calității managementului deșeurilor _________________________ 100 3.7 Concluzii privind managementul deșeurilor în România _ 102 4 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M. S. ______ 107 4.1 Noțiuni introductive ________________________________ _____________ 107 4.2 Definiții și clasific ări ale deșeurilor __________________________ 112 4.3 Proprietățile fizice, chimice și energetice ale DMS _________ 117 Managementul deșeurilor – CUPRINS III 4.3.1 Densitatea ________________________________ ________________________________ _______ 117 4.3.2 Distribuirea conform dimensiunii particulelor ______________________________ 117 4.3.3 Proprietăți chimice și energetice ________________________________ ______________ 118 4.4 Fracțiile reciclabile din DMS ________________________________ ___ 121 4.4.1 Deșeurile de hârtie ________________________________ _____________________________ 121 4.4.2 Deșeurile de sticlă ________________________________ ______________________________ 122 4.4.3 Deșeurile organice ________________________________ ______________________________ 123 4.4.4 Deșeurile metalice ________________________________ ______________________________ 124 4.4.5 Deșeurile de mase plastice ________________________________ _____________________ 125 4.5 Alternative de colectare a DMS ________________________________ 131 4.5.1 Colectarea non -selectivă ________________________________ _______________________ 131 4.5.2 Colectarea selectivă ________________________________ ____________________________ 131 4.5.2.1 Sistem pubelă umedă/pubelă uscată ________________________________ ____ 132 4.5.2.2 Colectare prin saci ________________________________ ________________________ 132 4.5.2.3 Recipiente special amplasate, insule de colectare _____________________ 133 4.5.2.4 Centre de colectare ________________________________ _______________________ 134 4.5.3 Colectare „din poartă în poartă” ________________________________ _______________ 137 4.5.4 Europubele și containere mobile ________________________________ ______________ 137 4.5.5 Colectarea directă cu vehicule ________________________________ _________________ 138 4.5.6 Stații de transfer ________________________________ ________________________________ 139 4.6 Alternative de transport a DMS ________________________________ 149 4.7 Alternative de tratare și eliminare a D.M.S. _________________ 152 4.7.1 Tratarea preliminară a deșeurilor ________________________________ ____________ 154 4.7.1.1 Mărunțirea ________________________________ ________________________________ 154 4.7.1.1.1 Morile cu ciocane ________________________________ ______________________________ 155 4.7.1.1.2 Concasorul percutant ________________________________ _________________________ 156 4.7.1.1.3 Mori cu cuțite sau tocătoare ________________________________ __________________ 156 4.7.1.1.4 Rașpel cu sită ________________________________ ________________________________ __ 157 4.7.1.2 Cernerea ________________________________ ________________________________ ___ 157 4.7.1.3 Compactarea ________________________________ ______________________________ 158 4.7.1.4 Aglomerarea ________________________________ ______________________________ 158 4.7.1.5 Spălarea, curățirea ________________________________ ________________________ 158 4.7.1.5.1 Purificarea mecanică ________________________________ __________________________ 158 4.7.1.5.2 Spălarea în tamburi ________________________________ ___________________________ 158 4.7.2 Tratarea fizică a deșeurilor ________________________________ ____________________ 159 4.7.2.1 Separarea de faze ________________________________ _________________________ 159 4.7.2.2 Separare pe componente ________________________________ _________________ 159 4.7.2.3 Solidificarea ________________________________ _______________________________ 159 4.7.3 Sortarea deșeurilor ________________________________ _____________________________ 160 4.7.3.1 Sortarea dimensională ________________________________ ___________________ 162 4.7.3.1.1 Sita tambur ________________________________ ________________________________ _____ 163 4.7.3.1.2 Sita cu vibrație ________________________________ ________________________________ _ 163 4.7.3.1.3 Separarea balistică ________________________________ ____________________________ 164 4.7.3.1.4 Sita cu discuri ________________________________ ________________________________ __ 165 4.7.3.2 Sortarea densimetrică ________________________________ ____________________ 165 4.7.3.2.1 Separatorul rotativ cu curent de aer ________________________________ _________ 166 Managementul deșeurilor – CUPRINS IV 4.7.3.2.2 Hidrociclonul ________________________________ ________________________________ ___ 167 4.7.3.3 Sortarea magnetică ________________________________ _______________________ 167 4.7.3.3.1 Separator magnetic ________________________________ ____________________________ 167 4.7.3.3.2 Separator cu curenți turbionari ________________________________ _______________ 168 4.7.3.4 Sortare optică ________________________________ ______________________________ 169 4.7.3.5 Sortarea manuală ________________________________ _________________________ 169 4.7.4 Tehnici de compactare și balotare a deșeurilor ______________________________ 170 4.7.5 Tratarea chimică al deșeurilor ________________________________ _________________ 173 4.7.6 Tratarea biologică a deșeurilor ________________________________ ________________ 173 4.7.6.1 Compostarea ________________________________ ______________________________ 174 4.7.6.1.1 Compostarea aerobă ________________________________ ___________________________ 177 4.7.6.1.2 Compostarea anaerobă ________________________________ ________________________ 178 4.7.6.2 Fermentarea ________________________________ _______________________________ 180 4.7.6.2.1 Fermentarea separată, metoda uscată ________________________________ ________ 180 4.7.6.2.2 Fermentare a separată, metoda umedă ________________________________ _______ 180 4.7.6.2.3 Co-fermentarea, metoda umedă ________________________________ ______________ 181 4.7.6.3 Producerea de biogaz ________________________________ _____________________ 182 4.7.6.4 Tratarea termică a deșeurilor ________________________________ ____________ 195 4.7.6.4.1 Incinerarea ________________________________ ________________________________ _____ 195 4.7.6.4.2 Piroliza ________________________________ ________________________________ __________ 201 4.7.6.4.3 Gazeificarea ________________________________ ________________________________ _____ 203 4.7.7 Tratarea mecano -biologică ________________________________ _____________________ 209 4.7.7.1 Valorificarea deșeurilor TMB în centrale energetice ___________________ 213 4.7.7.2 Valorificarea deșeurilor TMB în industria de ciment ___________________ 214 4.7.8 Metoda STABILAT® ________________________________ ____________________________ 219 4.7.9 Tratarea deșeurilor municipale periculoase ________________________________ __ 221 4.7.9.1 Baterii ________________________________ ________________________________ ______ 222 4.7.9.2 Acumulatori auto ________________________________ __________________________ 222 4.7.9.3 Uleiurile uzate ________________________________ _____________________________ 222 4.7.9.4 Medicamente expirate ________________________________ ____________________ 223 4.7.9.5 Reducerea cantita t ii de substant e periculoase __________________________ 223 4.7.10 Tratarea DEEE ________________________________ ________________________________ ___ 223 4.7.10.1 Tipurile de deșeuri analizate ________________________________ _____________ 223 4.7.10.2 Evaluarea cantității de DEEE ________________________________ _____________ 224 4.7.10.3 Gestionarea DEEE ________________________________ _________________________ 228 4.7.11 Tratarea vehiculelor scoase din uz (VSU) ________________________________ _____ 231 4.7.12 Gestionarea deșeurilor din construcții și demolări ___________________________ 238 4.7.12.1 Tipurile de deșeuri analizate ________________________________ _____________ 240 4.7.12.2 Politica în domeniul gestiunii deșeurilor din construcții și demolări _ 240 4.7.12.3 Gestionar ea deșeurilor din construcții și demolări _____________________ 241 4.7.13 Gestionarea nămolurilor ________________________________ _______________________ 246 4.7.13.1 Definirea termenilor ________________________________ ______________________ 246 4.7.13.2 Situația actuală ________________________________ ____________________________ 247 4.7.13.3 Utilizarea în agricultură ________________________________ __________________ 251 4.7.13.4 Valorificarea energetică ________________________________ __________________ 252 4.7.13.4.1 Co-incinerarea în fabricile de ciment ________________________________ _________ 252 4.7.13.4.2 Incinerarea în pat fluidizat ________________________________ ____________________ 253 Managementul deșeurilor – CUPRINS V 4.7.14 Analiza comparativă a unor alternative tehnice aplicabile __________________ 253 4.8 Tehnologii noi de tratare a deșeurilor _______________________ 261 4.9 Depozitarea deșeurilor ________________________________ _________ 263 4.9.1 Clasificarea depozitelor de deșeuri ________________________________ ___________ 263 4.9.2 Stabilirea locațiilor pentru depozitele de deșeuri ____________________________ 265 4.9.3 Structura unui depozit ecologic de deșeuri ________________________________ ___ 268 4.9.3.1 Poarta de acces și sistem de pază și supraveghere _____________________ 269 4.9.3.2 Echipamentul de cântărire și de recepție a deșeurilor ________________ 270 4.9.3.3 Facilități pentru verificarea deșeurilor și laborator ___________________ 271 4.9.3.4 Rețea de drumuri interioare ________________________________ _____________ 271 4.9.3.5 Celulele de depozitare a deș eurilor ________________________________ _____ 272 4.9.3.6 Instalații pentru tratarea levigatului ________________________________ ____ 276 4.9.3.7 Instalațiile pentru colectarea și evacuarea gazului de de pozit ________ 277 4.9.3.8 Garaje, ateliere și spații de parcare pentru utilaje _____________________ 278 4.9.3.9 Echipament pentru curățarea roților vehiculel or ______________________ 280 4.9.3.10 Birouri administrative și construcții sociale ____________________________ 280 4.9.3.11 Împrejmuirea depozitului. ________________________________ _______________ 281 4.9.4 Exploatarea depozitelor de deșeuri ________________________________ ___________ 282 4.9.4.1 Recepția calitativă și cantitativă a deșeurilor __________________________ 283 4.9.4.2 Depozitarea deșeurilor în celule ________________________________ _________ 283 4.9.4.3 Compactarea și acoperirea zilnică ________________________________ _______ 287 4.9.4.4 Colectarea și tratarea levigatului ________________________________ ________ 288 4.9.4.5 Colectarea și utilizarea gazului de depozit ______________________________ 289 4.9.4.6 Auto -monitorizarea emisiilor și cont rolul factorilor de mediu _______ 290 4.9.4.7 Asigurarea stabilității depozitului ________________________________ _______ 290 4.9.5 Închiderea depozitelor de deșeuri ________________________________ ____________ 291 4.9.5.1 Încapsularea ________________________________ ______________________________ 291 4.9.5.2 Recuperarea terenului ________________________________ ___________________ 293 4.9.5.3 Mon itorizarea post -închidere ________________________________ ___________ 295 4.9.6 Concluzii privind depozitarea deșeurilor ________________________________ _____ 298 5 ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M. S. ____ 299 5.1 Introducere ________________________________ _______________________ 299 5.2 Indicatori de cost ________________________________ ________________ 300 5.3 Suportabilitate ________________________________ ___________________ 300 5.4 Costuri investiționale ________________________________ ___________ 304 5.4.1 Centre de colectare ________________________________ _____________________________ 304 5.4.2 Stații de transfer ________________________________ ________________________________ 304 5.4.3 Stațiile de sortare ________________________________ _______________________________ 306 5.4.4 Stație de tratare mecano -biologică ________________________________ ____________ 307 5.4.5 Stație de compostare ________________________________ ___________________________ 308 5.4.6 Depozit de deșeuri ________________________________ ______________________________ 309 5.4.7 Incineratoare ________________________________ ________________________________ ____ 310 5.4.8 Vehicule de colectare ________________________________ ___________________________ 310 Managementul deșeurilor – CUPRINS VI 5.4.9 Insule și recipiente de colectare ________________________________ _______________ 311 5.4.10 Tratarea deșeurilor din construcții și demolări ______________________________ 312 5.5 Costurile de exploatare ________________________________ _________ 313 5.5.1 Centre de colectare ________________________________ _____________________________ 314 5.5.2 Stații de transfer ________________________________ ________________________________ 314 5.5.3 Stații de sortare ________________________________ ________________________________ _ 315 5.5.4 Tratare mecano -biologică ________________________________ ______________________ 315 5.5.4.1 Componenta de tratare mecanică ________________________________ ________ 315 5.5.4.2 Componenta de tratare biologică ________________________________ ________ 316 5.5.5 Stații de compostare ________________________________ ____________________________ 316 5.5.6 Depozite de deșeuri ________________________________ _____________________________ 317 5.5.7 Incinerator ________________________________ ________________________________ _______ 317 5.5.8 Insule de colect are ________________________________ ______________________________ 318 5.5.9 Vehicule de colectare ________________________________ ___________________________ 319 5.5.10 Tratarea deșeurilor din construcții și demolări ______________________________ 319 6 ANEXE ________________________________ _____________________________ 321 6.1 ANEXA 1 – Prevederile legislative în domeniu ______________ 321 6.1.1 Legislația orizontală ________________________________ ____________________________ 321 6.1.2 Legislația specifică ________________________________ ______________________________ 322 6.1.3 Legislația conexă ________________________________ ________________________________ 325 6.2 ANEXA 2 – Lista abrevierilor utilizate în lucrare ___________ 327 6.3 ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici ___________________ 329 6.4 ANEXA 4 – Catalo gul deșeurilor _______________________________ 359 6.5 ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol ______________________ 393 6.6 ANEXA 6 – Simboluri de reciclare _____________________________ 399 7 BIBLIOGRAFIE ________________________________ ___________________ 401 Managementul deșeurilor – CUPRINS VII LISTA IMAGINILOR INCLUSE ÎN LUCRARE Figura 1.1 – Colectarea gunoaielor – Hamburg, 1609 _____________________________ 4 Figura 1.2 – Colectarea gunoiului la începutul secolului XX – Budapesta ______________ 5 Figura 1.3 – Primul incinerator din Germania ________________________________ ___ 5 Figura 1.4 – Salubrizarea străzilor din Viena (1918 și 1930) ________________________ 6 Figura 1.5 – Salubrizarea la începutul secolului XX – Westminster -Anglia _____________ 6 Figura 2.1 – Țările care au aderat la Convenția de la Basel _________________________ 7 Figura 2.2 – Țările semnatare ale convenției Stockholm _________________________ 10 Figura 2.3 – Țările semnatare și cele care au ratificat Protocolul Aarhus _____________ 15 Figura 2.4 – Regiunile de dezvoltare ________________________________ _________ 41 Figura 2.5 – Conceptul de management integrat al deșeurilor _____________________ 42 Figura 3.1 – Cantitățile de deșeuri de ambalaje generate în EU -15 _________________ 69 Figura 3.2 – Cantitățile de DEEE colectate pe regiuni ____________________________ 78 Figur a 3.3 – Ponderea autovehiculelor Euro ________________________________ ___ 78 Figura 3.4 – Depozite ecologice de deșeuri – în construcție (Brașov și Slobozia) _______ 80 Figura 3.5 – Depozitul ecologic Arad – în exploatare _____________________________ 80 Figura 3.6 – Depozit de deșeuri periculoase – Ungaria ___________________________ 84 Figura 3.7 – Depoz it de deșeuri periculoase – Slobozia __________________________ 84 Figura 3.8 – Depozit de deșeuri industriale – zona Pitești ________________________ 85 Figura 3.9 – Tratarea deșe urilor periculoase – Slobozia __________________________ 86 Figura 3.10 – Evoluția cantităților de deșeuri medicale periculoase ________________ 90 Figura 3.11 – Țările sem natare ale convențiilor internaționale ____________________ 92 Figura 4.1 – Opțiunile de management a deșeurilor ____________________________ 108 Figura 4.2 – Practici uzuale în domeniul gestionării deșeurilor ___________________ 109 Figura 4.3 – Bune practici în domeniul gestionării deșeurilor _____________________ 109 Figura 4.4 – Opțiunile de management a deșeurilor la nivel EU -15 ________________ 111 Figura 4.5 – Insulă de colectare – Ungaria ________________________________ ____ 133 Figura 4.6 – Insulă de colectare – Franța________________________________ _____ 134 Figura 4.7 – Centre de colectare cu rampă – Franța ____________________________ 135 Figura 4.8 – Centre de colectare fără rampă – Germania și Elveția ________________ 135 Figura 4.9 – Locații marcate pentru deșeurile menajere periculoase _______________ 136 Figura 4.10 – Europubele ________________________________ ________________ 138 Figura 4.11 – Containere de 1,1 m3 ________________________________ _________ 138 Figura 4.12 – Stație d e transfer clasică (Miskolc -Ungaria) _______________________ 139 Figura 4.13 – Prescontainere pentru stații de transfer de tip T2 __________________ 140 Figura 4.14 – Stație de transfer și sortare DMS – Gura Humorului _________________ 141 Figura 4.15 – Transportul prescontainerelor ________________________________ __ 141 Figura 4.16 – Presă de compac tare și utilaj de golire containere – Gura Humorului ___ 141 Figura 4.17 – Transportul deșeurilor sortate ________________________________ __ 150 Figura 4.18 – Autocomp actoare ________________________________ ___________ 150 Figura 4.19 – Vehicule roll -on/roll -off ________________________________ _______ 151 Figura 4.20 – Autocontainiere ________________________________ _____________ 152 Figura 4.21 – Procedurile de tratare a deșeurilor ______________________________ 153 Figura 4.22 – Schreddere (de mare și de mică capacitate) _______________________ 157 Figura 4.23 – Schema de principiu a unei stații de sortare _______________________ 160 Figura 4.24 – Cabină și bandă de sortare (DMS colectate selectiv) –Austria _________ 161 Figura 4.25 – Interiorul unor stații de sortare(DMS colectate selectiv) – Ungaria _____ 161 Managementul deșeurilor – CUPRINS VIII Figura 4.26 – Stație de sortare a deșeurilor de hârtie – Polonia ___________________ 162 Figura 4.27 – Stație de sortare a DMS colectate mixt – România __________________ 162 Figura 4.28 – Sită tambur ________________________________ _________________ 163 Figura 4.29 – Sită cu vibrație ________________________________ ______________ 164 Figura 4.30 – Separator balistic ________________________________ ____________ 164 Figura 4.31 – Detaliu sită cu disc ________________________________ ___________ 165 Figura 4.32 – Separator rotativ (trommel) ________________________________ ____ 166 Figura 4.33 – Trommel mobil ________________________________ ______________ 166 Figura 4.34 – Hidrociclon cu sită vibratoare și geometria hidrociclonului ____________ 167 Figura 4.35 – Separator magnet ic – detaliu ________________________________ ___ 168 Figura 4.36 – Sortatoare optice ________________________________ ____________ 169 Figura 4.37 – Baloți de deșeuri pregătiți pentru transport _______________________ 171 Figura 4.38 – Presă de balotare a deșeurilor sortate ____________________________ 171 Figura 4.39 – Prese de balotare: verticală monocameră (10 -20t) și cu cameră dublă ___ 172 Figura 4.40 – Stații și utilaje pentru compost (Hejöpapi – Ungaria) _________________ 175 Figura 4.41 – Schema de principiu a procesului de com postare ___________________ 176 Figura 4.42 – Schema de principiu a fermentării anaerobe _______________________ 179 Figura 4.43 – Procesul chimic de generare a biogazului _________________________ 185 Figura 4.44 – Producerea și utilizarea biogazului _______________________________ 193 Figura 4.45 – Incineratoare (Brescia și Edmonton) _____________________________ 195 Figura 4.46 – Supraveghere incineratoare din Copenhaga și Amsterdam ____________ 196 Figura 4.47 – Procesul tehnologic de incinerare a deșeurilor _____________________ 196 Figura 4.48 – Schema de principiu a unui incinerator ___________________________ 197 Figura 4.49 – Diagrama Tanner ________________________________ ____________ 198 Figura 4.50 – Instalație de piroliză ________________________________ __________ 202 Figura 4.51 – Instalație de gazeificare ________________________________ _______ 204 Figura 4.52 – Schema de principiu a instala ției de gazeificare _____________________ 207 Figura 4.53 – Interiorul unei stații de tratare mecano -biologică – Graz –Austria ______ 209 Figura 4.54 – Preze ntarea unei stații TMB ________________________________ ____ 210 Figura 4.55 – Diagrama fluxurilor de materiale pentru o stație TMB _______________ 210 Figura 4.56 – Utilizarea deșeu rilor menajere tratate mecano -biologic ______________ 216 Figura 4.57 – Stație TMB – metoda Herhof – Germania _________________________ 219 Figura 4.58 – Schema de obțin ere STABILAT® ________________________________ _ 220 Figura 4.59 – Tipuri de deșeuri valorificabile în urma stabilizarii ___________________ 221 Figura 4.60 – Instalație de reciclare frigidere – Germania ________________________ 226 Figura 4.61 – WEEE man ________________________________ __________________ 227 Figura 4.62 – Colectarea DEEE în România ________________________________ ____ 230 Figura 4.63 – Prognoza privind autoturismele care vor trebui distruse ______________ 231 Figura 4.64 – Schredder pentru VSU ________________________________ ________ 232 Figura 4.65 – Deșeuri de plastic și de cauciuc – după tocarea VSU _________________ 233 Figura 4.66 – Schema bloc a colectării, tratării și eliminării VSU ___________________ 234 Figura 4.67 – Fluxul de gestionare a deșeurilor din construcții și demolări ___________ 239 Figura 4.68 – Echipament fix (stație) de tratare a deșeurilor din C&D – Austria _______ 243 Figura 4.69 – Echipament semi -mobil de tratare a deșeurilor din C&D amplasat în cadrul unui depozit integrat de deșeuri – Ungaria – Sajokaza ___________________________ 244 Figura 4.70 – Echipament mobil de tratare a deșeurilor din C&D amplasat în șantiere _ 245 Figura 4.71 – Utilaj pentru separare fracții din deșeurile de C&D __________________ 245 Managementul deșeurilor – CUPRINS IX Figura 4.72 – Arcul de plasmă ________________________________ _____________ 262 Figura 4.73 – Depozite neconforme și depozitare ilegală a deșeurilor ______________ 263 Figura 4.74 – Depozite ecologice și depozitare conformă a deșeurilor _____________ 264 Figura 4.75 – Structura de principiu a unui depozit ecologic pentru DMS ___________ 268 Figura 4.76 – Secțiune într -un depozit ecologic de DMS ________________________ 269 Figura 4.77 – Poartă și drum principal de acces în depozitul ecologic ______________ 270 Figura 4.78 – Platformă de cântărire -recepție și interiorul unei cabine de cântărire ___ 271 Figura 4.79 – Rețele de drumuri într -un depozit de deșeuri ______________________ 272 Figura 4.80 – Celule de depozitare – depozit ecologic Ungaria ___________________ 272 Figura 4.81 – Sistemul de realizare a impermeabilizării – depozi t DMS _____________ 273 Figura 4.82 – Sistemul de realizare a impermeabilizării – depozit deșeuri periculoase _ 274 Figura 4.83 –Ancorarea geome mbranei la partea superioară a taluzului ____________ 274 Figura 4.84 –Realizarea impermeabilizării și întinderea membranei _______________ 275 Figura 4.85 – Țevi și puț de curățare a țevilor de colectare levigat _________________ 276 Figura 4.86 – Instalații de tratare levigat ________________________________ _____ 277 Figura 4.87 – Genera rea gazelor dintr -un deponeu ____________________________ 277 Figura 4.88 – Țevi de colectare și puț de ventilare/ardere a gazului de depozit ______ 278 Figura 4.89 – Compactor și screpper – utilizate în depozitele de deșeuri ___________ 279 Figura 4.90 – Garaje și spații de parcare – depozit ecologic din Ungaria ____________ 279 Figura 4.91 – Spațiu de curățare a roților vehiculelor ___________________________ 280 Figura 4.92 – Interiorul unei clădiri administrative – depozit ecologic – Ungaria ______ 281 Figura 4.93 – Containere cu destinație social -administrativă (Gura Humorului și Întorsura Buzăului) ________________________________ _____________________________ 281 Figura 4.94 – Garduri de împrejmuire depozite ecologice _______________________ 281 Figura 4.95 – Area Method ________________________________ _______________ 285 Figura 4.96 – Trench Method ________________________________ _____________ 286 Figura 4.97 – Monitorizarea post -închidere a unui depozit de deșeuri _____________ 296 Figura 4.98 – Izolarea depozitelor ________________________________ __________ 297 Figura 5.1 – Analiza capaci tății de plată a populației (EUR/pers/lună) ______________ 301 Figura 5.2 – Costurile cu managementul DMS în diferite orașe ale lumii ____________ 302 Managementul deșeurilor – CUPRINS XI LISTA TABELELOR INCLUSE ÎN LUCRAR E Tabelul 2.1 – Clasamentul emisiilor pe națiuni ________________________________ _ 18 Tabelul 2.2 – Categoriile de deșeuri, indicate în Anexa I a Directivei 75/442/ECC ______ 26 Tabelul 2.3 – Codificarea deșeurilor ________________________________ _________ 34 Tabelul 2.4 – Suprafața, populația și densitatea medie pe regiuni de dezvoltare ______ 39 Tabelul 2.5 – Structura activităților unui proiect de elaborare a PJGD _______________ 43 Tabelul 2.6 – Sumarul prevederilor legislative din domeniu _______________________ 49 Tabelul 3.1 – Cantitățile de deșeuri colectate în România în perioada 2003 -2006 (tone) 59 Tabelul 3.2 – Cantitățile de deșeuri colectate pe re giuni (tone) ____________________ 60 Tabelul 3.3 – Indicatori de generare a deșeurilor municipale ______________________ 60 Tabelul 3.4 – Generarea deșeurilor municipale în RO și UE _______________________ 60 Tabelul 3.5 – Compoziția procentuală medie a deșeurilor menajere în anul 2006 _____ 61 Tabelul 3.6 – Cantități de deșeuri colectate selectiv în anul 2007 (tone) _____________ 61 Tabelul 3.7 – Cantitățile de deșeuri valorificate în perioada 2 003-2006 (tone) ________ 62 Tabelul 3.8 – Cantitățile de deșeuri valorificate pe regiuni (tone) __________________ 62 Tabelul 3.9 – Definirea termenilor specifici ambalajelor _________________________ 67 Tabelul 3.10 – Structura deșeurilor de ambalaje pe tip de material _________________ 68 Tabelul 3.11 – Cantitățile de deșeuri de ambalaje generate și valorificate în 2006 _____ 71 Tabelul 3.12 – Opțiuni de colectare a deșeurilor pericul oase din gospodării __________ 72 Tabelul 3.13 – Tipurile de deșeuri periculoase din deșeurile municipale _____________ 75 Tabelul 3.14 – Nămoluri generate de stațiile de epurare municipale ________________ 76 Tabelul 3.15 – Gestionarea nămolurilor de la stațiile de epurare municipale (tone) ____ 77 Tabelul 3.16 – Distribuția pe categorii a EEE puse pe piață în 2006 _________________ 77 Tabelul 3.17 – Lista depozitelor muni cipale conforme la sfârșitul anului 2007 ________ 81 Tabelul 3.18 – Deșeuri generate pe activități economice în anul 2006 ______________ 82 Tabelul 3.19 – Cantitățile de deșeuri periculoase generate _______________________ 83 Tabelul 3.20 – Nămoluri generate de stațiile de epurare industriale (tone) __________ 89 Tabelul 3.21 – Gestionarea nămolurilor de la stațiile de epurare industriale (tone) ____ 89 Tabelul 3.22 – Evoluția populației pe medii în perioada 2003 -2008 _________________ 97 Tabelul 3.23 – Evoluția populației pe regiuni în perioada 2003 -2008 _______________ 97 Tabelul 3.24 – Evoluția indicilor de generare a deșeurilor (kg/loc/an) _______________ 97 Tabelul 3.25 – Indicatorul de creștere a cantității de ambalaje generate ____________ 98 Tabelul 3.26 – Ponderea deșeurilor biodegradabile din deșeurile municipale _________ 99 Tabelul 4.1 – Operațiuni de eliminare a deșeurilor _____________________________ 107 Tabelul 4.2 – Operațiuni de utilizare/reutilizare _______________________________ 108 Tabelul 4.3 – Definiții ale deșeurilor ________________________________ ________ 112 Tabelul 4.4 – Clase de deșe uri ________________________________ _____________ 113 Tabelul 4.5 – Criteriile de separare a deșeurilor de non -deșeuri în unele țări europene. 114 Tabelul 4.6 – Clasificarea deșeurilor ________________________________ ________ 115 Tabelul 4.7 – Densitate a și umiditatea deșeurilor menajere solide ________________ 117 Tabelul 4.8 – Dimesiunile tipice pentru deșeurilor menajere solide _______________ 118 Tabelul 4.9 – Compoziția mineralogică a unor deșeuri industriale _________________ 118 Tabelul 4.10 – Analizele proxime și conținutul energetic al DMS __________________ 119 Tabelul 4.11 – Conținutul tipic al DMS ________________________________ ______ 120 Tabelul 4.12 – Deșeurile de hârtie și carton ________________________________ __ 121 Tabelul 4.13 – Deșeurile de sticlă ________________________________ __________ 123 Tabelul 4.14 – Deșeurile organice ________________________________ __________ 123 Managementul deșeurilor – CUPRINS XII Tabelul 4.15 – Deșeurile metalice ________________________________ __________ 124 Tabelul 4.16 – Deșeurile de mase pla stice ________________________________ ____ 126 Tabelul 4.17 – Avantajele și dezavantajele sistemului de colectare prin saci _________ 133 Tabelul 4.18 – Descrierea amplasamentului pentru stația de transfer ______________ 142 Tabelul 4.19 – Cantitățile transferate pe tipuri de stații _________________________ 143 Tabelul 4.20 – Condiții de stocare/transfer ________________________________ ___ 144 Tabelul 4.21 – Tipurile de deșeuri acceptate în stațiile de transfer _________________ 145 Tabelul 4.22 – Utilaje și vehicule în stațiile de transfer deșeuri solide municipale _____ 146 Tabelul 4.23 – Echipamentul și dotările unei stații de transfer ____________________ 147 Tabelul 4.24 – Factorii necesari pentru proiectarea unui sistem de transport ________ 149 Tabelul 4.25 – Tipurile de utilaje utilizate pentru mărunțire ______________________ 154 Tabelul 4.26 – Elementele minime ale unei instalații de sortare (buc.) ______________ 160 Tabelul 4.27 – Avantajele și dezavantajele compostării _________________________ 179 Tabelul 4.28 – Avantajele și dezavantajele fermentării __________________________ 182 Tabelul 4.29 – Bacteriile participante la prod ucerea biogazului ___________________ 185 Tabelul 4.30 – Estimarea cantităților de biogaz productibile ______________________ 187 Tabelul 4.31 – Componența biogazului ________________________________ ______ 188 Tabelul 4.32 – Compoziția chimică elem entară a DMS și a doi ligniți românești _______ 188 Tabelul 4.33 – Descrierea proceselor specifice formării biogazului _________________ 190 Tabelul 4.34 – Avantajele și dezavantajele incinerării ___________________________ 201 Tabelul 4.35 – Avantajele și dezavantajele pirolizei _____________________________ 203 Tabelul 4.36 – Avantajele și dezavantajele gazeificării __________________________ 206 Tabelul 4.37 – Principalele forme de TMB ________________________________ ____ 211 Tabelul 4.38 – Avantajele și dezavantajele utilizării deșeurilor TMB ca și combustibili _ 212 Tabelul 4.39 – Utilizarea produselor rezultate ca urmare a procesului de TMB _______ 213 Tabelul 4.40 – Clasele de SRF ________________________________ ______________ 215 Tabelul 4.41 – Procentele de ieșire și capacitatea calorică a DMS intrate în TMB _____ 216 Tabelul 4.42 – Exigențele fabricilor de ciment față de combustibili secundari ________ 217 Tabelul 4.43 – Tipurile de DEEE ________________________________ ____________ 224 Tabelul 4.44 – Durata medie de funcționare a EEE _____________________________ 224 Tabelul 4.45 – Masa medie a echipamentelor EEE puse pe piață (kg) _______________ 225 Tabelul 4.46 – Cantitatea de EEE pusă pe piață în România (kg/locuitor/an) _________ 225 Tabelul 4.47 – Cantitatea colectabilă de DEEE din categoria (kg/locuitor/an) ________ 226 Tabelul 4.48 – Prognoza can tităților de DEEE generate în România (kg/locuitor/an) ___ 227 Tabelul 4.49 – Cantitatea totală colectabilă de DEEE (kg/locuitor/an) ______________ 227 Tabelul 4.50 – Dotarea cu EEE a populației din România _________________________ 228 Tabelul 4.51 – Cantitatea de deșeuri conținută într -un VSU convențional ___________ 236 Tabelul 4.52 – Costurile de colectare și tratare a VSU ___________________________ 237 Tabelul 4.53 – Costurile procesării reziduurilor de la tocătorul VSU ________________ 237 Tabelul 4.54 – Tipurile de deșeuri din construcții și demolări _____________________ 240 Tabelul 4.55 – Categoriile de deșeuri periculoase din C&D _______________________ 242 Tabelul 4.56 – Deșeuri din C&D admise și interzise la stocare temporară ____________ 244 Tabelul 4.57 – Stații de epurare existente în anul 2007 __________________________ 247 Tabelul 4.58 – Lista nămolurilor nepericuloase ________________________________ 248 Tabelul 4.59 – Limitele permise pentru utilizarea nămolului în agricultură __________ 252 Tabelul 4.60 – Analiza comparativă a principalelor tehnologii de tratare a deșeurilor __ 255 Tabel ul 4.61 – Tehnicile potențiale de gestionare a deșeurilor și investițiile aferente __ 258 Managementul deșeurilor – CUPRINS XIII Tabelul 4.62 – Criteriile de amplasare a unui depozit de deșeuri __________________ 266 Tabelul 4.63 – Prezentarea metodelor de depozitare __________________________ 285 Tabelul 4.64 –Indicatorii urmăriți pentru caracterizarea levigatului _______________ 288 Tabelul 4.65 – Indicatorii determinați pentru gazul de depozit ____________________ 289 Tabelul 4.6 6 – Indicatorii de monitorizare post -închidere _______________________ 295 Tabelul 5.1 – Costuri unitare de investiție pentru centrele de colectare (EUR) _______ 304 Tabelul 5.2 – Costuri investiționale pentru stații de transfer dotate cu presă (EUR) ___ 305 Tabelul 5.3 – Costuri investiționale pentru stații de transfer tip „Walking Floor” (EUR) 305 Tabelul 5.4 – Costuri unitare de investiții pentru stația de sortare (EUR) ___________ 306 Tabelul 5.5 – Elementele minime ale unei instalații de sortare (buc.) ______________ 306 Tabelul 5.6 – Costuri investiționale pentru componenta biologică (EUR) ___________ 307 Tabelul 5.7 – Costuri investiționale pentru componenta mecanică (EUR) ___________ 307 Tabelul 5.8 – Total costuri investiționale pentru o stație TMB (EUR) _______________ 308 Tabelul 5.9 – Costuri investiționale pentru stația de compostar e deșeuri verzi (EUR) __ 308 Tabelul 5.10 – Costuri investiționale pentru depozitul de deșeuri (EUR) ____________ 309 Tabelul 5.11 – Costuri investiționale pentru incineratoare (EUR) _________________ 310 Tabelul 5.12 – Centralizarea costurilor investiționale pentru vehicule specifice (EUR) _ 311 Tabelul 5.13 – Costuri investiționale pentru insule de colectare (EUR) _____________ 311 Tabelul 5.14 – Costuri i nvestiționale pentru compostarea menajeră individuală (EUR) 311 Tabelul 5.15 – Costuri investiționale pentru instalații de tratare a deșeurilor din C&D _ 312 Tabelul 5.16 – Costurile de exploatare a centrelor de colectare (EUR/an) ___________ 314 Tabelul 5.17 – Costurile de exploatare pentru stații de transfer (EUR/t) ____________ 314 Tabelul 5.18 – Necesarul de personal pe schimburi al stației de sortare (persoane) ___ 315 Tabelul 5.19 – Costurile de operare și întreținere a stațiilor de sortare (EUR/t) ______ 315 Tabelul 5.20 – Costuri de exploatare – instalații TMB – componenta mecanică (EUR/t) 315 Tabelul 5.21 – Costurile de exploatare – instalații TMB – componenta biologică (EUR/t) 316 Tabelul 5.22 – Costurile de exploatare a instalațiilor TMB – total (EUR/t) ___________ 316 Tabelul 5.23 – Costurile de exploatare a instalațiilor de compostare (EUR/t) ________ 316 Tabelul 5.24 – Costurile de exploatare pentru depozitele de deșeuri (EUR/t) ________ 317 Tabelul 5.25 – Ponderea costurilor de exploatare din costurile totale (%) ___________ 317 Tabelul 5.26 – Costurile de exploatare estimate pentru incinerator (EUR/t) _________ 318 Tabelul 5.27 – Costuri de exploatare pentru insulele de colectare (EUR/insulă/an) ___ 318 Tabelul 5.28 – Costuri de exploatare pentru vehiculule de colectare (EUR/an/vehicul) 319 Tabelul 5.29 – Costuri de exploatare pentru instalații de tratare a deșeurilor din C&D _ 319 Tabelul 6.1 – Legislația orizontală ________________________________ __________ 321 Tabelul 6.2 – Legislația specifică ________________________________ ___________ 322 Tabelul 6.3 – Legislația conexă ________________________________ ____________ 325 Tabelul 6.4 – Lista abrevierilor utili zate în lucrare _____________________________ 327 Tabelul 6.5 – Definițiile termenilor de specialitate și cadrul legal _________________ 329 Tabelul 6.6 – Simboluri pentru etichetarea deșeurilor periculoase ________________ 394 Tabelul 6.7 – Etichete și frazele de pericol pentru transportul deșeurilor periculoase _ 397 Tabelul 6.8 – Simboluri de reciclare ________________________________ ________ 399 INTRODUCERE 1 1 INTRODUCERE 1.1 Considera ții generale Mediul înconjur ător reprezint ă un element esen țial al existen ței umane, fiind rezultatul interac țiunii dintre elementele naturale: sol, aer, ap ă, clim ă, biosfer ă, cu elemente rezultate din activitatea uman ă. Toate acestea influen țează condi țiile existen țiale și posibilit ățile de dezvo ltare viitoa re a societ ății, drept urmare, protec ția mediului este o prioritate atât la nivelul României, cât și la scar ă global ă. Cuvântul „mediu” exprim ă o no țiune cuprinz ătoare și fundamental ă, prin care înțelegem lumea vie și cea neînsufle țită, în prin cipiu aproape tot ce înconjoar ă omul. Având în vedere pozi ția central ă pe care o ocup ă omul în mediul s ău, despre no țiunea de mediu nu se poate vorbi decât cu referire la om, v ăzut din punctul de vedere al intereselor sale fire ști. La originea sa, termenul „mediu” a izvorât din substantivul englez „environment” , preluat apoi în francez ă sub forma „environnement” , precum și în alte limbi, și a avut rolul de a desemna spa țiul din jurul omului. În literatura juridic ă de specialitate și în reglement ările existe nte în diferite state și în unele documente ale organiza țiilor interna ționale, se utilizeaz ă, în acela și timp, noțiuni ca „mediu biologic” sau „mediu ambient” sau chiar „mediu uman” , ca variante pentru mediu. Cuvântul „poluare” este de origine latin ă; polluero -ere înseamn ă a murd ări, a pâng ări, a profana. Poluarea poate fi atât rezultatul (efectul) unor fenomene naturale, cât și, mai ales, al activit ății umane, când omul î și „murd ărește” propriul s ău mediu. Dar poluarea este rezultatul existen ței și activit ății oric ărei fiin țe vii, care „produce” de șeuri, îngreunând sau f ăcând chiar imposibil ă viața în mediul dat. Altfel spus, poluarea este ac țiunea de intoxicare produs ă de poluan ți și este cu atât mai grav ă cu cât diferen ța dintre concentra ția poluantului î n mediu și limita de toleran ță este mai mare. Poluarea – ca fenomen natural, dar mai ales artificial – apare ca o barier ă în calea dezvolt ării economico -sociale și constituie, totodat ă, un avertisment, atr ăgând aten ția asupra faptului c ă bogățiile naturale nu pot fi exploatate mult timp în mod nemilos și irațional, c ă resursele naturale materiale și energetice nu sunt inepuizabile, că ele trebuie folosite ra țional și eficient în interesul oamenilor, f ără risip ă și bine gândit. Cauzele multiple ale polu ării au determinat, în ultimele decenii, ca „protec ția mediului” s ă devin ă una dintre cele mai importante și mai serioase probleme ale umanit ății, care afecteaz ă viața oamenilor și dezvoltarea economic ă a țărilor și a lumii întregi; protec ția mediului serve ște la men ținerea cantitativ ă și calitativ ă a vie ții pe Terra. Managementul deșeurilor 2 Astfel, protec ția mediului poate fi definit ă ca „o activitate uman ă conștient ă, științific fundamentat ă, îndreptat ă spre realizarea unui scop concret, constând în prevenirea polu ării, men ținerea și îmbun ătățirea condi țiilor de via ță pe P ământ . În prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvolt ării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prim ă și energie pentru produc ția de bunuri a crescut mult, iar exploatar ea intens ă a resurselor naturale relev ă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic, impunând g ăsirea unor solu ții pentru ameliorarea acestei situa ții, în condi țiile unei dezvolt ării durabile. Pentru a p ăstra un echilibru între mediul natural, resursele ace stuia și om, este necesar ă o planificare strategic ă a dezvolt ării, astfel încât s ă existe în permanen ță un raport stabil între habitatul natural și popula ția uman ă.. Ultimii ani au fost o m ărturie a schimb ărilor majore la nivelul cre șterilor economice, a dezvolt ării umane și a protec ției mediului, a responsabilit ății concentrate a tuturor forurilor mondiale de decizie. Sunt reprezentative în acest sens Conferin ța Mondial ă asupra Mediului din 1972, desf ășurată la Stockholm și Conferin ța Mondial ă asupra Mediu lui și Dezvolt ării – Rio de Janeiro, 1992, unde s -a sus ținut planul de ac țiune pentru dezvoltarea global ă a secolului 21. Planificarea strategic ă de mediu este un proces permanent, iar etapele elabor ării și realiz ării unui plan strategic formeaz ă un ciclu continuu, prin intermediul sistemului de monitorizare și corectare, pe baza mecanismului parteneriatului strategic. La baza acestuia se afl ă colaborarea între institu ții, agen ți economici, organiza ții neguvernamentale, comunitate local ă, toate având un int eres comun în ceea ce prive ște rezolvarea problemelor de mediu. Planurile de ac țiune pentru mediu reprezint ă un instrument de sprijin al comunit ății în stabilirea priorit ăților privind problemele de mediu și solu ționarea acestora la nivel local/regional. A cestea presupun dezvoltarea unei viziuni colective, prin evaluarea calit ății mediului la un moment dat, identificarea problemelor de mediu existente, stabilirea celor mai adecvate strategii pentru rezolvarea lor și alocarea unor ac țiuni de implementare car e să conduc ă la ob ținerea unei îmbun ătățiri reale a mediului și a sănătății publice. În acest context general, problematica de șeurilor ocup ă un loc deosebit de important. Generarea de șeurilor este urmarea oric ărei activit ăți industriale sau casnice. Proble matica de șeurilor trebuie abordat ă într-un mod con știent, având în vedere p ăstrarea calit ății mediului și a s ănătății popula ției. Iau na ștere astfel, prin activit ățile statului în cadrul preocup ării pentru asigurarea calit ății vie ții, norme pentru manevrar ea de șeurilor în mod direct respectiv indirect prin normele domeniilor tangente. INTRODUCERE 3 Managementul modern al de șeurilor cuprinde activit ățile de colectare, transport, tratare, recuperare și eliminare a de șeurilor aceste a ctivit ăți sunt reglementate în România, ca și în toate țările europene, prin legi specifice. Nevoia de reglementare deriv ă din poten țialul conflictual presupus de propriet ățile amestecului de reziduuri. Deșeul din locuin țe con ține componente care pot fi descompuse biologic, ca și chimic și/sau fizic reactive. De aceea exist ă pericolul vătămării mediului înconjur ător și a zonei de locuit în timpul transportului necorespunz ător al de șeurilor. Lezarea popula ției prin agen ți patogeni din materialul organic din de șeurile menajere, de la abator și spital aflate în aer liber este la fel de periculoas ă ca de exemplu efectele gazelor degajate din de șeuri asupra climei. Trebuie de aceea ca datele necesare pentru protejarea s ănătății și a mediului înconjur ător s ă fie reglementate prin legi. Pe lâng ă proteja rea împotriva efectelor nocive ale de șeurilor, trebuie luate în considerare și aspectele economice și logistice în vederea organiz ării pe principii corecte a activit ății de management a de șeurilor. 1.2 Scurt istoric al managementului de șeurilor Când au început să fie con știentizate ca o real ă problem ă deșeurile? La aceast ă întrebare nu se poate da un r ăspuns fără echivoc. Se știe că încă de la începutul epocii creștine, în Imperiul Roman exista un sistem de salubritate organizat. Dar, a șa cum s – a întâmplat și cu multe alte realiz ări valoroase, și aceasta a fost temporar pierdut ă în timpul migra țiilor. Eliminarea de șeurilor persist ă ca problem ă de-a lungul deceniilor, fiind documentat ă și de cronicile din antichitate când din cauza mirosurilor nepl ăcute generate de degradarea de șeurilor, triburile erau obligate s ă-și schimbe locul de trai, ocupând alte terenuri nealterate. Necesitatea trat ării și elimin ării de șeurilor a ap ărut pe m ăsură creșterii popula ției, urbaniz ării și migra ției popula ției din zona rural ă în cea urban ă. Apari ția comunit ăților cu câteva mii locuitori impunea întreprinderea unor m ăsuri practice privind administrarea de șeurilor. Documente istorice din 3500 ÎC atest ă descrierea conductelor acoperite pentru transportarea de șeurilor lichide și solide în ora șele din India. Cea mai utilizat ă metod ă pentru eliminarea de șeurilor a fost aruncarea acestora sau depozitarea la o gunoi ște organizat ă. Aceast ă metod ă de administrare a de șeurilor provine din Epoca de Piatr ă practicat ă și în alte țări din lume, ca exemplu în țările Mediteraneene și persist ă, din păcate ast ăzi în țările în curs de dezvoltare. În Grecia Antic ă, în jurul anilor 500 ÎC, autorit ățile locale includeau în planificarea urban ă elemente de salubrizare a str ăzilor, aprovizionarea cu ap ă și tratarea apelor uzate și a de șeurilor. Sistemul de drenaj al Atenei, fiind construit foarte bine, conducea de șeurile lichide spre un rezervor mare în afara ora șului. De șeurile din Managementul deșeurilor 4 acest rezervor erau amestecate cu alte de șeuri și distribuite pe perimetru ter enurilor din jur, prin intermediul sistemului de țevi din ceramic ă. Pe parcursul perioadei Medievale tratarea de șeurilor deseori a fost neglijat ă. Cea mai utilizat ă metod ă pentru eliminarea de șeurilor era aruncarea acestora în strad ă. Nu numai de șeurile me najere, dar și cenu șa, cadavrele, de șeurile din m ăcelărie și dejec țiile animaliere erau depozitate în strad ă. Deșeurile se descompuneau astfel „in situ” , fiind împr ăștiate de animale domestice, care se hr ăneau din de șeuri. Figura 1.1 – Colectarea gunoaielor – Hamburg, 1609 Totu și, în aceast ă epoc ă, nevoia de îmbun ătățire a st ării de salubritate a reap ărut masiv. La început au existat însă doar pu ține ora șe în care cet ățenii erau obliga ți sa păstreze cur ățenia din fa ța caselor lor. Condi țiile igienice erau în general extrem de precare. Ele au contribuit în mare m ăsură la apari ția devastatoarelor epidemii de ciuma din secolele al XV -lea și al XVI -lea. Acumularea de șeurilor în continu ă pe str ăzile din Londra a devenit imposibil ă, ceea ce a condus la introducerea colect ării de șeurilor odat ă pe săptămân ă. Inițial au fost stabilite locuri pentru colectarea de șeurilor, dar acestea fiind insuficiente, oamenii continuau s ă arunce de șeurile în strad ă. În concordan ță cu Legea privind Corpora ția Berwick din 1294, persoanele care aruncau de șeurile sau cenu șa în strad ă, parcuri sau pe malul râurilor erau penaliza ți, iar reziden ții Londrei erau obliga ți să men țină curățenia în jurul caselor. Între ținerea cur ățeniei zonelor locuite a început s ă ia forme organizate în secolul al XVII-lea, dar mai ales în secolul al XVIII -lea. Despre o rezolvare continu ă și permanent ă a problemelor de igien ă, prezente în toate țările Europei, se poate vorbi însă abia încep ând din secolul al XIX -lea. INTRODUCERE 5 Figura 1.2 – Colectarea gunoiului la începutul secolului XX – Budapesta Căutând cauzele epidemiei de holer ă din anul 1831 din Anglia, s -a descoperit leg ătura izbitoare dintre lipsa igienei și riscul de infestare. Astfel, înlăturarea gunoaielor s -a instituit nu numai ca mijloc de prevenire a epidemiilor, ci și ca m ăsura general ă de protec ție a s ănătății. În anul 1876 a fost inaugurat ă în Anglia prima sta ție de incinerare a de șeurilor. Figura 1.3 – Primul incinerator din Germania Managementul deșeurilor 6 Odat ă cu evolu ția societ ății s-a dezvoltat și administrarea de șeurilor, astfel în sec. XVIIXIX au ap ărut „gunoierii”, care erau contracta ți pentru a colecta de șeurile și produ sele reziduale de pe str ăzi. Ulte rior produsele valoroase erau vâ ndute pentru fabricarea altor noi. Acest „sistem” este și acum utilizat mai cu seam ă în țările în curs de dezvoltare . În țările dezvoltate, aceast ă metod ă de recuperare este mult mai dezvolt ată. Deseori este o sistem ă ierarhic ă de gunoieri, sau de oameni săraci, care se între țin prin vânzarea materialelor găsite în gropile de gunoaie . Figura 1.4 – Salubrizarea str ăzilor din Viena (1918 și 1930) De asemenea sunt des întâlnite persoanele care caut ă materiale recuperabile la sursă, adic ă în pubelele l ăsate lâ ngă porțile caselor sau în apropierea blocurilor de locuin țe. În Rio de Janeiro în Brazilia, ca exemplu, sunt circa 3000 de persoane , majoritate a dintre care tr ăiesc în preajma depozitelor de de șeuri. Figura 1.5 – Salubrizarea la începutul secolului XX – Westminster -Anglia Secolul al XX -lea în Europa a stat sub semnul dezvolt ării domeni ului salubrit ății. Astfel, procesul continuu de mecanizare a muncii a avut drept consecin ță apari ția tehnicii de salubrizare, a șa cum o folosim și astăzi, într-o form ă mai avansat ă. POLITICILE DE MEDIU 7 2 POLITICILE DE MEDIU 2.1 Conven ții interna ționale 2.1.1 Conven ția de la Basel Conven ția de la Basel privind controlul transportului transfrontier ă a de șeurilor periculoase și al elimin ării acestora este un tratat interna țional adoptat la Conferin ța Plenipoten țiarilor, organizat ă la Basel în 1989 și elaborat ă sub patronajul Programulu i Națiunilor Unite pentru Mediu. Conven ția de la Basel a intrat în vigoare la 5 mai 1992. La 22 Mai 2006, 170 țări erau p ărți la Conven ție. Conven ția de la Basel impune o politic ă comun ă pentru eliminarea sau dispunerea la surs ă a de șeurilor toxice persist ente sau bio -acumulative. Figura 2.1 – Țările care au aderat la Conven ția de la Basel Conven ția de la Basel a fost elaborat ă pentru a reduce mi șcarea de șeurilor periculoase între na țiuni și în mod special, pe ntru a preveni transferul de șeurilor periculoase din țările dezvoltate spre cele mai pu țin dezvoltate. Obiectivul principal al Conven ției de la Basel este gestionarea inofensiv ă a mediului, a cărui scop este protec ția sănătății umane și a mediului prin min imizarea atunci când este posibil a producerii deșeurilor periculoase. Managementul deșeurilor 8 Prin urmare, Conven ția prevede trei obiective principale1: să reduc ă la minim transportarea de șeurilor periculoase; să distrug ă deșeurile periculoase în locul cel mai apropiat de lo cul gener ării acestora , să minimizeze generarea deșeurilor periculoase . În cadrul documentelor elaborate, au fost definite urm ătoarele no țiuni: deșeuri periculoase – deșeurile care au una sau mai multe caracteristici periculoase și sunt incluse în Lista A – „Lista de șeurilor caracterizate ca periculoase”; produc ător de de șeuri – orice persoan ă, care contribuie prin activitatea sa la formarea de șeurilor și/sau care efectueaz ă opera țiuni de prelucrare, tratare, amestecare sau alte opera țiuni care genereaz ă schimbarea naturii sau compozi ției acestor de șeuri (în cazul când aceasta persoana nu este cunoscut ă, produc ător de de șeuri se consider ă persoana în posesia c ăreia sunt aceste de șeuri); deținător de de șeuri – produc ătorul de șeurilor sau persoan ă fizică ori juridic ă ce de ține de șeuri; obiective pasibile de eliminare – obiectivele destinate elimin ării de șeurilor, pentru care autorit ățile publice centrale de mediu, resurse naturale și sănătății umane și autorit ățile publice locale au acordat în scris autoriza țiile respective; deplasarea transfrontier ă a de șeurilor – orice mi șcare a de șeurilor sau altor reziduuri dintr -o zona aflat ă în jurisdic ția na țional ă a unui stat spre/sau printr – un sector aflat sub jurisdic ția na ționala a altui stat sau spre o zona care nu e ste sub jurisdic ția na țional ă a nici unui stat, cu condi ția că cel pu țin dou ă state urmeaz ă să fie implicate în aceast ă deplasare; zonă aflata sub jurisdic ția na țional ă a unui stat – orice zona terestra, maritim ă sau aerian ă asupra c ăreia un stat î și exerc ită competen ța administrativ ă și legislativ ă, în conformitate cu legile interna ționale cu privire la protec ția sănătății omului și mediului înconjur ător; stat exportator – statul care planific ă sau efectueaz ă deplasarea transfrontier ă a de șeurilor sau a al tor reziduuri; stat importator – statul care planific ă sau efectueaz ă deplasarea transfrontier ă a de șeurilor sau altor reziduuri în scopul elimin ării lor sau transbord ării, înainte de a fi eliminate, într -o zon ă ce nu se afl ă sub jurisdic ția național ă a nici unui stat; stat de tranzit – orice stat, altul decât statul importator sau exportator, prin care se planific ă sau se efectueaz ă o deplasare transfrontier ă a de șeurilor sau a altor reziduuri; 1 Conferin ța nu abordează transportarea de șeurilor radioactive POLITICILE DE MEDIU 9 state interesate – părțile care sunt state exportatoare ori i mportatoare și de tranzit, fie c ă sunt sau nu p ărți la Conven ția Basel; tranzitul de șeurilor – transportul de șeurilor dintr -o țară în alta prin teritoriul național al unor ter țe țări fără depozitare, cu excep ția stoc ării lor temporare, condi ționat ă de proc esul tehnologic ce ține de transportul de șeurilor; exportul de șeurilor – orice scoatere (transport) a de șeurilor în afara hotarelor teritoriului na țional din alte motive, decât cele de tranzit; persoana responsabil ă de eliminarea de șeurilor – orice persoan ă, pentru care se încarc ă și se expediaz ă deșeurile și care efectueaz ă eliminarea lor; importatorul de șeurilor – orice persoana aflat ă sub jurisdic ția unui stat importator, care organizeaz ă importul de șeurilor sau reziduurilor; exportatorul de șeurilor – orice persoan ă aflata sub jurisdic ția unui stat exportator, care organizeaz ă exportul de șeurilor sau reziduurilor; agent de transportare al de șeurilor – orice persoan ă care organizeaz ă transportul de șeurilor sau altor reziduuri; autoritate competent ă – autor itatea guvernamental ă abilitat ă să primeasc ă notificarea și orice informa ții privind transportarea transfrontier ă a deșeurilor, s ă asigure r ăspunsul la aceast ă notificare (s ă elibereze autoriza ția sau sa refuze s ă o acorde) în corespundere cu prezentul Reg ulament, inclusiv sa înregistreze informa țiile sau s ă țină baza de date vizând transportarea transfrontier ă a de șeurilor și eliminarea acestora; traficul ilicit al de șeurilor – orice transportare transfrontier ă a de șeurilor periculoase sau de alt ă natur ă așa cum este ea specificat ă în art.9 al Conven ției Basel. 2.1.2 Conven ția de la Stockholm La prima Conferin ță Mondial ă din domeniul protec ției mediului, de la Stockholm (5 – 16 iunie 1972), au participat delega ți din 114 state, între care și România, conferin ța desfășurându -se sub lozinca „Un singur P ământ” . La aceast ă Conferin ță, ziua de 5 iunie a fost proclamat ă Ziua Mondial ă a Mediului. Printre numeroasele documente ale acestei manifest ări de amploare, a fost adoptat Planul de ac țiune privind mediul, ce con ține 109 recomand ări adresate statelor, privind protec ția mediului; acestea, fiind f ără forță juridic ă obligatorie, urmau s ă fie puse în aplicare prin adoptarea unor reglement ări na ționale în concordan ță cu aceste texte. Astfel, acest plan a condus la adoptarea ulterioar ă a altor m ăsuri, la nivel interna țional, regional sau na țional, cum ar fi, de exemplu, Carta m ărilor (Protec ția Mării Baltice, Protec ția M ării Negre), Protec ția Antarcticii etc. Documentul principal al acestei conferin țe este Declara ția final ă asupra mediului, care porne ște de la premisa c ă omul este, în acela și timp, creatorul și distrug ătorul ambian ței care îi ofer ă suportul fizic al vie ții și posibilitatea de a se dezvolta din punct de vedere social, intelectual, moral și spiritual. Totodat ă, declara ția subliniaz ă legătura organic ă dintre Managementul deșeurilor 10 protec ția mediului și progresul economic și social al popoarelor, în contextul elimin ării efectelor negative ale subdezvolt ării. Conven ția de la Stockholm este un acord juridic interna țional cu privire la pol uanți organici persisten ți (POP). Obiectivul principal al acestei Conven ții este protejarea sănătății umane și protec ția mediului de la efectele poluan ților organici persisten ți. În anul 1995, Consiliul Programului Na țiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a ch emat la realizarea ac țiunilor globale în domeniul P OP. UNEP define ște POP ca pro duse chimice persistente în mediul înconjur ător, care au capacita te de a se acumula în țesutul adipos, și prezint ă un risc pentru c ă pot cauza efecte adver se asupra s ănătății și mediului. Ca urmare, în cadrul Forului Interna țional pentru Securitatea Chimic ă și Programului Interna țional pentru Securitatea Chimic ă a fost preg ătită o evaluare a riscului produs de cei 12 mari d ăunători, considera ți ca cei mai periculo și. Aceast ă listă cuprinde 8 pesticide organo -clorurate: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex și toxafen; 2 produs chimic țe chimice industriale: hexaclorbenzen, bifenili policlorura ți și dou ă grupe de produse secundare: dioxinele și furanii. Conven ția de la Stockholm a fost adoptat ă și deschis ă pentru semnare la Conferin ța Plenipoten țiarilor de la Stockholm, Suedia, din 22 -23 mai 2001. Ea a fost semnat ă la ceremonia din 23 mai 2001 de c ătre 92 de țări și Uniunea European ă. Conven ția a intrat în vigoar e la 17 mai 2004, odat ă cu ratificarea ei la acel moment de c ătre 128 de p ărți ale conven ției și 151 semnatari ai Conven ție. Figura 2.2 – Țările semnatare ale conven ției Stockholm Părțile co -semnatare au c onvenit asupra scoaterii de sub inciden ța legii a 9 dintre cele 12 produse chimice considerate ca cele mai periculoase, asupra limit ării utiliz ării DDT pentru controlul malariei și reducerea producerii nechibzuite a dioxinelor și furanilor. POLITICILE DE MEDIU 11 Părțile la con venție au convenit asupra unui proces prin care compu șii toxici persisten ți pot fi rev ăzuți și adăugați la conven ție, dac ă acestea corespund unor criterii privind pericolul cauzat, caracterul persistent și de impact transfrontalier al acestora. Obiectivul acestei Conven ții privind poluan ții organici persisten ți este s ă protejeze sănătatea omului și mediul înconjur ător împotriva poluan ților organici persisten ți, ținând cont de metoda precau ției enun țată în Principiul 15 al Declara ției de la Rio asupra mediul ui înconjur ător și dezvolt ării. Lista celor 12 poluan ți organici persisten ți, considera ți ca cei mai periculo și, este următoarea: aldrina, clordan, DDT, dieldrina, endrina, heptaclor, hexaclorobenzen, mirex, toxafen, bifenili policlorura ți (PCB), dioxine, furani. Poluan ții organici persisten ți, care necesit ă de a fi reglementa ți sunt indica ți în tr ei anexe: A. Anexa A prevede eliminarea urm ătorilor POP: aldrina, clordan, dieldrina, endrina, heptaclor, hexaclorobenzen, mirex, toxafen, bifenili policlorura ți. B. Anexa B prevede restric ționarea producerii și utiliz ării DDT (1,1,1 – tricloro – 2,2-bis(4 -clorofenil)etan). C. Anexa C prevede m ăsuri de neutralizare sau reducere a dioxinelor dibenzenice -p-policlorurate și dibenzofuranilor (PCDD / PCDF), hexaclorobenzenului (HCB) și bifenilelor policlorura ți (PCB), care se formeaz ă ca produse secundare în urma activit ăților nepremeditate ale industriei. România a ratificat Conven ția Stockholm privind poluan ții organici persisten ți (POP) prin Legea nr.261 din 15 iulie 2004. 2.1.3 Conferin ța Mondial ă a ONU pentru Mediu și Dezvoltare, Rio de Janeiro Conferin ța de la Rio s -a desf ășurat în dou ă etape, la prima etap ă participând mini ștrii mediului, reprezentan ți ai altor organisme similare și reprezentan ți ai altor institu ții, organisme și programe specializate ale ONU, reprezentan ții unor organisme interguvernamentale și neguvernamentale din 181 de state, iar a doua etap ă fiind intitulat ă Earth Summit . În cadrul acestei conferin țe au fost, de asemenea, adoptate mai multe documente, dintre care cel mai important este Declara ția de principii numit ă și „Carta Pământului”2. Aici sunt enun țate principiile dup ă care omenirea trebuie s ă se conduc ă în rela țiile interumane, precum și în cele dintre om și natur ă. Acest document a fost menit s ă asigu re prelungirea Conferin ței de la Stockholm și a avut ca scop preg ătirea acordurilor interna ționale care s ă protejeze sistemul mondial al mediului, prin parteneriat mondial, cu noi nivele de cooperare în sectoare cheie ale economiei. 2 Textul integral al declarației poate fi vizualizat la adresa: http://www.unep.org/Documents.Multilingual/Default.asp?DocumentID=78&ArticleID=1163 Managementul deșeurilor 12 Declara ția de principi i con ține drepturile și obliga țiile fundamentale ale statelor și cetățenilor în domeniul mediului, enun țate în 27 de principii, f ără forță juridic ă obligatorie. Alte documente importante, adoptate la aceast ă conferin ță, sunt: Agenda 21 , care reprezint ă un program de ac țiune ce va fi aplicat de guverne, agen ții de dezvoltare, organiza ții ale Na țiunilor Unite și grupuri sectoriale independente, în fiecare sector unde activitatea economic ă a omului afecteaz ă mediul; Conven ția privind schimb ările climatice – reprezint ă un angajament ferm al țărilor semnatare ca pân ă în anul 2000 s ă-și reduc ă emisiile de dioxid de carbon în atmosfer ă la nivelul anului 1990. Acest angajament a avut și are repercusiuni directe asupra dezvolt ării industriale, a producerii de energi e și a traficului rutier; Conven ția privind diversitatea biologic ă – prevede m ăsurile ce trebuie luate pentru protejarea ecosistemelor și a diverselor forme de via ță. Statele semnatare s -au angajat s ă stabileasc ă zone protejate, s ă integreze problemele biologice în sistemele de dezvoltare pe plan na țional și să asigure întregii comunit ăți umane avantajele ce decurg din utilizarea resurselor genetice, inclusiv asigurarea transferului de tehnologii biologice de la țările dezvoltate spre cele în curs de dezvol tare; Declara ția de principii privind conservarea și exploatarea p ădurilor , care se dorea a fi o conven ție, dar, datorit ă imposibilit ății realiz ării unui acord, a rămas doar o declara ție de principii. 2.1.4 Summit -ul mondial pentru dezvoltare durabil ă de la Joha nnesburg Summit -ul Na țiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabil ă, care a avut loc la Johannesburg în perioada 26 august -6 septembrie 2002, a reafirmat dezvoltarea durabil ă ca fiind un element central al agendei interna ționale și a dat un nou impuls pentru aplicarea practic ă a măsurilor globale de lupt ă împotriva s ărăciei și pentru protec ția mediului. Prin Declara ția de la Johannesburg s -a asumat responsabilitatea colectiv ă pentru progresul și înt ărirea celor trei piloni interdependen ți ai dezvolt ării durab ile: dezvoltarea economic ă, dezvoltarea social ă și protec ția mediului la nivel local, național, regional și global. La lucr ările Summit -ului mondial pentru dezvoltare durabil ă de la Johannesburg au participat peste 100 de șefi de state și de guverne, mai m ulte zeci de mii de reprezentan ți guvernamentali sau ai organiza țiilor neguvernamentale, numero și reprezentan ți ai marilor grupuri din domeniul industriei și comer țului. Au fost încheiate, cu aceast ă ocazie, numeroase parteneriate. Au fost luate, cu titlu de recomandare, o serie de m ăsuri pentru reducerea s ărăciei și protejarea mediului. Aceste m ăsuri se refer ă la multe domenii, în special în ceea ce prive ște: apa, s ănătatea, energia, agricultura și diversitatea biologic ă. POLITICILE DE MEDIU 13 Cele mai importante documente ado ptate au fost Declara ția politic ă și Planul de implementare a dispozi țiilor adoptate. În Declara ția politic ă, șefii de state și de guverne și-au reafirmat responsabilitatea comun ă de a face progrese și de a îmbun ătăți protec ția mediului, dezvoltarea social ă și cea economic ă, trei stâlpi importan ți ai dezvolt ării durabile, la nivel local, na țional, regional și mondial. Planul de implementare, compus din nou ă capitole, a fost diferit primit de participan ții la summit . În vederea îndeplinirii obiectivelor prev ăzute, șefii de state și de guverne semnatari au solicitat țărilor dezvoltate s ă-și onoreze angajamentele financiare asumate cu diverse ocazii, s ă-și intensifice activit ățile în vederea punerii la punct a unui mediu financiar interna țional mai stabil, s ă caute și să găseasc ă surse noi de finan țare, atât publice cât și private. Din punct de vedere institu țional, s -a solicitat înt ărirea colabor ării între organismele Națiunilor Unite, institu țiile financiare interna ționale și fondurile de mediu. De asemenea, s tatele trebuie s ă încurajeze parteneriatele, s ă progreseze în formularea de strategii na ționale de dezvoltare durabil ă și să înceap ă punerea lor în lucru înainte de 2005. 2.1.5 Convenția de la Rotterdam Conven ția de la Rotterdam privind procedura de consim țământ prealabil în cuno ștință de cauz ă aplicabil ă anumitor produ și chimici periculo și și pesticide care fac obiectul comer țului interna țional este un acord multilateral adoptat la 10 septembrie 1998 la Conferin ța Plenipoten țiarilor de la Rotterdam, Olanda. Conv enția a intrat în vigoare la 24 februarie 2004. La 18 octombrie 2006, Conven ția avea 73 țări semnatare și 111 erau p ărți la Conven ție. Obiectivele Conven ției sunt: promovarea responsabilit ăților și eforturilor comune între p ărți privind comer țul interna țional al unor produse chimice periculoase pentru a proteja sănătatea uman ă și mediul de un posibil pericol; contribuirea la utilizarea inofensiv ă a acestor produse chimice prin facilitarea schimbului de informa ție despre caracteristicile lor, prin promovarea unui procesul decizional privind importul și exportul lor și prin diseminarea acestor decizii P ărților Conven ției. Conven ția pune baza obliga țiilor legale pentru implementarea procedurii de consim țământ prealabil în cuno ștință de cauz ă. Aceast ă procedur ă a fost creat ă în temeiul procedurii voluntare de consim țământ prealabil în cuno ștință de cauz ă, inițiate de c ătre UNEP și FAO în 1989 și încheiat ă la 24 februarie 2006. Conven ția vizeaz ă pesticidele și substan țele chimice industriale care au fost interzi se și strict restric ționate de c ătre P ărți din motive de s ănătate și protec ție a mediului, pentru a fi incluse în procedura de consim țământ prealabil în cuno ștință de cauz ă. O notificare din partea a unor dou ă regiuni cauzeaz ă considera țiunea includerii un ei produse chimice în Anexa III a Conven ției. Managementul deșeurilor 14 Preparatele pesticide extrem de periculoase care prezint ă un pericol în procesul utiliz ării lor în țările în curs de dezvoltare sau țările cu economia în tranzi ție pot fi de asemenea nominalizate pentru a fi î nscrise în Anexa III. Exist ă 39 produse chimice înscrise în Anexa III a Conven ției și supuse procedurii de consim țământ prealabil în cuno ștință de cauz ă, inclusiv 24 pesticide, 4 preparate pesticide extrem de periculoase și 11 produse chimice industriale . În viitor se planific ă completarea acestei anexe cu produse chimice noi. Conferin ța Părților ia decizia privind înscrierea noilor produse chimice în Anexa III. Odat ă cu înscrierea în Anexa III a unui produs chimic , p ărțile primesc un document de orienta re a deciziilor, care cuprinde cel pu țin informa ții privind produsul chimic și decizii de reglementare pentru interzicerea și restric ționarea strict ă a produsului chimic din motive de s ănătate și protec ție a mediului . În decurs de 9 luni P ărțile trebuie s ă preg ăteasc ă un răspuns privind importul ulte rior al produsului chimic. Răspunsul ar putea consta în emiterea unei decizii finale (privind permiterea sau respingerea importul ui produsului chimic sau permitere a importul ui acestora în anumite condi ții preciz ate) sau un r ăspuns provizoriu. Deciziile țarii trebuie aplicate atât asupra produc ției domestice pentru utilizare domestic ă precum și importurilor din orice surse. Deciziile de import sunt circulate între p ărți și țările exportatoare, P ărți la conven ție, sunt obligate prin prevederile Conven ției s ă întreprind ă măsuri corespunz ătoare pentru a asigura c ă exportatorii în cadrul jurisdic ției lor se vor conforma deciziilor adoptate. Conven ția promoveaz ă schimbul de informa ție privind un spectru foarte îngust d e produse chimice. Acest fapt se realizeaz ă prin: cerin ța față de P ărțile conven ției de a informa despre orice interzicere sau restric ție la nivel na țional a substan țelor chimice; posibilitatea acordat ă Părții, care este o țară în curs de dezvoltare sau o țară în tranzi ție, de a informa celelalte P ărți la conven ție despre problemele cu care aceast ă se confrunt ă, cauzate de utilizarea preparatelor pesticide extrem de periculoase pe teritoriul acestei țări; cerin ța față de o Parte la conven ție, care planific ă exportul produselor chimice care sunt interzise sau strict restric ționate pentru utilizare pe teritoriul s ău, de a notifica Partea importatoare despre realizarea acestui export înainte de primul export în anul calendaristic respectiv; cerin ța pentru Parte a exportatoare, în cazul exportului produselor chimice care vor fi utilizate în scopuri profesionale, de a asigura expedierea importatorului a fi șei tehnice de securitate; cerin țele de etichetare pentru substan țele chimice exportate aflate sub inciden ța pr ocedurii de consim țământ prealabil în cuno ștință de cauz ă, precum și pentru alte produse chimice care sunt interzise sau strict restric ționate în țara exportatoare. POLITICILE DE MEDIU 15 2.1.6 Protocolul Aarhus Protocolul cu privire la Poluan ții Organici Persisten ți (POP), conceput la Conven ția de la Geneva cu privire la poluarea atmosferic ă transfrontier ă pe distan țe lungi (1979) a fost adoptat de c ătre Organul Executiv al Conven ției la 24 iunie 1998 la Aarhus, Danemarca. La 18 septembrie 2007, 36 de țări au semnat acest Protocol și 29 țări au ratificat acest Protocol. Protocolul vizeaz ă 16 produse chimice care au fost selectate în conformitate cu criteriile de risc convenite. Produsele chimice cuprind 11 pesticide, două produse chimice industriale și trei produse secundare. Obiectiv ul fundamental al acestui Protocol este de a îndep ărta orice elimin ări, emisii și pierderi de POP. Protocolul interzice total producerea și utilizarea unor produse (aldrin, chlordane, chlordecone, dieldrin, endrin, hexabromobiphenyl, mirex and toxaphene). Celelalte produse (DDT, heptachlor, hexaclorobenzene, BPC) vor fi eliminate din produc ție și utilizare la o etap ă mai târzie. Protocolul interzice strict utilizarea DDT, HCH (inclusiv lindanul) și BPC. incluzând prevederi pentru gestionarea de șeurilor prov enite din produsele interzise. Protocolul de asemenea oblig ă Părțile să reduc ă emisiile lor de dioxine, furane, PAH și HCB sub nivelul anilor 90 sau a unui an alternativ între 1985 și 1990 și stabile ște anumite limite pentru incinerarea de șeurilor municipa le, periculoase și medicale. Figura 2.3 – Țările semnatare și cele care au ratificat Protocolul Aarhus Managementul deșeurilor 16 2.1.7 S.A.I.C.M. Abordarea strategic ă pentru Gestionarea Interna țional ă a Substan țelor Chimice (SAICM – Strategic Approach to International Chemicals Management) a fost adoptat ă la Conferin ța Interna țional ă cu privire la gestionarea substan țelor chimice (ICCM) organizat ă la 6 februarie 2006, la Dubai, Emiratele Arabe Unite. SAICM reprezint ă un cadru politic int erna țional pentru încurajarea gestion ării inofensive a produselor chimice. Abordarea Strategic ă a fost mandatat ă de c ătre Programul Na țiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și aprobat ă la Summitul Mondial pentru Dezvoltarea Durabil ă de la Johannesburg din 20 02 și Summitul de la New York din septembrie 2005. Aceast ă abordare strategic ă a fost elaborat ă de c ătre un Comitet de Preg ătire multi -participativ, convocat de UNEP, Forumul Interguvernamental cu privire la Securitatea Chimic ă (IFCS) și Programul Inter – organiza țional pentru Gestionarea Inofensiv ă a Substan țelor Chimice (IOMC). SAICM sus ține atingerea obiectivului aprobat la Sametul Mondial pentru Dezvoltarea Durabil ă de la Johannesburg (2002) care garanteaz ă că, pîn ă în anul 2020, produsele chimice vor fi produse și utilizate în modul în care vor minimiza impactul advers semnificativ asupra mediului și sănătății umane. SAICM include dou ă documente de bază: Declara ția de la Dubai , care exprim ă angajamentul fa ță de SAICM a mini ștrilor, șefilor delega țiilor, reprezentan ților societ ății civile și sectorului privat. Strategia Politicii Globale , care stabile ște obiectivul SAICM, necesit ățile pecare le abordeaz ă și obiectivele pentru reducerea riscului, cuno ștințe și informa ții, administrare, consolidarea capacit ăților și cooperarea tehnic ă și traficul interna țional ilegal, precum și principiile de baz ă și aranjamentele financiare și institu ționale. Conferin ța Interna țional ă cu privire la gestionarea substan țelor chimice a adoptat Strategia Politicii Globale, car e împreun ă cu Declara ția de la Dubai reprezint ă un angajament ferm fa ță de SAICM și implementarea acestuia. 2.1.8 Programul Startul Rapid (QSP) Strategia Politicii Globale, în articolul 19 cu privire la desp ăgubirile financiare, prevede c ă activit ățile ini țiale de consolidare a capacit ăților pentru implementarea obiectivelor Abord ării Strategice vor fi sus ținute prin elaborarea Programului Startul Rapid. QSP are un fond de trust colectat în baze voluntare, și pentru un termen limitat, care este gestionat de UNEP și poate lucra în baza unei cooper ări multilaterale, bilaterale sau alte forme de cooperare. La Conferin ța Interna țional ă cu privire la gestionarea substan țelor chimice, în Rezolu ția I/4, sa decis crearea „Programului Startul Rapid pentru implementarea Obiectivelor de Abordare Strategic ă, bazându -se pe rezultatele Conferin ței interna ționale cu privire la gestionarea substan țelor chimice și Planul Strategic de la Bali pentru sprijinul în dezvoltarea tehnologiilor și consolidarea capacit ăților. POLITICILE DE MEDIU 17 Obiectivul Q SP este de a sus ține consolidarea capacit ăților pentru promovarea și implementarea activit ăților în țările în curs de dezvoltare, țările slab dezvoltate, statele mici insulare în curs de dezvoltare și țările cu economia în tranzi ție. Priorit ățile strategi ce definite de c ătre ICCM eviden țiază faptul c ă QSP trebuie s ă mobilizeze resursele pentru activit ățile na ționale de promovare prioritare pentru țară corelându -le cu domeniile de activitate definite în obiectivele strategice ale Sec țiunii IV din Strategia Politicii Globale și anume: Elaborarea și modernizarea studiului na țional cu privire la produsele chimice și identificarea necesit ăților pentru consolidarea capacit ăților pentru gestionarea inofensiv ă a produselor chimice; Elaborarea și înt ărirea institu țiilor, planurile, programele și activit ățile de gestionare la nivel na țional a produselor chimice în scopul implement ării Abord ării Strategice, bazându -se pe lucrul realizat pentru implementarea acordurilor și inițiativelor interna ționale cu privire la prod uselor chimice; Efectuarea analizei, coordon ării între agen ții și activit ăți de participare a publicului orientate spre implementarea Abord ării Strategice prin integrarea gestion ării inofensive a produselor chimice în strategiile na ționale și astfel comuni când priorit ățile de cooperare în elaborarea asisten ței. Planul de afaceri a QSP stabile ște strategia de mobilizarea a resurselor pentru a asigura durabilitatea QSP, inclusiv prin suplinirea regulat ă și echitabil ă a fondului s ău de trust de c ătre un grup d e donatori cît de larg posibil. Acest plan a fost elaborat în februarie -aprilie 2007 în cadrul unui proces de consultare cu p ărțile interesate de QSP și înaintate de Consiliul Executiv al QSP la cea de -a doua ședin ță din 23 -24 aprilie 2007. Organele de sup raveghere ale QSP sunt Consiliul Executiv al QSP, care const ă din doi reprezentan ți ai guvernului fiec ărei regiuni ai Na țiunilor Unite și toți donatorii bilaterali și multilaterali și alți contribuabili la program și Comitetul Trustului de Fond pentru Imp lementare, care const ă din reprezentan ți ai organiza țiilor care particip ă în Programul Inter -organiza țional pentru Gestionarea Inofensiv ă a Produselor Chimice și UNEP. 2.1.9 Protocolul de la Kyoto Protocolul de la Kyoto este un acord interna țional privind mediul . Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de c ătre 160 de țări și prevede, pentru țările industrializate, o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% în perioada 2008 -2012 în compara ție cu cele din 1990. În cadrul protocolului de la Kyoto, cele 15 state c are erau membre ale UE la data la care protocolul a fost adoptat (UE -15) și-au luat angajamentul de a î și reduce emisiile colective de gaze cu efect de ser ă în perioada 2008 -2012 cu 8% sub nivelurile dintr – un an de referin ță ales (1990 în majoritatea cazur ilor). Acest angajament comun a fost tradus în obiective de emisii diferen țiate la nivel na țional pentru fiecare stat membru UE -15, al c ăror caracter obligatoriu este prev ăzut de legisla ția european ă. Managementul deșeurilor 18 Pentru emisiile din UE -27 nu exist ă nici un obiectiv co mun. Zece din cele douăsprezece state membre care au aderat la UE în 2004 și în 2007 și-au luat angajamente individuale în cadrul protocolului, care vizeaz ă reducerea emisiilor respectivelor state cu 6% sau, dup ă caz, cu 8% fa ță de nivelurile din anul de r eferin ță până în 2008 -2012. Cipru și Malta sunt singurele state care nu au nici un obiectiv de emisii. Pentru a intra în vigoare, trebuia s ă fie ratificat de cel pu țin 55 de na țiuni (condi ție deja îndeplinit ă), care s ă produc ă 55% din emisiile globale de d ioxid de carbon. Aceast ă ultim ă condi ție a fost îndeplinit ă în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului. În Tabelul 2.1 este prezentat3 topul 50 al principalelor state poluatoare și echivalentu l în CO 2 (milioane tone) al emisiilor pentru anii 2000 și2004 (cel mai recent din punctul de vedere al disponibilit ății statisticilor oficiale) Tabelul 2.1 – Clasamentul emisiilor pe na țiuni Nr. crt. Țara Emisii 2000 2004 1. SUA 6.928 7.074 2. China 4.938 Nedeclarat 3. Rusia 1.952 Nedeclarat 4. India 1.884 Nedeclarat 5. Japonia 1.317 1.355 6. Germania 1.009 1.015 7. Brazilia 851 Nedeclarat 8. Canada 680 758 9. Marea Britanie 654 659 10. Italia 351 583 … … … … 40. Româ nia 125 155 … … … … 50. Belarus 79 75 După Conferin ța de la Marrakech (noiembrie 2001), a șaptea conferin ță a părților semnatare, 40 de țări au ratificat Protoc olul de la Kyoto . În octombrie 2004, Rusia, responsabil ă pentru 17,4% din emisiile de gaze de ser ă, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului . În noiembrie 2004 țările participante erau în num ăr de 127 inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeeland ă, Rusia, cei 25 de membri ai Uniunii Europene împreun ă cu România și Bulgaria, precum și Republica Moldova. Printre țările care nu au ratificat acest protocol se afl ă Statele Unite și Australia, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de ser ă (anun ț făcut în martie 2001). 3 Sursa: Even imentul Zilei POLITICILE DE MEDIU 19 2.2 Politica de mediu în U E 2.2.1 Istoricul politicii de mediu în UE Deși problemele privind protec ția mediului au r ădăcini mai vechi, abia în 1970 Comisia European ă a declarat pentru prima dat ă, într -un comunicat oficial adresat Consiliului, necesitatea elabor ării unui program comunita r în materie de mediu. Apărută pe agenda de lucru european ă, preocuparea pentru mediu cap ătă un caracter distinct odat ă cu semnalarea de c ătre Clubul de la Roma, a diminu ării resurselor naturale și deterior ării rapide a calit ății apei, aerului și solului. În 1972 a fost adoptat ă prima politic ă de mediu a comunit ății europene. De atunci și până în prezent, în cadrul CEE și, ulterior, al UE au fost elaborate șase programe de acțiune în materie de mediu, în 1973, 1977, 1983, 1987, 1992, 2001. Ele exprim ă o ve ritabil ă „filozofie” comunitar ă în privin ța protec ției și amelior ării mediului și au stabilit / stabilesc un calendar de ac țiuni specifice pentru anii acoperi ți de c ătre fiecare program în parte. Documentele respective nu au for ță juridic ă și constituie nu mai declara ții politice care prezint ă obiective de atins conform unui calendar precis. Primele patru programe de ac țiune prevedeau o abordare vertical ă și sectorial ă a problemelor ecologice . În perioada în care s -au derulat aceste programe, la nivelul Comu nității s-au adoptat aproape 200 de acte legislative în domeniul mediului, care se refereau, în principal, la limitarea polu ării, introducerea unor norme minimale, în special în domeniile gestion ării de șeurilor și al polu ării apelor și aerului. Introducere a acestui cadru juridic de reglementare nu a putut, îns ă, preveni degradarea mediului. Astfel, s -a trecut la integrarea principiului dezvolt ării durabile printre misiunile Comunit ății, iar domeniul pro tecției mediului a fost ridicat ă la rangul de prioritat e absolut ă. Al cincilea program comunitar de ac țiune pentru mediu, „Spre o dezvoltare durabil ă”, prevedea, pentru perioada1992 -2000, o nou ă strategie comunitar ă în domeniul mediului și acțiunile de întreprins în vederea unei dezvolt ări durabile. Programul a pus bazele unei strategii europene bazate pe voluntariat, a marcat debutul unei acțiuni comunitare orizontale, ținând cont de to ți factorii poluatori (industrie, energie, turism, transporturi, agricultur ă) și a stabilit patru probleme importante care trebuie s ă facă obiectul unor ac țiuni la scar ă interna țional ă: schimb ările climatice, sărăcirea stratului de ozon, reducerea diversit ății biologice și desp ădurirea. Al șaselea program comunitar de ac țiune pentru mediu. intitulat „Mediu 2010: viitorul nostru, alegerea noastr ă”, stabile ște obiectivele, termenele și priorit ățile, axele prioritare de apropiere strategic ă în domeniul mediului, la nivel european, și are patru domenii prioritare de ac țiune: prevenirea schimb ărilor climatice; protejarea naturii și a b iodiversit ății; tratarea problemelor legate de mediu și sănătate; gestionarea resurselor naturale și a de șeurilor. Managementul deșeurilor 20 Un element inovator, care merit ă să fie subliniat este politica integr ării produselor. Aceasta vizeaz ă dezvoltarea unei pie țe cu produse mai ecologice, care respect ă mediul de -a lungul întregului lor ciclu de via ță. Climatul economic dezvoltat din anii 90 și recunoa șterea costurilor mari pentru asanarea mediului au condus la o abordare și mai prudent ă a problemelor de mediu. Importan ța politici i de mediu se explic ă nu numai prin anvergura fondurilor alocate, dar și faptului c ă politica de mediu a devenit politic ă orizontal ă a Uniunii Europene. Aceste preocup ări ale Comunit ății Europene în domeniul mediului ambiant s -au exprimat prin elaborarea unui ansamblu de peste 200 de acte normative și programe de ac țiuni având protec ția mediului, divizate pe diverse sectoare (prevenirea polu ării apelor și aerului, gestionarea de șeurilor și a produselor chimice, biotehnologie, radioprotec ția, siguran ța nucl eară, protec ția florei și faunei etc.). Ritmul de reglementare al acestui domeniu a devenit tot mai rapid și pe parcursul ultimilor 5 ani s -a dublat practic, ceea ce denot ă deosebita aten ție pe care o acord ă Comunitatea European ă calit ății mediului ambian t. Un set paralel de impulsuri a fost primit din partea discu țiilor globale pe problemele traficului de de șeuri periculoase în țările din lumea treia, schimb ărilor climaterice, conserv ării biodiversit ății, etc. Directivele Uniunii Europene din domeniul ma nagementului de șeurilor pun accentul pe crearea „societ ății reciclabile”, ridicând responsabilitatea produc ătorului și indicând totodat ă condi ții noi c ătre înhumarea de șeurilor nerecuperabile. Produsele furnizate trebuie s ă fie neofensive pentru mediu atât pe parcursul utiliz ării, cât și după trecerea acestora la categoria „de șeuri”. Societate modern ă de producere și consum interfer ă prin diverse c ăi cu ciclurile naturale închise. Managementul de șeurilor este unul dintre aceste interferen țe. Volumul gener ării deșeurilor au crescut considerabil, pe parcursul ultimelor decenii de șeurile devenind tot mai periculoase pentru mediu. Concentrarea popula ției în localit ățile urbane de asemenea creeaz ă probleme serioase mediului înconjur ător. Societatea din an în an este impus ă la fixarea obiectivelor tot mai stricte vis-a-vis de gestionarea de șeurilor, acordând prioritate recicl ării lor. 2.2.2 Obiectivele politicii de mediu în UE Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene sunt clar stipulate de Art icolul 174 al Tratatului CE și anume: conservarea, protec ția și îmbun ătățirea calit ății mediului ; protec ția sănătății umane ; utilizarea ra țional ă a resurselor naturale ; promovarea de m ăsuri la nivel interna țional în vederea rezolv ării problemelor de mediu la nivel regional Modificarea preambulului și a Articolului 2 [B] a Tratatului UE subliniaz ă principiul dezvolt ării durabile, ce constituie în prezent unul din obiectivele principale ale UE. Evolu ția viitoare a Uniunii Europene trebuie s ă se bazeze pe prin cipiul dezvolt ării POLITICILE DE MEDIU 21 durabile și pe un nivel înalt de protec ție a mediului. Politica de mediul trebuie s ă fie integrat ă în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor economice și sociale ale Uniunii Europene, inclusiv în domeniul comer țului, indu striei, energiei, agriculturii, transportului și turismului. Articolul 6 [3c] din Tratatul CE men ționeaz ă explicit necesitatea c ă problematica protec ției mediului s ă fie integrat ă în toate politicile sectoriale ale Comunit ății. Aceast ă nouă clauz ă are apli cabilitate extins ă; prin mutarea ei din articolul referitor la mediu , la începutul tratatului, liderii UE au subliniat angajamentul fa ță de obiectivul dezvolt ării durabile. În actul final, Comisia se angajeaz ă să realizeze studii de evaluare a impactului, în cazul propunerilor ce pot avea grave repercusiuni asupra mediului. Conform Articolului 174 [130r] al Tratatului CE, politica de mediu a Comunit ății se bazeaz ă pe urm ătoarele principii: precau ție, prevenire, îndep ărtarea sursei de poluare și „cel care po lueaz ă, plătește”. Articolul 95 [100a] (3) al Tratatului CE prevede în mod expres c ă „sănătatea, siguran ța, protec ția mediului ” trebuie s ă se bazeze pe „un grad ridicat de protec ție, având în vedere în special ultimele evolu ții sus ținute de descoperiri științifice. Parlamentul European și Consiliul vor urm ări atingerea acestui obiectiv, în limitele puterilor cu care sunt investite ”. Politica în domeniul mediului vizeaz ă următoarele obiective: protec ția mediului; ameliorarea calit ății sale; protec ția sănătății publice; utilizarea prudent ă și rațional ă a resurselor naturale; promov area m ăsurilor Ia nivel interna țional privind rezolvarea problemelor mediului de dimensiuni regionale și mondiale. Uniunea este astfel angrenat ă în implementarea unei politici active privind protec ția solului, a apei, climei, aerului, a florei și faunei . În conformitate însă cu principiul subsidiarit ății, Uniunea se va ocupa de probleme de mediu doar atunci c ând ar putea ac ționa mai eficient dec ât o pot face autorit ățile na ționale sau regionale. 2.2.3 Principiile politicii de mediu în UE Conform art. 174 al Tratatului CE, politica de mediu a comunit ății se bazeaz ă pe următoarele principii: Principiul „poluatorul pl ătește” – prevede suportarea, de c ătre poluator, a cheltuielilor ce țin de m ăsurile de combatere a polu ării stabilite de autorit ățile publice, cine provoac ă daune mediului urmeaz ă să compenseze dauna în întregime. Prin urmare costul acestor m ăsuri va fi reflectat în costul de produc ție a bunurilor și serviciilor ce cauzeaz ă poluarea mediului. Principiul ac țiunii preventive – se axeaz ă pe regula genera lă că „e mai u șor să previi decât s ă comba ți”; Principiul precau ției – prevede luarea m ăsurilor de precau ție atunci când o activitate amenin ță să afecteze mediul sau s ănătatea uman ă, chiar dac ă o relație cauz ă – efect nu este deplin demonstrat ă științific; Principiul integr ării – prevede ca cerin țele de protec ție a mediului s ă fie Managementul deșeurilor 22 prezente în definirea și implementarea altor politici comunitare, politica de mediu devine o politic ă orizon tală pentru alte politici sectoriale; Principiul „proximit ății” presupune asumarea de c ătre autorit ățile locale a responsabilit ății privind managementul de șeurilor și poluarea produs ă în cadrul unei localit ăți concrete; Principul „subsidiarit ății” – descen traliz ării competen țelor și responsabilit ăților de mediu, „centru” nu intervine decât într -o manier ă subsidiar ă, atunci când Statele Membre nu pot realiza în m ăsură suficient ă unele ac țiuni; Principul „pre țul reflect ă cheltuielile” – prețurile bunurilor sa u serviciilor trebuie s ă includ ă toate cheltuielile, inclusiv cele legate de impactul negativ asupra mediului. Odat ă cu dezvoltarea politicii de mediu au fost adoptate un șir de instrumente financiare și tehnice pentru reglementare protec ția mediului: Pro gramul LIFE, eco – etichetarea, auditul de mediu, cele mai bune tehnologii disponibile, sistemul de evaluare a impactului asupra mediului a proiectelor publice și private, criteriile aplicate de inspectoratele ecologice în statele membre pentru prevenirea și controlul integrat al polu ării, taxele la emisiile bioxidului de carbon și energie. Obiectivul principal al Uniunii Europene de realizare a unific ării Europei se bazeaz ă exclusiv pe statul de drept. Legisla ția comunitar ă este un sistem legislativ independ ent, care are prioritate fa ță de prevederile legale na ționale. Un num ăr de actori cheie sunt implica ți în procesul de aplicare, monitorizare și dezvoltare continu ă a acestui sistem legislativ c ăruia i se aplic ă o serie de proceduri . În general, legisla ția UE este format ă din trei tipuri diferite – dar interdependente – de legisla ție: 1. Legisla ția primar ă este aprobat ă prin negocierea direct ă intre guvernele statelor membre. Aceste acorduri sunt redactate sub forma unor Tratate, care sunt ulterior prezentate p arlamentelor na ționale spre ratificare. Tratatele mai stabilesc și rolul și responsabilit ățile institu țiilor UE și ale organelor implicate în procesele decizionale și în procedurile legislative, executive și juridice, ce caracterizeaz ă legisla ția comunitar ă și implementarea acesteia. 2. Legisla ția secundar ă are la baza Tratatele și poate lua urm ătoarele forme: • Regulamente care sunt direct aplicabile și obligatorii în toate statele membre ale UE f ără a mai necesita o legisla ție na țional ă de implementare. • Direc tive care angajeaz ă statele membre cu privire la obiectivele care trebuie îndeplinite într -un interval de timp limitat, lăsând pe seama autorit ăților na ționale alegerea mijloacelor și formei ce trebuie aplicate. Directivele trebuie aplicate în legisla ția național ă în conformitate cu procedurile specifice ale fiec ărui stat membru. POLITICILE DE MEDIU 23 • Decizii care sunt obligatorii din toate punctele de vedere pentru aceia c ărora le sunt adresate (institu ții, organiza ții, întreprindere sau cet ățean). Astfel, deciziile nu necesit ă existen ța unei legisla ții naționale de implementare. O decizie poate fi adresata oric ărui sau tuturor statelor membre, întreprinderilor sau persoanelor fizice. • Recomand ări și opinii care nu sunt obligatorii. 3. Jurispruden ța cuprinde sentin țe ale Cur ții Euro pene de Justi ție și ale Tribunalului European de Prima Instan ță. Luarea deciziilor este un proces complex. Cei trei factori decizionali principali sunt: Comisia European ă – administra ția public ă european ă, poate face propuneri de legi; Parlamentul Europei – adunarea reprezentan ților ale și prin vot democratic, dezbate și emite p ăreri asupra propunerilor. Consiliul Uniunii Europene (numit și Consiliul de Mini ștri) – reprezint ă guvernele statelor membre, care trebuie s ă aprobe, în cazul în care propunerile urm ează a fi adoptate. Uneori Consiliul de Mini ștri decide singur prin majoritate calificat ă sau prin consens, însa alteori Parlamentul European are dreptul la co -decizie, în func ție de subiectul supus dezbaterii . În timp, procedura deciziei comune a luat amp loare. Aceast ă procedur ă cere ca Parlamentul European și Consiliul s ă se pun ă de acord înainte ca legea sa fie adoptat ă. În cazul în care Consiliul și Parlamentul European nu reu șesc s ă ajung ă la un acord final, atunci propunerea nu poate fi adoptat ă. Aces t lucru d ă posibilitatea Parlamentului European s ă blocheze legisla ția în cazul în care nu ajunge la un acord cu Consiliul. Tratatul de la Maastricht eviden țiază protec ția mediului ca o prioritate cheie pentru Uniunea Europeana un mediu înconjur ător s ănătos reprezint ă o condi ție esen țiala pentru proprietatea pe termen lung și pentru calitatea vie ții. De aceea, cet ățenii europeni cer un înalt nivel de protec ție în acest domeniu . În viitor, dezvoltarea economica și prosperitatea vor continua sa exercite o pre siune puternica asupra capacita ții planetei de a r ăspunde cerin țelor în materie de resurse și de absorb ție a polu ării. Per ansamblu, societatea trebuie s ă facă eforturi pentru a reduce impactul negativ exercitat de creșterea economica asupra mediului încon jurător. Activit ățile economice trebuie derulate eficient din punct de vedere ecologic prin fabricarea cu mai puțină energie a unei cantit ăți egale sau mai mari de produse, având ca rezultat mai puține deșeuri. Modelele de consum trebuie s ă devin ă mai sustenabile. Având î n vedere aspectele men ționate mai sus, politica Uniunii Europene de protec ție a mediului se concentreaz ă pe următoarele aspecte: Managementul deșeurilor 24 conservarea, protec ția și îmbun ătățirea calit ății mediului ; protejarea s ănătății popula ției; utilizarea atent ă și rațional ă a resurselor naturale De asemenea, protec ția mediului trebuie integrat ă în definirea și implementarea altor polit ici de sector, de care este strâns legat ă și care au impact asupra mediului, cum ar fi agricultura, energia, in dustria, transpor turile, protec ția consumatorilor etc. 2.2.4 Legisla ția european ă specific ă La nivelul Uniunii Europene, preocuparea pentru mediu a dobândit un caracter distinct odat ă cu semnalele date privind diminuarea resurselor naturale și deteriorarea calit ății apei, aerulu i și solului. Legisla ția european ă privind protec ția mediului înconjur ător a fost inițiată cu prilejul unei conferin țe a șefilor de stat sau guvern desf ășurată în octombrie 1972, unde s -a stabilit c ă este esen țială existen ța unei politici comune pentru pro tecția mediului . În timp, politica de mediu s -a dezvoltat ca una dintre cele mai importante politici comunitare. Aceast ă politic ă a devenit o politic ă orizontal ă a Uniunii Europene, aspectele de protec ție a mediului fiind considerate obligatorii pentru cel elalte politici comunitare. De la modificarea Tratatului de la Roma prin Tratatele de la Maastricht și Amsterdam, baza legal ă a politicii Comunitare privind mediul o constituie Articolele 174 p ână la 176 (130r p ână la 130t) ale Tratatului CE și anume: Articolul 174 : traseaz ă obiectivele politicii de mediu și con ține scopul acestei politici ; Articolul 175 : identific ă procedurile legislative corespunz ătoare atingerii acestui scop și stabile ște modul de luare a deciziilor în domeniul politicii de mediu ; Artico lul 176 : permite statelor membre adoptarea unor standarde mai stricte ; Articolul 95 : are în vedere armonizarea legisla ției referitoare la s ănătate, protec ția mediului și protec ția consumatorului în Statele Membre (completeaz ă art. 176) ; Articolul 6 : promov ează dezvoltarea durabil ă ca politic ă orizontal ă a Uniunii Europene și subliniaz ă astfel nevoia de a integra cerin țele de protec ție a mediului în definirea și implementarea politicilor europene sectoriale. Consiliul European a adoptat „Programul Comunitar de politici și măsuri în leg ătură cu mediu l și dezvoltarea durabil ă” în decembrie 1992 . În februarie 2000 erau în vigoare 708 acte normative comunitare privind protec ția mediului: 266 directive, 124 reglementari și 318 decizii care constituie legisla ția or izontal ă și legisla ția sectorial ă în domeniul protec ției mediului. Sectoarele care fac obiectul politicii de mediu: gestionarea de șeurilor, poluarea sonor ă, poluarea apei, poluarea aerului, conservarea naturii, protec ția solului și protec ția civil ă – se regăsesc în planurile de ac țiune și în strategiile elaborate . În afara legisla ției, Uniunea European ă a elaborat o serie de programe de ac țiune însoțite de directive și obiective prioritare Aceste documentele stau la baza politicii de mediu a POLITICILE DE MEDIU 25 UE și sunt cun oscute sub denumirea Programele de Ac țiune pentru Mediu (PAM), primul dintre ele fiind adoptat de c ătre Consiliul European în 1972. Al 6-lea Program de Ac țiune pentru Mediu (2001 -2010), respectiv «Alegerea noastr ă, viitorul nostru» stabile ște priorit ățile de mediu pe parcursul perioadei 2001 -2010. Au fost identificate astfel patru arii prioritare ce definesc direc țiile de ac țiune ale politicii de mediu și anume: schimb ările climatice; protec ția naturii și biodiversitatea; sănătatea în raport cu mediul; con servarea resurselor naturale și gestionarea deșeurilor. De asemenea, Programul de Ac țiune pentru Mediu (PAM) 6 prevede și dezvoltarea a șapte strategii tematice, ce corespund unor aspecte importante ale protec ției mediului, precum: protec ția solului, prote cția și conservarea mediului marin, utilizarea pesticidelor în contextul dezvolt ării durabile, poluarea aerului, mediul urban, reciclarea de șeurilor, gestionarea și utilizarea resurselor în perspectiva dezvolt ării durabile. Politica de mediu a Uniunii Euro pene este sus ținută de o serie de organiza ții și institu ții implicate în preg ătirea, definirea și implementarea acesteia. Aceste organiza ții realizeaz ă și legătura cu guvernele Statelor Membre, cu diverse organiza ții patronale și profesionale, organiza ții neguvernamentale etc. Cele mai relevante institu ții implicate în politica comunitar ă de mediu sunt: Comisia European ă, DG Mediu ( creat ă în 1981) – direct responsabil ă pentru elaborarea și asigurarea implement ării politicii de mediu Consiliul Mini ștrilor Med iului – parte a Consiliului Uniunii Europene Parlamentul European – prin Comitetul de mediu, s ănătate public ă și siguran ța alimentelor Comitetul regiunilor Comitetele de exper ți și Grupurile de lucru 2.2.4.1 Directiva 75/442/ECC Directiv a 75/442/ECC privind de șeurile a fost adoptat ă la 15.06. 1975 și serve ște drept directiv ă cadru pentru administrarea de șeurilor. Obiectivul acestei directive este asigurarea prevenirii gener ării de șeurilor și reducerea periculozit ății de șeurilor, promovarea producerii mai curate, re cuperarea deșeurilor, utilizarea de șeurilor în calitate de surse de combustibil alternativ, neutralizarea de șeurilor cu risc minim pentru mediu, elaborarea planurilor de management al de șeurilor, eliberarea permiselor de management al de șeurilor, implement area principului „poluatorul pl ătește”, etc. De asemenea directiva enumer ă restric țiile specifice programelor de management al deșeurilor privind tipurile de șeurilor, cantitate și originea de șeurilor, restric ții tehnice privind eliminarea adecvat ă a de șeurilor. Managementul deșeurilor 26 Tabelul 2.2 – Categoriile de de șeuri, indicate în Anexa I a Directivei 75/442/ECC Cod Descriere Q1 Reziduuri de produc ție sau de consum neidentificate în pozi țiile descrise mai jos. Q2 Produse care nu corespund condi țiilor tehnice. Q3 Produse cu termenul de valabilitate expirat. Q4 Materiale v ărsate, pierdute, care au fost supuse unui incident nedorit, inclusiv materialele, precum și echipamentul contaminat în rezultatul incidentului Q5 Materiale contaminate sau impurificate în rezultatul ac țiunilor premeditate (de exemplu, reziduurile de la procedeele de cur ățire, materiale de ambalaj s.a.) Q6 Articole inutilizabile (de exemplu baterii defectate, catalizatori uza ți s.a.) Q7 Substan țe care nu pot fi folosite conform destina ției, (de exemplu, acizi contamina ți, solven ți contamina ți, săruri de c ălire uzate s.a.) Q8 Reziduuri din procesele tehnologice (de exemplu, zguri, reziduuri de distilare s.a.) Q9 Reziduuri rezultate din procesele de reducere a polu ării (de exemplu șlamuri, praf de la instala țiile de captare, filtre uzate ș.a.) Q10 Reziduuri de la opera țiile de tratare a metalelor / finisare (de exemplu, a șchii de la strung, zgur ă ș.a.) Q11 Reziduuri de la prelucrarea materiei prime (de exemp lu, resturi de la exploatarea substan țelor minerale utile, produse petroliere necondi ționate). Q12 Materiale diluate (amestecate) de exemplu: uleiuri poluate cu difenilpoliclorina ți ș.a. Q13 Oricare materiale, substan țe și produse, a c ărora utilizarea es te interzis ă prin lege în țara exportatoare Q14 Produse care nu mai pot fi folosite (de exemplu, de șeuri agricole, menajere, de cancelarie, de comer ț, reziduuri). Q15 Materiale, substan țe și produse rezultate din m ăsurile de asanare a terenurilor contami nate. Q16 Orice materiale, substan țe și produse care produc ătorul sau exportatorul le declar ă deșeuri și nu sunt incluse în categoriile specificate mai sus. Directiva define ște no țiunile: Deșeuri – orice substan ță sau obiect caracterizat conform Anexei n r.1 a directivei, pe care operatorul le elimin ă sau inten ționeaz ă să le elimine. Generator (produc ător) de de șeuri – orice persoan ă, a c ărui activitate genereaz ă deșeuri sau/ și orice persoan ă care se ocup ă cu transformarea, amestecarea sau alt ă opera ție, în rezultatul c ăreia se modific ă natura sau compozi ția acestor de șeuri. Deținător – generator de de șeuri (persoana fizic ă sau juridic ă), în a c ărui posesie se afl ă aceste de șeuri. Man agementul de șeurilor – colectarea, transportarea, recuperarea, achizi ționa rea, prelucrarea și eliminarea de șeurilor, inclusiv supravegherea oricărei opera țiuni și între ținerea locurilor de eliminare a de șeurilor. Colectare – adunarea, sortarea sau/ și amestecarea de șeurilor în scopul transport ării. POLITICILE DE MEDIU 27 Eliminare – orice opera țiune sp ecificat ă în Anexa nr.2, A Recuperare – orice opera țiune specificat ă în Anexa nr.2, B În scopul realiz ării obiectivelor stabilite, în planificarea și organizarea managementului de șeurilor necesit ă a fi implicate toate autorit ățile competente. Concomitent c osturile elimin ării de șeurilor trebuie s ă fie acoperite în primul rând de generatorii acestor de șeuri, inclusiv de produc ătorii bunelor materiale. Categoriile de de șeuri acoperite de aceast ă directiv ă (Tabelul 2.2) sun t stipulate în Anexa I. Fac excep ție de la prevederile prezentei directive emisiile în atmosfer ă, deșeurile radioactive, de șeurile miniere, dejec țiile animaliere și cele provenite din agricultur ă, apele uzate, care sunt reglementate de alte de șeuri specifi ce. Opera ții de eliminare a de șeurilor sunt specificate în Anexa II A și B ale directivei. 2.2.4.2 Directiva 91/689/EEC Directiva 91/689/EEC privind de șeurile periculoase a fost aprobat ă la 12.12. 1991 și reglementeaz ă gestionarea tuturor de șeurilor periculoase dup ă cum sunt definite în Anexa I, II și III ale directivei. Deșeuri periculoase – deșeuri toxice, inflamabile, explozive, infec țioase, corozive, sau de alt ă natur ă care, în caz de gestionare neadecvat ă, afecteaz ă echilibrul ecosistemelor. Restric țiile Direct ivei cadru privind de șeurile (75/442/ECC) se r ăsfrâng și asupra deșeurilor periculoase, și anume eliberarea permiselor pentru stabilirea și între ținerea depozitelor de de șeuri periculoase, tratarea sau eliminarea de șeurilor periculoase, inspectarea periodi că a transporturilor de de șeuri periculoase. Directiva de asemenea interzice amestecare a diferitor categorii de de șeuri periculoase sau dizolvarea lor cu de șeuri ne periculoase. Directiva cere Statelor membre s ă asigure c ă deșeurile periculoase s ă fie amb alate și echitate în corespundere cu modalitatea de colectare, transportare și depozitate. Produc ătorii, transportatorii și eliminatorii de de șeuri periculoase sunt obliga ți să țină stricta eviden ță a cantit ăților și categoriilor de de șeuri. De asemenea di rectiv ă stipuleaz ă cerin țe față de elaborarea planurilor de management pentru de șeurile periculoase. Totodat ă aceast ă directiv ă este suplimentat ă de mai multe directive specifice ce reglementeaz ă diverse tipuri de de șeuri periculoase. 2.2.4.3 Directiva 99/31/EC Directiva 99/31/EC privind stocarea controlat ă a de șeurilor introduce m ăsuri, proceduri și ghiduri privind prevenirea sau reducerea impactului cauzat mediului de depozitele controlate de de șeuri. Aceste m ăsuri se refer ă îndeosebi la riscul de contaminare a a pelor de suprafa ță și subterane, resurselor funciare și aerului. Mediul global inclusiv efectul schimb ărilor climaterice, și sănătatea uman ă de asemenea necesit ă a fi luat ă în considera ție. De asemenea directiva con ține o serie de no țiuni ca: Managementul deșeurilor 28 Deșeu – orice substan ță sau obiect caracterizat conform Anexei nr.1, pe care operatorul le elimin ă sau inten ționeaz ă să le elimine. Deșeuri municipale – deșeuri de orice natur ă și de orice provenien ță (menajer, asimilabil cu cel menajer, comercial etc.), care se produ c și se gestioneaz ă în intravilanul unei localit ăți. Deșeuri periculoase – deșeuri toxice, inflamabile, explozive, infec țioase, corozive, sau de alt ă natur ă care, în caz de gestionare neadecvat ă, afecteaz ă echilibrul ecosistemelor. Deșeuri nepericuloase – deșeuri care nu prezint ă una sau mai multe caracteristici specifice de șeurilor periculoase. Deșeuri inerte – deșeuri care nu sufer ă nici o transformare fizic ă, chimic ă sau biologic ă semnificativ ă. Deșeuri biodegradabile – deșeuri care pot fi supuse unei de scompuneri anaerobe sau aerobe. De șeuri lichide – deșeuri sub form ă lichid ă, inclusiv ape uzate, exceptând nămolul. Generator (produc ător) de de șeuri – orice persoan ă, a c ărui activitate genereaz ă deșeuri sau/ și orice persoan ă care se ocup ă cu transformare a, amestecarea sau alt ă opera ție, în rezultatul c ăreia se modific ă natura sau compozi ția acestor de șeuri. Deținător – generator de de șeuri – persoana fizic ă sau juridic ă în a c ărei posesie se afl ă aceste de șeuri. Depozit controlat – ansamblu de construc ții și de suprafe țe de teren folosite pentru depozitarea definitiv ă a de șeurilor, respectând condi țiile sanitaro – igienice, geologice, hidrogeologie, pedologice și ecologice pentru a diminua impactul asupra mediului ( exceptând locurile unde se admite desc ărcarea deșeurilor pentru preg ătirea lor c ătre transportare în scopul recuper ării, prelucr ării sau elimin ării în alt ă parte, precum și depozitarea temporar ă a deșeurilor ( până la un an) înainte de recuperarea, prelucrarea sau eliminarea lor). Prelucrare – orice proces fizic, chimic sau biologic care schimb ă caracteristicile deșeului pentru a reduce volumul sau natura sa periculoas ă, pentru a înlesni manevrarea sau a intensifica recuperarea; Levigat – orice lichid format ca rezultat al scurgerii prin masa de șeurilor stocate într -un depozit controlat. Eluat – soluție ob ținută printr -un test de prelucrare a de șeurilor, efectuat în laborator. Gaz de depozit – toate gazele produse de de șeurile eliminate la depozitul controlat. Organ de exploatare – orice persoana fizi că sau juridic ă responsabil ă de depozitul controlat . Aceast ă persoan ă se poate schimba de la faza de preg ătire pentru construc ția depozitului pân ă la cea de supraveghere ulterioar ă a depozitului recultivat. Solicitant – orice persoan ă care depune o cerere de eliberare a autoriza ției POLITICILE DE MEDIU 29 pentru exploatarea unui depozit controlat. Autoritate competent ă – autoritate desemnat ă de Guvern, care r ăspunde de toate sarcinile ce decurg din dispozi țiile prezentului regulament. Persoan ă autorizat ă – orice persoan ă fizică sau juridic ă autorizat ă pentru gestionarea de șeurilor conform Legii nr.1347 -XIII din 9.10.97 privind deșeurile de produc ție și menajere. Operatori economici – furnizori, prelucr ători, utilizatori, distribuitori, importatori, vânz ători de materiale de amba lare și de ambalaje, autorit ăți și organiza ții de stat din acest domeniu. Defini ția depozitelor controlate exclude depozitarea pe termen de pîn ă la 3 ani înainte de recuperarea de șeurilor și un an înainte de eliminare. Directiva stabile ște restric ții pentr u construc ția a trei categorii de depozite: depozite pentru de șeuri periculoase, pentru de șeuri nepericuloase (de șeuri menajere solide) și pentru de șeuri inerte. Directiva acoper ă toate depozitele noi, dar cele existente trebuie s ă fie racordate la cerin țele directivei c ătre anul 2008. De asemenea , directiva introduce proceduri comune vis-à-vis de permisele de operare a tuturor categoriilor de depozite și anume procedura de recep ție a deșeurilor și costul pentru depozitare trebuie s ă reflecte cheltuielile d e construc ție și operare a depozitului. Depozitele pentru de șeuri ne periculoase trebuie s ă fie construite cu respectarea cerin țelor de protec ție a apelor subterane și resurselor funciare prin stabilirea unei bariere geologice impermeabile la funda ția depo zitului și recultivarea depozitului la finele exploat ării acestuia. 2.2.4.4 Directiva 2000/76/EC Directiva 2000/76/EC privind incinerarea de șeurilor are ca scop prevenirea impactului negativ asupra mediului și reducerea riscului cauzat s ănătății umane, în particul ar poluarea aerului, resurselor acvatice și funciare cu emisii de la incinerarea deșeurilor. Sub inciden ța direct ivei sunt incineratoarele și co incineratoarele deșeurilor ne periculoase și periculoase. Fac excep ții de la prevederile directivei deșeurile pr ovenite din agricultur ă și industria alimentar ă, silvicultur ă și industria de prelucrare a lemnului. Directiva reglementeaz ă recep ționarea de șeurilor, eliberarea permiselor de operare a incineratoarelor, proiectarea, construc ția și operare incineratoarelor noi și existente, monitorizarea și controlul emisiilor, raportarea, etc. Directiva stabile ște limitele emisiilor pentru praf, metale grele, acizilor clorhidric și fluorhidric, NO x, SO 2, dioxine și furani . De asemenea sunt incluse și restric ții pentru activitatea de co – incinerare a de șeurilor. Pe parcursul oper ării incineratorului este stabilit ă limita concentra ției monoxidului de carbon, care trebuie s ă nu dep ășeasc ă 50 mg/nm3/zi, ținând cont ca concentra ția componen ților organici a gazelor de combustie s ă nu depășeasc ă 10 mg/nm3. Directiva va fi pus ă în aplicare pentru incineratoarele Managementul deșeurilor 30 existente începând cu 28 decembrie 2005 și pentru incineratoarele noi începând cu 28 decembrie 2002. 2.2.4.5 Directiva 94/62/EC Directiva 94/62/EC privind ambalaje și de șeuri de amba laje a fost adoptat ă la 20.12. 1994 și con ține prevederi privind prevenirea de șeurilor de ambalaje, inclusiv promovarea sistemului de reutilizarea ambalajelor. No țiunile specifice administr ării ambalajului și deșeurilor de ambalaje sunt reflectate în direct ivă. De asemenea directiva stipuleaz ă un set de obiective cantitative pentru reciclarea deșeurilor de ambalaje. Directiva stabile ște restric ții privind recuperarea 50 – 65 % de ambalaje din volumul total de de șeuri de ambalaje c ătre anul 2001 și sporirea recicl ării materiale a 25 -45 % de ambalaje c ătre toamna anului 2003. Concomitent sunt enun țate obiective privind reciclarea fiec ărui material din ambalaje. Cel pu țin 15 % de fiecare material de ambalaje necesit ă a fi reciclate nu mai târziu de anul 2001. Aceste restric ții se refer ă la sticl ă, hârtie și carton, metale și mase plastice. În scopul respect ării cerin țelor directivei privind tratarea de șeurilor de ambalaje, în directiv ă sunt men ționate cerin țe privind confec ționarea ambalajelor și concentra țiile m etalelor grele admise în ambalaje. Directiva nu numai c ă stipuleaz ă diverse restric ții pentru sistemele de marcare, returnarea, colectare și recuperarea ambalajelor, planificarea managementului ambalajelor, sistemelor informa ționale și mecanisme economice , dar și ofer ă posibilit ății Statelor Membre pentru ini țierea programelor na ționale privind reutilizarea de șeurilor de ambalaje. Statele Membre informeaz ă anual Comisia European ă privind reutilizarea, reciclarea și recuperarea de șeurilor de ambalaje. 2.2.4.6 Directiva 91/157/ EEC Directiva 91/157/EEC privind bateriile și acumulatorii cu con ținut de substan țe periculoase, adoptat ă la 18.03. 1991 are ca scop recuperarea și eliminarea sigur ă a bateriilor și acumulatorilor uzate cu con ținut de substan țe periculoase. Dir ectiva reglementeaz ă condi țiile cre ării sistemului depozit, interzice comercializarea acumulatorilor cu con ținut de mercur. O aten ție deosebit ă este acordat ă colect ării separate și sistemului de depozit al acumulatorilor și bateriilor, reducerea conținutul ui de metale grele, marcarea acumulatorilor și bateriilor și informarea publicului. Dispozitivele ce con țin baterii și acumulatori cu con ținut de substan țe periculoase nu vor fi colectate prin intermediul containerelor pentru DMS și vor fi marcate cu simbo lul respectiv. Bateriile și acumulatorii vor fi colectate în pubele destinate special acestui tip de deșeuri. De obicei în UE bateriile se colecteaz ă separat în boxe mici (20 -30 l) de culoare ro șie. POLITICILE DE MEDIU 31 2.2.4.7 Directiva 96/61/EC Directiva 96/61/EC privind prevenirea și controlul integrat al polu ării are ca scop prevenirea și controlul integrat al polu ării, inclusiv prevenirea și controlul gener ării deșeurilor în cadrul activit ăților specificate în anex ă. Directiva define ște termenii de poluator, instala ție, valoare l imită a emisiei, standard privind calitatea mediului, permis, cele mai bune tehnici disponibile. În baza directivei men ționate sunt eliberate permisele pentru operarea instala țiilor noi conform Anexei I, care specific ă activit ățile industriale ce acoper ă directiva. Directiva direc ționeaz ă activit ățile industriale spre minimizarea polu ării mediului din diverse surse, în scopul prevenirii sau reducerii emisiilor în aer, ap ă, sol, inclusiv deșeuri, poluatorii de baz ă fiind men ționa ți în Anexa III. Permisele t rebuie s ă fie eliberate bazându -se pe conceptul celor mai bune tehnici disponibile, iar Anexa IV specific ă condi țiile de determinare a celor mai bune tehnici disponibile . În multe cazuri cele mai bune tehnici disponibile impun schimb ări radicale, implicând și costuri majore. Directiva stipuleaz ă perioada de gra țiere pentru întreprinderile existente timp de 11 ani de la data intr ării în vigoare. 2.2.4.8 Directiva 75/430/EEC Directiva 75/430/EEC privind eliminarea de șeurilor petroliere , are ca scop asigurarea colect ării, regener ării, inciner ării în condi ții sigure de șeurilor de uleiuri uzate . În caz c ă nu exist ă capacit ăți respective de recuperare a uleiurilor uzate este impus ă condi ția elimin ării sigure a acestora. Directiva a fost modificat ă prin 87/101/EEC și 91/69 2/EEC 2.2.4.9 Directiva 2000/53/EC Directiva 2000/53/EC privind gestiunea vehiculelor scoase din uz are ca scop prevenirea polu ării mediului de c ătre vehiculele uzate abandonate. Sunt stabilite cerin țe către promovarea reutiliz ării, recicl ării și altor metode de r ecuperare a vehiculelor uzate. De asemenea sunt reflectate în A nexa I a directivei, cerin țele tehnice minime necesare pentru descompletarea ma șinilor uzate. Directiva prevede crearea centrelor tehnice de descompletare a ma șinilor uzate și recuperare piesel or. Totodat ă se promoveaz ă reutilizarea pieselor bune, minimizare utiliz ării în industria transportului a materialelor ne reciclabile. Toate cele preconizate urmeaz ă a fi realizate prin stabilirea unor taxe suplimentare la comercializarea mașinilor. Princi piul „responsabilitatea produc ătorului” este aplicat și în cazul industriei produc ătoare de ma șini. 2.2.4.10 Directiva 2002/96/EC Directiva 2002/96/EC privind de șeurile electrice și echipamentul electronic are ca scop minimiza rea elimin ării deșeurilor electrice și a echipamentelor electronice (DEEE) din fluxul de șeurilor menajere și introduce rea colect ării separate a DEEE. Managementul deșeurilor 32 Ca și directiva privind descompletarea ma șinilor uzate, 2000/53/EC directiva dat ă are ca scop implementarea principiului „responsabilitatea prod ucătorului”, prin crearea centrelor de recuperare și descompletare a echipamentului electronic. Statele Membre urmeaz ă să creeze condi țiile men ționate c ătre 13 august 2005 pentru a facilita returnarea, echipamentelor cel pu țin fără plată. Comercia nții de utilaj electronic sunt obliga ți să recep ționeze tehnic ă uzat ă în schimbul vânz ării produselor noi. Echipamentul recep ționat urmeaz ă a fi dezasamblat și transmis spre utilizare pe componente. De asemenea se vor stabili obiective privind recuperarea tehnicii electrice și echipamentului electronic. 2.2.4.11 Directiva 1999/31/CE Directiva 1999/31/CE privind depozitarea de șeurilor a fost adoptat ă la 26.04.1999 și stabile ște m ăsurile, procedurile și liniile directoare pentru a preveni sau a reduce, pe cât posibil, efectel e negative asupra mediului și mai ales poluarea apelor de suprafa ță, a apelor subterane, a solului, aerului și a mediului în general, inclusiv efectul de ser ă, precum și orice alte riscuri ulterioare pentru s ănătatea uman ă pe care le pot avea activit ățile de depozitare a de șeurilor pe durata întregului ciclu de via ță al rampei de gunoi. În sensul acestei directive, rampa de gunoi reprezint ă un amplasament de evacuare a de șeurilor pentru depozitarea de șeurilor pe sau în p ământ (adic ă în subsol), care includ: spații interne pentru evacuarea de șeurilor (un produc ător de de șeuri î și construie ște propria ramp ă pentru evacuarea de șeurilor la locul de produc ție) și amplasamente permanente (adic ă pentru o perioad ă mai lung ă de un an) care sunt utilizate pentru depoz itarea temporar ă a de șeurilor, dar care nu includ: locuri unde de șeurile sunt desc ărcate pentru a permite preg ătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuper ării, trat ării sau evacu ării în alt ă parte și depozitarea de șeurilor înainte de recup erarea pentru tratare pentru o perioad ă de maximum trei ani în general sau depozitarea de șeurilor înainte de evacuare pen tru o perioad ă de maximum un an. Statele membre aplic ă prezenta directiv ă în cazul oric ărei rampe de gunoi care corespunde defini ției d e mai sus. Fără a aduce atingere legisla ției comunitare actuale, din domeniul de aplicare al prezentei directive se exclud urm ătoarele: împr ăștierea n ămolurilor, inclusiv a n ămolurilor de canalizare și a nămolurilor care rezult ă din opera țiile de dragare, precum și a materialelor similare pe sol în scopul fertiliz ării sau îmbun ătățirii acestuia, POLITICILE DE MEDIU 33 utilizarea de șeurilor inerte care sunt adecvate pentru activit ățile de reamenajare/restaurare și umplere sau pentru activit ățile din construc ții, în rampele de guno i, depozitarea n ămolurilor de dragare nepericuloase de -a lungul cursurilor mici de ap ă din care au fost dragate și depozitarea n ămolurilor nepericuloase în apele de suprafa ță, inclusiv în albia și subsolul acestora, depozitarea solului nepoluat sau a de șeurilor inerte nepericuloase care rezult ă din activit ățile de prospectare, extragere, tratare și depozitare a resurselor minerale, precum și din opera țiile de exploatare a carierelor. Directiva prevede obligativitatea Statelor membre de a stabili o strategie național ă pentru a pune în aplicare reducerea de șeurilor biodegradabile destinate rampelor de gunoi. Strategiile elaborate de statele membre vor garanta: (a) în termen de maximum 5 ani4, deșeurile biodegradabile municipale destinate rampelor de gunoi trebuie reduse cu 75% din totalul (în greutate) al deșeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995 pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate; (b) în termen de maximum 8 ani5, deșeurile biodegradabile municipal e destinate rampelor de gunoi trebuie reduse cu 50% din totalul (în greutate) al deșeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995 pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate; (c) în termen de maximum 15 a ni6, de șeurile biodegradabile municipale destinate rampelor de gunoi trebuie reduse cu 35% din totalul (în greutate) al de șeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995 pentru care sunt disponibile date Eurostat s tandardizate. 2.2.4.12 Catalogul European de de șeuri Catalogul European de De șeuri a fost aprobat la 12 .10.1993 conform Directivei 75/442/CEE privind de șeurile, modificat ă prin directiva 91/156/CEE. Statele membre sunt obligate s ă transpun ă CED în legisla ția propri e, creând astfel o baz ă unitar ă pentru denumirea de șeurilor. Acest catalog este utilizat în gestionarea de șeurilor – salubrizare, valorificare, transportare, comer ț, etc. Prin conceptul „determinare a de șeului” trebuie s ă se în țeleag ă în primul rând încadr area unui material din de șeu (tip de de șeu) într -o categorie de de șeuri general ă. Este ra țional s ă se opereze o încadrare într -o grup ă de de șeuri în func ție de modul de formare (generare și colectare). Pentru scopuri statistice, este necesar ă și o clasific are supraordonat ă a tipurilor de de șeuri în func ție de ramura industriala sau procesele, în cadrul c ărora sunt generate. În timpul determin ării de șeurilor, adic ă al stabilirii 4 De la data stabilită la art. 18 alin. (1) – în cazul României, anul 2010 5 De la data stabilită la art. 18 alin. (1) – în cazul României, anul 2013 6 De la data stabilită la art. 18 alin. (1 ) – în cazul României, anul 2020 Managementul deșeurilor 34 tipului, se constat ă dacă acestea necesit ă sau nu necesit ă o manier ă special ă de supraveghere, dup ă legisla ția european ă, dac ă sunt sau nu periculoase. Num ărul fiec ărui de șeu este compus din 6 cifre (Tabelul 2.3). La încadrarea de șeului într-un tip anume se ține cont de urm ătoarele: titlurilor ca pitolului, care fixeaz ă primul și al doilea loc pentru num ărul-cheie al de șeului, apoi locul trei și patru împărțirea dup ă bran șa, proces, origine (grupa) și locul cinci și șase – tipul de șeului . În Anexa 4 este prezentat detaliat catalogul european al de șeurilor. Tabelul 2.3 – Codificarea de șeurilor Locul 1 Locul 2 Locul 3 Locul 4 Locul 5 Locul 6 Titlul capitolului Notă: est e preferabil s ă se aleag ă un titlu de capitol în func ție de ramur ă sau proces. Grup a de șeului Este valabil titlul de grup ă mai special. Tipul de șeului 2.3 Politica de mediu în România 2.3.1 Considera ții generale Ca multe alte țări din Europa Central ă și de Est, Romania a mo ștenit din perioada comunist ă grave probleme de mediu, cauzate de politi ca industrial ă extensiv ă, care nu a ținut cont de impactul asupra mediului și sănătății popula ției. Cele mai grave probleme se întâlnesc în calitatea apei, gestionarea de șeurilor și poluarea aerului și a solului7. Resursele naturale reprezint ă o component ă esen țială a bog ăției Rom âniei. Pentru îmbun ătățirea condi țiilor de via ță în Rom ânia este necesar ca aceste resurse naturale să fie exploatate într-o manier ă durabil ă. Misiunea dezvolt ării durabile este de a g ăsi căile de cre ștere economic ă și dezvoltare, concomitent cu utilizarea ra țional ă a resurselor naturale comune, astfel încât resursele regenerabile s ă poat ă fi men ținute, iar cele neregenerabile s ă fie folosite într-un ritm care s ă țină seama de nevoile genera țiilor viitoare. Valorile naturale ale Rom âniei au o contribu ție importan ță pentru Uniunea European ă, care în urma ader ării țării noastre la UE, aceasta „ s-a înzestra t” cu o important ă suprafa ță a dou ă eco-regiuni semnificative în ansamblu, și anume Dunărea cu Delta Dun ării și Mun ții Carpa ți. În plus, Rom ânia a adus în UE habitate și specii apar ținând a 5 regiuni biogeografice. 2.3.2 Cadrul natural, date demografice și organizare administrativ -teritorial ă România este situat ă în centrul geografic al Europei, la jum ătatea distan ței dintre Coasta Atlanticu lui și Mun ții Urali, în interiorul și exteriorul arcului Mun ților Carpa ți, pe cursul inferior al Dun ării, cu ie șire la Marea Neagr ă. Litoralul românesc al M ării 7 Analiza SWOT PO S Mediu – referinț a: anul 2004 POLITICILE DE MEDIU 35 Negre se desf ășoară pe 245 km, între grani ța cu Ucraina și grani ța cu Bulgaria. Teritoriul Româ niei (238.391 km2), este cuprins între 43o37’07’’ și 48o15’06’’ latitudine nordic ă și între 20o15’44’’ și 29o41’24’’ longitudine estic ă. Lungimea total ă a frontierelor României este de 3.149,9 km, din care 1.085,5 km terestre și 2.064,3 km fluviale și mar itime. România are o form ă elipsoidal ă, lungimea teritoriului s ău fiind, în linie dreapt ă, de circa 735 km de la Est la Vest și de circa 530 km, de la Nord la Sud. Relieful României cuprinde trei trepte majore: cea înalt ă, a Mun ților Carpa ți (cel mai înalt vârf Moldoveanu 2.544 m), cea medie, care corespunde Subcarpa ților, dealurilor și podi șurilor și cea joas ă, a câmpiilor, luncilor și Deltei Dun ării (cea mai tân ără unitate de relief, în continu ă formare și cu o altitudine medie de 0,52m). Caracteristica principal ă a acestor componente ale reliefului este distribu ția lor propor țional ă în form ă de amfiteatru. Mun ții Carpa ți au o suprafa ță de 66.303 km2, adic ă aproximativ 27,9% din suprafa ța țării. Din cununa Carpa ților, relieful coboar ă în trepte, dispuse aproape concentric. Pe teritoriul României se disting, în func ție de evolu ția geotectonic ă, unit ăți de platform ă și unit ăți de orogen. Unit ățile de platform ă sunt: Platforma Moldoveneasc ă, care ocup ă partea nord – estic ă a țării, Platforma Moesic ă (Sectorul Valah) din partea de nord a României, inclusiv Dobrogea de Sud și Platforma Scitic ă. Teritoriul țării este reprezentat în propor ție de 67% de dou ă unități orogene: Orogenul Carpatic și Orogenul Nord Dobrogean, acesta din urm ă cu pozi ție lateral ă și insula ră de mic ă altitudine și restrâns ca suprafa ță, ocupând treimea nordic ă a Dobrogei. Prin complexitatea structurii geologice, Carpa ții Orientali și Meridionali prezint ă condi ții variate pentru acumularea substan țelor minerale utile. Acestea sunt: zăcăminte de minereuri, z ăcăminte de combustibili minerali, z ăcăminte de sare și săruri, roci utile . În acest teritoriu exist ă rezerva ții geologice, cum sunt: Lacul Ro șu – Cheile Bicazului, Piatra Teiului, Pietrele Doamnei, Lacul Sfânta Ana, Valea Iadului. Depresiun ile intramontane sunt reprezentate prin depresiunile din zona Carpa ților Orientali (Borsec – Bilbor, Jolotea, Gheorghieni, Ciucului, Com ănești, Bârsei), depresiunile din zona Carpa ților Meridionali (Lovi ștei, Petro șani, Caransebe ș – Mehadia), depresiuni di n cadrul Carpa ților Occidentali (dintre care depresiunea Bozovici sau Almajului) și depresiunile din zona Mun ților Apuseni (Brad – Săcărâmb, Zlatna – Alma ș, Ro șia Montan ă). Exist ă și depresiunile interne – depresiunea Transilvaniei, depresiunea Panonic ă și depresiunea Șimleul Silvaniei. Clima României este temperat -continental ă de tranzi ție, marcat ă de influen țe climatice estice, oceanice, scandinavo -baltice, submediteraneene și pontice. Influen țele continentale se manifest ă în unele zone ale țării cu nuan țe climatice bine diferen țiate. Astfel, în Banat și Oltenia se face sim țită nuan ța mediteranean ă, caracterizat ă de ierni blânde și regim pluviome tric mai bogat (mai ales toamna) . În Dobrogea se manifest ă nuan ța pontic ă, cu ploi rare, dar toren țiale. Managementul deșeurilor 36 În partea de nord a țării (Maramure ș și Bucovina ) se manifest ă efectele nuan ței scandinavo – baltice, care determin ă un climat mai umed și mai rece cu ierni geroase, în timp ce vestul țării se afl ă sub influen ța climatului oceanic, cu temperaturi mai moderate și precipita ții mai bogate. Precipita țiile anuale scad în intensitate de la vest la est, respectiv de la peste 600 mm la mai pu țin de 500 mm în Câmpia Român ă de Est, sub 450 mm în Dobrogea și circa 350 mm pe litoral, iar în regiunile muntoase ajung la 1000 – 1500 mm. În 2007 regimul te rmic mediu pe țară a fost cu 1,60C – 20C peste normala climatologic ă în majoritatea regiunilor țării, (abatere mai ridicat ă față de cea din anul 2006, care a fost de 0,10C). Abaterile au dep ășit 20C în unele zone extracarpatice: Pitești, Buz ău, Foc șani, Ba cău, Suceava. Aceast ă caracteristic ă a fost determinat ă de abateri pronun țate ale temperaturilor medii lunare (peste 20 °C) fa ță de normala climatologic ă (1961 – 1990) pentru intervalul ianuarie – august, cu excep ția lunii aprilie, când acestea au fost mai reduse în majoritatea regiunilor țării. În intervalul septembrie – decembrie, temperaturile medii lunare au fost sub limitele normale pe arii extinse îns ă, abaterile foarte mari înregistrate în prima parte a anului, nu au putut fi compensate. La nivelul în tregii țări, cantitatea medie de precipita ții căzută în 2007 a fost de 731,9 l/m2 (normala climatologic ă = 647,0 l/m2). Au fost înregistrate cantit ăți de precipita ții peste normala climatologic ă în majoritatea regiunilor țării, cu excep ția unor areale restrânse din sud -est, unde acestea au fost sub norm ă. Abaterea medie la nivelul întregii țări a fost pozitiv ă (13,3%). Au existat, îns ă, mari diferen țieri la nivel lunar. Astfel, în lunile aprilie, iunie și iulie, s -au înregistrat deficite de precipita ții în majoritatea regiunilor, cele mai pronun țate fiind în vestul și în cea mai mare parte din sudul țării (aprilie) . Începând cu luna august au fost înregistrate, pe arii extinse, cantit ăți de precipita ții situate peste normele climatologice. Totalitatea resurs elor valorificabile de care dispune România prin mediul s ău geografic și geologic reprezint ă resursele naturale. Acestea sunt resurse neregenerabile – minerale și combustibili fosili, regenerabile – apă, aer, sol, flor ă, faun ă sălbatic ă, inclusiv cele inep uizabile – energia solar ă, eolian ă, geotermal ă și a valurilor. Între componentele resurselor naturale exist ă legături și interac țiuni puternice, astfel că, orice interven ție antropic ă asupra uneia induce inevitabil consecin țe și asupra celorlalte. Utilizar ea acestor resurse este practicat ă într-o manier ă complex ă, coordonat ă, pentru realizarea simultan ă a mai multor scopuri. Dintre resursele naturale regenerabile ale României fac parte: resursele de ap ă, constituite din apele de suprafa ță – râuri, lacuri, f luviul Dun ărea și apele subterane, solul, fauna, flora, p ădurile, energia solar ă și eolian ă. O categorie aparte de resurse o reprezint ă apele minerale (carbogazoase, sulfuroase, feruginoase etc .) și apele geotermale. POLITICILE DE MEDIU 37 Aceste resurse pot fi folosite pe terme n nelimitat dac ă sunt folosite rațional. Exploatarea acestora într -un regim care dep ășește regimul lor natural de regenerare duce la diminuarea și în cele din urm ă la epuizarea lor. Resursa de ap ă a României const ă din apele de suprafa ță (râuri interioare, lacuri naturale și artificiale, fluviul Dun ărea) și din apele subterane, în regim natural și amenajat. Principala resurs ă de ap ă o constituie râurile interioare. Raportat ă la popula ția țării, resursa specific ă utilizabil ă este de 2.660 m3/loc/an, fa ță de media european ă de 4.000 m3/loc/an, ceea ce situeaz ă țara noastr ă pe pozi ția 20 în Europa. Dunărea reprezint ă, alături de Carpa ți și Marea Neagr ă, una din componentele majore ale cadrului natural al țării. Al doilea fluviu al Europei ca dimensiuni, dup ă Volga, Dun ărea este surs ă de ap ă pentru diverse folosin țe, surs ă de hran ă (faun ă piscicol ă) și surs ă de energie ieftin ă, prin hidrocentralele electrice de la Por țile de Fier I și II. Dunărea construie ște, la întâlnirea sa cu Marea Neagr ă, una din cele mai frumoase zone umede din Europa și anume Delta Dun ării, cu suprafa ța total ă de 4.178 km2, distribuit ă pe teritoriile a dou ă țări vecine: România (82%) și Ucraina (18%). Marea Neagr ă este poarta României spre m ări și oceane, iar zona de litoral și de platou co ntinental ofer ă condi ții diverse pentru valorificarea bog ățiilor subterane (petrol, gaze naturale), acvatice (fauna piscicol ă) și de pe uscat (turism, agrement). În România exist ă peste 3.450 de lacuri. Suprafa ța total ă a lacurilor este de circa 2.620 km2 ceea ce reprezint ă 1,1% din suprafa ța țării. Lacurile sunt în general mici ca suprafa ță. Circa 91,5% din lacuri au suprafa ța de sub un km2. Lacurile sunt reprezentate prin: lacuri naturale (2/3 din totalul lacurilor), cele mai importante fiind lacurile pro venite din fostele lagune de pe malul M ării Negre (Razim 415 km2, Sinoie 171,5 km2), lacurile formate de -a lungul malurilor Dun ării (Oltina 25,09 km2, Brate ș 21,1 km2), lacurile glaciare din Mun ții Carpa ți (Lacul Bucura, cu o suprafa ță de 10,5 ha este cel mai mare dintre ele); lacuri antropice, construite pentru valorificarea poten țialului hidroenergetic, pentru alimentare cu ap ă, iriga ții, piscicultur ă și agrement. O categorie aparte a bog ățiilor subsolului o constituie cele peste 2.000 de izvoare de ape m inerale. Peste o treime din apele minerale ale Europei se g ăsesc în România. Unele dintre ele sunt simple, altele fierbin ți, multe radioactive . Încă din antichitate, unele lacuri, acumulate în craterele vechilor mine de sare sau rezultate din eroziunea or i prăbușirea unor p ărți de munte, erau cunoscute ca având efecte terapeutice. Acestea constituie, la rândul lor, o alt ă sursă de tratament. Sunt renumite sta țiunile: B ăile Herculane, B ăile Felix, Covasna, Sovata, B ăile Tu șnad, Vatra Dornei, Sl ănic Moldova, Mangalia, Eforie Nord, Govora, B ăile Ol ănești, Călimănești, Căciulata etc. Managementul deșeurilor 38 Resursa de sol în România este tot atât de important ă ca și resursa de ap ă. Din suprafa ța total ă a țării de 238.391 km2, 61,79% reprezint ă suprafa ța agricol ă, 28,34% pădurile și alte terenuri cu vegeta ție forestier ă, 9,87% apele și alte suprafe țe. Resursele pedo -climatice ale României reprezint ă un poten țial regenerabil repre zentat de soluri fertile, cum sunt: cernoziomurile din Câmpia Român ă, Câmpia de Vest, Podi șul Moldovei, Câmpi a Transilvaniei, Dobrogea și alte zone (26,7% din înveli șul de sol). Solurile agricole ocup ă 14,7 milioane ha (0,68 ha/loc), cele arabile reprezint ă 9,4 milioane ha (0,43 ha/loc), iar cele forestiere circa 6,7 milioane ha (0,3 ha/loc). Vegeta ția este varia tă, cu o pregnant ă notă de originalitate. Se disting trei zone de vegeta ție: alpin ă, forestier ă și de step ă. Vegeta ția alpin ă din mun ți a rămas în stare natural ă datorit ă accesibilit ății dificile. Observa țiile ne arat ă că aceste comunit ăți sunt foarte vuln erabile la factorii de mediu și factorii antropogeni deoarece se regenereaz ă extrem de greu. Din aceasta cauz ă, popula țiile sunt reprezentate prin exemplare pu ține și dispar u șor în urma ac țiunii factorilor perturbatori. Principalele pericole sunt p ășunatu l și turismul necontrolat. Vegeta ția de step ă și de silvostep ă, care ocup ă zonele cu deficit de umiditate din Podi șul Dobrogei, Câmpia Român ă, Podi șul Moldovei și Câmpia de Vest, a fost în cea mai mare parte, înlocuit ă prin culturi agricole. România este o țară cu o mare diversitate biologic ă și cu un procent ridicat de ecosisteme naturale. Diversitatea considerabil ă a florei și faunei României deriv ă din complexitatea reliefului. Flora și fauna României sunt distribuite armonios și constituie o bog ăție de mare pre ț, în condi țiile unei valorific ări controlate, ra ționale. Fauna este bogat ă în specii, unele ocrotite, cum ar fi: capra neagr ă, ursul, acvila de stânc ă, râsul, coco șul de munte, coco șul de mesteac ăn, altele de interes cinegetic. Pădurile României a coper ă 28,34% din suprafa ța țării și conserv ă un genofond de mare diversitate . În vederea protej ării acestui valoros capital natural și asigur ării unei stări favorabile de conservare a unor tipuri de habitate naturale cu importan ță deosebit ă atât la nivel național cât și comunitar, România a f ăcut pa și importan ți prin implementarea elementelor legislative specifice Uniunii Europene, cât și a unor programe și proiecte dedicate conserv ării biodiversit ății. Pe teritoriul României exist ă arii protejate care cup rind 79 rezerva ții științifice, 13 parcuri na ționale, dintre care cel mai extins este parcul na țional Domogled – Valea Cernei, 190 monumente ale naturii, 659 rezerva ții naturale, 13 parcuri naturale și 3 Rezerva ții ale Biosferei (Delta Dun ării, Retezat și Rodna). Caracteristicile demografice (num ăr total popula ție, densitate, structura pe vârste), joacă un rol cheie în starea mediului. Consumul determin ă nevoia de resurse, bunuri și servicii influen țând în mod direct presiunile care se exercit ă asupra mediu lui. România are 21.584.365 locuitori, num ăr care, raportat la suprafa ța țării conduce la o valoare a densit ății medii de 90,54.locuitori/km2. Cea mai mare densitate medie a popula ției se înregistreaz ă în Regiunea Bucure ști – Ilfov iar cea mai mic ă densita te se POLITICILE DE MEDIU 39 înregistreaz ă în Regiunea Vest. Suprafa ța, popula ția și densitatea medie a locuitorilor, pe regiuni de dezvoltare, sunt prezentate în Tabelul 2.4. Tabelul 2.4 – Suprafa ța, popula ția și densitatea medie pe regiuni de dezvoltare Regiunea de dezvoltare Suprafa ța (km2) Popula ția Densitate locuitori/km2 Nord – Est 36.850 3.732.583 101,3 Sud – Est 35.762 2.837.834 79,4 Sud – Muntenia 34.453 3.312.342 96,1 Sud – Vest Oltenia 29.212 2.293.895 78,5 Vest 32.034 1.927.229 60,2 Nord – Vest 34.159 2.730.132 79,9 Centru 34.100 2.530.818 74,2 Bucure ști – Ilfov 1.821 2.219.532 1.218,9 Sursa: INS – Anuarul Statistic al României, 2007 Resursele naturale reprezint ă o compone ntă esen țială a bog ăției Rom âniei. Pentru îmbun ătățirea condi țiilor de via ța în Rom ânia este necesar ca aceste resurse naturale să fie exploatate într-o manier ă durabil ă. În calitate de Stat Membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa includ ă între prio ritățile sale alinierea la standardele Uniunii Europene de protec ție a mediului. Acest proces reprezint ă una dintre cele mai mari provoc ări și implic ă mari eforturi și dup ă aderare în dou ă direc ții prioritare: armonizarea legisla ției rom ânești cu acquis -ul Uniunii Europene în acest sector ; reforma institu țional ă care necesit ă dezvoltarea unui mecanism institu țional capabil s ă aplice și să monitorizeze punerea în aplicare a legisla ției adoptate Capitolul „ Protec ția mediului înconjur ător” a fost deschis pentr u negocieri pe 21 mai 2002, iar negocierile s -au încheiat în 2004. Rom ânia a acceptat acquis -ul în vigoare de la data de 31 decembrie 2000, dar a solicitat 11 m ăsuri de tranzi ție legate de principalele Directive din urm ătoarele domenii: calitatea aerului ; gestionarea de șeurilor ; calitatea apei ; controlul polu ării industriale și managementul riscurilor ; Inițial, Rom ânia a înregistrat mici progrese în direc ția armoniz ării legislative în domeniul protec ției mediului. Primul progres important a fost înregistra t în decembrie 1995, prin adoptarea Legii cadru pentru protec ția mediului, care a introdus principii importante în ceea ce prive ște legisla ția și politica de protec ție a mediului, ca de exemplu principiul „poluatorul pl ătește”. În urm ătorii ani, s -au înreg istrat progrese importante în domeniul legislativ prin: adoptarea legisla ției referitoare la evaluarea impactului asupra mediului înconjur ător al anumitor programe cu efecte transfrontaliere, a legisla ției privind de șeurile periculoase, gropile de gunoi pe ntru de șeuri, de șeurile rezultate din ambalaje, transportul de șeurilor, apa potabil ă, apă menajer ă, poluarea Managementul deșeurilor 40 cauzat ă de substan țele periculoase, identificarea spatiilor și a domeniilor care necesit ă protec ție special ă, controlul polu ării industriale, m ăsuri pentru siguran ța câmpurilor nucleare etc. 2.3.3 Strategia Na țional ă de Gestionare a De șeurilor Acest document este e laborat de fostul Ministerul Mediului și Gospod ăririi Apelor, în conformitate cu responsabilit ățile ce îi revin ca urmare a transpunerii legis lației europene în domeniul gestionarii de șeurilor și conform prevederilor Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului 78/2000 privind regimul de șeurilor, modificat ă și aprobat ă prin Legea 426/2001. Aceasta a fost elaborat ă pentru perioada 2003 -2013, urm ând a fi revizuit ă periodic în conformitate cu progresul tehnic și cerin țele de protec ție a mediului. Obiectivul general al Strategiei Na ționale de Gestionare a De șeurilor este crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem integrat de gesti onare a de șeurilor, eficient din punct de vedere ecologic și economic și care s ă asigure protec ția sănătății popula ției și mediului. Strategia Na țional ă de Gestionare a Deșeurilor (SNGD) se revizuie ște periodic, iar preve derile SNGD se aplic ă pentru toate tipurile de de șeuri definite conform Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului 78/2000 privind regimul de șeurilor, aprobat ă cu modif icări și complet ări prin Legea 426/2001. Pentru scopul S NGD , toate tipurile de de șeuri generate pe teritoriul țării sunt clasificat e, în mod formal, în: deșeuri municipale și asimilabile – totalitatea de șeurilor generate, în mediul urban și în mediul rural, din gospodarii, institu ții, unit ăți comerciale și prestatoare de servicii (de șeuri menajere), de șeuri stradale colectate din spații publice, str ăzi, parcuri, spa ții verzi, de șeuri din construc ții și demol ări, nămoluri de la epurarea apelor uzate or ășenești deșeuri de produc ție – totalitatea de șeurilor generate din activit ățile industriale; pot fi de șeuri de produc ție nepericuloase și deșeuri de produc ție periculoase deșeuri g enerate din activit ăți medicale – deșeurile generate în spitale, policlinici, cabinete medicale și se împart în dou ă categorii: de șeuri medicale periculoase care sunt cele infec țioase, înțepătoare -tăietoare, orga ne anatomo -patologice, de șeurile provenite de la sec țiile de boli infec țioase, etc. și alte de șeuri exclusiv cele men ționate mai sus, care intr ă în categoria de șeuri asimilabile 2.3.4 Planul Na țional și Planurile Regionale de Gestiune a Deșeurilor Acest documen t a fost aprobat prin HG 1470/2004 și furnizeaz ă o analiz ă detaliat ă a managementului de șeurilor în Rom ânia, m ăsuri de prevenire a producerii de șeurilor și de reducere a ca ntității acestora; metode de reciclare; lista indicatorilor de monitorizare etc. Acesta include, de asemenea, acțiuni și mijloace adecvate pentru conformarea cu acquis -ul comunitar de mediu în domeniul gestionarii deșeurilor . POLITICILE DE MEDIU 41 La sfâr șitul anului 2006 au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor (PRGD), de Agen țiile R egionale pentru Protec ția Mediului în colaborare cu reprezentan ții autorit ăților de mediu de la nivel local și ai autorit ăților administra ției publice locale și jude țene, utilizând date de la nivelul acestora. Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor au fost aprobate prin Ordinul Comun al M.M.G.A. nr. 1364/14.12.2006 și al M.I.E. nr. 1499/21.12.2006. P lanurile Regionale de Gestiune a Deșeurilor , elaborate pe baza legisla ției române ști și comunitare, transpun, la nivel regional, obiectivele Planului Na țional de Gestiune a Deșeurilor . Aceste documente promoveaz ă cooperarea între autorit ățile jude țene și cele locale în vederea înfiin țării și dezvolt ării unui sistem de management integrat al de șeurilor care s ă înlocuiasc ă sistemul existent, ineficient at ât din punct de vedere economic, c ât și din cel al protec ției mediului . În acest context au fost identificate solu ții posibile, specifice în func ție de particularit ățile fiec ărei regiuni, pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor na ționale și a angajamen telor asumate de Rom ânia pentru Capitolul 22 – Mediu. Elaborarea și aprobarea PRGD asigur ă beneficii majore în toate regiunile, astfel: asigur ă cadrul necesar pentru dezvoltarea proiectelor de gestionare a deșeurilor municipale cu finan țare din fonduri e uropene; optimizeaz ă investi țiile și costurile opera ționale în domeniul gestion ării deșeurilor municipale la nivel jude țean și regional; asigur ă, pe termen mediu și lung, dezvoltarea unor sisteme integrate de gestionare a de șeurilor municipale, cu efecte pozitive asupra mediului și sănătății popu lației. PRGD se conformeaz ă cu legisla ția european ă și româneasc ă de mediu, iar obiectivele și țintele propuse sunt cele cuprinse în Strategia Na țional ă și Planul Na țional de Gestionare a De șeurilor. Cele mai impo rtante obiective ale PRGD sunt: extinderea colect ării de șeurilor în zonele rurale nearondate pân ă în prezent unor servicii de salubritate; dezvoltarea sistemelor de colectare separat ă a deșeurilor, în vederea atingerii țintelor de reciclare pentru de șeuril e de ambalaje, de șeurile de echipamente electrice și electronice, vehicule scoase din uz; construirea unor instala ții de tratare a de șeurilor în scopul atingerii țintelor de reducere a cantit ății de de șeuri biodegradabile ajunse la depozite; închiderea de pozitelor de de șeuri neconforme și reabilitarea ecologic ă a amplasamentelor; construirea și operarea unor depozite noi conforme. Figura 2.4 – Regiunile de dezvoltare Managementul deșeurilor 42 Detalierea la nivel de jude ț a măsurilor și acțiunilor cuprinse în PRGD se face prin planurile jude țene de gestionare a de șeurilor, care sunt în curs de elaborare de c ătre consiliile jude țene, împreun ă cu to ți factorii interesa ți din fiecare jude ț. Începând cu anul 2005, Agen ția Na țional ă pentru Prote cția Mediului în colaborare cu Institutul Na țional de Statistic ă și Agen țiile Ju dețene pentru Protec ția Mediului realizeaz ă anual colectarea datelor privind generarea și gestionarea de șeurilor în anul anterior, atât pentru necesit ățile interne de raportare, cât și în vederea elabor ării raport ărilor c ătre Comisia European ă și EUROSTAT. Aceast ă activitate are la baz ă atât prevederile legislative generale în domeniul protec ției mediului, cât și reglement ările specifice din domeniul de șeurilor. Alte tipuri de date și informa ții specifice legate de generarea și gestionarea anumitor fluxuri de deșeuri sunt colectate de Agen ția Na țional ă pentru Protec ția Mediului cu frecven ță anual ă sau mai mare, în func ție de cerin țele legislative și de raportare. Figura 2.5 – Conceptul de management integr at al de șeurilor În Tabelul 2.5 este prezentată structura fragmentată a activită ților specifice elaborării unui Plan Jude țean de Gestionare a De șeurilor POLITICILE DE MEDIU 43 Tabelul 2.5 – Structura activi tăților unui proiect de elaborare a PJGD Activit ăți / sub -activit ăți 1. Mobilizare 1.1. Crearea grupului comun de lucru 1.1. Generarea Capitolului „0. Cuvânt înainte” 1.2. Generarea raportului preliminar 2. Stabilirea strategiei și a principiilor 2.1. A naliza bazei legal ă a PJGD și motivele elabor ării acestuia 2.2. Evaluarea Strategic ă de Mediu 2.3. Scopul și limitele Planului Jude țean de Gestiune a De șeurilor 2.4. Prevederi legislative 2.5. Categorii de de șeuri care fac obiectul PJGD 2.6. Structura PJGD 2.7. Orizontul de timp al PJGD 2.8. Impactul asupra comunit ății 2.9. Lista abrevierilor și defini țiile termenilor de specialitate 3. Evaluarea situa ției actuale 3.1. Descrierea general ă a jude țului 3.2. Date specifice referitoare la generarea și gestiona rea de șeurilor 4. Definirea obiectivelor și țintelor jude țene 4.1. Definirea o biective lor 4.2. Stabilirea țintelor 5. Elaborarea prognozei privind generarea de șeurilor 5.1. Tendin ța factorilor relevan ți privind generarea de șeurilor municipale și deșeurilor de ambalaje 5.2. Prognoza privind generarea de șeurilor municipale 5.3. Prognoza privind generarea de șeurilor biodegradabile municipale 5.4. Prognoza privind generarea de șeurilor de ambalaje 5.5. Cuantificarea țintelor privind de șeurile biodegradabile m unicipale și de șeurile de ambalaje 5.6. Analiza fluxurilor specifice de de șeuri – Deșeuri periculoase din de șeurile municipale 5.7. Analiza fluxurilor specifice de de șeuri – Deșeuri de echipamente electrice și electronice 5.8. Analiza fluxurilor specifice de de șeuri – Vehicule scoase din uz 5.9. Analiza fluxurilor specifice de de șeuri – Deșeuri din construc ții și demol ări 5.10. Analiza fluxurilor specifice de de șeuri – Nămoluri rezultate de la sta ții de epurare orășenești 6. Identificarea alternativelor te hnice și calculul capacit ăților tehnice necesare 6.1. Identificarea alternativelor tehnice 6.2. Calculul capacit ăților necesare pentru colectare și transport 6.3. Calculul capacit ății necesare pentru tratarea și valorificarea de șeurilor 6.4. Calculul capa cității necesare pentru depozitarea de șeurilor 7. Evaluarea costurilor și stabilirea gradului de suportabilitate 7.1. Introducere 7.2. Indicatori de cost 7.3. Suportabilitate 7.4. Estimarea costurilor 8. Stabilirea m ăsurilor de implementare 9. Proiecta rea sistemului de monitorizare 10. Evaluarea strategic ă de mediu 11. Managementul proiectului Managementul deșeurilor 44 Necesitatea unui concept de management al deșeurilor rezult ă pe de -o parte direct din datele legislative. Asemenea articolului 7 din directiva UE asupra deșeurilor, (transpusa în OG nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor , modificata și completata de Legea nr. 426/2001) se solicit ă elaborarea, de c ătre autorit ățile responsabile a unor planuri de management al deșeurilor . Planurile trebuie s ă conțină tipul, cantit atea și originea deșeurilor valorificate și eliminat e, instruc țiunile tehnice, ca și suprafe țele instala țiilor de salubrizare. În dreptul european, în articolul 14 al directivei UE asupra ambalajelor și a deșeurilor din ambalaje descoperim prescrip ția ca planurile de management al deșeurilor ale statelor membre s ă conțină un capitol separat despre ambalaje și gospod ărirea deșeurilor care rezult ă din acestea. Fundamentele pentru planurile de management al deșeurilor la nivel na țional, respectiv regional, su nt furnizate de conceptele de management al deșeurilor elaborate de administra țiile locale, direct responsabile cu gestionarea deșeurilor. Necesitatea elabor ării de concepte de management al deșeurilor mai rezult ă și din aceea c ă o dat ă cu preten țiile cres cute, problemele din managementul deșeurilor devin din ce în ce mai complexe și solicit ă soluții diferen țiate. Trebuie implementate o serie de m ăsuri individuale, care s ă satisfac ă un obiectiv, o organizare și o coordonare globala. Cele mai importante lini i directoare sunt schi țate în cele ce urmeaz ă8: Implementarea de m ăsuri concrete pentru salubrizare (de exemplu colectarea selectiv ă a materialelor vechi în vederea valorific ării, colectarea separat ă și îndep ărtarea ecologic ă a deșeurilor periculoase, sigu ranța îndep ărtării deșeurilor); Coordonarea și ordonarea m ăsurilor de salubrizare (de exemplu alegerea unei forme legale potrivite pentru func ționarea managementului deșeurilor, căutarea și găsirea unor ter ți priva ți adecva ți pentru îndeplinirea unor opera ții privind evacuarea deșeurilor, și măsuri de salubrizare, al ături de comunitatea respectiv ă, sprijinirea și coordonarea m ăsurilor pentru comercializarea și păstrarea în siguran ță a componentei în materiale valorificabile); Controlul prest ării serviciulu i de salubritate (de exemplu elaborarea unor bilan țuri asupra cantit ăților și materialelor, ca și examinarea costurilor ca bază pentru o eventual ă continuare sau schimbare, respectiv îmbun ătățire, a obiectivelor de management al deșeurilor); Informarea și consilierea produc ătorilor de deșeuri în vederea micșorării cantit ăților de deșeuri generate, ca și încurajarea m ăsurilor de valorificare; Conceperea și emiterea unor prevederi locale ( hotărâri ale consiliului local, norme și regulamente) considerate ca fi ind cea mai important ă bază legal ă 8 Manual privind activită țile specifice din domeniul gestiunii de șeurilor municipale POLITICILE DE MEDIU 45 pentru realizarea îndep ărtării deșeurilor, cu posibilitatea influen țării comportamentului cet ățenilor în spiritul reducerii cantit ăților de deșeuri (de exemplu reglementarea salubriz ării deșeurilor, obliga ția de a avea re cipiente pentru resturi, și de a folosi sistemul de salubrizare, colectare și transport, taxe etc.) ca și formarea unei conștiințe în spiritul unei salubriz ări mai sigure și ecologice. Conceptul de management integrat al deșeurilor poate fi util și în cadr ul autoriz ării unor instala ții de tratare și eliminare a deșeurilor pentru dovedirea în țelegerii priorit ăților de management al deșeurilor împiedicarea form ării înainte de valorificare, înainte de îndep ărtarea ecologic ă – și ca argument necesitatea instala ției respective. 2.3.5 Strategia Național ă pentru Dezvoltare Durabil ă Elaborarea Strategiei Na ționale pentru Dezvoltare Durabil ă (SNDD) într -o form ă revizuit ă este rezultatul obliga ției asumate de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, conform obiectivelor convenite la nivel comunitar și prescrip țiilor metodologice ale Comisiei Europene. Lucrarea reprezint ă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului și Dezvolt ării Durabile (MMDD) și al Programului Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Na țional pentru Dezvoltare Durabil ă, aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicat ă în Monitorul Oficial Nr. 737 din 31 octombrie 2007. SNDD a fost aprobat ă prin Hot ărârea Guvernului României nr. 1 460 din 12 noiembrie 2008, publicat ă în Monitorul Oficial nr. 824 din 8 decembrie 2008. Elementul definitoriu al SNDD este racordarea deplin ă a României la o nou ă filosofie a dezvolt ării, proprie Uniunii Europene și larg împ ărtășită pe plan mondial – cea a dezvolt ării durabile. SNDD porne ște de la constatarea c ă, la sfâr șitul primului deceniu al secolului XXI, după o tranzi ție prelungit ă și traumatizant ă la democra ția pluralist ă și economia de piață, România mai are de recuperat decalaje considerabile fa ță de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu însu șirea și transpunerea în practic ă a principiilor și practicilor dezvolt ării durabile în contextul globaliz ării. Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este o realitate c ă România are încă o economie bazat ă pe consumul intensiv de resurse, o societate și o administra ție aflate înc ă în căutarea unei viziuni unitare și un capital natural afectat de riscul unor deterior ări ce pot deveni ireversibile. SNDD stabile ște obiective concrete pent ru trecerea, într -un interval de timp rezonabil și realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare ad ăugat ă înalt ă, propulsat de interesul pentru cunoa ștere și inovare, orientat spre îmbun ătățirea continu ă a calit ății vie ții oamenilor și a rela țiilor dintre ei în armonie cu mediul natural. Ca orientare general ă, SNDD vizeaz ă realizarea urm ătoarelor obiective strategice : Managementul deșeurilor 46 Orizont 2013: Încorporarea organic ă a principiilor și practicilor dezvolt ării durabile în ansamblul programelor și politicilor publ ice ale României ca stat membru al UE. Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvolt ării durabile. Orizont 2030: Apropierea semnificativ ă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvolt ării durabile. Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu și lung, o creștere economic ă ridicat ă și, în consecin ță, o reducere semnificativ ă a decalajelor economico -sociale dintre România și celelalte state membre ale UE. Prin prisma indicatorului sintetic prin care se m ăsoar ă procesul de convergen ță reală, respectiv produsul intern brut pe locuitor (PIB/loc), la puterea de cump ărare standard (PCS), aplicarea Strategiei creeaz ă condi țiile ca PIB/loc exprimat în PCS s ă depășeasc ă, în anul 2013, jum ătate din media UE din acel moment, s ă se apropie de 80% din media UE în anul 2020 și să fie u șor superior nivelului mediu european în anul 2030. Se asigur ă, astfel, îndeplinirea obliga țiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene în conformitate cu Tratatul de aderare, precum și implementarea efectiv ă a principiilor și obiectivelor Strategiei Lisabona și Strategiei pentru Dezvoltare Durabil ă reînnoite a UE (2006). Textul SNDD este structurat în 5 p ărți: 1. Partea I prezint ă cadrul conceptual, define ște no țiunile cu care se opereaz ă, descrie principalele repere ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabil ă reînnoite a UE (2006), stadiul actual al procesului de elaborare a indicatorilor de baz ă ai dezvolt ării durabile și măsurile relevante întreprinse de România în perioada de pre – și post -aderare. 2. Partea II conține o evaluare a situa ției actuale a capitalului natural, antropic, uman și social din România. Aceas tă abordare este conform ă cu ultimele recomand ări (mai 2008) ale Grupului de Lucru combinat al Oficiului de Statistic ă al UE (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) și Organiza ției pentru Cooperare și Dezvoltare Economic ă (OCDE) privind măsurarea performan țelor dezvolt ării durabile în func ție de evolu ția celor patru forme de capital. 3. Partea III înfățișează o viziune de perspectiv ă, stabilind obiective precise pe cele trei orizonturi de timp, urm ărind strict logica provoc ărilor cheie și a temelor intersectoriale, a șa cum sunt formulate în Strategia pentru Dezvoltare Durabil ă a UE reînnoit ă. POLITICILE DE MEDIU 47 4. Partea IV analizeaz ă problemele specifice cu care se confrunt ă România și stabile ște ținte pentru accelerarea procesului de trecere la modelul de dezvol tare durabil ă, concomitent cu reducerea și eliminarea decalajelor existente în raport cu nivelul mediu de performan ță al celorlalte state membre ale Uniunii Europene. 5. Partea V conține recomand ări concrete privind crearea și modalit ățile de func ționare ale cadrului institu țional menit s ă asigure implementarea, monitorizarea și raportarea asupra rezultatelor Strategiei Na ționale pentru Dezvoltare Durabil ă revizuite. Propunerile țin seama de experien ța și practicile statornicite în celelalte state membre ale U E și vizeaz ă adoptarea unor solu ții novatoare, adaptate la condi țiile specifice ale României, privind responsabilizarea autorit ăților publice și implicarea activ ă a factorilor sociali în realizarea obiectivelor dezvolt ării durabile. În completarea obiectiv elor ce deriv ă din strategiile, planurile și programele na ționale de dezvoltare, SNDD stabile ște direc țiile principale de ac țiune pentru însu șirea și aplicarea principiilor dezvolt ării durabile în perioada imediat urm ătoare: 1. Corelarea ra țional ă a obiective lor de dezvoltare, inclusive a programelor investi ționale, în profi l inter -sectorial și regional, cu poten țialul și capacitatea de sus ținere a capitalului natural; 2. Modernizarea accelerat ă a sistemelor de educa ție și formare profesional ă și de sănătate pub lică, ținând seama de evolu țiile demografi ce nefavorabile și de impactul acestora asupra pie ței muncii; 3. Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic și ecologic, în deciziile investi ționale din fonduri publice pe plan na țional, regional și local și stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat; introducerea ferm ă a criteriilor de Eco -eficien ță în toate activit ățile de produc ție sau servicii; 4. Anticiparea efectelor schimb ărilor climatice și elaborarea atât a unor solu ții de adaptare pe termen lung, cât și a unor planuri de m ăsuri de contingen ță inter -sectoriale, cuprinzând portofolii de solu ții alternative pentru situa ții de criză generate de fenomene naturale sau antropice; 5. Asigurarea securit ății și sigu ranței alimentare prin valorifi carea avantajelor comparative ale României în privin ța dezvolt ării produc ției agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea m ăsurilor de cre ștere cantitativ ă și calitativ ă a produc ției agricole în vederea asigur ării hranei p entru oameni și animale cu cerin țele de majorare a produc ției de biocombustibili, f ără a face rabat de la exigen țele privind men ținerea și sporirea fertilit ății solului, biodiversit ății și protej ării mediului; Managementul deșeurilor 48 6. Necesitatea identifi cării unor surse suplime ntare de fi nanțare, în condi ții de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte și programe de anvergur ă, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protec ției mediului, siguran ței alimentare, educa ției, s ănătății și serviciilor sociale; 7. Protec ția și punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural na țional; racordarea la normele și standardele europene privind calitatea vie ții să fi e însoțită de revitalizarea, în modernitate, a unor moduri de vie țuire tradi ționale, în special în zonele m ontane și cele umede. Obiectivele formulate în SNDD , vizeaz ă men ținerea, consolidarea, extinderea și adaptarea continu ă a configura ției structurale și capacit ății func ționale ale capitalului natural ca fundament pentru men ținerea și sporirea capacit ății sale de suport fa ță de presiunea dezvolt ării sociale și cre șterii economice și față de impactul previzibil al schimb ărilor climatice. SNDD propune o viziune a dezvolt ării durabile a României în perspectiva următoarelor dou ă decenii, cu obiective care transc end durata ciclurilor electorale și preferin țele politice conjuncturale. 2.3.6 Legisla ția de mediu în România Întreaga legisla ție de mediu din România a fost elaborat ă în conformitate cu cerin țele specifice ale UE. În Tabelul 2.6 este prezentat un sumar al legisla ției de mediu din România în paralel cu directivele europene din domeniu . În anexa 1 este prezentat detaliat cadrul legislativ specific în vigoare la nivelul lunii Ianuarie 2009. Managementul deșeurilor – POLITICILE DE MEDIU 49 Tabelul 2.6 – Sumarul prevederilor legislative din domeniu LEGISLA ȚIA EUROPEANA LEGISLA ȚIA ROMÂNEASC Ă PREVEDERI LEGALE ATRIBU ȚII ALE ALTOR AUTORIT ĂȚI COMPETENTE Directiva Cadru nr. 75/442/EEC privind de șeurile, amendat ă de Directivanr. 91/156/EEC Ordonan ța de urgen ță nr. 195/2005 privind protec ția mediului, aprobat ă și modificat ă prin Legea 265/2006 (cu modific ările și complet ările ulterioare) Ordonan ța de Urgen ță nr. 78/2001 privind regimul de șeurilor, aprobat ă și modificat ă prin Lege a nr. 426/2001(cu modific ările și complet ările ulterioare) Hotărârea de Guvern 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Na ționale de Gestionare a De șeurilor și a Planului Național de Gestionare a De șeurilor Hotărârea de Guvern 856/2002 privind eviden ța gest iunii de șeurilor și aprobarea listei cuprinzând de șeurile, inclusiv de șeurile periculoase (cu modific ările și complet ările ulterioare) Capitolul 4 – Regimul de șeurilor Reglementeaz ă activit ățile de gestionare a de șeurilor în condi ții de protec ție a s ănătății popula ției și a mediului. Se refer ă la aprobarea Strategiei naționale de gestionare a de șeurilor și a Planului Na țional de Gestionare a Deșeurilor Eviden ța gestiunii de șeurilor și aprobarea listei cuprinzând de șeurile, inclusiv de șeurile periculoase Ministerul S ănătății – evalueaz ă impactul produs de deșeuri asupra s ănătății popula ției; Ministerul Administra ției Publice urm ărește și asigur ă transpunerea de c ătre autorit ățile publice locale a strategiilor și programelor privind gestionarea de șeurilor Managementul deș eurilor – POLITICILE DE MEDIU 50 LEGISLA ȚIA EUROPEANA LEGISLA ȚIA ROMÂNEASC Ă PREVEDERI LEGALE ATRIBU ȚII ALE ALTOR AUTORIT ĂȚI COMPETENTE Directiva nr. 91/689/EEC privind de șeurile periculoase Ordonan ța de urgen ță nr. 195/2005 privind protec ția mediului, aprobat ă și modificat ă prin Legea 265/2006 (cu modific ările și complet ările ulterioare) Ordonan ța de Urgen ță nr.78/2001 privind regimu l deșeurilor, aprobat ă și modificat ă prin Legea nr. 426/2001 (cu modific ările și complet ările ulterioare) Hotărârea de Guvern 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Na ționale de Gestionare a De șeurilor și a Planului Național de Gestionare a De șeurilor Capitolul 4 – Regimul de șeurilor Reglementeaz ă activit ățile de gestionare a de șeurilor periculoase în condi ții de protec ție a s ănătății popula ției și mediului. Se refer ă la aprobarea Strategiei Naționale de Gestionare a De șeurilor și a Planului Na țional de Gestionare a Deșeurilor Ministerul Lucr ărilor Publice, Transporturilor și Locuin ței particip ă la elaborarea reglement ărilor specifice gestion ării de șeurilor. Ministerul Administra ției Publice particip ă la elaborarea planurilor de gestionare a deșeurilo r în domeniul serviciilor publice de gospod ărie comunal ă și urmărește îndeplinirea obiectivelor din Planul Na țional de Gestionare a De șeurilor Directiva nr. 75/439/EEC privind uleiurile uzate, amendata de Directiva nr. 87/101/EEC Hotărârea de Guvern n r. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate Reglementeaz ă activit ățile de gestionare a uleiurilor uzate, pentru evitarea efectelor negative asupra sănătății popula ției, asupra mediului și condi țiile de colectare a anumitor tipuri de uleiuri uzate. Directiva nr. 91/157/EEC privind bateriile și acumulatorii care con țin anumite substan țe periculoase și Directiva nr. 93/86/EC privind etichetarea bateriilor Hotărârea de Guvern HG 1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor care con țin su bstan țe periculoase Reglementeaz ă condi țiile de introducere pe pia ță a bateriilor și acumulatorilor care con țin substan țe periculoase, precum și modalit ățile de gestionare a bateriilor și acumulatorilor uzați. Ministerul Industriei și Resurselor va propu ne Ministerului Educa ției și Cercet ării programe de cercetare pentru reducerea conținutului de metale grele și substan țe periculoase din baterii și acumulatori. Managementul deșeurilor – POLITICILE DE MEDIU 51 LEGISLA ȚIA EUROPEANA LEGISLA ȚIA ROMÂNEASC Ă PREVEDERI LEGALE ATRIBU ȚII ALE ALTOR AUTORIT ĂȚI COMPETENTE Directiva nr. 99/31/EC privind depozitarea deșeurilor Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 privind depozitarea de șeurilor. Ordinul 1274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activit ăților de eliminare a de șeurilor, respectiv depozitare și incinerare Ordinul 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor prelimi nare de acceptare a de șeurilor la depozitare și lista na țional ă de de șeuri acceptate în fiecare clasa de depozit de deșeuri. Ordinul Ministrului Mediului și Gospod ăririi Apelor nr.757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea de șeurilo r, modificat prin Ordinul 1230/2005 Stabile ște cadrul legal pentru desf ășurarea activit ății de depozitare a deșeurilor, atât pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea și urm ărirea post -închidere a depozitelor existente. Aprob ă proceduril e preliminare pentru acceptarea de șeurilor la depozitare, criteriile pentru acceptarea de șeurilor la depozitare și lista na țional ă de deșeuri acceptat ă în fiecare clas ă de depozit de de șeuri. Aprobarea Normativului Tehnic privind depozitarea de șeurilor, c onstruirea, exploatarea, monitorizarea și închiderea depozitelor de de șeuri. Autorit ățile administra ției publice locale vor ini ția ac țiuni pentru deschiderea unui nou depozit în situa ția în care depozitul existent atinge 75% din capacitatea proiectat ă. Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor Hotărârea de Guvern nr.128/2002 privind incinerarea de șeurilor modificat ă și completat ă cu Hot ărârea de Guvern 268/2005 Ordin MMGA 756/2004 normativul tehnic privind incinerarea de șeurilor Reglem enteaz ă activit ățile de incinerare și coincinerare și măsurile de control și urm ărire a instala țiilor de incinerare și coincinerare. Managementul deș eurilor – POLITICILE DE MEDIU 52 LEGISLA ȚIA EUROPEANA LEGISLA ȚIA ROMÂNEASC Ă PREVEDERI LEGALE ATRIBU ȚII ALE ALTOR AUTORIT ĂȚI COMPETENTE Directiva 2002/95/EC privind restric ționarea utiliz ării anumitor substan țe periculoase în echipamentele electrice și electronice HG nr. 448/2005 – privind de șeurile de echipamente electrice și electronice Ordin comun MMGA și MEC 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a produc ătorilor, modul de eviden ță și raportare a datelor privind echipamentele electrice și electronice și deșeurile de echipamente electrice și electronice Hotărârea de Guvern nr. 995/2005 privind limitarea utiliz ării anumitor substan țe periculoase în echipamentele electrice și electronice Managementul deșeurilor – POLITICILE DE MEDIU 53 LEGISLA ȚIA EUROPEANA LEGISLA ȚIA ROMÂNEASC Ă PREVEDERI LEGALE ATRIBU ȚII ALE ALTOR AUTORIT ĂȚI COMPETENTE Directiva nr.94/62/EC privind ambalajele și deșeurile de ambalaje Hotărârea de Guvern nr.621/2005 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje completat ă și modificat de HG 1871/2006 Ordinul MMGA 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambala je. Ordinul MMGA 1229/2005 privind aprobarea Procedurii și criteriilor de autorizare pentru persoanele juridice în vederea prelu ării responsabilit ății privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a de șeurilor de ambalaje Hotărârea de Guvern 166/2004 privind aprobarea proiectului « Dezvoltarea sistemului de colectare a de șeurilor de ambalaje PET post -consum în vederea recicl ării », modificat ă prin HG 989/2005 Reglementeaz ă gestionarea ambalajelor și a de șeurilor de ambalaje. Proced ura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje. Aprobarea Procedurii și criteriilor de autorizare pentru persoanele juridice, în vederea prelu ării responsabilit ății privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și recic lare a de șeurilor de ambalaje Aprobarea proiectului « Dezvoltarea sistemului de colectare a de șeurilor de ambalaje PET post -consum în vederea recicl ării » Ministerul Industriei și Resurselor propune programe de cercetare având ca obiect fabricarea și com poziția ambalajului. Managementul deș eurilor – POLITICILE DE MEDIU 54 LEGISLA ȚIA EUROPEANA LEGISLA ȚIA ROMÂNEASC Ă PREVEDERI LEGALE ATRIBU ȚII ALE ALTOR AUTORIT ĂȚI COMPETENTE Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de de șeuri HOT ĂRÂRE Nr. 788 din 17 iulie 2007 privind stabilirea unor m ăsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de de șeuri Legea 6/1991 pentru aderarea României la Conven ția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al de șeurilor periculoase și al elimin ării acestora; Legea 265/2002 pentru acc eptarea amendamentelor la Conven ția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al de șeurilor periculoase; Ordinul MAPAM nr.2/118/211/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare și control al transportului deșeurilor pe teritoriul Rom âniei Reglementeaz ă controlul și supravegherea transferului de de șeuri; Reglementeaz ă transportul peste frontiere al de șeurilor periculoase și al elimin ării acestora. Adopt ă amendamente la Conven ția de la Basel privind controlul transportului peste fron tiere al de șeurilor periculoase; Stabile ște Procedura de reglementare și control a transportului de șeurilor pe teritoriul României Ministerul Industriei și Resurselor autorizeaz ă agen ții economici pentru a realiza opera țiuni de import a deșeurilor și de reciclare a acestora. Autoritatea Vamal ă permite introducerea în țară a mijloacelor de transport încărcate cu de șeuri nepericuloase. Directiva nr.86/278/EEC privind protec ția mediului și în particular a solului, atunci când n ămolul de la sta țiile de epurare este utilizat în agricultur ă. Ordinul comun MMGA, MAPDR, 344/708/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protec ția mediului în special a solurilor, când se utilizeaz ă nămoluri de epurare în agricultur ă. Aproba normele tehnice privind prot ecția mediului în special a solurilor, când se utilizeaz ă nămoluri de epurare în agricultur ă. Autoritatea teritorial ă agricol ă – coopereaz ă cu autoritatea de mediu în vederea acord ării permisului de aplicare a nămolurilor de epurare în agricultur ă Managementul deșeurilor – POLITICILE DE MEDIU 55 LEGISLA ȚIA EUROPEANA LEGISLA ȚIA ROMÂNEASC Ă PREVEDERI LEGALE ATRIBU ȚII ALE ALTOR AUTORIT ĂȚI COMPETENTE Direc tiva nr.2000/53/EC privind vehiculele uzate Hotărârea de Guvern 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz. → Ordinul comun MMGA, MAI și MTCT nr. 87/527/411/2005 pentru aprobarea modelului și condi țiilor de emitere a certificatului de distru gere la preluarea vehiculelor scoase din uz. Ordinul comun MMGA și MEC 88/110/2005 privind materialele și componentele vehiculelor exceptate de la aplicarea art.4 din HG 2406/2005 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz. Gestionarea vehiculelor sco ase din uz Aprobarea modelului și condi țiilor de emitere a certificatului de distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz Se aprob ă Lista materialelor și componentelor exceptate de la aplicarea art. 4 alin. (1) din HG nr. 2406/2004 privind gestionar ea vehiculelor scoase din uz, precum și condi țiile în care se pot utiliza MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 57 3 MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA În prezent problema managementului deșeurilor se manifest ă tot mai acut din cauza cre șterii cantit ății și diversit ății acestora, precum și a impactului lor negativ, tot mai pronun țat, asupra mediului înconjur ător. Depozitarea de șeurilor pe sol f ără respectarea unor cerin țe minime, evacuarea în cursurile de ap ă și arderea necontrolat ă a acestora reprezint ă o serie de riscuri majore atât pentru mediul ambiant cât și pentru s ănătatea popula ției. De aceea, legisla ția european ă transpus ă prin actele normative na ționale ( Tabelul 2.6 și Anexa 1) a impus o nou ă abordare a problematicii deșeurilor, plecând de la n ecesitatea de a economisi resursele naturale, de a reduce costurile de gestionare și de a g ăsi solu ții eficiente în procesul de diminuare a impactului asupra mediului produs de de șeuri. Gestionarea de șeurilor cuprinde toate activit ățile de colectare, trans port, tratare, valorificare și eliminare a de șeurilor, inclusiv monitorizarea acestor opera ții și monitorizarea depozitelor de de șeuri dup ă închiderea lor. Obiectivele prioritare ale gestion ării de șeurilor sunt prevenirea și reducerea producerii de de șeuri și a gradului de periculozitate al acestora prin: dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale; dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel ma i mic impact posibil asupra cre șterii volumului sau periculozit ății de șeurilor, ori asupra riscului de poluare; dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea final ă a substan țelor periculoase din de șeurile destinate valorific ării; valorificarea mate rială și energetic ă a de șeurilor, cu transformarea acestora în materii prime secundare, ori utilizarea de șeurilor ca surs ă de energie. Astfel se asigur ă protejarea resursele naturale prin folosirea materiilor prime secundare din de șeuri și se reduce poluar ea mediului cauzat ă de eliminarea lor. 3.1 Deșeurile municipale și asimilabile Deșeurile municipale reprezint ă totalitatea de șeurilor generate în mediul urban și rural din gospod ării, institu ții, unit ăți comerciale, agen ți economici (de șeuri menajere și asimil abile), de șeuri stradale colectate din spa ții publice, str ăzi, parcuri, spa ții verzi, deșeuri din construc ții-demol ări generate în gospod ării și colectate de operatorii de salubritate și nămoluri de la epurarea apelor uzate or ășenești. Gestionarea de șeuril or municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de de șeuri dup ă închidere. Managementul deșeurilor 58 Responsabilitatea pentru gestionarea de șeurilor municipale apar ține administra țiilor publice locale, care, în mod direct sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un operator economic autorizat, trebuie s ă asigure colectarea, colectarea selectiv ă, transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea final ă a acestor de șeuri. Colectarea de șeurilor me najere nu este generalizat ă la nivelul țării. În anul 2006, prim ăriile și operatorii de salubritate au colectat de șeuri menajere de la 79,53% din popula ția urban ă și 11,44% din popula ția rural ă, ceea ce reprezint ă, la nivel na țional, o medie de 48,84%. Cantitățile de de șeuri colectate în perioada 2003 -2006 de la popula ție, operatori economici și din serviciile publice , este prezentat ă în Tabelul 3.1. Față de aceast ă cantitate de de șeuri, la nivelul anului 2006 a fost estimat ă o cantita te de circa 2,06 milioane tone de șeuri menajere generate de popula ția care nu este deservit ă de servicii de salubritate. Cantit ățile de de șeuri generate și necolectate s -au calculat luându -se în considerare valorile indicatorului de gene rare a de șeurilor de 0,9 kg/loc/zi în mediu urban și 0,4 kg/loc/ zi în mediu rural, valori stabilite prin PN GD. Cantitatea de de șeuri municipale generate variaz ă de la an la an, înregistrându -se în ultimii ani o tendin ța generala de creștere, determinata atât de cre șterea co nsumului popula ției, cât și de cre șterea propor ției popula ției deservite de serviciile publice de salubritate în sistem centralizat. Cantitatea de de șeuri municipale generate pe cap de locuitor (Tabelul 3.3) ilustreaz ă nivelul de dezvoltare economic ă a unei țări. În mod contrar fa ță de situa ția întâlnit ă în majoritatea statelor dezvoltate din UE, cantitatea de de șeuri generat ă în Romania este eliminat ă prin depozitare în foarte mare propor ție. Numai un procent de 2% reprezint ă deșeurile reciclate. Din totalul cantit ății de de șeuri municipale, cea mai mare parte o reprezint ă deșeurile menajere și asimilabile. Acestea provin din gospod ăriile popula ției, respectiv de la unități economice, birouri, institu ții etc. Compozi ția acestora a variat în ultimii ani, ponderea cea mai mare av ând-o deșeurile biodegradabile; în anul 2004, acestea au reprezentat cca. 49% din cantitatea totala de deșeuri menajere colectate. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 59 Tabelul 3.1 – Cantită țile de de șeuri colectate în România în perioada 2003 -2006 (tone) DEȘEURI COLECTATE9 2003 2004 2005 2006 Deșeuri municipale10 (deșeuri menajere și asimilabile din comer ț, industrie, institu ții) din care: 5.043.845 5.161.000 5.557.099 5.362.443 Deșeuri menajere11 colectate în amestec de la popula ție 3.605.974 3.638.200 3.563.148 3.525.194 Deșeuri asimilabile colectate în amestec din comer ț, industrie, institu ții 1.345.934 1.458.600 1.688.603 1.752.368 Deșeuri municipale (menajere și asimilabile) colec tate separat din care: 83.713 47.000 286.758 48.108 – Hârtie, carton 23.356 10.200 102.824 18.515 – Sticlă 7.985 8.400 13.661 11.477 – Materiale plastice 18.847 8.000 156.904 7.048 – Metale 7.350 2.100 2.174 3.246 – Biodegradabile 11.727 5.900 8.003 7.149 – Altele 14.448 12.400 3.192 673 Deșeuri voluminoase12 colectate separat 8.224 17.200 18.590 36.773 Deșeuri din grădini și parcuri 111.798 98.700 112.749 137.224 Deșeuri din pie țe 85.317 84.200 104.314 99.734 Deșeuri stradale 799.271 657.300 784.2 01 735.090 Deșeuri din construc ții și demol ări13 247.286 646.400 466.893 474.346 Sursa: INS 9 Colectare de șeuri: Strângerea, sortarea și/sau regr uparea (depozitarea temporară a) deșeurilor în vederea transportării lor. 10 Deșeurile m unicipale cuprind de șeuri menajere și alte deșeuri, care, prin natură sau compozi ție, sunt similare cu d eșeurile menajere și cuprind: d eșeuri menajere și asimilabile, deșeuri din servicii municipale și deșeuri din construcții și demolă ri. 11 Deșeurile menaj ere și asimilabile includ : deșeuri menajere de la populaț ie, în amestec; deșeuri m enajere și asimilabile din unităț i economice, unit ăți comerci ale, birouri, instituții, unităț i sanitare; d eșeuri menajere colectate separat (cu excep ția celor din construc ții, demolări); d eșeuri voluminoase colectate separat. 12 Deșeuri voluminoase: deșeuri, care datorita volumului lor, necesita condi ții speciale pentru a fi gestionate. Exemple sunt mărfurile de folosință îndelungată de culoare albă, mobilă veche, saltele, etc. Sunt excluse deșeurile rezultate din construcț ii și demolă ri. 13 Deșeurile din construc ții și demolări sunt acele d eșeuri provenite din demolarea sau construirea obiectivelor industriale sau civile, cum ar fi: moloz și alte materiale reziduale provenite di n construc ția, demolarea, renovarea sau reconstruc ția clădirilor sau a unor par ți din acestea, fie de suprafa ța, fie subterane. Ele constau în principal din materiale de construc ție și pământ, inclusiv pământ excavat. Include d eșeuri de toate originile și din toate sectoarele economice de activitate. Managementul deșeurilor 60 În Tabelul 3.2 sunt prezentate cantit ățile de de șeuri colectate pe regiuni de dezvoltare în perioada 2003 -2006. Tabelul 3.2 – Cantit ățile de de șeuri colectate pe regiuni (tone) Regiunea / anul 2003 2004 2005 2006 NORD -EST 888.368 861.100 916.036 807.358 SUD -EST 904.316 795.100 983.381 1.074.313 SUD -MUNTENIA 693.430 578.200 882.133 802.908 SUD -VEST OLTENIA 426.889 364.000 487.916 397.057 VEST 679.028 685.700 607.214 663.751 NORD -VEST 1.099.522 1.093.700 1.358.971 1.171.724 CENTRU 785.889 1.081.900 865.228 936.417 BUCURE ȘTI – ILFOV 875.873 1.256.900 924.377 955.309 TOTAL 6.353.315 6.716.600 7.025.256 6.808.837 Sursa: INS Tabelul 3.3 – Indicatori de generare a de șeurilor municipale Anul Deșeuri municipale (kg/loc.an) 2000 355 2001 341 2002 384 2003 365 2004 378 2005 398 2006 410 media 376 Sursa: INS În compara ție cu statele UE, cantitatea de de șeuri municipale generat ă în România în perioada 2000 – 2005, exprimat ă în kg/locuitor, s -a situat sub media UE -27. Tabelul 3.4 prezint ă generarea de șeurilor municipale în România comparativ cu statele Uniunii Europene Tabelul 3.4 – Generarea de șeurilor municipale în RO și UE kg/cap loc. 2000 2001 2002 2003 2004 2005 EU15 563 567 579 573 572 574 NMS12 361 340 347 338 335 334 EU27 517 516 527 520 519 520 România 355 341 384 365 378 398 Sursa: EUROSTAT Compozi ția procentual ă a de șeurilor menajere în România, pentru anul 2006, este prezentat ă în Tabelul 3.5. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 61 Tabelul 3.5 – Compozi ția procentual ă medie a de șeurilor menajere în anul 2006 Material Procent Hârtie, carton 11,26% Sticlă 10,76% Metale 5,11% Materiale plastice 2,98% Textile 4,52% Biodegradabi le organice 46,31% Inerte 7,10% Alte de șeuri 11,96% TOTAL 100% Sursa: ANPM și INS În România, colectarea separat ă a de șeurilor municipale în vederea valorific ării materialelor reciclabile provenite din de șeurile menajere (hârtie, carton, sticl ă, metale , materiale plastice) se practic ă într-o mic ă măsură, la nivel local, în cadrul unor proiecte pilot ini țiate de c ătre societ ățile de salubrizare și prim ării, în colaborare cu operatorii economici care pun pe pia ță ambalaje și produse ambalate . Aceste proie cte sunt în derulare în colaborare cu asocia țiile de locatari (pentru popula ție), școli, institu ții și agen ți economici, fiind în continu ă extindere în func ție de rezultatele obținute și de fondurile disponibile. Implementarea colect ării selective s -a prec onizat să fie abordat ă în trei etape, astfel: 2004 – 2006: experimentare (proiecte pilot), con știentizare popula ție; 2007 – 2017: extinderea colect ării selective la nivel na țional; 2017 – 2022: implementarea colect ării selective în zone mai dificile (locui nțe colective, mediu rural dispersat, zone montane). În perioada 2004 -2006, o aten ție deosebit ă s-a acordat activit ății de con știentizare și informare a publicului, concomitent cu extinderea proiectelor pilot privind colectarea selectiv ă. În ceea ce prive ște extinderea colect ării selective la nivel na țional a deșeurilor (etapa a II -a), pân ă la data de 31 decembrie 2007, acest sistem a fost implementat în 182 localit ăți și sectorul 2 din Bucure ști, acoperind un num ăr de 2.412.472 locuitori Au fost colectate selectiv cantit ățile de de șeuri prezentate în Tabelul 3.6. Tabelul 3.6 – Cantit ăți de de șeuri colectate selectiv în anul 2007 (tone) Cantitatea total ă de de șeuri colecta tă PET Plastic Hârtie/ Carton Sticl ă Metal Lemn 20.439,98 37.44,56 2.206,23 13.282,89 942,73 140,26 123,31 Sursa: INS Din cauza procentului sc ăzut de colectare selectiv ă a de șeurilor de la popula ție, componentele reciclabile din de șeurile menajere (hârti e, carton, sticl ă, materiale plastice, metale) nu se recupereaz ă, ci se elimin ă prin depozitare final ă împreun ă cu celelalte de șeuri municipale . Managementul deșeurilor 62 În țara noastr ă, aproape întreaga cantitate de de șeuri municipale colectate este eliminat ă prin depozitare . În Tabelul 3.7 și în Tabelul 3.8 sunt prezentate cantit ățile de de șeuri valorificate în perioada 2003 -2006 (total și pe regiuni de dezvoltare) – Sursa: INS . Tabelul 3.7 – Cantit ățile de de șeuri valorificate în perioada 2003 -2006 (tone) DEȘEURI VALORIFICATE 2003 2004 2005 2006 Deșeuri municipale (de șeuri menajere și asimilabile din comer ț, industrie, institu ții) din care: 19.768 83.800 145.412 40.945 Deșeuri menajere colectate în amestec de la popula ție 75 43.600 517 187 Deșeuri asimilabile colectate în amestec din comer ț, industrie, institu ții 225 10.200 26 110 Deșeuri municipale (menajere și asimilabile) colectate separat din care: 12.924 20.30 0 135.651 40.134 – Hârtie, carton 9034 6.200 99.489 16.884 – Sticla 52 6.300 12.143 11.129 – Materiale plastice 922 2.600 15.011 6.317 – Metale 2.647 1.600 2.107 3.088 – Biodegradabile 241 400 4.418 2.663 – Altele 28 3.200 2.483 53 Deșeuri voluminoa se colectate separat 18 100 113 17 Deșeuri din grădini și parcuri 660 700 360 274 Deșeuri din pie țe 3.574 3.700 1.235 82 Deșeuri de la cur ățarea str ăzilor 4.900 7.510 141 Deșeuri din construc ții și demol ări 2.253 300 Alte de șeuri 39 Tabelul 3.8 – Cantit ățile de de șeuri valorificate pe regiuni (tone) Regiunea / anul 2003 2004 2005 2006 NORD -EST 1.060 1.400 1.059 3.070 SUD -EST 1.158 63.800 106.806 4.421 SUD -MUNTENIA 618 1.200 3.265 4.660 SUD -VEST OLTENIA 241 300 11.729 2.554 VEST 2.333 1.600 1.003 766 NORD -VEST 5.867 1.500 4.420 4.670 CENTRU 3.017 1.600 2.129 3.515 BUCURE ȘTI – ILFOV 5.474 12.400 15.001 17.289 TOTAL 19.768 83.800 145.412 40.945 Sursa: INS MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 63 3.1.1 Deșeurile biodegradabile În Rom ânia, materia biodegradabil ă din de șeurile municipale reprezint ă o component ă major ă. În aceast ă categorie sunt cuprinse: deșeuri biodegradabile rezultate în gospod ării și unit ăți de alimenta ție public ă; deșeuri vegetale din parcuri, gr ădini; deșeuri biode gradabile din pie țe; componenta biodegradabil ă din de șeurile stradale; nămol de la epurarea apelor uzate or ășenești; hârtia: teoretic, hârtia este biodegradabil ă, dar din punctul de vedere al Planului Na țional de Gestionare a De șeurilor, hârtia face parte din materialele reciclabile și nu va fi inclus ă în categoria biodegradabilelor, excep ție făcând hârtia de cea mai proast ă calitate, ce nu poate fi reciclat ă. Directiva 1999/31/EC și HG 349/2005 privind depozitarea de șeurilor prevede următoarele ținte privi nd de șeurile biodegradabile municipale: a) reducerea cantit ății de de șeuri biodegradabile municipale depozitate la 75% din cantitatea total ă, exprimat ă gravimetric, produs ă în anul 199514, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001; b) reducerea cantit ății de d eșeuri biodegradabile municipale depozitate la 50% din cantitatea total ă, exprimat ă gravimetric, produs ă în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001; c) reducerea cantit ății de de șeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea total ă, exprimat ă gravimetric, produs ă în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001. Directiva 1999/31/EC privind depozitarea de șeurilor prevede c ă statele membre care în anul 1995 ori un an anterior pentru care exist ă date standardizate EUR OSTAT au depozitat mai mult de 80% din cantitatea colectat ă de de șeuri municipale pot amâna atingerea țintelor prev ăzute la paragrafele (a), (b) și (c) cu o perioad ă care nu trebuie să depășeasc ă patru ani . În Planul de implementare pentru Directiva 1999/3 1/EC privind depozitarea de șeurilor se men ționeaz ă că România nu solicit ă perioada de tranzi ție15 pentru îndeplinirea țintelor de reducere a de șeurilor biodegradabile municipale depozitate. 14 Conform Planului de implementare a directivei privind depozitarea de șeurilor cantitatea totală de de șeuri biodegradabile generată în România în anul 1995 a fost de 4,8 milioane tone . În ultimii ani, procentul de biodegradabile din de șeurile municipale a scăzut de la 72% în 1998, la cca. 48% în 2005. 15 Pentru îndeplinirea țintelor prevăzute la art. 5(2) lit.a și b din Directivă, România va aplica prevederile parag. 3 al art. 5(2) privind posibilitatea amânării realizării țintelor prin acordarea unor perioade de gra ție de 4 ani, până la 16 iulie 2010 și respectiv până la 16 iulie 2013. Cea de-a treia țintă va fi atinsă la termenul prevăzut în Directivă, respectiv 16 iulie 2016. Managementul deșeurilor 64 Solu țiile de recuperare/reciclare și de reducere a materiilor biod egradabile trimise spre depozitare final ă, disponibile la acest moment, sunt: compostarea (degradare aerob ă) – cu producere de compost utilizabil; degradare anaerob ă cu producere de gaz utilizabil; tratare termic ă; tratare mecano -biologic ă (degradare aerob ă) – cu producere de de șeuri stabilizate, depozitabile. Pentru a atinge țintele pe termen scurt privind reducerea cantit ății de de șeuri biodegradabile (reducere cu 25% în 2010) cu implicarea unor investi ții minime, este necesar ă concentrarea asupra cantit ăților de de șeuri biodegradabile care pot fi colectate u șor și tratate. Acestea includ în general hârtia, cartonul, lemnul și ambalajele pentru reciclare, de șeurile din gr ădini și parcuri și deșeurile alimentare pentru compostare. Cantit ățile de de șeuri bio degradabile care vor trebui colectate separat precum și capacit ățile necesare pentru tratarea și prelucrarea acestora au fost estimate în Planurile Regionale pentru Gestionarea De șeurilor. Planurile Jude țene pentru Gestionarea De șeurilor, care sunt în curs de elaborare de c ătre Consiliile Jude țene în colaborare cu Agen țiile Jude țene pentru Protec ția Mediului, vor stabili pentru fiecare jude ț în parte necesarul instala țiilor de compostare sau incinerare pentru reducerea cantit ății de de șeuri biodegradabile d e la depozitare. Pentru a se utiliza în mod eficient procesul de compostare, este necesar ă o colectare separat ă a de șeurilor biodegradabile. Trebuie evitat ă compostarea de șeurilor municipale colectate în amestec, deoarece acestea au un con ținut ridicat de metale grele, cum ar fi: Cd, Pb, Cu, Zn, și Hg. Colectarea separat ă a materiei biodegradabile poate fi realizat ă în toate regiunile în care popula ția locuie ște în „zone verzi”, gospod ării cu gr ădini. Cel mai mare volum de de șeuri biodegradabile se genereaz ă în mediul rural și este recomandabil ca în aceste zone s ă se realizeze compostarea individual ă (reutilizarea materiilor biodegradabile în propriile gospod ării). În condi țiile situa ției existente, în România este recomandat ă introducerea colect ării separa te a materiei biodegradabile în mediul urban mai pu țin dens, în zonele verzi ale marilor ora șe și în unele zone rurale, acestea reprezentând un procent de 25 – 35% din popula ție. În unele ora șe s-au înfiin țat sta ții pilot de compostare a de șeurilor biodegr adabile . În func ție de rezultatele acestor proiecte, se vor stabili condi țiile necesare pentru extinderea sistemelor de colectare separat ă și compostare a deșeurilor biodegradabile. În ceea ce prive ște experien ța precum și facilit ățile existente în Româna, privind prelucrarea de șeurilor biodegradabile, acestea se rezum ă la compostarea individual ă în zona rural ă și în construirea a dou ă platforme micropilot16 pentru compostarea de șeurilor biodegradabile din zona urban ă. 16 În județul Vâlcea a funcționat în cepând cu anul 2003 o stație micropilot în depozitul de la Râureni. Această stație micropilot a fost realizată în cadrul proiectului ISPA „Managementul integrat al deșeurilor municipale în Râmnicu -Vâlcea” urmând ca ea să fie cuprinsă în instalația de compo st ce va funcționa în noul depozit conform. În 2006 a produs cca 100 tone compost. În județul Bihor începând cu anul 2006, operatorul de salubritate S.C. RER Ecologic Service Oradea deține o miniplatformă de compostare care a produs, în 2006, cca. 120 tone compost. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 65 3.1.2 Deșeurile de ambalaje Operatorilor econ omici le revin importante obliga ții referitoare la atingerea obiectivelor anuale de valorificare, respectiv reciclare, a deșeurilor de ambalaje precum și legate de raportarea cantit ăților de deșeuri de ambalaje gestionate autorit ății competente . În acest c ontext, cunoa șterea noțiunii de „ ambalaj ” dobândește o importan ță major ă în corecta aplicare și interpretare a dispozi țiilor legale. Legisla ția aplicabil ă este HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje care transpune în legisla ția na țional ă prevederile directivei 94/62/CE privind ambalajele și de șeurile de ambalaje, amendat ă ulterior prin Directiva 2004/12/CE. Atât la nivel european cât și național, problematica de șeurilor de ambalare este studiat ă cu aten ție în scopul g ăsirii celor mai bune solu ții pentru reducerea impactului asupra mediului înconjur ător prin stabilirea c ăilor și mijloacelor de valorificare a deșeurilor de ambalare în faza post -consum. În societatea de azi, ambalarea este atotcuprinz ătoare și esen țială. Fără ambalare materialele ar fi în dezordine și ineficiente . În ciuda importan ței și rolului -cheie pe care ambalajele îl joac ă, ele sunt considerate adesea un r ău necesar sau un cost nedorit . În plus, ele sunt considerate de unii consumatori drept ceva inutil , o pierdere serioas ă de resurse și o amenin țare pentru mediu. Dezvoltarea spectaculoas ă a ambalajului, legat ă de evolu ția modurilor de via ță și de consum și bazat ă pe tehnologiile de vârf, este înso țită de costuri ridicate asociate fazei post -utilizare, d e un multiplu impact asupra mediului și uneori chiar de contestarea lui datorit ă risipei înregistrate. Ambalajului i se cere s ă devin ă un permanent subiect al unei sfid ări tehnice, industriale: el trebuie s ă fie u șor, recuperabil, reciclabil. Pentru aleger ea adecvat ă a unui ambalaj trebuie s ă se țină seama de pozi ția acestuia într-unul din stadiile în care se poate afla dup ă îndeplinirea misiunii sale: refolosirea materialului ca atare; utilizarea de șeurilor ca materii prime pentru sectorul de ambalaje; utilizarea ca materii prime pentru alte sectoare; reciclarea biologic ă prin compostare (de șeuri de hârtie, carton, lemn); eliminarea prin incinerare cu recuperare de energie etc. În țările europene, activitatea de recuperare și reutilizare se bazeaz ă pe ini țiativa particular ă, care este îns ă sprijinit ă de stat prin pârghii financiare și reglement ări care au rol stimulativ în aceast ă direc ție, eviden țiind leg ătura strâns ă dintre aspectele economice și cele ecologice. Aten ția deosebit ă care este acordat ă acestei activit ăți deriv ă și din aceea c ă, în condi țiile unei limit ări de materii prime și materiale, ambalajul reprezint ă 5-10% din valoarea produselor, constituind în acela și timp și o sursă de poluare a mediului înconjur ător. Ambalajele abandonate constituie, Managementul deșeurilor 66 adev ărați poluan ți ai mediului, ele având o pondere destul de însemnat ă în de șeurile menajere. O vedere global ă a “vie ții” ambalajului este oferit ă de ciclul de via ță, ciclu care se deruleaz ă de-a lungul etapelor decisive ale vie ții ambalajului pân ă la dis trugerea sa. Ciclul de via ță introduce no țiunea de bucl ă, ceea ce semnific ă reintroducerea ambalajului în procesul de produc ție și consum sub diferite forme: ambalaj reutilizabil, material reciclat, energie de incinerare etc. Obiectivul abord ării ciclului de via ță este de a dezvolta un demers global pentru conceperea ambalajului. Acest demers global aduce un r ăspuns exhaustiv în ceea ce prive ște calitatea ecologic ă a ambalajului și permite o interdependen ță a actorilor și a competen țelor și deci o realizare de economii la scar ă mai larg ă. În societatea modern ă ambalajul trebuie s ă răspund ă atât cerin țelor esen țiale cu privire la produs, cât și unor obiective precise de protejare a m ediului înconjur ător. Ambalajul este un produs a cărui func ționalitate se încheie în momentul începerii utiliz ării produsului con ținut. Trecerea de la stadiul de produs la cel de deșeu este rapida și impune luarea unor decizii importante cu privire la mediu. Pentru alegerea adecvata a unui ambalaj este necesar sa se analizeze și poziția acestuia în stadiul post -consum,mai precis posibilitatea ca de șeurile s ă fie valorificate sau eliminate f ără a pune în pericol s ănătatea omului și fără să utilizeze procedee sau metode care ar putea d ăuna mediului, ar prezenta riscuri pentru poluare a aerului, apei, florei și faunei; ar cauza poluare fonic ă sau miros nepl ăcut. Legisla ția europeana interzice abandonarea, înlăturarea și eliminarea necontrolat ă a deșeurilor . Se ac ționeaz ă pentru valorificarea acestora prin reciclare, reutilizare, recuper are sau orice alt proces vizând obținerea de materii prime secundare sau utilizarea deșeurilor ca surs ă de energie. În sensul legii, prin ambalaj se înțelege orice obiect, indiferent de materialul din care este confec ționat ori de natura acestuia, destinat reținerii, protej ării, manipul ării, distribu ției și prezent ării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la produc ător p ână la utilizator sau consumator . Legea stabile ște trei criterii care stau la baza definirii unui obiect ca ambalaj: 1. Un obiect se considera ambalaj în măsura în care nu face parte integrant ă din produs, fiind necesar pentru a con ține, a sus ține sau a p ăstra produsul pe toată durata de via ță a acestuia, iar elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate sau elimin ate împreun ă cu produsul. Astfel, sunt considerate ambalaje cutiile pentru dulciuri sau carcasa de compact -disc. Pe de alt ă parte, nu sunt ambalaje ghivecele pentru flori, cutiile de scule, plicurile de ceai, stratul de cear ă de pe br ânzeturi sau membranel e mezelurilor. 2. Obiectele proiectate și destinate a fi umplute la punctele de v ânzare, precum și obiectele „de unic ă folosin ță” sunt considerate ambalaje dac ă îndeplinesc func ția de ambalare. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 67 Constituie ambalaje pungile de transport din plastic sau h ârtie, farfurii și pahare de unic ă folosin ță, filme aderente, pungi pentru sandviciuri, foliile de aluminiu . Însă nu reprezint ă ambalaje paletele pentru amestecat sau tacâmurile de unic ă folosin ță. 3. Componentele ambalajelor și elementele auxiliare integrate în amb alaj sunt considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare ag ățate direct de produs sau ata șate de acesta sunt considerate ambalaje dac ă nu sunt parte integrant ă a produsului și dac ă elementele lor nu sunt toate destinate a f i utilizate, consumate sau eliminate împreun ă cu produsul. Etichetele ag ățate direct de produs sau ata șate de acesta sunt considerate ambalaje. Sunt considerate ca parte a ambalajului peria de mascara – parte a dispozitivului de închidere, etichetele adezi ve ata șate altui ambalaj, capsele metalice, man șoanele din plastic sau dispozitivele de m ăsurare -dozare care formeaz ă dispozitivul de închidere pentru detergen ți. În Tabelul 3.9 sunt defini ți principalii termeni utiliza ți în managemen tul de șeurilor de ambalaje. Tabelul 3.9 – Definirea termenilor specifici ambalajelor Termenul Defini ția Ambalaj orice produs, indiferent de materialul din care este fabricat sau de natura acestuia, destinat să cuprind ă bunuri în scopul reținerii, protej ării, manipul ării, prezent ării și distribu ției acestora, de la materii prime la produse procesate, de la produc ător pân ă la utilizator sau consumator. Produsul nereturnabil destinat acelora și scopuri, de aseme nea, se consider ă ambalaj. Ambalaj primar Ambalaj de desfacere ambalaj conceput și realizat pentru a îndeplini func ția de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau pentru consumator în punctul de cump ărare. Ambalaj secundar Ambalaj grupat Supraambalaj ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de cump ărare o grupare a unui num ăr de unit ăți de vânzare, indiferent dac ă acesta este vândut ca atare c ătre utilizator sau consumatorul final; acesta poate fi separat de produs f ără a afecta caracte risticile produsului. Ambalaj ter țiar Ambalaj de transport ambalaj conceput pentru a u șura manipularea și transportul unui num ăr de unit ăți de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deterior ării în timpul manipul ării sau al transportului. Am balajul de transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene. Ambalaj reutilizabil ambalaj refolosit pentru acela și scop, a c ărui returnare de c ătre consumator sau comerciant este asigurat ă de plata unei sume – sistem depozit, prin re achizi ționare sau în alt mod. Colectare selectiv ă colectare a de șeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale și/sau sortimente de materiale. Managementul deșeurilor 68 Termenul Defini ția Consumator persoana fizic ă sau juridic ă ce folose ște ambalaje sau produse ambalate pentru alte scopuri decât cele comerciale. Deșeuri de ambalaje orice ambalaje sau materiale de ambalare care nu mai satisfac condi țiilor și scopului pentru care au fost proiectate și fabricate și care r ămân dup ă ce a fost utilizat produsul ambalat. Reciclare prelucrarea secundar ă a de șeurilor în procesul de produc ție, în scopul utiliz ării dup ă destina ția lor primar ă sau alte destina ții, inclusiv reciclarea organic ă, exceptând recuperarea energiei. Reciclarea deșeurilor de ambalaje opera ție de prelucrare a de șeurilor de ambalaje pentr u a fi reutilizate, conform destina ției ini țiale sau pentru alte scopuri. Reciclare organic ă tratare aerob ă (compostare) sau anaerob ă (biometanizare), în condi ții controlate, a p ărților biodegradabile ale de șeurilor de ambalaje, utilizând microorganisme c u producerea reziduurilor organice stabilizate sau a metanului. Depozitarea în depozite nu poate fi considerat ă reciclare organic ă. Recuperarea ambalajelor și a de șeurilor de ambalaje colectarea ambalajelor în vederea reutiliz ării și, respectiv, a reciclării acestora. Recuperarea energiei utilizare a de șeurilor de ambalaje combustibile ca mijloc de producere a energiei prin incinerare direct ă cu sau f ără alte deșeuri, dar cu recuperare de c ăldură. Sistem -depozit sistem prin care cump ărătorul, la ac hiziționarea unui produs ambalat în ambalaj reutilizabil, pl ătește vânz ătorului o sum ă de bani care îi este rambursat ă atunci când ambalajul este returnat. Prevenire reducerea impactului cauzat mediului de materialele și substan țele con ținute în ambalaj și de de șeurile de ambalaj. Ponderea de șeurilor de ambalaje din totalul de șeurilor municipale generate a crescut semnificativ în ultimii ani, urmând tendin ța cresc ătoare a cantit ăților de ambalaje introduse pe pia ță. Astfel, în anul 2006, cantitatea de amb alaje introdus ă pe pia ță a fost cu circa 13% mai mare decât cea din anul 2005 (1,31 milioane tone în 2006 fa ță de 1,14 milioane tone în 2005). Evolu ția structurii ambalajelor pe tip de material, este prezentat ă în Tabelul 3.10 Tabelul 3.10 – Structura de șeurilor de ambalaje pe tip de material Material 2004 2005 2006 Hârtie, carton 23,08% 23,6% 31,4% Sticlă 21,04% 21,8% 21,8% Metal 11,5% 9% 5,6% Plastic 30,3% 29% 27,1% Lemn 10,2% 12% 13,8% Sursa: ANPM MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 69 În Figura 3.1 sunt prezentate17 cantit ățile de de șeuri de ambalaje generate în EU. Figura 3.1 – Cantit ățile de de șeuri de ambalaje g enerate în EU -15 Se consider ă că întreaga cantitate de ambalaje introdus ă pe pia ță devine de șeu. Fa ță de întreaga cantitate de de șeuri de ambalaje generat ă, au fost valorificate următoarele cantit ăți de de șeuri: în anul 2004 – 27,9% valorificare, din care 24,3% prin reciclare; în anul 2005 – 26,6% valorific are din care 23% prin reciclare; în anul 2006 – 35,7% valorificare din care 28,6% prin reciclare. Cantitatea de de șeuri de ambalaje generat ă, precum și obiectivele de valorificare sau incinerare în instal ații de incinerare cu recuperare de energie și, respectiv, reciclare atinse la nivelul anului 2006 sunt redate în Tabelul 3.11. 17 Sursa: European Environmental Agency , Generation and Recycling of packaging waste, May 2005 Assessment Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 71 Tabelul 3.11 – Cantit ățile de de șeuri de ambalaje generate și valorificate în 2006 Material Deșeuri de ambalaje generate Valorificate sau incinerate în instala ții de incinerare cu recuperare de energie Obiectivul global de reciclare Obiectivul global de valorificare sau incinerare în instala țiile de incinerare a deșeurilor cu recuperare de energie Reciclare material ă Total reciclare Valorificare energetic ă Total valorificare sau incinerare cu recuperare de energie (tone) (tone) (tone) (tone) (tone) (%) (%) Sticlă 285.229 21.521 21.521 0 21.521 7,5 7,5 Plastic 354.971 60.200 60.200 27.701 87.901 17,0 24,8 Hârtie/carton 411.848 229.448 229.448 49.580 279.028 55,7 67,8 Metal 73.312 56.565 56.565 0 56.565 77,2 77,2 Lemn 180.555 5.963 5.963 15.885 21.848 3,3 12,1 Altele 3.466 297 297 250 547 8,6 15,8 Total 1.309.381 373.994 373.994 93.416 467.410 28,6 35,7 Sursa: INS MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 72 Tabelul 3.12 – Opțiuni de colectare a de șeurilor periculoase din gospod ării Nr. crt. OPȚIUNE CARACTERISTICI 1 Colectare prin unit ățile mobile – este un sistem acceptat relativ u șor de c ătre popula ție. La fiecare aprox.3 luni ,un vehicul special pentru colectare de șeuri per iculoase se deplaseaz ă la un punct stabilit , unde va colecta de șeurile periculoase aduse de locuitorii care locuiesc în apropiere (de obicei, la un punct de colectare sunt conectate aproximativ 4000 -5000 de persoane) – Mașina de colectare poate deservi pân ă la 700.000 de persoane, cu o frecven ță de colectare la 3 luni. – Colectarea de șeurilor periculoase este gratuit ă pentru cet ățeni, în cazul în care cantitatea predat ă nu depășește 20kg. – Costurile pentru acest sistem sunt incluse în taxa pentru colectarea d eșeurilor municipale obi șnuite. – Sistemul necesit ă un personal bine preg ătit pentru a asigura colectarea adecvat ă a diferitelor tipuri de de șeuri periculoase. – se estimeaz ă că prin intermediul acestui sistem se vor colecta aproximativ 35 -40% din de șeurile periculoase provenite din gospod ării. 2 Colectare direct ă de la gospod ării – deșeurile periculoase sunt colectate de la gospod ării dup ă ce s-a stabilit de comun acord o anumit ă dată – pentru cantit ățile mici de de șeuri periculoase predate de o singur ă gospod ărie, op țiunea este foarte costisitoare. – pentru c ă aceast ă opțiune nu este des întâlnit ă , nu sunt disponibile date privind procentul de colectare – Aceasta op țiune nu este recomandat ă datorit ă costurilor mari. Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 73 Nr. crt. OPȚIUNE CARACTERISTICI 3 Punctele de colectare a deșeurilor periculoase . – Punctele de colectare a materialelor reciclabile pot fi extinse și pentru colectarea de șeurilor periculoase din gospod ării și din sectorul comercial. Un avantaj al sistemului îl constituie durata permanent ă de func ționare. – Comparativ cu cantit ățile mici de de șeuri periculoase din gospod ării, care de obicei, sunt aduse la aceste puncte de colectare, costurile privind personalul sunt mari . Însă, este nevoie de personal calificat pentru clasificarea și pre -sortarea de șeurilor periculoase. Din acest motiv, nu mărul punctelor de colectare, care sunt preg ătite s ă primeasc ă deșeuri periculoase de la gospod ării, ar trebui limitate și pozi ționate atent, în raport cu structura a șezărilor. – Se recomand ă una sau dou ă locații în ora șele re ședin ța de jude ț în cooperare cu depozitele de deșeuri. Pot fi colectate toate tipurile de de șeuri periculoase. 4 Containere pentru colectarea pe categorii a deșeurilor periculoase – Instalarea containerelor pentru colectarea de șeurilor periculoase pe categorii, în spa ții nesupravegheate este riscant ă. Din experien ța acumulat ă până acum, containerele de colectare nesupravegheate pentru uleiuri uzate, medicamente expirate, baterii și baterii de ma șină, nu au avut succes în Europa Central ă. Vandalismul și folosirea neadecvat ă au fost cauzele principale pentru aceasta. – Din acest motiv containerele de colectare trebuie s ă fie protejate. Acest lucru se poate realiza prin amplasarea lor la magazinele care comercializeaz ă aceste produse, companii specializate (vezi opțiunea 5) sau la punctele de c olectare (vezi op țiunea 3). – Aceasta reprezint ă o solu ție numai în combina ție cu op țiunile 3 sau 5. 5 Colectarea prin magazine sau companii specializate – Acest sistem func ționeaz ă foarte bine pentru colectarea bateriilor de ma șină folosite și a uleiurilor uzate, în colaborare cu magazinele care sunt r ăspunz ătoare pentru colectarea acestor articole. – După testarea mai multor variante în mai multe țări, este aprobat ă colectarea bateriilor și a uleiurilor uzate de c ătre ateliere și magazine specializate. – Aceasta reprezint ă o solu ție recomandat ă pentru colectarea medicamentelor expirate, a uleiurilor uzate, a bateriilor de ma șină și a bateriilor. Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 75 3.1.3 Deșeuri menajere periculoase Deșeurile menajere periculoase sunt materiale, substan țe sau produse de care deținătorul se debaraseaz ă, are inten ția sau obliga ția de a se debarasa, generate din gospod arii, institu ții, unit ăți comerciale și prestatoare de servicii, în mediul urban și în mediul rural, care au propriet ăți periculoase – oxidante, grad mare de inflamabilitate, explozive, corozive, infec țioase, iritante, cancerigene, mutagene, reactive, ecotoxice. Conform prevederilor articolului 49 A (e) din OUG 78/2000 privind regimul de șeurilor cu modific ările și complet ările ulterioare, autorit ățile administra ției publice loc ale la nivel de comune, ora șe și municipii au obliga ția să asigure colectarea selectiv ă, transportul, neutralizarea, valorificarea și eliminarea final ă a de șeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În Ro mânia nu exist ă dezvoltate, la nivelul localit ăților, sisteme integrate pentru colectarea separat ă a deșeurilor periculoase din de șeurile municipale. Aceste de șeuri sunt amestecate cu de șeurile solide municipale și eliminate împreuna cu acestea, prin depoz itare pe sol, în depozite municipale neconforme sau spa ții de depozitare din mediul rural. De asemenea, nu exista date privind cantit ățile de de șeurile periculoase din de șeurile municipale generate. Tabelul 3.13 – Tipurile de de șeuri periculoase din de șeurile municipale Cod de șeu18 Tip de șeu 20 01 13* Solven ți 20 01 14* Acizi 20 01 15* Alcali 20 01 17* Fotochimice 20 01 19* Pesticide 20 01 21* Tuburi fluorescente și alte de șeuri care con țin mercur 20 01 23* Echipamente scoase din func țiune, care con țin clorofluorocarburi 20 01 26* Uleiuri și grăsimi, altele decât cele men ționate în 20 01 25 20 01 27* Vopseluri, cerneluri, adezivi și rășini care con țin substan țe periculoase 20 01 29* Detergen ți care co nțin substan țe periculoase 20 01 31* Medicamente citotoxice și citostatice 20 01 33* Baterii și acumulatori inclu și la 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03 20 01 35* Echipamente electrice și electronice scoase din func țiune, altele decât cele men ționate la 2 0 01 21 și 20 02 23 con ținând componente periculoase 20 01 37* Lemn con ținând substan țe periculoase Estimarea cantit ății de de șeuri periculoase municipale generate se face pe baza de indicatori statistici de generare din alte țări europene, și anume: • 2,5 kg/persoan ă x an în mediul urban; • 1,5 kg/persoan ă x an în mediul rural. 18 Conform H.G. nr. 856/2002 MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 76 Conform prevederilor articolului 49 A (e) din OUG 78/2000 privind regimul de șeurilor cu modific ările și complet ările ulterioare, autorit ățile administra ției publice locale la nivel d e comune, ora șe și municipii au obliga ția să asigure colectarea selectiv ă, transportul, neutralizarea, valorificarea și eliminarea final ă a de șeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Se poate aprecia în să, ca mici cantit ăți de de șeuri menajere periculoase sunt colectate: în majoritate uleiuri uzate și acumulatori auto uza ți (în sta țiile service sau direct de c ătre popula ție). Schemele de colectare a acumulatorilor auto uza ți îi implic ă pe distribuitorii acestor produse, care primesc la schimb de șeurile atunci când comercializeaz ă un produs nou. Exist ă mai multe op țiuni pentru colectarea de șeurilor periculoase din gospod ării. În Tabelul 3.12 se prezint ă câteva op țiuni de colectare a de șeurilor periculoase de la gospod ăriile particulare19. La început, eficien ța de colectare separat ă a de șeurilor periculoase va fi redus ă, dar printr -o educa ție sus ținută și prin campanii prelungite de con știentizare a publicului aceste ținte ar putea fi atinse. 3.1.4 Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate or ășenești Principala surs ă de producere a n ămolurilor o reprezint ă stațiile de epurare a apelor uzate or ășenești. N ămolurile provenite de la epurarea apelor uzate sunt n ămolurile reținute și colectate din decantoarele primare și secundare ale sta țiilor de epurare mecano –biologice. Apele uzate epurate în sta țiile de epurare provin din zonele populate dar și din întreprinderi industriale, fie c ă sunt racordate la canalizare sau apele sunt t ransportate cu vidanja de la unit ățile neracordate. Conform reglement ărilor privind epurarea apelor uzate, de ținătorii sta țiilor de epurare sunt obliga ți să retehnologizeze sta țiile de epurare, s ă amelioreze calitatea nămolului și să asigure o gestionare corespunz ătoare a n ămolului . În vederea realiz ării obiectivelor de reducere a cantit ăților de de șeuri biodegradabile depozitate, pe viitor nu va mai fi permis ă eliminarea n ămolurilor de epurare nestabilizate pe depozitele de de șeuri nepericuloase. În stațiile de epurare or ășenești, în anul 2006, s -au generat cantit ățile de n ămoluri, prezentate în Tabelul 3.14, iar în Tabelul 3.15 se prezint ă modalit ățile utilizate pentru gestionarea nămolurilor de la sta țiile de epurare municipale și cantit ățile gestionate. Tabelul 3.14 – Nămoluri generate de sta țiile de epurare municipale Tip de n ămol Nămol primar Nămol secundar Nămol chimic Nămol mix t Total Nămol umed (tone/an) 815.912,91 460.861,67 0 1.868.137,95 3.144.912,53 Nămol uscat 40.245,2 19.244,94 0 77.655,62 137.145,76 19 Sursa: Planurile Județene de Gestionare a Deșeurilor Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 77 (tone/an) Sursa: ANPM Tabelul 3.15 – Gestionarea n ămolurilor de la sta țiile de epurare municipale (tone) Tip gestionare Nămol primar Nămol secundar Nămol chimic Nămol mixt Total Depozitare la depozitul de deșeuri 19196,10 1873,90 0,00 20138,70 41208,7 Incinerare 0 0 0 0 0 Depozitare în stocul propriu 20138,94 17347,44 0 54150,08 91636,46 Alte forme de eliminare 935,2 23,6 0,00 2107,00 3065,8 Folosite în agricultur ă 75,00 0 0 1.645,00 1720 Sursa: ANPM 3.1.5 Deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) La începutul anului 2006 s -a demarat procedura de înregistrare a pr oduc ătorilor de echipamente electrice și electronice în Registrul produc ătorilor și importatorilor de echipamente electrice și electronice, conform cerin țelor legisla ției în vigoare. Până la sfâr șitul anului 2007 s -au înregistrat 822 produc ători de echipa mente electrice și electronice (EEE).Conform datelor raportate de produc ătorii înregistra ți, în cursul anului 2006 au fost puse pe pia ță 140.849,25 tone EEE. Clasificarea pe categorii a echipamentelor puse pe pia ță este prezentat ă în Tabelul 3.16. În anul 2006 au fost colectate 1.131,58 tone DEEE, din care circa 4% au fost supuse dezmembr ării, cu un randament de valorificare de circa 85%. Restul DEEE colectate în 2006 au fost tratate în 2007 sau transferate în vederea t ratării în alte state membre. Cea mai mare cantitate de DEEE a fost colectat ă în anul 2006 în Regiunea 8 Bucure ști – Ilfov, în timp ce cantitatea cea mai mic ă a fost colectat ă în Regiunea 4 Sud -Vest, după cum este prezentat în Figura 3.2. Tabelul 3.16 – Distribu ția pe categorii a EEE puse pe pia ță în 2006 Categorie Cantitate (tone) 1 – Aparate de uz casnic de mari dimensiuni 72016,48 2 – Aparate de uz casnic de mici dim ensiuni 3872,43 3 – Echipamente informatice și de telecomunica ții 25198,93 4 – Echipamente de larg consum 20661,89 5 – Echipamente de iluminat 6233,31 6 – Unelte electrice și electronice 10535,48 7 – Jucării, echipamente sportive și de agrement 353,46 8 – Dispozitive medicale (cu excep ția tuturor produselor implantate și infectate) 58,09 MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 78 9 – Instrumente de supraveghere și control 1711,26 10 – Distribuitoare automate 207,92 Sursa: ANPM Figura 3.2 – Cantit ățile de DEEE colectate pe regiuni 3.1.6 Vehicule scoase din uz (VSU) Conform bazei de date R.A.R . În prezent num ărul total de autovehicule este de 4.851.197, din care autoturismele sunt în num ăr de 3.924.461, reprezentând 80,9% din total. Figura 3.3 – Ponderea autovehiculelor Euro Potrivit statisticii20 R.A.R. privind situa ția autovehiculelor înregistrate în baza de date până la 10 aprilie 2008, a șa cum este ilustrat în Figura 3.3, autovehicule non -Euro înregistrate au o pondere de 54% din totalul ma șinilor, autovehiculele Euro 2 au 20 Sursa: situa ția autovehiculelor înregistrate în baza de date a R.A.R. până la 10 aprilie 2008 pusă la dispozi ția presei 54,32% 11,03%19,98%14,61%0,07% Non EURO EURO 2 EURO 3 EURO 4 EURO 5 0100200300400500600700800 1 2 3 4 5 6 7 842,49100,3752,4113,09101,4367,47 52,69701,85Cantitate (tone) Regiunea de dezvoltare Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 79 ponderea de 11%, cele Euro 3 reprezint ă 20% din total, cele Euro 4 de țin o pondere de 15% iar Euro 5 reprezint ă 0,065%, (2.860 autovehiculele înmatriculate). În cursul anului 2006 au fost colectate un num ăr de 24.747 VSU, din care 21.234 VSU au intrat în procesul de tratare . În urma proceselor de tratare au rezultat materiale care ulterior au fost reutilizate, reciclate sau valorificate, atingâ ndu-se o valoare total ă de reutilizare și valorificare de 80,27%. La sfâr șitul anului 2007, î și desf ășurau activitatea un num ăr de 177 operatori economici autoriza ți pentru colectarea VSU, însumând 197 puncte de lucru. 3.1.7 Uleiuri uzate În anul 2007 au fost i nventaria ți la nivel na țional 1.157 operatori economici generatori de uleiuri uzate, care au utilizat 37.714,1055 t uleiuri proaspete și au generat o cantitate de 11.524,7996 t uleiuri uzate. Un num ăr de 45 de operatori economici au fost autoriza ți în anul 2007 pentru colectarea uleiurilor uzate. A fost valorificat ă energetic, prin co -incinerare, cantitatea de 6.042,243 tone uleiuri uzate. La nivelul anului 2007 au fost inventaria ți un num ăr de 22 operatori economici autoriza ți pentru colectarea și valorifi carea uleiurilor uzate prin alte opera ții decât regenerare și co-incinerare . În principal, ace ști operatori economici trateaz ă uleiurile uzate în scopul ob ținerii unui combustibil greu de focare. Cantitatea de uleiuri uzate reutilizat ă, de c ătre 158 genera tori, a fost de 607,57 t. 3.1.8 Tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor municipale Activitatea firmelor de reciclare prezente pe pia ța intern ă a înregistrat cre șteri semnificative în ultima perioad ă, datorit ă cererii mari venite din partea combinatelor siderurgice, pe segmentul de șeurilor feroase. Pe de alt ă parte, cre șterea pre țurilor la materii prime și a faptului c ă legisla ția Uniunii Europene impune norme de cantit ăți de materiale ce trebuie reciclate pe cap de locuitor este de a șteptat ca reciclarea aparaturii electrocasnice s ă devin ă o afacere bun ă. Recuperarea și reciclarea deșeurilor, oricare ar fi natura acestora, reprezint ă una dintre activit ățile importante pentru economia mondial ă, ținând cont și de aspectul diminu ării tot mai accentuate a res urselor naturale de materii prime. Pia ța româneasc ă nu face excep ție, iar investitorii au descoperit c ă deșeurile nu numai c ă nu sunt de aruncat, ci c ă pot aduce bani buni. Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de de șeuri nu exist ă practic op țiuni viabil e de valorificare pe plan na țional (ex. sticl ă). În prezent sistemul este disponibil în primul rând pentru ambalajele PET și hârtie. Cantit ățile reciclate provin, în principal, de la agen ții economici și într -o mai mic ă măsură de la popula ție, care prime ște bani în schimbul materialelor predate unit ăților specializate. Alte circuite paralele de reciclare au la baz ă colectarea pe str ăzi sau în zonele de depozitare. Ele reprezint ă, de asemenea, o pondere relativ important ă, dar greu de cuantificat . În Români a depozitarea reprezint ă singura op țiune de eliminare a deșeurilor municipale. Din totalul de șeurilor municipale generate, aproximativ 98% sunt depozitate în fiecare an . În urma evalu ării depozitelor de de șeuri din zona MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 80 urban ă, la nivelul anului 2004, a re zultat un inventar de 240 de depozite, în operare, neconforme cu cerin țele directivei privind depozitarea. Pe parcursul negocierilor pentru capitolul de mediu, România s -a angajat s ă sisteze depozitarea pe 139 de depozite pân ă la 16 iulie 2009 și pe cele 101 de depozite de deșeuri municipale r ămase, între 16 iulie 2009 și 16 iulie 2017. Figura 3.4 – Depozite ecologice de de șeuri – în construc ție (Bra șov și Slobozia) În perioada 2004 – 2007 au sistat acti vitatea 35 depozite municipale neconforme, astfel c ă la sfâr șitul anului 2007, erau în func țiune 225 depozite pentru de șeuri municipale, din care 205 depozite neconforme cu cerin țele legisla ției în vigoare privind depozitarea de șeurilor, care vor sista dep ozitarea etapizat, pân ă la 16 iulie 2017 și 20 depozite de de șeuri conforme cerin țelor legisla ției în vigoare privind depozitarea de șeurilor. Lista depozitelor municipale conforme la sfâr șitul anului 2007 este prezentat ă în Tabelul 3.17. Figura 3.5 – Depozitul ecologic Arad – în exploatare În 2007 au fost în operare și dou ă stații de transfer pentru de șeuri municipale: Sta ția de transfer Bu șteni, jude țul Prahova cu o capacitate proiectat ă de 7.600 t/an și Sta ția de transfer Urziceni, jude țul Ialomi ța cu o capacitate proiectat ă de 5000 t/an. Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 81 Tabelul 3.17 – Lista depozitelor municipale conforme la sfâr șitul anului 2007 Nr. crt. Jude ț Depozit21 Operator 1 Arad Arad ASA ARAD SERVICII ECOLOGICE SRL Arad 2 Bihor Oradea ECO BIHOR SRL Oradea 3 Brașov Brașov FIN-ECO SA Bra șov 4 Brăila Brăila TRACON SRL Br ăila 5 Bucure ști Chiajna IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT Bucure ști 6 Buzău Gălbina și RER SERVICII ECOLOGICE SRL G ălbina și – Buzău 7 Constan ța Ovidiu TRACON SRL Br ăila 8 Constan ța Costine ști IRIDEX GROUP IMPORT -EXPORT SRL Bucure ști 9 Constan ța Mangalia – Albe ști ECO GOLD INVEST SA Mangalia 10 Dolj Mofleni – Craiova SERVICIUL P UBLIC DE SALUBRITATE Craiova 11 Ialomi ța Slobozia VIVANI SALUBRITATE SA Slobozia 12 Ilfov Glina ECOREC SA Pope ști Leordeni 13 Ilfov Vidra ECO SUD SRL Bucure ști 14 Mure ș Sighi șoara SCHUSTER ECOSAL SRL 15 Neam ț Piatra Neam ț SALUBRIS SA Piatra Neam ț 16 Prahova Ploie ști – Bolde ști IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL Bucure ști 17 Prahova Câmpina – Bănești APASCO SA M ăneciu 18 Prahova Băicoi ECOLOGICA SA B ăicoi 19 Prahova Vălenii de Munte SALUBRITATE SA Ploie ști 20 Sibiu Sibiu – Cristian TRACON SRL Br ăila Pe lâng ă depozitele de de șeuri municipale din zona urban ă, în anul 2004 au fost identificate aproximativ 2.686 spa ții de depozitare în zona rural ă cu o suprafa ță de cel mult 1 ha . Închiderea și ecologizarea depozitelor rurale se va realiza pân ă la 16.07.200 9, odat ă cu extinderea serviciilor de colectare a de șeurilor și la nivel rural, realizarea sistemului de transport, transfer și deschiderea depozitelor zonale. Potrivit datelor privind generarea și gestionarea de șeurilor în 2006, au fost depozitate 6,77 milioane tone de de șeuri municipale, din care circa 2,46 milioane tone în depozite conforme. 21 Toate cele 20 de depozite municipale conforme de țin autoriza ții integrate de mediu MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 82 3.2 Deșeurile de produc ție În cursul anului 2006, cantitatea de de șeuri generate de industria extractiv ă, energetic ă și prelucr ătoare a fost de 311,74 milioane tone, d in care cea mai mare parte (63,91%) sunt de șeuri rezultate din activit ățile de extrac ție (minerit) – 199,25 milioane tone, iar 112,49 milioane tone sunt de șeuri generate din industrie energetic ă și prelucr ătoare. Activit ățile economice în cadrul c ărora s -au produs cele mai mari cantit ăți de de șeuri în anul 2006, cu excep ția industriei extractive, au fost industria energetic ă, metalurgie și construc ții metalice, industria petrochimic ă, chimic ă, cauciuc, mase plastice și industria alimentar ă. Distribu ția gen erării de șeurilor pe ramuri de activitate economic ă este prezentat ă în Tabelul 3.18. Tabelul 3.18 – Deșeuri generate pe activit ăți economice în anul 2006 Activitate econ omic ă Cantitate -mii tone – % Industria extractiv ă 199249,30 63,91% Industria prelucr ătoare 9505,68 3,05% Produc ția, transportul și distribu ția de energie electric ă și termic ă, gaze și apă 102774,08 32,97% Construc ții și alte activit ăți 213,8 0,07% Total 311742,86 100% Sursa: ANPM și INS 3.2.1 Deșeuri de produc ție periculoase Deșeurile periculoase sunt definite conform legisla ției în vigoare22 iar tipurile de deșeuri periculoase generate din activit ățile economico -sociale sunt cuprinse în Lista privind de șeurile, inclusiv de șeurile periculoase. Tipurile de de șeuri periculoase generate din activit ățile economico -sociale sunt cuprinse în Lista privind de șeurile, inclusiv de șeurile periculoase, aprobat ă prin Hotărârea de Guvern 856/2002. Prin natura lor, de șeurile periculoase au cel mai mare impact poten țial asupra mediului înconjur ător și sănătății popula ției. Ținând cont de propriet ățile lor specifice (de exemplu: inflamabilitate, corozivitate, toxicitate), este necesar ca activit ățile de gestionare a de șeurilor periculoase s ă fie abordate într -un mod riguros. 22 O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul de șeurilor aprobată prin Legea nr. 426/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 61/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 27/2007 Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 83 Tabelul 3.19 – Cantit ățile de de șeuri periculoase generate Activitate economic ă Cantitate -mii tone – 2004 2005 2006 Industria extractiv ă 1214,4 997,1 8 497,59 Industria de prelucrare a țițeiului, cocsificarea c ărbunelui 431,1 419,72 226,35 Fabricarea substan țelor și produselor chimice 55,8 41,95 47,11 Industria metalurgic ă 383,5 95,43 168,76 Industria de ma șini și echipamente 39,8 14,83 33,05 Industria mijloacelor de transport 23,5 30,72 26,19 Alte activit ăți 23,4 74,36 53,76 Total 2262,8 1733,97 1052,81 Sursa: ANPM și INS Deșeurile periculoase, generate în anul 2006 în cantitate de 1,05 milioane tone, au reprezentat 0,33% din totalul de șeurilo r generate (inclusiv de șeuri din industria extractiv ă). Majoritatea de șeurilor periculoase au fost eliminate prin depozitare, co – incinerare sau incinerare în instala țiile proprii ale generatorilor sau în instala ții specializate apar ținând operatorilor priv ați. Cantit ățile de de șeuri periculoase generate de principalele activit ăți industriale în anul 2006, comparativ cu anii 2004 și 2005, sunt prezentate în Tabelul 3.19. Deșeurile industriale generate de unit ățile econom ice sunt depozitate în spa ții de depozitare proprii, situate în incint ă sau în afara unit ăților. O dat ă cu aderarea României la Uniunea European ă, multe dintre depozitele de de șeuri neconforme cu cerin țele legisla ției în vigoare au sistat activitatea. La 3 1.12.2006, depozitele pentru de șeuri periculoase apar ținând operatorilor economici (în num ăr de 47) au sistat activitatea. Operatorii economici care au continuat s ă genereze de șeuri periculoase dup ă 01.01.2007 au stabilit urm ătoarele alternative de gestion are a acestor de șeuri: operatorii economici din industria de rafinare a petrolului prelucreaz ă deșeurile generate în instala ții de separare centrifugal ă trifazic ă, cu valorificarea fazelor separate: faza apoas ă se trimite la sta ția de epurare, produsul pet rolier se reintroduce în fluxul tehnologic și faza solid ă se depoziteaz ă temporar pentru alte utiliz ări (compostare, brichetare etc) sau sunt incinerate/coincinerate. S.C. ECOMASTER SERVICII ECOLOGICE – Punctul de lucru VEGA, de ține autoriza ție integrat ă de mediu pentru tratarea și prelucrarea gudroanelor acide și alte reziduri petroliere, având o capacitate de 48.000 mc/an; S.C. RAFO S.A. One ști de ține o instala ție pentru prelucrarea n ămolurilor petroliere. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 84 ceilal ți operatori economici care au continuat ac tivitatea generatoare de deșeuri periculoase dup ă 01.01.2007 au stabilit ca alternative pentru gestionarea de șeurilor periculoase: depozitarea pe depozite conforme proprii sau depozite zonale pentru de șeuri periculoase (ex: S.C. DUCTIL STEEL S.A. Buz ău, S.C. TERAPIA S.A. Cluj); valorificarea; incinerarea (ex: OLTCHIM, PETROBRAZI, KOBER); coincinerarea. Figura 3.6 – Depozit de de șeuri periculoase – Ungaria În cursul anului 2007 au fost în operare 6 depoz ite conforme pentru de șeuri periculoase, apar ținând operatorilor economici care le utilizeaz ă pentru eliminarea propriilor de șeuri (S.C. AUTOMOBILE DACIA Pite ști, S.C. DAEWOO AUTOMOBILE Craiova, ALRO Slatina, SILCOTUB Zal ău, S.C. DUCTIL STEEL S.A. Buz ău și S.C. TERAPIA S.A. Cluj -Napoca). Figura 3.7 – Depozit de de șeuri periculoase – Slobozia De asemenea, a fost dat în func țiune depozitul zonal de de șeuri periculoase23 apar ținând S.C. VIVANI SALUBRITATE S. A. Slobozia, care presteaz ă servicii pentru ter ți și care va avea o capacitate total ă de 112.500 tone, fiind format din 5 celule, fiecare cu o capacitate de depozitare de 22.500 tone. 23 A.I.M nr. 171/ 04.04.20 08 Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 85 3.2.2 Deșeuri de produc ție nepericuloase Din cele 116 depozite pentru de șeuri nepericuloase inventariate, 36 depozite de deșeuri nepericuloase neconforme au sistat activitatea de depozitare la 31.12.2006. Pentru gestionarea de șeurilor generate dup ă 01.01.2007, operatorii economici au stabilit alternative de gestionare: depozitarea p e depozite conforme proprii sau depozitarea pe depozite municipale conforme ”clasa b”, incinerare, coincinerare, valorificare etc. Figura 3.8 – Depozit de de șeuri industriale – zona Pite ști În prezent, sun t 11 depozite pentru de șeuri nepericuloase conforme cu prevederile Directivei 1999/31/CE și 4 depozite pentru de șeuri nepericuloase care se vor conforma total pân ă la 16 iulie 2009. Aceste depozite apar țin operatorilor economici generatori de de șeuri și sunt utilizate pentru depozitarea propriilor de șeuri. 3.2.3 Depozite speciale pentru de șeuri de produc ție În aceast ă categorie intr ă depozite le care utilizeaz ă instala ții de „hidro -transport” a deșeurilor sau care depoziteaz ă deșeuri în stare lichid ă și deșeuri cu propriet ăți corozive, oxidante . În urma inventarierii depozitelor de de șeuri, în anul 2004, au fost identificate un num ăr de 23 de depozite care utilizeaz ă instala ții pe baz ă de „ hidro -transport” a deșeurilor (transport pe baz ă de ap ă) sau care depoziteaz ă deșeuri în stare lichid ă precum și de șeuri cu anumite propriet ăți (corozive, oxidante) neconforme cu cerin țele Directivei 1999/31/CE, atât din punct de vedere constructiv cât și a modului de acceptare a de șeurilor la depozitare. Din cele 23 de depozite d e de șeuri, 20 sunt depozite de zgur ă și cenu șă din industria energetic ă, 2 sunt iazuri de decantare din industria chimic ă și 1 iaz de decantare din industria metalurgic ă. Pentru aceste depozite România a solicitat perioade de tranzi ție privind interzicere a depozit ării de șeurilor lichide și a de șeurilor cu anumite propriet ăți, perioade cuprinse între 31.12.2007 și 31.12.2013, în cursul c ărora se vor aplica diferite metode în vederea conform ării. În marea majoritate, aceste depozite apar țin industriei MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 86 energe tice, care func ționeaz ă conform tehnologiilor proiectate cu mul ți ani în urm ă. Astfel c ă aceste instala ții de depozitare nu au fost realizate conform cu cerin țele directivei privind depozitarea, nici din punct de vedere al de șeurilor admise la depozitare ( lichide, inflamabile, corozive etc.) și nici din punct de vedere constructiv. Prin urmare operatorii acestor depozite vor trebui s ă se conformeze cu cerin țele privind depozitarea de șeurilor, fie prin colectarea uscat ă a cenu șii și posibilit ățile de valorif icare a acesteia sau în cazul lipsei solicit ărilor, depunerea acesteia în depozite conforme, sub forma de „agregat” (amestec de cenu șă, zgur ă, var și ghips) sau ca „fluid dens” (raport de amestec solid/apa, 1/1,5). Figura 3.9 – Tratarea deșeurilor periculoase – Slobozia24 Operatorii economici care au în operare cele 23 de depozite de de șeuri, au început să facă demersuri fie pentru schimbarea combustibilului utilizat, fie pentru modificarea tehnologiei astfel încât s ă nu mai utilizeze instala țiile de „ hidro – transport” a de șeurilor. Majoritatea dintre ace știa au optat pentru tehnologia de depozitare a zgurii și cenu șii sub form ă de fluid dens autoînt ăritor, pentru acesta demarând elaborarea studiilor afe rente. 3.2.3.1 Iazuri de decantare pentru de șeuri din industria extractiv ă În anul 2003, au fost inventariate 21 de iazuri de decantare în exploatare. Din cele 21 de iazuri de decantare din industria extractiv ă a minereurilor, 16 iazuri au sistat depozitarea pân ă la 31 decembrie 2006, iar pentru 5 iazuri s -au ob ținut perioade de 24 S.C. VIVANI SALUBRITATE S.A. Slobozia – Autorizație de mediu Nr.151 / 15.09.2006, revizuită la data de 03.07.2008 Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 87 tranzi ție pân ă cel târziu 31 decembrie 2011: 2 pentru conformare (Valea Sesei și Valea Stefancei) și 3 pentru sistare (B ăița Stei, Aurul Recea și Ostra – Valea Straja). Situa ția celor 5 iaz uri de decantare din industria extractiv ă care au ob ținut perioad ă de tranzi ție este readat ă mai jos. Iazul Aurul Recea a sistat depozitarea în februarie 2006 și apar ține, începând cu ianuarie 2007 S.C. Romaltyn Mining S.R.L.. Activitatea de depozitare a deșeurilor a fost sistat ă, iar iazul este monitorizat în permanen ță, prin cele 12 foraje de control amplasate în jurul s ău, în conformitate cu Programul de acțiuni și monitorizare pentru men ținerea în siguran ță a iazului, întocmit de S.C. Transgold S.A. și preluat de S.C. ROMALTYN MINING S.R.L.; Iazurile Valea Șesei și Valea Ștefancei au sistat depozitarea în perioada ianuarie – septembrie 2007, deoarece activitatea economic ă a S.C. Cupru Min S.A. Abrud a fost sistat ă ca urmare a restructur ării societ ății. S.C. Cupru Min S.A. Abrud a fost preluat ă de c ătre S.C. ENERGO MINERAL S.A. (actualul operator al celor 2 iazuri) și începând cu luna septembrie 2007 a fost reluat ă activitatea de depozitare pe iazul de decantare Valea Șesei. S.C. ENERGO MINERAL S.A. de ține autoriza ția integrat ă de mediu nr. SB79 din 30.10.2007 (valabil ă până la 31.12.2011), aceasta reglementând activit ățile desf ășurate pe iazurile de decantare Valea Șesei și Valea Ștefancei . În vederea conform ării acestor iazuri de decantare pentru func ționare în stare de siguran ță autoriza ția integrat ă de mediu are anexat un Plan de ac țiune în care sunt eșalonate lucr ările necesar a fi efectuate pân ă la sfâr șitul anului 2011; Iazul Ostra – Valea Straja – Minbucovina Vatra Dornei – a sistat depozitarea în 20 06, în urma restructur ării societa ții. De ține aviz de mediu nr. 12/21.11.2005; Iazul Fâna țe de ține Aviz de mediu pentru stabilirea obliga țiilor de mediu nr. 12/23.10 2006 emis de A.P.M. Bihor. Operatorul de ține Autoriza ția de mediu nr. 1703/ 17.11.2003 (re vizuit ă în 2006) cu termen de valabilitate 13.11.2008. 3.2.3.2 Bataluri din industria extractiv ă a petrolului Pe toate cele 43 de bataluri din industria extractiva a petrolului s -a sistat depozitarea la 31.12.2006. Din totalul de 43 de bataluri, 27 de bataluri nec onforme sunt men ținute în conservare pentru extragerea de șeului depozitat, tratarea și valorificarea acestuia, urmând ca la epuizarea cantit ății depozitate s ă se ecologizeze zonele respective. Începând cu 01.01.2007, operatorul celor 43 de depozite, PETROM -OMV, gestioneaz ă uniform la nivelul na țional de șeurile provenite de la extrac ția petrolului, inclusiv în ceea ce prive ște tratarea/valorificarea de șeurilor deja depozitate în batale și modul de reabilitare a amplasamentelor. De șeurile generate sunt colect ate și stocate temporar în rezervoare metalice, sau alte facilit ăți deținute de c ătre operator pân ă la tratarea lor cu ajutorul instala țiilor mobile. PETROM -OMV este în faza de contractare cu firme specializate pentru tratarea de șeurilor cu ajutorul instal ațiilor mobile, MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 88 urmând a depune solicit ări pentru ob ținerea actelor de reglementare necesare la Agen țiile pentru Protec ția Mediului pe teritoriul c ărora se afl ă punctele de lucru. 3.2.4 Incinerarea de șeurilor de produc ție Instala ții existente pentru incinerarea deșeurilor: instala ții de incinerare apar ținând la 3 operatori priva ți din industrie care incinereaz ă propriile de șeuri periculoase (S.N.P. PETROM Prahova, OLTCHIM Rm. Vâlcea și KOBER Piatra Neam ț) S.N.P. Petrom Sucursala Petrobrazi de ține dou ă instala ții de incinerare n ămoluri cu o capacitate total ă de 23760 t/an; S.C. Oltchim S.A. Râmnicu Vâlcea de ține o instala ție pentru incinerarea reziduurilor organo -clorurate lichide provenite de la Instala ția Monomer, cu o capacitate de 11.445 t/an; S.C. Kober S.R.L . Piatra Neam ț deține o instala ție de incinerare pentru ape chimice și deșeuri solide ( șlamuri, vopseluri, lacuri, r ășini) rezultate din activitatea proprie, cu o capacitate de 1.500 t/an. 10 instala ții existente pentru incinerarea de șeurilor periculoase a parținând operatorilor priva ți care incinereaz ă pentru ter ți: PRO AIR CLEAN Timi șoara MONDECO Suceava ECOFIRE Constan ța IF TEHNOLOGII Cluj Napoca IRIDEX – Bucure ști GUARDIAN Craiova SUPERSTAR R ădăuți PROD IMPORT Altân Tepe ROSAL ECOLOGIC Constan ța, AVAND Iași. Instala ții existente pentru coincinerarea de șeurilor 7 instala ții de coincinerare în cuptoare de ciment – autorizate pentru tratarea deșeurilor periculoase solide și lichide, dup ă cum urmeaz ă: o Carpatcement Holding Bicaz deține acord de mediu pentru c oincinerare anvelope uzate, uleiuri uzate, de șeuri de lemn și rumegu ș; o Carpatcement Holding Fieni deține autoriza ție de co incinerare uleiuri uzate și autoriza ție de valorificare de șeuri de cauciuc; o Carpatcement Holding Deva deține acord de mediu pentru uti lizarea cenu șii de termocentral ă la fabricarea cimentului, acord de mediu pentru coincinerare de șeuri de la prelucrarea lemnului, din industria textil ă și a pielăriei, de la prelucrarea pastei de hârtie, hârtiei și cartonului, de la rafinarea petrolului (n ămoluri uleioase și deșeuri solide), anorganice din procese termice, anvelope și deșeuri din cauciuc, ambalaje (hârtie, carton, materiale plastice, lemn) și deșeuri municipale; o Holcim România Câmpulung deține autoriza ție de pretratare și coincinerare de șeuri petroliere: gudroane acide, reziduuri de la rafinare, Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 89 nămol – fund de rezervor, n ămol de la tratarea apelor, uleiuri uzate (inclusiv emulsii) etc. și autoriza ție de valorificare cauciuc/anvelope uzate; de asemenea, de ține acord de mediu pentru realizare a investi țiilor și probelor industriale pentru 100 de tipuri de de șeuri, incluzând: plastic, hârtie, cauciuc, lemn, textile, ambalaje etc. – din industrie sau de la sortarea de șeurilor menajere; o Holcim România Ale șd deține autoriza ție de valorificare a de șeurilor de cauciuc și acorduri de mediu pentru realizarea investi țiilor și probelor industriale de coprocesare a aprox. 100 de tipuri de de șeuri : cauciuc (inclusiv anvelope uzate), plastic, hârtie, textile, piel ărie, lemn (inclusiv rumegu ș), ambalaje etc – rezultând din industrie sau de la sortarea deșeurilor menajere și întreaga gam ă de reziduuri petroliere; o Lafarge Ciment România Hoghiz deține autoriza ție integrat ă de mediu, care con ține o list ă de 220 tipuri de de șeuri și autoriza ție de valorificare de la Ministerul Economiei și Comer țului pentru de șeuri de cauciuc; o Lafarge Ciment Romania Medgidia deține autoriza ție revizuit ă pentru coprocesare 54 tipuri de de șeuri și 31 tipuri de de șeuri pentru teste industriale. 3.2.5 Nămoluri provenite de la epurarea apelo r uzate industriale În tabelele de mai jos se prezint ă situa ția privind generarea și gestionarea nămolurilor provenite de la epurarea apelor uzate industriale, în anul 2006. Tabelul 3.20 – Nămoluri generate de sta țiile de epurare industriale (tone) Tip de n ămol Nămol primar Nămol secundar Nămol chimic Nămol mixt Total Nămol umed (tone/an) 495438,75 79971,11 121575,09 548147,15 1245132,1 Nămol uscat (tone/an) 72465,29 3005,76 69131,47 65372,76 209975,26 Sursa: ANPM Tabelul 3.21 – Gestionarea n ămolurilor de la sta țiile de epurare industriale (tone) Tip de n ămol Nămol primar Nămol secundar Nămol chimic Nămol mixt Total Depozitare la depozitul de de șeuri 18524,4 2 503,1 25425,03 31949,0 76401,55 Incinerare 29,2 0 39453,18 12422,8 51905,18 Depozitare în stocul propriu 41762,76 2320,64 7839,56 43476,81 95399,77 Alte forme de eliminare 10337,10 6,50 14,75 44812,32 55170,67 Folosite în agricultur ă 15096,80 132,60 0,00 31949,0 47178,4* *Acest n ămol provine, în principal, de la fermele de cre șterea intensiv ă a animalelor Sursa: ANPM MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 90 3.3 Deșeuri generate din activit ăți medicale Gestionarea de șeurilor rezultate din activit ățile medicale este reglementat ă prin acte normati ve specifice ale Ministerului Sănătății25. Unit ățile sanitare elaboreaz ă și aplic ă cu prioritate programe, strategii de management și proceduri medicale care s ă previn ă generarea de de șeuri periculoase sau s ă reduc ă pe cât posibil cantit ățile produse. Insti tutul de S ănătate Public ă Bucure ști gestioneaz ă baza de date na țional ă privind gestionarea de șeurilor rezultate din activitatea medical ă. Din cantitatea total ă de de șeuri produse în unit ățile sanitare, 75 – 90% sunt de șeuri nepericuloase, asimilabile cu ce le menajere și numai 10 – 25% sunt de șeuri periculoase. Atât cantit ățile, cât și tipurile de de șeuri rezultate din activit ățile medicale variaz ă în func ție de mai mul ți factori: m ărimea unit ății sanitare, specificul activit ăților și al serviciilor prestate , num ărul de pacien ți asista ți sau interna ți la un moment dat și pe perioada întregului an. Evolu ția cantit ăților de de șeuri periculoase rezultate din activit ățile medicale în perioada 2004 – 2007 este prezentat ă în Figura 3.10. Figura 3.10 – Evolu ția cantit ăților de de șeuri medicale periculoase Deșeurile nepericuloase rezultate din activit ăți medicale sunt de șeuri asimilabile celor menajere, rezultate din activit ățile serviciilor medicale, tehnico -medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare și oficiilor de distribuire a hranei. Aceste de șeuri se colecteaz ă și se îndep ărteaz ă la fel ca și deșeurile menajere, pe baz ă de contracte cu operatorii de salubri tate. Deșeurile medicale periculoase fac obiectul unor m ăsuri speciale de colectare și gestionare ulterioar ă, iar cantitatea acestora este înregistrat ă separat. Comparativ cu anul 2006, în anul 2007 se constat ă o scădere cu aprox. 5% a cantit ății de de șeuri periculoase generate de unit ățile sanitare cu paturi. 25 Informa țiile prezentate în ace st capitol au ca sursă Raportul final pentru anul 2007 – Sinteza națională „Monitorizarea sistemului de gestionare a de șeurilor rezultate din activitatea medicală” elaborate de Institutul de Sănătate Publică Bucure ști 02.0004.0006.0008.00010.00012.00014.00016.00018.000 2004 2005 2006 200717.553 15.22614.83714.080 Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 91 3.3.1 Transportul și stocarea temporar ă a de șeurilor medicale periculoase În majoritatea cazurilor (circa 70%), transportul se realizeaz ă manual pe sc ările de serviciu sau cu liftul, dar exist ă încă deficie nțe majore care rezid ă în faptul c ă transportul de șeurilor se realizeaz ă pe acela și circuit cu al pacien ților și vizitatorilor. Din totalul unit ăților sanitare, circa 70% de țin un spa țiu de stocare temporar ă amenajat special, întrunind condi țiile stipulate de legisla ția în vigoare, iar 15% din unități de țin spa ții de stocare necorespunz ătoare din punct de vedere igienico – sanitar. 1% din unit ățile sanitare investigate nu au nevoie de spa ții de stocare temporar ă, deoarece de șeurile generate sunt transportate direct la locul de eliminare final ă (spitalele respective mai au înc ă un crematoriu în func țiune sau de țin un echipament propriu de neutralizare a de șeurilor periculoase). 3.3.2 Eliminarea de șeurilor medicale periculoase Analizând și corelând datele ce privesc m odalitatea de tratare și eliminare final ă a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medical ă au rezultat urm ătoarele procente: 11% din unitățile sanitare utilizeaz ă ca metod ă de eliminare final ă arderea în crematoriul propriu; aproximativ 15% din unitățile sanitare folosesc arderea în crematoriul altei unități, fiind o metod ă de eliminare final ă încă acceptat ă; 68% din unit ățile sanitare au contract cu firme specializate în vederea tratării/elimin ării finale a de șeurilor periculoase generate. Din acest procent, 23% unit ăți sanitare au contract cu firme ce deruleaz ă servicii de neutralizare a de șeurilor, iar 45% unit ăți cu firme ce deruleaz ă servicii de incinerare; un procent destul de sc ăzut 2% dintre unit ățile sanitare evaluate de țin instala ție pr oprie de neutralizare; 4% din unit ățile sanitare investigate utilizeaz ă două alternative de tratare/eliminare final ă (ex: neutralizare în instala ție proprie și contract cu firma ce presteaz ă servicii de incinerare a de șeurilor periculoase). Față de anul 20 06 se constat ă o scădere a num ărului de unit ăți medicale care ard deșeurile în crematoriul propriu (11% în 2007 fa ță de 32% în 2006) și o cre ștere a num ărului de unit ăți medicale care au încheiat contracte cu operatori specializa ți pentru tratarea/eliminar ea de șeurilor medicale periculoase (68% în 2007 fa ță de 52% în 2006). 3.4 Gestionarea și controlul PCB/PCT și a compu șilor similari În vederea evit ării efectelor negative asupra s ănătății popula ției și asupra mediului înconjur ător, bifenilii policlorura ți și compu șii similari sunt supu și unui regim specific de gestionare și control, stabilit prin legisla ția în vigoare. În anul 2005 au fost inventariate echipamentele cu con ținut de PCB/PCT (transformatoare și condensatoare), aflate în func țiune sau scoase din u z la operatorii economici, inventar pe baza c ăruia a fost elaborat planul na țional de eliminare pentru MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 92 aceste tipuri de echipamente. Inventarul echipamentelor cu PCB/PCT aflate în func țiune sau scoase din uz la operatorii economici se actualizeaz ă periodic , pe măsura elimin ării unor echipamente scoase din func țiune și a identific ării de noi echipamente. La sfâr șitul anului 2007, operatorii economici de țineau: 86.466 buc ăți condensatoare scoase din func țiune și 46.122 buc ăți condensatoare în func țiune; 399 b ucăți transformatoare scoase din func țiune și 419 buc ăți transformatoare în func țiune. Față de cantit ățile planificate pentru eliminare în 2007 (16.552 condensatoare și 78 transformatoare), au fost eliminate efectiv 17.294 buc ăți condensatoare și 34 buc ăți transformatoare. La sfâr șitul anului 2007, în România existau trei instala ții autorizate pentru eliminarea echipamentelor cu con ținut de PCB/PCT, dup ă cum urmeaz ă: PRO AIR CLEAN Timi șoara – incinerare, IF TEHNOLOGII Cluj – incinerare și SETCAR Br ăila – tratare fizico -chimic ă și biologic ă. Sursa: Secretariatele Conven țiilor, Octombrie 2006 Figura 3.11 – Țările semnatare ale conven țiilor interna ționale Având în vedere capacit ățile reduse existente în Români a, cea mai mare parte a echipamentelor cu con ținut de PCB/PCT este transportat ă spre a fi eliminat ă în instala ții autorizate din alte state membre, conform prevederilor Regulamentului 1013/2006 privind transferurile de de șeuri. 3.5 Poluarea solurilor și zonele contaminate Inventarele anterioare privind poluarea solurilor în Romania (realizate înainte de anul 1989) au ar ătat ca aproximativ 900.000 ha au fost afectate în mod diferit de diverse tipuri de poluan ți. În general, dup ă anul 1989 s -a constatat o reducer e a unor tipuri de poluare, datorita fie sc ăderii cantit ăților de fertilizan ți și pesticide aplicate, sc ăderii Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 93 emisiei noxelor, fie închiderii unor unit ăți industriale și agricole . În ceea ce prive ște poluarea istoric ă a solului, s -au ad ăugat noi cantit ăți de elemente și substan țe poten țial poluatoare, puse în evidenta prin monitorizarea efectuata de c ătre Institutul de Cercet ări Pedologice și Agrochimice (ICPA), în cadrul Sistemului Na țional de Monitorizare de nivel I (16 x 16 km) și la nivel II (zone de i mpact). Cele mai importante tipuri de poluare a solur ilor identificate de ICPA sunt prezentate în continuare. 3.5.1 Poluarea solurilor (degradarea) ca urmare a activit ăților miniere Pentru extrac ția cărbunelui (lignit), activit ățile miniere distrug mari suprafe țe care afecte ază fertilitatea solurilor și duc la pierderea terenurilor agricole și a pădurilor . Totodat ă, suprafe țe importante sunt afectate de balastiere, care afecteaz ă calitatea solului prin depunerile de materiale extrase și duc la scăderea nivelului apei freatice. Datele preliminare furnizate de ICPA arata ca aproximativ 23.017 ha sunt puternic afectate de acest tip de poluare. 3.5.2 Poluarea cauzat ă de iazurile de decantare, haldele de steril, depozitele de deșeuri neconforme Creșterea volumului de deșeuri menajere și industriale ridica numeroase probleme pentru sănătatea oamenilor și a animalelor, precum și din cauza faptului ca ocupa suprafe țe importante. În afara depozitelor în func țiune pentru deșeuri industriale, exista un num ăr de depozite care nu ma i sunt utilizate fie pentru ca au capacitatea epuizata, fie pentru ca agentul economic în proprietatea căruia se afla si -a încetat activitatea . În marea majoritate a cazurilor, închiderea acestor depozite nu s -a realizat în conformitate cu normele europene în vigoare, astfel ca suprafe țele respective au devenit „situri contaminate ”. Aceste site -uri ridica probleme din cauza situa ției juridice incerte în care se găsesc , determinata, în principal, de următoarele aspecte: – unele depozite de deșeuri industria le au apar ținut și au fost utilizate de agen ți economici la care statul este acționar majoritar și care în prezent si -au încetat activitatea; – o serie de depozite de deșeuri industriale, cu capacitatea epuizat ă, au fost utilizate de unitățile economice care ulterior s -au privatizat, dar noul proprietar nu a preluat și obliga țiile legate de depozitul de deșeuri; – depozitul a fost abandonat si/sau a avut loc falimentul proprietarului. Cazurile men ționate anterior sunt reprezentate, de cele mai multe ori, d e depozite de dimensiuni destul de mari și care conțin diferite tipuri de deșeuri (inclusiv periculoase). Iazurile de decantare aflate în func țiune pot afecta terenurile din împrejurimi în cazul în care barajele de decantare cedeaz ă, prin contaminarea cu metale grele, cianuri și alte elemente excesive. Iazurile aflate în conservare pot avea acela și efect. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 94 Din datele inventarierii preliminare rezulta ca acest tip de poluare afecteaz ă 6.077 ha în 30 jude țe din care 5.412 ha sunt afectate în mod excesiv. Cel e mai mari suprafe țe se înregistreaz ă în jude țele Alba -373 ha, Bac ău–340 ha, Caras -Severin – 629 ha, Cluj – 344 ha, Dolj -670 ha, Harghita 227 ha, Hunedoara 735 ha, Maramure ș – 617 ha etc. Având în vedere principalele probleme cauzate de acest tip de poluare , o aten ție speciala trebuie acordata acestor situri în următorii ani. De asemenea, închiderea depozitelor de deșeuri neconforme în paralel cu deschiderea altor depozite noi, ecologice, trebuie sa constituie una dintre priorit ățile de top ce trebuie corela te cu prevederile Directivei 99/31 privind depozitele de deșeuri. 3.5.3 Poluarea produs ă de reziduuri și deșeuri anorganice Se estimeaz ă ca poluarea cauzata de deșeuri și reziduuri anorganice (minerale, materii anorganice, metale, săruri, acizi, baze) rezultate din industrie (inclusiv industria minier ă) afecteaz ă circa 560 ha, majoritatea zonelor fiind situate în acele jude țe în care activit ățile miniere și industria feroasa și neferoasa sunt foarte dezvoltate ( Gala ți – 177 ha, Maramure ș 103 ha, Suceava – 106 ha etc.) . În prezent, suprafa ța total ă afectat ă este estimat ă la peste 4.000 ha. 3.5.4 Poluarea cauzata de substan țe purtate de aer Poluarea cauzata de hidrocarburi, etilena, amoniac, dioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compu și cu plumb etc., purtate de aer, se produce în jurul unor surse industriale, cum sunt unitățile de metalurgie neferoase (Romplumb Firiza S.A., Phoenix Baia Mare, Sometra Copșa Mică, Gala ți, Hunedoara etc.). Efectele acestora au continuat sa afecteze mediul chiar după închiderea activit ăților industriale, ca de exemplu Ampellum Zlatna care a poluat solul cu plumb. De asemenea, suprafe țe importante sunt afectate de emisiile din zona combinatelor de îngr ășăminte, de pesticide, de rafinare a petrolului, precum și al combinatelor de lianți și azbociment . În cazul metalurgiei neferoase (Baia Mare, Copsa Mica, Zlatna) au fost afectate în diferite grade de conținutul de metale grele și de emisia de dioxid de sulf, 198.624 ha, care produc maladii ale oamenilor și animalelor. Solurile sufe ră de acidifiere, care determina scăderea conținutului de nutrien ți. Date preliminare arata ca sunt afectate de acest tip de poluare aproximativ 319.000 ha, din care 42.600 ha sunt grav afectate. 3.5.5 Poluarea cauzat ă de apele sărate din industria petrolier ă Acest tip de poluare a distrus echilibrul ecologic al solurilor și al apei freatice pe o suprafa ță de peste 2.500 ha, din care 1.050 ha sunt grav afectate. Apele sărate afecteaz ă atât flora, cat și calitatea apei potabile în zonele învecinate. Poluarea cu petrol este cauzata de spargerea conductelor sau scurgeri și afecteaz ă 720 ha în 4 jude țe inventariate ( Bacău, Covasna, Gorj, Timi ș). Poluarea chimica mai poate fi produsa de aplicarea unor cantit ăți prea mari de fertilizan ți minerali sau de pesticide. Ac est tip de poluare s -a redus în ultimii 15 ani, Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 95 ca urmare a diminu ării cantit ăților de substan țe utilizate. Astfel, comparativ cu anul 1986 când cantitatea de fertilizan ți minerali (N, P, K) aplica ți a fost de 130 kg/ha, în anul 2004, aceasta s -a redus la circa o treime (42 kg/ha), ceea ce indic ă faptul c ă, din acest punct de vedere, nu exist ă o „presiune ” asupra solului. De asemenea, s -a redus suprafa ța pe care s -au aplicat fertilizan ți organici precum și cantitatea administrata. Din analiza datelor de mo nitorizare a solului, se remarc ă în general, o reducere a conținutului de fosfor mobil din sol, care poate avea implica ții negative în obținerea unor recolte sigure și stabile. În acela și timp, un factor pozitiv îl reprezint ă reducerea cantit ăților de pes ticide, de la 1,6 kg/ha arabil în anul 1994 la 0,75 kg/ha în anul 2003 și 1,27kg/ha arabil în 2005126 . În concluzie, datele preliminare furnizate de ICPA arata ca aproximativ 350.000 ha sunt afectate din punctul de vedere al calit ății solului de diferite t ipuri și grade de poluare, din care aproximativ 30.000 ha sunt grav afectate. În prezent, nu exista o strategie na țional ă privind toate siturile contaminate, ci doar o baza de date limitata la anumite categorii de situri, a șa cum a fost prezentat mai sus. Un inventar complet și o strategie na țional ă exista doar pentru acele situri afectate de gestionarea necorespunz ătoare a de șeurilor municipale, miniere, medicale. Celelalte categorii de situri contaminate trebuie, astfel, investigate . În prezent, este în curs de elaborare un studiu care are ca obiectiv inventarierea siturilor contaminat. Dup ă realizarea acestui inventar, se va elabora un plan de ac țiune pe baza unei evalu ări de risc detaliate, în vederea lu ării masurilor adecvate pentru închidere sau reabi litare. 3.6 Tendin țe și prognoze privind generarea deșeurilor 3.6.1 Tendin țe privind generarea deșeurilor Deșeurile de orice fel, rezultate din multiplele activit ăți umane, constituie o problem ă de o deosebit ă actualitate, datorat ă atât cre șterii continue a cantit ăților și a tipurilor acestora (care prin degradare și infestare în mediul natural prezint ă un pericol pentru mediul înconjur ător și sănătatea popula ției), cât și însemnatelor cantit ăți de materii prime, materiale refolosibile și energie care pot fi recuper ate și introduse în circuitul economic. Aplicarea unui sistem durabil de gestionare a de șeurilor implic ă schimb ări majore ale practicilor actuale. Implementarea acestor schimb ări va necesita participarea tuturor segmentelor societ ății: persoane individuale în calitate de consumatori, întreprinderi, institu ții social -economice, precum și autorit ăți publice. Generarea de șeurilor este indicatorul care ilustreaz ă cel mai bine m ăsura interac țiunii dintre activit ățile umane și mediu. Generarea de șeurilor urmeaz ă, de obicei, tendin țele de consum și de produc ție. De exemplu, generarea de șeurilor menajere (cantitate/locuitor) cre ște o dat ă cu cre șterea nivelului de trai. Cre șterea produc ției economice, dar și gestionarea ineficient ă a resurselor, conduc la generarea de cantit ăți mari de de șeuri. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 96 În mediul urban, gestionarea de șeurilor municipale este realizata în mod organizat, prin intermediul serviciilor proprii specializate ale prim ăriilor sau ale firmelor de salubritate. Propor ția popula ției urbane deservite de se rvicii de salubritate a crescut de la 73% în 1998, la cca. 90% în 2002 -2003. În mediul rural, serviciile organizate de salubritate sunt aproape inexistente, transportul la locurile de depozitare fiind f ăcut în mod individual de c ătre generatori. Numai o mi ca parte din popula ția din mediul rural este deservita de servicii organizate de salubritate, respectiv comunele din vecin ătatea centrelor urbane . În anul 2003, cca. 5% din popula ția rural ă a fost deservita de servicii de salubritate, în timp ce în anul 20 04 acest procent a crescut pana la 6,5%. Deșeurile municipale s unt gestionate în mod diferit, î n funcție de caracteristicile lor și de cantit ățile în care sunt generate. Din totalul eseurilor municipale, aproximativ 40% reprezint ă materiale reciclabile, di n care cca. 20% pot fi recuperate, nefiind contaminate . În urma colect ării selective prin proiecte pilot, doar 2% din materiale reciclabile total generate sunt valorificate. Restul se elimina prin depozitare, pierzându -se, astfel, mari cantit ăți de materii prime secundare și resurse energetice. În ultimii ani, agen ții economici priva ți au demarat ac țiuni sus ținute de colectare a cartonului și PET-urilor . În unele localit ăți s-au amplasat centre de colectare la care popula ția poate depune (cu sau f ără remune rare) maculatur ă, carton, sticle, plastic . În Rom ânia, institu țiile din industria sticlei, h ârtiei și cartonului și maselor plastice sunt autorizate și au început s ă preia aceste de șeuri de la centrele de colectare în vederea recicl ării și/sau valorific ării. În unele ora șe s-au înfiin țat sta ții pilot de compostare a de șeurilor biodegradabile. 3.6.2 Prognoze privind generarea de șeurilor 3.6.2.1 Prognoza gener ării deșeurilor municipale și asimilabile Prognoza se realizeaz ă pe baza evolu ției popula ției pe tip de mediu locu it (urban sau rural), luând în considerare factorii specifici de influen ță și anume: evolu ția popula ției; evolu ția economiei; racordare la sistemele centrale de canalizare/epurare; prognoza activit ăților de construc ții; schimb ări în comportamentul consumat orilor, educa ția privind mediul înconjur ător, nivelul de trai. Cu toate c ă pe termen scurt și mediu principala op țiune de gestionare a de șeurilor va fi în continuare depozitarea, obiectivul este de a promova op țiuni superioare de gestionare și de a asigura alinierea la practicile europene, de evitare pe cât posibil a soluțiilor de eliminare final ă (depozitare, incinerare). Deșeurile municipale reprezint ă o problem ă rezolvabil ă tehnic numai dup ă ce societatea î și va asuma rolul important în separarea, reutil izarea, reciclarea și compostarea acestora, iar industria va acorda aten ția corespunz ătoare proiect ării, astfel încât produsele s ă poat ă fi reutilizate sau reciclate. Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 97 Tabelul 3.22 – Evolu ția popula ției pe m edii în perioada 2003 -2008 Mediul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Urban 11.622.258 11.643.422 11.901.033 11.926.178 11.914.343 11.872.270 Rural 10.150.516 10.067.830 9.757.495 9.684.035 9.650.776 9.656.357 TOTAL 21.772.774 21.711.252 21.658.528 21.610.213 21.565.119 21.528.627 Sursa: INS Tabelul 3.23 – Evolu ția popula ției pe regiuni în perioada 2003 -2008 Regiunea 2003 2004 2005 2006 2007 2008 NORD -EST 3.746.330 3.742.868 3.735.512 3.734.946 3.727.910 3.722.553 SUD -EST 2.863.406 2.855.044 2.849.959 2.843.624 2.834.335 2.825.756 SUD -MUNTENIA 3.368.615 3.350. 248 3.338.195 3.321.392 3.304.840 3.292.036 SUD -VEST OLTENIA 2.336.018 2.325.020 2.313.903 2.301.833 2.285.733 2.270.776 VEST 1.951.518 1.943.025 1.935.094 1.929.158 1.926.707 1.926.700 NORD -VEST 2.750.406 2.743.281 2.742.676 2.729.181 2.729.256 2.724.1 76 CENTRU 2.548.331 2.543.512 2.533.421 2.534.378 2.524.176 2.524.628 BUCURESTI – ILFOV 2.208.150 2.208.254 2.209.768 2.215.701 2.232.162 2.242.002 Sursa: INS Cantitatea de de șeuri municipale generate va cre ște din cauza cre șterii consumului de bunuri la popula ție, cre șterea fiind estimat ă la 0,8% pe an/locuitor26. Evolu ția anuala a indicatorului de generare a de șeurilor municipale este determinat ă, în principal, de schimb ările economice (evolu ția PIB), schimb ările privind consumul de bunuri de larg consum, schimb ări în tehnologiile de produc ție etc. Astfel, stabilirea tendin ței acestui indicator este un proces complex, care s -a realizat pe baza datelor statistice disponibile și ținând seama de prevederile planului na țional de gestionare a de șeurilor. Tabelul 3.24 – Evolu ția indicilor de generare a de șeurilor (kg/loc/an) În planurile jude țene de gestionarea de șeurilor elaborate în anul 2006 s -a considerat o cre ștere anual ă de 0,8 % a indicatorului de generare a de șeurilor municipale, creștere utilizat ă și în calculul prognozei din Planul Na țional de Gestionare a Deșeurilor elaborat în anul 2004. De asemenea, a fost considerat c ă pentru fiecare tip de de șeu din categoria de șeurilor municipale și asimilabile din comer ț, industrie și institu ții indicatorul de generare va avea aceea și cre ștere anual ă de 0,8 % ( Tabelul 3.24). Acurate țea prognozei prez entate va fi serios îmbun ătățită în momentul utiliz ării unor date rezultate din m ăsurători jude țene directe, aceasta fiind una din m ăsurile determinate ca fiind de maxim ă urgen ță (îndeplinirea țintelor este foarte sensibil ă la 26 Sursa: Planul Na țional de Gestiune a Deșeurilor An2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Indice de generare deșeuri urban 0,91 0,92 0,93 0,94 0,94 0,95 0,96 0,97 0,97 Indice de generare deșeuri rural 0,41 0,41 0,41 0,42 0,42 0,42 0,43 0,43 0,43 MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 98 acest parametru de intrare, i ar dimensionare instala țiilor de tratare și eliminare a deșeurilor este influen țată hotărâtor de aceast ă valoare) . În special în cazul deleg ării de gestiune a serviciului de colectare a de șeurilor în cazul extinderii serviciului în zone în care acesta nu a existat, aceast ă diferen ță poate conduce la diferen țe în raportarea datelor și în dimensionarea investi țiilor. Pentru prognoza cantit ății de n ămoluri generate de st ațiile de epurare or ășenești se ia în considerare popula ția racordat ă la sistemele de alime ntare cu ap ă și canalizare și se prognozeaz ă o cre ștere medie de 25% pe an a popula ției racordate, în acest fel crescând propor țional și cantitatea de n ămol generat ă. Pentru cantitatea de de șeuri din construc ții și demol ări se prognozeaz ă, de asemenea, o creștere medie de 0,8% pe an în ceea ce prive ște generarea. 3.6.2.2 Prognoza gener ării de șeurilor de ambalaje Ca și în cazul de șeurilor municipale și asimilabile, principalii parametrii care pot influen ța generarea de șeurilor de ambalaje sunt schimb ările economice , schimb ările privind cererea și natura bunurilor de larg consum și schimb ările în tehnologiile de fabricare a ambalajelor. Astfel, ca și în cazul indicatorului de generare a de șeurilor municipale și varia ția anual ă a cantit ății de de șeuri de ambalaje este greu de stabilit. Este recomandat ca stabilirea varia ției să se realizeze atât pe baza parametrilor men ționa ți anterior, cât și ținând seama de evolu ția acestui indicator în perioada de pân ă la momentul elabor ării prognozei. În lipsa unor date relevante p entru perioada prognozei de generare a de șeurilor de ambalaje, se iau în calcul indicatorii27 prezenta ți în Tabelul 3.25: Tabelul 3.25 – Indicatorul de cre ștere a can tității de ambalaje generate Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Indicatorul de cre ștere (%) 10 10 10 10 7 7 7 5 5 5 5 O problem ă deosebit ă în cazul prognozei de generare a de șeurilor de ambalaje este reprezentat ă de faptul c ă la nivelul jude țelor nu exist ă date disponibile privind consumul de produse ambalate și implicit nici date privind cantit ățile de de șeuri de ambalaje generate care provin de la popula ție. 3.6.2.3 Prognoza gener ării deșeurilor biodegradabile Țintele prev ăzute în Dire ctiva 1999/31/EC și HG 349/2005 se refer ă la deșeuri biodegradabile municipale. Directiva 1999/31/EC și HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor definesc: 27 Indicatorii de cre ștere au fost stabili ți împreună cu reprezentan ții MMGA, ANPM și ARAM pe baza cre șterii indicatorilor de comer ț cu amănuntul și a raportărilor privind ambalajele și deșeurilor de ambalaje. Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 99 deșeurile municipale ca „ deșeuri menajere și alte de șeuri, care, prin natur ă sau compozi ție, sunt s imilare cu de șeurile menajere”; deșeurile biodegradabile ca „ deșeuri care sufer ă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi de șeurile alimentare ori de gr ădina, hârtia și cartonul”. Legisla ția european ă și național ă nu define ște de șeurile biodegradabile m unicipale. Totu și, combinând cele dou ă defini ții de mai sus, poate rezulta urm ătoarea defini ție: deșeuri biodegradabile municipale înseamn ă deșeuri biodegradabile din gospod ării, precum și alte de șeuri biodegradabile, care, prin natura sau compozi ție, sunt similare cu cele din gospod ării. Tabelul 3.26 – Ponderea de șeurilor biodegradabile din de șeurile municipale Deșeuri municipale (de șeuri menajere și asimilabile din comer ț, industrie, institu ții, din care: Ponderea de șeurilor biodegradabile în deșeurile municipale (%) Deșeuri menajere Urban 69 deșeuri alimentare și de gr ădină 61 hârtie+carton, lemn, textile 8 Rural 60 deșeuri alimentare și de gr ădină 55 hârtie+carton, lemn, textile 5 Deșeuri asi milabile din comer ț, industrie, institu ții 60 Deșeuri din gr ădini și parcuri 90 Deșeuri din pie țe 80 Deșeuri stradale 44 Deșeuri generate și necolectate Urban 69 deșeuri alimentare și de gr ădină 61 hârtie+carton, lemn, textile 8 Rural 60 deșeuri alimentare și de gr ădină 55 hârtie+carton, lemn, textile 5 Deșeurile biodegradabile municipale reprezint ă fracția biodegradabil ă din de șeurile menajere și asimilabile colectate în amestec, precum și frac ția biodegradabil ă din deșeurile municipale col ectate separat, inclusiv de șeuri din parcuri și grădini, pie țe, deșeuri stradale și deșeuri voluminoase. Conform Raportului Agen ției Europene de Mediu „Managementul de șeurilor biodegradabile municipale”, 2002, frac ția biodegradabil ă din de șeurile municipal e este reprezentat ă de: de șeuri alimentare și de gr ădină, de șeuri de hârtie și carton, textile, lemn, precum și alte de șeuri biodegradabile con ținute în de șeurile colectate . În Tabelul 3.26 se prezint ă un exemplu de po nderare a con ținutului de șeurilor biodegradabile din de șeuri municipale, utilizat la elaborarea PJGD Constan ța. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 100 3.6.2.4 Prognoza gener ării de șeurilor de produc ție Deși este dificil de realizat o prognoz ă a gener ării de șeurilor de produc ție, deoarece aceasta este direct influen țată de prognoza de dezvoltare industrial ă, este de așteptat ca indicele de generare a de șeurilor industriale s ă scad ă, pe m ăsură ce vor fi implementate tehnologii curate și se vor aplica principiile prevenirii, reducerii și controlului integ rat al polu ării. Va fi necesar ă schimbarea abord ării modului de gestionare a de șeurilor periculoase, astfel: schimbarea materiei prime care genereaz ă deșeul periculos și/sau schimbarea și modificarea tehnologiei – aplicare BAT28; renun țarea la realizarea pr odusului care genereaz ă deșeurile; găsirea unor modalit ăți de valorificare, și înlocuirea depozit ării permanente cu stocarea temporar ă în vederea valorific ării; promovarea dezvolt ării instala țiilor specifice de tratare, inclusiv tratarea fizico -chimic ă, și acolo unde de șeul devine nepericulos, depozitare pe depozite pentru de șeuri nepericuloase; depozitarea de șeurilor periculoase care nu pot fi valorificate sau incinerate se va realiza în depozite conforme cu cerin țele UE; Investi țiile necesare pentru trata rea/eliminarea de șeurilor periculoase vor fi realizate de către agen ții economici care genereaz ă deșeurile sau, în regim privat, de operatori economici specializa ți care vor realiza aceste opera ții pentru ter ți contra cost. 3.6.3 Îmbun ătățirea calit ății manageme ntului de șeurilor Prin implementarea prevederilor legale în activitatea curent ă a agen ților economici și a administra țiilor publice locale, se preconizeaz ă că impactul gestion ării de șeurilor asupra mediului și sănătății umane se va reduce semnificativ. Conform legisla ției în vigoare, obiectivul general al Strategiei Na ționale de Gestionare a De șeurilor și a Planului Na țional de Gestionare a De șeurilor, este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a de șeurilor, eficient din punct de vedere economic și care s ă asigure protec ția sănătății popula ției și a mediului. Pentru îndeplinirea obiectivelor de mai sus este necesar ă implicarea practic a întregii societ ăți, reprezentat ă prin autorit ăți publice, generatori de de șeuri, asocia ții profesionale, societate a civil ă. Obiectivele specifice pentru gestionarea de șeurilor sunt: asigurarea celor mai bune op țiuni pentru colectarea și transportul de șeurilor municipale, în vederea unei cât mai eficiente valorific ări și elimin ări a acestora pentru asigurarea unui ma nagement ecologic ra țional; reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea recuper ării sau elimin ării și eliminarea corespunz ătoare a de șeurilor din construc ții și demol ări; 28 Best Available Technologies Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 101 prevenirea elimin ării necontrolate pe soluri și în apele de suprafa ță a nămolurilor orășenești provenite de la sta țiile de epurare a apelor uzate; adoptarea și implementarea de m ăsuri în vederea prevenirii gener ării deșeurilor de ambalaje, asigur ării valorific ării și recicl ării și minimizarea riscului determinat de substan țele periculoas e din ambalaje, punerea în practic ă a obiectivelor Planului Na țional de Gestionare a Deșeurilor. În vederea conform ării cu cerin țele legislative în domeniul gestion ării de șeurilor, proiecte integrate de management al de șeurilor se vor derula în conformita te cu Planul Na țional de Gestionare a De șeurilor și cu Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor. Programele de investi ții vor include activit ăți legate de ierarhia în ceea ce prive ște managementul de șeurilor (prevenire, colectare și colectare selecti vă, valorificare și reciclare, tratare și eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri neconforme. Proiectele respective vor acoperi aglomer ările urbane și rurale, la nivel jude țean/regional. De asemenea, se urm ărește extinderea/finalizarea sistemelor de management al de șeurilor, astfel încât acestea s ă acopere tot teritoriul țării și întreaga popula ție. Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al de șeurilor care s ă contribuie la reducerea cantit ății de de șeuri depozitate , prin stabilirea unui sistem adecvat care s ă trateze fiecare tip de de șeuri în parte, în vederea protej ării mediului. În paralel, se vor derula proiecte de con știentizare a popula ției, având în vedere faptul că, pentru realizarea sistemelor eficiente de g estionare integrat ă a de șeurilor nu este suficient ă doar dezvoltarea infrastructurii, ci și implicarea popula ției. A contribui la conservarea și refolosirea resurselor existente este mai mult decât dovada unei bune politici civice, este exact ceea ce trebu ie să facă fiecare cet ățean în vederea protej ării mediului în care tr ăim. Reducerea volumului de de șeuri depozitate și protejarea resurselor naturale presupun implementarea sistemului de colectare selectiv ă a deșeurilor, valorificarea și reciclarea de șeurilor refolosibile. Fiecare cet ățean trebuie s ă conștientizeze faptul c ă, dac ă nu ac ționeaz ă în direc ția colect ării selective a unor de șeuri care se genereaz ă zilnic (ambalaje de hârtie și carton, recipiente din plastic, sticl ă sau metal, de șeuri electrice și electronice și baterii) și le arunc ă amestecat în pubele sau containere de gunoi, acest lucru se va reflecta, foarte curând, nu doar în gradul ridicat de poluare care afecteaz ă sănătatea uman ă și a mediului, ci și în pre țul pe care trebuie s ă-l plăteasc ă pentru produsele noi din acela și material, pentru serviciul de salubritate etc. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 102 3.7 Concluzii privind managementul de șeurilor în România Cadrul principalelor aspecte de mediu din Romania pot fi sintetizate astfel: 363 milioane tone de de șeuri au fost gene rate în 2004 – aproximativ 326 milioane tone provin din industria extractiv ă, aproximativ 29 milioane tone reprezint ă alte de șeuri de produc ție și circa 8 milioane tone reprezint ă deșeuri municipale; Materialele reciclabile reprezint ă aproximativ 40% din d eșeurile urbane, din care 20% pot fi recuperate; în prezent doar 2% din materialele reciclabile sunt recuperate Aproximativ 16 milioane tone de de șeuri au fost generate în 2004 de industria energetic ă; 252 de depozite de de șeuri municipale au func ționat î n 2005 , din care 234 nu se conformeaz ă standardelor de mediu; exist ă aproximativ 2.686 locuri de depozitare în zonele rurale ( dumping sites ); Din cele 18 depozite de de șeuri considerate conforme, 11 au fost construite înainte de introducerea în legisla ția național ă a normelor europene privind depozitele de deșeuri, fiind însă conforme cu acestea din punctul de vedere al construc ției (Constan ța-Ovidiu, Chiajna, Brăila, Piatra Neam ț, Sighi șoara , Sibiu -Cristian, Ploie ști-Bolde ști, Vidra, Glina, Băicoi și Campin a-Bănești); acestea nu necesit ă investi ții majore pentru conformare, ci numai pentru îmbun ătățirea activit ăților de operare și monitorizare, respectiv 3,5 mil. Euro. Celelalte 7 depozite au fost construite în conformitate cu cerin țele europene și date în funcțiune în anii 2003, 2004 și 2005 ( Brașov, Buzau -Gălbina și, Arad, Slobozia, Costine ști, Oradea, Craiova). Costurile de investi ții necesare pentru asigurarea conform ării depozitelor municipale existente au fost estimate la 1.775 milioane Euro. În raport c u statele UE care au ales depozitarea ca principal ă metod ă pentru tratarea deșeurilor , în conformitate cu datele EUROSTAT, Romania înregistreaz ă cel mai sc ăzut procentaj de depozitarea de șeurilor municipale în depozite conforme, situa ție cauzat ă de num ărul ridicat de depozite neconforme. Pe parcursul negocierilor pentru capitolul de mediu, Romania s -a angajat s ă sisteze depozitarea în 137 de depozite din zona urban ă reprezentând cca. 427 ha p ână la 16 iulie 2009 și în cele 101 depozite de deșeuri municipale rămase , reprezentând cca. 301 ha, între 16 iulie 2009 și 16 iulie 2017. Pe l ângă depozitele de de șeuri municipale din zona urban ă, în Rom ânia s-au identificat 2.686 spa ții de depozitare în zona rural ă cu o suprafa ță de cel mult 1 ha . Închiderea și ecolog izarea depozitelor rurale se v a realiza p ână la 16.07.2009, odat ă cu extinderea serviciilor de colectare a de șeurilor și la nivel Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 103 rural, realizarea sistemului de transport, transfer și deschiderea depozitelor zonale. Potrivit datelor statistice privind gen erarea și gospod ărirea de șeurilor în 2004, au fost depozitate 6,63 milioane tone de de șeuri, din care 2,02 milioane tone în depozite conforme. Din cantitatea total ă de de șeuri municipale depozitate, circa 49% reprezint ă deșeuri biodegradabile. În prezent, în Rom ânia nu exista instala ții pentru tratarea termic ă a de șeurilor municipale solide. Studii recente arat ă următoarele: compozi ția și caracteristicile de șeurilor menajere în Romania (de exemplu, umiditatea de circa 50 %, con ținutul substan țelor biodegrad abile de aproximativ 50% și puterea caloric ă de mai puțin de 8.400 kJ/kg), precum și costurile ridicate pe care le implica aceast ă metod ă de eliminare duc la imposibilitatea, pentru moment, a inciner ării acestui tip de de șeuri. În concordan ța cu raportul d e țară pentru Romania asupra Evalu ării Strategice a Medului și Prevenirii Riscurilor, elaborat de Ecolas pentru Comisia European ă, necesit ățile de investi ții din sectorul de de șeuri solide municipale pentru perioada 2007 -2013, în Rom ânia, situeaz ă țara noa stră pe locul trei în raport cu noile State Membre. În 2007 au fost realizate o serie de ac țiuni care au condus la îmbun ătățirea activit ăților de gestionare a de șeurilor municipale și de produc ție, cum ar fi: demararea elabor ării Planurilor Jude țene de Ges tionare a De șeurilor; sistarea la 31.12.2007 a activit ății de depozitare de de șeuri municipale pe 17 depozite municipale neconforme, astfel în perioada 2003 – 2007 s-a sistat activitatea de depozitare pe 69 de depozite municipale neconforme, pentru care su nt în curs de realizare studiile de fezabilitate și proiectele de închidere; realizarea a dou ă noi depozite municipale conforme, în anul 2007; demararea lucr ărilor pentru construirea unor noi depozite municipale conforme; elaborarea, aprobarea și începerea implement ării unor proiecte de complexitate diferit ă (sisteme de management integrat al de șeurilor, proiecte de colectare selectiv ă, sta ții de transfer etc.), finan țate din fonduri europene; sistarea activit ății a 52 crematorii pentru tratarea de șeurilor medicale periculoase; organizarea a numeroase campanii de educare și con știentizare a publicului. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR 104 În prezent, sunt în curs de derulare proiecte finan țate din fonduri ISPA sau alte forme de finan țare, precum și prin parteneriate public -privat, care prev ăd închiderea depozitelor existente și construirea de noi depozite conforme, dup ă cum urmeaz ă: proiectul ISPA „Managementul integrat al de șeurilor solide din jude țul Arge ș”, care prevede închiderea depozitelor neconforme existente la nivelul întregului jude ț și construirea unui depozit nou conform, cu termen de realizare a primei celule în anul 2010; proiectul ISPA „Managementul integrat a de șeurilor în municipiul Bac ău și 18 comune Iimitrofe”, care prevede închiderea vechiului depozit neconform și construir ea unui depozit conform, cu termen de realizare și punere în func țiune a primei celule pân ă la 01.07.2009; proiect ISPA „Reabilitarea colect ării, transportului, trat ării și depozit ării controlate a de șeurilor solide în jude țul Dâmbovi ța”, care prevede real izarea a dou ă depozite conforme și închiderea depozitelor neconforme existente la nivelul întregului jude ț; proiect ISPA „Sistem integrat de management al de șeurilor în jude țul Teleorman” , care prevede închiderea și reabilitarea depozitelor existente și construc ția unui depozit nou cu termen de realizare a primei celule pân ă la 31.12.2008; proiect ISPA „Sistem integrat de management al de șeurilor în jude țul Gala ți”, care prevede închiderea depozitului existent și construirea unui nou depozit conform, cu te rmen de realizare a primei celule în anul 2009, proiect ISPA „Sistem integrat de management al de șeurilor – municipiul Râmnicu Vâlcea” , care prevede închiderea depozitului existent (Râureni) și construirea unui nou depozit conform (la Albota) pân ă în 2010; proiect în parteneriat public -privat (Consiliul jude țean Gorj împreun ă cu Compania Flamand ă ECOREM) pentru „Realizarea unui sistem integrat de management al de șeurilor în jude țul Gorj și construirea unui depozit municipal conform pân ă la sfâr șitul anului 2008 ”; proiect realizat din fonduri proprii (Consiliul local Odorheiu Secuiesc, jude țul Harghita și S.C. Ave Harghita Salubritate S.R.L.) pentru construirea unui depozit conform în Odorheiu Secuiesc pân ă la sfâr șitul anului 2008; proiect realizat din fondu ri proprii (Consiliul jude țean Tulcea și S.C. ECOREC S.A. Pope ști-Leordeni) – „Depozit zonal pentru de șeuri nepericuloase și periculoase stabile nereactive în jude țul Tulcea” ; proiect realizat din fonduri private în jude țul Hunedoara (Valea Jiului), local itatea Petrila, depozit care va fi gestionat de Consiliul Jude țean Hunedoara, în asocia ție cu cele 6 ora șe din regiunea V ăii Jiului (Petro șani, Lupeni, Vulcan, Aninoasa, Petrila, Uricani); Managementul deșeurilor – MANAGEMENT UL DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 105 proiecte cu finan țare de la Banca Mondial ă conform Memorandumului aprobat în ședin ța Guvernului din 12 ianuarie 2006 și Acordului de împrumut al Ministerului Economiei și Finan țelor cu Banca Mondial ă privind realizarea unor Sisteme integrate de management al de șeurilor în jude țele Satu Mare și Iași pân ă în 2010. De aseme nea, sunt în derulare proiecte de asisten ță tehnic ă pentru preg ătirea proiectelor ISPA pentru sistemele de management integrat al de șeurilor, dup ă cum urmeaz ă : asisten ță tehnic ă pentru preg ătirea proiectelor ISPA (ISPA 2002 RO/16/P/PE 013) pentru sistemel e de management integrat a de șeurilor în jude țele Giurgiu, Maramure ș, Bistri ța Năsăud, Vrancea, Harghita și Covasna; asisten ță tehnic ă pentru preg ătirea proiectelor ISPA (ISPA 2005 RO/16/P/PA/001 -05) în sectorul de gestiune a de șeurilor pentru jude țele Sălaj, Cluj, Alba, Cara ș Severin și Timi ș; asisten ță tehnic ă pentru preg ătirea proiectelor ISPA (ISPA 2005 RO/16/P/PA/001 -04) în sectorul de gestionare a de șeurilor în jude țele Boto șani, C ălărași, Suceava, Vaslui și Olt; asisten ță tehnic ă PHARE 2005 prin care se vor preg ăti 5 aplica ții de finan țare din POS Mediu (Fondul European de Dezvoltare Regional ă) în urm ătoarele jude țe: Arad, Mure ș, Sibiu, Dolj, Neam ț. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 107 4 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 4.1 Noțiuni introductive Managementul de șeurilor include op erațiuni de colectare, transportare, recuperare, achizi ționare, prelucrare și eliminare a de șeurilor, de rând cu supravegherea oric ărei opera țiuni și între ținerea locurilor de eliminare a de șeurilor. Tratarea de șeurilor este ansamblu de procedee fizico -mec anice, chimice sau biologice, aferent prelucr ării de șeurilor, în scopul diminu ării factorilor de risc asupra mediului, al reducerii spa țiilor de depozitare, precum și al valorific ării lor. Legisla ția național ă și interna țional ă define ște ma i mul ți terme ni din domeniul managementului de șeurilor ce țin de eliminare. Conven ția Basel privind transportarea transfrontier ă a de șeurilor și eliminarea acestora specific ă opera țiuni de elimin are și utilizare a de șeurilor, codificate conform tabelelor de mai jos. Tabe lul 4.1 – Opera țiuni de eliminare a de șeurilor Cod Opera țiunea D1. Înhumare sau depozitare pe sol D2. Tratări prin contact cu solul D3. Injectare în subteran D4. Evacu ări în bazine de suprafa ță D5. Depo zitarea pe teren special amenajate (dispunerea în celule etan șe separate, acoperite și izolate unele de altele și de mediul înconjur ător). D6. Evacuare de șeurilor solide într -un receptor de ap ă, exceptând m ările și oceanele. D7. Evacuare în m ări, oceane, inclusiv inserarea pe fundul m ării. D8. Tratament biologice nespecificat nic ăieri în prezenta anex ă, din care rezult ă, în final, compu și sau amestecuri, care se elimin ă prin intermediul oric ăror opera ții enumerate la D1 -D12. D9. Tratamente fizico -chimic e, nespecificate în aceast ă anex ă, din care rezult ă în final, compu și sau amestecuri, care se elimin ă prin intermediul oric ărei opera ții la D1 -D12 D10. Incinerare pe sol. D11. Incinerare pe mare D12. Stoc ări permanente D13. Amestecarea înainte de a se încadra în oricare dintre opera țiunile enumerate la D1-D12. D14. Reambalarea înainte de a se încadra în oricare din opera țiunile enumerate D1 – D13. D15. Stocarea înainte de efectuarea oric ărei opera țiuni enumerate la D1 -D12, cu excep ția depozit ării tem porare înaintea colect ării, pe zone de producere. Managementul deșeurilor 108 Tabelul 4.2 – Opera țiuni de utilizare/reutilizare Cod Opera țiune R1. Utilizarea ca material combustibil (altfel decât în incinerare direct ă) sau ca mijlo c de producere a energiei. R2. Recuperarea/ regenerarea solven ților R3. Reciclarea/recuperarea substan țelor organice care nu sunt utilizate ca solven ți R4. Reciclarea/recuperarea metalelor sau compu șilor metalici R5 Reciclarea / recuperarea altor mate riale neorganice R6. Regenerarea acizilor și bazelor R7. Recuperarea componen ților folosi ți pentru înl ăturarea polu ării R8. Recuperarea componen ților rezulta ți de la cataliz ă R9. Rerafinarea uleiurilor uzate sau alte reutiliz ări ale acestora R10. Împr ăștierea pe sol pentru ameliorarea lui sau în scopuri de reconstruc ție ecologic ă, inclusiv opera țiunile de compostare și alte procese de transformare biologic ă R11. Utilizarea de șeurilor rezultate de la oricare din opera țiile numerotate R1 -R10 R12. Schim bul de de șeuri între de ținători pentru a putea fi supuse uneia dintre opera țiunile enumerate R1 -R11 R13. Stocarea de de șeuri pentru a fi supuse uneia dintre opera țiunile enumerate la R1-R12. Deșeurile generate din activit ățile umane reprezint ă unul din semnele evidente ale relației tensionate dintre om și mediu. Astfel, interven țiile antropice asupra mediului datorate progresului tehnologic, corelate cu gestionarea defectuoas ă a de șeurilor duc la o diminuare semnificativ ă a resurselor naturale și la regr esul factorilor de mediu . În Figura 4.1 se prezint ă opțiunile de management a de șeurilor atât din punctul de vedere al poluatorului, cât și din punctul de vedere al protec ției mediului. Figura 4.1 – Opțiunile de management a de șeurilor Dezvoltarea în timp a societ ății creeaz ă premise favorabile valorific ării componentelor recuperate din DMS. Introducerea unor noi tehnologii în gestionarea Opțiuni favorabile pentru mediu Opțiuni favorabile pentru poluator ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 109 deșeurilor depinde în mare m ăsură de capacitatea popula ției de a suporta costurile pe care le implic ă acestea. Este foarte important ă conștientizarea faptului c ă prin valorificarea poten țialului economic al de șeurilor se permite realizarea de surse propriii de venituri. Solu țiile posibile de valorificare a acestui poten țial sunt determinate de componen ța deșeurilor și de existen ța pieții pentru produsele rezultate. Figura 4.2 – Practici uzuale în domeniul gestion ării de șeurilor În pr ezent în foarte multe zone ale lumii, printre care și țara noastr ă, se prefer ă practicile de gestionare a de șeurilor cu efort minim pentru poluator ( Figura 4.2), practici neconforme cu principiile de protec ție a mediul ui și cu conceptele de dezvoltare durabil ă. Figura 4.3 – Bune practici în domeniul gestion ării de șeurilor Procesul de reciclare a de șeurilor menajere include opera ții de colectare, sortare a deșeurilor rec iclabile și procesarea lor în produse care pot fi realizate. Opera ția de reciclare a de șeurilor menajere trebuie perceput ă de societatea civil ă ca cel mai simplu mijloc de a contribui la protec ția mediului. Managementul deșeurilor 110 Reciclarea a fost definit ă astfel29: „Reciclarea ar trebui s ă însemne reprocesarea în cadrul procesului de produc ție a de șeurilor pentru scopul ini țial sau pentru alte scopuri incluzând reciclarea organic ă, dar excluzând refacerea energiei” . Este util s ă distingem cele 3 forme diferite ale recicl ării30: • reciclarea în cerc închis: un proces de reciclare în care de șeurile sunt utilizate în acela și scop ca și cel original sau în alt scop ce necesit ă propriet ăți cel pu țin la fel de severe ca și aplica ția anterioar ă așa încât, dup ă una sau mai multe folosiri a cest material s ă poat ă fi utilizat înapoi pentru scopul ini țial • reciclarea în cerc desc his: un proces de reciclare în care de șeurile sunt utilizate pentru alt scop decât cel ini țial și nu vor mai fi utilizate din nou pentru acela și scop ini țial • reciclarea pe vertical ă: un proces de reciclare în care (o parte din) de șeurile ce provin dintr -un material uzat sunt folosite pentru a face un produs ce nu necesit ă propriet ăți atât de severe ca cele anterioare. Din p ăcate, popula ția României nu dispune înc ă de sufi cient ă informa ție privind la ce anume poate fi reciclat, ce se întâmpl ă cu de șeurile colectate și ce se ob ține prin reciclarea lor. Informa ția se afl ă la acela și nivel sc ăzut și în ceea ce prive ște colectarea selectiv ă a de șeurilor și bunele practici din d omeniu (Figura 4.3). Având o structur ă incipient ă de reglementare a gestion ării de șeurilor, practicile de management al de șeurilor din România nu sunt bine dezvoltate și se bazeaz ă foarte mult pe depunerea la gropi de gunoi . Este de men ționat, c ă în marea lor majoritate gropile de gunoi, prin modul în care sunt realizate, prin modul în care sunt exploatate, sunt departe de respectarea exigen țelor de mediu. Se poate constata c ă România nu are o capacitate tehnologic ă suficient ă pentru gestionarea, reciclarea sau recuperarea unor cantit ăți mari de de șeuri și pentru utilizarea lor ca materie prim ă pentru alte procese tehnologice . În aceste condi ții peste 93 % din de șeurile generate în România ajung pe astfel de amplasamen te, cu toate c ă înglobeaz ă în ele materii utile ca: sticl ă, metal, hârtie, plastic etc . Depozitarea întâmpl ătoare pe sol a de șeurilor, evacuarea acestora în cursurile de apă, arderea necontrolat ă a de șeurilor din mediul urban, (devenite, din p ăcate, practi ci curente în România) toate reprezint ă un risc major pentru mediu l ambiant. În aceste condi ții, România se confrunt ă cu mari dificult ăți în ceea ce prive ște gospod ărirea corect ă a de șeurilor menajere, în special datorit ă următoarelor cauze: • nivel civic și educa țional sc ăzut al popula ției, în raport cu problematica deșeurilor; • lipsa total ă de informa ții și responsabilizare în ceea ce prive ște situa ția și circuitul de șeurilor; 29 Consiliul European, 1994 30 Lox, 1994 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 111 • proliferarea surselor și tipurilor de de șeuri prin multiplicarea și diseminare a agen ților economici, în special în comer țul stradal și în pie țe; • creșterea impresionant ă a ambalajelor, în special a celor din hârtie și plastic, în circuitul de consum; • preocup ări insuficiente ale APL pentru abordarea și rezolvarea problemelor de salu britate, pe tot fluxul cunoscut: colectare -transport -depozitare – reintegrare în natur ă; • reducerea semnificativ ă a activit ății de preluare a materialelor refolosibil e din deșeuri și a ambalajelor; • lipsa de voin ță politic ă a diferitelor structuri ale statulu i de a se implica profund în rezolvarea gestion ării de șeurilor; • neabordarea de c ătre mass -media, la nivelul necesar, a acestui subiect. În ultimii ani industria de șeurilor a devenit principala preocupare a ac țiunilor de protec ția mediului. Cel mai importa nt obiectiv al politicilor de mediu este evitarea producerii de de șeuri și reciclarea materialelor. În Figura 4.4 se prezint ă ponderea op țiunilor de management a de șeurilor la nivelul UE-15. Figura 4.4 – Opțiunile de management a de șeurilor la nivel EU -15 Din figura de mai sus se observ ă faptul c ă eliminarea de șeurilor prin depozitare, reprezint ă principala op țiune (peste 50%) pentru 7 state din UE -15. Țara cu cantitate a cea mai mic ă de de șeuri depozitate o reprezint ă Olanda. Acest fapt este pe deplin explicabil: datorit ă particularit ăților teritoriului olandez (peste 60% din suprafa ța țării se afl ă sub nivelul m ării), este imposibil ă din punct de vedere tehnic, construi rea depozitelor de de șeuri care s ă respecte normele de protec ție specifice. Managementul deșeurilor 112 4.2 Defini ții și clasific ări ale de șeurilor Conceptul de «de șeu» pare a fi «evident». T abelul urm ător va rezuma câteva dintre cele mai curente defini ții ale de șeurilor: Tabelul 4.3 – Defini ții ale de șeurilor Nr. crt. Sursa Anul Defini ția 1. 1991 EU Deșeu înseamn ă orice substan ță sau obiect pe care proprietarul o/îl înlătură sau i se cere s ă o înl ăture/ s ă o arunce. 2. 1994 OECD Deșeurile sunt materiale, altele decât cele radioactive, menite a fi eliminate 3. 1989 UNEP Deșeurile sunt substan țe sau obiecte, care sunt sau se inten ționeaz ă, sau este necesar s ă fie aruncate datorit ă prevederilor legii na ționale. O alt ă metod ă a definirii de șeurilor este cea de a întocmi o list ă a activit ăților sau a substan țelor care vin din afara șirului de defini ție. O alt ă tehnic ă alternativ ă ar fi definirea prin trimiterea la scopul ini țial stabilit. Majoritatea sistemelor adopt ă o combinare a celor dou ă tehnici31. Anexa 1 din Catalogul European al De șeurilor (EWC – Tabelul 2.2) este identic ă cu Tabelul 1 al OECD. Acest catalog este rev ăzut periodic și, dac ă este necesar, este revizuit. El con ține în total 700 itemi , câțiva dintre ei fiind de tipul „deșeu nespecificat în alt ă parte ”. Unii autori c onsider ă că aceast ă categorie larg ă este necesar ă pentru c ă nu exist ă obiective absolute sau puncte de vedere externe c ă o substan ță sau un obiect trebuie considerat ca fiind pretins de managementu l deșeurilor. EWC declar ă de asemenea că „includerea unui material în Catalogul European al De șeurilor nu înseamn ă că materialul este de șeu în toate circumstan țele”. Astfel, nu se va rezolva orice incertitudine ce poate ap ărea din defini ția de șeurilor din cadrul Directivei De șeurilor, nici din defini ția oferit ă de OECD. Ce pare a fi comun în defini țiile din Tabelul 4.3 este că deșeul este ceva ce proprietarul lui îl va arunca , va sc ăpa de el . Inițial, versiunea Directivei De șeurilor d in 1977 define ște de șeul ca fiind “ orice substan ță sau obiect pe care de ținătorul îl arunc ă sau este indicat s ă o fac ă în conformitate cu hot ărârile legii na ționale”. Dacă aceste defini ții nu descriu precis de șeul, cum poate cineva s ă disting ă deșeul de non-deșeu? Dac ă cineva vede un lucru aruncat, cum poate decide dac ă este de șeu sau nu? Întrebând dacă cineva a aruncat acel lucru? Cine poate spune aceasta? Sau chiar dac ă răspunsul ar fi “da”, aceasta ar însemna c ă lucrul vizat este de șeu? Dar dacă întrebar ea ar fi pus ă astfel: “Aș arunca eu, personal, lucrul în cauz ă dacă aș fi proprietarul lui?” Ce se întâmpl ă dacă răspunsul ar fi “nu”? Deci acel lucru este de șeu sau nu? Cineva poate s ă ia o decizie individual ă dacă deșeul îi apar ține, dar asta nu înseam nă 31 Cheyne & Purdue ,1995 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 113 că acel lucru este un “de șeu universal”/ “de șeu general -valabil”. Deșeul este un concept valoros, construit cultural și subiectiv pentru fiecare individ, fie el at ât observator c ât și proprietar al de șeului . În consecin ță, dac ă asociem deșeul cu persoan a ce îl produce, nu vom putea defini de șeul într -un mod obiectiv. Așadar, exist ă oare o alt ă metod ă de descriere a de șeului? Clasificarea de șeurilor în grupe, a șa cum a inten ționat Directiva Uniunii Europene în Anexa 1, este mult mai folositoare . În aceast ă anex ă sunt trecute toate de șeurile cunoscute în prezent, a șa că dacă reziduul unei industrii particulare este inclus în Anexa 1, el poate fi considerat într-un mod sigur, de șeu. Comisia European ă recunoa ște că nu exist ă o defini ție satisf ăcătoare care s ă afirme când un produs devine de șeu, nici când un de șeu devine din nou un produs32. Legisla ția este legat ă de de șeul existent. Aparent, legisla ția accept ă faptul c ă oamenii, industriile, institu țiile produc și arunc ă lucruri care nu mai au nici o utilizare pentru ei, și se concentreaz ă pe dilema „ce s ă facem cu de șeurile?”. Deci, principalele obiective în Legisla ția European ă pentru De șeuri sunt : protec ția sănătății oamenilor și a împrejurimilor. Ca o concluzie putem spune c ă defini țiile de tipul „deșeurile: lucruri aruncate de proprietarul lor” nu pot acoperi toate tipurile de de șeu. Iar defini țiile de genul „lucruri ce se încadreaz ă în cei 700 de itemi” nu pot fi considerate defini ții științifice, deoarece con țin clase de de șeuri cum ar fi „deșeuri nespecif icate în alt ă parte” . Tabelul 4.4 – Clase de de șeuri33 1. Lucruri nedorite, create neinten ționat, care nu au nici scop. În aceast ă categorie intr ă produc țiile cu valoare (a pieței) sc ăzută, produse nefolosibi le, de șeuri din produc ție etc. 2. Lucruri/ obiecte c ărora li s -a dat un scop finit, dar destinate s ă devin ă inutilizabile dup ă îndeplinirea acelui scop. Acesta este grupul produselor de unic ă folosin ță: majoritatea ambalajelor, aparate de fotografiat de unică folosin ță etc. 3. Obiecte cu un scop bine definit, dar performan ța lor a încetat s ă mai fie acceptabil ă Produse învechite, mobil ă demodat ă, baterii care nu se pot reînc ărca, de șeul provenit de la demol ări etc. 4. Obiecte cu un scop definit, performa nțe acceptabile, dar utilizatorii lor au e șuat folosindu – le într -un cu totul alt scop decât cel indicat de produc ător. Produse utilizate în exces, produse pe care proprietarii nu mai vor s ă le păstreze etc. Produse ce sunt în perfect ă stare de utilizare, d ar care devin deșeu datorit ă acțiunii gre șite a de ținătorului . În aceast ă clasă se reg ăsesc majoritatea de șeurilor Având în vedere „divergen țele de opinie” în ceea ce prive ște definirea de șeurilor, în țările UE apar o serie de criterii de separare a de șeurilor de și a non -deșeuri ( Tabelul 4.5). 32 Bontoux & Leone, 1997 33 Pongrácz & Pohjola, 1997 Managementul deșeurilor 114 Tabelul 4.5 – Criteriile de separare a deșeurilor de non -deșeuri în unele țări europene. Țara Criteriul de separare a de șeurilor de non – deșeuri Austria O substan ță nu trebuie considerat ă deșeu atâta timp cât: • este nou ă, sau este folosit ă pentru scopul inten ționat și se conformeaz ă standardelor cerute de utilizator; • este folosit ă intr-un mod admisibil; • este reciclat ă din imediata vecin ătate unde a fost folosit ă pentru scopul ini țial. Belgia O substan ță integrat ă într-un proces de produc ție este de șeu numai dac ă este folosit ă într-o manier ă diferit ă față de func ția destinatat ă. Fran ța Un non -deșeu trebuie: • să aibă o valoare de folosin ță; • să aibă caracteristicile definite de utilizator; • să fie identificabil; • să existe rela ții contractuale clare între produc ător și utilizator. Olanda Un non -deșeu trebuie: – folosit 100% Î ntr-un proces de produc ție; • să nu fie subiectul unui proces comparabil cu cel de eliminare a deșeurilor; • să fie transportat direct de la produc ător la utilizator. Marea Britanie Un material reciclabil nu este de șeu dac ă este: • un material care este în afara procesului comercial; • un material ce poate fi folosit f ără a mai trece prin procese de recondi ționare; • un material ce poate fi folosit ca materie prim ă. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 115 Consultând lucr ările din acest domeniu, publicate în România, am încercat s ă sintetizez în Tabelul 4.6 o clasificare cât mai complet ă a de șeurilor. Tabelul 4.6 – Clasificarea de șeurilor Nr. crt. Criteriul Descriere 1. Sursa de generare Deșeuri menajere și asimilabile provenite din activit ăți casnice sau asimilabile cu acestea și care pot fi preluate cu sist emele de precolectare curente din localit ăți sau cele provenite din industrie, din comer ț, din sectorul public sau administrativ, care prezint ă compozi ție și propriet ăți similare cu de șeurile menajere și care sunt colectate, transportate, prelucrate și depozitate împreun ă cu acestea; Deșeuri din construc ții și demol ări, provenite din construc ția sau demolarea obiectivelor civile sau industriale; Deșeuri stradale , provenite din activitatea cotidian ă a popula ție, spa ții verzi, animale, din depunerea de substa nțe solide din atmosfer ă, etc.; Deșeuri din gr ădini, provenite din gr ădini, scuaruri, spa ții verzi, etc. Deșeuri industriale , provenite din procesele tehnologice specifice industriei prelucr ătoare; Deșeuri miniere, reprezentate de fragmente de roci și mine reuri s ărace. Acestea sunt depuse de regul ă la gura minei în zone neamenajate expuse periodic eroziunii și spălării de c ătre apele de suprafa ță; Deșeuri energetice și metalurgice , reprezentate de zguri, n ămoluri, prafuri și cenu și34; Deșeuri agricole , cele provenite din unit ățile agricole și sunt constituite din resturi vegetale, precum cocenii și paiele. Deșeuri animaliere , cele de provin din abatoare, ferme zootehnice, ecarisarea teritoriului (gun oi de grajd, dejec ții și resturi de animale) . 34 Zgura și cenu șa de la termocentrale reprezintă o mare cantitate de de șeuri în țara noastră deoarece industria energetică utilizează cu precădere c ărbune inferior. De șeurile provenite de la termocentrale și din metalurgia neferoasă au un con ținut ridicat în metale grele și o anumită cantitate de sulfa ți care pot polua grav mediul înconjurător Managementul deșeurilor 116 Nr. crt. Criteriul Descriere 2. Compozi ție Deșeuri anorganice : metale și nemetale, din construc ții (betoane, tencuieli, pavaje, etc.), sticl ă, ceramic ă, zgur ă, cenu șă, diverse agregate, nămoluri anorganice. Deșeuri organice : resturi vegetale, resturi animaliere, hârtie, cartoane, textile, mase plas tice, lemn, plut ă, resturi de la prelucrarea pieilor și blănurilor, n ămoluri organice. 3. Caracteristicile principale de tratare Deșeuri combustibile (resturi de hârtie, cartoane, textile, plastice, lemn, plut ă) Deșeuri fermentabile (resturi alimentare, legume, fructe, dejec ții animaliere) Deșeuri inerte (resturi metalice feroase și neferoase, din construc ții și demol ări, sticl ă, ceramic ă, zgur ă, cenu șă, pământ, etc.) 4. Posibilit ățile de refolosire Deșeuri refolosibile ca atare: sticlă, metale feroase și nef eroase, textile, plastice, t ăbăcărie, pielărie, bl ănărie, lemn, plut ă, cauciuc etc. Deșeuri refolosibile ca materii prime secundare: (resturi de hârtie, carton, sticla, metale feroase și neferoase, textile, plastice, t ăbăcărie, piel ărie, blănărie, lemn, pl ută, cauciuc, resturi alimentare, resturi vegetale, legume, fructe, dejec ții animalier, etc.) 5. Gradul de agresivitate fa ță de mediu Deșeuri periculoase , (explozive, oxidante, inflamabile, iritante, nocive, toxice, cancerigene, corosive, infec țioase, terat ogene, mutagene, ecotoxice ) Provin în cea mai mare parte din industria chimic ă , metalurgic ă, rafin ării ,ateliere auto și stații de livrare combustibili. Deșeuri inerte , cele care nu sufer ă nici o transformare fizic ă, chimic ă sau biologic ă cu poten țial re dus de poluare . ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 117 4.3 Propriet ățile fizice, chimice și energetice ale DMS Operatorii de de șeuri menajere solide cunosc mai pu țin propriet ățile fizice și mai cu seam ă cele chimice și biologice ale de șeurilor. Ținând cont de schimb ările din ultimul deceniu ce avut loc în managementul de șeurilor prin promovarea și implementarea recicl ării, reutiliz ării și elimin ării, devin relevante detaliile privind propriet ățile fizice, chimice, biologice și energetice ale de șeurilor 4.3.1 Densitatea Densitatea de șeurilor variaz ă în limite foarte largi și depinde de compozi ția, umiditatea și gradul de compactare a acestora. Densitatea de șeurilor alimentare variaz ă de 100 la 500 kg/m3 pentru o umiditate de 50÷80 %. DMS normal compactate în depozite35 au o densitate de la 20÷400 kg/m3, având o umiditate de 15÷40 % (Tabelul 4.7). Tabelul 4.7 – Densitatea și umiditatea de șeurilor menajere solide Fluxul de de șeuri Frac ția de de șeuri Densitatea (kg/m3) Umi ditatea (% din greutate) Menajere Resturi alimentare 290 70 Hârtie și carton 70 5 Mase plastice 60 2 Sticlă 200 2 Metale 200 2 Textile 60 10 Cenu șă, praf 500 8 Asimilabile Necompactate 100 20 Compactate în vehicule 300 20 Compactate în de pozite 5-600 25 4.3.2 Distribuirea conform dimensiunii particulelor Cunoa șterea dimensiunilor particulelor de de șeuri este un factor important pentru selectarea metodei de incinerare sau tratare biologic ă a de șeurilor. De asemenea acest parametru este relevant la selectarea echipamentului de sortarea și reutilizarea deșeurilor. Cunoa șterea dimensiunilor maxime este crucial ă la stabilirea unor facilit ăți de gestionare a de șeurilor a șa ca banda transportoare, echipament de m ărunțire etc. Deșeurile sunt deseori ca racterizate conform urm ătorilor parametri: lungime x l ățime x în ălțime. De exemplu containerele de aluminiu utilizate pentru ambalarea băuturilor nealcoolice de obicei au dimensiune 0,15 m în ălțime pe 0,06 m diametru, fiind categorizate cu o dimensiune efe ctivă, care poate calculat ă conform dimensiunii maxime 15×0,06=0,1 m. 35 Densitatea și umiditatea altor de șeuri poate fi găsită î n Tchobanoglous et al. (1993) Managementul deșeurilor 118 Tabelul 4.8 – Dimesiunile tipice pentru de șeurilor menajere solide Frac ția de de șeuri Raza/dimensiunile Tipice Resturi alimentare 0-200 100 Hârtie și carton 100-500 350 Mase plastice 0-400 200 Sticlă 0-200 100 Metale 0-200 100 Textile 0-300 150 Cenu șă, praf 0-100 25 4.3.3 Propriet ăți chimice și energetice Compozi ția de șeurilor se caracterizeaz ă printr -un grad de variabilitate dependent d e următorii factori: – provenien ța de șeurilor; – tipul de șeurilor; – zona geografic ă; – climat; – procese tehnologice produc ătoare; – gradul de dezvoltare economic ă. Compozi ția mineralogic ă este analizat ă pentru. de șeurile care intra în procese de valorificare. Prin analizele mineralogice se pun în evidenta mineralele dominante: silica ți (în special tectosilicati și filosilicati); carbona ți (de Ca și Mg); oxizi(minerale); sulfuri. Cunoa șterea compozi ției chimice și mineralogice a de șeurilor este important ă în special pentru. de șeurile industriale. La analiza acestei categorii de de șeuri se urmărește în principal identificarea componen ților toxici, radioactivi și a metalelor grele, dar și con ținutul de SiO 2, Al 2O3, Fe 2O3, CaCO 3, C, Si, O, H, S etc . În Tabelul 4.9 este exemplificat ă compozi ția mineralogic ă a unor de șeuri industriale. Tabelul 4.9 – Compozi ția mineralogic ă a unor de șeuri industriale Deșeul SiO 2 Al2O3 Fe2O3 CaCO 3 CaO Sterilul ≥60% >5%; >3% >71% – Zgura granulat ă de furnal 20-30% 10-15% 5-10% – 18-30%; Cenu șa de termocentrala 48-56% 5-10% 1-5% – 8-12% Silice ultra -fine ≥92 – – – – Puterea caloric ă a de șeurilor reprezint ă cantitatea maxim ă de c ăldură generat ă la ardere în condi ții ideale de c ătre o unitate din material (care poate fi de mas ă – Kg sau de volum – m3). Se exprim ă în W/m3; W/Kg; J/Kg. C ăldura ob ținută prin arderea unei unit ăți de material în cantit ăți reale ținând seama de compozi ție, umiditate, temperatura din cuptorul de ardere, parametrii arderii etc. Puterea caloric ă minim ă pentru inciner ări în condi ții bune este de 1.500Kcal./Kg. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 119 Tabelul 4.10 – Analizele proxime și con ținutul energetic al DMS Analize pr oxime (% conform masei) Conținutul energetic (MJ/kg) Categoriile de de șeuri Umiditate Volatilitate C fix Cenu șa Valoarea caloric ă minim ă36 Valoarea caloric ă normal ă Valoarea caloric ă maxim ă Resturi alimentare 70,0 21,0 3,6 5.0 4.2 13.9 16.7 Grăsimi 2,0 95,0 2,5 0.2 37.4 38.2 39.1 Fructe 79,0 16,0 4,0 0.7 4.0 18.6 19.2 Carne 39,0 56,0 1,8 3.1 17.6 28.9 30.4 Hârtie mixt ă 10,2 76,0 8,4 5.4 15.7 17.6 18.7 Ziare 6,0 81,0 11,5 1.4 18.5 19.7 20.0 Carton 5,2 77,0 12,3 5.0 26.2 27.1 27.4 Plastic mixt 0,2 96,0 2,0 2 32.7 33.4 37.1 Polietilen ă 0,2 98,0 0,1 1.2 43.4 43.4 43.9 Polistiren 0,2 99,0 0,7 0.5 38.0 38.1 38.1 Poliuretan 0,2 87,0 8,3 4.4 26.0 26.0 27.1 PVC 0,2 87,0 10,8 2.1 22.5 22.5 22.7 Textile 10,0 66,0 17,5 6.5 18.3 20.4 22.7 Deșeuri de grădină 60,0 30,0 9,5 0.5 6.0 15.1 15.1 Lemn 20,0 0,0 11,3 0.6 15.4 19.3 19.3 Sticlă 2 96-99 0.2 0.2 0.15 Metale 2,5 94-99 0.7 0.7 0.7 DMS domestice 15-40 40-60 4-15 10-30 11.6 14.5 19.3 DMS asimilabile 10-30 12.8 15.0 Propriet ățile chimice și energetice sunt extrem de necesare pentru identificarea tehnologiilor de tratare a de șeurilor și sunt clasificate dup ă cum urmeaz ă: analize proxime; analize fundamentale; valoare energetic ă. Analizele proxime se refer ă la aprecierea con ținutului procentual al umidit ății, a volatilit ății, a carbonului fix și a frac ției ne combustibile (cenu șii) ale de șeurilor menajere solide. Tabelul 4.10 reflect ă rezultatele tipice ale analizelor proxime și conținutului energetic al DMS37. 36 Valoarea calorică minimă reprezintă de șeurile direct colectate, cea medie se referă la deșeurile libere de apă (uscate), iar cea maximă indică valoarea calorică a cenu șii și a deșeurilor libere de apă. Această clasificare es te utilizată în SUA, pe când în Europa calculele privind valoarea energetică a DMS se efectuează în baza valorii calorice minime. 37 adaptate de Tchobanoglous et al; 1993 Robinson, 1986;Mortensen, 1993. Managementul deșeurilor 120 Analiza fundamental ă include aprecierea compozi ției chimice a diferitor frac ții de deșeuri menajere solide, cele mai importante elemente fiind carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, sulful și cenu șă. Compozi ția chimic ă a de șeurilor este importan ță la determinarea modalit ății de eliminare a de șeurilor prin incinerare sau tratare biologic ă. Astfel, DMS cu frac ție sporit ă de mase plastice sunt acceptabile pentru incinerare, tratarea biologic ă prin compostare fiind inadmisib ilă, pe când DMS cu o preponderen ță a frac ției organice , sunt recomandate pentru compostare și nu vor fi accepte pentru incinerare (valoarea caloric ă a acestora este mult inferioar ă). Propriet ățile fizice ale DMS sunt relevante în cazul opt ării pentru compostarea aerob ă sau anaerob ă a DMS în scopul ob ținerii energiei termice și a compostului. Unele frac ții organice ale DMS a șa ca masele plastice, cauciucul, pielea, lemnul nu sunt acceptate pentru compostare biologic ă. Frac ții relevante transform ărilor biologice sunt grăsimile, uleiurile, p roteine, lignina, celuloza, hemiceluloza, lignoceluloza și constituen ții solubili în ap ă. Tabelul 4.11 prezint ă conținutul tipic ale DMS. Tabelul 4.11 – Conținutul t ipic al DMS Componenta DMS % conform masei uscate C H O N S Cenu șă Resturi alimentare 48 6 38 2.5 0.5 5 Hârtie și carton 43,5 6 44 0.3 0.2 6 Mase plastice 60 7 23 10 Sticlă 0,5 0,1 0.4 <0.1 99 Metale 5 06 4.3 0.1 90 Textile 55 7 30 5 0.2 3 Cenușă /paf 26 3 2 0.5 0.2 68 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 121 4.4 Frac țiile reciclabile din DMS 4.4.1 Deșeurile de h ârtie Cele mai multe categorii de hâ rtie pot fi reciclate, iar reciclarea acestor mate riale implic ă costuri reduse. Hârtia și cartoanele reprezint ă peste 30% -40% din de șeurile men ajere și asimilabile, având o rat ă de recicl are de 50%. Pentru fabricarea hâ rtiei reciclate este necesar ă doar 1/6 din energia utilizat ă pentru procesul direct de fabrica ție iar d intr-o ton ă de hârtie reciclabil ă se ob ține o ton ă de celuloz ă, materie prim ă suficient ă pentru a produce 2500 de caiete școlare sau 12.300 ziare. Tabelul 4.12 – Deșeurile de hârtie și carton Tipul Descrierea Cartonul ondulat Este compus de obicei din 3 straturi, asemenea unui „san dwich” Stratul ondulat din centru este plasat între dou ă straturi exterioare f ără conținut de cear ă în interior sau exterior. Pungile din hârtie (made from kraft paper) Pungi și coli din hârtie pentru produse alimentare, ambalaj pentru „fast -food”, hârtie de ambalare din centrele comerciale, a șa numita hârtie „brown” (reciclat ă). Hârtia de ziar Ziare și alte publica ții pe baza de hârtie pentru ziare afi șe, postere, pliante Hârtie pentru birouri Hârtia utilizat ă pentru imprimante, copiatoare și toate tipurile de produse de hârtie utilizate în birouri (post -it, cărți de vizit ă, flipchart etc.) Pliante și cataloage din hârtie lucioas ă (coated, glossy) Reviste, cataloage, bro șuri și pliante, postere, afi șe publicitare etc. tip ărite pe hârtie lucioas ă, neted ă la pip ăit și care reflect ă lumina. Compozit din hârtie Ambalaje diverse realizate din hârtie și carton în adaos cu alte componente cum ar fi: cear ă, plastic, lipici, folii diverse. Prin reciclarea unei tone de hârtie: se salveaz ă 6 copaci se economisesc circa 25 m3 de ap ă; se reduce ut ilizarea de decoloran ți cu 25%; se reduce poluarea aerului cu pân ă la 95% se economise ște un spa țiu de depozitare de 3 m3 se înlocuie ște o ton ă de celuloz ă sau 4 m3 de mas ă lemnoas ă, se economisesc 800 Kwh energie electric ă; Managementul deșeurilor 122 se economisesc 250 kg combustibil conven țional. se salveaz ă de la t ăiere cinci arbori maturi (80 -100 ani), care produc în fiecare oră oxigenul necesar pentr u 320 oameni și purific ă 24.000 m3 aer Având în vedere c ă suprafa ța total ă a pădurilor de pe Ter ra este de numai 4 miliarde hectare de p ădure (un singur hectar de conifere re ține anual 40 kt de praf din natur ă) și în fiecare an exploat ările de mas ă lemnoas ă se fac pe o suprafa ță de 24 milioane hectare, economiile generate de reciclarea unei tone de h ârtie, sunt considerate semnificative pentru impactul lor asupra mediului. 4.4.2 Deșeurile de s ticlă Sticla este 100% reciclabil ă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consum ă mult mai pu țină energie de cât fabricarea ei din materiile prime de baz ă. Sticla reciclat ă se folose ște în special la fabricarea recipientelor pentru b ăuturi sau alimente, precum și ca adaos pentru materiale izolatoare în construc ții. În mod normal, de șeurile de sticl ă nu sunt amest ecate: de șeurile din sticl ă incolor ă servesc la fabricarea produselor incolore, în timp ce de șeurile de sticl ă colorat ă sunt utilizate la realizarea produselor colorate. Din acest motiv majoritatea programelor de colectare selectiv ă oblig ă generatorii de deșeuri de sticl ă la separarea pe culori a sticlelor recuperate . În SUA, de exemplu cetățenilor americani li se cere s ă spele sticlele anterior includerii lor în procesul de colectare/sortare (resturile de hran ă rămase în recipientele de sticl ă atrag insect e). În timp ce dezlipirea etichetelor nu este necesar ă, unele programe de colectare selectiv ă cer ca sticlele s ă fie depuse f ără dopuri sau coliere metalice . În general, colectarea de șeurilor de sticl ă se face diferen țiat pe recipiente de sticl ă, sticl ă de geamuri, becuri sau alte de șeuri de sticl ă. La fabricarea unei tone de sticl ă se consum ă echivalentul a 140 litri de petrol. Reciclarea sticlei reduce poluarea de fabricare cu 75% și poluarea aerului cu 14 -20%. Cel mai important este c ă recipien ții de sti clă pot fi refolosi ți în medie de 25 -30 de ori înainte de a se sparge, fiind apoi recicla ți în recipien ți noi, aproape la infinit. Sp ărturile din sticl ă se folosesc la fabricile de sticl ă , ca materie prim ă, denumit ă material de adăugare în procesul de fab ricație de 15 -20%, iar în ultimul timp chiar pîn ă la 100%. Cu o ton ă de sp ărturi se pot economisi 630 kg nisip cuar țos, 40 kg feldspat , 112 kg calcar (care nu mai trebuie s ăpat, transportat, purificat, prelucrat implicând mari cheltuieli de energie), 180 kg sod ă calcinat ă și 700 m3 metan, f ără a mai lua în calcul de recuperare și reintroducerea în circuit a recipien ților obi șnuiți. Dintr -o ton ă de cioburi se pot fabrica, f ără consumurile mai înainte amintite, 3500 borcane alimentare sau 2000 de sticle dife rite. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 123 Tabelul 4.13 – Deșeurile de sticl ă Tipul Descrierea Recipiente din sticl ă transparent ă Ambalaje pentru b ăuturi și containere pentru produse cu sau f ără etichet ă. (sticle întregi sau sparte utilizate pentru b ăuturi, conserve, gemuri etc.). Recipiente din sticlă verde Ambalaje pentru b ăuturi și containere pentru produse cu sau f ără etichet ă. (sticle întregi sau sparte de culoare verde, utilizate pentru ambalarea b ăuturilor alcoolice și nealcoolice, a conservelor etc.). Recipiente din sticlă brun ă Ambalaje pentru b ăuturi și containere pentru produse cu sau f ără etichet ă. (sticle întregi sau sparte de culoare brun ă, utilizate pentru ambalarea b ăuturilor alcoolice, nealcoolice, a conservelor etc.). Recipiente din sticlă colorat ă Ambalaje pentru b ăuturi și containere pentru produse cu sau f ără etichet ă. (sticle întregi sau sparte de alt ă culoare decât verde sau brun ă, utilizate pentru ambalarea b ăuturilor alcoolice, nealcoolice, a conservelor etc.) Compozit din sticl ă Include produsele de sticl ă care nu pot fi incluse la una din categoriile specificate mai sus. (sticl ă în combina ție cu alte materiale: oglinzi, cristal, parbrize, blaturi din sticl ă). Sticlă plată Sticlă transparent ă sau colorat ă care e ste de form ă plată. Exemplu: aceast ă categorie include sticl ă utilizat ă la geamuri, u și în înc ăperi, ma șini (sticle laterale), construc ție. Aceast ă categorie nu include sticla laminat ă, ondulat ă sau parbrize. 4.4.3 Deșeurile organice Tabelul 4.14 – Deșeurile organice Tipul Descrierea Deșeuri alimentare Deșeuri din sectorul industrial, comercial și reziden țial rezultate din procesul producerii, depozit ării, prepar ării, sau consumului produselor alimentare. Deșeuri fitotehnice Deșeuri din frunze, iarb ă cosit ă, și plante, l ăstari și crengi de la curățirea copacilor. Nu este inclus ă masa lemnoas ă și deșeurile provenit din sectorul agricol. Deșeuri din sectorul agrar Deșeuri fitotehnice rezultate în procesul de cre ștere a culturilor agricole: reziduuri de la cur ățirea livezilor și viilor, reziduuri vegetale rezultate dup ă recoltare. Nu sunt incluse reziduurile provenite de la fabricile de conserve, de vin, sau din alte întreprinderi de prelucrare a produselor agricol e Deșeuri textile Deșeuri de îmbr ăcăminte din fibre sintetice sau naturale, stofe și draperii. Nu este inclus ă stofa pentru furniturile de mobilier, canapele, articole din piele și încălțăminte. Deșeuri compozite Deșeuri de origine organic ă în combina ție cu alte materiale, care nu sunt incluse în categoriile men ționate mai sus. Managementul deșeurilor 124 4.4.4 Deșeurile m etalice Tabelul 4.15 – Deșeurile metalice Tipul Descrierea Conserve din tablă sau aluminiu containere rigide fabrica te din tabl ă sau aluminiu. Acest ambalaj este folosit pentru p ăstrarea produselor alimentare, b ăuturilor, vopselelor și altor produse de consum casnic. Exemplu aceast ă categorie include conserve de produse alimentare și containere de la băuturi, cutii libe re de vopsea, tuburi de la vopsea. Cutii de aluminiu sunt ambalaje pentru produse alimentare sau b ăuturi. Exemplu: aceast ă categorie cuprinde cutii din aluminiu, utilizate în calitate de ambalaj a b ăuturilor nealcoolice și berii, inclusiv unele produse al imentare. Nu sunt incluse în aceast ă categorie containere bimetalice fabricate din aluminiu și oțel. Alte articole nemetalice sunt altele decât cutiile din aluminiu, dar nu cele din o țel inoxidabil sau cele magnetice. Aceste articole pot fi fabricate din aluminiu, cupru, bronz ă, plumb, alam ă, zinc sau alte metale. Exemplu: aceast ă categorie include ramele pentru geamuri, fire din aluminiu sau cupru, țevi din alam ă sau folii din aluminiu. Metal compozit este metalul care nu poate fi atribuit la unele din categoriile men ționate mai sus. Aceast ă categorie include articole fabricate din metal, dar combinate cu alte materiale sau detalii fabricate din metale feroase și neferoase. Aceast ă categorie cuprinde a șa numitele „brown goods”: articole sau mici detalii e lectronice, computere, televizoare, radiouri și diverse resturi electronice ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 125 4.4.5 Deșeurile de m ase plastice Deșeurile de mase plastice se degradeaz ă în mai multe secole, între 100 și 1000 ani. Prin urmare, acestea au un impact foarte mare în poluarea mediul ui fiind persistente în timp. Masele plastice pot fi reciclate mai greu și incinerarea cu recuperarea energiei pare a fi cea mai bun ă soluție, dar cu condi ția unei sort ări stricte în prealabil. Solu ția se consider ă recuperarea de c ătre produc ătorii de băuturi ne alcoolice, a recipientelor din PET, deoarece reciclând aceste r ășini se economise ște energie electric ă, contribuind totodat ă la prevenirea polu ării mediului. Urm ătoarele categorii de mase plastice nu pot fi reciclate: • recipiente de mase plastice de la uleiuri tehnice; • pungi mici din polietilen ă, pungi din mas ă plastic ă, folii, sticle, folosite la ambalarea uleiurilor, sosurilor, etc; • carton laminat din cutii de tip tetra -pack; Managementul deșeurilor 126 Tabelul 4.16 – Deșeuril e de mase plastice Simbol Material Propriet ăți Utilizare de baz ă Reciclare tereftalat de polietilen ă PET (PETE) Transparent , dur, rezistent la solven ți ρ=1010÷1091 kg/m3 Recipiente incolore, verzi sau albastre pentru b ăuturi alcoolice, sucuri, ape mi nerale. Îmbr ăcăminte, geo -textile , cutii pentru detergen ți, foi laminate , folii transparente pentru ambalare, fibre pentru covoare polietilen ă de înalt ă densitate HDPE (PEHD) Dur spre semiflexibil, ceros, opac . ρ=918÷1060 kg/m3 Recipiente natur sau color pentru băuturi, detergen ți, produse cosmetice, antigel sau alte lichide tehnice, folii pentru ambalare. Conducte, crapodine, saltele , containere pentru compost și colectare de șeuri, foi extrudate , matri țe, coșuri și lăzi diverse , borduri , saco șe, containere pentru produse petroliere , folii ambalare Clorur ă de polivinil neplasaticizat ă UPVC Dur, rigid, poate fi transparent , poate fi îmbinat cu solven ți ρ=550÷2500 kg/m3 Protec ție conductori electrici, conducte și fitinguri , blister e, butelii pentr u băuturi Conducte, pardoseli diverse, fitinguri, protec ție conductori electrici, înc ălțăminte, conuri semnalizare rutier ă, recipiente pentru detergen ți Clorur ă de polivinil plasticizat ă PPVC Flexib il, transparent, elastic, poate fi îmbinat cu solve nți ρ=550÷2500 kg/m3 Furtunuri de gr ădină, tălpi de pantofi , înveli șuri pentru cabluri , pungi pentru sânge și perfuzii, tuburi , curele de ceas , pelerine de ploaie Conducte, pardoseli diverse, fitinguri, protec ție conductori electrici, înc ălțăminte, conuri semnalizare rutier ă, recipiente pentru detergen ți ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 127 Simbol Material Propriet ăți Utilizare de baz ă Reciclare Polietilen ă de joas ă densitate (liniar ă) LDPE -PELD (LLDPE ) Ușor, flexib il, ceros, translucid , rezistent la solven ți ρ=220÷980 kg/m3 (ρ=870÷965 kg/m3) pungi pentru de șeuri, pungi pentru produse aliment are, flacoane compresibile , conducte pentru iriga ții ,folii extensibile sau contractibile pentru ambalare , folii protectoare pentru silozuri, sere și terenuri , coșuri de gunoi Folii pentru construc ții, saco șe, conducte pentru iriga ți, folii protec ție sere , silozuri și terenuri, alte tipuri de folii Polipropilen ă PP Semi -cristalin, translucid (poate fi transparent), dur, flexib il, cu o bună rezisten ță chimic ă ρ=886÷1440 kg/m3 Pelicule și folii , fibre pentru covoare , părți componente pentru diverse dispozitive , coșuri, piese pentru industria auto , jucării, găleți,articole pentru buc ătărie și uz casnic , butelii pentru b ăuturi , capace, furnituri diverse , ghivece . Coșuri, cutii, ghivece pentru plante, co șuri de gunoi, l ăzi pentru compost, împrejmuiri (bord uri) pentru gr ădini și parcuri , fitinguri pentru iriga ții, panouri pentru construc ții. Polistiren PS Clar, vitros, rigid, fragil, opac, u șor aspru., sensibil la grăsimi și solven ți ρ=8÷2.140 kg/m Instala ții de aer condi ționat, refrigeratoare, r ăcitoa re, accesorii de birou, consumabile medicale, caserole alimentare, recipiente de tip fast -food Ambalaje pentru produse fragile, matri țe, materiale de construc ție, stucaturi, profile Polistiren expandat EPS Spumos, u șor, absorbant de energie, izolator termic și fonic ρ=20÷200kg/m3 Căni, pahare,caserole alimentare, carcase de telefoane mobile, panouri izolatoare, ambalaje pentru produse fragile , spume izolat oare Managementul deșeurilor 128 Simbol Material Propriet ăți Utilizare de baz ă Reciclare Polistiren extrudat XPS Spumos, u șor, absorbant de energie și șocuri , izolator termic și fonic ρ=<1050kg/m3 Plăcuțe pentru numere de înmatriculare, tacâmuri, carcase pentru CD -uri, m atrițe pentru turnare, panouri izolatoare , spume izolatoare Ambalaje pentru produse fragile, matri țe, materiale de constru cție, stucaturi, profile ALTELE Include toate celela lte rășini și alte materiale plastice compozite – diferite de cele marcate „1 -7". (acrili, nylon, poliuret an - PU, policarbona t - PC, fenoli, aldehide) . Piese pentru industriile auto, aeronautic ă, naval ă, electronic ă și electro tehnic ă, articole medicale, mobilier, articole fabricate din plastic în combina ție cu alte materiale, p ărți separate fabricate din plastic și ata șate de piese metalice, paie plastice pentru băuturi furnituri pentru u și și ferestre, juc ării și echipament pentru sport, țevi și fitinguri Conducte pentru agricultur ă, fitinguri pentru mobilier, ro ți angrenaje diverse, Stâlpi pentru garduri , saltele , lope ți, mobilier pentru exterior, structuri navale Acrilonitril butadin stiren ABS Ușor, rigid , absorbant de șocuri, inflamabil la temperaturi înalte, solvabil în acetone, aldehide și esteri, rezistent la acizi și baze, uleiuri Carcase de: monitor , TV, telefoane celulare, aparatur ă electrocasnic ă; piese diferite pentru industria auto, instrumente muzicale, capete pentru crose de golf, juc ării (ex. piesele LEGO®), grunduri Conducte pentru agricultur ă, fitinguri pentru mobilier, ro ți angrenaje diverse, Stâlpi pentru garduri, saltele, lope ți, mobilier pentru exterior, structuri navale ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 129 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 131 4.5 Alternative de colectare a DMS Proiectarea unui sistem de colectare a de șeurilor nu este un demers simplu. Colectarea de șeurilor reprezint ă de fapt un sistem integrat și dependent de o serie de factori, cum ar fi: Distan țele pân ă la locurile de depozitare Distan țele pân ă la facilit ățile de tratare Structura de șeurilor din zona de colectare Structura teritoriului aferent zonei de colectare (deal, munte, șes etc.) Calitatea infrastructurii (tipurile de drumuri, l ățimea lor etc.) Sistemul de colectare a DMS se proiecteaz ă în acela și tim p (sau altfel spus este chiar o component ă) cu sistemul de transport al de șeurilor (Vezi capitolul „ Alternative de transport a DMS ”) Un sistem integrat de colectare -transport a DMS va avea următoarele componente: Pre-colectare în rec ipiente standard; Colectarea selectiv ă a frac țiilor reciclabile și nereciclabile; Transportul DMS (pe frac ții). Verificarea și analiza de șeurilor. Sortarea DMS. Depozitarea temporar ă. Compactarea DMS. Reciclarea DMS. Tratarea DMS. Depozitarea DMS. Dezinfec tarea vehicul elor de transport. Dezinfectarea periodic ă a recipientelor de colectare. Monit orizarea factorilor de mediu. 4.5.1 Colectarea non -selectiv ă Sistemul de colectare a de șeurilor non -selectiv ă este sistemul cel mai u șor de realizat . În acest sistem frac țiile de de șeuri sunt colectate f ără selectare într -un singur recipient, astfel încât transportul de șeurilor poate fi efectuat cu un singur vehicul . În ciuda faptului c ă acest sistem se poate realiza cu resurse și costuri cele mai sc ăzute, se poate afirma c ă acesta este unul foarte învechit în zilele noastre. Impactul negativ al acestui sistem asupra mediului înconjur ător în raport cu sistemele selective este foarte ridicat . În țările cu economii dezvoltate, sistemele de colectare non -selective se transform ă în din ce în ce mai mult în sisteme selective de colectare. 4.5.2 Colectarea selectiv ă Colectarea selectiv ă a de șeurilor reciclabile (inclusiv de șeuri de ambalaje) se poate realiza individual, prin puncte sau centre de colectare. Colectarea individual ă se poate realiza fie în amestec, fie pe tip de material. Un astfel de sistem de colectare selectiv ă individual ă ar necesita un efort investi țional mai mare . Sistemul de colectare Managementul deșeurilor 132 selectiv ă utilizat este de o combina ție de colectare la punct fix și colectare indivi dual ă. Hârtia și cartonul, din cauza țintelor foarte ridicate de reciclare și a cerin țelor de calitate impuse de reciclatori, vor fi colectate separat. Compozi ția de șeurilor menajere generate de popula ție este foarte variat ă, cantitatea și frac țiile de de șeuri con ținute în cantitatea total ă fiind direct influen țată de tipul localit ății (mediu urban, rural). De șeurile menajere con țin într -un procent destul de ridicat de șeuri organice, biodegradabile, respectiv un tot mai mare procent de deșeuri periculoase. Frac țiile men ționate reprezint ă sursă de materie prim ă secundar ă important ă pentru economie. Prin colectare selectiv ă, cantitatea de deșeuri depozitate se reduce considerabil, respectiv impactul asupra mediului înconjur ător a de șeurilor depozitate poate fi diminuat, astfel colectare selectiv ă fiind activit ăți foarte importante. Este important ca valorificarea de șeurilor colectate selectiv s ă fie solu ționat ă și din următoarele motive: costurile colect ării selective a de șeurilor sunt semnificativ mai ridica t decât colectarea non -selectiv ă, astfel încât, dac ă aceste de șeuri nu sunt valorificate, aceste costuri suplimentare nu sunt justificate; suportul popula ției fa ță de acest sistem poate fi pierdut și prin urmare sistemul de colectare selectiv ă va fi compro mis (nu poate func ționa). Pentru implementarea sistemului de colectare selectiv ă a deșeurilor exist ă mai multe metode implementate și func ționale. O mare parte din aceste metode, cu unele simplific ări, sunt folosite și în sistemele de colectare non -selecti vă. 4.5.2.1 Sistem pubel ă umed ă/pubel ă uscat ă Acest sistem hibrid, a fost și este folosit cu succes în Europa și a devenit în multe zone (în special rurale), sistemul preferat de colectare. Colectarea DMS se realizeaz ă selectiv de c ătre popula ție dup ă cum urmeaz ă: - DMS mixt în „pubela umed ă” - fracțiile reciclabile: hârtie, carton, metale, plastic în pubela uscat ă Sistemul poate fi extins astfel: - o pubel ă mică pentru: DEEE mici, baterii și alte de șeuri periculoase - o pubel ă mică sau un container comun pentru sticl ă; - saci galbeni speciali (sau pubele maro) pentru de șeuri verzi sezoniere. 4.5.2.2 Colectare prin saci Principiul colect ării selective prin saci este c ă deșeurile menajere reciclabile sunt colectate de la popula ție în saci distribui ți de companiile de transport. Acea stă metod ă este folosit ă în zonele unde densitatea popula ției este redus ă, astfel recipientele de colectare selectiv ă amplasate în locuri speciale nu sunt rentabile. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 133 Astfel de zone pot fi zonele reziden țiale din ora șe cu case particulare, sau localit ăți rurale cu popula ție redus ă. Acest sistem, din punct de vedere al randamentului, este mult inferior sistemului cu recipiente special amplasate. Tabelu l 4.17 – Avantajele și dezavantajele sistemului de colecta re prin saci Avantaje Dezavantaje costuri de colectare reduse; prezint ă mai pu ține probleme de igien ă; materialul sacilor de colectare poate fi reciclat cu u șurință este u șor de implementat, costurile investi ției ini țiale sunt reduse. costurile de fabrica ție a sacilor este ridicat ă, astfel costurile de func ționare este destul de ridicat ă, manipularea (înc ărcarea) poate fi realizat ă doar manual, deschiderea, și manipularea sacilor este anevoios (dificil). 4.5.2.3 Recipiente special amplasate, insule de colectare Recipientele special amplasate și insulele de colectare pot fi mijloacele cele mai eficiente de implementare a unui sistem de colectare selectiv ă. Frac țiile de de șeuri care se preteaz ă la acest sistem de colectare selectiv ă sunt: deșeuri de hârtie și car ton; deșeuri de mase plastice; deșeuri de sticl ă; deșeuri metalice; deșeuri organice biodegradabile. Figura 4.5 – Insul ă de colectare - Ungaria Considerând c ă zona de colectare experimental ă este de 250 m, recipientele (insulele) trebuie amplasate relativ des. Aceast ă metod ă poate fi foarte eficient în zonele cu popula ție dens ă (de ex. cartiere cu blocuri). Managementul deșeurilor 134 Figura 4.6 – Insul ă de colectare – Fran ța Investi ția ini țială este destul de semnificativ ă, din cauza construirii unui num ăr mare de insule, și achizi ționării de recipiente de colectare, respectiv de utilaje de transport. Insulele de colectare sunt amplasamente pe teren public, în zone reziden țiale, f ără supraveghere, disponibile permanent, cu recipiente standardizate, pentru diferite fracții reciclabile din de șeurile menajere. Insulele de colectare sunt în general alcătuite din 3-4 containere standardizate (de capacit ăți diferite) pentru colectarea selectivă a sticlei, hârtiei, metalelor și a materialelor plastice (flacoane PET). Prin culorile diferite ale containerelor, respectiv prin marcajele diferite și conven ționale se asigur ă identificarea tipurilor de de șeuri colectabile. Instalarea insulelor de colectare este recomandat ă în localit ățile cu minim 800 de locuitori, în zonele cele mai frecventate (magazine, institu ții publice etc.). Este de recomandat ă instalarea unei insule pentru fiecare 800 de locuitori. 4.5.2.4 Centre de colectare Centrele de colectare sunt zone de preluare și stocare în mod izolat a de șeurilor menajere reciclabile colectate selectiv, respectiv a de șeurilor periculoase din deșeurile menajere, pân ă la transferul acestora în loca țiile de tratare și/sau eliminare specifice . În aceste centr e, obiectivele de colectare vor fi amplasate pe zone betonate, asfaltate, delimitate cu gard și poart ă de acces. Centrele de colectare vor avea cel pu țin o persoan ă permanent pentru asigurarea pazei. Din punct de vedere constructiv putem vorbi de dou ă tipuri de centre de colectare: a. centre de colectare cu diferen ță de nivel - Figura 4.7; b. centre de colectare cu un singur nivel - Figura 4.8. În cadrul centrelor de colectare vor fi prel uate și stocate gratuit de șeurile reciclabile colectate prin aport voluntar de la persoanele fizice și juridice dar în cantit ăți definite și limitate. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 135 Figura 4.7 – Centre de colectare cu ramp ă – Fran ța În cadrul centrelor de colectare trebuie asigurate zonele de colectare cele mai mari pentru de șeurile de hârtie, de șeurile de plastic, de șeurile biodegradabile de de șeuri verzi și cele lemnoase, respectiv pentru de șeurile inerte. Este foarte important ca forma, culoarea și etichetele recipientelor s ă fie identice și să existe consecven ță în fiecare faz ă de colectare a de șeurilor: în locuin țe, pe parcursul transportului și în cadrul centrelor de colectare. M ărimea, orificiile , materialul și forma recipient elor vor fi determinate în func ție de tipurile de de șeuri colectate în acestea. Figura 4.8 – Centre de colectare f ără ramp ă – Germania și Elve ția Tipurile de de șeuri acceptate de centrele de colectare sunt: sticlă; hârtie; plastic; deșeuri verzi; deșeuri textile; deșeuri de metale magnetizabile/nemagnetizabile; deșeuri din construc ții și demol ări; anvelope uzate; mobil ă, alte de șeuri voluminoase; deșeuri inerte; DEEE; deșeuri periculoase (medicamente, a cumulatori, baterii etc.) Managementul deșeurilor 136 Este indicat ca pentru de șeurile de ambalaj e, să fie utilizat un recipient de minim 1,1 m3, iar pentru de șeurile verzi și lemnoase containerele de 7 -20 m3 sunt cele mai recomandate. Deșeurile menajere periculoase pot fi următoarele: acumulatori, anvelope, vopsele, diluan ți, pesticide și ambalajele acestora etc. Pentru colectarea de șeurilor periculoase sunt necesare recipiente și spa ții de depozitare speciale, care trebuie s ă corespund ă cu cerin țele impuse de legisla ția în vigoa re. Sunt dou ă posibilit ăți pentru a r ăspunde acestor cerin țe: 1. Delimitarea unei suprafe țe acoperite, protejat ă împotriva precipita țiilor. Suprafa ța trebuie amenajat ă cu pavaj impermeabil rezistent la acizi, chimicale și hidrocarburi. Trebuie realizat un vas colector cu sistem de colectare impermeabi lizat și pant ă corespunz ătoare pentru scurgere. 2. Amplasare a unor containere prefabricate pentru de șeuri periculoase cu construc ție compact ă, de dimensiuni mari (10 -30 m3) dotate cu protec ție împotriva atacului hidr ocarburilor, acizilor și a altor substan țe chimice, respectiv cu sistem de colectare a levigatului. În ambele cazuri acumulatoarele trebuie colectate în recipiente etan șe, rezistente la acizi. Centrele de colectare trebuie realizate astfel încât s ă permit ă manevrarea facil ă a utilajelor, și a vehiculelor de transport. Suprafa ța necesar ă pentru un centru de colectare care gestioneaz ă un volum de 5.000 m3 de de șeuri anual trebuie s ă fie de cel pu țin de 900 m2 (recomandat pân ă la 1.200 m2). Centrele de colecta re trebuie delimitate de garduri de protec ție și poart ă de acces pentru circula ția mijloacelor de transport. Popula ția poate s ă aibă acces în incint ă în timpul programului de func ționare. Este necesar ă asigurarea utilit ăților cum ar fi: drum de acces, elec tricitate, ap ă potabil ă, canalizare și telecomunica ții. Suprafa ța de depozitare, respectiv c ăile de acces din cadrul centrelor de colectare trebuie amenajate cu pavaje rigide (asfalt, beton). Suprafa ța amenajat ă cu pavaje poate s ă ating ă un procent de 70 -80 % din suprafa ța total ă. Este recomandat ă utilizarea dispozitivelor de diminuare a zgomotului, respectiv centrul de colectare trebuie s ă corespund ă și cerin țelor estetice prin realizarea de zone verzi cu arbu ști, gazon etc. Figura 4.9 – Locații marcate pentru deșeuri le menajere periculoase ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 137 Pentru personalul de deservi re trebuie asigurat un spa țiu administrativ de cel pu țin 15-20 m2 cu înc ălzire, asigurat cu sisteme de închidere și protec ție, dotat cu toate echipamentele necesare desf ășurării activit ăților. Centrele de colectare trebuie dotate minim cu urm ătoarele: 1 container de 5 m3 pentru colectarea de șeurilor plastice; 1 container de 5 m3 pentru colectarea de șeurilor de hârtie; 2 containere de 1,1 m3 pentru colectarea de șeurile de sticl ă; 1 container de 1,1 m3 pentru colectarea de șeurilor textile; 1 container de 1,1 m3 pentru colectarea de șeurilor de fier și oțel; 1 container de 1,1 m3 pentru colectarea altor de șeuri din metale (în general aluminiu); containere speciale de 0,55 m3 pentru colectarea de șeurilor periculoase; 1 container special de 1,1 m3 pentru colectar ea de șeurilor periculoase (medicamente și alte de șeuri periculoase menajere); 1 container de 7 m3 pentru colectarea de șeurilor de mobil ă și alte vechituri; 1 container de 7 m3 pentru colectarea de șeurilor verzi bune pentru compostare; 1 container de 20 m3 pentru colectarea de șeurilor inerte. În func ție de utilizarea acestor containere, prin experien ța acumulat ă pe parcursul func ționării, recomand ăm schimbarea func ției pe frac ții a containerelor în func ție de necesit ăți pentru func ționare optim ă. (ex. dac ă deșeurile verzi sunt într -o cantitate însemnat ă, dar cantitatea de șeurilor inerte este redus ă, atunci func ția celor dou ă containere poate fi schimbat ă). Centrele de colectare trebuie amplasate, în m ăsura posibilit ăților, în apropierea zonelor cu popula ție densă, peste 10.000 de locuitori . În orașele mari, cu un num ăr de 50.000 de locuitori, se recomand ă amplasarea a dou ă centre de colectare, iar pentru un num ăr de 100.000 locuitori, 3 centre de colectare. Cu fie care 100.000 de locuitori în plus se recomand ă amenajarea unui centru de colectare adi țional . În centrele de colectare prin depozitarea selectiv ă a deșeurilor se favorizeaz ă preg ătirea materiilor prime secundare u șor valorificabile, necontaminate și neamestecate. 4.5.3 Colectare „din poart ă în poart ă" Aceas tă opțiune propune colectarea de șeurilor din locuin țe individuale și apartamente. Sistemul se bazeaz ă fie pe saci de colectare, fie pe recipiente de colectare. Benef iciile acestui sistem sunt date de confortul locuitorilor și de dorin ța acestora de a -și asuma r ăspunderea depozit ării adecvate a de șeurilor înainte de colectarea acestora. Principalul dezavantaj este c ă necesit ă costuri mai mari decât sistemele bazate pe europubele. 4.5.4 Europubele și containere mobile Utilizarea de europubele de 80, 120 sau 240 lit ri în vecin ătatea locuin țelor (Figura 4.10) presupune folosirea unor recipiente cu ro ți pentru colectarea de șeurilor. Managementul deșeurilor 138 Beneficiile acestei op țiuni sunt: uzare mic ă a pubelelor și confort îmbun ătățit pentru locuitori. Figura 4.10 – Europubele Utilizarea de containere mobile (metalice sau din material plastic) cu capacitate a de 1.100 litri (Figura 4.11) permite stocarea unui volum ma i mare de de șeuri. Utilizarea acestui sistem este des întâlnit ă în Europa de Est și este preferat de mul ți operatori priva ți. Beneficiile includ rezisten ța containerelor și un confort relativ pentru locuitori. Aceste containere sunt mai greu de manevrat în compara ție cu europubelele. Figura 4.11 – Containere de 1,1 m3 4.5.5 Colectarea direct ă cu vehicule A. Mini -autogunoiere î n apropierea zonelor reziden țiale În acest sistem, mini -autogunoierele sunt golite în vehiculele de col ectare, permi țând stocarea unor volume mari de de șeuri. B. Mini -autogunoiere pentru transfer În acest sistem, mini -basculantele sunt înc ărcate în vehiculele de colectare. Acest sistem este folosit îndeosebi în Europa de Est. Sistemul nu favorizeaz ă eficien ța și calitatea serviciilor. C. Colectarea cu vehicule cu remorc ă Tractoarele cu remorc ă sunt o op țiune practic ă pentru zonele rurale. Sistemul are avantajul accesului pe str ăzi nepavate, între ținerii și repara țiilor u șoare a ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 139 vehiculelor, îns ă este mai costisit or. Acest sistem va fi treptat eliminat din practic ă. 4.5.6 Stații de transfer Stațiile de transfer (Figura 4.12) sunt facilit ăți speciale de gestiune a de șeurilor în care deșeurile municipale sunt colectate de pe un areal m are și transferate apoi prin intermediul altor vehicule și recipiente speciale (containere roll -off de mare capacitate , prescontainere ). Utilizarea sta țiilor de transfer duce la mic șorarea costurilor de transport și a celor investi ționale prin eliminarea c onstruirii de noi depozite conforme pentru fiecare localitate. O sta ție de colectare este punctul de leg ătură între programul de colectare a deșeurilor solide al unei comunit ăți și un loc de depozitare final ă. În condi țiile în care vechile depozite de de șeuri din apropierea zonelor urbane au fost utilizate la capacitate maxim ă, vor trebui s ă fie închise. Costul moderniz ării echipamentelor existente sau costul construirii de noi depozite este foarte ridicat pentru multe comunit ăți. Pentru aceste a, transfera rea de șeurilor c ătre un depozit regional mare este o alternativ ă atractiv ă. Figura 4.12 – Stație de transfer clasic ă (Miskolc -Ungaria) Construirea unui depozit regional mai mare și mai îndep ărtat este m ai practic din punct de vedere economic, social și de mediu. Pentru a compensa costurile ridicate ale construirii și între ținerii unui depozit modern, proprietarii construiesc instala ții mari care atrag un volum mare de de șeuri dintr -o zon ă geografic ă mai mare. Pentru comunit ățile rurale și urbane, cea mai viabil ă soluție economic ă la nevoile lor de depozitare este s ă transporte de șeurile lor c ătre aceste instala ții. În aceste condi ții, o stație de transfer constituie un punct de leg ătură important în efect uarea de transporturi economice spre aceste instala ții îndep ărtate. În România, prin intermediul planurilor de gestionare a de șeurilor se prevede construc ția a numeroase sta ții de transfer în fiecare jude ț. Se estimeaz ă ca prin intermediul fiec ărei sta ții se vor transfera, în general, între 5 și 40 kt/an de DMS provenite atât din mediul urban, cât și din cel rural la facilit ății de tratare sau eliminare . În cazul în care depozitul de de șeuri nu este amplasat în imediata vecin ătate a centrului de generare a deșeurilor municipale (municipiul re ședin ță de Managementul deșeurilor 140 jude ț), este posibil ca sta țiile de transfer s ă aibă capacit ăți mai mari, ajungând chiar până la 100.000 tone/an În func ție de capacitate, deosebim dou ă categorii principalele de sta ții: A. T1 – Stații de t ransfe r de capacitate medie (10 -20 k t/an) și mare (peste 20 kt/an). Acestea sunt prev ăzute cu unul sau mai multe docuri pentru desc ărcarea de șeurilor din vehicule pentru a fi transferate și compactate în containere mari care sunt transportate cu ajutorul unor ve hicule specializate la facilit ățile de valorificare sau eliminare. Pot exista și sta ții de transfer cu capacitate și mai mare (peste 50 kt/an). - Acestea sunt dotate cu mai multe docuri pentru recep ția și livrarea de șeurilor. B. T2 – Stații de transfer de cap acitate mic ă, mai mici de 10 kt/an (cele mai frecvente fiind de aproximativ 5 kt/an) . În aceste sta ții, DMS sunt colectate în prescontainere cu capacit ăți cuprinse între 5 și 20 m3 care sunt transportate la facilit ățile de tratare sau eliminare. Figur a 4.13 – Prescontainere pentru sta ții de transfer de tip T2 În unele țări europene, transportul de șeurilor de la sta țiile de transfer de capacitate mare la facilit ățile de tratare sau eliminare se realizeaz ă și pe cale feroviar ă sau naval ă. O sta ție de transfer are nevoie de urm ătoarele: electricitate și alte utilit ăți, protec ție de incendiu; personal de paz ă care s ă verifice de șeurile, puncte de cânt ărire; echipamente de compactare a de șeurilor sau containere ; prevederi pentru apa uzat ă; zone de înc ărcare și desc ărcare u șor de folosit și de operat. Scopul unei sta ții de transfer este s ă acumuleze de șeurile din mai multe vehicule de colectare în vehicule de transfer cu o capacitate mai mare, pentru un transport cât mai economic c ătre locurile de depozitare îndep ărtate. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 141 Figura 4.14 – Stație de transfer și sortare DMS - Gura Humorului Într-o sta ție de transfer, vehiculele de colectare a de șeurilor î și descarc ă încărcătura într-o zon ă de primire desemnat ă. Nu se fac depozit ări de de șeuri pe termen lung. Deșeurile sunt deseori compactate, apoi înc ărcate în vehicule mai mari pentru transportul pe distan țe mai lungi spre locurile de depozitare final ă. Figura 4.15 – Transportul prescontainerelor În sta țiile de transfer, de șeurile pot fi de asemenea sortate înainte de eliminare. Deșeurile reciclabile pot fi separate de restul de de șeuri și pot fi identificate de șeuril e necorespunz ătoare pentru depozitare final ă. Figura 4.16 – Pres ă de compactare și utilaj de golire containere - Gura Humorului Managementul deșeurilor 142 Acest lucru reduce cantitatea și volumul de șeurilor trimise spre depozitar e final ă. Prin reciclare, materialele pleac ă de la depozitul de de șeuri. Materialele reciclabile sunt preg ătite pentru a fi transportate c ătre instala țiile speciale unde vor fi recuperate. Tabelul 4.18 – Descrierea amplasamentului pentru sta ția de transfer Caracteristica Descriere Mărime amplasament 0,3 pân ă la 2 ha în func ție de activit ăți și mărime Servicii realizate Stocare pe termen scurt, eventual compactare și transfer de șeuri municipale solide la facilit ăți de tratare și eliminare Loca ție Pentru sta țiile amenajate pe platforme deschise distan ța pân ă la zonele reziden țiale de min. 500 m. Pentru sta țiile de capacitate mai mare amenajate în cl ădiri – amplasarea în intravilan – în zone industriale sau în extravilan Teren de fundare Sarcinile transmise de cl ădiri la teren nu impun existen ța unui teren de fundare cu rezisten țe deosebite Terenul de fundare s ă nu prezinte risc de alunec ări de teren Căi de acces și rute de transport Căi rutier e pentru trafic greu în adiacente sau la nu mai mult de 1000 m de amplasament drum pavat pentru trafic greu, rezisten ță la dezghe ț drum cu l ățime de 7 m, marcarea drumului pant ă de 4 grade, în general, (maxim 7 grade) iluminat înălțime liber ă de nu ma i puțin de 5 m evitarea trecerii prin centrul ora șului sau zonele reziden țiale Alte caracteristici Subsolul liber de re țele de alimentare cu gaze sau ap ă potabil ă Amplasamentul s ă nu fie traversat de cabluri electrice aeriene Utilit ăți Existen ța utilităților în proximitatea amplasamentului sta ției Stațiile de transfer devin în general viabile din punct de vedere economic când distan ța de transport spre locul de depozitare e mai mar e de 25 – 35 km (într -un sens)38. Acest lucru variaz ă bineîn țeles de la o comunitate la alta și este necesar s ă fie făcut un calcul al rentabilit ății pentru fiecare sta ție în parte. Stațiile de transfer de șeuri municipale solide trebui e să fie amplasate la o distan ță de minimum 60 de km de facilitatea de eliminare sau de tratare a de șeurilor unde sunt transportate de șeurile. Aceast ă distan ță poate fi mai mic ă numai în cazuri justificate. În general, este recomandat ca sta țiile de transfer s ă aibă o capacitate de peste 10.000 tone/an sau s ă deserveasc ă minim 25.000 locuitor i39. În general, variantele de amplasare ale sta ției de transfer pot fi: • în apropierea celei mai mari concentr ări de popula ție urban ă din zona de 38 Stațiile de transfer a de șeurilor: Un manual pentru luarea deciziilor (EPA, 2002) 39 MMDD -Ghid privind stațiile de transfer pentru deșeurile municipale solide, Septembrie 2008 - Asistență în pregătirea conformării cu reglementările privind stocarea temporară a deșeurilor - PHARE 2005/017 - 553.03.03/04.05 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 143 colectare; • în apropierea intersec ției celor mai importante c ăi de acces care str ăbat zona de colectare; • pe ca lea de acces cea mai scurt ă către facilitatea de tratare sau eliminare, în partea • zonei de colectare cea mai apropiat ă de aceasta. Pentru a fi justificate din punct de vedere economic, sta țiile de transfer ar trebui s ă genereze economii de transport mai m ari decât costurile opera ționale. Stațiile de transfer pot ajunge la costuri de construc ție de la 500.000 la 2.000.000 euro Se estimeaz ă că în sta ție se vor stoca de șeuri reziduale pe perioade scurte de timp (1 sau 2 zile în cazul sta țiilor T2 sau maximum 3 - 7 zile în cazul sta țiilor T1). Motivul principal pentru aceasta este c ă deșeurile municipale solide se descompun și genereaz ă levigat și mirosuri nepl ăcute, în special în perioadele mai calde. Cu cât este mai scurt ă perioada de stocare temporar ă în st ațiile de transfer, cu atât neajunsurile provocate mediului și sănătății umane sunt mai mici. Cu toate acestea trebuie prev ăzută o capacitate tampon de stocare de câteva zile în cazul în care transferul este întrerupt sau în cazul în care facilit ățile de t ratare sau eliminare sunt în incapacitate de a primi de șeuri municipale solide. Tabelul 4.19 – Cantită țile transferate pe tipuri de sta ții Starea de agregare a de șeurilor Capacitate de stocare maxim ă recoman dată40, [ton e] Mișcări medii, vrac, [kt/an] Deșeuri vrac în sta ție T1 85 – 400 10 – 20 350 – 800 40 Deșeuri vrac în sta ție T2 15 – 30 (3 – 6 containere de 15 mc) 50 În pofida faptului c ă pe amplasament se gestioneaz ă deșeuri municipale (nepericuloase), stațiile de transfer prezint ă riscuri privind siguran ța în exploatare și protec ția mediului. Printre principalele riscuri în ceea ce prive ște sta ția de transfer sunt urm ătoarele: • aprinderea de șeurilor • pericole de la vehiculele de transport cu gabarit mare aflate în mi șcare și echipamentele hidraulice de compactare care lucreaz ă la presiuni înalte (în cazul în care se realizeaz ă compactarea de șeurilor). În ceea ce prive ște protec ția împotriva incendiilor, sta țiile de transfer de capacitate mare și medie tre buie s ă fie închise și rezistente la incendiu, inclusiv construc țiile betonate pentru platforme, zonele de desc ărcare și pere ții pe o în ălțime de cel pu țin două treimi. Tavanul trebuie s ă fie rezistent la incendii și întreaga structur ă protejat ă de incendi i prin intermediul unui sistem de stropitori. 40 cantitate zilnică medie de de șeuri municipale solide estimată a fi transferată Managementul deșeurilor 144 Constituie o problem ă și animalele, roz ătoarele și emisiile de mirosuri nepl ăcute. Emisiile de mirosuri nepl ăcute trebuie reduse prin: • zone de desc ărcare închise (pentru sta țiile cu capacit ăți T1) sau cel pu țin împrejmuite (pentru sta țiile cu capacit ăți T2) • presiune negativ ă a aerului și filtrare (atunci când este fezabil). În ceea ce prive ște reducerea emisiilor de mirosuri nepl ăcute, din cauza costurilor ridicate, aceasta poate fi op țional ă. Trebuie instalat s istemul pentru controlul emisiilor de mirosuri nepl ăcute în cazul în care exist ă plângeri de la popula ția din jur sau în cazul în care sta ția de transfer de șeuri municipale solide trebuie amplasat ă în apropierea zonelor de locuit sau comerciale. Apar probl eme în ceea ce prive ște adunarea de șeurilor periculoase sau incompatibile pentru care nu a fost proiectat ă facilitatea. Pentru a preveni aceast ă situa ție este necesar ă verificarea tuturor de șeurilor ce intr ă pe amplasament. Datorit ă acestor riscuri, zonele pentru stocarea și transferul de șeurilor din cadrul facilit ății trebuie proiectate corespunz ător pentru a reduce riscurile ce pot ap ărea privind mediul și sănătatea uman ă. Tabelul 4.20 prezint ă cele mai importante m ăsuri de protec ție necesare pentru evitarea riscurilor prezentate mai sus. Tabelul 4.20 – Condi ții de stocare/transfer Măsuri de siguran ță și proiectare Clădire sta ție de transfer (T1 sau T2 ) Platforma sta ției de transfer T2 Mărime Min. 400 m2, respectiv 150 m2 Min. 150 m2 Podea din beton rezistent la ac țiunea agen ților chimici pe platforme, rampe, c ăi de acces x x Acoperi ș, pere ți ignifuga ți x x (op țional) Pere ți (beton sau material ignifugat) x Încălzire Opțional Sistem de men ținere a unei presiuni interioare sub presiunea atmosferic ă x Sistem de detectare, alarmare și protec ție împotriva incendiilor (inclusiv stropitoare și hidrant) x x Echipamente rezistente la explozii: întrerup ătoare, echipamente de iluminat, motoare, sisteme electrice x x Vestiare și grup sanitar x x (op țional) Sistem pentru colectarea apelor pluviale / a apelor pentru stingerea incendiilor x x Sistem de colectare a scurgerilor x x În Tabelul 4.21 sunt prezentate tipuri de de șeuri (conform Listei Europene a Deșeurilor) care pot fi acceptate în sta țiile de transfer. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 145 Tabelul 4.21 – Tipurile de de șeuri acceptate în sta țiile de transfer Cod deșeu Denumire de șeu 15 01 01 ambalaje de hârtie și carton 15 01 02 ambalaje de materiale plastice 15 01 03 ambalaje de lemn 15 01 04 ambalaje metalice 15 01 05 ambalaje de materiale compozite 15 01 06 ambalaje amestecate 15 01 07 ambalaje de sticl ă 15 01 09 ambalaje din materiale textile 15 02 03 absorban ți, materiale filtrante, materiale de lustruire și îmbr ăcăminte de protec ție, altele decât cele specificate la 15 02 02 20 01 01 hârtie și carton 20 01 02 sticlă 20 01 08 deșeuri biodegradabile de la buc ătării și cantine 20 01 10 îmbr ăcăminte 20 01 11 textile 20 01 25 uleiuri și grăsimi comestibile 20 01 28 vopsele, cerneluri, adezivi și rășini, altele decât cele specificate la 20 01 27 20 01 30 detergen ți, alții decât cei specifica ți la 20 01 29 20 01 32 medicamente, altele decât cele men ționate la 20 01 31 20 01 34 baterii și acumulatori, altele decât cele specificate la 20 01 33 20 01 36 echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 și 20 01 35 20 01 38 lemn, altul decât cel specificat la 20 01 37 20 01 39 materiale plastice 20 01 40 metale 20 01 41 deșeuri de la cur ățatul co șurilor 20 01 99 alte frac ții, nespecificate 20 02 01 deșeuri biodegradabile 20 02 02 pământ și pietre 20 02 03 alte de șeuri nebiodegradabile 20 03 01 deșeuri municipale amestecate 20 03 02 deșeuri din pie țe 20 03 03 deșeuri stradale 20 03 06 deșeuri de la cur ățarea canaliz ării 20 03 07 deșeuri voluminoase 20 03 99 deșeuri municipale, f ără altă specifica ție Exist ă diferite tipuri de vehicule necesare pentru buna operare a sta țiilor de transfer deșeuri municipale solide. Acestea includ vehicule pentru transportul (mutatul) Managementul deșeurilor 146 containerelor de capacitate mare (autocontainiere sau autovehicule cu cârlig) și opțional, un ca mion mic pentru executarea de diferite sarcini. Trebuie luate în considerare și vehiculele pentru transportul de șeurilor de la sta ția de transfer de șeuri solide municipale. În general, vehiculele ce intr ă pe amplasament includ tractoare cu remorc ă, autocon tainiere, autogunoiere, basculante. Având în vedere c ă exist ă un trafic mare pe amplasament, trebuie implementat un sistem pentru coordonarea traficului și trebuie prev ăzută o zon ă de parcare. Sta țiile de transfer de capacitate mare pot avea un trafic ridi cat, mai ales dac ă este admis și accesul ter ților. Vehiculele care p ărăsesc amplasamentul sunt în mare parte cele care transport ă containere cu de șeuri compactate sau autovehicule de mare tonaj de peste 20 m3. Tabelul 4.22 – Utilaje și vehicule în sta țiile de transfer de șeuri solide municipale Tip utilaj/vehicul Num ăr Cerin țe tehnice Cântar 1 Determinarea cantit ăților de de șeuri recep ționate/livrate Pentru mase cuprinse între 5 și 30 de tone Vehicul utilit ar/ camion 1 Pentru solu ționarea unor probleme generale, mutare obiecte mici Containier ă sau autotransportor cu cârlig pentru mutat containere 1 Pentru mutarea recipien ților sau altor tipuri de containere în func ție de cerin țe Pentru a eficientiza manage mentul integrat de șeurilor, sta țiile de transfer vor putea fi completate cu: stație de sortare pentru frac țiile reciclabile din DMS; stație de compost depozite de de șeuri voluminoase depozite de DEEE depozite de de șeuri periculoase stație de tratare a de șeurilor din construc ții și demol ări Stațiile de transfer sunt costisitoare atât în operare cât și în construc ție. Acestea ar trebui instalate numai în locurile în care este justificat ă prezenta lor din punct de vedere economic și nu ar trebui considerate ca o solu ție politic ă pentru închiderea unor depozite locale neconforme. Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D .M.S. 147 Tabelul 4.23 prezint ă41 echipamentele și dotările stațiilor de transfer T1 și T2. Tabelul 4.23 – Echipamentul și dot ările unei sta ții de transfer Zonă echipamente Cantitate Mărime Echipament Platforma/ rampa de desc ărcare (în interiorul clădirii de stocare/ transfer la facilită țile T1) 1 50/200 m2 • Facilitate T1: o 2 porți automate de acces (intrare -ieșire) pentru vehiculele care descărcă deșeuri; o 1 poartă de acces (intrare -ieșire) pentru vehiculele care preiau deșeurile. • Facilitate T2: o 1 poartă de acces (intrare -ieșire) o Platformă/rampă din beton armat sau pe structură metalică supraînăl țată fa ță de platforma de stocare cu 1 - 1,5 m. o Bare de protec ție și limitare a cursei îmbrăcate în cauciuc o Racorduri rutiere și pietonale (din beton armat sau structuri metalice) între căile de acces exterioare și platformă de descărcare, respectiv între aceasta și platforma de amplasarea containerelor • Indicatoare • Iluminat • Sistem de colectare a apelor de pe suprafe țe (ape pluviale, spălare, incendiu) Platformă pentru recipientele de mare capacitate și sistemul de compactare 1 100 - 200 m2 • Platformă din beton armat la nivelul s olului sau în excava ție Permite accesul și manevrele autovehiculelor de gabarit mare pentru transportul containerelor Iluminat general pe platformă • Sistem de colectare a apelor de pe suprafa ța platformei (ape pluviale, din spălare, levigat, de la stingerea incendiilor) 41 Sursa: MMDD - Ghid privind sta țiile de transfer pentru de șeurile municipale solide, Septembrie 2008 - Asisten ță în pregătirea conformării cu reglementările privind stocarea te mporară a de șeurilor - PHARE 2005/017 - 553.03.03/04.05 Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 148 Zonă echipamente Cantitate Mărime Echipament Sistem de compactare (la facilită ți T1) 2 • Echipament hidraulic (de preferin ță cu ac ționare în plan orizontal) pentru asigurarea unui raport de compactare de minimum 1:5 • Sisteme de oprire de urgen ță • Pâlnie de preluare a de șeurilor amplasate la buza platformei de descărcare Recipiente de mare capacitate Conform cerin țelor 24 - 35 m3 la facilită țile T1 10 - 15 m3 la facilită țile T2 • Containere metalice închise cu disp ozitive de prindere pentru autoveh icule cu cârlig • Containere metalice deschi se cu dispozitive de prindere pentru autocontainiere sau autovehicule cu cârlig Alte recipiente pentru stocare (pentru alte frac ții de de șeuri, reciclare) - la facilită ți T1 Conform cerin țelor • Recipiente metalice sau din plasă de sârmă amplasa ți pe pla tformă pentru recipiente de mare capacitate • Opțional în cazul facilită ților T2 - acoperi ș asupra recipientelor și platformei de descărcare Gestionare ape pe platforme acoperite 1 5 m3 • Sistem de colectare levigat • Bazin de colectare, decantare • Sistem de m onitorizare pH și explozimetru • Echipamente rezistente la explozii • Evacuare cu vidanje la sta ții de tratare ape uzate Gestionare ape pe platforme descoperite 11 200 m3 • Sistem de colectare ape pluviale și levigat de pe suprafe țe descoperite • Bazin de colecta re • Evacuare cu vidanje la sta ții de tratare ape uzate ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 149 4.6 Alternative de transport a DMS O cantitate mare de de șeuri se transport ă încă pe distan țe lungi . În condi țiile în care angajamentele asumate de România, presupun închiderea tuturor depozitelor neconfo rme de de șeuri pân ă în luna iulie 2009, se preconizeaz ă o cre ștere și mai mare a distan țelor la care vor fi transportate de șeurile în vederea depozit ării. În unele tari standardele privitoare la tratare și depozitare sunt mai permisive si, drept consecin ță, tratarea și depozitarea sunt foarte ieftine. Dar transferarea deșeurilor dintr -o țară cu standarde exigente de mediu ( și, deci, cu costuri mari de tratare și depozitare) în țări în care aceste opera ții nu sunt foarte costisitoare, nu este o op țiune adecv ată pe termen mediu și lung. Oricum, transportul de șeurilor trebuie minimizat în vederea reducerii riscului de accidente și economisirii resurselor. Politica UE stabile ște că, pe teritoriul Europei, de șeurile trebuie depozitate în locuri cât mai apropiate de acela în care au fost produse (principiul proximit ății). Legisla ția comunitar ă interzice expedierea: Oricăror de șeuri în vederea depozit ării în țări nemembre OECD; Deșeurilor periculoase în vederea recuper ării în țări nemembre OECD Tabelul 4.24 – Factorii necesari pentru proiectarea unui sistem de transport Nr. crt. Factor principal Sub-factori • Cantitatea și structura deșeurilor colectate cantit ățile de de șeuri generate ponderea frac țiilor specifice (d eșeuri reciclabile, deșeuri periculoase, de șeuri din construc ții și demol ări etc.) • Localizare zonelor dens, mediu sau slab populate; tipul localit ății (sate, comune, ora șe, zone reziden țiale de case, cartiere de blocuri etc.) • Utilaje num ărul utilajelo r; capacitate de transport; tipul de recipiente pot fi transportate cu utilajele disponibile; ce tipuri de recipiente pot fi utiliza ți pentru colectare; care este randamentul de compactare a utilajelor; posibilitatea de a transporta diferite frac țiuni. • Date privind zonele de colectare lungimea rutelor de colectare/transport; calitatea și tipul rutelor de colectare/transport; num ărul recipientelor în care se colecteaz ă etc. • Date privind facilit ățile de transfer/ tratare/ eliminare localizarea și distan țele pân ă la aceste facilit ăți; tipuri de de șeuri (frac ții) care pot fi tratate/eliminate; capacitate de depozitare; capacitatea de tratare/eliminare Colectarea și transportul de șeurilor, ca activită ți logistice ridic ă numeroase și complexe probleme. O im portan ță major ă pentru definirea și implementarea unui Managementul deșeurilor 150 sistem eficient de colectare și transport a de șeurilor, o are definirea traseelor optime de colectare (transportul de șeurilor). Pentru proiectarea unui sistem de colectare și transport trebuie luați în considerare factorii prezenta ți în Tabelul 4.24. Figura 4.17 – Transportul de șeurilor sortate Problema principală constă î n stabilirea traseelor de colectare optim e și a frecven țelor de colectare (ex. de dou ă ori pe s ăptămân ă în zonele cu blocuri, o dat ă pe s ăptămân ă în sate etc.), astfel încât utilajele disponibile s ă fie utilizate la maximum, iar cheltuielile de func ționare s ă fie cât mai reduse. Pentru solu ționar ea problemei au un rol decisiv procedurile și metodele de calcul matematice folosite pentru probleme de transport. Trebuie ținut cont și de faptul c ă prin utilizarea la nivel regional a depozitelor de deșeuri, a incineratoarelor și a celorlalte facilit ăți de tratare/eliminare a de șeurilor, distan ța de transport a de șeurilor va fi mai mare, timpul de transport va cre ște și astfel utilajele moderne de transport, cu randament ridicat de compactare vor avea un rol mai important, chiar dac ă acest aspect duce la un efort investi țional ini țial foarte mare. Figura 4.18 – Autocompactoare ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 151 Astfel, este recomandat ca ma șinile cu șasiuri speciale (pt. de șeurile municipale) s ă fie dotate cu motoare cu norm ă de poluar e cel pu țin EURO -3, respectiv cu suprastructuri cu capacit ăți de compactare nominal ă de 1:5 și cu sistem de încărcare/golire și bene adecvate pentru toate recipientele standardizate utilizate. Volumul suprastructurii va determina capacitatea de de șeuri tra nsportabile, dar totodat ă va limita domeniul de utilizare. O suprastructur ă obișnuită are un volum de 16 m3. Diferitele frac ții de de șeuri, respectiv diferitele recipiente de colectare necesit ă diferite metode de colectare și transport. Astfel: Pentru tran sportarea de șeurilor mixte în sta ții de tratare a de șeurilor, sta ții de transfer sau depozite ecologice, este recomandat ă utilizarea vehiculelor cu suprastructur ă închis ă și cu o capacitate de compactare de 1:5 prin presare sau rota ție. Vehiculule de colec tare trebuie s ă poat ă manevra (înc ărca) de la pubele de 110 litri pân ă la containere de 1,1 m3. Transportarea frac ției reciclabile (uscate) în centrele jude țene este recomandat ă a fi realizat ă prin mijloace de transport închise f ără compactare sau în cazul în care de șeurile de sticl ă sunt manevrate (tratate) diferit, cu utilaje cu capacitate de compactare de 1:2. Pentru transportul de șeurilor generate în institu ții, colectate în containere separate, respectiv pentru de șeurile din construc ții și demol ări, trebuie utilizate vehicule pentru transportul containerelor. Pentru transportul de șeurilor de la insulele de colectare, respectiv a containerelor de la centrele de colectare recomand ăm utilizarea vehiculelor cu suprastructur ă special ă; o Pentru containerele mici (5-7 m3) se recomand ă utilizarea suprastructurii cu elevatoare pe lan ț. o Pentru containerele mari (20-30 m3) suprastructuri cu sistem elevator cu cârlig (roll-on/roll -off). Figura 4.19 – Vehicule ro ll-on/roll -off Managementul deșeurilor 152 Transportul de șeurilor colectate selectiv de la popula ție va fi realizat cu ajutorul unor vehicule speciale, compartimentate pentru urm ătoarele tipuri de de șeuri: metale, plastic, sticl ă, hârtie. Se propune o frecven ță de colectare inițială de 2 -3 ori pe s ăptămân ă, care va putea fi ajustat ă pe parcursul func ționării sistemului. Transportul containerelor de 20 -30 m3 umplute cu frac ții mixte de de șeuri reciclabile, cu de șeuri din construc ții și demol ări din sta țiile de transfer sau centrele de colectare trebuie realizate cu ma șini echipate cu suprastructuri cu elevatoare cu cârlig (roll -on/roll -off). Figura 4.20 – Autocontainiere Transportul de șeurilor periculoase de la centrele de co lectare trebuie s ă fie realizat de c ătre operatori de transport autoriza ți, cu vehicule având suprastructura închis ă. La transportul de șeurilor periculoase trebuie procedat conform legisla țiilor în vigoare, acordându -se o aten ție deosebit ă asupra documenta telor de transport. 4.7 Alternative de tratare și eliminare a D.M.S. Pentru atingerea țintelor impuse de UE , se recomand ă ca gestionarea de șeurilor s ă fie realizat ă prin aplicarea conceptului de „gestiune integrat ă a de șeurilor”, caz în care riscurile de mediu pot fi minimalizate. Scopul primordial al oric ărui plan de gestionare a de șeurilor ar fi eliminarea gener ării de șeurilor la surs ă, dar deoarece acest lucru nu este posibil în totalitate, diminuarea cantit ății de de șeuri r ămâne ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 153 scopul principal. La nivel i ndustrial, este necesar ă elaborarea și implementarea tehnologiilor care protejeaz ă mediul, care au un necesar energetic cât mai redus și care duc la generarea unor cantit ăți mai mici de de șeuri. În foarte multe cazuri, aceste tehnologii sunt costisitoare și nu pot fi implementate din motive financiare. Chiar dac ă pornim de la premizele cele mai favorabile, în toate situa țiile, în urma oric ărei activit ăți industriale sau casnice sunt generate diverse cantit ăți de de șeuri. Până acum, unica solu ție de elimin are a acestor de șeuri o reprezenta depozitarea acestora în condi ții mai mult sau mai pu țin salubre. Prin colectarea selectiv ă a deșeurilor, o serie de componente pot fi valorificate, reducând astfel semnificativ, cantit ățile eliminate prin depozitare. De șeurile r ămase dup ă selectare trebuie tratate/eliminate conform celor mai bune practici. Numai în acest mod, impactul asupra mediului poate fi diminuat. Figura 4.21 – Procedurile de tratare a de șeurilor Trat area preliminar ă a de șeurilor este procedura prin care poate fi redus ă cantitatea de de șeuri și periculozitatea acestuia. Astfel de șeurilor pot fi manipulate mai u șor și devin direct recuperabile. Tratarea de șeurilor este un sistem tehnologic integrat alc ătuit din proceduri aplicabile și separat, care include colectarea de șeurilor, depozitarea temporar ă, tratarea preliminar ă local ă, transportul, respectiv recuperarea, neutralizarea și monitoring post închidere a depozitelor de de șeuri. Procedurile de trata re a deșeurilor sunt prezentate în Figura 4.21. Procedurile prezentate pot fi aplicate atât individual cât și în diverse combina ții. PROCEDURI DE TRATARE A DE ȘEURILOR Proceduri fizice Separare pe faze Separarea componentelor Alte proceduri fizice InglobaProceduri chimice Neutralizare Separare prin precipitare Hidroliză Reducție Oxidație Oxidare chimică Oxidare umedă Oxidare supercritică umedă Oxidare prin ozon Metode electrochimice Alte metode chimice Proceduri biologice Compostare Generare de biogaz Recuperarea metalelor prin metode biologiceProceduri termice Incinerare Piroliză Managementul deșeurilor 154 4.7.1 Tratarea preliminar ă a de șeurilor 4.7.1.1 Mărunțirea Mărunțirea reprezint ă trecerea unui material într -o granula ție mai fin ă. Fiecare mărunțire serve ște extinderii suprafe ței exterioare specifice. Tabelul 4.25 – Tipurile de utilaje utilizate pentru m ărunțire Propriet ăți deșeu Tipul de de șeuri Tipuri de mărunțire Utilaj de mărunțire Material dur și mediu dur, erodant puternic Deșeuri minerale, deșeuri de sticl ă, deșeuri de construc ții și din ind. de construc ții Mărunțire brut ă concasor cu f ălci concasor cu role concasor centrifug Mărunțire medie concasor centrifug concasor conic concasor cu ciocane Mărunțire fin ă moar ă cu ciocane moar ă tip „prall ” Material dur și mediu dur, erodant Deșeuri metalice (deșeuri de font ă, deșeuri de tabl ă, deșeuri de a șchiere, de șeuri de cabluri) Mărunțire brut ă concasor foarfec ă hidraulic ă concasor centrifuge Mărunțire medie moar ă cu ciocane moar ă de tăiere concasor cu role Mărunțire fin ă moar ă de tăiere moar ă cu ciocane Material mediu dur - moale, foarte pu țin erodant Deșeuri de hârtie, textil, lemn, plastic și cauciuc Mărunțire brut ă concasor cu ciocane Mărunțire medie moar ă de tăiere moar ă cu ciocane Mărunțire fin ă moar ă de tăiere moar ă tip prall moar ă cu ciocane Toate tipurile de materiale amestecate în procente diferite Deșeuri mixt e menajere și industriale solide. Mărunțire brut ă foarfeci hidraulice concasor cu role concasor cu coliziune Mărunțire medie moar ă de tăiere moar ă cu ciocane Mărunțire fin ă moar ă de tăiere moar ă de erodare ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 155 Pentru alegerea utilajului potrivit p entru m ărunțire sunt necesare urm ătoarele informa ții: propriet ățile fizice ale materialului care trebuie m ărunțit precum granula ția inițială, consisten ța, duritatea, fragilitatea și fisionabilitatea scopul m ărunțirii, ca de exemplu, procesele fizice sau ch imice la care va fi supus materialul mărunțit; caracteristicile necesare ale materialului m ărunțit precum m ărimea și distribu ția particulelor m ărunțite, m ărimea medie a particulelor sau m ărimea specifica a particulelor. Mărunțirea este procedeul cel mai de s utilizat pentru m ărirea suprafe ței specifice a componentelor de șeurilor biodegradabile, în vederea gr ăbirii procesului de tratare biologic ă (materialul se prepar ă pentru descompunerea microbian ă, iar m ărirea suprafe ței duce la îmbun ătățită prelu ării cant ității necesare de ap ă necesare pentru procesul biologic). Mărunțirea poate fi aplicat ă la temperaturi ambientale sau în condi ții de congelare. Pentru m ărunțire se pot utiliza: mori rapide cu ciocane, mori rapide sau lente de taiere, mori cu bile, tamburi rotativi, mori ra șpel și mori spiralate. Utilajele de m ărunțire, testate și utilizate în domeniul gestionarii de șeurilor și care de-a lungul celor 20 de ani s -au dezvoltat la un nivel extrem de ridicat, sunt prezentate mai jos, precizându -se avantajele și dezavantajele lor legate de instala ția de tratare a de șeurilor. Scopul procesului de m ărunțire este: Producerea granulelor corespunz ătoare pentru proceduri urm ătoare Separarea componentelor prin metode fizice (ex. cablurile electrice) Mărunțire selectiv ă (mărimea granulelor de de șeuri este diferit ă în func ție de componente) 4.7.1.1.1 Morile cu ciocane Pentru m ărunțirea de șeurilor municipale și de produc ție, precum de șeurile din lemn și sticla morile cu ciocane s -au dovedit a fi foarte eficiente. Ele se deosebesc, în principial, doar dup ă tipul rotorului. Exist ă mori orizontale și verticale cu ciocane montate flexibil. Versiunea vertical ă a morii cu ciocane este caracterizata de un rotor vertical prev ăzut cu ciocane de lovire. Acest tip de moar ă a fost conceput la sfârșitul anilor 50 special pentru tratarea de șeurilor menajere. Pentru a creste debitul acestei mori, care la început era sc ăzut, se aspira aerul din interiorul morii prin orificiul de evacuare. Astfel se pot m ărunți și părțile din de șeuri foarte u șoare p recum hârtia sau masele plastice. Datorit ă faptului c ă morile verticale cu ciocane nu au o limitare a granula ției printr - un gr ătar, distribu ția granula ției se poate varia prin modificarea num ărului de ciocane. Prin m ărirea num ărului de ciocane rezulta o gr anula ție mai fin ă și un debit mai mic pe unitatea de timp. Managementul deșeurilor 156 4.7.1.1.2 Concasorul percutant Concasorul percutant consta dintr -o carcasa sudata din mai multe p ărți din tabla sau profiluri din otel, al c ărei interior este c ăptușit cu placi de percu ție. Arborele, care se rote ște cu aproximativ 500 -1000 rot/min este prev ăzut cu mai multe ciocane preschimbabile din otel rezistent la uzura. Arborele se rote ște intr -un lag ăr montat pe carcasa. Pl ăcile de percu ție sunt a șezate reglabil cu ajutorul unor pivo ți. Atât distanta di ntre pl ăcile de percu ție și ciocane, cat și înclina ția pl ăcilor sunt reglabile. La intrarea unor componente care nu se pot m ărunți în spațiul de percu ție pl ăcile de percu ție pot fi ridicate iar materialele nem ărunțite sunt eliminate prin partea inferioara. Concasoarele percutante se al imenteaz ă prin partea superioar ă cu aj utorul benzilor transportoare, î n timp ce materialele m ărunțite se elimin ă prin partea inferioar ă. Materialul este preluat în concasor de c ătre ciocane cu o viteza de aproximativ 25 -40 m/s, și sunt lovite de pl ăcile de percu ție de deasupra arborelui. Pl ăcile de percu ție sunt astfel aranjate, încât materialul sa fie adus înapoi în circuitul de lovire. Acest proces se repeta pana când materialul este m ărunțit în așa măsura încât s ă poat ă trece prin spa țiul dintre arbore și plăcile de percu ție, spa țiu ce este reglat în func ție de dimensiunea dorita a particulelor . În cazul concasoarelor percutante trebuie avut în vedere, de exemplu, la prelucrarea de șeurilor din construc ții și demol ări să nu fi e introdus beton cu arm ături de o țel prea lungi, pentru c ă acestea s -ar putea învârti în jurul rotorului și ar duce la blocarea instala ției. 4.7.1.1.3 Mori cu cu țite sau toc ătoare Moara poate fi cu arbore orizontal simplu sau dublu. Prin rota ția în sensuri diferite a arborilor dubli prev ăzuți cu cu țite materialul este atras intre cu țite. M ărunțirea are loc între uneltele de t ăiere indiferent de tipul materialului: moale, elastic sau dur. Gradul de m ărunțire se fixeaz ă prin alegerea distantei dintre cu țite respectiv prin lățimea din ților la arborele cu cu țite. Pentru m ărunțirea de șeurilor menajere distanta dorit ă dintre cu țitele arborelui este de 0,1 mm și pentru a garanta succesul procesului de tocare, nu trebuie s ă depășeasc ă 0,8 mm. Dacă gradul de m ărunțire nu est e corespunz ător, sau dac ă distribu ția granula ției este neuniform ă, instala țiile pot fi reglate în mai multe trepte pân ă când rezultatul final este cel dorit. Pentru a realiza un debit mare în cazul de șeurilor voluminoase acestea ar trebui în prealabil pres ate cu ajutorul unei prese hidraulice înaintea umplerii morii cu cu țite. În cazul în care buc ăți grele din metal sau alte p ărți componente care nu pot fi mărunțite ajung în moar ă, arborele cu cu țite dispune de un sistem de siguran ță automat, care ac ționeaz ă arborele în sens invers pentru a debloca materialul respectiv și apoi îl opre ște. În acest caz materialul trebuie îndep ărtat manual. Practica a demonstrat c ă, în instala țiile de m ărunțire cu arbore cu cu țite, este mai convenabil dacă se îndep ărteaz ă manu al materiale dure precum metalele înainte de a fi admise în moar ă. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 157 Figura 4.22 – Schredder e (de mare și de mic ă capacitate ) În func ție de m ărimea din ților, debitul de materiale m ărunțite se situeaz ă în jurul valorii de 3 t/h. Materialul m ărunțit este caracterizat de margini t ăiate curat și un interval destul de mic al dimensiunilor particulelor. Acest tip de moar ă se folose ște cel mai des pentru m ărunțirea de șeurilor din plastic, de șeurilor din lemn, etc . 4.7.1.1.4 Rașpel cu sit ă Acest tip de moar ă s-a dezvoltat special pentru prepararea de șeurilor în unit ăți de compostare. Modul de ac ționare a unui ra șpel cu sit ă poate fi comparat cu cel al unei site din buc ătărie. Deasupra bazei dispozitivului care par țial este p revăzut cu segmente cu orificii de cernere de diametre între 22 și 45 mm și cu segmente cu din ți de rupere fic și, se mi șcă brațele ra șpelului, care împing și fac de șeurile s ă alunece cu viteze între 8 și 10 rot./min printre din ții de rupere și prin site. Materialele greu de mărunțit, textilele, metalele, materialele plastice sau materialele dure se adun ă în rașpelul cu sit ă și pot fi evacuate printr -o clapa lateral ă a bra țelor ra șpelului. Rașpelul cu sit ă se utilizeaz ă însă din ce în ce mai rar în tehnica de prelucrare a de șeurilor, datorit ă faptului c ă: • efectul de m ărunțire în cazul acestor dispozitive este mai mic decât în cazul morilor cu ciocane sau cu cu țite; • rașpelul cu sit ă lucreaz ă discontinuu. 4.7.1.2 Cernere a Acest procedeu este folosit în cadrul trat ării deșeurilor mai ales pentru separarea deșeurilor în func ție de m ărimea granulelor. Mai este utilizat pentru separarea fracțiilor de de șeurilor, respectiv pentru eliminarea materiei din de șeurile contaminante cu frac ții dure și fine . În general, în cadrul t ratării de șeurilor, sunt utilizate site cu tambur, site cu vibra ții și separatoare balistice. Managementul deșeurilor 158 4.7.1.3 Compactare a Prin compactare de șeurile necompactate, cu porozitate ridicat ă sunt compactate la volumul cel mai mic posibil. Scopul procedurii este pe de o parte d epozitarea în zonele de transfer și implicit transportul cu costuri mai reduse, pe de alt ă parte tratarea de șeurilor pentru alte proceduri ulterioare. 4.7.1.4 Aglomerare a Prin aglomerare, din de șeurile solide preg ătită prin m ărunțire cu granula ție fin ă, cu ajutoru l procedurilor de comprimare, refulare sau alte metode termice, se realizeaz ă granule mai mari cu form ă simetric ă sau asimetric ă. Scopul principal este de a cre ște eficien ța procedurilor ulterioare de tratare. Prin aglomerare în țelegem totodat ă și aglomera rea materialelor plastice sensibile la c ăldură, respectiv peletizarea deșeurilor organice m ărunțite. 4.7.1.5 Spălarea, cur ățirea Activitatea de sp ălare și cur ățare reprezint ă procedura de eliminare a contamin ărilor superficiale, facilitând astfel procedurile ulte rioare de reciclare a de șeurilor (se aplic ă în special flacoanelor PET). Prin acest procedeu, contaminarea trece în faz ă lichid ă prin dizolvare, dispersare, emulsionare . În general cur ățarea de șeurilor se realizeaz ă pentru de șeurile care pot ajunge materie prima secundara într -un proces de fabricare a ambalajelor alimentare. Astfel, în procesele de reciclare a de șeurilor din plastic și opțional și pentru de șeurile din sticl ă regăsim și o etap ă de cur ățare a de șeurilor. Pentru ob ținerea unor granule din plas tic de calitate ridicat ă este absolut necesar ă curățarea acestora. Cur ățarea poate fi realizat ă cu ap ă sau f ără apă, astfel întâlnim puricarea mecanic ă și spălarea în tamburi speciali. 4.7.1.5.1 Purificare a mecanic ă Aceasta metod ă de tratare mecanic ă a de șeurilor di n plastic permite îndep ărtarea deșeurilor de hârtie, carton și alte reziduuri f ără apă. Ambalajele colectate de la popula ție sunt presate pentru a se elimina con ținutul r ămas în acestea și sunt apoi tocate sub form ă de fulgi. Materialul tocat este apoi sup us într -o centrifug ă unor acțiuni și deform ări mecanice semnificative. Ca urmare a acestui proces de centrifugare hârtia este descompus ă în celuloz ă, alte reziduuri aderente fulgilor de plastic și aluminiul fiind îndep ărtate mecanic și pneumatic. Jeturi de aer sub for țe mecanice ridicate împing aceste impurit ăți printr -o sit ă. Hârtia ajut ă la absorb ția grăsimilor și umidit ății de pe fulgii de plastic, iar materialul rezultat din procesul de purificare mecanic ă este de o calitate foarte ridicat ă. 4.7.1.5.2 Spălarea în tamburi Acest proces are dou ă avantaje, sp ălarea fulgilor de plastic și sortarea prin flotare a diferitelor tipuri de plastic. Instala țiile de cur ățare a de șeurilor pot fi u șor integrate în orice tip de instala ție de reciclare a de șeurilor de ambalaje. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 159 4.7.2 Tratarea fizic ă a de șeurilor Prin proceduri fizice de tratare a de șeurilor se în țelege totalitatea procedeelor de preg ătire a materiei, respectiv transformarea materiei prin care structura materialului nu este schimbat ă însă sunt schimbate forma și raportul maselor. Scopul principal ale acestor metode este de a facilita și eficientiza reciclarea și neutralizarea deșeurilor, respectiv a u șura procedurile urm ătoare. 4.7.2.1 Separarea de faze Procedurile de separare de faze sunt folosite pentru de șeurile eterogene în c are se găsesc materiale diverse aflate în diverse faze (n ămoluri, noroi, emulsii, de șeuri petroliere etc.), printr -o serie de proceduri fizice care conduc la concentrarea componen ților pe faze și la reducerea volumului acestora. Procedurile de separare pe faze este cel mai eficient în cazul în care componentul de separat (ex. de șeurile periculoase sau petroliere) este prezent în general doar într -o singur ă fază. Procedurile cele mai importante sunt: decantare, filtrare, centrifugare, sedimentare etc. 4.7.2.2 Separa re pe componente Procedurile de separare de faze este totalitatea procedurilor exclusiv fizice de tratare deșeuri de aceea și faz ă dar alc ătuite din mai multe componente prin separarea componen ților acestora cu scopul valorific ării. Procedurile cele mai imp ortante: schimburi de ioni, osmoz ă invers ă, dializ ă electric ă, extrac ția cu solven ți, ultrafiltrare, adsorb ție cu filtru de c ărbuni sau r ășini, stripare, distilare, vaporizare, separare mecanic ă, separare electrodinamic ă sau electrostatic ă, separare optic ă, separare mecanic ă. 4.7.2.3 Solidificarea Solidificarea reprezint ă procedeul de tratare a de șeurilor lichide solide prin amestecarea acestora cu diferi ți lian ți (ciment, plastic sensibil la c ăldură, gips, sticl ă etc.) stabili din punct de vedere mecanic și chimic , pentru formarea unui material solid care blocheaz ă dizolvarea componentelor toxice. Managementul deșeurilor 160 4.7.3 Sortarea de șeurilor Sortarea reprezint ă procesul de separare și clasare a de șeurilor în func ție de diferen țele dintre caracteristicile lor fizice. Materialele din amba laje reprezint ă un procent important (aprox. 15%) în totalul de șeurilor menajere și similare din comer ț și industrie. O mare parte din ambalaje/ de șeuri din ambalaje este recuperabil ă când este stabilit și organizat un sistem eficient de sortare. Figur a 4.23 – Schema de principiu a unei sta ții de sortare Adev ărata provocare o reprezint ă colectarea și recuperarea aceste de șeuri în mod economic (cu costuri minime). Tabelul 4.26 – Elementele minime ale unei instala ții de sortare (buc.) Cu o band ă Cu dou ă benzi Band ă orizontal ă (separare fluxuri) 2 3 Band ă de alimentare 2 3 Separator mecanic (sit ă, ciur, separator balistic etc.) 1 1 Banda de sortare efectiv ă 1 2 Separator magnetic 2 Band ă de evacuare 2 2 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 161 O a doua problem ă ce trebuie luat ă în considerare o reprezint ă tehnologia ce urmeaz ă a fi folosit ă, având în vedere multele solu ții posibile existente (gradul de automatizare, procentul colectat, sortar ea în gospod ărie vs. sortarea în centre etc.) Figura 4.24 – Cabin ă și band ă de sortare (DMS colectate selectiv) –Austria Scopul unei instala ții de sortare este separarea din amestecul de de șeuri municip ale și din comer ț a frac țiilor valorificabile de material. Instala țiile de sortare a de șeurilor de ambalaje colectate în amestec (plastic, sticl ă, metale etc.) sunt instala ții mai complexe din punct de vedere constructiv ( Figur a 4.23) decât instala țiile de sortare a hârtiei. Figura 4.25 – Interiorul un or stații de sortare (DMS colectate selectiv) – Ungaria În urma procesului de sortare rezult ă: - deșeuri care sunt valor ificate material - 60%; - deșeuri care sunt valorificate energetic - 15%; - materialele neutilizabile , care trebuie eliminate - 25%. Spre deosebire de România, în UE nu se utilizeaz ă sortarea DMS colectate mixt. Mai mult decât atât, exist ă stații de sortare „d edicate” pentru fiecare frac ție reciclabil ă din DMS: hârtie ( Figura 4.26), plastic, metal etc . În Figura 4.27 sunt prezentate imagini din sta ția de sortare a DMS colectate mixt, si tuată în municipiul Constan ța Managementul deșeurilor 162 Figura 4.26 – Stație de sortare a de șeurilor de hârtie – Polonia În func ție de modul de realizare a sort ării, putem întâlni: sortare dimensional ă, gravimetric ă, optic ă, magne tică, flotarea și sortarea manual ă. În continuare vor fi prezentate aceste modalit ăți de sortare, precum și o serie de utilaje specifice. Figura 4.27 – Stație de sortare a DMS colectate mixt – România 4.7.3.1 Sortarea dimensional ă Prin sortarea dimensional ă se separ ă materiale de granula ție diferit ă, în diverse clase granulometrice propuse. Acest proces se mai denume ște și clasare. Prin cernerea cu sită se realizeaz ă separarea în func ție de dimensiunea caracteri stică a granulelor, cu ajutorul unei suprafe țe de separa ție, prev ăzută cu orificii a șezate geometric. Granulele care, la alunecarea peste sit ă, sunt într -o pozi ție potrivit ă și au dimensiuni mai mici decât orificiile sitei, cad prin aceasta și formeaz ă astfel materialul cu granula ție fin ă. Restul granulelor r ămân în sit ă și formeaz ă materialul cu granula ție mare. Materialele cu granula ție fin ă, umede, fibroase și lipicioase obtureaz ă ușor sitele. Astfel, se mic șoreaz ă suprafa ța de cernere, iar debitul de ce rnere scade. Pentru a evita obturarea sitelor, sunt folosite pentru materiale greu de cernut sisteme de site speciale sau ajutoare pentru site. Cele mai importante ajutoare pentru site sunt ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 163 periile, lan țurile, înc ălzitoarele de site, jeturile de aer și apă suplimentar ă pentru anularea for țelor dintre particulele lipite una de cealalt ă. Sunt folosite, în special, două tipuri de site pentru sortarea dimensional ă: site cilindrice și site cu vibra ție. O sită este considerat ă eficient ă dacă 70% din materialele c u dimensiunea particulelor mai mic ă decât ochiurile plasei pot trece prin acestea. 4.7.3.1.1 Sita tambur Sita tambur (Figura 4.28) este o sit ă cilindric ă aceasta reprezint ă un agregat de clasare verificat care poate fi utilizat într-o instala ție de preparare a de șeurilor, atât în prima treapt ă de preparare, cât și dup ă procesul de m ărunțire. Figura 4.28 – Sită tambur Debitul și performan țele la separare ale unei site tambur su nt determinate de mărimea orificiilor, diametrul, tura ția, elementele interiorului tamburului și inclina ția acestuia. Dat fiind faptul c ă suprafa ța de cernere a unei site tambur este rel ativ mic ă, se încearc ă prin diferite construc ții ale peretelui interi or (sita poligonal ă) ridicarea cât mai mult a materialului de cernut pe peretele tamburului rotativ, pentru a ob ține o cernere mai eficient ă. Pentru a reduce și mai mult timpul de prelucrare a de șeurilor, sita tambur poate avea pe pere ții interiori diferi te accesorii cu ajutorul c ărora sa taie sacii în care sunt colectate de șeurile. Astfel, sacii de de șeuri menajere colecta ți de agen ții de salubritate pot fi desf ăcuți și sorta ți rapid și automat cu ajutorul sitei tambur. 4.7.3.1.2 Sita cu vibra ție Aceasta sit ă (Figura 4.29) face parte din categoria ma șinilor de cernere dinamice și s- a dovedit a fi eficient ă ca agregat de cernere a de șeurilor care nu se înfund ă. Pentru acest gen de cernere se folosesc site maleabile din cauciuc sa u materiale plastice, montate pe un sistem de bare care basculeaz ă în contratimp. Aceasta mi șcare de basculare antreneaz ă sita într -o mi șcare de tip und ă, cu o amplitudine considerabil ă de 30 pan ă la 50 mm pentru frecven țe de oscila ție de 600 până la 800 /min și imprim ă materialului de cernut accelera ții considerabile. 1 – tambur perforat 2 – melc interior 3 – roți de angrenare 4 – motor de angrenare 5 – conductă de admisie lichid 6 – jgheab inferior 7 – ieșire pentru particulele separate 8 – perie rotativă 9 – duze de curățare 10 – carcasă de protecție 11 – exhaustor (ventilator) Managementul deșeurilor 164 Figura 4.29 – Sită cu vibra ție 4.7.3.1.3 Separarea balistic ă Acest mecanism a fost realizat pentru separarea de șeurilor municipale în trei frac ții: grea, u șoară și fină. Separatorul balistic este format din pâlnia de înc ărcare și puntea format ă din mai multe benzi metalice perforate și care vibreaz ă în contrasens una față de cealalt ă. Figura 4.30 – Separator balistic Puntea are o mic ă inclina ție pentru a imprima frac ției grele o anumit ă accelera ție. Deșeurile m ărunțite, în func ție de forma și gravitatea specific ă fiecărei particule se deplaseaz ă în susul sau în josul pantei. Particulele mai grele au t endin ța să se deplaseze în jos odat ă cu mi șcarea benzilor și astfel se separa frac ția grea. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 165 Datorit ă mișcării de vibra ție și de rearanjare continu ă a de șeurilor pe puntea separatorului, particulele u șoare cum ar fi hârtia, cartonul și foliile de plastic s e deplaseaz ă către marginea superioar ă a separatorului, astfel formându -se frac ția ușoară. Frac ția fin ă reprezint ă particulele care au trecut prin orificiile benzilor metalice. Procentajul de frac ție grea și frac ție ușoară se determin ă prin modificarea in clina ției pantei . Înclina ția se afl ă, în general, între 15 -20%; aceast ă înclina ție este proiectat ă pentru o rat ă de înc ărcare de aproximativ 10 tone/h sau 90 m3/h. 4.7.3.1.4 Sita cu disc uri O sit ă cu disc este un aparat de sortare în cascad ă și const ă dintr -un gr ătar de clasare cu mai multe site par țiale a șezate în trepte formate dintr -o multitudine de arbori paraleli plasa ți la distan țe egale unul de altul cu discuri de antrenare hexagonale. Fiecare dintre aceste discuri de antrenare se rote ște în golul dintre dou ă corpuri de discuri învecinate. Distan țele dintre aceste discuri determin ă mărimea orificiilor de cernere ale fiec ărui nivel de cernere. De exemplu, de șeurile presortare din construc ții se introduc printr -un dispozitiv de înc ărcare c ătre primul nivel de s eparare și sunt accelerate și separate în procesul de cernere prin așezarea discurilor de antrenare pe arbori precum și prin cre șterea tura ției arborilor pe fiecare nivel în direc ția de antrenare a materialului c ătre celelalte nivele de separare. Arborii r otunji ți dintre discurile de antrenare și colțurile rotunjite împiedic ă înțepenirea materialului de separat. 4.7.3.2 Sortarea densimetric ă Sortarea densimetric ă este o metod ă care se bazeaz ă pe echivalen ța specific ă a materialelor asem ănătoare într -un curent de ae r ascendent. Acest proces se mai denume ște și clasare echivalent ă. Echivalen ța înseamn ă că diferite particule vor atinge aceea și vitez ă final ă de cădere. Dacă particulele sunt echivalente, atunci acestea ar trebui s ă aibă în acelea și condi ții inițiale ace eași traiectorie, respectiv aceea și vitez ă de coborâre. Sortarea densimetric ă se poate realiza și cu ajutorul apei (vezi hidrociclonul). Separarea se realizeaz ă în func ție de vitez ă de cădere a particulelor. Viteza de c ădere depinde de forma granulei și de greutatea specific ă a fiec ărui material. Debitul este influen țat de masa volumetric ă, de umiditate, de compozi ția de șeurilor și de mărunțirea prealabil ă a de șeurilor de sortat. Figura 4.31 – Detaliu sită cu disc Managementul deșeurilor 166 O serie de tipuri de separatoare cu ajutorul curentului de aer s -au testat în Uniunea European ă. Din multitudinea de instala ții de separare existente, în prelucrarea deșeurilor se folosesc cu prec ădere dou ă tipuri: separatorul cu aer rotativ și instala ția de aspirare. 4.7.3.2.1 Separatorul rotativ cu curent de aer Separatorul rotativ cu curen t de aer (Figura 4.32) are trei elemente principale: un tam bur rotativ; o cam eră de separare și decantare; un sistem de aer comprimat. Figura 4.32 – Separator rota tiv (trommel) Tamburul rotativ este înclinat cu aproximativ 15 grade fa ță de orizontal ă și are forma conic ă cu baza mare în sus. Figura 4.33 – Trommel mobil Mărimea granula ției și selectivitatea pot fi va riate prin schimbarea volumului de aer, schimbarea presiunii aerului comprimat, prin modificarea unghiului de înclina ție al tamburului și prin modificarea modului de înc ărcare a materialului m ărunțit. (În anumite cazuri poate fi folosit și un trommel mobil Figura 4.33) Componentele u șoare din de șeuri sunt aspirate de obicei de pe o band ă transportoare, de pe o sit ă cu vibra ție sau dintr -o sită tambur și sunt eliminate printr - ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 167 un ciclon. Componentele u șoare pot fi: buc ăți de hârtie, pungi de plastic, buc ăți de plastic, etc. 4.7.3.2.2 Hidrociclonul Separarea diferitelor frac țiuni de materiale plastice dintr -un amestec de granule se realizeaz ă în cazul hidrociclonului într -un câmp de for țe centrifugal. Figura 4.34 – Hidrociclon cu sit ă vibratoare și geometria hidrociclonului Geometria ciclonului ( Figura 4.34) realizeaz ă un vârtej interior ascendent prin care este eliminat ă fracțiunea u șoară a am estecului și un vârtej exterior descendent cu ajutorul c ăruia se elimin ă fracțiunea grea. Hidrociclonul a fost proiectat special pentru separarea diferitelor tipuri de de șeuri din plastic. Calitatea separ ării tipurilor de materiale cu ajutorul hidrociclonu lui sunt determinate de tipul și calitatea m ărunțirii în prealabil a de șeurilor din plastic. 4.7.3.3 Sortarea magnetic ă O sortare magnetic ă eficient ă se realizeaz ă atunci când elementele feromagnetice sunt preluate de magne ți în urma unei m ărunțiri a de șeurilor și a unei afân ări, eliberându -se astfel, de alte impurit ăți. Mărimea elementelor feroase nu este limitat ă, dat fiind faptul ca magne ții pot atrage orice fel de greut ăți. Acest tip de magne ți sunt utiliza ți în principal pentru presortarea magnetic ă grosier ă a deșeurilor mărunțite sau nem ărunțite. 4.7.3.3.1 Separator magnetic Sortarea magnetic ă se face în mare m ăsură cu magne ți așezați deasupra benzilor rulante de transport a de șeurilor care sorteaz ă materialele feroase din curentul de deșeuri și le elimin ă, ori perpendi cular, ori paralel cu direc ția transportorului de deșeuri (Figura 4.35). Sortarea magnetic ă s-a dovedit a fi eficient ă după mărunțire. Până acum au e șuat toate încerc ările de ob ținere a unui produs feromagnetic de bun ă Managementul deșeurilor 168 calitate prin sortarea metalelor feroase înainte de a utiliza un agregat de m ărunțire. În cazul sort ării magnetice a de șeurilor casnice, m ărimea optim ă a elementelor este în jur de 10 pân ă la 100 mm. Figura 4.35 – Separator magnetic – detaliu 4.7.3.3.2 Separator cu curen ți turbionari Tehnologia de separare const ă în inducerea unor curen ți turbionari în corpuri care conduc electricitatea, care prin acestea dezvolt ă forțe într -un câmp magnetic. În acest domeniu sun t mai cunoscute efectele secundare nedorite ale curen ților turbionari: frânarea datorit ă curen ților turbionari, levitarea sau suspensia magnetic ă, sau pierderile datorate curen ților turbionari din transformatoare. În cazul separ ării cu ajutorul curen ților turbionari, rezultatele sunt la fel de eficiente ca și în cazul separ ării metalelor feroase cu ajutorul magne ților. Curen ții turbionari se formeaz ă atunci când un conductor electric se afla într -un câmp magnetic care se modific ă în timp și spa țiu sau se mi șca în acest câmp magnetic. Curen ții turbionari curg în interiorul conductorului pe traiectorii închise și forma lor nu este legat ă de forma conductorului. Conform legilor lui Lenz ace ști curen ți formeaz ă la rândul lor un câmp magnetic în sens invers celu i care i -a creat. Din aceasta rezult ă o for ță care ac ționeaz ă asupra conductorului, accelerându -l să iasă din câmpul magnetic ini țial. Prin sc ăderea conductibilit ății, for ța asupra conductorului este mai mic ă. Cu cre șterea densit ății (la volum constant ac easta înseamn ă masă mai mare) trebuie aplicat ă o for ță mai mare pentru a învinge iner ția masei și a devia particula respectiv ă. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 169 4.7.3.4 Sortare optic ă Sortarea optic ă42 are rolul de a separa materialele valorificabile în func ție de culoare, iar cu ajutorul echip amentelor optice specific, acestea pot fi sorta te și în func ție de tipul de material din care este confec ționat (PET, PS, PP, HDPE, LDPE, PVC, etc.) . Lumina care trece prin materialul reciclabil este preluat ă de un senzor. Un conductor de lumin ă din materi alul plastic conduce semnalul c ătre unitatea de evaluare. Semnalul luminos este descompus în semnale RGB iar separarea se face dup ă culoare. Echipamentele de sortare optic ă au o foarte mare precizie (de exemplu, o instala ție de sortare a sticlei genereaz ă doar aproximativ 0,3% impurit ăți în frac ția sortat ă). Figura 4.36 – Sortatoare optice Un astfel de echipament bazat pe tehnologie multiplex43 conține 64 de „capete” de măsură înregistrând 256 de lungimi d e und ă discrete pentru fiecare bloc de m ăsură (con ține 5.800 blocuri independente). Aceasta implic ă peste 1,5 milioane itemi a câte 16 bi ți. Procesul de mai sus dureaz ă mai pu țin de 20ms. Dacă ținem cont c ă viteza de deplasare a benzii transportoare este de aproximativ 2,8 m/s, fluxul de materiale de pa band ă este m ăsurat și sortat f ără nici o întrerupere , senzorii fiind capabili s ă detecteze frac țiuni începând cu 10mm diametru și fac fa ță unei l ățimi a benzii de sortare de 4 m.44 4.7.3.5 Sortarea manual ă La ora ac tuală, sortarea manual ă este totu și cea mai de încredere metod ă de separare voită și de foarte bun ă calitate a produselor secundare dintr -un amestec de de șeuri. 42 Optical Near Infrared Sorting Process (NIR) 43 Ernie Beker, Substitute Fuel Sorting with NIR Technology , 2006 44 Un proiect de cercetare -dezvoltare pentru echipamente de sortare optică a fost derulat de către Zittau/Görlitz University of Applied Sciences and the Amand corporation din Dresda. Scopul proiectului a fost de a dezvolta o bază complexă de date care să includă concluziile statistice asupra parametrilor de șeurilor (materialelor) sortate. Managementul deșeurilor 170 Din DMS colectate mixt , dar și din frac țiunile de de șeuri colectate separat, personalul de sort are poate separa diferite calit ăți de hârtie recuperat ă, sticle de diferite culori sau amestecate, folii din polietilen ă albă sau colorat ă etc., dar poate îndep ărta deșeurile periculoase . Prin conducerea direc ționat ă a sort ării manuale se poate ac ționa ra pid și fără interven ții tehnice asupra fluctua țiilor pre țurilor de pe pia ța a materiilor prime secundare. Datorit ă faptului c ă sortarea manual ă este foarte costisitoare, trebuie mărit randamentul de selectare cu ajutorul utilajelor speciale. Pentru a m ări productivitatea sort ării manuale, materialele cu granula ție mic ă sunt îndep ărtate prin sitare. Separatoare magnetice, sufl ătoare, benzi înclinate, ma șini de împins, au toate scopul de a preg ăti de șeurile pentru sortarea manual ă și de a m ări productivitate a personalului de sortare. Exist ă două tipuri de sortare: negativ ă și pozitiv ă. În cazul sortării pozitive este extras materialul recuperabil din fluxul de de șeuri și este aruncat în sertarele corespunz ătoare . În cazul sort ării negative materialele care su nt considerate impurit ăți care deranjeaz ă sunt extrase din fluxul de materiale, pe band ă transportoare r ămânând doar frac țiunea dorit ă. Prin sortare negativ ă se ob țin productivit ăți mai mari, dar de calitate mai sc ăzută, în timp ce în cazul sort ării poziti ve se ob ține calitate foarte bun ă cu productivitate îns ă mult mai mic ă. Colectarea separat ă a materialelor recuperabile cre ște considerabil randamentul opera țiunii de sortare. Sortarea prin flota ție este avut ă în vedere când densit ățile specifice ale unui amestec de materiale sunt foarte apropiate. Flota ția se folose ște la îndep ărtarea impurit ăților din c ărbuni, minereuri, barit ă, zgur ă, cernelurile negre de tipar, de șeurile din materiale plastice și multe altele. Domeniul principal de utilizare este cel al fabric ării de hârtie, în care se prelucreaz ă prin flota ție hârtia tip ărită recuperat ă, obținându -se o hârtie grafic ă deschis ă la culoare. 4.7.4 Tehnici de compactare și balotare a de șeurilor Compactarea de șeurilor se realizeaz ă în vederea reducerii volumului de șeurilor, în special pentru transportul acestora sau pentru stocare. Prin compactare se reduc, astfel, costurile de transport și dimensiunile spa țiului de stocare necesar. În func ție de tipurile de de șeuri prelucrate au fost dezvoltate diferite echipamente de compactare a acestora. De exemplu, pentru de șeurile de ambalaje din plastic sunt recomanda ți tamburii cu țepi, care perforeaz ă deșeurile de ambalaje din plastic și ușureaz ă compactarea lor. Compactarea poate fi realizat ă cu prese operate mecanic sau h idraulic. Presele pot fi dotate și cu un mecanism de balotare a de șeurilor compactate pentru u șurarea transport ării lor ( Figura 4.38). ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 171 Figura 4.37 – Balo ți de de șeuri preg ătiți pentru transport Compactarea poate fi întâlnit ă, de asemenea și în autovehiculele de colectare sau în autovehiculele de transport cu mecanisme speciale . În acest caz, exist ă containere prev ăzute cu mecanisme de compactare a de șeurilor . În cazul autovehiculelor f ără astfel de mecanisme, compactarea poate fi realizat ă într-o sta ție de transfer, înainte de transbordarea de șeurilor într -un container de capacitate mai mare. Figura 4.38 – Pres ă de b alotare a de șeurilor sortate Compactarea mai este utilizat ă în cazul pres ării de șeurilor ce pot fi utilizate ca și combustibil alternativ într -o form ă mai dens ă, și anume pelete sau brichete. Presele de pelete au fost preferate fa ță de cele pentru brichete , datorit ă cantit ății mult mai mare de procesare și a gradului de compactare mult mai ridicat. Prin aceasta compactare a de șeurilor pentru combustibil alternativ, pe lâng ă avantajele men ționate mai sus, se poate ob ține și o cre ștere a energiei termice dezvoltate de acestea. Managementul deșeurilor 172 Instala țiile de balotare a de șeurilor municipale solide sunt facilit ăți pentru preg ătirea deșeurilor municipale solide în vederea stoc ării temporare. Principalele tipuri de deșeuri care pot fi balotate și stocate temporar sunt: deșeuri municipale în amestec (frac ția de de șeuri reziduale r ămasă în urma colect ării separate a de șeurilor reciclabile și a de șeurilor biodegradabile); deșeuri reciclabile sortate; deșeuri inerte; anvelopele uzate. Până în prezent, în Europa, instala țiile de balotare a de șeurilor municipale solide au fost utilizate în principal pentru: stocarea temporar ă a de șeurilor municipale solide în timp ce un depozit/incinerator este închis sau nu este disponibil pe o anumit ă perioad ă; stocarea temporar ă a de șeurilor municipale solide, în afara locului de generare, când de șeurile sunt stocate pentru a fi folosite drept combustibil pe timp de iarn ă. Figura 4.39 – Prese de balotare : vertical ă monocamer ă (10-20t) și cu camer ă dubl ă Instala țiile de balotare au fost folosite în special în Germania și Austria în momentul în care au fost interzise la depozitare de șeurile netratate. Astfel, resturile menajere (rezultate ca urmare a colect ării separate a de șeurilor reciclabil e și uneori și a deșeurilor biodegradabile) au fost stocate temporar pân ă la darea în folosin ță a incineratoarelor sau instala țiilor de tratare mecano -biologic ă. Instala țiile de balotare pot fi fixe sau mobile. Ambalarea de șeurilor utilizeaz ă un principiu bine cunoscut în tehnica agricol ă. De șeurile sunt presate și ambalate în balo ți dup ă ce, în prealabil, au fost tratate (prin îndep ărtarea anumitor tipuri de deșeuri și mărunțire). Pentru realizarea și stocarea balo ților de de șeurilor municipale reziduale sunt necesare, în general, urm ătoarele utilaje: ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 173 utilaj de m ărunțire – pentru ob ținerea unei densit ăți corespunz ătoare în balo ți, precum și pentru evitarea deterior ării foliei de împachetare, de șeurile trebuie m ărunțite înainte de ambalare, de regul ă cu ajutorul unui toc ător; separator magnetic – pentru îndep ărtarea metalelor feroase din compozi ția deșeurilor; presa de balotare – în vederea cre șterii densit ății de șeurilor sunt utilizate prese, care pot compacta balo ți de form ă rectangular ă sau cilindric ă; mașina de împachetat – deșeurile presate sunt înf ășurate cu mai multe straturi de plas ă din material plastic și apoi cu mai multe straturi de folie din polietilen ă; motostivuitor telescopic – pentru manipularea balo ților. Echipamentele de balotare, fi xe sau mobile trebuie operate în condi ții de siguran ță pentru a evita r ănirea operatorilor și a personalului de pe amplasament . În acest sens, în situa ția în care echipamentul de balotare este amplasat într -o clădire vor fi prev ăzute echipamente precum: si stem de detectare, alarmare și protec ție împotriva incendiilor (hidran ți) rezerv ă intangibil ă de ap ă, echipamente electrice rezistente la explozii (motoare, iluminat etc.) sistem automat de oprire de urgen ță, spa ții sociale. Dintre acestea doar sistemul de iluminat, cel de oprire de urgen ță și cel de stingere a incendiilor vor fi prev ăzute în caz c ă instala ția de balotare se amplaseaz ă în aer liber sau este de tip mobil. 4.7.5 Tratarea chimic ă al de șeurilor În aceast ă categorie intr ă toate procedurile chimice de transformare a materialelor prin care se modific ă structura de șeurilor. Scopurile trat ării chimice sunt multiple: neutralizarea în scopul valorificarea de șeurilor sau elimin ării de șeurilor (inertizare), sau reducerea concentra țiilor componentelor periculo ase. Majoritatea procedeelor chimice sunt folosite la tratarea de șeurilor industriale. Fac excep ție procedurile termochimice care sunt utilizate și la de șeurile comunale. Procedurile chimice utilizate frecvent în tratarea chimic ă a de șeurilor sunt: oxidar ea (normal ă, umed ă, supercritic ă H2O sau CO 2), reducerea, precipitarea, neutralizarea, calcinarea, clorinarea, ozonizarea, hidroliza, dehalogenarea, fotoliza, metode electrochimie, proceduri catalitice, proceduri termochimice . 4.7.6 Tratarea biologic ă a de șeuril or Prin tratarea biologic ă a de șeurilor se în țelege totalitatea procedurilor de tratare prin care materialele organice și anorganice sunt descompuse cu ajutorul bacteriilor sau/ și a enzimelor în condi ții aerobe și anaerobe. Reglarea procesului se realizeaz ă prin: prezen ța sau lipsa oxigenului, asigurarea unei temperaturi optime, reglarea permanent ă a umidit ății. Principalele tipuri de proceduri sunt: compostare, producere de biogaz, fermentare cu enzime. Pentru a atinge țintele de termen scurt pentru de șeurile biodegradabile, cu investi ții minime, este necesar ă axarea pe cantit ățile de de șeuri biodegradabile care pot fi Managementul deșeurilor 174 colectate și tratate relativ u șor. Acestea includ în general hârtia, cartonul și lemnul pentru reciclare, materialele din ambalaje pentru ac elași scop și deșeuri verzi și alimentare pentru compostare. Pentru compostare, de șeurile verzi din parcuri, cur ți , gr ădini și pie țe trebuie colectate separat. Este posibil ă și compostarea n ămolului de la case (fose septice) și de la instala ții de tratar e municipale (dac ă sunt conforme cu OM 344/2004) . În general, de șeurile verzi sunt colectate fie în pubele speciale (brune în România) sau în saci ce pot fi cump ărați în general din supermarketuri. Sacii sunt populari în rândul gospod ăriilor, având în ve dere c ă cea mai mare cantitate de de șeuri verzi se produce spre sfâr șitul prim ăverii și în toamn ă. Deșeurile alimentare (exclusiv pielea și oasele) din case pot fi compostate al ături de deșeurile verzi sau folosite ca hran ă pentru animale. Aceasta este ad evărată în special pentru restaurante sau institu ții unde cantit ățile generate de de șeuri alimentare sunt suficient de mari pentru a justifica recuperarea zilnic ă și folosirea lor ca hrana pentru animale. 4.7.6.1 Compostarea Compostarea este un proces biologic co ntrolat unde ca materie prim ă organic ă se poate folosi de șeuri agricole și industriale, de șeuri comunale, sau n ămoluri provenite din tratarea apelor menajere. Ca material de adaos se poate folosi solul, turba sau pământul de gazon. Amestecul astfel ob ținut având umiditate suficient ă sunt depuse î n prisme . În prima fază a descompunerii microbiene temperatura este de 30°C, apoi în urma procesului exoterm materialul se î ncălzește la 60 -70°C. La aceast ă temperatur ă majoritatea bacteriilor patogene mor . În urma răcirii, în compost apar colonii de ciuperci, iar dup ă 1-2 luni se formeaz ă un material p ământos fertil. Compostul este un produs finit care se poate utiliza în agricultur ă iar depozitarea compostului nu prezint ă nici un impact negativ asupra mediului înc onjur ător. Compostul de bun ă calitate este un produs valoros care se poate valorifica în agricultur ă, horticultur ă, sere etc. Compostul de slabă calitate poate fi utilizat ă pentru acoperirea depozitelor de de șeuri. Deșeurile biodegradabile sunt compostate în scopul reutiliz ării în cadrul ciclului de produc ție vegetal ă ca fertilizant sau ameliorator de sol. Varietatea tehnicilor de compostare este foarte mare, iar compostarea poate fi efectuat ă în gr ădini private sau în sta ții centralizate tehnologizate. Metodele de compostare existente și utilizate actualmente în Europa se deosebesc în principal prin : tehnica r ăsturn ării materialului pentru compost ; derularea procesului biologic; tehnica de aerisire pentru procesul de fermenta ție ; durata procesului de f ermenta ție intensiv ă ; gradul de maturare al materialului final ; ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 175 Figura 4.40 – Stații și utilaje pentru compost ( Hejöpapi - Ungaria) Tehnici le de compostare utilizate sunt: compostarea în gr ămezi ( deschise sau încapsulate) ; compostarea în tunel sau șiruri; compostarea în boxe; compostarea în containere; compostarea în tambur; compostarea în rico șeu. Tipurile de de șeuri care fermenteaz ă: deșeuri biologice din buc ătării mari, restaurante și cantine ; deșeuri biologice din gospod ării (atâta timp cât acestea nu sunt supuse compost ării necostisitoare, prin amestecarea cu de șeul verde) ; deșeuri biogene din unit ăți de produc ție; deșeuri cu con ținut de gr ăsimi și uleiuri de origine nonmineral ă ; urină și excremente lichide. Tehnica de tratare a fermenta ției trebuie aleas ă pe baza urm ătoarelor criterii: conținut în ap ă; conținut în azot; conținut în gr ăsime; cerin țe legate de igienizare; Managementul deșeurilor 176 omogenitatea materialului de input (compozi ția și concentra ția anumitor grupe de material). Controlul procesului de compostare se bazeaz ă pe omogenizarea și amestecarea deșeurilor, urmat ă de aerare și adeseori de irigare. Acest lucru conduce la ob ținerea unui material stabilizat de culoare închis ă, bogat în substan țe humice și fertilizan ți. Figura 4.41 – Schema de principiu a procesului de compostare Stațiile centralizate de compostare pot trata mai mult de 100.000 tone pe an de deșeuri biodegradabile, dar dimensiunea tipic ă a unei sta ții de compostare este de 10.000 pân ă la 30.000 tone pe an. De șeurile biodegradabile trebuie separate înainte de compostare: de șeuri alimentare, din gr ădini, fragmente de lemn și, într -o anumit ă măsură hârtie, sunt adecvate pentru ob ținerea unui compost de calitate. Compostarea aerob ă a de șeurilor biodegradabile se face în instala ții complexe, în celule închise, cu colectare și filtrare a gazelor degajate. Procesul de compostare se realizeaz ă în momentul în care de șeurile biodegradabile COLECTARE - deșeuri biodegradabile - deșeuri verzi și din grădini PRE-TRATAREA DESEURILOR - clasificare - separarea manual ă a impurităților - mărunțirea , dezmembrarea structurilor d in lemn DESCOMPUNERE BIOLOGICĂ - Faza 1 - DESCOMPUNERE BIOLOGICĂ - Faza 2 - Materiale poluante pierderi de descompunere (~ 35% ) PREPARAREA PRODUSULUI FINIT - mărunțire (deconglomerare) - clasificare - sortare - separarea mater ialelor dure pierderi de descompunere (~ 10% ) COMPOST FINAL Materiale poluante ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 177 sunt stivu ite, ob ținându -se o structur ă ce permite difuzia oxigenului, având un conținut de substan ță uscat ă ce favorizeaz ă dezvoltarea microbian ă. Fermenta ția intensiv ă susținută mecanic este urmat ă la cele mai multe metode de o postfermenta ție, pentru a atinge un grad înalt de maturitate. La o utilizare special ă, puternic automatizat ă, a compost ării în gr ămezi încapsulate are loc un proces integrat de fermenta ție intensiv ă, atât principal ă cât și ulterioar ă. Temperatura biomasei cre ște datorit ă activit ății microbi ene și propriet ăților izolatoare ale materialului stivuit. Temperatura atinge, de cele mai multe ori, 65 -75°C în câteva zile și apoi descre ște încet. Aceasta temperatur ă înalt ă ajută la eliminarea elementelor patogene și a semin țelor de buruieni. Procesul de compostare este influen țat de propriet ățile materiei prime: granula ția umiditatea conținutul de aer în compost temperatura conținutul de carbon și de azot 4.7.6.1.1 Compostarea aerob ă Compostarea de șeurilor din parcuri și grădini, care sunt libere de poluan ți, poate fi făcută în spa ții deschise, f ără aspirarea de aer în procesul de compostare. Pentru a asigura o aerare suficient ă, înălțimea pilonului de compostare trebuie sa nu fie mai mare de 1,5 m și trebuie ajustat ă pentru densitatea materialului. Pilonul de compostare va lua forma caracteristic ă de trapezoid. Presupunând o densitate de 0,5 t/m3, aproximativ 1.800 t pot fi compostate la un hectar de teren la fiecare 6 luni . În general, la o rata de colectare de 20% a de șeurilor verzi din gospod ării, este neces ar 1 ha pentru compostarea pentru 100.000 locuitori. Stațiile trebuie situate la o distan ță suficient ă de a șezările din apropiere pentru a evita mirosurile nepl ăcute pentru cet ățeni. Procesul de compostare prin fermenta ție poate fi accelerat prin aspirare a adi țional ă de aer. Sistemele deschise necesit ă aspir ări de aer de la fundul pilonului de compostare. Aerul trebuie tratat dup ă aceea în filtre de compost pentru a evita mirosurile nepl ăcute. Sub for ța ventila ției, timpul de compost poate fi redus de 2 -2,5 ori când exist ă materiale omogenizate în proces de compostare . În general, procesul este acoperit și are loc pe o dal ă de ciment. Compostarea aerob ă se poate face în modul cel mai simplu, f ără costuri importante, la scara mic ă și în gospod ăriile proprii , cât mai departe de zona locuit ă. În acest caz vor fi compostate în special de șeurile verzi din gradin ă, livad ă și de șeuri biodegradabile din buc ătărie (resturi de fructe și legume) . În cazul cur ților mari (>5.000 mp) se poate face compost din de șeurile m enționate mai sus, la care se pot adăuga și dejec ții solide de la animale și păsări. Managementul deșeurilor 178 În toate cazurile vor fi evitate resturile animale care eman ă un miros fetid și în plus atrag roz ătoarele. Nu se recomand ă compostarea de șeurilor verzi împreun ă cu cele de la animale în cazul cur ților mici și foarte mici, din cauza mirosurilor nepl ăcute. Pe acela și principiu, de șeurile verzi (frunze, crengi) provenite din parcuri mari sau din grădini botanice pot fi compostate chiar pe loca ția respectiva, în una -două boxe deschise, situate într -o parte mai ferit ă de accesul publicului. Compostul astfel obținut are o calitate superioar ă, iar costurile de ob ținere sunt foarte mici. O compostare aerob ă simpl ă și cu costuri relativ mici se poate face lâng ă depozitul de de șeuri, în câmp deschis. Se ob ține o calitate slab ă a materialului organic stabilizat, precum și emisii importante de gaze cu efect de ser ă, dar se pot atinge țintele de reducere a de șeurilor biodegradabile. Compostul de slab ă calitate provenit din compostarea de șeurilor colectate în amestec va putea fi utilizat doar pe depozit, pentru nivelarea straturilor, sau la închiderea unor depozite. Nu poate fi utilizat în agricultur ă din cauza impurific ării cu plastice, cioburi de sticl ă, ceramic ă etc. Din procesul de com postare rezult ă compostul, produs ce contribuie la îmbun ătățirea structurii solului. Locuitorii din zona rural ă pot fi încuraja ți să-și composteze de șeurile organice proprii local. Deoarece în aceast ă zonă majoritatea de șeurilor produse sunt de natur ă orga nică, compostarea local ă este cea mai recomandat ă opțiune . În planul de implementare a Directivei privind depozitarea de șeurilor, se recomand ă ca deșeurile biodegradabile din mediul rural s ă fie compostate individual. 4.7.6.1.2 Compostarea anaerob ă Compostarea a naerobă este metoda de tratare biologic ă folosit ă pentru a recupera atât elementele fertilizante, cât și energia con ținută în de șeurile municipale biodegradabile . În plus, reziduurile solide generate în timpul procesului sunt stabilizate. Procesul genereaz ă gaze cu un con ținut mare de metan (55 -70%), o frac ție lichid ă cu un con ținut mare de fertilizan ți (nu în toate cazurile) și o frac ție fibroas ă. Fermentarea se realizeaz ă în tancuri închise, cu producere de biogaz. Fermentarea anaerob ă nu poate avea loc în p rezen ța luminii și oxigenului, în lipsa unui mediu cu umiditate mare. La descompunerea materiei organice mai particip ă microorganismele fermentative nespecializate: bacterii celulozice, lactice, acetice, sulfat -reductoare și denitrificatoare, precum și num eroase specii de ciuperci și unele drojdii. Microorganismele men ționate î și petrec activitatea în prima faz ă a ferment ării. În faza urm ătoare, numit ă metanogenez ă, acționeaz ă bacteriile metanogene anaerobe specializate în producerea de metan. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 179 Figura 4.42 – Schema de principiu a ferment ării anaerobe Tabelul 4.27 – Avantajele și dezavantajele compost ării Avantaje Dezavantaje Tehnologie simpl ă, durabil ă și ieftin ă (cu excep ția compost ării în container); Aproximativ 40 -50% din greutate este recuperat ă pentru dezvoltarea plantelor; Recuperare maxim ă a fertilizan ților, cerut ă de sistemele agricole care utilizeaz ă suprafe țe mici (adic ă P, K, Mg și microfertilizan ți). Efect de amendare al compostului; Producerea de substan țe humice, microorganisme benefice și azot care se elibereaz ă încet, necesare în cazul grădinăritului de peisaj și al horticulturii; Elimin ă semin țele și agen ții patogeni din de șeu; Posibilit ăți de control al procesului (cu excep ția celor mai multe instala ții fără aerare for țată); Poate fi realizat un mediu bun de lucru (de exemplu, cabina presurizat ă echipat ă cu filtre). Necesit ă o foarte bun ă separare la sursă a de șeurilor municipale biodegradabi le, inclusiv informarea continu ă a generatorilor de de șeuri; Trebuie dezvoltat ă și între ținută o piață a compostului; Emisii periodice ale componentelor mirositoare, în special când se trateaz ă deșeuri municipale biodegradabile; pierdere de 20 -40% a azotul ui (ca amoniu), pierdere de 40 -60% a carbonului (ca dioxid de carbon); Poten țiale probleme legate de vectori de propagare (pesc ăruși, șobolani, muște), când se trateaz ă deșeuri municipale biodegradabile; Este necesar personal instruit când se trateaz ă deșeuri municipale biodegradabile. Majoritatea metanobacteriilor folosesc ca substrat numai hidrogenul și bioxidul de carbon. Metanul se formeaz ă prin reducerea bioxidului de carbon și oxidarea hidrogenului gazos de c ătre metano -bacteriile, care folosesc hidr ogen. Reac ția sumar ă a procesului este: CO 2 + 4H 2O –> CH 4 + 2H 2O + Q(energie) Managementul deșeurilor 180 Energia eliminat ă în urma procesului este mic ă și, de obicei, se utilizeaz ă la între ținerea procesului de baz ă, care are o productivitate mai mare la temperaturi de circa 40°C, ceea ce permite pe timp de iarn ă realizarea procesului de fermentare f ără energie termic ă din exterior (nu necesit ă instala ții suplimentare). Pe lâng ă metan se mai elimin ă hidrogen, hidrogen sulfurat, vapori de ap ă, amoniac, azot, indol și scatol. Tehnol ogia folosit ă este mai complex ă, necesit ă o calificare înalt ă a personalului de operare și între ținere, o anumit ă calitate și compozi ție specifice a de șeurilor utilizate, dar și costuri mai mari decât o compostare aerob ă de nivel tehnic ridicat. În plus, la capacit ăți mici, costurile de investi ție sunt de dou ă sau chiar de trei ori mai mari decât la capacit ăți mari; astfel, o capacitate de 5000 tone/an poate avea un cost de investi ție cuprins între 450 -950 EUR/t, iar o capacitate de peste 50.000 tone/an poate ajunge la 180 -250 EUR/t. 4.7.6.2 Fermentarea Fermentarea este acea activitate microbiologic ă datorit ă căreia au loc transform ările materialelor organice. Microorganismele care direc ționeaz ă aceste procese sunt: bacterii, drojdii, mucegai în form ă suspendat ă sau fixat ă. Fermentarea are loc în exclusivitate datorit ă activit ății enzimatice, de aceea cu supliment special de enzime cu concentra ția acestora procesul poate fi influen țat. În practic ă sunt utilizate trei procedee de fermentare, prezentate pe scurt în continuare. 4.7.6.2.1 Fermentarea separat ă, metoda uscat ă În fermentarea separat ă – metoda uscat ă, deșeurile organice sunt mai întâi m ărunțite într-un toc ător pentru a reduce dimensiunile particulelor. Deșeul este apoi cernut și amestecat cu apa înainte de a fi int rodus în tancurile de fermentare (con ținut de substan ța uscata de 35%). Procesul de fermentare este condus la o temperatura de 25 -55°C având ca rezultat producerea de biogaz și biomas ă. Gazul este purificat și folosit la un motor cu gaz; biomasa este desh idratat ă și, deci, separat ă în 40% ap ă și 60% substan ță uscat ă (fibre și reziduuri). Frac ția de refuz este eliminat ă, de exemplu prin depozitare. Apa uzat ă obținută în timpul procesului este reciclat ă într-un rezervor de amestec, înainte de tancul de ferme ntare. 4.7.6.2.2 Fermentarea separat ă, metoda umed ă În fermentarea separat ă, metoda umed ă, deșeurile organice sunt înc ărcate într -un tanc unde sunt transformate într -o pasta (12% substan ță uscat ă). Pasta este mai întâi supus ă unui proces de igienizare (70°C, pH 10) î nainte de a fi deshidratat ă. Pasta deshidratat ă este apoi hidrolizat ă la 40°C înainte de a fi deshidratat ă din nou. Lichidul rezultat în treapta secundar ă de deshidratate este direc ționat c ătre un filtru biologic unde are loc fermentarea, rezultând biogaz și apă uzat ă. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 181 Aceast ă apă este reutilizat ă pentru formarea pastei sau poate fi utilizat ă, de exemplu, ca fertilizant lichid. Frac ția fibroas ă din treapta secundar ă de deshidratare este separat ă în compost și frac ții de refuz care vor fi eliminate, de exem plu, la depozit. Compostul necesit ă, de obicei, o procesare ulterioar ă, înainte de a fi vândut. Biogazul este purificat și utilizat într -un motor, rezultând electricitate, c ăldura și gaze de ardere. Potrivit analizelor, 10 -30% di n con ținutul în fertilizan ți (N tot, Ptot și Ktot) rămâne în compost. O parte din c ăldură poate fi utilizat ă pentru asigurarea unei temperaturi stabile proceselor de hidrolizare și de filtrare biologic ă. În acest proces, o ton ă de de șeu menajer va genera: 160 kg de biogaz (150Nm3); 340 kg de lichid; 300 kg de compost; 200 kg de reziduuri (inclusiv 100 kg de șeu inert) 4.7.6.2.3 Co-fermentarea, metoda umed ă În co -fermentare, de șeul organic este m ărunțit și cernut înainte de tratare. De șeul mărunțit este apoi amestecat fie cu n ămol de la sta ția de epurare, fie cu gunoi de grajd de la ferme, la un raport de 1:3 -4. Biomasa amestecat ă este supus ă întâi unui proces de igienizare (70°C), înainte de a trece la faza de fermentare, care este efectuat ă la o temperatur ă de 35 -55°C. Procesul genereaz ă biogaz și o biomas ă lichid ă, ce este stocat ă înainte de a fi folosit ă ca fertilizant lichid pentru sol. Biogazul este purificat și utilizat într -un motor rezultând electricitate, c ăldură și gaze de ardere. O parte din c ăldură se poate utiliza pentru asigurar ea unei temperaturi stabile proceselor de igienizare și de fermentare. În acest proces, o ton ă de de șeu menajer va genera: 160 kg de biogaz (150Nm3); 640 kg de fertilizant lichid: 0 kg de compost; 200 kg de reziduuri (inclusiv 100 kg de șeu inert). Potrivi t analizelor, 70 -90% din con ținutul în fertilizan ți (N-tot, P -tot și K-tot) r ămâne în fertilizantul lichid. Astfel, este posibil un grad mare de recuperare și utilizare a elementelor nutritive. Totu și, trebuie subliniat faptul c ă fertilizan ții lichizi ob ținuți din n ămol de la sta țiile de epurare or ășenești sunt mult mai dificil de vândut decât cel ob ținut din gunoiul de grajd. Managementul deșeurilor 182 Tabelul 4.28 – Avantajele și dezavantajele ferment ării Avantaje Dezavantaje Apro ape 100% recuperare a elementelor nutritive din substan ța organic ă (azot, fosfor și potasiu), dac ă materialul fermentat este înglobat imediat dup ă împr ăștiere pe terenul arabil; Producerea unui fertilizant igienic, f ără riscul r ăspândirii bolilor la plante sau animale. Dup ă fermentare, azotul este mult mai accesibil plantelor; Reducerea mirosurilor, când este împr ăștiat pe terenuri arabile, în compara ție cu împr ăștierea materialului nefermentat; Producerea energiei neutre din punct de vedere al emisiilor de CO2, sub form ă de electricitate și căldură; Înlocuirea fertilizan ților comerciali. Necesit ă separarea de șeurilor la surs ă; Frac ția fibroas ă necesit ă o compostare adițional ă dacă se inten ționeaz ă folosirea în horticultur ă sau gr ădinărit; Trebuie dezvoltat ă o pia ță a fertilizan ților lichizi înainte de stabilirea metodei de tratare, în afara de cazul în care lichidul are un con ținut foarte scăzut de elemente nutritive și deci poate fi evacuat în canalizarea public ă; Emisiile de metan de la sta ție și metanul nears din gazele de ardere (1 – 4%) vor contribui negativ la efectul de înc ălzire global ă. 4.7.6.3 Producerea de biogaz Producerea de biogaz este urmarea proceselor de compostare și fermentare descrise în capitolele anterioare. Am considerat c ă producerea acestui combustibil alternativ necesit ă o tratare mai complex ă într-un capitol separat. Biogazul este un amestec de gaze combustibile, care se formeaz ă prin descompunerea substan țelor organice în mediu umed și lips ă de oxigen. Componentul de baz ă a biogazului este metanul. Primele descrieri a biogazului sunt efectuate de c ătre Volta la sfâr șitul secolului al XVII -lea. Volta a extras pentru prima dată metanul din gazele de mla ștină. Producerea de biogaz constituie o metod ă aplicat ă cu succes în câteva țări cu popul ații mari din Asia (se apreciaz ă că în China sunt peste 10 milioane de astfel de instala ții, în regiunile rurale aceste instala ții asigurând peste 80 % din produc ția de energie necesar ă). Procedeul denumit „Globar Gas Schema” este folosit în India de peste 75 de ani, fiind peste 80 mii de instala ții în func țiune) . În urma cercet ărilor făcute între anii 1942 și sfâr șitul celui de al Doilea R ăzboi Mondial de chimistul Ducelier și inginerul agronom Marcel Isman, metoda și-a făcut apari ția și în Europa, mii de ferme fiind echipate cu astfel de instala ții. Dup ă cel de -al Doilea R ăzboi Mondial, vestgermanii au ini țiat o ac țiune pe scar ă largă, construind uzine biologice în care, prin prelucrarea reziduurilor menajere și a subproduselor agricole, ob țineau biogaz și bioîngr ășăminte. Tehnologiile biologice de producere a gazelor combustibile folosite în prezent în multe țări de pe glob tind s ă dezvolte ac țiunea unor microorganisme cu scopul de a ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 183 se ob ține o biomas ă bogat ă convertibil ă în metan . În România, interesul p entru producerea biogazului a urmat un curs ascendent în a doua jum ătate a secolului XX . Începând cu 1958 la Centrul Experimental de Îngr ășăminte Bacteriene (C.E.I.B.) de la Băneasa, s -au ini țiat cercet ări de laborator pentru izolarea unor surse active de bacterii metanogene și obținerea de gaze combustibile pe cale biologic ă, din diferite substraturi organice (dejec ții de animale și gunoaie menajere). Din 1964, Tudor Ionescu a efectuat cercet ări și pentru producerea biogazului din n ămoluri organice, prima lor materializare fiind instala ția pilot de valorificare integral ă a apelor uzate de la abatorul Bucure ști. Problematica de cercetare și dezvoltare tehnologic ă circumscris ă la producerea și folosirea biogazului din dejec ții de animale, în special de taurin e și porcine, s -a concentrat în câteva direc ții principale. Cercet ările fundamentale s -au referit la aprofundarea microbiologiei procesului de metanizare și la selec ția de surse de bacterii metanofore cu activitate maxim ă în vederea optimiz ării bioconversi ei energetice. Sub aspect tehnologic, cercet ările au urm ărit perfec ționarea tehnologiilor existente, care folosesc ca materie prim ă dejec țiile evacuate hidraulic din complexele de creștere industrial ă a animalelor sau dejec țiile solide din sistemul de expl oatare de tip gospod ăresc. O alt ă direc ție a constat în elaborarea de tehnologii pentru sistemele în care dejec țiile sunt evacuate prin raclare, f ără consum de ap ă tehnologic ă. Începutul a fost f ăcut la Stația de epurare a apelor uzate a municipiului Ia și de la Dancu, care a fost înzestrat ă cu o instala ție de tip industrial pentru producerea biogazului. Cu o produc ție ini țială de 2000 m3 biogaz/ zi, sta ția și-a asigurat în general necesarul de energie tehnologic ă din produc ția proprie de biogaz, realizând u lterior și cantit ăți excedentare, în special în perioadele calde. În anii ‘ 80 func ționau în condi ții normale de producere – captare a biogazului instala țiile din cadrul sta țiilor de epurare ale apelor reziduale de la Bac ău, Ia și, Timi șoara, Oradea, Suceava , Hunedoara, Roman, Pite ști, Sibiu, Cluj ș.a. producându – se pe aceast ă cale în jur de 85. 000 m3 biogaz / zi și respectiv 30 milioane m3/an. Pe principii similare s -au executat sta ții de biogaz produs din de șeuri și nămoluri organice pe platforma industriei alimentare din Vaslui, la abatoarele jude țene Ialomi ța și Timi ș, la distileria de tescovin ă Tohani. Prima încercare, în condi ții de sta ție pilot, de valorificare a dejec țiilor de animale pentru ob ținerea de biogaz s -a realizat în 1975 la complexul de cerc etare a porcinelor de la Tome ști ? Ia și. Experimentul a fost realizat în colaborare cu Institutul de Cercet ări pentru Nutri ția Animalelor de la Balote ști, într -un fermentator cu capacitatea de 30 m3. În 1979 a intrat în func țiune, la S.C.C.C.P. Peri ș, prim a sta ție pilot de tip semi -industrial de producere a biogazului din dejec ții de porc, cu o capacitate de 580 m3/zi biogaz. După 1982 au intrat în execu ție și în func țiune alte sta ții de capacit ăți similare sau mai mari, care folosesc tot dejec ții de porc p entru fermentarea anaerob ă. Se men ționeaz ă cele de la fosta Întreprindere de Stat 30 Decembrie – Giurgiu, I.S.C.I.P. Managementul deșeurilor 184 Caracal (Olt), Codlea (Bra șov), Roman (Bac ău), Asocia ția Economic ă Industrial ă Pecineaga (Constan ța). Spre exemplu, sta ția de biogaz de la I.S.C.I.P. Caracal furniza o produc ție global ă de 7 000 – 8 000 m3 biogaz/zi . În aceia și perioad ă s-au răspândit instala țiile de capacitate mic ă care produc biogaz pentru colectivit ăți mici sau pentru gospod ăriile popula ției. Ele au ap ărut ca rezultat atât al unor ac țiuni centrale cât și al inițiativelor unor gospodari întreprinz ători. Astfel, în 1979 s -a ac ționat pentru realizarea unor instala ții prototip de capacitate mic ă (5 ÷ 10 m3), ulterior f ăcându -se și instala ții având fermentatoare de capacit ăți de 20, 30, 40 și 50 m3. Progrese notabile în realizarea de instala ții de biogaz de capacitate mic ă s-au ob ținut în jude țele Ia și, Arge ș, Olt, Constan ța, Br ăila, Timi ș. Din p ăcate, începând cu 1990, în unele cazuri în mod total nejustificat, interesul pentru producerea biogazului prin reciclarea materiilor organice din zootehnie și industria alimentar ă prin fermentarea anaerobic ă a scăzut drastic, în condi țiile în care în majoritatea țărilor acest interes este de actualitate. Poten țialul biomasei în România a fost estimat la 7.594.000 tone pe an, ceea ce reprezint ă aproximativ 19% din consumul total de energie primar ă în 2000. Biomasa include: de șeuri forestiere și lemn de foc (1.175.000 t), rumegu ș și alte de șeuri din lemn (487.000 t), de șeuri agricole (4.799. 000 t), biogaz (588.000 t), de șeuri menajere urbane (545.000 t). Din punct de vedere geografic, cele mai potrivite zone pentru dezvoltarea potentialului biomasei sunt zonele împ ădurite, Carpa ții și Subcarpa ții (90% din lemnul pentru înc ălzit și 55% din de șeurile de lemn provin din aceste regiuni). Procesul de formarea biogazului, fermentarea anaerob ă, are loc la temperaturi între 20-45°C în prezen ța a dou ă specii de bacterii: – Bacilus cellulosae methanicus, responsabil de formarea metanului, și – Bacilus cellu losae hidrogenicus, responsabil de formarea hidrogenului. Ulterior aceste dou ă specii au fost reunite sub denumirea comun ă de methano – bacterium. Ca materie prim ă la formarea biogazului serve ște biomasa, ce reprezint ă materiale vegetale reziduale. Celuloza este principalul component a materiei organice utilizate la formarea biogazului. Con ținutul celulozei în materia organic ă este de circa 50%. Dintre alte componente putem men ționa plantele acvatice, algele, resturile animaliere etc. În prezent exist ă circa șapte procedee de recuperare a energiei din reziduurile organice agricole: fermentarea anaerob ă la temperatura mediului ambiant, fermentarea anaerob ă la temperaturi ridicate, descompunere anaerob ă termofil ă, distilarea distinctiv ă, compostarea, incinerarea și transferul de c ăldură. Cel mai ridicat poten țial îl are procesul de fermentare anaerob ă la temperaturi în jur de 40°C. Prin fermentarea anaerob ă microorganismele descompun materia organic ă, eliberând o serie de metaboli ți, în principal bioxid de carbon și metan . În dependen ță de materia prim ă, cantitatea de metan în biogaz este de 35 -80%. Cantitatea maxim ă ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 185 de metan se ob ține la fermentarea resturilor animaliere, în special de la complexele avicole. Figura 4.43 – Procesul chimic de generare a biogazului Tabelul 4.29 – Bacteriile participante la producerea biogazului Tip bacterii Rol în proces Hidrolitice descompun macromoleculele biodegradabile în substan țe mai simple Acidogene utilizeaz ă ca substrat compu șii organici simpli elibera ți de bacteriile hidrolitice și produc acizi organici cu lan ț scurt, care la rândul lor reprezint ă substratul pentru grupurile urm ătoare de bacterii Acetogene utilizeaz ă ca sub strat produsele din bacterii acidogene dând naștere la acetat, hidrogen și anhidride carbonice Omoacetogene sintetizeaz ă acetat plecând de la anhidride carbonice și hidrogen Metanogene: produc metan acetoclastice – produc metan și anhidride carbonice din acid acetic hidrogenotrofe – produc metan plecând de la anhidride carbonice și hidrogen Biogazul necesit ă a fi prelucrat pân ă la utilizare. De obicei este trecut prin separatoare speciale, unde metanul este separat de restul gazelor. Utilizarea biogazului brut (pre – separat) poate duce la intoxicare, deoarece restul gazelor pot con ține gaze toxice. Dintre componentele chimice ale materiei organice gradele cele mai ridicate de conversiune în biogaz au celulozele, hemicelulozele și grăsimile Produc ția de bioga z cu amestec de bacterii anaerobe în dou ă trepte, cu grupe bacteriene de producerea de acid și grupe bacteriene de producere de metan este o metoda de tratare a deșeurilor (descompunere anaerob ă). Bacterii hidrolitice Bacterii acidogene Bacterii acetogene (OPHA) Bacterii hidrogenotrofeBacterii acetoclasticeDeșeuri biodegradabile (proteine, grăsimi, albumine) Aminoacizi, zahăr, acizi grași Acizi organici, alcool ușor C2H4O2H2O CO 2 CH4Bacterii omoacetogene Managementul deșeurilor 186 Deșeul ce ajunge la depunere prin consolidarea greut ății deșeului și datorit ă influen țelor climatice trec printr -un proces de transformare. Procesul de descompunere este influen țat de urm ătorii factori: Atmosfera (prezen ța, sau absen ța oxigenului) Cantitatea de precipita ții căzută pe depozit Umiditatea de șeului Compozi ția de șeului Omogenitatea de șeului Înălțimea spa țiului de depozitare Modul de realizare a depozitului Activitatea microorganismelor. Instala țiile de biogaz pot fi utilizate pentru tratarea dejec țiilor animale, pentru stabilizarea anaerob ă a nămolu lui or ășenesc cu înc ărcătură mare biodegradabil ă și pentru compostarea frac ției biodegradabila a de șeurilor menajere. Avantajul este ca instala țiile de biogaz au dou ă produse finale: compostul și biogazul. Succesul introducerii procedeului de biogaz depin de de luarea în considerare a tuturor conceptelor diferen țiate de degajare a de șeurilor. Equation Chapter 5 Section 1 Ca produse de descompunere se ob țin gazul metan (CH 4) și dioxidul de carbon (CO 2). În condi ții anaerobe, substan ța organic ă este descompus ă după următoarea ecua ție chimic ă45: 2 2 4 C H O + – H O CO – CH4 2 2 8 4 2 8 4n a bn a b n a b n a b (5.1) Din punct de vedere biochimic, microorganismele regenereaz ă purt ătorii de energie în cadrul metabolismului lor, prin oxidarea carbonului legat organic (C nHaOb) pân ă la CO 2. O parte a carbonului legat organic trebuie s ă accepte electroni elibera ți în procesul de oxidare, deoarece O 2 ca acceptor de electroni nu este disponibil. Carbonul redus se combin ă apoi cu hidrogenul (CH 4), formându -se gazul metan . În general, descompunerea anaerob ă a substan ței organice trebuie considerat ă ca fiind un proces metabolic complicat. În etapele succesive de descompunere, grupuri de organisme specializate sunt active – dacă dispun de un echipament enzimatic sufici ent. Aceste organisme necesit ă condi ții de mediu constante și o mare stabilitate de proces, care trebuie realizate printr -un efort tehnologic corespunz ător, dac ă se dore ște ob ținerea unei cantit ăți mari de gaz . În procesul anaerob, cantitatea de energie a microorganismelor pe unitatea cantitativ ă este relativ redus ă. 45 În cazul introducerii anumitor de șeuri mai pot apărea în compozi ție și hidrocarburi halogenate. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 187 În Tabelul 4.30 este prezentat ă estimarea cantit ăților de biogaz productibile prin fermentare anaerob ă plecând de la diferite materiale reziduale organ ice Tabelul 4.30 – Estimarea cantit ăților de biogaz productibile Tipul de material Conținut de substan ță uscat ă. Substan ță organica Randament de biogaz (%) (%S.U.) (m3/t S.O.) CRESCATORII Dejec ții lichid e bovine 6-11 68-85 200-260 Dejec ții solide bovine 11-25 65-85 200-300 Dejec ții lichide porcine 2.5-9.7 60-85 260-450 Dejec ții solide porcine 20-25 75-90 450 Dejec ții lichide p ăsări 10-29 75-77 200-400 Dejec ții solide p ăsări 32.0 -32.5 70-80 400 Dejec ții solide ovine 25-30 80 240-500 Dejec ții solide cabaline 28 75 200-400 AGRICULTURA Siloz de porumb 34 86 350-390 Siloz de ierburi 26-82 67-98 300-500 Fan 86-93 83-93 500 Trifoi 20 80 300-500 Paie 85-90 85-89 180-600 Coceni de porumb 86 72 300-700 AGRO -INDUSTRIE Rebuturi distila ție Mere 2.0-3.7 94-95 330 Melas ă 80 95 300 Zer 4.3-6.5 80-92 330 Rebuturi vegetale 5-20 76-90 350 Motivul este c ă se ob ține ca produs metabolic un gaz cu un con ținut ridicat de energie, cum este CH 4. Pentru acoperirea necesarului lor de energie, organismele trebuie s ă aibă o rat ă mare de descompunere. Aceast ă performan ță (de descompunere crescut ă) este caracteristic ă pentru procesul de fermenta ție. Reac ția de descompunere pe cale anaerob ă a de șeurilor urbane: 2 2 4 3 2 4 Materie organic ă H O celule noi CO CH NH H S CH (5.2) conduce la producerea metanului, a de șeurilor de noroi, a dioxidului de carbon și a unor cantit ăți mici de amoniac și sulfat de hidrogen. Metanul este componentul care confer ă biogazului valoare energetic ă. În stare pur ă este un gaz combustibil, lipsit de culoare, miros sau gust; mai u șor decât aerul (M=16); ard e cu flac ără albăstruie; are o putere caloric ă de 97 MJ pe mililitru (pu țin mai mult ca motorina). Folosindu -se aceast ă metod ă, reziduurile pot fi valorificate în totalitate, practic devenind o surs ă de materii prime a unei ramuri noi de producere a energ iei, deoarece dup ă terminarea ferment ării rezult ă un produs care în cazul arderii are o Managementul deșeurilor 188 putere calorific ă de 2500 –3500 kcal/kg, superioar ă ligniților inferiori folosi ți în cea mai mare parte în centralele electrice din țară46. Tabelul 4.31 – Componen ța biogazului Materie [Vol. -%] Metan (CH 4) 40-75 Bioxid de carbon (CO 2) 25-60 Bioxid de azot (NO 2) 0-7 Oxigen (O 2) 0-2 Hidrogen (H 2) 0-1 Hidrogen sulfurat (H 2S) 0-1 Acest produs ob ținut în instala ții care s unt u șor de construit/executat, prin valorificarea reziduurilor menajere împreun ă cu cele stradale și apele uzate provenite din gospod ării, poate fi folosit sub form ă de brichete sau sub form ă de praf. Este un foarte bun îngr ășământ pentru agricultur ă, fiind biodegradabil și nu polueaz ă solul, apele freatice și pe cele de suprafa ță. Tabelul 4.32 – Compozi ția chimic ă elementar ă a DMS și a doi ligni ți române ști Combustibil Analiza C [%] H [%] O [%] N [%] S [%] A [%] W [%] Hi [MJ/kg] Lignit de Ceptura ia aa 25,0 31,2 2,4 3,0 11,2 14,0 1,4 1,7 4,0 5,0 18,0 22,4 38,0 22,7 9,21 12,12 Lignit de Rovinari ia aa 20,2 26,0 1,9 2,4 7,7 9,9 1,9 2,4 0,8 1,0 24,5 31,5 43,0 26,8 6,98 9,65 DMS ia aa 24,4 31,0 2,6 3,3 19,8 25,0 0,3 0,4 0,3 0,4 16,5 20,9 36,1 19,4 7,923 10,75 Ia – proba ini țială (de recep ție); aa – proba uscat ă la aer În Tabelul 4.32 se prezint ă compozi ția chimic ă elementar ă a DMS (medie) și, pentru comparare, a doi ligni ți române ști reprezentativi47. Se eviden țiază similitudinea DMS cu ligni ții române ști. Trebuie remarcat c ă, datorit ă compozi ției variate a DMS, gazele produse prin arderea lor con țin compu și speciali, foarte toxici, precum dioxine și furani. Deșeurile de n oroi produse pot fi uscate pentru a se ob ține un p ământ cu calit ăți deosebite sau un filtru asem ănător unui burete, care are rol de fertilizator și care prezint ă efecte benefice pentru fertilizarea solului. Aceste filtre pot fi folosite în preamestecarea d eșeurilor urbane organice pentru a crea un „slurry feed stock” (past ă/nămol/mâl, ce constituie materie prim ă) și care va 46 Bejan, M., Rusu, T.; O sursă de energie regenerabilă – biogazul din de șeurile organi ce, în Buletinul AGIR nr.1/2007 47 Zubcu, V., ș.a., Valorificarea gunoiului mu nicipal solid, în contextul dezvoltării durabile , în Buletinul AGIR nr. 4/2006 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 189 fi supus în continuare procesului de compostare. Pot de asemenea s ă fie folosite ca un îngr ășământ lichid. Gazele formate în procesul d e fermenta ție, metanul și dioxidul de carbon, se g ăsesc într-un anumit raport cantitativ, influen țat de diferi ți factori. Pe de -o parte, compozi ția de șeurilor organice influen țează raportul CH 4/CO 2. La descompunerea anaerob ă a hidra ților de carbon se forme ază biogaz cu o compozi ție de CH 4/CO 2 = 1/1. Acest raport poate avansa pân ă la CH 4/CO 2 = 2/1, cu cât este mai mare partea unor proteine și grăsimi bogate în carbon. O astfel de compozi ție a de șeurilor duce atât la o produc ție mai mic ă de CO 2 cât și la un c onsum de ap ă pentru a acoperi necesarul de H 2 în vederea form ării CH 4. Solu țiile influen țează în continuare compozi ția biogazului. CO 2 extras din biogaz este precipitat sub form ă de carbonat. Gradul de producere a procesului de precipitare este, de asemene a, dependent de compozi ția de șeurilor. Con ținutul de sulf și azot în deșeul fermentat influen țează cantitatea urmelor de gaze din biogaz, în special conținutul de amoniac (NH3) și hidrogen sulfurat (N2S). Totu și, aceste gaze, foarte corozive și inhibitoar e ale fermenta ției, se ob țin în cantitate foarte mic ă la fermenta ția de șeurilor biologice „normale”. La utilizarea biogazului în motoare pe gaz, nu este în mod normal necesar ă epurarea gazelor. Cele mai importante procese biologice și biomecanice de descom punere și transformare ce caracterizeaz ă procedeele aerob -microbiene de tratare a de șeurilor sunt: descompunerea celulozei și chitinei; descompunerea xilanului; descompunerea ligninei; formarea humusului; formarea metanului; amonificare/nitrifi care; nitrif icare/denitrificare ( Tabelul 4.33). Biogazul, comparativ cu metanul pur, are o putere de 25 MJ/ml, din cauza prezen ței în el a bioxidului de carbon și altor gaze. Metanul nu se lichefiaz ă la temperatura mediului ambian t (de la -20°C pân ă la +40°C). Se p ăstreaz ă la presiuni joase în containere cu volum mare sau presiuni ridicate în volume mici. De exemplu, o butelie de 0,1 ml la presiunea de 200 barili con ține 28 ml de metan, cu care un tractor poate func ționa 8 ore. Materia prim ă trebuie s ă conțină suficiente substan țe organice pentru a permite un proces de descompunere stabil. Se face o distinc ție clar ă între de șeurile verzi din grădini și parcuri și cele menajere prin capacitatea de descompunere, deoarece deșeurile ver zi se descompun greu, pe când de șeurile menajere sunt mai umede, conțin mai multe substan țe nutritive și se descompun mai u șor. Înainte de a fi introdus ă în reactor materia prim ă este m ărunțită, omogenizat ă și pentru fiecare procedeu de fermentare se vor r ealiza etape diferite. Metanul poate fi întrebuin țat dup ă cum urmeaz ă: a) ca agent energetic: este un combustibil superior c ărbunelui și chiar unor produse petroliere prin puterea caloric ă mai mare, cheltuieli de exploatare și transport mai redus. Managementul deșeurilor 190 b) la ob ținerea hidrogenului: i. prin descompunere : CH 4 –> C + 2H 2 ii. prin oxidare : 2CH 4 + O 2 –> 2CO + 4H 2 c) la ob ținerea de compu și clorura ți48: CH 4 + Cl 2 –> CH 3Cl + HCl d) la ob ținerea de nitrometan: p rin nitrarea metanului se ob ține nitrometanul, folosit ca dizolvant și în unele sinteze organice prin amonooxidare. Recuperarea de biogaz și calitatea acestuia depind de materia prim ă procesat ă și de instala țiile utilizate. Exploat ările din prezent au un ordin de m ărime de la 100 pân ă la 200 Nm3 pe tona de de șeuri biodegrad abile. Compozi ția biogazului variaz ă în func ție de frac țiile introduse și de procesul de fermentare utilizat și anume într -o etap ă sau în dou ă etape. Tabelul 4.33 – Desc rierea proceselor specifice form ării biogazului Nr. crt. Proces Descriere 1. Descompunerea celulozei și chitinei Substan ța vegetal ă, în procesul de compostare, este format ă în propor ție de 40 –70 % din celuloz ă. Celuloza este o component ă esen țială a pere ților celulari ai plantelor inferioare s au superioare și contribuie decisiv la rezistenta ei și la permeabilitatea pentru ap ă. Celuloza este un polimer format din molecule de glucoz ă, așa numitele hexoze . În condi ții aerobe, celuloza este descompus ă de ciuperci și bacterii specializate, proces c are este relativ insensibil la modific ările pH-ului și la temperaturile ridicate din compost. Chitina este o substan ță format ă din molecule de acetilglucosamin -N, care sunt structurate asem ănător celulozei și reprezint ă o component ă esen țială a pere ților celulari ai ciupercilor. 2. Descompunerea xilanului. Xilanul este de asemenea o component ă principal ă a substan ței vegetale. Ac ționeaz ă ca material de depozitare și de sus ținere a plantelor. Paiele con țin, de exemplu, pân ă la 30 % xilan, iar lemnul de foioas e, 20 –25 %. Xilanul este descompus în mediu acid în principal de ciuperci, iar în mediu bazic ( pH > 7), de bacterii. Pe ansamblu, descompunerea xilanului este un proces care se realizeaz ă mai u șor decât descompunerea celulozei și de c ătre un num ăr mai mare de tipuri de microorganisme. Ca hidrat de carbon, xilanul este format din hexoze, pentoze și acizi. 48 clormetan, diclormetan, tricolormetan, tetraclormetan ; prin clorurarea metanului se mai pot obține dizolvan ți și agen ți frigorifici ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 191 Nr. crt. Proces Descriere 3. Descompunerea ligninei Formarea ligninei, prin efectele ei, este numit ă și „lemnificarea” substan ței vegetale. 18 –30 % din masa uscat ă a substan ței veget ale const ă în lignin ă și reprezint ă partea lemnoas ă a unei plante. Lignina const ă din molecule de compu și aromatici, legate tridimensional, la care unitatea de baz ă este diferit ă de la plant ă la plant ă. De exemplu, la conifere, este alcoolul coniferil, la foioase – alcoolul sinapinal, iar la ierburi – alcoolul cumar. Prin reac ții enzimatice și chimice, din ace ști monomeri se formeaz ă lignina polimeric ă. Descompunerea efectiv ă a ligninei se realizeaz ă foarte lent și numai de c ătre tipuri specializate de ciup erci, în condi ții de mediu extrem de variabile. Optim pentru descompunerea ligninei, realizat ă prin procese metabolice oxidative, este intervalul de temperatur ă 45…50 °C. 4. Formarea humusului Odat ă cu descompunerea ligninei începe formarea substan țelor h umice. Motivul este c ă în timpul interven ției microbiene asupra structurii ligninei sunt stimulate și reac ții chimice. Acestea duc la polimerizarea moleculelor rupte la descompunerea ligninei și la alte produse metabolice microbiene. Substan ța organic ă se denatureaz ă, iar din componentele materialului de fermenta ție se formeaz ă humusul. Prin formarea humusului, în timpul descompunerii ligninei, azotul liber este legat și îmbog ățește materialul nou format. 5. Formarea metanului Bacteriile metanogene exist ă exclusiv în mediu anaerob. La introducerea oxigenului ele dispar imediat. Formarea metanului este facilitat ă de o temperatur ă între 40 și 60 °C și o valoare a pH -ului între 6,5 și 8,5. La începutul procesului de fermenta ție, este disponibil ă o mare diversita te material ă, respectiv substan țe ușor valorificabile, formate din molecule simple ce se pot descompune u șor. În compostul finit, formarea metanului nu se mai realizeaz ă, deoarece aceast ă condi ție nu mai este îndeplinit ă. Managementul deșeurilor 192 Nr. crt. Proces Descriere 6. Amonificarea Amonificarea este u n proces de bază în descompunerea biomasei, respectiv în metabolismul microorganismelor. Prin descompunerea proteinelor, sunt pu și la dispozi ție aminoacizi, care degrada ți (mineraliza ți) sunt în continuare prelucra ți și devin componente de baz ă ale descomp unerii biomasei. De asemenea, la începutul procesului de compostare, prin amonificare se formeaz ă proteine, valorificate de microorganisme pentru aprovizionarea cu azot. Cantitatea de azot mineral (aici NH 4-N) din materialul în fermenta ție poate deveni pro blematic ă, deoarece în anumite condi ții, la valori ale pH > 7 amoniacul se poate degaja. Aceasta reprezint ă o poluare a mediului și are ca urmare o pierdere de azot a îngr ășământului format din compost. 7. Nitrificare/ Denitrificare În procesul de nitrifica re, într-o prima etap ă, amoniacul este oxidat la nitrit (NO 2), iar, în a doua etap ă, se realizeaz ă oxidarea la nitrat (NO 3). Bacteriile nitrificatoare (nitrifican ți) necesit ă un mediu aerob, performan ța nitrific ării fiind influen țată de schimb ările tempera turii și ale valorilor pH – ului. Formarea nitratului se realizeaz ă mai ales în zonele de margine ale gr ămezilor de gunoi din spa țiile deschise, nu însă și la temperaturi mai mari de 40°C în instala ții închise. Concentra țiile mari de azot mineralizat prezent e în procesul de compostare pot conduce la polu ări ale apei freatice, prin spălarea nitra ților de c ătre apele de precipita ții. La denitrificare, microorganismele ini țial aerobe, puse în condi ții anaerobe, î și ob țin necesarul de oxigen din NO 2/NO 3, folosind u-l ca agent oxidant pentru descompunerea leg ăturilor organice, luând na ștere, ca urmare a procesului de reducere, protoxidul de azot (N 2O) și azot elementar (N 2). Denitrificarea apare în compost dac ă în zona gr ămezilor cu concentra ții mari de nitrat se realizeaz ă condi ții anaerobe. Procesul este pu țin sensibil la mediu, și se realizeaz ă mai puternic la valori ale pH -ului de ≈ 7 și la temperaturi de aproape 30°C. O aten ție deosebit ă trebuie acordat ă dejec țiilor animale care reprezint ă o problem ă spinoas ă pentru protec ția mediului. Produc mirosuri nedorite, din cauza amoniacului și a hidrogenului sulfurat, polueaz ă solul și apa și produc gaze cu efect de ser ă (un raport recent al FAO arat ă că zootehnia produce cu 18% mai multe gaze cu efect de seră decât t ransporturile). În mod obi șnuit, problema acumul ării dejec țiilor într -o ferm ă se rezolv ă prin împr ăștierea lor pe suprafe țe agricole, ob ținându -se un îngr ășământ ieftin și, totodat ă, se înl ătură pericolul polu ării apelor prin șiroire. Cercet ările demonstr ează ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 193 însă că aplicarea gunoiului proasp ăt are multe probleme: din cauza descompunerii directe în sol, nutrien ții sunt elibera ți foarte încet, nu sunt accesibili plantelor imediat și exist ă mulți agen ți patogeni în stare vie în gunoiul proasp ăt. De asemenea , de cele mai multe ori, gunoiul de grajd se administreaz ă în cantit ăți excedentare pe soluri, excesul care nu poate fi metabolizat de plante este sp ălat de ploaie și ajunge în aceea și apă freatic ă pe care noi am vrut s ă o protej ăm, împiedicând șiroirea de la suprafa ță. Figura 4.44 – Producerea și utilizarea biogazului După intrarea în vigoare a Protocolului de la Kyoto, se pare c ă simpla administrare a dejec țiilor animale pe terenuri agricole va avea o alt ernativ ă mult mai economic ă, în fermentarea lor ini țială cu producere de biogaz și, apoi, administrarea lor pe terenuri agricole. Metodele conven ționale de tratare a dejec țiilor, în aer liber, elibereaz ă toate gazele rezultate direct în atmosfer ă. În schim b, prin fermentarea dejec țiilor în instala ții de biogaz, metanul rezultat este utilizat ca și combustibil, rezultatul arderii acestuia fiind CO 2 și apă (Ecua ția 5.1). Cum metanul are un efect de ser ă de 21 de ori mai mare decât CO 2, acesta va fi rezultatul net al reducerii efectului de ser ă pentru o instala ție de biogaz. Pentru producerea de biogaz din dejec ții de animale se folosesc trei tipuri de fermentatoare49 care au capacitatea de a capta metanul și de a reduce num ărul 49 Vintila, C; Vintilă, T., Prelucrarea anae robă a gunoiului de grajd, cu producere de energie electrică – în Buletinul AGIR nr. 3/2007 Managementul deșeurilor 194 bacteriilor coliforme fecale, îns ă difer ă în ceea ce prive ște costul, climatul la care se preteaz ă și concentra ția dejec țiilor care se pot procesa. 1. Laguna acoperit ă const ă dintr -un bazin (lagun ă) acoperit, care capteaz ă gazul produs în timpul descompunerii dejec țiilor. Acest tip de ferme ntator este cel mai puțin costisitor și se preteaz ă pentru dejec ții lichide (sub 3% solide). Laguna este acoperit ă cu o folie din material impermeabil prins ă în mod etan ș de marginile lagunei, dup ă o bordur ă de beton. Biogazul se acumuleaz ă sub folie, de u nde este preluat printr -o conduct ă. Cu toate c ă necesit ă investi ții reduse, lagunele acoperite necesit ă volume mari de dejec ții, climat cald și zone cu pânz ă de ap ă freatic ă la adâncimi mari. 2. Fermentatoarele cu agitare convertesc materia organic ă la biogaz , într -un rezervor înc ălzit deasupra sau sub nivelul solului . În acest rezervor se face o agitare mecanic ă sau prin barbotare (recirculare) de gaz, pentru a men ține solidele în suspensie. Astfel de fermentatoare cost ă mai mult și sunt mai scump de între ținut. Se preteaz ă pentru volume mari de dejec ții și cu con ținut în solide între 3 și 10%. Fermentatorul poate fi o structur ă cilindric ă de o țel sau din beton turnat. Men ținerea unei temperaturi optime în fermentator poate reduce timpul de reten ție a dejec țiilor la mai pu țin de 20 de zile. 3. Fermentatoarele cu deplasare (cu curgere de tip piston, sau plug -flow) se preteaz ă pentru dejec țiile rumeg ătoarelor care con țin între 11 și 13% solide. O instala ție tipic ă plug -flow include un sistem de colectare a dejec țiilor, un bazin pentru omogenizare și fermentatorul ca atare . În bazinul de omogenizare se ajusteaz ă propor ția de solide în dejec ții, prin adaos de ap ă. Fermentatorul este un bazin rectangular, lung, de obicei sub nivelul solului, acoperit ermetic cu un mate rial impermeabil. Materialul pompat în fermentator împinge materialul existent spre cap ătul opus (curgere tip piston). Pe m ăsură ce solidele din dejec ții sunt descompuse, formeaz ă un material vâscos, limitând separarea solidelor în rezervor și constituind „pistonul” care împinge lichidul. Timpul mediu de reten ție a dejec țiilor în fermentator este de 20 –30 zile. Un astfel de model de fermentator necesit ă un minim de lucr ări de între ținere. C ăldura degajat ă de motorul – generator care transform ă gazul în electr icitate poate fi folosit ă pentru a înc ălzi fermentatorul . În interiorul acestuia, un sistem de conducte permite circularea apei calde pentru a men ține temperatura între 25 –40șC, temperatura optim ă pentru bacteriile metanogene. În Europa, liderul în domeniu l biocombustibililor și mai ales în domeniul biogazului este Germania. Num ărul sta țiilor produc ătoare de biogaz a crescut de la 850, în 1999, la 3500, în 2006, iar cantitatea de energie electric ă produs ă a crescut, în aceea și perioad ă, de la 49 la 1100 MW. Acest progres a fost posibil datorit ă cadrului legal construit de c ătre statul german, care sus ține producerea de energie „verde”. Spre exemplu, Erneuerbare -Energien -Gesetz (Legea pentru energie regenerabil ă) din 2004 a stabilit pre țul minim pe care îl pr imește un produc ător de energie din biomas ă, de 0,17 euro/kWh electricitate, din energie regenerabil ă furnizat ă la re țeaua na țional ă. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 195 4.7.6.4 Tratarea termic ă a de șeurilor 4.7.6.4.1 Incinerare a Deșeurile incinerabile au o importan ță energetic ă major ă. Utilizarea acestora ca sursă alternativ ă de combustibili duce la sc ăderea cantit ăților de combustibili fosili utiliza ți, reducându -se astfel cheltuielile aferente extrac ției materiilor prime și nu în ultimul rând diminuându -se cantit ățile de de șeuri eliminate prin depozitare, p relungind astfel durata de exploatare a acestora . În țările vest europene folosirea surselor de energie alternative este o metod ă aplicat ă cu succes. Un procent de 8 -12 % din energia produs ă este acoperit din surse alternative. (de ex . În Austria este folo sită cu succes fitomasa). Figura 4.45 – Incineratoare (Brescia și Edmonton) În prezent exist ă un num ăr de 467 de incineratoare care proceseaz ă pe an peste 50 de milioane de tone de de șeuri municipale me najere din cele 15 țări ale Uniunii Europene (din 200 de milioane). Cel mai mare complex de incineratoare arde, pe an, 1 milion de tone de de șeuri municipale solide. Incineratoarele, o dat ă scoase din serviciu, au fost repuse în func țiune datorit ă necesit ății respect ării Directivei 2000 a UE privind incineratoarele, care a întrat în vigoare în Decembrie 2005 în toat ă Uniunea European ă, și interzicerea în totalitate sau reducerea sever ă a cantit ății de deșeuri biodegradabile permise a fi depozitate la depozi tele de de șeuri. Ambele Directive au fost favorabile industriei de incinerare. Prin incinerare se reduce cantitatea de de șeuri organice din de șeurile municipale la aproximativ 5% din volumul ini țial și se sterilizeaz ă componentele periculoase, generând, î n acela și timp, energie termic ă ce poate fi recuperat ă sub form ă de căldură (apă caldă/abur), de electricitate sau o combina ție a acestora. Procesul de incinerare conduce, de asemenea, la generarea de produse reziduale (Figura 4.47), la fel ca și la generarea de reziduuri din procesul de cur ățare a gazelor de ardere, care trebuie depozitate la un depozit conform sau într -o min ă. În unele cazuri se genereaz ă și ape uzate. Nu sunt recuperate elementele nutritive și substa nțele organice. Managementul deșeurilor 196 Figura 4.46 – Supraveghere incineratoare din Copenhaga și Amsterdam Aplicarea unor limite mult mai severe în ceea ce prive ște limita emisiilor date de Directiva privind incinerarea permit e amplasarea incineratoarelor pentru de șeuri chiar în ora șe (APM din Germania raporteaz ă că emisiile de dioxid de la incineratoarele de de șeuri municipale solide au sc ăzut de 1000 de ori din 1990 pân ă în 2005). Figura 4.47 – Procesul tehnologic de incinerare a de șeurilor Depozitare Combustibili adiționali AerCoș Abur, energie electricăApe uzate Eliminare gaze de ardereDozare Incinerare Colectarea și eliminarea zgurei și a cenușei Depozitarea zgurei și a cenușei DepozitareSpălarea gazelor de ardereRăcirea gazelor de ardereTratarea apelor de filtrareValorificare energeticăPrepararea materiei prime Eliminarea cenușiiDeșeuri ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 197 Amplasarea incineratoarelor, chiar în ora șe, ofer ă două avantaje principale: 1. O mare parte din valoarea caloric ă a de șeurilor poate fi folosit ă pentru generarea de electricitate și pent ru înc ălzirea central ă, compensând aproape 30% din Costurile de operare și între ținere a incineratoarelor. 2. Localizarea în sau lâng ă orașe reduce, de asemenea, costurile de colectare a deșeurilor municipale solide pentru c ă vehiculele de transport au de par curs distante mai mici pân ă la centrul de tratare decât la gropile de gunoi sau instala țiile de tratare mecano -biologic ă. Figura 4.48 – Schema de principiu a unui incinerator Alte avantaje ale inciner ării în compara ție cu tratarea mecano -biologic ă: abilitatea de a transforma 100% con ținutul biodegradabil al de șeurilor municipale solide fat ă de doar 50% în ceea ce prive ște tratarea mecano – biologic ă; producerea de cantit ăți mai mici de reziduuri fa ță de trata rea mecano – biologic ă pentru eliminare (în general cenu șă, 5% din fluxul de de șeuri); 25% din cenu șa generat ă, este folosit ă de obicei, ca materie prim ă pentru reabilitarea drumurilor; în contrast, dac ă depozitul de de șeuri nu este echipat cu un incinerator , 40 % din de șeuri ajung la depozit. Totu și, pentru incineratoare s -ar putea s ă fie nevoie de o investi ție pu țin mai mare decât pentru instala țiile de tratare mecano -biologic ă, mai ales când sunt echipate pentru valorificarea energetic ă. Informa țiile nec esare pentru incinerarea de șeurilor sunt urm ătoarele: Starea de agregare (solid, sub form ă de past ă, lichid, gaz) Compozi ția chimic ă Managementul deșeurilor 198 Capacitatea caloric ă Densitatea volumetric ă Temperatura de aprindere Viteza de ardere Conținutul de metale grele (ex. plum b, cadmiu, mercur, cupru, vanadiu) Conținutul de alte metale (ex. fier, calciu, sodiu) Conținutul de materiale toxice Conținutul de compu și halogena ți (bromide, fluoride, cloride) Dintre propriet ățile sus men ționate cele mai importante sunt: capacitatea c aloric ă, conținutul de materie combustibil ă, con ținutul de ap ă și con ținutul de cenu șă. Acești parametri definesc capacitatea de incinerare a de șeului. Cu ajutorul diagramei Tanner ( Figura 4.49) se poate stabili dac ă deșeurile pot fi incinerate independent. Deșeurile care pot fi încadrate în zona delimitat ă cu linie groas ă reprezint ă deșeuri care pot fi incinerate independent. Figura 4.49 – Diagrama Tanner În cazul unor de șeuri care nu pot fi încadrate în zona respectiv ă trebuie aplicat ă ardere adi țional ă în cadrul inciner ării. Parametrii care definesc de șeurile care pot fi incinerate independent sunt: capacitate caloric ă: > 4200 KJ/kg; conținut de ap ă: < 50 -55% ; conținut de cenu șă: < 60%; conținut de materie combustibil ă: < 20%. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 199 Deși incinerarea se consider ă a fi în general mai pu țin costisitoare decât depozitarea la depozitele de de șeuri, spa țiul pentru depozitele de de șeuri în aglomerata Europ ă de Vest est e limitat, majoritatea țărilor limitând drastic depozitarea de șeurilor prin impunerea de taxe la depozitele de de șeuri (pân ă la 40 de euro pe ton ă) adi țional taxelor de tratare de la depozite, reducând mult din diferen ță. Taxa de depozitare este justificat ă în baza faptului c ă incinerarea m ărește reducerea volumului de deșeuri și transform ă o mare parte din de șeuri în energie. Mai mult, cu cât de șeurile sunt din celuloz ă, de șeurile municipale solide sunt considerate gaz bio -reînnoibil, care nu contribuie l a emisiunea de gaze cu efect de seră (restul de materiale din plastic nu pot fi reînnoite, dar pân ă în prezent nu se cunosc alte c ăi prin care se poate elimina cu u șurință murd ăria rămasă, amestecurile și plasticul prezente în de șeurile municipale solide). Incinerarea evit ă, de asemenea, crearea de gaz metan la depozitele de de șeuri municipale solide, o problem ă de sănătate și de mediu major ă. Un alt avantaj al incineratoarelor cu valorificare energetic ă (mai ales în ceea ce prive ște tratarea mecano -biolog ică) este combustia direct ă a de șeurilor, f ără a fi nevoie de un pre -tratarea de șeurilor (sta ția de tratare mecano -biologic ă trebuie s ă- și transforme ie șirile în combustibili deriva ți din de șeuri, care e un pas adi țional în proces). Energia provenit ă din i nstala țiile de tratare a de șeurilor municipale solide este considerat ă sustenabil ă cu cât mai mare este valoarea caloric ă a celulozei din plante care nu contribuie la producerea gazelor cu efect de ser ă. Pe durata unor perioade, valorificarea energetic ă poate fi mai profitabil ă decât reciclarea unor frac ții de deșeuri, de obicei hârtie și câteodat ă plastic. Oricum, în prezent, Comisia Uniunii Europene are p ăreri împ ărțite în ceea ce prive ște favorizarea sau nu a valorific ării în dauna recicl ării când este g arantat ă de condi țiile pie ței sau condi țiile economice. Aceasta se aplic ă în cazul frac țiilor de de șeuri contaminate ale c ăror valoare de pia ță este sc ăzută și ale c ăror costuri de reciclare sunt mari. Proiectarea unui incinerator de de șeuri municipale sol ide trebuie s ă fie în concordan ță cu Directiva UE privind incinerarea de șeurilor și cu Directivele IPPC BREF (privind cele mai bune practici). Rezervorul unui incinerator ar trebui s ă conțină deșeurile de pe durata unei săptămâni pentru a permite bune con diții de procesare și o mai bun ă consistent ă de alimentare. De asemenea, este necesar suficient combustibil pentru punerea în func țiune și stabilizarea incineratorului. Având în vedere cre șterea gradului de sortare al de șeurilor municipale solide, deșeurile rămase au o valoare caloric ă mai mare datorit ă prezentei ridicate a deșeurilor de plastic (plasticul are o valoare caloric ă mult mai ridicat ă decât de șeurile municipale solide amestecate, nesortate). Incineratoarele mai noi de de șeuri municipale solide sunt proiectate s ă accepte încărcături calorice mai mari de de șeuri de plastic decât instala țiile mai vechi. Managementul deșeurilor 200 Într-un incinerator de de șeuri municipale solide, de șeurile întrate sunt cânt ărite și sunt r ăsturnate într -un rezervor pentru de șeuri. Rezervorul serve ște la depozitarea și omogenizarea de șeurilor. Poate fi ad ăugat ă și o cantitate de pân ă la 10% de n ămol provenit de la sta țiile de epurare. Deșeurile voluminoase sunt r ăsturnate intr -un alt rezervor și, dup ă fărâmi țare, sunt adăugate în rezervorul pr incipal. Gurile de înc ărcare ale incineratorului sunt alimentate de o macara. Macaraua ia de șeurile din rezervor și le transfer ă în gurile de alimentare ale cuptorului. De șeurile sunt apoi transferate în incinerator prin intermediul unui gr ătar mobil cu o priză de aer controlat ă. În incinerator, temperatura de combustie este p ăstrat ă la 850°C pentru a asigura combustia total ă. Exist ă arzătoare de rezerv ă folosite pentru stabilizarea automat ă a temperaturii sau ca rezerv ă la pornire. Incinerarea de șeurilor de-a lungul gr ătarului mobil poate fi împ ărțită în patru pa și: 1. Uscarea de șeurilor prin utilizarea c ăldurii radiante din zona de combustie . În aceast ă etap ă se evaporeaz ă compu și volatili, în timp ce de șeurile r ămase continu ă să creasc ă în temperatur ă, 2. O pornire de ardere omogen ă prin înc ălzirea de la radia țiile de combustie, 3. Procesul de combustie este apoi între ținut prin alimentare cu de șeuri datorit ă mișcării continue a gr ătarului și priz ă suficient ă de aer pentru oxidarea deșeurilor și răcorirea gr ătaru lui si, 4. Arderea combustibililor r ămași și generare de cenu șă cu un maxim de reziduuri organice de 3%. În proces, aerul captat pentru combustie și răcirea gr ătarului este controlat pentru atingerea temperaturii de combustie minim ă și pentru minimalizarea ge nerării și transportului de cenu șă. Cenu șa de la baz ă este desc ărcată și răcită via un bazin cu apă într-un rezervor de cenu șă. Gazele de combustie sunt mai departe înc ălzite într - o camer ă de post combustie la 12000C pentru a distruge complet toate compone ntele organice r ămase. Energia este recuperat ă într-un boiler care alimenteaz ă cu abur înc ălzit o turbin ă în aval pentru a produce electricitate, de obicei conectat ă la un sistem de înc ălzire central ă. Gazele de evacuare sunt apoi tratate pentru a atinge standardele privind emisiile Uniunii Europene prin purificarea umed ă cu o solu ție de sod ă caustic ă și o suspensie cu ap ă-lămâie. Apa folosit ă în timpul procesului de cur ățare este refolosit ă pentru r ăcirea gazelor de evacuare prin evaporare (r ăcire). Taxel e de tratare pentru incinerarea de șeurilor municipale solide variaz ă. Taxele de tratare depind de rata de pia ță, capacitatea instala ției, vârsta și valorificarea energetic ă. Pentru incineratoarele conforme cu cele din UE și cu o capacitate de la 100.000 pâ nă la 300.000 t/an, taxele de tratare variaz ă între 90 -140 €/t. Costurile de învesti ții pentru o instala ție nou ă de 200.000 t/an cu valorificare energetic ă sunt de aproximativ 120 milioane €. Capitalul financiar al costurilor anuale și costurile fixe de exploatare reprezint ă mai mult de 80% din totalul costurilor de incinerare. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 201 Tabelul 4.34 – Avantajele și dezavantajele inciner ării Avantaje Dezavantaje Proces bine cunoscut, instalat în întreaga lume, cu înal ta disponibilitate și condi ții stabile de operare; Se poate ob ține o recuperare energetic ă cu eficien ță ridicat ă, de pân ă la 85%, dac ă se folose ște cogenerarea de c ăldură și electricitate, sau numai căldura; Toate de șeurile municipale solide, la fel ca și unele de șeuri industriale, pot fi eliminate, nesortate, prin folosirea acestui proces; Volumul de șeurilor se reduce la 5 - 10% și se compune în special din zgura ce poate fi reciclat ă ca material de umplutur ă în construc ția de drumuri, dacă se sorteaz ă și se spal ă; Zgura și celelalte materiale reziduale sunt sterile; Producerea energiei neutre din punct de vedere al emisiilor de CO 2, substituind arderea combustibililor fosili. Investi ții mari; Sistem avansat de cur ățare a gazelor de ardere; Generarea de cenu și „zbur ătoare” și a produselor de la cur ățarea gazelor de ardere, care trebuie eliminate prin depozitare la un depozit conform (cantit ăți de aproximativ 2 -5% din greutatea de șeului de intrare); Generarea NO2, a altor gaze și particule 4.7.6.4.2 Piroliza Piroliza e ste procedeul de descompunere chimic ă în condi ții controlate, în reactoare corespunz ătoare materialelor organice, respectiv a de șeurilor organice, pe baza căldurii, în mediu s ărăcit în oxigen, sau f ără oxigen – eventual cu adi ție de gaz inert (ex. nitrogen ). Pe baza procedurii produsele finite generate din de șeuri sunt de natur ă gazoas ă, lichid ă (ulei, gudron, ap ă de descompunere cu con ținut de acizi organici) și solide. Acestea din urm ă pot fi reutiliza ți în primul rând ca și combustibili (gaz pentru încălzire, ulei pentru înc ălzire, cocs), mai rar ca și materie prim ă secundar ă în industria chimic ă, respectiv în alte scopuri (ameliorarea solului, tratarea apelor uzate). Piroliza este o metod ă termic ă de pre -tratare, care poate fi aplicat ă pentru a transfo rma de șeul organic într -un gaz mediu calorific, în lichid și o frac ție carbonizat ă având drept scop separarea sau legarea compu șilor chimici pentru a reduce emisiile și levigatul din mediu. Piroliza poate fi o metod ă de tratare propriu -zisă, dar, de cele mai multe ori, este urmat ă de o treapt ă de combustie și, în unele cazuri, de extrac ția de ulei pirolitic. Piroliza, spre deosebire de incinerare, este endotermic ă. Managementul deșeurilor 202 Ca alternativ ă la incinerare, piroliza a ap ărut relativ recent. Frac ția gazoas ă conține majoritatea energiei din de șeurile supuse pirolizei. Aceasta poate fi folosit ă la obținerea de energie utilizând turbine. Figura 4.50 – Instala ție de piroliz ă Principala problem ă este eterogenitatea de șeurilo r municipale care sunt aduse pentru procesare . În compozi ția acestora exist ă o frac ție variabil ă de material ne - combustibil ce trebuie s ă fie îndep ărtată. Variabilitatea compozi ției de șeurilor pune și probleme de reglare a procesului, pentru a r ăspunde dif eren țelor de umiditate și de putere caloric ă. Marele s ău avantaj, în opozi ție cu incinerarea const ă în faptul c ă produ șii extrem de toxici cum ar fi dioxina apar mult mai greu, datorit ă condi țiilor de temperatur ă. Deșeurile sunt înc ărcate într -un siloz în care o macara amestec ă materialul de intrare și mut ă acest material într -un toc ător și de aici într -un alt siloz. De șeul amestecat este introdus apoi într -o camer ă etan șă, printr -un alimentator cu pâlnie, șurub sau piston. Deșeul m ărunțit grosier intr ă într-un reactor, în mod normal un tambur rotativ înc ălzit extern, func ționând la presiune atmosferic ă. În absen ța oxigenului, de șeurile sunt uscate și apoi transformate la 500 -700°C prin conversie termo - chimic ă (de exemplu distilare distructiv ă, cracare te rmic ă), în hidrocarburi (gaz și uleiuri/gudroane) și reziduu solid (produse carbonizate/cocs pirolitic) ce con țin carbon, cenu șă, sticl ă și metale ne -oxidate. Dacă temperatura procesului este de 500°C sau mai mic ă, procesul se nume ște uneori termoliz ă. Timpul de reten ție al de șeurilor în reactor este tipic de 0,5 -1h. Produsul fierbinte – gazul – cu temperatura >300°C, este condus la o sta ție de boilere, unde con ținutul energetic este utilizat pentru producerea aburului sau a apei calde. Acesta nu este ade cvat folosirii într -un motor cu ardere intern ă, din cauza ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 203 conținutului mare de gudroane din faza gazoas ă, care va condensa în momentul în care gazul este r ăcit înainte de intrarea în motorul cu ardere intern ă. Cracarea termic ă a gudroanelor din gaz, urmat ă de cur ățarea gazului, poate rezolva necesit ățile de purificare. Tabelul 4.35 – Avantajele și dezavantajele pirolizei Avantaje Dezavantaje Mai bun ă reținere a metalelor grele în reziduurile carbonizate dec ât în cenu șa de la arderea conven țional ă (la 600°C, temperatura procesului, re ținerea este după cum urmeaz ă: 100% crom, 95% cupru, 92% plumb, 89% zinc, 87% nichel și 70% cadmiu); Percolare sc ăzută a metalelor grele la depozitarea frac ției solide; Producere a unui gaz cu valoare calorific ă scăzută, de 8 Mj/kg care poate fi ars într -o camer ă compact ă de ardere cu un timp de reten ție mic și emisii foarte sc ăzute; Producerea energiei neutre din punct de vedere al emisiilor de CO 2, substituind arderea combustibil ilor fosili; Cantitate mai mic ă de gaze de ardere decât în cazul inciner ării conven ționale; Acidul clorhidric poate fi re ținut în sau distilat din reziduul solid; Nu se formeaz ă dioxine sau furani; Procesul este adecvat frac țiilor dificile de de șeuri; Prod ucerea de zgur ă și alte reziduuri sterile. Deșeurile trebuie m ărunțite sau sortate înainte de intrarea în unitatea de piroliz ă pentru a preveni blocarea sistemelor de alimentare și transport; Uleiurile/gudroanele pirolitice con țin compu și toxici și carcino geni, care, în mod normal, vor fi descompu și în timpul procesului; Reziduul solid con ține aproximativ 20- 30% din puterea calorific ă a combustibilului primar (de șeurile solide municipale), care, totu și, poate fi utilizat ă într-o urm ătoare zon ă de ardere (un itate de incinerare/gazeificare); Cost relativ ridicat; Alimentarea cu combustibil de rezerv ă este necesar ă cel pu țin în timpul pornirii. 4.7.6.4.3 Gazeificarea Gazeificarea reprezint ă procesul de transformare a compu șilor cu poten țial caloric în gaze combustibile (monoxid de carbon, metan și hidrogen) care con țin în mod ideal, toată energia prezent ă în produ șii naturali neprocesa ți. În practic ă, eficien ța transform ării energiei este de 70% pân ă la 90%. Gazeificarea este o metod ă de tratare termic ă, aplicabil ă pentr u transformarea de șeurilor organice într -un gaz mediu calorific, produse reciclabile și reziduuri. Gazeificarea se realizeaz ă prin degradarea termic ă a materialelor organice, într -un mediu lipsit de aer, pentru a favoriza combustia total ă. Prin acest proce s se urm ărește producerea unui gaz curat și a unei zguri inerte care nu polueaz ă mediul. Procesul este, în mod normal, urmat Managementul deșeurilor 204 de combustia gazelor produse, într -un furnal și în motoare cu ardere intern ă sau în turbine simple de gaz, dup ă o purificare coresp unzătoare a gazului produs (Figura 4.52). De șeurile m ărunțite grosier (câteodat ă deșeuri de la piroliz ă) intr ă într-un gazeificator, unde materialele care con țin carbon reac ționeaz ă cu un agent de gazeificare, care poa te fi aer, O 2, H2O sub form ă de abur sau CO 2. Figura 4.51 – Instala ție de gazeificare Procesul are loc la 800 -1000°C (oxigenul insuflat în fluxul de gazeificare poate atinge 1.400 -2.000°C) depinzând de pu terea calorific ă, și include un num ăr de reac ții chimice pentru a forma gazul combustibil cu urme de gudron. Cenu șa este, de cele mai multe ori, vitrificat ă și separat ă ca reziduu solid. Stațiile de gazeificare (Figura 4.51) pot fi proiectate ca un proces cu 1 sau 2 trepte. Gazeificatorul însu și poate fi în contracurent sau nu, de tip cu pat fix sau fluidizat sau, pentru sta ții mari, de tipul pat fluidizat cu barbotare sau circulare, func ționând la presiune atmosferic ă sau sub presiune, atunci când sunt combinate cu turbine de gaz. În unele cazuri, prima treapt ă este o unitate de uscare, în alte cazuri, o unitate de piroliz ă. Atât unit ățile de piroliz ă cât și cele de gazeificare pot fi instalate în fa ța unui cazan ce fu ncționeaz ă cu c ărbune dintr -o uzin ă de producere a energiei, lucru ce favorizeaz ă arderea combinat ă cu un foarte mare raport energie/c ăldură. Principala diferen ță dintre gazeificare și piroliz ă este c ă prin gazeificare , carbonul fixat este, de asemenea, g azeificat. Pentru ca procesul de gazeificare s ă se desf ășoare în mod corect, trebuie ca un anumit num ăr de parametri s ă fie men ținuți constan ți între anumite limite: Distribu ția în func ție de dimensiunea particulelor Gradul de umiditate Cantitatea de ce nușă Conținutul de material volatil Poten țialul caloric Densitatea Compozi ția materiei prime ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 205 Componentele principale ale unui sistem de gazeificare a de șeurilor municipale solide sunt urm ătoarele: Echipamentul de m ărunțire și reciclare Gazeificatorul și tratamentul termic Echipamentul de r ăcire a gazului și de cur ățare Echipamentul de utilizare a gazului Parametrii prezenta ți în continuare sunt parametri specifici procesului prin care se prelucreaz ă 100 de tone de de șeuri organice uscate pe zi: Proc entul de umiditate dup ă procesul de uscare: 15% Conținutul de cenu șă: 19% combustibil uscat = 57 kg/or ă Valoarea caloric ă: 12 MJ/kg dup ă procesul de uscare Gaz combustibil produs: 2,42 kg gaz/kg combustibil dup ă uscare Densitatea gazului combustibil: 1,137 kg/Nm3 Poten țial caloric minim al combustibilului: 4,39 MJ/Nm3 Eficienta termic ă: 78% Procesul de transformare în energie electric ă: 32% Din mai multe motive, gazeificarea de șeurilor organice solide urbane reprezint ă o alternativ ă atractivă în ceea ce prive ște exploatarea comercial ă. Printre acestea se num ără posibilitatea de a reduce volumul de șeurilor, ob ținerea de profit în urma gazelor produse în cadrul procesului și posibilitatea ob ținerii unui nivel sc ăzut de emisii poluante rezul tate în urma unui astfel de proces. Cele dou ă configura ții de baz ă ale acestei metode, ca re sunt utilizate mai des, sunt: Gazeificarea în amonte este utilizat ă datorit ă simplit ății sale. Aerul este trecut prin zona de înc ălzire la o vitez ă insuficient ă pentru a între ține combustia total ă, dar suficient ă pentru a arde o cantitate de materie prim ă și pentru a cre ște temperatura cantit ății rămase pân ă la o valoare la care are loc descompunerea termic ă. Aceasta este extras ă apoi din partea superioar ă a gazeifi catorului. Pe măsură ce aerul trece prin de șeuri, are și rolul de a usca de șeurile cu poten țial caloric, înainte de intrarea acestora în zona de gazeificare. Din nefericire, pe măsură ce aerul trece prin de șeuri, începe de asemenea și procesul de descompun ere termic ă. În urma acestui proces rezulta uleiuri și gudroane ce vor fi îndep ărtate cu ajutorul aerului, ceea ce duce la o pierdere a poten țialului energetic, precum și la o alterare a produ șilor gazo și. Gazeificarea în aval func ționeaz ă în direc ție inve rsă, aerul fiind tras în zona de gazeificare printre de șeurile cu poten țial caloric. De și nu se ob ține acela și grad de uscare, gazul combustibil trece pe deasupra zonei cu temperatur ă ridicat ă, ceea ce duce la formarea de uleiuri și gudroane care sunt fie arse, fie descompuse. Managementul deșeurilor 206 Tabelul 4.36 – Avantajele și dezavantajele gazeific ării Avantaje Dezavantaje Grad înalt de recuperare și folosire bună a de șeurilor ca resurs ă energetic ă (se poate ob ține o recuperare energetic ă de pân ă la 85%, dac ă se cogenereaz ă electricitate și căldură sau numai căldură, fiind posibil un câ știg energetic de 25 -35%); Producerea energiei neutre din punct de vedere al emisiilor de CO 2, substituind arderea combustibililor fosili; O mai bună reținere a metalelor grele în cenu șă în compara ție cu alte procese de combustie, în special pentru crom, cupru și nichel; Percolare sc ăzută a metalelor grele la depozitarea frac ției solide (vitrificate); Producerea de zgur ă și alte reziduuri sterile; Producerea unui gaz cu valoare calorific ă scăzută (insuflare de aer) de 5 MJ/Nm3 sau 10 MJ/Nm3 (insuflare de oxigen), care poate fi ars într -o camer ă compact ă de ardere cu un timp de reten ție mic și emisii foarte scăzute (sau poate fi cur ățat de particulel e de gudron și utilizat într – un motor cu combustie intern ă); Cantitate mai mic ă de gaze de ardere decât în cazul inciner ării conven ționale; Sistemele de cur ățare a gazelor de ardere pot re ține praf, PAH, acid clorhidric, HF, SO 2 etc., ceea ce conduse la em isii sc ăzute; Procesul este indicat și pentru lemn contaminat. Deșeurile trebuie m ărunțite sau sortate înainte de intrarea în unitatea de gazeificare, pentru a preveni blocarea sistemelor de alimentare și transport; Gazele con țin urme de gudroane cu compu și toxici și carcinogeni, care pot contamina apa de r ăcire, conducând la necesitatea de recirculare a apei de spălare sau de tratare a acesteia ca deșeu chimic; Proces complicat de cur ățare a gazului în cazul folosirii acestuia la un motor cu ardere intern ă; Arderea gazului produs genereaz ă NO; Reziduul solid poate con ține carbon neprocesat în cenu șă; Costuri mari: Investi ție inițială: 20.000.000 € – amplasare în vecin ătatea CET Investi ție ini țială: 40.000.000 € – amplasare independent ă Disponibile pe pia ță sunt numai pu ține unități, care nu sunt prototip. Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 207 Figura 4.52 – Schema de princi piu a instala ției de gazeificare ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 209 4.7.7 Tratarea mecano -biologic ă Tratarea mecano -biologic ă (TMB50) reprezint ă o tehnic ă important ă în gestionarea deșeurilor municipale. TMB înglobeaz ă ca termen, metode de tratare a de șeurilor mixte care au ca rezultat îndep ărtarea unor componente din de șeuri și tratarea biologic ă a altor componente. Prin aceste procedee se genereaz ă produse de ieșire stabile (de șeuri) care pot fi utilizate în continuare pentru alte procese. TMB poate avea nivele tehnologice diferite: se poate aplica o sortare mecanic ă, în combina ție cu una manual ă sau se pot introduce diferite sisteme și instala ții de sortare a vansat ă de la sortarea sticlelor pe culori, a sticlelor de plastic pe culori și pe tipuri de plastic: PVC, PPE, PET etc., pân ă la sortarea aluminiului, a feroaselor, neferoaselor, a plasticelor și compozitelor u șoare etc. Evident, fiind un sistem cu o tehn ologie avansat ă, vor cre ște costurile în mod semnificativ. Materialele combustibile de la TMB și care nu au calitatea necesar ă recicl ării pot fi m ărunțite ob ținându -se combustibil alternativ (RDF). Figura 4.53 – Interiorul unei sta ții de tratare mecano -biologic ă – Graz –Austria În instala țiile de tratare mecano -biologic ă sunt tratate de șeurile municipale colectate în amestec, printr -o combina ție de procese mecanice și biologice . În procesul de tratare mec ano-biologic ă sunt separate mecanic de șeurile valorificabile material și energetic, iar în final, restul de de șeuri sunt inertizate biologic. De șeurile inertizate biologic, care reprezint ă circa 40% din cantitatea total ă introdus ă în proces, sunt eliminate . În prezent, exist ă 80 de asemenea sta ții de TMB în Europa, variind de la 20.000 la 480.000 de tone pe an (Madrid, Spania). Marea majoritate a sta țiilor mari sunt situate în Spania, câteva în Germania, Austria, Fran ța și Italia. În prezent, se proceseaz ă în aceste instala ții aprox. 13 milioane tone/an (estimat pentru 2006) în UE (Jupiter Research, 2005). Studiul estimeaz ă de asemenea c ă pentru TMB costul de ansamblu este pu țin mai mare decât cel al inciner ării, dar legisla țiile și taxele distorsioneaz ă semnificativ economiile (datorit ă cantit ății mari de deșeuri ce trebuie depozitat ă sau incinerat ă, economiile sta țiilor de tratament sunt scăzute în zonele unde costurile pentru depozitare și incinerare sunt ridicate). 50 În limba engleză: MBT – Mechano -Biological Treatment Managementul deșeurilor 210 Figura 4.54 – Prezentarea unei sta ții TMB Figura 4.55 – Diagrama fluxurilor de materiale pentru o sta ție TMB DEȘEURI Tratare mecanică preliminară (100%) Fracții > 80 mm (30%) Fracții 40…80 mm (48%) Fracții < 40 mm (21%) Tratare biologică (fermentare aerobă) Metal (1%) Tratare biologică (fermentare anaerobă) Biogaz (3%) Reziduuri (18%) Compactare sau producție de peleți Tratare termică (35%) Tratare mecanică ulterioară (45%) Fracții < 80 mm (40%) DEPOZITARE CO 2, CH 4 etc. (21%) ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 211 TMB a fost promovat ă inițial ca o alternativ ă nedăunătoare mediului la incinerare privind reducerea de șeurilor biodegradabile, dar mai are pân ă să ajung ă metoda de tratament folosit ă în Europa de Vest fa ță de incinerarea direct ă a de șeurilor municipale solide (DMS). Tabelul 4.37 – Princi palele forme de TMB51 Concep ție Schema Stabilizarea deșeurilor depozitabile Prepararea compostului Tratare biologic ă – preg ătirea materialelor pentru ardere (RDF52) Uscare biologic ă (bio-drying) - preg ătirea materialelor pentru ardere (SRF53) Producere biogaz Obiectivul original al TMB era acela de a converti eficient DMS în compost și CO 2, dar acest obiectiv nu a fost îndeplinit, datorit ă prezentei plasticului și a altor contaminatori. În consecin ță, anumite procese au fost dezvolta te pentru a transforma rezidiurile rezultate, în, spre exemplu, pelete de combustibil, printr -un proces adi țional (combustibili din rezidiuri derivate). Ulterior, aceste pelete sunt folosite ca un substituent pentru combustibili în uzine ce func ționeaz ă pe baza de c ărbuni (scepticii sus țin că este mai ieftin și mai eficient s ă 51 Juniper: Mechanical -Biological -Treatment: A Guide for Decision Makers , Processes, Policies and Markets, The Summary Report, 2005 52 RDF: Refuse Derived Fuel 53 SRF: Solid Recovered Fuel B I O G A Z Tratare mecanică Fermentare anaerobă Reciclabil uscat Resturi de materiale D E Ș E U Resturi de materiale Reciclabil uscat R D F Tratare mecanică Tratare biologică D E Ș E U Tratare mecanică Compostare aerobă Reciclabil uscat Resturi de materiale Compost D E Ș E U Resturi organice Reciclabil uscat Resturi de materiale S R F Tratare mecanică Uscare biologică D E Ș E U Tratare mecanică Compostare aerobă Reciclabil uscat Resturi de materiale Depunere deșeu stabilizat D E Ș E U Managementul deșeurilor 212 se incinereze DMS în instala ții ce corespund directivei UE de incinerare (2000). Acestui lucru, cei care se opun r ăspund c ă noii catalizatori și enzime pot evolua s ă transforme mai e ficient de șeurile organice în combustibili deriva ți). Pe ansamblu, Agen ția de Protec ție a Mediului din Germania a ajuns la concluzia, ca în ceea ce prive ște procesele de tratament mecano -biologic de ultim ă genera ție, acestea: reduc volumul ce urmeaz ă a fi depozitat și cantitatea de de șeuri biodegradabile depozitate (cu aproape 50%); trebuie s ă fie cuplate cu incineratoare moderne pentru aproape 35 -40% din deșeul r ămas și cu cea mai bun ă practic ă de depozitare; duc la economii minore fa ță de un tratament sim plificat de tratare a levigatului și de colectare a gazului, dar acestea nu compenseaz ă investi ția și costurile de operare; este necesar ă incinerarea ulterioar ă pentru multe din frac țiile separate. Tendin țe recente în TMB au fost încerc ările de a converti produsele biologice în combustibili lichizi, cum ar fi etanolul. Cu toate acestea, o mare parte din frac țiunile organice este reprezentat ă de celuloz ă, pentru care conversia economic ă vs. trestia de zahar pentru a produce etanol nu a fost g ăsită. În func ție de principalele ie șiri, TMB se poate împ ărți în patru grupe: 1. TMB ce vizeaz ă producerea de biogaz; 2. TMB pentru producerea compostului; 3. TBM pentru producerea de combustibil solid; 4. TMB pentru stabilizarea deșeului înainte de depozitare. Tabelul 4.38 – Avantajele și dezavantajele utiliz ării de șeurilor TMB ca și combustibili Avantaje Dezavantaje preț redus (în str ăinătate de obicei gestionarul de șeurilor pl ătește pentru tratare în industria cimentului, a șa numit a „gate -fee”) disponibilitate în cantit ăți ridicate; sursă de energie intern ă (reduce dependen ța de import a energiei); înlocuie ște sursele de energie conven ționale, contribuind la reducerea efectului de ser ă; caracter eterogen pronun țat, cu caracteristici de combustie variate; implic ă probleme tehnice în cazul anumitor tehnologii de incinerare; rentabilitate sc ăzută, în cele mai multe cazuri putând fi utilizat doar în cantit ăți limitate; opozi ție din partea locuitorilor din zona de amplasament a incinerato rului; impact ridicat asupra mediului datorit ă conținutului ridicat în metale grele; implic ă investi ții importante atât în vederea preg ătirii materialului pentru combustie, cât și pentru controlul evacu ărilor; degradare în cazul depozitarii îndelungate put ând genera mirosuri nepl ăcute. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 213 În multe cazuri de TMB, produsele rezultate nu se folosesc ca surs ă doar pentru un tip de utilizare ulterioar ă ci ca o combina ție a celor patru grupe mai sus men ționate. Pe lâng ă principalele produse rezultate, în urma TMB s e genereaz ă și produse secundare cum a fi: materiale reciclabile uscate (hârtie, metale, plastic) resturi, care ajung la depozitele de de șeuri ape uzate Deșeurile tratate mecano -biologic concureaz ă pe pia ța interna țional ă cu alte categorii de combustibili primari și secundari (ex. anvelope, de șeuri de ambalaje, biomas ă, plante energetice, combustibili fosili tradi ționali). Tabelul 4.39 – Utilizarea produselor rezultate ca urmare a procesului de TMB Tip Utili zare Produs tip compost produc ția de alimente; silvicultura; produc ția de vegeta ție cu con ținut de energie; îmbog ățirea solului; agricultura; grădini; fabricarea îngr ășămintelor; acoperirea depozitelor de de șeuri; terasamente drumuri și construc ții; Produse solide de ardere ardere ca surs ă secundar ă de energie în incineratoare; materiale pentru coincinerare în centrale termice (din SRF); sursă secundar ă de energie în industria cimentului; sursă secundar ă de energie în cazane industriale; materiale pentru ardere dedicate pentru anume centrale termice; sursă secundar ă de energie pentru centrale termice în general. Biogaz producerea de energie electric ă sau termic ă în amestec cu alte gaze Depozitare acoperirea depozitelor de de șeuri depozitarea resturilo r bio -stabile 4.7.7.1 Valorificarea de șeurilor TMB în centrale energetice Capacitatea caloric ă a SRF (Solid Recovered Fuel – produs din de șeurile tratate mecano -biologic) este mai redus ă decât a altor combustibili genera ți din de șeuri (ex. ambalaje plastice), dar este mai ridicat ă decât a altor produse cu biomas ă. Avantajele utiliz ării SRF în centralele energetice sunt date în principal de: reducerea costului cu combustibilii conven ționali, veniturile din bursa de emisii, respectiv utilizarea energiilor regenerab ile. Managementul deșeurilor 214 Pe baza bibliografiei interna ționale se poate afirma c ă utilizarea SRF în cadrul centralelor energetice nu este o practic ă foarte des întâlnit ă în prezent. De exemplu, în 2005 în Marea Britanie nu exista nici o central ă energetic ă care s ă utilizeze combustibili de acest tip, iar în Germania și Italia au fost doar câteva încerc ări de acest gen. Principalul motiv este c ă au ap ărut numeroase probleme din punct de vedere tehnologic, de la avarii la nivelul cazanelor, pân ă la riscuri ridicate de incendiu, respectiv imposibilitatea de a utiliza cenu șa în industria de construc ții. 4.7.7.2 Valorificarea de șeurilor TMB în industria de ciment Utilizarea de șeurilor tratate mecano -biologic în cadrul industriei a cimentului este cu mult mai avansat ă decât la centralele ene rgetice. Motivul este c ă problemele care apar la utilizarea în centralele energetice nu se reg ăsesc în cadrul industriei de ciment (ex. nu se genereaz ă cenu șă, deoarece componentele anorganice sunt integrate în produsul final). Cu toate acestea unele fabri ci de ciment nu au dorit introducerea combustibililor alternativi motivând poten țiale influen țele negative exercitate asupra produsului finit, și nu în ultimul rând pozi ția locuitorilor din zon ă față de activit ățile de incinerare a de șeurilor. Totu și luând în considerare costurile reduse ale combustibililor alternativi, ace știa ar putea reprezenta o variant ă demn ă de luat în calcul în vederea cre șterii rentabilit ății acestei industrii. Practica interna țional ă ne arat ă că o fabric ă de ciment, utilizeaz ă gratuit combustibil alternativ și în plus, ca și valorificator, poate percepe o tax ă de la gestionarul/generatorul de de șeuri pentru preluarea acestora în vederea inciner ării. În ciuda acestor premize favorabile, pe baza evalu ărilor efectuate, se arat ă că în anul 2005 utilizarea de șeurilor tratate mecano -biologic nu era o solu ție acceptat ă pe scar ă largă în Europa . În Europa, Belgia este țara cu procentul cel mai ridicat din punct de vedere a utiliz ării combustibililor alternativi genera ți din de șeuri (50%), și totu și în 2005 cantitatea de SRF din total era numai 10% . În Germania procentul de utilizare a acestui tip de combustibili este de 38%, din care SRF a fost doar cu titlu experimental în cantitate mic ă (de men ționat c ă pe baza estim ărilor, capacitatea de utilizare a SRF în industria de ciment din Germania ar fi de 500.000 tone pe an) . În 2005 au fost utiliz ări reduse și în Italia și Austria . În industria de ciment din Marea Britanie capacitatea de utilizare a SRF a fost estimat ă la 150.000 -350.000 tone în anul 2008. Parametrii calitativi primordiale pentru combustibili secundari (SRF) genera ți din deșeuri sunt54: capacitate caloric ă, umiditate, conținutul de cenu șă, compozi ția chimic ă, conținutul în metale grele. 54 Tubergen J., Glorius T., Waeyenbergh E.: Classification of solid recovered fuels, European Recovered Fuel Organisation , 2005. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 215 Combustibili secundari (SRF) au fost clasific ați în mai multe moduri ( Tabelul 4.40). În acest studiu vom folosi categoriile conform CEN/TS 15359:2006. La baza clasific ării stau cele trei propriet ăți principale: valoarea medie a capacit ății calorice nete; valoare a medie a con ținutului de clor; valoarea cea mai ridicat ă dintre con ținutul de mercur -valoarea median ă, sau valoarea corespunz ătoare procentului de 8055. După propriet ățile men ționate mai sus, s-au eviden țiat 5 categorii. Categoriile sunt prezentate în Tabelul 4.40. Tabelul 4.40 – Clasele de SRF Proprietatea Valoarea U.M. Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5 Capacitate caloric ă Medie MJ/kg. ≥ 25 ≥ 20 ≥ 15 ≥ 10 ≥ 3 Conținut de clor Medie % ≤ 0,2 ≤ 0,6 ≤ 1,0 ≤ 1,5 ≤ 3 Conținut de mercur Median ă Mg/MJ ≤ 0,02 ≤ 0,03 ≤ 0,08 ≤ 0,15 ≤ 0,50 80% Mg/MJ ≤ 0,04 ≤ 0,06 ≤ 0,16 ≤ 0,30 ≤ 1,00 Pe baza clasific ării de mai sus, SRF pot fi codificate. De exemplu: codul unui SRF cu capacitate caloric ă de 19MJ/kg (NCV), cu con ținut în clor de 0,5%, respectiv cu conținut în mercur de 0,016 mg/MJ (median ă) și 0,05 mg/MJ (puncte procentuale 80) este: NCV3;Cl2;Hg2. Universitatea din Miskolc (Ungaria) a studiat în detaliu, pe parcursul ultimi lor ani exigen țele anumitor ramuri industriale fa ță de combustibili secundari . În cadrul studiilor totodat ă au identificat exigen țele fabricilor de ciment. Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos. Datele din Tabelul 4.42 comparate cu categoriile de SRF, se poate observa c ă combustibilul secundar de categoria de calitate SRF poate fi utilizat în industria de ciment. Potrivit valorilor de valorificare în industria de ciment (20MJ/kg), 22% din volumul total de d eșeuri stabilizate are capacitatea caloric ă ce atinge valoarea de 20MJ/kg, astfel acesta poate fi ad ăugat în zona de sinterizare. Un procent de 17 -18% din deșeuri atinge valoarea de 11 MJ/kg, astfel acestea pot fi ad ăugate în zona de precalcinare. Trebuie luat în considerare c ă deșeurile stabilizate au un volum cu mult mai redus fa ță de volumul ini țial. Astfel, trebuie luat în calcul și un procent de 25 -37% pierderi fa ță de volumul total de de șeuri, deci cantitatea de de șeuri stabilizate biologic este de 63 -75% din cantitatea total ă de de șeuri. În continuare dup ă calcule cantitatea de de șeuri aditivate în zona de sinterizare este de 13,9 -16,5% din cantitatea total ă de de șeuri. Volumul aditivat în zona de precalcinare este 10,7 - 12,75% din volumul total. Astfe l cantitatea total ă aditivat ă, conform calculelor, este de 24,6 -29,25% din cantitatea total ă tratat ă mecano -biologic . În Tabelul 4.42 sunt prezentate exigen țele fabricilor de ciment fa ță de combustibilii intermediari56. 55 este valoarea, cu care valorile măsurate în proce nt de 80% sunt mai mici sau egale. 56 Pe baza eval uării Universității din Miskolc - Ungaria Managementul deșeurilor 216 Tabelul 4.41 – Procentele de ie șire și capacitatea caloric ă a DMS intrate în TMB Volumul total de de șeuri pentru tratare mecano -biologic ă 100% Pierdere 25-37% Stabilizat 63-75% Capacitate caloric ă 20 MJ/kg 14-16,5% 11 MJ/kg 11-13,5% Total.: (fabric ă de ciment) 25-30% Este important de men ționat c ă procentele de mai sus depind în mare m ăsură de tehnologiile de tratare mecano -biologic ă utilizate, astfel încât valori mai ridicate sau chiar sc ăzute p ot ap ărea în practic ă. Prin tratare mecano -biologic ă pierderile prin evaporare și uscare reprezint ă un procent ridicat din de șeurile menajere tratate57. Reziduul de de șeuri biostabilizat în procent de 50 -50% este împ ărțit între incinerare și depozitare58. Figura 4.56 – Utilizarea de șeurilor menajere tratate mecano -biologic Din cantitatea de de șeuri menajere colectate selectiv: 68% va fi valorificat ca material reciclabil (hârtie, plastic, sticl ă, metale); 25% (organic) va fi valorificat ă biologic; 10% va fi depozitat ă. 57 Conform măsurătorilor Universită ții din Miskolc este de 25 -37%, în tabel 31% 58 Conform măsurătorilor Universită ții din Miskolc este de 34,5 -34,5% TMB 100% Pierdere 25-37% Centrală energetică/ Incinerator 5,25-9,9%Fabrică de ciment 24,6-29,25% 1,72-3,26%Incinerare 34,5% 34,5% Depozitare 36,22-37,76% ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 217 Tabelul 4.42 – Exigen țele fabricilor de ciment fa ță de combustibili secundari Parametrii U.M. RAL-GZ 724 RAL-GZ 725 Fabric ă de ciment Centra lă energetic ă Valoare medie 80 % sinterizare Precalcinare Coincinerare focar cu gr ătar focar cu pat de fluid Capacitate caloric ă MJ/kg 16(20) 16 (20) 20-24 11-20 (15) 11 - 17 11-20 (15) 11 -17 Clor (Cl) % 1 1,5 2 1 0,8 Fluor (F) % 0,1 0,1 0,03 0,1 0,01 Umiditate % 20 25 Sulf (S) % 0,5 0,5 0,4 2 0,3 Cenu șă % 15 30 7-30 % 30 Granulozitate mm 80/30 25 Densitate t/m3 0,2 0,2-0,5 0,15 -0,35 Granule <3 mm % 5 Antimon (Sb) mg/kg S.U. 25 60 20 100 120 60 35 Arsen (As) mg/k g S.U. 5 13 12 20 10 6 4 Beriliu (Be) mg/kg S.U. 0,5 2 3 3 5 Plumb (Pb); mg/kg S.U. 70-190) 200 ( -) 200 300 300 400 200 Cadmiu (Cd) mg/kg S.U. 4 9 15 10 15 9 6 Crom (Cr) mg/kg S.U. 40 (125) 120 (250) 70 120 350 250 80 Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M. S. 218 Tabelul 4.42 (continuare) Parametrii U.M. RAL-GZ 724 RAL-GZ 725 Fabric ă de ciment Central ă energetic ă Valoare medie 80 % sinterizare Precalcinare Coincinerare focar cu gr ătar focar cu pat de fluid Cobalt (Co) mg/kg S.U. 5 12 6 100 15 30 Cupru (Cu) mg/kg S.U. 120 (350) - (-) 400 800 500 800 300 Mangan (Mn) mg/kg S.U. 50 (250) 100 (500) 100 100 200 600 150 Nichel (Ni) mg/kg S.U. 25 (80) 160) 35 200 200 160 50 Mercur (Hg) mg/kg S.U. 0,6 1,2 1,5 1 2 1,2 0,5 Seleniu (Se) mg/kg S.U. 3 5 2 3 2,5 Taliu (Tl) mg/kg S.U. 1 2 2 3 1,5 2 0,6 Telur (Te) mg/kg S.U. 3 5 1,1 3 Vanadiu (V) mg/kg S.U. 10 25 15 30 20 40 8 Zinc (Zn) mg/kg S.U. 5000 5000 1000 550 Staniu (Sn) mg/kg S.U. 30 70 35 100 150 100 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 219 4.7.8 Metoda STABILAT® O tehnologie relativ nou ă, modern ă și care a fost deja imple mentat ă în câteva țări din Uniunea European ă (Germania, Italia, Fran ța, Marea Britanie, Spania) dar și în Canada și Statele Unite este Tratarea mecano -biologic ă cu ob ținerea de STABILAT uscat (Dry Stabilat), sau a șa numitul Herhof MBT. Prin aceasta tehnolo gie, de șeurile colectate în amestec sunt mai întâi uscate și apoi separate pentru valorificare prin reciclare și prin valorificare energetic ă a frac ției combustibile. Etapele principale ale procesului sunt următoarele: m ăcinarea, introducerea intr -un cupto r pentru uscare - obținându -se un Stabilat mixt uscat (cu max. 15% ap ă), apoi are loc separarea densimetric ă a fracțiilor în frac ții grele și frac ții ușoare, separarea metalelor feroase cu ajutorul unei instala ții cu magnet, a metalelor neferoase, separare a frac țiilor combustibile care vor fi în final utilizate ca atare sau peletizate pentru a fi transportate mai u șor. Aceast ă tehnologie are avantaje în ceea ce prive ște maximizarea recicl ării. Chiar și acolo unde se face colectare selectiv ă avansat ă, de pe ste 60%, experien ța a ar ătat c ă prin aceast ă tehnologie mai pot fi selectate din amestec în jur de 17% materiale reciclabile. Materialele reciclabile separate au o calitate mai bun ă decât materialele reciclabile separate prin tratarea mecano -biologic ă obișnuită, în care materialele sunt murdare . În plus, prin aceast ă tehnologie pot fi separate și anumite de șeuri periculoase din de șeurile menajere, cum ar fi de exemplu bateriile și acumulatorii pentru diverse echipamente electronice. Figura 4.57 – Stație TMB – metoda Herhof – Germania Materialul organic stabilizat, având putere caloric ă ridicat ă, poate fi utilizat ca și combustibil alternativ, producând cantit ăți mai mici de bioxid de carbon (80%) comparati v cu combustibilii fosili sau poate fi chimizat pentru ob ținerea de metanol sau biodiesel. Capacitatea optim ă de realizare și de operare a unei astfel de fabrici este cuprins ă între 80.000 și 100.000 tone/an. Managementul deșeurilor 220 Figura 4.58 – Schema de ob ținere STABILAT® Deșeuri municipale Tratare MECANICĂ Tratare BIOLOGICĂ Evaporare în turnuri de răcire Evacuare aer 30% STABILAT® mixt Separare DENSIMETRICĂ Separare DENSIMETRICĂ 20% 80%Separare MAGNETICĂ STICLĂAlbă Verde Maro2% 0,5% 0,5%Fe Non -Fe Baterii4% 0,5kg/t1%Separare MAGNETICĂ Separare OPTICĂ Gaze condensate Separare ENERGETICĂ STABILAT® uscat 97% 9% DEPOZITARE 70% 50%3% Construcții drumuri Fracția mineralăFracția ușoarăFracția grea Putere calorifică 5-18 MJ/t. BIOCOMBUSTIBILI INDUSTRIEFracția ușoară ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 221 Părțile componente ale instala ției de producere Stabilat, sunt: Bunc ăr colector Macara complet automatizat ă pentru umplerea toc ătorului (shredder) Pre-tăiere Boxe care sunt umplute și golite automat Band ă trans portoare în incint ă complet închis ă și utilaje Proces de uscare a materialului, inclusiv cel organic, cu umiditate sub 15% Sistem de ventilare pentru procesul de uscare cu schimb ătoare de c ăldură și turnuri de r ăcire Separare cu utilizare de separatoare cu aer Magne ți pentru separare metale feroase și separatoare cu curent pentru metale neferoase Mărunțire final ă la 40 mm Peletizare pentru pelete u șoare Pres ă pentru înc ărcare în camioane Peletizarea prafului Stație de tratare a apei din condens Figura 4.59 - Tipuri de de șeuri valorificabile î n urma stabilizarii 4.7.9 Tratarea de șeurilor municipale periculoase Pe pagina web a Ministerului Mediului și Dezvolt ării Durabile și pe pagina Agen ției Naționale pentru Prote cția Mediului se g ăsește lista operatorilor economici din țară care au în dotare instala ții de eliminare a de șeurilor periculoase. Condi ția pentru toate sistemele de colectare o constituie existen ța instala țiilor de tratare și eliminare. Toate componentele organice trebuie incinerate la temperaturi mari. Tratarea de șeurilor menajere periculoase este complex ă și cere facilit ăți și metode de tratare specifice . În primul rând, operatorii de colectare trebuie: • să sorteze în mod adecvat de șeurile menajere pericu loase pe diferite frac ții; Managementul deșeurilor 222 • să stocheze temporar de șeurile (de obicei pân ă la 30 de zile) în cl ădiri acoperite și bine aerisite, cu pardosea de beton, dotate cu facilit ăți de colectare a apei uzate; • sa contracteze operatori autoriza ți pentru colectarea de șeurilor. Tratamentul general al de șeurilor menajere periculoase urm ărește doua c ăi principale: • incinerarea termic ă pentru frac ții organice, în conformitate cu Directivele UE • tratarea fizico - chimic ă pentru acizi și baze. 4.7.9.1 Baterii Componentele principale ale bateriilor sunt alcalii de magneziu și zinc carbon, ele conținând și o cantitate mare de mercur, ceea ce conduce la costuri ridicate, fiind reciclate în instala ții de topire a metalelor neferoase. Din acest motiv, în 1998, UE a elaborat un ghid care solic ită o reducere drastic ă a con ținutului de mercur cu mai mult de 100 ppm pana la 0, pentru a înlesni procesul de reciclare. Se recomand ă organizarea activit ății de returnare a bateriilor de c ătre sectorul comercial. De asemenea, trebuie sus ținute activit ățile de reducere a con ținutului de mercur. 4.7.9.2 Acumulatori auto Acumulatorii auto uza ți pot fi recicla ți fără mari complica ții. Schemele de colectare validate se bazeaz ă pe „sistemul depozit ”, care a fost introdus și în țara noastr ă pentru bateriile și acumulato rii auto, prin HG nr. 1057/2001 privind regimul bateriilor și acumulatorilor care con țin substan țe periculoase . În prețul unei baterii noi este inclus ă și taxa de colectare și reciclare, din acest motiv putând fi colectate în mod gratuit la sfâr șitul timp ului de func ționare. Acidul va fi neutralizat, plumbul topit și refolosit, iar plasticul poate fi de asemenea reciclat. Datorit ă valorii de pia ță ridicate și a cantit ăților mari de plumb ce se pot recicla, deja exist ă o pia ța bine structurat ă pentru colect area și valorificarea bateriilor și acumulatorilor auto, prin valorificare în instala ții adecvate din țară sau din str ăinătate. Exportul de astfel de de șeuri se face în conformitate cu prevederile Conven ției Basel. Colectarea acumulatorilor auto se realize ază în principal prin sistemul depozit. Uleiurile uzate sunt colectate prin intermediul atelierelor, a sta țiilor de carburan ți și a unit ăților de comercializare . În tabelul de mai jos se prezint ă cantit ățile de uleiuri uzate și acumulatori auto colectate și valorificate la nivelul jude țului în anii 2005 - 2007. 4.7.9.3 Uleiurile uzate Întrucât la nivelul jude țului nu exist ă date oficiale referitoare la num ărul de ma șini înregistrate, o estimare grosier ă prin raportare la structura de popula ție a zonei, comparativ cu totalul popula ției din România și prin raportarea la al ți factori ce țin de dezvoltarea economic ă, au condus la o estimare a parcului auto între 35000 și 45000 de ma șini de categoria M1. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 223 Presupunând c ă o ma șină genereaz ă aproximativ 5 l/an de uleiuri uza te, prin schimbarea uleiului s a evaluat o cantitate de uleiuri uzate generate (greutate specific ă: 0,9 ) în jur de 200 t/an. Uleiurile uzate sunt colectate prin intermediul atelierelor și stațiilor de carburan ți și pot fi valorificate integral în cuptoare le de ciment existente . În jude țul Constan ța exist ă fabrica de ciment LAFARGE Romania SA Medgidia unde se co incinereaz ă reziduuri combustibile în special provenite din industrie. 4.7.9.4 Medicamente expirate Medicamentele care au dep ășit termenul de garan ție nu sunt cu mult mai periculoase decât cele înc ă în termen. Din acest motiv medicamentele expirate ar trebui colectate de farmacii, ceea ce reprezint ă o practic ă obișnuită la nivel european. Medicamentele expirate pot fi eliminate prin incinerare/co -incinerare sau prin depozitare în depozitele de de șeuri periculoase. 4.7.9.5 Reducerea cantit ății de substan țe periculoase La nivel na țional trebuie întreprinse eforturi pentru reducerea con ținutului de componente periculoase, printr o cooperare continu ă între sectorul de c ercetare, industrie și importatori. Exemple de limitare a componentelor periculoase: • reducerea cantit ății de mercur din bateriile zinc -carbon și alcali -mangan ; • reducerea cantit ății de cadmiu și alte metale grele din plastic ; • reducerea cantit ății de metale grele din toner ele de imprimante și copiatoare; • reducerea/eliminarea plumbului din combustibil și vopsele, eliminarea plumbului din țevi; • eliminarea benzenului și reducerea cantit ăților de alte substan țe aromatice din vopsele, soluții de lipit etc.; • elimin area compu șilor cu fluor din lichidele de r ăcire; • interzicerea folosirii de insecticide cu DDT, POP și altele; • înlocuirea materialelor ce con țin azbest, PCB –uri (din transformatoare, condensatori etc.). 4.7.10 Tratarea DEEE 4.7.10.1 Tipurile de de șeuri analizate În Tabelul 4.43 sunt prezentate tipurile de de șeuri de echipamente electrice și electronice care vor fi colectate, reciclate și valorificate în conformitate cu prevederile HG.856/2002. Toate aceste DEEE provin de la gospod ăriile particulare și surse comerciale, industriale, institu ționale și alte surse care, datorit ă naturii și cantit ății lor, sunt similare celor provenite de la gospod ării particulare și sunt denumite în continuare, conform prevederilor legale, DEEE provenite la gospod ăriile particulare. Managementul deșeurilor 224 Tabelul 4.43 – Tipurile de DEEE Cod deșeu59 Tip de șeu 20 01 21* Tuburi fluorescente și alte de șeuri cu con ținut de mercur 20 01 23* Echipamente abandonate cu con ținut de CFC (clorofluorocarbur i ) 20 01 35* Echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 cu con ținut de componen ți periculo și 20 01 36* Echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 și 20 01 35 4.7.10.2 Evaluarea cantit ății de DEEE Cantitatea de DEEE ce trebuie colectat ă începând cu 2006 a fost stabilit ă, pentru statele membre, la 4 kg/locuitor și an. Având în vedere imposibilitatea atingerii acesteia, România a solicitat o perioad ă de tra nziție de 2 ani. Situa ția României nu este singular ă, toate statele din Europa Central ă și de Est, precum și Statele Baltice care au aderat în 2004, au solicitat și obținut derog ări temporare pentru aceea și perioad ă. Motivele solicit ărilor sunt legate în mod special de gradul mai sc ăzut de dotare cu echipamente electrice și electronice al popula ției decât în vechile state membre, durata mai mare de utilizare a acestora din cauza nivelului veniturilor, precum și faptul c ă popula ția care locuie ște în zonele rurale are o pondere mai mare, ceea ce înseamn ă dificult ăți în crearea unei infrastructuri de colectare. România a stabilit în anul 2004, prin planul de implementare, obiective de colectare intermediare de 2, respectiv 3 kg/locuitor și an pentru 2006 și 2007. Aceste obiective s-au bazat pe informa țiile existente la acea dat ă privind cantit ățile de echipamente puse pe pia ță, precum și pe prezum ția că acestea vor fi utilizate cât durata medie de viață indicat ă de produc ător. Tabelul 4.44 – Durata medie de func ționare a EEE Categorii Durata medie de func ționare (ani) Frigider, congelator 15 Mașină de sp ălat 10 Alte aparate electrice 10 Aspirator 8 Televizor 6 Calculator, monitor, tastatur ă 5 59 conform HG nr. 856/2002 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 225 În ult imii ani, situa ția a evoluat foarte mult, iar informa țiile disponibile sunt semnificativ mai precise decât în 2004. Aplicarea directivei în statele membre a condus la înfiin țarea a peste 30 de organiza ții colective non -profit, grupate în WEEE Forum, care a coper ă cea mai mare parte a statelor membre. ținând cont de experien ța acestora, precum și de condi țiile din România, se poate face o evaluare mult mai bun ă a cantit ății colectabile de DEEE. Pentru a determina cantitatea colectabil ă de DEEE din categoria 1, se poate considera o durat ă medie de utilizare a acestor echipamente de 15 ani ( Tabelul 4.44). Aceasta a fost stabilit ă ținând cont de evaluarea efectuat ă de CECED (Bruxelles) la nivel european, pentru mai multe m ărci de electrocasnice mari, din care a rezultat c ă durata medie de utilizare, în statele membre UE, a echipamentelor din aceast ă categorie este de 13 ani. Este rezonabil, poate chiar optimist s ă se presupun ă că aceast ă durat ă este doar cu 2 ani mai mare în România. Tabelul 4.45 – Masa medie a echipamentelor EEE puse pe pia ță (kg) Echipament Masa Radiouri și combine 1,20 Televizoare 35,00 Frigidere 62,00 Mașini de sp ălat 50,00 Aspiratoare 10,00 Mașini d e cusut 50,00 Telefoane mobile 0,10 Mașini de sp ălat vase 36,00 Cuptoare/aragaze 54,00 Cuptoare cu microunde 13,50 Microcentrale 6,00 Aparate de aer condi ționat 32,00 Faxuri 5,00 Camere video 0,85 Lămpi fluorescente 0,08 Frigidere pentru magazi ne 130,00 Frigidere mici 70,00 Boilere 80,00 Calculatoare, monitoare, tastaturi 14,00 Sursa: Planul de Implementare a Directivei 2002/96/CE Cantitatea de echipamente pus ă pe pia ță între 1991 și 2001 (Tabelul 4.46) a fost calculat ă prin extrapolarea datelor din anul de maxim (2003), luând în considerare o creștere anual ă a pie ței de 7 % din 1991 pân ă în 2003. Tabelul 4.46 – Cantitatea de EEE pus ă pe pia ță în Rom ânia ( kg/locuitor/an) An 2003 2002 2001 2000 1999 1998 1997 1996 1995 1994 1993 1992 1991 Cantitatea 3.87 3.62 3.38 3.16 2.95 2.76 2.58 2.41 2.25 2.11 1.97 1.84 1.72 Managementul deșeurilor 226 Acest lucru înseamn ă că echipamentele puse pe pia ță în 1991 vor fi colecta te în 2006, cele puse pe pia ță în 1992 în 2007 etc. Dac ă se are în vedere eficien ța celor mai performante sisteme de gestionare a DEEE din Europa, apar ținând membrilor WEEE Forum, cantitatea colectabil ă este de 58% din cantitatea de DEEE estimat ă a fi gene rată (conform datelor WEEE Forum). Tabelul 4.47 – Cantitatea cole ctabil ă de DEEE din categoria (k g/locuitor/ an) An Cantitatea colectabil ă60 pentru DEEE din categoria 1 2006 1,00 2007 1,07 2008 1,14 2009 1,22 2010 1,31 2011 1,40 2012 1,50 2013 1,60 2014 1,71 2015 1,83 2016 1,96 Figura 4.60 – Instala ție de reciclare frigidere – Germania 60 în cazul în care sistemul din România ar avea eficien ța celor mai bune sisteme europene ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 227 Conform structurii DEEE a membrilor WEEE Forum, de șeurile din categoria 1 au o pondere de 46% din total. Pe baza acestor date s -a estimat cantitatea total ă de DEEE ce se va genera începând cu 2006 precum și cantitatea colectabil ă, ținând cont de rata de colectare de 58% din cantitatea generat ă a celor mai eficien te sisteme. Tabelul 4.48 – Prognoza cantit ăților de DEEE generate în România (k g/locuitor/an ) An 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Cantitatea total ă de DEEE generate 3,74 4,00 4,28 4,58 4,90 5,24 5,61 6,00 6,42 6,87 Tabelul 4.49 – Cantitatea total ă colectabil ă de DEEE (k g/locuitor/an) An 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Cantitatea colectabil ă de DEEE 2,17 2,32 2,48 2,65 2,84 3,04 3,25 3,48 3,72 3,98 Din cele prezentate mai sus rezult ă că nici în cazul în care sistemul de colectare în România ar avea eficien ța celor mai performante sisteme existente în statele membre, nu s -ar putea atinge în anul 2008 obiectivele de colec tare și valorificare negociate cu Uniunea European ă. Figura 4.61 – WEEE man61 La nivel na țional nu va fi deloc u șor să se conceap ă o rețea de colectare a de șeurilor din echipamente electrice și electroni ce mai ales în zonele rurale și în ora șele mici, datorit ă costurilor investi țiilor foarte ridicate și a ratei sc ăzute de generare a deșeurilor din echipamente electrice și electronice în aceste zone. Evaluarea prezentat ă în Tabelul 4.50 se bazeaz ă pe estim ările Planului de Implementare a Directivei 2002/96/CE. 61 „WEEE man”, conceput de Paul Bonomini , are 7 m înăl țime și o greutate de 3,3t, Este un robot stilizat, construit din televizoare vechi, telefoane mobile, f rigidere și ma șini de spălat și reprezintă cantitatea medie de DEEE pe care o persoană o generează de -a lungul vie ții în Anglia Managementul deșeurilor 228 Tabelul 4.50 – Dotarea cu EEE a popula ției din România Categoria Num ăr /1000 locuitori62 Toate tipurile de radi o și alte echipamente audio 380,9 TV 292,2 Frigidere 223,6 Mașini de sp ălat 158,2 Aspiratoare 104,7 Mașini de cusut 79,7 Telefoane mobile 205,2 4.7.10.3 Gestionarea DEEE Conform legisla ției în vigoare, participan ților la procesul de gestionare a DEEE au următoarele obliga ții: 1. Persoanele fizice și juridice au obliga ția de a nu arunca de șeurile de echipamente electrice și electronice al ături de de șeurile menajere și de a le preda distribuitorilor în cazul achizi ționării unui produs de acela și tip (schimb 1 la 1) sau de a preda DEEE c ătre punctele de colectare organizate de autorit ățile locale (conform prevederilor HG 448/2005, art. 5 alin. 2) și alin. 6)) 2. Autorit ățile locale au obliga ția de efectua colectarea DEEE din gospod ării (cf. HG 448/2005 art. 5 alin. 1) ) și de a organiza și opera punctele municipale de colectare a de șeurilor de echipamente electrice și electronice (cf. OUG 61/2006, punctul 35, litera f)). 3. Spațiile în care aceste de șeuri vor fi colectate vor fi parte a unui punct de colectare pentru mai m ulte categorii de de șeuri provenind din gospod ăriile popula ției și care nu pot fi gestionate ca de șeuri menajere (ex.: mobil ă, anvelope, ulei uzat, etc.). 4. Preluarea DEEE colectate la punctele municipale precum și valorificarea lor trebuie asigurat ă de către produc ători, conform prevederilor art. 5 alin. 12 al HG 448/2005. Rata de valorificare a DEEE colectate va fi, conform art. 7 al HG 448/2005, de : 50% din ținta prev ăzută la art. 7 alin. 2 al Directivei 2002/96/CE pentru DEEE colectate în 2006; 75% din ținta prev ăzută la art. 7 alin. 2 al Directivei 2002/96/CE pentru DEEE colectate în 2007; 100% din ținta prev ăzută la art. 7 alin. 2 al Directivei 2002/96/CE pentru DEEE colectate în 2008. 5. Produc ătorii pot s ă își îndeplineasc ă obliga țiile individual sau pri n transferarea responsabilit ății c ătre organiza ții colective, autorizate conform OM 1225/2005. 62 conform Planului de Implementare a Directivei 2002/96 /CE ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 229 6. Produc ătorii au responsabilitatea finan țării opera țiunilor de preluare de la punctele de colectare, tratare și de valorificare a DEEE provenite din gospod ăriile popula ției conform obliga țiilor prev ăzute de art. 8 alin. 1 al HG 448/2005. Aceste responsabilit ăți se aplic ă: propor țional cu cota de pia ță, pentru echipamentele puse pe pia ță până la 1 ianuarie 2007 -așa zisele „de șeuri istorice” (conform prevederilor art . 8 alin. 5 al HG 448/2005); numai pentru propriile echipamente puse pe pia ță după aceasta dat ă (cf. prevederilor art. 8 alin. 5 al HG 448/2005) 7. Produc ătorii care nu particip ă la un sistem colectiv, vor trebui s ă depun ă, începând cu 1 ianuarie 2007, o gara nție care s ă poat ă asigura reciclarea echipamentelor pe care le -au pus pe pia ță după aceasta data, în cazul în care își înceteaz ă activitatea (faliment, lichidare,etc.). 8. Organiza țiile colective sunt responsabile de preluarea DEEE, propor țional cu răspunder ea produc ătorilor afilia ți, de la punctele de colectare înfiin țate de autorit ăți. În func ție de posibilit ățile de reciclare, se vor desf ășura următoarele opera țiuni: transport direct c ătre reciclatorii din Romania (posibil în special pentru electrocasnicel e mari, în situa ția în care sunt bine separate la punctul de colectare); transport c ătre un centru de sortare și stocare temporar ă unde DEEE vor fi sortate pe categorii de echipamente în func ție de posibilit ățile de reciclare. De șeurile care se pot recicla în România vor fi transportate c ătre reciclatori; cele care vor trebui exportate pentru reciclare vor fi stocate temporar pân ă când vor exista cantit ăți suficiente care s ă justifice opera țiunea de export. export pentru reciclare. 9. În cazul DEEE altele decâ t cele provenind de la gospod ăriile particulare, costurile de gestionare vor fi suportate de c ătre: deținători, pentru echipamentele puse pe pia ță până la 1 ianuarie 2007 (cf. art. 9 alin. 2) lit. b) al HG 448/2005); produc ători, pentru DEEE colectate în u rma înlocuirii echipamentelor vechi cu echipamente noi (cf. art.9 alin. 2) lit. b) al HG 448/2005) sau pentru echipamentele puse pe pia ță după 1 ianuarie 2007. Exist ă și posibilitatea ca produc ătorii și utilizatorii al ții decât gospod ăriile particulare s ă încheie acorduri care s ă stabileasc ă alte metode de finan țare (cf. art.9 alin. 3) al HG 448/2005). 10. În conformitate cu legisla ția na țional ă în vigoare companiile produc ătoare și importatoare sunt r ăspunz ătoare de colectarea de șeurilor de echipamente electri ce și electronice. Managementul deșeurilor 230 Figura 4.62 – Colectarea DEEE în România La nivel național exist ă patru sisteme care preiau responsabilit ățile de colectare și reciclare ale produc ătorilor de echipamente electrice și electronice. 1. Asocia ția ECOTIC : Licen ța de Operare nr. RO – ANPM – DEEE – 001/2007 valabil ă până la 02.04.2009, pentru categoriile 3, 4, 7, 9. 2. Asocia ția ROREC: Licen ța de Operare nr. RO – ANPM – DEEE – 002/2007 valabil ă până la 11.09.2009, pentru categorii le 1-10, cu excep ția categoriei 5 literele b -f. 3. Asocia ția RECOLAMP: Licen ța de Operare nr. RO – ANPM – DEEE – 003/2007 valabil ă până la 11.09.2009, pentru categoria 5 literele b -f. 4. Asocia ția ENVIRON: Licen ța de Operare nr. RO – ANPM – DEEE – 004/2007 valab ilă până la 23.11.2009, pentru categoriile 1 -10, cu excep ția categoriei 5 literele b -f. Având în vedere țintele na ționale, regionale și jude țene, precum și legisla ția na țional ă și european ă privind DEEE, se impun urm ătoarele m ăsuri: demararea de c ătre to ți operatorii de salubrizare a colect ării separat ă a DEEE de la gospod ăriile particulare, prin stabilirea înc ă de la începutul fiec ărui an a unui calendar privind aceast ă activitate, calendar ce trebuie f ăcut cunoscut din timp popula ției; identificarea și punerea la dispozi ție de c ătre autorit ățile publice locale a spațiilor necesare pentru înfiin țarea punctelor de colectare separat ă a DEE; înfiin țarea de c ătre produc ătorii de DEEE pe spa țiile puse la dispozi ție de autorit ățile administra ției publice locale a punctelor de colectare; creșterea gradului de implicare a APM /ARPM în activitatea de colectare separat ă a DEEE prin organizarea de campanii de informare și con știentizare a popula ției; înfiin țarea/autorizarea facilit ăților de tratare a DEEE ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 231 4.7.11 Tratarea vehiculelor scoase din uz (VSU) Industria european ă de autovehicule reprezint ă un sector economic principal, care asigur ă o contribu ție major ă la valoarea ad ăugat ă (circa 3% din P.I.B. -ul Uniunii Europene și aproximativ 7% din produc ția total ă a acesteia), faciliteaz ă interac țiunea social ă și distribu ția bunurilor pe întreg cuprinsul continentului, genereaz ă activitate economic ă și inovativ ă pentru alte industrii importante și noi locuri de munc ă în sectorul C&D, este în continuare orientat ă spre viitor, ac tivând difuzarea noilor tehnologii în întreaga economie și leag ă economia na țional ă de economia mondial ă, motiv pentru care se reg ăsește permanent în centrul dezbaterilor europene în privin ța cre șterii competitivit ății industriale. Deși industria european ă de autovehicule este una dintre cele mai reglementate, ea se confrunt ă cu noi cerin țe din diverse domenii, ca siguran ța, nivelul emisiilor de gaze cu efect de ser ă, dependen ța tot mai redus ă de combustibilii fosili importa ți și responsabilitatea extins ă asupra produsului, concretizat ă în m ăsuri eficiente de gestionare a autovehiculelor, de la proiectare pân ă la scoaterea lor din uz. În Figura 4.63 este prezentat ă prognoza63 privind num ărul de autoturisme care vor trebui distruse la nivel european, pân ă în anul 2015 (milioane unit ăți). Figura 4.63 – Prognoza privind autoturismele care vor trebui distruse Directiva 2000/53/CE referitoare la vehiculele aflate la sfâr șitul v ieții, transpus ă în legisla ția româneasc ă prin HG 2406/2004, prevede m ăsuri legate de produs sau de sistem (cum sunt interdic țiile pentru materiale, sistemul de colectare sau sistemul de calcul pentru monitorizarea atingerii obiectivelor) și urm ărește cre șterea gradului de reutilizare, reciclare și valorificare energetic ă a vehiculelor scoase din uz, în scopul limit ării acumul ării de șeurilor neprocesabile, precum și depozitarea acestora în condi ții de siguran ță pentru mediu. 63 Sursa: European Environment Agency Managementul deșeurilor 232 Pentru a asigura condi țiile men ținerii automobilului ca mijloc de transport durabil în secolul XXI, este necesar s ă se ac ționeze tot mai mult în direc ția reducerii impactului asupra mediului pe toat ă durata de via ță a acestuia, urm ărind dezvoltarea industriei de automobile în armonie cu mediul, atingerea nivelului zero de emisii în toate domeniile pe care aceast ă industrie le implic ă precum și îmbun ătățirea în continuare a performan țelor ecologice ale automobilului la un pre ț suportabil la nivelul consumatorului. Reciclarea materialelor r ezultate din tratarea și dezmembrarea vehiculelor scoase din uz poate constitui o solu ție atât pentru reducerea impactului asupra mediului cât și pentru utilizarea eficient ă a resurselor naturale, limitate și în plin proces de epuizare, prin utilizarea mat erialelor casate dup ă un proces de recondi ționare, fie prin folosirea lor la un nivel valoric inferior (ca material de umplutur ă într-un material compozit), fie prin valorificarea acestora ca surse de energie, în instala ții ecologice de incinerare sau piro liză. Figura 4.64 – Schredder pentru VSU După parcurgerea celor trei stagii ale proceselor de reciclare primar ă (materialul este readus în procesul de fabrica ție la acela și nivel valoric avut în primul cic lu) sau secundar ă (nivelul valoric de aplica ție este mai redus), respectiv dup ă separarea, sortarea și reprocesarea materialelor, r ămâne o cantitate de materiale reprezentând circa 20 –25% din masa vehiculului care nu mai poate fi procesat ă prin procedeele tehnologice rentabile economic în momentul de fa ță, numit ă adesea de șeu RA (Residue Automotive ) sau de șeu ASR ( Automotive Shredder Residue ). Acestea prezint ă un pericol ecologic atât din cauza cre șterii continue, de la un an la altul, a cantit ății lor (apr oximativ 2 milioane tone pe an, la nivelul UE), ca urmare a creșterii num ărului de vehicule scoase din uz, cât și prin compozi ția materialelor din care acestea se compun. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 233 În prezent, având în vedere vechimea relativ mare a vehiculelor scoase din uz (peste 18 ani), în România aten ția este concentrat ă pe reciclarea materialelor metalice, feroase și neferoase con ținute de acestea. Ca urmare, dup ă tratarea preliminar ă a VSU, constând din extragerea și depozitarea selectiv ă a fluidelor (ulei de motor, ulei de tr ansmisie, ulei hidraulic,lichid de frân ă, lichid de r ăcire, lichid de sp ălare a parbrizului, combustibil) și din eliminarea bateriilor cu care acesta a fost echipat, urmeaz ă tratarea propriu -zisă. Figura 4.65 – Deșeuri de plastic și de cauciuc – după tocarea VSU Prin aceast ă opera ție, efectuat ă la acela și agent economic sau la altul care preia doar vehiculele pretratate, se procedeaz ă la îndep ărtarea suspensiilor, a anvelopelor, cu sortarea selectiv ă a jantelor de aluminiu și a celor din o țel, a greut ăților de echilibrare din plumb, a componentelor din azbest, a reperelor din sticl ă (lunet ă, parbriz, geamuri laterale), a celorlalte repere din cauciuc, apoi a grupului motor – transmisie care este ulterior d ezmembrat. În continuare, se elimin ă schimb ătoarele de c ăldură, scaunele care se dezmembreaz ă ulterior, componentele mari din materiale plastice (bare de protec ție, grila radiatorului, elemente de bord), cablurile electrice și conductele din cupru, astfel încât s ă rămân ă elementele caroseriei cu tot mai pu ține elemente din materiale nemetalice sau materiale metalice neferoase; caroseria astfel dezechipat ă este fie presat ă în scopul redu -cerii volumului, fie decupat ă în buc ăți mai mici prin forfecare și est e transmis ă împreun ă cu celelalte repere din o țel cu uzuri mari, deci nereutilizabile, rezultate din dezmembrarea grupului motor – transmisie, la o țelării, în vederea recicl ării materialului feros. Analog, aliajele neferoase sunt reciclate prin retopire. Materialele nemetalice (cauciuc, materiale plastice, sticl ă, materiale textile etc.) rezultate din repere care nu pot fi utilizate a șa cum rezult ă din dezmembrare și nici prin recondi ționare sunt supuse unei recicl ări secundare, la un nivel valoric inferio r, sau sunt utilizate, când este posibil, ca material combustibil. Uleiurile sunt recondi ționate într -o măsură redus ă prin regenerare și, de cele mai multe ori, sunt utilizate pentru combustie. Plumbul din bateriile acide este reciclat complet. Managementul deșeurilor 234 În Figura 4.66 este prezentat ă schema general ă de tratare a VSU64. Figura 4.66 – Schema bloc a colect ării, trat ării și elimin ării VSU Se poate afirma c ă obiectivul de reutilizare și de reciclar e a 70% din masa vehiculelor fabricate înainte de 1980 poate fi atins pân ă la 1 ianuarie 2007. Pentru a îndeplini celălalt obiectiv prev ăzut pentru 1 ianuarie 2015, când nivelul de reutilizare și de reciclare este de 85%, sunt necesare eforturi sus ținute d e implementare a unor tehnologii noi, mai eficiente. Sunt cunoscute firme din vestul Europei (Olanda, de exemplu) care ofer ă linii semi - automate pentru reciclarea eficient ă, curat ă și ergonomic ă a diferitelor materiale generate de dezmembrarea vehiculelor scoase din uz. De asemenea, shredderizarea trebuie extins ă la nivel na țional, pentru a face activitatea de dezmembrare și de sortare a materialelor tot mai eficient ă. 64 Sursa: Metodologia de urmărire a realizării obiectivelor privind reutilizarea, reciclarea și valorificarea vehiculelor scoase din uz , elaborat ă de Institutul de Cercetări Electrotehnice Bucure ști VEHICULE ÎN UZ Accidente VSU prematur Îmbătrânire VSU natural V.S.U. Tocare Tocarea v ehiculului, recuperare metal Tratarea reziduurilor de la tocător Tratare termică/mecanică Depozit area finală a reziduurilor la depozitul de deșeuri Recuperare Metale Recuperare energetică Materiale, combustibili Depoluare Îndepărtare baterii, fluide, anvelope etc. Reutilizare/Reprocesare Baterii, com bustibil i Dezmembrare Îndepărtare a părților componente Reutilizare/Reciclare Piese de schimb ,materiale ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 235 Dezvoltarea și proiectarea unor structuri pentru automobile, a unor subansamble, repere și chiar a materialelor (în special materiale compozite) u șor de reciclat precum și dezvoltarea unor noi tehnologii corespunz ătoare și eficiente de reciclare trebuie s ă capete amploare în cel mai scurt timp. Preluarea experien ței pozitive din zona Asia – Pacific și intensificarea activit ății proprii de C&D pentru rezolvarea aspectelor tehnologice specifice recicl ării avansate a materialelor precum și o finan țare corespunz ătoare sunt premise sigure ale respect ării aquis -ului comunitar în aceast ă direc ție. Procesarea (tratarea) vehiculelor scoase din uz, atât de c ătre uzura îndelungat ă și de către accidente cuprinde urm ătoarele faze: o colectarea o depoluarea o dezmembrarea o tocarea o tratarea o depozitarea/eliminarea reziduurilor din aceste procese. În urm ătorii ani, co nform estim ărilor APIA, punctele de colectare se vor afla sub presiunea unui num ăr din ce în ce mai mare de VSU predate. Din punct de vedere administrativ, suprafa ța de depozitare temporar ă necesar ă este foarte mare (8 -10 m2 pentru o berlin ă). În plus, pun ctele respective trebuie amenajate corespunz ător din punct de vedere al protec ției mediului. Conform obliga țiilor legale, dealer -ii auto au început s ă organizeze din 2006 și propriul sistem de colectare a vehiculelor scoase din uz (apar ținând m ărcilor come rcializate de ace știa). Cele mai importante unități industriale care ar putea s ă preia o țelul rezultat din dezmembr ări. sunt amplasate în alte jude țe: Gala ți, Călărași, Hunedoara . Având în vedere distan țele pân ă la aceste o țelării, transportul de la parcur ile de dezmembrare din jude ț va trebui s ă ating ă volume ce s ă asigure caracterul s ău economic. Influen ța acestei situa ții asupra punctelor de colectare jude țene va consta în presiunea de a depozita cât mai multe VSU. Exist a un shredder apar ținând S.C. Rema yer S.A. cu o capacitate de 8000 tone/lun a instalat în Bucure ști. Acesta îns ă nu func ționeaz ă la întreaga capacitate din cauza num ărului redus de vehicule care sunt scoase din uz și predate S.C. Remayer S.A. pentru tratare. Din cauza costurilor de transpor t, în restul țării, vehiculele scoase din uz se trateaz ă prin dezmembrarea elementelor importante și apoi balotarea în vederea valorific ării materialului feros. Rapoartele firmelor care dezmembreaz ă VSU arat ă că se reu șește valorificarea a peste 80% din m asa acestora (socotit fa ță de masa r ămasă după depoluarea VSU predat). La depoluare, sc ăderea de mas ă este de 3% (cf. Studiului men ționat al Institutului de Cercet ări Electrotehnice). Se pot toca și VSU întregi, ca atare, dar cerin țele din Anexa I a Direc tivei 53/2000 impun îndep ărtarea anvelopelor, sticlei parbrizului și a altor asemenea materiale, Managementul deșeurilor 236 suplimentar fa ță de opera țiunile executate în etapa de depoluare, fapt ce favorizeaz ă dezmembrarea fa ță de tocare. După depoluare și dezmembrare, masa ce este trimisa la toc ător scade pân ă la 70%. La tocare, dup ă obținerea materialelor ce vor fi trimise la reciclat, r ămâne o frac ție ce teoretic poate fi la rândul ei sortata și reciclata, dar tehnologia implicat ă este costisitoare, ceea ce face ca, de obicei, fra cția nevalorificabil ă să fie trimis ă la depozitele ecologice pentru de șeuri menajere, dup ă o pre -tratare ce elimin ă sau neutralizeaz ă compu șii periculo și. Reciclabilitatea unui VSU este m ăsurat ă prin metoda prev ăzută în standardul ISO 22628: 2002 -Vehicule rutiere – Reciclabilitate și recuperabilitate – Metoda de calcul . Exist ă mai multe metode de analiz ă a fluxurilor de mas ă din tratarea VSU, inclusiv în ce prive ște masa medie a unui VSU. Dintre acestea, este folosita în continuare metoda recomandat ă de Th e European Group Association for Automotive Recyclers (EGARA), care este aliniat ă la prevederile Directivei 2000/53/CE privind VSU. Tabelul 4.51 – Cantitatea de de șeuri con ținută într-un VSU conven țional Mat erial Procent Greutate De la depoluare 2,24 18,56 Metalice feroase 66,75 553,44 Metalice neferoase 9,00 74,60 Nemetalice, din care: 22,01 182,40 - sticlă 7,90 24,00 - cauciuc 7,60 63,00 - materiale plastice 9,00 74,60 - alte (textile, azbest, grafit etc.) 2,51 20,80 Total 100% 829 Sursa: Metodologia monitoriz ării VSU , Institutul de Cercet ări Electrotehnice Astfel, masa unui VSU este considerat ă ca fiind cu 11% mai mic ă față de masa înscris ă în fișa tehnic ă a vehiculului nou. Aplicând aceasta metod ă de re ducere și ținând seama de diferen țele de mas ă între autovehiculele apar ținând diverselor m ărci, masa medie a unui lot de 100 de autovehicule scoase din uz din categoria M1 este de 79 de tone, iar pentru un lot de 100 de autovehicule de tip N1, masa estimat ă este de 116 tone (conform Metodologiei elaborate de Institutul de Cercet ări Electrotehnice). Cantitatea de fluide recuperate dintr -un VSU este în medie de 18,6 kg, cantitatea de material feros este de 533 kg iar cea de material neferos de 74,6 kg. Corob orat cu procentul de valorificare indicat de firmele operatoare (80%), rezult ă o cantitate de 20% x 829 kg ce reprezint ă deșeuri nevalorificabile ce trebuie supuse pre -tratării în vederea depozitarii la rampe sau a inciner ării. Deșeurile periculoase rezult ate din procesarea VSU reprezint ă aproximativ 3,95% din masa acestora. Aceste de șeuri periculoase sunt îns ă foarte diverse (de și se g ăsesc în special în frac ția lichid ă), astfel încât colectarea, depozitarea și manipularea lor sunt opera țiuni dificile, car e necesit ă instruire și supraveghere. Pentru a contracara aceasta amenin țare, se impune încurajarea proiectelor ce includ componente de procesare VSU cu recuperarea avansat ă a materialelor ne -metalice. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 237 În prezent, eliminarea vehiculelor scoase din uz este o activitate economic ă profitabil ă din cauza faptului c ă se valorific ă doar componentele metalice (aproximativ 70% din masa vehiculului), restul fiind eliminate prin depozitare. Instala țiile de dezmembrare și reciclare au în general un nivel tehnic sc ăzut și nu respect ă condi țiile minime din Anexa I a Directivei VSU. Pentru orientare, o prezentare a costurilor de colectare și tratare întâlnite pe plan european este redat ă în Tabelul 4.52 și Tabelul 4.53. Tabelul 4.52 – Costurile de colectare și tratare a VSU EUR/VSU Media Minim Maxim Cheltuieli EUR % EUR EUR Transportul VSU la punctul de dezasamblare 54,4 10% 18,8 97,5 Cump ărarea VSU 154,7 28% 55,6 257,5 Cheltuieli de personal 212,2 39% 64,6 435,3 Regie 97,5 18% 22,4 184,5 Amortiz ări și provizioane 27,3 5% 4,7 50,5 Total Cheltuieli 546,1 100% 286,8 913,1 Venituri Vânzarea de piese second -hand 494,6 96% 248,7 858,7 Vânzarea de elemente de caroserie 23,1 4% 4,9 36 Total venituri 517,7 100% 256,3 844,6 Venitul brut rezultat -28,4 -131,9 38,4 Sursa: Datele originale extrase din "Studiul economic al managementului VSU, ADEME, 2003 Tabelul 4.53 – Costurile proces ării reziduurilor de la toc ătorul VSU65 Țara Cost (€/t) Țara Cost (€/t) Austria 140 Spania 20-60 Belgia 55 Suedia 90-100 Danemarca 70-110 Marea Britanie 30-35 Fran ța 40-60 Polonia 25-30 Germania 60-170 Ungaria 40 Italia 75-80 Cehia 30 Olanda 70-90 Conform prevederilor HG nr 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz VSU, cu modific ările ulterioare , agenții economici care efectueaz ă opera țiuni de între ținere și repara ții auto au obl igația de a preda pentru reciclare, valorificare sau reutilizare materialele și piesele înlocuite, care constituie de șeuri, c ătre agen ții economici autoriza ți pentru aceste activit ăți. 65 Sursa: R.Zoboli et al., Regulation an Innovation în the area of end -of-life Vehicles , ed. F.Leone, Milan, 2000 (plus case studies) Managementul deșeurilor 238 4.7.12 Gestionarea de șeurilor din construc ții și demol ări Deșeurile provenite din construc ții și demol ări reprezint ă deșeurile rezultate din activit ăți precum construc ția clădirilor și infrastructurii civile, demolarea total ă sau parțială a clădirilor și infrastructurii civile, modernizarea și între ținerea str ăzilor. Sunt constituit e din dou ă componente individuale de interes: deșeuri din construc ții și deșeuri din demol ări. Deșeurile din construc ții și demol ări, respectiv, materialele de construc ții din demol ări, solul excavat, sunt de șeuri generate în cantit ăți din ce în ce mai mar i în mediul urban. Aceste de șeuri sunt depozitate necontrolat sau sunt eliminate în depozitele ecologice f ără o prealabil ă sortare și tratare. La nivel na țional66, în semestrul I 2008, comparativ cu perioada corespunz ătoare a anului precedent, valoarea lucr ărilor de construc ții a crescut în termeni reali cu 33,2%, cre ștere eviden țiată la toate tipurile de construc ții: cl ădiri nereziden țiale (+35,7%), cl ădiri reziden țiale (+34,7%) și construc ții inginere ști (+31,7%). De asemenea, potrivit datelor INS, pe elem ente de structur ă s-au înregistrat cre șteri la lucrările de construc ții noi (+33,9%), lucr ările de între ținere și repara ții curente (+33,2%) și lucr ările de repara ții capitale (+30,2%) . În luna iunie 2008, lucr ările de construc ții au crescut în termeni rea li față de luna mai 2008 cu 19,0%. Comparativ cu luna corespunz ătoare din anul precedent, valoarea lucr ărilor de construc ții a crescut în termeni reali cu 33,9%. Pe tipuri de construc ții indicii lucr ărilor de construc ții au crescut la cl ădiri reziden țiale (+36,7%), cl ădiri nereziden țiale (+36,2%) și construc ții inginere ști (+32,3%). Pe elemente de structur ă, indicii lucr ărilor de construc ții au crescut astfel: lucr ările de construc ții noi (+36,6%), lucr ările de între ținere și repara ții curente (+30,6%) și lucrările de repara ții capitale (+30%). Comparativ cu luna mai 2008 lucr ările de construc ții în luna iunie 2008 au crescut pe total cu 19%. Lucr ările de construc ții executate la cl ădirile reziden țiale au înregistrat o sc ădere cu 3,3%. Lucr ările executate la construc țiile inginere ști și la cl ădirile nereziden țiale au înregistrat o cre ștere fa ță de luna precedent ă cu 23,6%, respectiv 22,8%. Pe elemente de structur ă, indicii lucr ărilor de construc ții au crescut astfel: lucr ările de repara ții capitale (+26%), lu crările de între ținere și repara ții curente (+24%) și lucr ările de construc ții noi (+14,8%). Deșeurile provenite din construc ții și demol ări trebuie depuse pe un depozit controlat dar nu neap ărat salubru, în special dac ă materialul este în mare parte inert . Deșeurile provenite din construc ții și demol ări au fost identificate de c ătre UE ca o prioritate a fluxului de de șeuri. Datorita volumului mare, acestea necesita un spa țiu mare de depozitare. De asemenea, necesit ă resurse și tehnologii pentru separarea și recuperarea lor, tehnologii accesibile și în general pu țin costisitoare. 66 Sursa de date: INS ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 239 Figura 4.67 – Fluxul de gestionare a de șeurilor din construc ții și demol ări Principalele m ăsuri privind gestionarea acestor tipur i de de șeuri sunt urm ătoarele: - Colectarea separat ă la locul de generare, pe tipuri de material - Promovarea recicl ării și reutiliz ării de șeurilor din construc ții și demol ări - Asigurarea de capacit ăți de tratare/sortare a acestora - Asigurarea depozit ării contr olate a de șeurilor ce nu pot fi valorificate, conform reglement ărilor în vigoare. Principala metod ă utilizat ă pentru tratarea de șeurilor provenite din construc ții și demol ări este reciclarea, cu o rat ă de reciclare de peste 80 %. O reciclare eficient ă nece sită o separare la surs ă. Multe din de șeurile provenite din construc ții și demol ări sunt reciclabile și pot fi reutilizate în producerea de balast pentru drumuri sau în producerea de ciment, dac ă exista facilit ăți adecvate. UE a raportat o descre ștere a d epozit ării de de șeuri provenite din construc ții și demol ări când taxele de depunere sunt mai mari decât cele încasate de firmele de reciclare. Cantitatea depozitat ă poate fi redus ă semnificativ prin folosirea unei simple m ărunțiri și a unei facilit ăți de s ortare care poate recupera de la 60 la 70% din de șeurile provenite din construc ții și demol ări. Utilajele specifice pentru tratarea de șeurilor din construc ții și demol ări pot fi amplasate în centrele de colectare cu aport voluntar sau în spa ții amenajate î n apropierea depozitelor ecologice. DDDEEEȘȘȘEEEUUURRRIII DDDIIINNN CCCOOONNNSSSTTTRRRUUUCCCȚȚȚIIIIII ȘȘȘIII DDDEEEMMMOOOLLLĂĂĂRRRIII FACILITĂȚI DE TRATARE -SORTARE Materiale de construcții reciclate Valorificare în: - Construcții civile - Construcții industriale - Infrastructură rutieră Fracții reutilizabile Fracții reziduale ELIMINARE Managementul deșeurilor 240 4.7.12.1 Tipurile de de șeuri analizate Tipurile de de șeuri din construc ții și demol ări sunt prezentate în Tabelul 4.54: Tabelul 4.54 – Tipur ile de de șeuri din construc ții și demol ări Cod deșeu67 Tip de șeu 17 01 01 beton 17 01 02 cărămizi 17 01 03 țigle și material ceramic 17 01 07 amestecuri de beton, c ărămizi, țigle și materiale ceramice, altele decât cele specificate la 17 01 06 17 02 01 lemn 17 02 02 oțel 17 02 03 material plastic 17 03 02 asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01 17 04 01 cupru, bronz, alam ă 17 04 02 aluminiu 17 04 03 plumb 17 04 04 zinc 17 04 05 fier și oțel 17 04 06 colora nți 17 04 07 armături metalice 17 04 11 cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10 17 05 04 pământ și pietre, altele decât cele specificate la 17 05 03 17 05 06 deșeuri de la dragare, altele decât cele specificate la 17 05 05 17 05 08 resturi de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07 17 06 04 materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 și 17 06 03 17 08 02 material de construc ție per ba șe de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01 17 09 04 amestecuri de de șeuri de la construc ții și demol ări, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 și 17 09 03 4.7.12.2 Politica în domeniul gestiunii de șeurilor din construc ții și demol ări Legea 27/2007 pentru modificarea OUG 78/2000 privind regimul de șeurilor prevede: 1. deșeurile depuse în depozite temporare sau de șeurile de la demolarea ori reabilitarea construc țiilor sunt tratate și transportate de de ținătorii de deșeuri, de cei care executa lucr ările de construc ție sau de demolare ori de o altă persoan ă, pe baza unui contract. 2. prim ăria indic ă amplasamentul pentru eliminarea de șeurilor precizate la alin. (1), modalitatea de eliminare și ruta de transport pân ă la acesta. 3. produc ătorii și deținătorii de de șeuri au obliga ția să asigure valorificarea sau elimin area de șeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea de șeurilor proprii unor unit ăți autorizate, în vederea valorific ării sau elimin ării acestora; 67 conform HG nr. 856/2002 ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 241 livrarea și primirea de șeurilor de produc ție, de șeurilor menajere, de șeurilor de construc ție și de la demo lări și deșeurilor periculoase, în vederea elimin ării lor, trebuie s ă se efectueze numai pe baza de contract. Legea nr. 101/2006 privind organizarea serviciului de salubrizare a localit ăților, introduce ca activitate în cadrul serviciului de salubrizare a localit ăților (serviciu public local de gospod ărie comunal ă, organizat, coordonat, reglementat, condus, monitorizat și controlat de autorit ățile administra ției publice locale) și activitatea de „colectare, transport și depozitare a de șeurilor rezultate din activit ăți de construc ții și demol ări” ca activitate separat ă de „precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor municipale, inclusiv ale de șeurilor toxice și periculoase din de șeurile menajere”. Deșeurile provenite din construc ții și demol ări repre zintă aproximativ 25% din deșeuri, ele provenind în mare parte din demol ări și renov ări ale cl ădirilor vechi. Sunt alcătuite din materiale cum a fi c ărămizi, beton, lemn, sticl ă, metale, plastic, solven ți, azbest, sol excavat, multe din ele putând fi recic late într -un fel sau altul. 4.7.12.3 Gestionarea de șeurilor din construc ții și demol ări Informa țiile existente la nivel na țional și regional privind cantit ățile de de șeuri din construc ții și demol ări sunt incomplete și inconsistente (în unele cazuri contradictorii) . Astfel: la nivel na țional avem o cantitate colectat ă de 466.983 t de șeuri din C&D pentru anul 2005 indicii estima ți în literatura de specialitate din România sunt sub indicii similari din UE (120 -160 kg/locuitor/an în medie urban+rural - față de 180 -200 kg/locuitor/an – medie UE68); responsabilitatea trat ării, inclusiv a transportului de șeurilor din construc ții și demol ări revine generatorilor/de ținătorilor acestora, prim ăriile fiind obligate să indice amplasamente pentru eliminare, modalitatea de eliminar e și ruta de transport69. activitatea de „colectare, transport și depozitare a de șeurilor rezultate din activit ăți de construc ții și demol ări” este prev ăzută70 ca activitate separat ă de „precolectarea, colectarea și transportul de șeurilor municipale, inclusi v ale deșeurilor toxice și periculoase din de șeurile menajere” - în cadrul serviciului de salubrizare a localit ăților (serviciu public local de gospod ărie comunal ă, organizat, coordonat, reglementat, condus, monitorizat și controlat de autorit ățile adminis trației publice locale) 68 În unele țări cantitatea generată este aproape egală cu cea de de șeuri municipale solide (Fran ța, Germania) 69 Legea 426/2001 70 Legea nr. 101/2006 Managementul deșeurilor 242 începând cu anul 2007, Uniunea European ă nu mai finan țează proiecte inițiate de administra țiile publice locale pen tru tratarea de șeurilor din C&D, facilit ățile de tratare fiind realizate pe speze proprii de c ătre operatori priva ți (de salubritate, depozite etc.) sau de serviciile de salubrizare din subordinea administra țiilor publice locale . Tabelul 4.55 – Categoriile de de șeuri periculoase din C&D Cod71 Denumire categorie de șeu 17 01 06 amestecuri sau frac ții separate de beton, c ărămizi, țigle sau materiale ceramice cu con ținut de substan țe periculoase 17 02 04 sticlă, materiale plastice sau lemn cu con ținut de sau contaminate cu substan țe periculoase 17 03 01 asfalturi cu con ținut d e gudron de huil ă 17 03 03 gudron de huil ă și produse gudronate 17 04 09 deșeuri metalice contaminate cu substan țe periculoase 17 04 10 cabluri cu con ținut de ulei, gudron sau alte substan țe periculoase 17 05 03 pământ și pietre cu con ținut de substan țe periculoase 17 05 05 deșeuri de la dragare cu con ținut de substan țe periculoase 17 05 07 resturi de balast cu con ținut de substan țe periculoase 17 06 01 materiale izolante cu con ținut de azbest 17 06 03 alte materiale izolante constând din sau cu con ținut de substan țe periculoase 17 06 05 materiale de construc ție cu con ținut de azbest 17 08 01 materiale de construc ție pe baz ă de gips contaminate cu substan țe periculoase 17 09 01 deșeuri de la construc ții și demol ări cu con ținut de mercur 17 09 02 deșeuri de la construc ții și demol ări cu con ținut de PCB (ex. cleiuri cu con ținut de PCB, du șumele pe baz ă de rășini cu con ținut de PCB, elemente cu cleiuri de glazur ă cu PCB, condensatori cu con ținut de PCB) 17 09 03 alte de șeuri de la construc ții și demolări (inclusiv amestecuri de de șeuri) cu conținut de substan țe periculoase Deșeurile din construc ții și demol ări pot fi reciclate cu u șurință72, unii operatori care realizeaz ă opera ția de valorificare raportând un procent de peste 90%. Acest proces se p oate atinge prin dou ă metode: sortarea preliminar ă la locul de generare în containere sau gr ămezi; utilizarea de echipamente pentru concasare și cernere pentru reciclarea betonului și cărămizilor. La nivel na țional, exist ă câțiva operatori economici care o pereaz ă concasoare, transformând betonul și cărămizile în materiale ce pot avea o utilizare ulterioar ă. 71 Conform Listei e uropene a de șeurilor, aprobată prin HG 856/2002 privind eviden ța gestiunii de șeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând de șeurile, inclusiv de șeurile periculoase . 72 Conform Directivei cadru privind de șeurile, ținta de valorificare pentru de șeurile din construc ții și demolări este de 70 % ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 243 Trebuie subliniat c ă materialul care rezult ă în urma concas ării trebuie s ă se ridice din punct de vedere al costului și calit ății la nivelul balastului utilizat în mod normal . În prezent, în România nu exist ă norme privind calitatea materialului rezultat în urma tratării de șeurilor din construc ții și demol ări, împiedicând utilizarea acestuia în diferite aplica ții (ex. ca material de umplutur ă la construc ția căilor de transport). Un alt aspect care trebuie luat în calcul la analiza acestui flux de de șeuri, este reprezentat de separarea corespunz ătoare a celor dou ă categorii de de șeuri periculoase și nepericuloase deoarece î n practic ă este foarte dificil ca deșeurile nepericuloase s ă fie colectate separat fa ță de de șeurile periculoase, mai ales în cazul demol ărilor necontrolate. Figura 4.68 – Echipament fix (sta ție) de tratare a de șeurilor din C&D – Austria De aceea, trebuie realizat ă o separare prealabil ă, separare ce trebuie s ă fie realizat ă pe o platform ă special amenajat ă pe amplasamentul șantierului unde sunt realizate lucrările. În tabelele de mai jos sunt prezentate tipurile de de șeuri periculoase din construc ții și demol ări, precum și categoriile de de șeuri admise și interzise la stocare temporar ă în cadrul platformelor special amenajate pe șantiere sau pentru tratarea deșeurilor din C&D. Pentru stocarea temporar ă a de șeurilor din C&D în vederea trat ării, este necesar ă amenajarea unor loca ții speciale. Aceste loca ții vor fi amplasate în zona depozitelor conforme sau de de șeuri inerte sau în cadrul centrelor de colectare. Loca țiile de tratare a de șeurilor din C&D trebuie amenajate în a șa fel încât, înaint e de prelucrarea deșeurilor, s ă fie adecvate pentru stocare temporar ă și manipulare în timpul prelucr ării. Pentru tratarea de șeurilor trebuie amenajat ă o suprafa ța betonat ă pentru amplasarea liniei tehnologice. Perioada de stocare temporar ă a de șeurilor nepericuloase din construc ții și demol ări poate varia în func ție de m ărimea facilit ății de stocare și distan ța față de facilit ățile de tratare, valorificare și eliminare. Managementul deșeurilor 244 Tabelul 4.56 – Deșeuri din C&D admi se și interzise la stocare temporar ă Deșeurile nepericuloase admise la stocare Deșeurile periculoase admise la stocare materiale inerte (beton, c ărămizi, țigle, materiale ceramice, sticl ă); pietri șuri, p ământuri, n ămoluri, resturi vegetale; lemn care nu a fost tratat chimic; metale și amestecuri metalice; asfalturi f ără conținut de gudroane; alte materiale ce nu con țin substan țe chimice periculoase. materiale inerte (beton, c ărămizi, țigle, materiale ceramice, sticl ă) contaminate; pietri șuri, p ământ uri, n ămoluri, resturi vegetale con ținând substan țe periculoase; asfalturi cu con ținut de gudron; materiale cu con ținut de azbest; materiale ce con țin PCB; materiale cu con ținut de mercur și alte metale grele; alte materiale periculoase. Deșeurile n epericuloase interzise la stocare Deșeurile periculoase interzise la stocare deșeurile asimilabile de șeurilor menajere, rezultate din activit ățile desf ășurate pe amplasamentele de stocare, acestea putând fi stocate pe amplasament în locuri special amenaja te; deșeurile lichide; deșeuri industriale nepericuloase provenite din instala ții dezafectate. deșeurile asimilabile de șeurilor menajere, rezultate din activit ățile desf ășurate în/pe instala țiile/amplasamentele de stocare; deșeuri industriale periculoa se provenite din instala ții dezafectate. De exemplu, în cazul amplasamentelor pe care se realizeaz ă activit ăți de construc ții și demol ări situate în mari aglomer ări urbane ar putea fi necesar ă colectarea și transportul zilnic al de șeurilor generate . În timp ce în cazul amplasamentelor mai mari, izolate, de șeurile ar putea fi stocate pentru o perioad ă mai îndelungat ă. Figura 4.69 – Echipament semi -mobil de tratare a de șeurilor din C&D amplasat în cadrul unui depozit integrat de de șeuri – Ungaria - Sajokaza ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 245 Durata de via ță a facilita ții de stocare temporar ă a de șeurilor din construc ții și demol ări, este strict legat ă de perioada de desf ășurare a activit ăților de demolare, respectiv construc ție, perioad ă clar stabilit ă în cadrul autoriza ției de demolare/construire. Generarea de șeurilor din construc ții și demol ări este un proces delimitat în timp. Cantit ățile generate depind strict de m ărimea construc ției demolate, iar în cazul șantierelor de construc ții depind de disciplina tehnologic ă (construirea cu generarea unor cantit ăți reduse de de șeuri). Generarea acestora este un proces cu caracter discontinuu Figura 4.70 – Echipament mobil de tratare a de șeuril or din C&D amplasat în șantiere Deșeurile din construc ții și demol ări sunt stocate la locul de generare apoi sunt transportate la depozitele de de șeuri sau la sta țiile de tratare sau tratarea de șeurilor la locul de generare (pe amplasamentul pe care se rea lizeaz ă construc ția sau demolarea), mai ales în cazul amplasamentelor mai mari. Figura 4.71 – Utilaj pentru separare frac ții din de șeurile de C&D Managementul deșeurilor 246 În ceea ce prive ște selec ția zonei unde vor fi stocate temporar de șeurile rezultate, posibilit ățile sunt urm ătoarele: • în cazul demol ării controlate: stocarea molozurilor se realizeaz ă practic la locul de demolare (transferul acestora într -o zon ă special desemnat ă în vederea stocării nu este fezabil din cauz a cantit ăților foarte mari generate); stocarea materialelor care pot fi reutilizate/reciclate se realizeaz ă într-o zon ă special desemnat ă, în containere metalice; • în cazul demol ării clasice f ără tratare la locul de generare: stocarea de șeurilor amesteca te se realizeaz ă acolo unde au loc opera țiile de desfiin țare; • în cazul demol ării clasice cu tratare la locul de generare: stocarea de șeurilor amestecate se realizeaz ă acolo unde au loc opera țiile de demolare și de concasare a molozului; stocarea materia lelor care eventual au fost separate în procesul de concasare și care pot fi reciclate se realizeaz ă într-o zon ă special desemnat ă, în containere metalice; • în cazul activit ăților de construc ții: în planul organiz ării de șantier trebuie s ă fie prev ăzute z one de stocare a de șeurilor din construc ții; stocarea se poate realiza în grămezi sau în containere metalice (în func ție de cantit ățile generate). 4.7.13 Gestionarea n ămolurilor 4.7.13.1 Definirea termenilor a. Stația de epurare este o instala ție sau un grup de instala ții construite sau adaptate pentru diminuarea cantit ății de poluan ți din apele uzate. b. Stația de epurare or ășeneasc ă îndep ărteaz ă poluan ții din apele uzate orășenești compuse dintr -un amestec de ape uzate menajere și industriale. Stațiile de epurare or ășenești sunt operate de c ătre administra ția public ă a localit ăților sau de către companii private aflate în subordinea autorit ăților publice. c. Stația de epurare industrial ă îndep ărteaz ă poluan ții din apele uzate industriale. Stațiile de epurare industriale sunt op erate de către unitățile economice. d. Stația de epurare independent ă este o mini -stație de epurare a apelor uzate provenite de la zone reziden țiale sau mici unit ăți sociale și/sau comerciale (spitale, școli, unit ăți militare, hoteluri, magazine). e. Treapta de epurare primar ă (mecanic ă) este o component ă a sta ției de epurare în care are loc un proces de îndep ărtare, în principal, a materiilor î n suspensie prezente în apele uzate. Condi ția pentru definirea treptei primare este dat ă de eficien ța de îndep ărtare a poluan ților, respectiv: consumul biochimic de oxigen CBO5 > 20% și materiile în suspensie > 50% ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 247 f. Treapta de epurare secundar ă (biologic ă) este o component ă a sta ției de epurare în care se realizeaz ă, în principal, îndep ărtarea unei p ărți însemnate din subst anța organica biodegradabila. Condi ția pentru definirea treptei secundare este dat ă de eficien ța de îndep ărtare a poluan ților, respectiv: CBO5 > 70% și consumul chimic de oxigen CCO> 75%. g. Treapta de epurare terțiară (chimic ă) este o component ă a sta ției de epurare în care se realizeaz ă, în principal, îndep ărtarea nutrien ților (compu și ce con țin elemente cu caracter fertilizant: azot și fosfor). Condi ția pentru definirea treptei terțiare este dat ă de eficien ța de îndep ărtare a poluan ților, respectiv: co nsumul biochimic de oxigen CBO5> 95% și consumul chimic de oxigen CCO> 85%, azot total Ntotal>70% sau fosfor total P total>80%. h. Consumul biochimic de oxigen CBO5 reprezint ă cantitatea de oxigen care se consum ă pentru degradarea oxidativ ă de c ătre microorganisme a s ubstan țelor organice con ținute, la temperatura standard (20 °C) și timpul standard (5 zile). Capacitatea sta țiilor de epurare reprezint ă capacitatea de a epura un anumit debit de ape uzate și de a re ține o anumit ă cantitate de CBO5. i. Efluentul reprezint ă apa uzat ă evacuat ă de stația de epurare sau de o treapt ă de epurare. j. Nămolul este cantitatea de substan țe solide separate prin diferite procedee din apele uzate, însoțite de o cantitate mare de ap ă. Prelucrarea nămolului se realizeaz ă prin diverse procedee în vederea diminu ării cantit ății de ap ă pe care o conține, pentru a recupera substan țe utile sau pentru a -l condi ționa în vederea utiliz ării sale ca fertilizant în agricultur ă sau în alte scopuri. k. Compostarea reprezint ă fermentarea nămolului separat din apel e uzate, în vederea utiliz ării în diverse scopuri. l. Nămolul incinerat reprezint ă nămolul ars în vederea oxid ării substan țelor organice și a obținerii de cenu șă cu volum mult diminuat. 4.7.13.2 Situa ția actual ă În prezent n ămolurile rezultate de la sta țiile de epurar e, dup ă deshidratare pe paturile de uscare sunt eliminate/transportate la rampele de de șeuri existente, prin urmare nu putem vorbi de o tratare/ valorificare, nici m ăcar de utilizarea acestuia ca fertilizant în agricultur ă. Nămolul rezultat de la sta țiile de epurare este supus procesului de deshidratare prin trecerea acestuia prin concentratorul de n ămol. Nu se cunosc date la nivel na țional cu privire la cantitatea de n ămol fermentat anaerob . În ceea ce prive ște co – incinerarea, în țară exist ă o capacitate suficient ă de tratare în fabricile de ciment, însa deocamdat ă aceasta metod ă nu a fost utilizat ă pe scar ă largă, implicând cheltuieli mai mari fa ță de depozitare. Tabelul 4.57 – Stații de epurare existente în anul 2007 Stații de epurare a apelor uzate Trepte de epurare Num ăr Managementul deșeurilor 248 Stații de epurare or ășenești Trepte primare 268 Trepte secundare 210 Stații de epurare industriale Trepte primare 215 Trepte secundare 57 Trepte ter țiare 1 Stații de epurare ind ependente Trepte primare 214 Trepte secundare 38 Sursa de date: INSSE – Baza de date TEMPO – Cercetare statistic ă realizat ă de Administra ția Național ă Apele Romane în colaborare cu Institutul National de Statistic ă73. În mod normal, responsabilitatea tra tării și valorific ării n ămolurilor revine poluatorului, în cazul de fa ță, proprietarul sta ției de epurare. La cele mai multe sta ții de epurare, tratarea n ămolului const ă în deshidratare pe paturi de uscare, urmat ă de depozitare. Prin proiectele noi cu fin anțări europene sau guvernamentale s -a prev ăzut deshidratarea n ămolului mecanic prin centrifugare sau filtre pres ă. Proiectantul stațiilor de epurare are obliga ția de a prevedea pentru fiecare tip de sta ție modalitatea de tratare a n ămolurilor rezultate. O serie întreag ă de n ămoluri pot fi atât periculoase cât și nepericuloase, de și provin din acelea și procese tehnologice . În lipsa unei caracteriz ări exacte a acestora se recomand ă ca solu țiile constructive și opera ționale adoptate pentru stocarea temporar ă a unor astfel de n ămoluri s ă corespund ă celor cuprinse în Ghidul privind stocarea temporar ă a nămolurilor periculoase din procese industriale și de la sta ții de epurare ape uzate. O list ă a nămolurilor care sunt avute în vedere pentru stocarea temporar ă este cuprins ă în Tabelul 4.58. Tabelul 4.58 – Lista n ămolurilor nepericuloase Cod de șeu Denumire de șeu 02 01 01 nămoluri de la sp ălare și cur ățare 02 02 01 nămoluri de la sp ălare și curățare 02 02 04 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 02 03 01 nămoluri de la sp ălare, cur ățare, decojire, centrifugare și separare 02 03 05 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 02 04 03 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 02 05 02 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 02 06 03 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 02 07 05 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă 03 03 02 nămoluri de le șie verde (de la recuperarea solu țiilor de fierbere) 03 03 05 nămoluri de la eliminarea cernelii din procesul de reciclare a hârtiei 73 Datele sunt colectate prin cercetare statistic ă exhaustivă și se adresează tuturor u nităț ilor care evacuează ape uzate, epurate sau nu, î n receptori naturali (râuri , lacuri, Marea Neagră ). ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 249 Cod de șeu Denumire de șeu 03 03 10 fibre, n ămoluri de la separarea mecanic ă, cu con ținut de fibre, material de umplutur ă, cretare 03 03 11 nămoluri ele la epurarea efluen ților proprii, altele decât cele speci ficate la 03 03 10 04 01 06 nămoluri, în special de la epurarea efluen ților în incint ă cu con ținut de crom 04 01 07 nămoluri, în special de la epurarea efluen ților în incint ă fără conținut de crom 04 02 20 nămoluri de la epurarea efluen ților în incin tă, altele decât cele specificate la 04 02 19 05 01 10 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 05 01 09 05 01 13 nămoluri de la cazanul apei de alimentare 06 05 03 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 06 05 02 07 01 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 01 11 07 03 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 03 11 07 04 1 2 nămoluri de la tratarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 04 11 07 05 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 05 11 07 06 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, alte le decât cele specificate la 07 06 11 07 07 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 07 11 08 01 14 nămoluri de la vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 13 08 01 16 nămoluri apoase cu conținut de vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 15 08 02 02 nămoluri apoase cu con ținut de materiale ceramice 08 03 07 nămoluri apoase cu con ținut de cerneluri 08 03 15 nămoluri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 14 08 04 12 nămoluri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 11 08 04 14 nămoluri apoase cu con ținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 13 10 01 07 nămoluri pe baz ă de calciu, de la desulfurarea gaz elor de ardere 10 01 21 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 10 01 20 10 01 23 nămoluri apoase de la sp ălarea cazanului de ardere, altele decât cele specificate la 10 01 22 10 02 14 nămoluri și turte de fil trare, altele decât cele specificate la 10 02 13 10 02 15 alte n ămoluri și turte de filtrare 10 03 26 nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 25 10 07 05 nămoluri și turte de filtrare de la epurare a gazelor Managementul deșeurilor 250 Cod de șeu Denumire de șeu 10 08 18 nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele men ționate la 10 08 17 10 11 14 nămoluri de la șlefuirea și polizarea sticlei, altele decât cele specificate la 10 11 13 10 11 18 nămoluri și turte d e filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 17 10 12 05 nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 12 13 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 10 13 07 nămoluri și turte de filtrare de la epu rarea gazelor 10 13 14 deșeuri de beton și nămoluri cu beton 11 01 10 nămoluri și turte de filtrare, altele decât cele specificate la 11 01 09 12 01 15 nămoluri de la ma șini-unelte, altele decât cele specificate la 12 01 14 19 02 06 nămoluri de la tratarea fizico -chimic ă, altele decât cele specificate la 19 02 05 19 08 05 nămoluri de la epurarea apelor uzate or ășenești 19 08 12 nămoluri de la epurarea biologic ă a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11 19 08 14 nămoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale decât cele specificate la 19 08 13 19 09 02 nămoluri de la limpezirea apei 19 09 03 nămoluri de la decarbonatare 19 09 06 soluții și nămoluri de la regenerarea schimb ătorilor de ioni 19 11 06 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii, altele decât cele specificate la 19 11 05 19 13 04 nămoluri de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 03 19 13 06 nămoluri de la remedierea apelor subterane, alt ele decât cele specificate la 19 13 05 20 03 04 nămoluri din fosele septice Nămolul se formeaz ă ca rest sau amestec de sedimente din procesul de epurare care are loc la sta țiile de epurare municipale sau în diverse procese industriale (fabrici din indu stria chimic ă în manipularea acestuia dificil ă. Astfel, n ămolurile pot fi vâscoase, lipicioase și puternic mirositoare. Nămolurile nepericuloase pot fi eliminate prin depozitare, în condi țiile respect ării criteriilor de acceptare a de șeurilor la depozitar e. De asemenea, n ămolurile pot fi eliminate/valorificate prin incinerare sau co -incinerare. Nămolul de la sta țiile de epurare a apelor uzate or ășenești poate fi valorificat și în agricultur ă, în condi țiile respect ării prevederilor OM nr. 344/708/ 2004. Pentru stocarea n ămolului cu un grad de umiditate ridicat este în general nevoie de rezervoare sau bazine de decantare construite în general din beton, cu partea inferioar ă conic ă. Apoi n ămolul (cu con ținut de materie solid ă în propor ție de 5 pân ă la 15 %) este îndep ărtat mecanic, concentrat prin filtrare și apoi este trimis spre tratare/eliminare. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 251 Pentru stocarea, transportul și manipularea n ămolului sunt folosite echipamente speciale pentru pomparea n ămolului în vederea transportului. Aceste echipamente includ pompe de o capacitate mare, raclete etc. Nămolurile lop ătabile pot fi stocate în containere de mare capacitate, bunc ăre sau pe platforme, iar n ămolurile solide p ăstoase pot fi stocate în ambalaje metalice (butoaie, IBC, bidoane etc.). Pe lâng ă faptul ca n ămolul prezint ă propriet ăți care fac dificil ă manipularea acestuia, nămolul emite și mirosuri nepl ăcute (cu excep ția nămolului tratat ter țiar – supus unor biotratamente pentru cca. 42 de zile). Pentru a evita efectele nepl ăcute, n ămolul trebuie ținut la distan ță de zonele reziden țiale și comerciale. De asemenea, emisiile de mirosuri nepl ăcute trebuie evitate prin acoperirea bazinelor, men ținând la un nivel negativ presiunea aerului din incinta bazinelor și prin captarea emisiilor și tratarea acestora (scrubere, incineratoare). Transportul n ămolurilor periculoase trebuie realizat în conformitate cu Regulamentul UE 1013/2006 privind transferul de șeurilor și al m ăsurilor stabilite prin HG 788/2007, cu Directiva privind clasificarea, ambalarea și etichet area substan țelor periculoase 2006/121/EC și legisla ția na țional ă prin care a fost transpus ă aceast ă directiv ă (OUG 200/2000 și modific ările și complet ările ulterioare) și cu Conven ția ADR privind transportul rutier interna țional al m ărfurilor periculoase. Transportul intern al deșeurilor se realizeaz ă conform legisla ției în vigoare (OM 2/211/118/2004). 4.7.13.3 Utilizarea în agricultur ă Principala op țiune de valorificare a n ămolului este reprezentat ă de utilizarea acestuia în agricultur ă. Prima condi ție în ceea ce prive ște utilizarea n ămolului ca îngrășământ este aceea legat ă de con ținutul de metale grele și alți compu și chimici, astfel încât prezen ța acestora s ă nu afecteze într -o manier ă negativ ă solul fertilizat. Acest lucru ar fi posibil în condi țiile în care p robele de sol nu vor dep ăși pragurile de: Pb, Cd, Cr, Cu, Ni, Hg, Zn prev ăzute în Ordinul Comun al Ministerului Mediului și Gospod ăririi Apelor și Ministerului Agriculturii, P ădurilor și Dezvolt ării Rurale nr. 344/708/ 2004 privind aprobarea normelor tehni ce pentru protec ția mediului, în principal a solului, atunci când n ămolul provenit din epurarea apelor uzate este folosit în agricultur ă. Acest lucru înseamn ă verificarea atât a n ămolului, cat și a solului pe care va fi folosit, în conformitate cu reglemen tările în vigoare, prin analize și studii de specialitate. Condi ția promov ării n ămolului ca fertilizator în agricultur ă este ca solul s ă nu fie afectat în mod negativ de componentele acestuia. Limitele permise pentru ca nămolul s ă fie utilizat în agricul tură sunt prezentate în Tabelul 4.59. Aceasta înseamn ă un continuu control al n ămolului și solului. N ămolul de la epurarea apelor uzate are un con ținut de 97 % ap ă. Prin centrifugare sau filtrare con ținutul de apă poat e fi mic șorat la 70 – 80 %. Procesul de deshidratare este o precondi ție pentru un transport economic și o posibil ă depozitare / eliminare. Cerin țele de reutilizare în Managementul deșeurilor 252 agricultur ă presupun un nivel de uscare mai mare, de 90 %, pentru a asigura faptul c ă nămolul nu este fermentabil și poate fi stocat în silozuri pân ă la reutilizare. Tabelul 4.59 – Limitele permise pentru utilizarea n ămolului în agricultur ă Element UM Limita Plumb mg/kg DS 900 Cadmiu 10 Crom 100 Cupru 800 Nichel 200 Mercur 8 Zinc 2500 PCB ng/kg DS 0,2 PCDD 100 Nămolul provenit din epurarea apelor uzate are un con ținut de ap ă de 97%. Prin centrifugare sau presare con ținutul de ap ă poate fi redus la 70 -80%. Procesul de deshidratare este o pre -condi ție pentru un reducerea costurilor de transport în vederea elimin ării sau/ și valorific ării. În cazul folosirii n ămolului uscat în agricultur ă, acesta necesit ă un nivel de uscare mai mare de 90% pentru a se asigura pe de o parte depozitarea în silozuri și, pe de alt ă parte faptul c ă nămolul nu va fermenta . În anumite cazuri poate fi utilizat îns ă și nămolul în stare lichid ă, caz în care sunt necesare utilaje speciale de injectare direct ă în sol. Aceast ă modalitate de valorificare se va putea implementa doar în urma unor studii de specialitate. 4.7.13.4 Valorificarea energetic ă Toate tipurile de valorific ări energetice precum: co -incinerarea în fabricile de ciment, arderea combustibililor sau incinerarea în pat fluidizat necesit ă o putere calorific ă suficient ă a nămolului. Aceasta presupune ca procesul de uscare s ă se produc ă într- o instala ție separat ă sau în combina ție cu un incinerator. Co -incinerarea într -o fabric ă de ciment necesit ă o valoare calorific ă suficient ă. 4.7.13.4.1 Co-incinerarea în fabricile de cim ent Aceasta reprezint ă o a doua op țiune de valorificare pentru n ămolurile care nu corespund din punct de vedere calitativ utiliz ării în agricultur ă, datorit ă depășirii pragurilor prev ăzute de legisla ție. Aceast ă alternativ ă necesit ă o anumit ă valoare calorică și implicit un proces de uscare prealabil ă. În cuptoarele de klinker ale fabricilor de ciment, pe lâng ă valoarea combustibil ă pe care o are, n ămolul poate fi utilizat și ca materie secundar ă, datorit ă cenu șii fine rezultate în procesul de ardere. Co-incinerarea necesit ă un sistem de aprindere și alimentare a cuptorului. Sistemele vechi în trei trepte sau incineratoarele pentru de șeuri sunt echipate cu gr ătare care permit ca un procent mare de n ămol s ă poat ă fi ad ăugat lignitului. Pentru a fi utilizat împreun ă cu c ărbune pulbere, n ămolul trebuie mai întâi uscat și apoi ad ăugat ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 253 cărbunelui m ăcinat din sta țiile de injec ție a c ărbunelui pulbere. Dezavantajul acestui proces de incinerare este generarea unei cantit ăți mai mari de praf ceea ce necesit ă interva le mai dese de cur ățare a cuptorului. 4.7.13.4.2 Incinerarea în pat fluidizat Aceasta reprezint ă o a treia op țiune de valorificare. Aceasta necesit ă atât pre -tratare cât și uscare pentru c ă particulele din n ămol trebuie distribuite egal în camera de incinerare. Rezu ltatele inciner ării în pat fluidizat sunt diferite. Numai câteva tipuri de combustibili solizi permit o configurare stabil ă a patului fluidizat. Instala ția trebuie s ă fie proiectat ă în așa fel încât în timpul exploat ării în condi ții normale, n ămolul de la stațiile de epurare s ă ardă fără aprindere adi țional ă. Ca în toate procesele de incinerare, valoarea caloric ă a combustibilului trebuie s ă fie de minim 6000Kj/kg. Pentru stocarea n ămolului cu un grad de umiditate ridicat este în general nevoie de rezervoar e sau bazine de decantare construite în general din beton, cu partea inferioar ă conic ă. Apoi n ămolul (cu con ținut de materie solid ă în propor ție de 5 pân ă la 15 %) este îndep ărtat mecanic, concentrat prin filtrare și apoi este trimis spre tratare/eliminare . Pentru stocarea, transportul și manipularea n ămolului sunt folosite echipamente speciale pentru pomparea n ămolului în vederea transportului. Aceste echipamente includ pompe de o capacitate mare, raclete etc. Nămolurile lopătabile pot fi stocate în contai nere de mare capacitate, bunc ăre sau pe platforme, iar n ămolurile solide p ăstoase pot fi stocate în ambalaje metalice (butoaie, IBC, bidoane etc.). Pe lâng ă faptul ca n ămolul prezint ă propriet ăți care fac dificil ă manipularea acestuia, n ămolul emite și mir osuri nepl ăcute (cu excep ția nămolului tratat ter țiar – supus unor biotratamente pentru cca. 42 de zile). Pentru a evita efectele nepl ăcute, n ămolul trebuie ținut la distan ță de zonele reziden țiale și comerciale. De asemenea, emisiile de mirosuri nepl ăcute trebuie evitate prin acoperirea bazinelor, men ținând la un nivel negativ presiunea aerului din incinta bazinelor și prin captarea emisiilor și tratarea acestora (scrubere, incineratoare). 4.7.14 Analiza comparativ ă a unor alternative tehnice aplicabile În Tabelul 4.60 se prezint ă analiza comparativ ă a principalelor tehnologii de tratare a deșeurilor biodegradabile municipale: compostare, fermentare anaerob ă, incinerare, piroliz ă și gazeificare . În vederea identific ării invest ițiilor optime necesare pentru managementul integrat al de șeurilor, este necesar ă o analiz ă detaliat ă pornind de la obiectivele PNGD/PRGD/PJGD. O astfel de analiz ă este prezentat ă în Tabelul 4.61. Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 255 Tabelul 4.60 – Analiza comparativ ă a principalelor tehnologii de tratare a de șeurilor Rezumat al tehnologiilor de tratare a de șeurilor municipale biodegradabile Metod ă biologic ă Metod ă termic ă Compostare Fermentare anaerob ă Incinerare Pirol iză Gazeificare Tehnologie cu rezultate dovedite grad de utilizare Da foarte folosit ă Da folosit ă Da foarte folosit ă Parțial puține sta ții Parțial puține sta ții Principiul de baz ă Degradare prin acțiunea microorganismelor aerobe Degradare prin acțiunea microorganismelor anaerobe Combustie Conversie termochimic ă anaerob ă Conversie termochimic ă Costul trat ării Mic, pân ă la mare Mediu, pân ă la mare Mediu, până la mare Mediu, până la mare Mare, până la foarte mare Aplicabilitate Bună Bună Bună Medie Depinde de tehnologie Deșeuri acceptate Numai de șeuri separate la surs ă, din cauz ă că doar substan ța și nutrien ții vor fi recupera ți pe cât posibil puri Numai de șeuri umede separate la surs ă, din cauz ă că doar substan ța și nutrien ții vor fi recupera ți pe cât posibil puri Toate de șeurile, deoarece tehnologia de cur ățare a gazelor este bun ă, iar reziduurile solide sunt minimizate prin reducerea volumului În particular convenabil ă pentru frac țiile de deșeuri contaminate, bine definite Numai de șeuri uscate separate, dac ă nu este combinat ă cu o tehnologie de curățare mai bun ă a gazelor de ardere Accept ă deșeu menajer umed? Da Da Da Posibil, (în mod normal nu) Posibil, (în mod normal nu) Accept ă deșeu Da Da Da Da Posibil Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 256 Rezumat al tehnologiilor de tratare a de șeurilor municipale biodegradabile Metod ă biologic ă Metod ă termic ă Compostare Fermentare anaerob ă Incinerare Pirol iză Gazeificare menajer uscat? Accept ă deșeuri din gr ădini și parcuri? Da Nu Da Da Posibil Accept ă deșeuri de la hoteluri și restaurante? Da Da Da Da Posibil, dar în mod normal nu Accept ă hârtie și carton? Mici cantit ăți de hârtie Nu Da Da Posibil Frac ții de de șeuri excluse Metal, plastic, sticlă (stații fără o tratare avansat ă: nu se accept ă deșeuri de origine animal ă) Metal, plastic, sticl ă, deșeuri din gr ădini (stații fără o tratare avansat ă: nu se accept ă deșeuri de origine animal ă) Nu exist ă Deșeu menajer umed Deșeu Menajer umed Influen ța asupra mediului Solide Mare Medie – Mare Medie – Mare Medie Medie Aer Scăzută Medie Medie – Mare Medie Medie – Mare Apă Medie – Mare Mare Mare Medie – Mare Medie – Mare Controlul mirosurilor Scăzut – bun Scăzut – bun Bun Mediu – bun Bun Medi u de lucru Scăzut – bun Mediu – bun Bun Bun Bun Recuperarea energiei Nu Da; 3200 MJ/t de de șeu Da; 2700 MJ/t de de șeu Da; Aproximativ 70% din incinerare + energia con ținută în produsul secundar Da; La fel ca la incinerare Ciclul carbonului (% din gr eutate) 50% în compost 50% în aer 75% în fibre/lichide 25% ca biogaz 1% în solide 99% în aer 20-30% în solide 70-80% în aer 2% în solide 98% în aer Recuperarea fertilizan ților Da; Da; Nu Nu Nu Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 257 Rezumat al tehnologiilor de tratare a de șeurilor municipale biodegradabile Metod ă biologic ă Metod ă termic ă Compostare Fermentare anaerob ă Incinerare Pirol iză Gazeificare (kg fertilizant/ tona de de șeu la intrare) 2,5-10 kg N 0,5-1 kg P 1-2 kg K 4,0-4,5 kg N 0,5-1 kg P 2,5-3 kg K Produse pentru reciclare sau recuperare, (% din greutatea deșeurilor introduse) 40-50% compost 30% fibre 50-65% fluide 15-25% cenu șă (inclusiv zgur ă, sticlă) 30-50% produse carbonizate (inclusiv cenu șă, zgur ă, sticl ă) 3% metale 15-25% cenu șă vitrificat ă (inclusiv zgur ă, sticlă) 3% metale Reziduuri pentru alt ă tehnic ă de tratare a de șeurilor sau pentru depozitare (% din greutatea deșeurilor introduse) 2-20% din sitare (plastic,metal, sticlă, pie tre) 2-20% din sitare (plastic,metal, sticlă, pietre) 3% cenu șă zbur ătoare (inclusiv reziduuri de la cur ățarea gazelor) 2-3% reziduuri de la cur ățarea gazelor 2% reziduuri de la curățarea gazelor Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 258 Tabelul 4.61 – Tehnicile poten țiale de gestionare a de șeurilor și investi țiile aferente Nr. Domeniul Obiective principale Tehnici poten țiale Investi ții necesare 1 Sisteme eficiente de gestionare a deșeurilor Utilizarea eficient ă a tuturor capacit ăților tehnic e și a mijloacelor economice de valorificare a de șeurilor. A. Colectarea selectiv ă la surs ă B. Compostare de șeuri bio C. Tratarea mecano -biologic ă D. Coincinerare E. Incinerare 1. Containere și vehicule de colectare 2. Stații de transfer 3. Stații de compost 4. Instala ții de TMB 5. Incineratoare Sprijinirea dezvolt ării activit ăților de valorificare material ă și energetic ă. 2 Colectarea și transportul de șeurilor Adaptarea capacit ății de colectare și transport a de șeurilor la num ărul de locuitori și la cantit ățile de de șeuri gener ate. A. Extinderea sistemelor de colectare a de șeurilor B. Colectarea selectiv ă la surs ă C. Colectarea separat ă a deșeurilor periculoase 1. Centre de colectare 2. Containere și vehicule de colectare 3. Stații de transfer 4. Stații de sortare 5. Instala ții de TMB 6. Incineratoare 7. Depozite ecologice Asigurarea celor mai bune op țiuni de colectare și transport a deșeurilor corelate cu activit ățile de reciclare și eliminare final ă 3 Tratarea de șeurilor Promovarea trat ării de șeurilor A. Compostare de șeuri bio B. Tratarea mecano -biologic ă C. Coincinerare D. Incinerare 1. Containere și vehicule de colectare 2. Stații de sortare 3. Instala ții de TMB 4. Incineratoare 4 Deșeuri biodegradabile Reducerea cantit ății de de șeuri biodegradabile, din gr ădini și parcuri, pie țe prin colectare separat ă A. Compostare de șeuri bio B. Tratarea mecano -biologic ă C. Coincinerare D. Incinerare 1. Stații de sortare 2. Instala ții de TMB 3. Incineratoare Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 259 Nr. Domeniul Obiective principale Tehnici poten țiale Investi ții necesare 5 Deșeuri de ambalaje Reducerea cantit ății de de șeuri de ambalaje generate A. Colectarea selectiv ă la surs ă B. Prelucrarea de șeurilor de ambalaje C. Tratare mecano -biologic ă D. Coincinerare în centrale energetice E. Incinerare 1. Centre de colectare 2. Containere și vehicule de colectare 3. Stații de transfer 4. Stații de sortare 5. Instala ții de TMB 6. Incineratoare 7. Depozite ecologice Valorificarea și reciclarea deșeuril or de ambalaje Crearea și optimizarea schemelor de valorificare energetic ă a deșeurilor de ambalaje care nu pot fi reciclate 6 Deșeuri din construc ții și demol ări Separarea pe frac ții a de șeurilor din construc ții și demol ări A. Colectarea selectiv ă la surs ă B. Prelucrarea de șeurilor din C&D C. Valorificarea de șeurilor din C&D 1. Centre de colectare 2. Containere și vehicule de colectare 3. Stații de prelucrare specifice 4. Depozite ecologice 5. Depozit de de șeuri inerte 7 Deșeurile periculoase din de șeurile municipale Implementarea serviciilor de colectare și transport pentru deșeurile periculoase A. Colectarea selectiv ă la surs ă B. Tratarea de șeurilor periculoase C. Eliminarea de șeurilor periculoase 1. Centre de colectare 2. Stații de sortare 3. Containere și vehicule de colectare 4. Insta lații de TMB 5. Incineratoare 6. Depozite ecologice Eliminarea de șeurilor periculoase în mod ecologic Managementul deșeurilor – ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 260 Nr. Domeniul Obiective principale Tehnici poten țiale Investi ții necesare 8 Eliminarea de șeurilor Eliminarea de șeurilor în condi ții de siguran ță pentru mediu și sănătate a popula ției A. Închiderea depozitelor neconforme B. Construi rea depozitelor conforme C. Compostare de șeuri bio D. Tratarea mecano -biologic ă E. Coincinerare F. Incinerare 1. Centre de colectare 2. Containere și vehicule de colectare 3. Stații de transfer 4. Instala ții de TMB 5. Incineratoare 6. Depozite ecologice ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 261 4.8 Tehnologii noi de tratare a d eșeurilor Pe parcursul ultimilor ani au fost dezvoltate mai multe tehnologii pentru distrugerea substan țelor toxice. O parte dintre aceste sunt actualmente în operare comercial ă și oricum pot fi aplicate pentru eliminare a stocurilor de de șeuri. Cele mai no i tehnologii, care sunt la o etap ă avansat ă de dezvoltare sunt: hidrogenare în faz ă gazoas ă, oxidarea electrochimic ă, metal topit, sare topit ă, procesul electronului solvatat, oxidare supercritic ă a apei, arcul de plasm ă74. Hidrogenare în faz ă gazoas ă. Hidr ogenul intr ă în reac ție cu compu șii organo -clorura ți sau organo -neclorura ți la temperatur ă înalt ă, descompunându -le în substan țe primare metan și hidrogen clorat. Procesul tehnologic este închis și ne sunt emisii. O singur ă întreprindere comercial ă este op erată în prezent în Australia și una experimental ă în Canada . Întreprinderea din Australia distruge DDT și PCB. Aceast ă tehnologie poate fi promovat ă în țările care dispun de cantit ăți enorme de pesticide. Oxidarea electrochimic ă. Celula electrochimic ă genereaz ă oxidan ți în solu ții acide cu scopul de a descompune compu șii organici în bioxid de carbon, ap ă și ioni anorganici. Aceast ă opțiune nu este implementat ă comercial și probabil nu va fi posibil ă eliminarea materialelor contaminate și a pesticidelor ame stecate. Metal topit . Materialele organice sunt descompuse în cuv ă de metal topit la temperatur ă înalt ă, generând gaze și metale, care pot fi reciclate și deșeuri de metale inerte, care pot utilizate le depozite de de șeuri. Tehnologia este pe cale de opera re comercial ă în SUA. Aceast ă metod ă poate fi adecvat ă pentru eliminarea pesticidelor organo -metalice, a șa cum cele din urm ă nu pot fi incinerate. Deoarece aceast ă tehnologie nu este testat ă pentru eliminarea pesticidelor, ea nu poate fi utilizat ă în curân d. Sare topit ă. Substan țele chimice organice sunt introduse într -un suport de sare alcalin ă topit ă la o temperatur ă de 1000 C unde sunt descompuse în s ăruri organice, care sunt re ținute pe suportul de sare și poate fi depus la depozite. Procesul este costi sitor în compara ție cu alte metode de eliminare cu o eficacitate mai mare. Este imposibil de eliminat materialele contaminate care con țin cantit ăți mari de materiale inerte a șa ca pesticide solidificate. Procesul electronului solvatat . Acest proces elimin ă halogenii din compu șii organici prin utilizarea solu ției alcaline cu con ținut de electroni liberi și cationi de metale. Metoda este propus ă pentru decontaminarea solului de poluan ți halogena ți și nu este recomandat ă pentru cantit ăți mari de pesticide ames tecate. 74 Toate aceste a soluții au f ost selectate din: „FAO training manual for inventory taking of obsolete pesticides” , 2001 și „Destruction and Decontamination technologies for PCBs and other POPs waste under Basel Convention a Training Manual for Hazardous Waste Project Managers” , 2002. Managementul deșeurilor 262 Oxidarea hipercritic ă a apei . Compu șii organici sunt dizolva ți în ap ă supercritic ă la temperatur ă înalt ă și presiune formând compu și netoxici. Acest proces este în faza experimental ă și nu este aplicat ă comercial. Arcul de plasm ă. Deșeurile sunt in jectate în arcul de plasm ă la temperatur ă extrem de mare de 5 000 – 15 000° C, la care compu șii sunt diviza ți pân ă la atomi. Tehnologia utilizeaz ă arcul de plasm ă pentru creare a temperaturii mari de peste 10.000° C pentru distrugerea substan țelor toxice a șa ca BPC și POPs. Pân ă în prezent este operat ă a o singur ă instala ție în Australia. Costul de distrugere este mult mai mare de cât în cazul inciner ării, este mai eficient . Emisiile sunt sub form ă de gaze și zgur ă, care sunt tratate în sisteme de tratare simil are HTI, dar la un nivel mai redus. Cea mai utilizat ă metod ă de generare a arcului de plasm ă este pr in desc ărcare electric ă în gaze (Figura 4.72). Figura 4.72 – Arcul de plasm ă La trecerea prin gaze energia electric ă este convertit ă în energie termic ă, fiind absorbit ă de moleculele gazoase, care sunt activate în stare ionizat ă. Arcul de plasm ă este un proces pirolitic, care nu necesit ă energie pentru a înc ălzi aerul î n exces ca în cazul incineratorului conven țional. Din aceast ă cauz ă sistemul de tratare a gazelor de jos este mic ă, deoarece nu exist ă aer în exces. Sistemul de arc utilizeaz ă energia electric ă drept surs ă proprie de energie a ș acum aceasta este scump ă. Arcul de plasm ă este u șor de implementat în țara de origine și necesit ă teren mic. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 263 4.9 Depozitarea de șeurilor Un depozit75 este definit ca fiind orice amplasament pentru eliminarea final ă a deșeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran. Figura 4.73 – Depozite neconforme și depozitare ilegal ă a de șeurilor 4.9.1 Clasificarea depozitelor de de șeuri Depozitele de de șeuri pot fi clasificate în func ție de anumite criterii de baz ă. BRANDL a clasificat depozitele de de șeuri dup ă următoarele criterii. A. În func ție de perioada de depozitare a de șeurilor: depozite finale de de șeuri depozitare temporar ă a de șeurilor B. În func ție de calitatea de șeurilor: depozit de de șeuri menajere solide depozit de de șeuri menajere lichide depozit de de șeuri periculoase depozit de de șeuri inerte (de șeuri de produc ție nepericuloase) C. În func ție de pre -tratarea de șeurilor: depozit de materiale inerte: de șeurile nu con țin sau con țin în cantit ăți foarte minime materiale periculoase pentru mediu; depozit de materiale reziduale: depozitarea materialelor reziduale generate în urma procedurilor de tratare a de șeurilor (materialele periculoase pentru mediu sunt prezente în condi ții stabile, sub forme greu solubile); depozit de reactoare: procesele bio chimice și reac țiile fizico -chimice se desf ășoară în condi ții de control maxim într -o perioad ă definit ă de timp; depozit pentru materialele care necesit ă o aten ție deosebit ă: ex. de șeuri radioactive, depozitarea în condi ții speciale și cu aten ție a de șeurilor periculoase; depozit de de șeuri menajere: depozite în care în lipsa facilit ăților pentru tratare, de șeurile mixte provenite din gospod ării, ateliere de produc ție, 75 Se utilizează și termenul de „deponeu” sau „deponie” Managementul deșeurilor 264 institu ții publice, de șeuri stradale etc. sunt depozitate f ără tratare; aceste depozite p rezint ă un risc crescut asupra medului înconjur ător. D. În func ție de modul de construire:76 depozite executate prin umplere; depozite libere sau acoperite; depozite deschise sau închise; depozit realizat aproape de suprafa ța terenului; bazine realizate cu dig uri de p ământ; depozite realizate sub form ă de hald ă, sau sub form ă de deal; depozite realizate prin sprijinirea de un deal sau prin umplerea unei v ăi; depozite localizate liber, de suprafa ță, par țial sau total acoperite; depozite subterane; depozite în zo ne de s ăpătură; depozite în zone miniere abandonate; depozite realizate în pe șteri sau grote. Figura 4.74 – Depozite ecologice și depozitare conform ă a de șeurilor 76 Din punct de vedere constructiv depozitele mai pot fi clasificate: depozite de debleuri de tip I; depozite de semidebleu de tip II; depozite de rambleu tip III. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 265 4.9.2 Stabilirea loca țiilor pentru depoz itele de de șeuri În cazul depozit ării de șeurilor trebuie procedat cu precau ție în fiecare caz în parte pentru evitarea impactului negativ asupra mediului . În majoritatea situa țiilor trebuie realizate compromisuri, deoarece nu exist ă zone care s ă corespund ă simultan tuturor criteriilor de selec ție. Fiecare situa ție în parte trebuie analizat ă separat. Prognozele în general trebuie realizate pe perioada de func ționare a depozitului, adică minim 30 ani. Este necesar ă cunoa șterea sistemului de colectare a de șeurilor, respectiv a elementelor acestuia (utilaje de transport, recipiente de colectare, etc.). Colectarea trebuie s ă func ționeze ca un sistem de logistic ă proiectat ă cu precizie. Trebuie evaluat ă rețeaua de drumuri utilizate pentru colectarea și transport ul deșeurilor: care este fluxul traficului rutier actual, și cum se va modifica acesta dup ă construc ția depozitului (din cauza transporturilor de de șeuri). Avantaje în alegerea locației pentru depozite sunt constituite și de existen ța liniilor industriale de cale ferat ă și prezen ța utilit ăților în apropiere. De asemenea, un criteriu important pentru stabilirea loca ției unui depozit de de șeuri îl reprezint ă minimizarea și optimizarea costurilor de construire și operare. Principiul de urmat este de a constru i un depozit cât mai sigur și modern cu cel mai mic efort investi țional posibil. Cu cât condi țiile de protec ție natural ă sunt mai bune cu atât mai puțin trebuie investit pentru realizarea protec ției artificiale. Pentru a asigura securitatea maxim ă a depozi tului trebuie realizat ă întotdeauna și protec ția artificial ă. Cerin țele tehnice pentru amplasarea și construirea depozitelor de de șeuri se reg ăsesc în Directiva privind depozitarea de șeurilor. Pentru a stabili loca ția optim ă a depozitelor de de șeuri, este necesar ă analizarea urm ătoarelor criterii: Zona de colectarea a de șeurilor și mărimea acesteia. Num ărul de locuitori și obiceiurile de consum ale acestora. Cantitatea de de șeuri generat ă și prognozat ă pentru toat ă durata de func ționare a depozitului. Compo ziția actual ă a de șeurilor generate și tendin ța acesteia. Sistemul de colectare a de șeurilor planificat și elementele acestuia (utilaje, recipiente etc.) Infrastructura zonei, în special re țeaua de drumuri. Distan ța de la locul gener ării de șeurilor este de asemenea un factor important în selectarea terenului destinat amplas ării depozitelor DMS. Directivele UE impun exigen țe mari fa ță de construc ția și operarea depozitelor de DMS, cu utilizarea tehnologiilor performante pentru tratarea levigatului și capta rea gazelor cu efect de seră, care necesit ă investi ții mari. Ținând cont de restric țiile men ționate în Comunitatea European ă distan ța pân ă la depozit poate atinge și 100 km, în func ție de densitatea popula ției. Managementul deșeurilor 266 Obligativitatea implement ării prevederilo r Directivei privind stocarea controlat ă a deșeurilor, 99/31/EC impune închiderea tuturor depozitelor ce nu corespund cerin țelor și construc ția altor noi, ceea ce va contribui la cre ștere distan ței amplas ării depozitului fa ță de locul gener ării de șeurilor. Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se va face pe baza unei analize multicriteriale complexe (Tabelul 4.62). Tabelul 4.62 – Criteriile de amplasare a unui depozit de de șeuri Nr. crt. Criteriile Aspecte analizate 1. Geomorfologice depuneri le naturale; dispunerea de cariere sau gropi de p ământ; zonele neinundabile pe care nu sunt cursuri de apa; zone d e relief uniform neaccidentate; caracterist icile și modul de dispunere a straturilor geologice; 2. Geologice permeabilitatea straturilor; fluctua țiile nivelului fre atic; pericolul de pr ăbușiri; existen ța și caracteristicile rocilor; existen ța goluri subterane; gradul de compresibilitate; 3. Geotehni ce capacitatea portant ă a terenului; existen ța alunec ărilor active; gradul de tasare; gradul de permeabilitate (cât mai redus) ; coeziunea p ământurilor (cât mai mare) . clasa de seismicitate; pericole le de alunecare ; 4. Hidrografice și hidrologice existen ța izvoare lor de creast ă sau la baza terasei; prezen ța apelor mineralizate; adâncimea pânzei freatice structura, adâncimea și direc ția de curgere a apei subterane; distan ța fata de cursurile de apa și alte ape de suprafa ță; existe nța cursurilor de apa de inundabilitate ; 5. Climatice direc ția vântului dominant ( vântul nu trebuie sa bat ă dinspre depozit spre a șezările umane ). temperatura nivelul mediu anual de precipita ții 6. Pedologice și agro -economice poten țialul agro -economic al zonei (cât mai scăzut); fertilitatea suprafe țelor (se vor prefera cele nefertile ); ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 267 Nr. crt. Criteriile Aspecte analizate 7. Economice capacitatea depozitului și durata de exploatare; distan ța medie de transport al de șeurilor; necesitatea unor amenaj ări secundare (drumuri de acces, utilit ăți etc.); 8. Speciale distan ța față de: o ariile protejate o rezerva țiile naturale o situri le istorice și arheologice o monumentele istorice ; o așezările umane; o canale lor izolate; vizibilitatea amplasamentului modul de încadrare în peisaj; accesul la amplasament; existen ța în zon ă a: o aeroport urilor; o liniilor de înalt ă tensiune; o obiective lor militare. Pentru eliminarea depozit ării neautorizate a de șeurilor și a comiterii unor infrac țiuni contra protec ției mediului77, nu este admis ă realizarea de depozite de de șeuri în următoarele amplasamente: în locuri cu eroziuni puternice; în zone cu alunec ări de teren; în zone carstice sau cu tendin ță de carstificare unde poluarea ar putea ajunge în apele carstice; în zona aliment ărilor existente sau viitoare cu ap ă potabil ă sau balnear ă curativ ă; în zone pe riclitate de rev ărsarea apelor externe sau interne și care nu sunt apărate de alte amenaj ări contra acestor pericole; în zone unde nivelul apelor freatice este ridicat, unde diferen ța de cot ă dintre cel mai adânc strat izolant geotehnic al depozitului și nivelul cel mai ridicat al apei freatice ajunge sub 1,00 m; în zone de rezerva ție natural ă; în zone cu protec ție intens ă a aerului atmosferic; în zone de protec ție a liniilor energetice electrice; în zone de minerit din adâncime încă în func țiune sau p ărăsite; 77 Pogány, A., Considera ții de calitat e privind alegerea amplasamentelor deponeurilor ecologice – Buletinul AGIR Managementul deșeurilor 268 Determinarea acestor zone se va face pe baza unor studii geotehnice și hidrotehnice ample, la care nu se poate renun ța. Dup ă executarea foraje lor, întocmirea profilelor geologice și analiza geotehnico -petrografic ă a straturilor întâlnite în subteran, se va decide asupra amplasamentului viitorului deponeu. 4.9.3 Structura unui depozit ecologic de de șeuri Un depozit de de șeuri trebuie s ă aibă în componen ță următoarele instala ții și echipamente fixe principale: Poarta de acces și sistem de paza și supraveghere . Echipamentul de cânt ărire și de recep ție a de șeurilor . Facilit ăți pentru verificarea de șeurilor și laborator . Rețea de drumuri interioare . Zone pentru depozitarea de șeurilor (celule) . Instala ții pentru tratarea levigatului . Instala ții pentru colectarea și evacuarea gazului de depozit . Garaje, ateliere și spa ții de parcare pentru utilaje . Echipament pentru cur ățarea ro ților vehiculelor . Birouri administrative și construc ții sociale . Garduri de împrejmuire. Figura 4.75 – Structura de principiu a unui depozit ecologic pentru DMS ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 269 Facilit ățile specifice unui depozit de de șeuri vor fi dimensionate și amplasate în func ție de urm ătorii factori: rolul facilit ății; caracteristicile specifice ale depozitului: o mărimea și tipul; o perioada de exploatare stabilit ă; o cantitatea de de șeuri prognozat ă; o frecven ța de transport; o cerin țe legale; o cerin țe speciale. Figura 4.76 – Secțiune într -un depozit ecologic de DMS În toate ca zurile, trebuie avut ă în vedere o dimensionare corect ă a facilit ăților în raport cu cantitatea de de șeuri colectat ă și căutat un optim din punctul de vedere al efortului investi țional și de operare posibil, precum și din punctul de vedere al asigur ării pie ței de desfacere pentru materialele rezultate (dac ă este cazul). 4.9.3.1 Poarta de acces și siste m de paz ă și supraveghere Proiectarea și construirea por ții și a drumului principal de acces (Figura 4.77) se realizeaz ă în func ție de următorii factori78: num ărul v ehiculelor de transport de șeuri; frecven ța de transport mărimea și tipul vehiculelor caracteristicile drumului public de acces la depozit. 78 ICIM Bucureșt i – Metode și tehnologii de gestionare a de șeurilor Managementul deșeurilor 270 Sistemul de paz ă și supraveghere este destinat s ă împiedice p ătrunderea în depo zit a persoanelor neautorizate și poate cuprinde: porți prev ăzute cu mecanisme sigure de închidere garduri de împrejmuire cu o în ălțime minim ă de 2 m și o supraîn ălțare din sârm ă ghimpat ă; sistem video cu camere de supraveghere; sistem de paz ă și securita te asigurat de persoane competente, special instruite în acest scop; sistem de alarmare sonor ă și luminoas ă în caz de p ătrunderi neautorizate; alte componente stabilite pentru condi țiile specifice ale fiec ărui amplasament. Figura 4.77 – Poart ă și drum principal de acces în depozitul ecologic 4.9.3.2 Echipamentul de cânt ărire și de recep ție a de șeurilor Depozitul trebuie s ă fie prev ăzut cu echipament de cânt ărire atât pentru vehiculele încărcate care intr ă în depozi t, cat și pentru cele desc ărcate care p ărăsesc depozitul. Acest lucru se poate realiza cu o singur ă platform ă de cânt ărire, sau cu dou ă echipamente montate în paralel, unul pe sensul de intrare și cel ălalt pe sensul de ieșire din depozit . Solu țiile comercia le existente cum ar fi: platforme de cânt ărire la nivelul solului, încastrate în șosea, platforme supraîn ălțate, platforme fixe sau mobile, vor fi dimensionate la o capacitate acoperitoare pentru toate tipurile de vehicule care vor fi utilizate pentru tran sportul de șeurilor în depozitul respectiv și vor fi racordate la un sistem computerizat de înregistrare a caracteristicilor cantitative și calitative ale încărcăturii de de șeuri. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 271 Figura 4.78 – Platform ă de cânt ărire-recep ție și interiorul unei cabine de cânt ărire 4.9.3.3 Facilit ăți pentru verificarea de șeurilor și laborator Echipamentele pentru verificarea de șeurilor sunt amplasate într -o zon ă special destinat ă inspec ției, prelev ării de probe și laboratorului pe ntru analize. 4.9.3.4 Rețea de drumuri interioare Rețeaua de drumuri din interiorul unui depozit (Figura 4.79) are două componente: Drumurile interioare pri ncipale. După unii autori79 au caracter semi -permanent. Din punct de vedere al duratei de exploatare (10 -30 ani), acestea nu pot fi îns ă caracterizate ca și semi permanente. Ele trebuiesc proiectate și construite în a șa fel încât s ă „suporte” traficul greu care se va derula în interiorul depozitului, iar costurile de între ținere și repara ții să fie cât mai mici pe toat ă durata de exploatare. Drumurile interioare temporare. Acestea fac leg ătura între drumurile interioare principale și celulele active de depozitare și au o durat ă mai scurt ă de utilizare (similar ă cu durata de via ță a celulei). Pot fi construite din de șeuri de materiale de construc ții și demol ări. Indicat este îns ă, ca toate drumurile interioare din cadrul unui depozit conform de de șeuri s ă fie betonate. Straturile izolate de DMS bine compactate nu sunt suficiente pentru a fi ut ilizate în calitate de drum de acces a autogunoierelor. Depozitarea pe celule a DMS prevede construirea drumului de acces spre celul ă. În calitate de materiale de construc ție pentru drumul de acces pot fi folosite pl ăcile din beton armat necondi ționat, deșeurile de construc ție, și deșeurile industriale interne. Plăcile demontabile din beton armat se folosesc 2 -3 ori, pietri șul o singur ă dată. Se consider ă rațional amenajarea drumului de acces la un nivel de 2 -2,5m vis -a-vis de nivelul celulelor de lucru, se va permite depozitarea DMS în dou ă nivele. Nivelul 1 (de jos ) se va forma prin metoda de înclina ție a depozit ării DMS cu înălțimea de 2 m, nivelul 2 (de sus) – prin metoda „deplasare” a stratului de 79 ICIM Bucureșt i – Metode și tehnologii de gestionare a de șeurilor Managementul deșeurilor 272 lucru cu 2m în jos. Figura 4.79 – Rețele de drumuri într -un depozit de de șeuri 4.9.3.5 Celulele de depozitare a de șeurilor Amenajarea acestor zone cuprinde dou ă opera ții de baz ă: impermeabilizarea bazei și a marginilor depozitului; realizarea sistemului de drenare și evacuare a levigatului. Figura 4.80 – Celule de depozitare – depozit ecologic Ungaria Alegerea sistemului optim de impermeabilizare se face, pentru fiecare caz în parte, ținând seama de o serie de facto ri, printre care cei mai importan ți sunt: natura de șeurilor ce urmeaz ă a fi depozitate; condi țiile hidrogeologice și natura suprafe ței amplasamentului; solicit ările ce pot ap ărea în timpul exploat ării; natura și caracteristicile materialului utilizat. Memb rana geotextil ă (sau geomembrana) este realizat ă din fibre de poliester sau din ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 273 polipropilen ă dispuse pe direc ții aleatoare . Geomembranele sunt utilizate pentru a separa diversele straturi (de ex. stratul de argil ă de cel de drenaj) și pentru protec ția c ăptușelilor din HDPE împotriva deterior ării. Geomembrana pentru de pozite ecologice poate fi neted ă, rugo asă, structurata sau cu crampoane. Se creeaz ă astfel posibilitatea a șternerii pe taluzuri abrupte mărind astfel capacitatea depozitelor. Membrana sau pl asa tip Geonet este realizat ă din HDPE și este utilizat ă pentru prevenirea alunec ărilor de teren din interiorul depozitului. Figura 4.81 – Sistemul de realizare a impermeabiliz ării – depozit DMS Sistemu l de impermeabilizare trebuie s ă asigure atât etan șeitatea întregului depozit, cât și: stabilitate chimic ă și termic ă față de de șeurile depozitate și față de solul de dedesubt (inclusiv fa ță de umezeal ă și activitatea microorganismelor); rezisten ță mecanic ă la eforturile care apar în timpul construc ției și în timpul exploat ării; rezisten ță la fenomenele meteorologice (inclusiv la înghe ț, la temperaturi ridicate și la raze ultraviolete); stabilitate dimensionala la varia țiile de temperatur ă; rezisten ță la îm bătrânire, elasticitate suficient ă și rezisten ță la rupere. Solu ția de impermeabilizare trebuie s ă țină seama de caracteristicile naturale ale amplasamentului ales, și în mod special de condi țiile geologice și hidrogeologice care formeaz ă bariera geologic ă. 1 Strat deșeuri 2 Strat protector de nisip 3 Membrană geotextilă 4 Strat de pietriș 5 Sistem de colectare levigat 6 Membrană geotextilă 7 Membrană geonet 8 Căptușeală 60mm HDPE 9 Strat de argilă ≈ 1,5m Managementul deșeurilor 274 Figura 4.82 – Sistemul de realizare a impermeabiliz ării – depozit de șeuri periculoase Stratul natural de impermeabilizare va fi completat cu un strat polimeric format din geomembran ă, geotextile și straturi de drenare. La partea superioara a taluzului, geomembrana trebuie s ă fie ancorat ă în mod corespunz ător, pentru a face fata la solicit ările mecanice și pentru a împiedica alunecarea acesteia. Figura 4.83 –Ancorarea geomembranei la partea superioar ă a taluzului 1 2 3 54 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15Deșeuri Strat de nisip Membrană geotextil filtrantă Strat de drenaj din pietriș cu granulația 16/32 (h=500mm) Conductă de drenaj -tub PE riflat ( φ=250mm) Membrană geotextil de protecție ( ρ=2000g/mp) Geomembrană de impermeabilizare -HDPE (h=2,5mm) Sistem electronic de monitorizare a scurgerilor accidentale Strat de impermeabilizare minerală din argilă Conductă de drenaj -tub PE riflat ( φ=110mm ) Membrană geotextil de protecție ( ρ=2000g/mp ) Geomembrană de impermeabilizare -HDPE (h=2,5mm ) Strat de impermeabilizare minerală din argilă (6 x 250mm; 95% grad de compactare, k≤10-10m/s) Loess argilos k=10-7-10-6m/s Nivel hidrostatic la adâncime de 7 -8 m ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 275 Se consider ă că bariera geologic ă îndepline ște condi țiile necesare pentru impermeabilizare dac ă ea are urm ătoarele caracteristici80: grosime ≥ 1 m, coeficient de permeabilitate (k) ≤ 10 -7 m/s – pentru depozitele de de șeuri inerte; grosime ≥ 1 m, k ≤ 10 -9 m/s – pentru depozitele de de șeuri nepericuloase; grosime ≥ 5 m, k ≤ 10 -9 m/s – pentru depozitele de de șeuri periculoase. În func ție de natura de șeurilor ce urmeaz ă a fi depozitate, implicit de gradul de etan șare dorit, impermeabilizarea se poate realiza prin: etan șare simpl ă prin geomembran ă; etan șare simpl ă prin geocompozit cu strat mineral etan ș; etan șare combinat ă cu geomembran ă și material argilos; etan șare dubl ă cu geomembran ă; etan șare co mbinat ă, dubla sau tripl ă, cu geomembran ă și material argilos. Figura 4.84 –Realizare a impermeabiliz ării și întinderea membranei Materialele geosintetice (geomembrane și geotextile) utilizate pentru amenajarea depozitelor de de șeuri trebuie s ă aibă anumite caracteristici de baza prin care s ă se asigure îndeplinirea anumitor exigen țe specifice: exigen țe func ționale – legate de îndeplinirea func țiilor pentru care sunt utilizate; 80 ICIM Bucureșt i – Metode și tehnologii de gest ionare a de șeurilor, Capitolul 7 – Depozitarea deșeurilor Managementul deșeurilor 276 exigen țe constructive – legate opera țiile de construc ție și de amplasare în teren, care trebuie să nu afecteze caracteristicile func ționale; exigente de durabilitate – legate de faptul ca materialul trebuie s ă-și păstreze caracteristicile func ționale pe toata durata de exploatar e a depozitului. 4.9.3.6 Instala ții pentru tratarea levigatului Sistemul de drenare și evacuar e a levigatului este format din s trat de pietri ș și un sistem de drenuri absorbante și colectoare. Caracteristicile sistemului de drenare a levigatului (panta, distan ța între conducte etc.) vor fi stabilite de c ătre proiectant, în fiecare caz în parte, în func ție de condi țiile specifice fiec ărui amplasament (relief, regimul precipita țiilor, tipul de șeurilor depozitate). Zonele pentru depozitarea de șeurilor vor fi împrejmu ite cu șanțuri de gard ă pentru colectarea apelor meteorice; acestea vor fi epurate și/sau eliminate de pe amplasament împreun ă cu levigatul. Figura 4.85 – Țevi și puț de cur ățare a țevilor de col ectare levigat Instala țiile de tratare a levigatului au rolul de a aduce valorile indicatorilor caracteristici levigatului în limite admisibile pentru evacuarea în sisteme de canalizare sau în ape de suprafa ță. În func ție de condi țiile locale specifice și de caracteristicile levigatului (dac ă acestea se încadreaz ă sau nu în limitele stabilite de normele legislative în vigoare), acesta poate fi deversat direct sau colectat local și apoi transportat în influentul unei sta ții de epurare or ășenești. Caracterist icile cantitative și calitative ale levigatului variaz ă în timp și în func ție de ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 277 natura și cantitatea de șeurilor depozitate, iar proiectarea și construirea instala țiilor pentru tratare trebuie s ă țină cont de aceste aspecte. Figura 4.86 – Instala ții de tratare levigat 4.9.3.7 Instala țiile pentru colectarea și evacuarea gazului de depozit Aceste instala ții au rolul de a asigura colectarea controlat ă a gazului de fermentare care se formeaz ă, pentru o perioad ă lung ă de timp, în toate depozitele ce con țin deșeuri biodegradabile. Figura 4.87 – Generarea gazelor dintr -un deponeu Din punct de vedere al con ținutului chimic, gazul emanat dintr -un depozit de de șeuri menaj ere are o putere caloric ă de 5.000 – 6.000 kcal/m3 și const ă în general din81: cca 50 –70% metan (CH 4) și 30–50% bioxid de carbon (CO 2), precum și din hidrogen sulfurat (H 2S), azot (N 2) și, în parte, din gaze trasor intensiv mirositoare82 (hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri, urme de compu și 81 Pogány , A., Deponeurile de de șeuri menajere corect concepute și exploatate pot fi și surse de energie ” – în Buletinul AGIR 3/2007 82 Arz., P., und Kollektiv., Grundbau. Sonderdruck aus dem Beton -Kalender. Ernst & Sohn, Berlin, 1994. Managementul deșeurilor 278 organici). Rela ția CH 4/CO 2 depinde de procesul momentan de fermenta ție, adic ă de vârsta deponeului ( Figura 4.87) Metanul, în propor ție de 5 –15% cu aerul , devine exploziv, hidrogenul sulfurat și gazele trasor de hidrocarbur ă halogenat ă sunt toxice. Dup ă cercet ările efectuate până în prezent, metanul este considerat ca un gaz v ătămător mediului înconjur ător, deoarece într -o mare m ăsură produce, ca și bioxid ul de carbon, efectul de ser ă. La arderea metanului se produc vapori de ap ă și bioxid de carbon, și, totodat ă, se ob ține și energie83. Figura 4.88 – Țevi de colectare și puț de ventilare/ardere a gazului de depozit Se poate conclude c ă este necesar ă o degazare planificat ă a depozitului, pentru următoarele motive: generarea de energie; înlăturarea mirosurilor deranjante; descompunerea gazului generat în volumul deponeului protejat cu un strat special de etan șare; asigurarea cre șterii vegeta ției deasupra unui strat învelitor și încadrarea armonic ă a deponeului în peisajul înconjur ător. 4.9.3.8 Garaje, ateliere și spa ții de parcare pentru utilaje Aceste dot ări sunt necesare pentru a asigura buna func ționare a echip amentelor mobile utilizate pentru operarea depozitului de de șeuri și cuprind în general: buldozere – pot fi dotate cu diferite tipuri de lame și senile profilate pentru deplasarea, omogenizarea și compactarea de șeurilor; sunt utilizate atât pentru depozita rea efectiva a de șeurilor, cat și pentru alte activit ăți de men ținere a bunei func ționari a depozitului; încărcătoare – au avantajul ca pot circula și pe alte drumuri în afara celor din incinta depozitului și sunt utilizate în general în depozite mici, în care predomina de șeurile din construc ții; compactoare cu role – sunt utilizate pentru m ărunțirea și omogenizarea 83 Schneider, J., Deponiegaserfassung und –aufbereitung. Entsorgungspraxis , 11/1988, Berlin. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 279 deșeurilor, reducerea spatiilor libere dintre acestea și realizarea unei suprafe țe relativ netede și stabile; screp pere – sunt utilizate pentru excavarea și transportul materialului de acoperire; excavatoare hidraulice – sunt utilizate în principal la amenajarea depozitului, dar și în cursul exploat ării, pentru amenajarea noilor zone de desc ărcare a deșeurilor. Figura 4.89 – Compactor și screp per – utilizate în depozitele de de șeuri Echipamentul auxiliar cuprinde: tractoare, remorci, basculante, instala ții pentru distribu ția apei și a combustibililor, perii pentru cur ățarea drumurilor, instala ții de pompe și conducte. Alegerea echipamentului necesar se face ținând cont de: amplasarea și modul de operare al depozitului; cantitatea și tipul de șeurilor depozitate; densitatea ce trebuie ob ținută în urma compact ării de șeurilor; tipul de acoperire și materialul utilizat; cerin țe tehnico -economice; cerin țe referitoare la securitatea muncii operatorilor. Figura 4.90 – Garaje și spa ții de parcare – depozit ecologic din Ungaria Managementul deșeurilor 280 În cazul depozitelor de d imensiuni mari, repara țiile utilajelor și echipamentelor se realizeaz ă în ateliere proprii. Acestea trebuie sa fie proiectate și construite astfel încât să se asigure: iluminare, înc ălzire, ventila ție și alimentare cu ap ă corespunz ătoare; suficient spa țiu pentru manevrarea utilajelor pe orizontal ă și vertical ă; bancuri de lucru și spa ții pentru depozitarea uneltelor; spații de stocare amenajate în conformitate cu normele legale pentru buteliile de gaz și alte substan țe toxice și periculoase; facilit ăți de p rotec ție împotriva incendiilor; sistem de securitate pentru împiedicarea accesului neautorizat. 4.9.3.9 Echipament pentru cur ățarea ro ților vehiculelor Un depozit de de șeuri trebuie sa fie dotat cu echipamente pentru cur ățarea ro ților vehiculelor de transport al d eșeurilor, atunci când acestea p ărăsesc amplasamentul și intr ă pe drumul public (Figura 4.91). Metodele de cur ățare a ro ților pot fi uscate sau cu ap ă, alegerea variantei optime f ăcându -se în func ție de caracteristicil e specifice fiec ărui amplasament. Figura 4.91 – Spațiu de cur ățare a ro ților vehiculelor 4.9.3.10 Birouri administrative și construc ții sociale Birourile administrative și construc țiile sociale vor fi amplasate l a distan ța față de zona de acces și desc ărcare a vehiculelor ce transport ă deșeuri. Construc țiile sociale vor fi dimensionate în func ție de tipul depozitului, dimensiunea acestuia și num ărul de angaja ți. Aceste facilit ăți vor include dup ă caz: vestiare; toalete; spălătoare și dușuri; sală de mese; bucătărie pentru prepararea hranei; cabinet de prim ajutor. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 281 Figura 4.92 – Interiorul unei cl ădiri administrative – depozit ecologic – Ungaria În cazul sta țiilor de tratare a de șeurilor, de dimensiuni mai mici , clădirile social administrative sunt de tip container. Acestea „containere” respect ă cerin țele privind fluxurile interne specifice și includ absolut toate facilit ățile de mai sus. Figura 4.93 – Containere cu d estina ție social -administrativ ă (Gura Humorului și Întorsura Buz ăului) 4.9.3.11 Împrejmuirea depozitului. Depozitul de DMS trebuie s ă fie înconjurat cu un gard de împrejmuire, care va împiedica accesul pe rsoanelor neautorizate și a animalelor în interior. Figura 4.94 – Garduri de împrejmuire depozite ecologice Managementul deșeurilor 282 Concomitent gardul are și rol de a proteja r ăspândirea frac țiilor u șoare de DMS în afara limi telor depozitului. Înălțimea împrejmuirii trebuie s ă nu fie mai mic ă de 1,8 m, fiind recomandat ă plasă metalic ă cu piloni din beton armat sau metalici . Împrejmuirea depozitului prevede o singur ă intrare pentru recep ția și cânt ărirea deșeurilor. 4.9.4 Exploatarea depozitelor de de șeuri Ciclul de via ță al unui depozit conform de de șeuri, conform Directivei 99/31/EC include 4 elemente de bază : 1. Construc ția; 2. Exploatarea depozitului (înh umarea de șeurilor); 3. Recultivarea; 4. Perioada post -recultivare. Forma și durata ciclu lui de via ță depinde de m ărimea depozitului. Durata perioadei post -recultivare depinde în deosebi de componen ța și propriet ățile de șeurilor depozitate. Practic, aceasta se încheie atunci când se sfâr șesc toate procesele de stabilizare a de șeurilor și depoz itul în întregime trece din „corp str ăin” în element adaptat al mediului. De obicei pentru DMS ce nu au fost prealabil tratate, perioada aceasta constituie 10 -20 de ani monitorizarea la orice etap ă e de importan ță major ă. De aceea ea se petrece pe parcursu l depozit ării DMS și în perioada de 10 -20 de ani după recultivarea depozitului. De men ționat faptul, c ă în caz de depistare a influen ței negative a depozitului, în perioada de post -recultivare proprietarul depozitului este obligat s ă înlăture aceste consec ințe cu costuri proprii. Modul de exploatare a unui depozit de de șeuri este stabilit de c ătre operatorul depozitului în func ție de următoarele criterii : natura de șeurilor acceptate; specifica țiile autoriza ției de mediu; starea fizic ă a de șeurilor; condi țiile meteo din momentul depozitarii; topografia și geologia terenului; adâncimea pânzei freatice. Opera țiile desf ășurate la un depozit de de șeuri includ: recep ția calitativ ă și cantitativ ă a de șeurilor ; depozitarea deșeurilor în celule; compactarea de șeurilor; acoperirea zilnic ă a de șeurilor; colectarea și tratarea levigatului; colectarea și utilizarea gazului de depozit; auto -monitorizarea emisiilor și controlul calit ății factorilor de mediu; asigurarea stabilit ății depozitului ; asigurarea acoperirii și închiderii; controlul apei freatice; ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 283 monitorizarea regulat ă în timpul exploat ării și post -închidere. 4.9.4.1 Recep ția calitativ ă și cantitativ ă a de șeurilor Documentele ce însoțesc transporturile de deșeuri trebuie s ă fie verificate î n scopul stabilirii încadr ării în condi țiile prev ăzute de autoriza ția de mediu . În func ție de tipul de de șeuri și / sau dac ă exista îndoieli cu privire la caracteristicile de șeurilor, vor fi efectuate prelev ări de probe și analize fizico -chimice și biologice pentru verificarea conformit ății cu prevederile autoriza ției de mediu și / sau cu documentele însoțitoare . În caz de neconformare vor fi aplicate procedurile stabilite prev ăzute de autoriza ția de mediu. Toate rezultatele verific ărilor și ale eventualelor neconform ări vor fi înregistra te sistematic și arhivate într-un mod accesibil. Principala condi ție a depozit ării de șeurilor de produc ție la depozite este respectarea cerin țelor protec ției componentelor de mediului și a regulilor igienico -sanitare. Principalele condi ții sanitare sunt ce rințele c ătre toxicitatea amestecului format din deșeuri de produc ție cu cele menajere, care nu trebuie s ă depășeasc ă toxicitatea deșeurilor menajere dup ă indicii filtratului. De șeurile de produc ție care sunt recep ționate la depozite, pot fi folosite ca și material izolator.De șeurile de produc ție pentru a fi depozitate cu cele menajere trebuie s ă corespund ă următoarelor condi ții: umiditatea trebuie s ă fie nu mai mare de 50%; să nu fie explozibile; să nu fie autoincendiare . 4.9.4.2 Depozitarea de șeurilor în celule Activitatea de desc ărcare propriu -zisă a de șeurilor se supune unor reguli stricte, printre care: restric ționarea num ărului de vehicule în zona de desc ărcare; necesitatea ca lucr ătorii din zona de desc ărcare s ă poarte uniforme de protec ție, în culori vizibil e și ușor de identificat; interdic ția de a fuma în zona de desc ărcare; necesitatea de a urma proceduri specifice în cazul vehiculelor supra -încărcate sau care pot deveni instabile atunci c ând p ărți componente ale lor se pun în mișcare. Terenul de depozitar e a de șeurilor se divizeaz ă în celule, suprafa ța cărora se determin ă reieșind din condi ția acumul ării unui strat compact de DMS cu grosimea 2 m și acoperit cu material intermediar (vara -timp de o zi, iarna -3 zile). Depozitarea DMS se face în strat uri prin metodele „de deplasare” și în „ șanțuri”84. Dimensiunile optime ale celulei de depozitare a de șeurilor pe parcursul unei zile sunt : lățimea 5m (pentru metoda „prin șanțuri” până la 12m) lungimea 15 -30m. Cele două metode sunt prezentate în . Tabelul 4.63. 84 În limba engleză: „Area Method” și „Trench Method”. În literatura românească se mai întâlnesc: „Depozitare pe suprafață” și „D epozitare prin înaintarea frontului de lucru” ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 285 Tabelul 4.63 – Prezentarea metodelor de depozitare Figura 4.95 – Area Method Autogunoierele se descarc ă vis-à-vis de partea cea mai lung ă a celulei. Buldozerul împinge de șeurile formând un val cu o în ălțime de 2m fa ță de nivelul terenului de desc ărcare a DMS. Valul urm ătoarei celule de depozitare pe parcursul unei zile se împinge la cel anterior. Prin aceast ă metod ă deșeurile se depoziteaz ă de jos în sus. Buldozerul depoziteaz ă deșeurile în celule în straturi de 0,5m, apoi le compacteaz ă. Prin desc ărcarea și compactarea de șeurilor se formeaz ă o platforma relativ orizontala a c ărei în ălțime maxim ă (care de obicei nu dep ășește 2 -2,5 m) este stab ilită prin autoriza ția de func ționare. Se mai utilizeaz ă și metoda în straturi „sub țiri”, care se deosebe ște prin faptul c ă autogunoierele descarc ă deșeurile deasupra de șeurilor compactate și izolate în zilele anterioare. Avantaje: este u șor de realizat co mpactarea și acoperirea zilnic ă; drumurile temporare de acces pot fi construite mai u șor; deșeurile care ridic ă probleme pot fi desc ărcate la suprafa ță. Dezavantaje: este dificil de realizat acoperirea temporar ă; deșeurile u șoare pot fi u șor antrenate de v ânt; suprafa ța depozitului se taseaz ă prea mult, creând condi ții favorabile pentru reținerea apei în interiorul depozitului Managementul deșeurilor 286 Figura 4.96 – Trench Method Diferen ța fa ță de metoda anterioar ă este c ă deșeurile sunt desc ărcate și compactate pe o suprafa ță înclinat ă care se deplaseaz ă pe m ăsura depozitarii. Astfel, autogunoierele se descarc ă pe suprafa ța de sus a celulei (de desc ărcare pe parcursul unei zile), izolate anterior (ziua precedent ă). Mi șcarea autoguno ierelor este mai dificil ă din cauza stratului intermediar mai pu țin stabil . În aceste condi ții autogunoiera compacteaz ă adăugător stratul intermediar, ce este binevenit din punct de vedere sanitaro -igienic. Buldozerul împinge de șeurile în jos și le nivelea ză în straturi cu grosimea de 0,5m . În scopul preîntâmpin ării alunec ării buldozerelor, în celule se instaleaz ă stâlpi de marcare a în ălțimii Avantaje acoperirea zilnica se realizeaz ă ușor; deșeurile u șoare nu sunt atât de expuse antren ării de c ătre vânt; pot fi realizate în ălțimi mai mari. Dezavantaje este mult mai dificil ă depozitarea de șeurilor voluminoase. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 287 4.9.4.3 Compactarea și acoperirea zilnic ă Deșeurile desc ărcate sunt împrăștiate omogen pe toat ă suprafa ța celulei de depozitare după care vor fi nivelate și compactate . Aceast ă practic ă are urm ătoarele avantaje: • creeaz ă posibilitatea depozitarii unei cantit ăți mai mari de deșeuri în unitatea de volum; • reduce impactul determinat de împrăștierea gunoaielor pe diferite suprafe țe, proliferarea insectelor, a ani malelor și pas ărilor și apari ția incendiilor; • minimizeaz ă fenomenele de tasare pe termen scurt. În cazul depozit ării deșeurilor cu poten țial biodegradabil ridicat se va calcula un grad de compactare optim, astfel încât densitatea stratului de deșeuri să nu împiedice procesele de formare și evacuare a levigatului și a gazului de depozit. Datele d in literatur a de specialitate sugereaz ă că o valoare a densit ății deșeurilor compactate de 0,8 t/m3 este optim ă pentru desf ășurarea normala a proceselor de biodegrad are în de șeurile menajere . În cazul în care autoriza ția de mediu a depozitului prevede condi ții de stabilizare accelerata, gradul de compactare va fi foarte redus sau chiar zero, aplicându -se alte metode pentru minimizarea prolifer ării dăunătorilor și a împrăștierii deșeurilor. Acoperirea zilnic ă a deșeurilor desc ărcate și compactate se realizeaz ă pentru a preveni apari ția mirosurilor nepl ăcute , împr ăștierea de către vânt a deșeurilor ușoare , proliferarea insectelor, a păsărilor, precum și pentru a conferi depozitului un aspect relativ estetic. Acoperirea zilnic ă trebuie să se realizeze mai ales în perioadele cu temperatur ă și umiditate ridicate, aceste condi ții favorizând degajarea de mirosuri nepl ăcute și proliferarea dăunătorilor . Materialul folosit pent ru acoperire poate fi sol obișnuit (eventual de la excav ările efectuate pentru amenajarea depozitului) sau deșeuri inerte provenite din construc ții și demol ări. Exist ă și alte variante de materiale de acoperire, cum ar fi: folii groase de plastic; filme de plastic nerecuperabile; țesături din fibre, geotextile; spume; past ă de hârtie ; deșeuri de gradin ă mărunțite. Natura și grosimea stratului de acoperire se stabilesc în func ție de o serie de criterii, printre care: necesitatea ca stratul de acoperire sa poată fi străbătut de fluxul de levigat, respectiv de cel de gaz de fermentare; necesitatea ca stratul de acoperire s ă nu ocupe un volum prea mare din depozit, ceea ce ar reduce volumul util al acestuia. Managementul deșeurilor 288 4.9.4.4 Colectarea și tratarea levigatului Fiecare depozit în parte necesit ă o evaluare proprie, alegerea variantei optime de tratare a levigatului f ăcându -se în func ție de: cerin țele legale referitoare la deversarea levigatului, inclusiv cele impuse de autoritatea competent ă; caracteristicile cantitative și calit ative ale levigatului; alte aspecte tehnico -economice: costurile construirii unei instala ții de tratare proprii, posibilitatea evacu ării levigatului în influentul unei sta ții de epurare orășenești, costul aplic ării diferitelor metode de tratare etc. În gen eral, este necesar ă aplicarea unor metode de tratare pentru îndep ărtarea următorilor impurificatori: compu și organici biodegradabili și nebiodegradabili; compu și toxici organici sau anorganici; amoniac și ioni nitrat; sulfuri; compu și volatili urât mirosit ori; materii solide în suspensie. Tabelul 4.64 –Indicatorii urm ăriți pentru caracterizarea levigatului Factorul U.M. Frecven ța85 Volum mc lunar pH trimestrial CCO -Cr mg/l trimestrial CBO5 mg/l trimestria l Azot amoniacal mg/l trimestrial Nitra ți mg/l trimestrial Sulfuri mg/l trimestrial Cloruri mg/l trimestrial Metale mg/l trimestrial Alți indicatori specifici86 trimestrial Sursa: ICIM – Metode și tehnologii de gestionare a de șeurilor. Depozitarea d eșeurilor Pot fi utilizate urm ătoarele tehnici de tratare: tratare biologic ă: anaerob ă, aerob ă, aerob ă prelungit ă pentru eliminarea azotului (nitrificare / denitrificare); un sistem eficient și puțin costisitor care poate servi ca faza de pretratare înaint ea devers ării în influentul unei sta ții de epurare or ășenești este lagunarea; tratare prin procedee fizico -chimice: coagulare -floculare, flota ție-precipitare, ultrafiltrare, evaporare. 85 dacă nu să specifică altfel în autorizaț ia de mediu 86 prevăzuț i în autorizația de mediu , în funcție de caracteristicile deșeurilor depozitate ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 289 În anumite cazuri, în func ție de scopul urm ărit, pot fi aplicate și alte procedee fizico – chimice: stripare cu aer (eliminarea amoniacului); absorb ție pe c ărbune activ (îndep ărtarea urmelor de compu și organici); osmoza invers ă (eliminarea particulelor în suspensie sau coloidale, a azotului amoniacal, a metalelor grele și a m ateriilor dizolvate). Valorile determinate î n urma analiz ării probelor v or fi comparate cu cele impuse î n autoriza ția de mediu sau în alte acte de reglementare, î n conformitate cu normele legale î n vigoare. 4.9.4.5 Colectarea și utilizarea gazului de depozit Canti tățile de gaz de depozit pot varia semnificativ atât în cazul aceluia și depozit, în timp, în func ție de o serie de parametri (vârsta depozitului, tipul de șeurilor depozitate, modul de operare etc.), cât și de la un depozit la altul. Procesul de migrare a gazului din masa de de șeuri este influen țat de: concentra ția gazelor din sol, distribu ția gradien ților de presiune, propriet ățile fizico -chimice ale straturilor de deșeuri, ale materialului de acoperire și ale solului. Tabelul 4.65 – Indicatorii determina ți pentru gazul de depozit Factorul U.M. Frecven ța87 CH 4 mg/m3 trimestrial CO 2 mg/m3 trimestrial H2S mg/m3 trimestrial Compu și organici volatili mg/m3 trimestrial Sursa: ICIM – Metode și tehnologii de ges tionare a de șeurilor. Depozitarea de șeurilor Valorile ob ținute î n urma m ăsurătorilo r vor fi comparate cu cele prev ăzute de normele legislative în vigoare. În cazul în care gazul format nu este evacuat controlat din depozit, migrarea și acumularea acestuia pot prezenta o serie de riscuri, printre care: pericol de incendiu prin auto -aprindere; degajare de mirosuri nepl ăcute și de compu și toxici (hidrogen sulfurat, compu și organo -fosforici, alte substan țe organice nesaturate); afectarea componentei biologice a solului, prin reducerea concentra ției de oxigen; pericol de explozie, prin posibila apari ție a acumul ărilor de gaz în vecin ătatea zonelor reziden țiale; cre șterea acumul ărilor de gaze ce contribuie la efectul de ser ă. Evacuarea controlat ă a gazului de dep ozit este necesar ă atât pentru evitarea apari ției riscurilor mai sus men ționate, cât și pentru valorificarea metanului, în cazul în care aceasta este rentabil ă. Modul de evacuare a gazului de depozit depinde de condi țiile specifice fiec ărui depozit și de s copul urm ărit (arderea controlat ă a gazului sau utilizarea acestuia). 87 dacă nu să specifică altfel în autorizaț ia de mediu Managementul deșeurilor 290 De obicei se utilizeaz ă tehnici de ventila ție pasiv ă – puțuri de gaz, drenuri de gaz, tran șee de ventila ție, bazate pe migrarea gazului c ătre punctele cu presiune sc ăzută. Ventila ția activă se realizeaz ă prin pomparea gazului colectat prin pu țuri sau drenuri; aceste tehnici sunt recomandate în cazul depozitelor mari, în care în ălțimea depunerilor dep ășește 8 m. Gazul colectat este valorificat în energie electric ă, surplusul este supus u nui proces de ardere controlat ă. 4.9.4.6 Auto -monitorizarea emisiilor și controlul factorilor de mediu Aceast ă activitate are ca scop verificarea conform ării cu condi țiile impuse de autorit ățile competente ( autoriza ția de mediu, autoriza ția de gospod ărire a apelo r etc.). Controlul calității factorilor de mediu în zona de influen ță a depozitului se realizeaz ă prin urm ătoarele metode: înregistrarea datelor meteorologice – pentru stabilirea cantit ății de precipita ții, a domeniului de temperatur ă și a direc ției domina nte a vântului ; analiza principalilor indicatori de calitate a apelor de suprafa ță – se vor preleva probe din puncte situate amonte, respectiv aval de depozit, pe direc ția de curgere a apei; analiza principalilor indicatori caracteristici apelor subterane – se vor preleva probe din foraje de monitoring situate amonte (1 foraj), respectiv aval de depozit (2 foraje); determinarea concentra țiilor indicatorilor specifici în aerul ambiental din zona de influenta a depozitului; determinarea concentra țiilor specif ice de poluan ți în sol, în zona de influen ță a depozitului. Valorile obținute pentru fiecare factor de mediu vor fi comparate cu cele prev ăzute de normele legislative în vigoare. Analizele și determin ările necesare pentru auto – monitorizarea emisiilor și controlul calit ății factorilor de mediu vor fi realizate de către laboratoare acreditate, iar rezultatele vor fi înregistrate pe toat ă perioada de monitorizare. 4.9.4.7 Asigurarea stabilit ății depozitului Asigurarea stabilit ății depozitului atât în perioada de explo atare, cat și după închidere , reprezint ă un factor esen țial. Corpul propriu -zis al depozitului trebuie construit într-un asemenea mod încât să asigure stabilitatea mecanica a straturilor de deșeuri unele fata de altele și în relație cu zonele învecinate . Aceste aspecte trebuie abordate încă din faza de proiectare, pe baza analizei caracteristicilor mecanice ale solului pe amplasamentul vizat și în func ție de tipurile de deșeuri depozitate. Calculele de stabilitate trebuie revizuite periodic și, dac ă este cazul, ele vor fi refăcute , aplicându -se corec țiile necesare. Condi țiile pentru o tasare uniform ă sunt de obicei realizate prin nivelarea și compactarea deșeurilor și prin așezarea corect ă a straturilor de acoperire. Proiectantul depozitului trebuie s ă țină cont de posibilitatea apari ției unor tasări ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 291 diferen țiate și să stabileasc ă măsuri de prevenire, cum ar fi grosimi suplimentare de material de acoperire pentru anularea tasării diferen țiate sau pentru a permite îndep ărtarea de material de acoperire daca ta sarea nu atinge cotele prognozate. 4.9.5 Închiderea depozitelor de de șeuri Aspectele legate de închiderea depozitelor (rampelor) de de șeuri neconforme, sunt deosebit de importante în contextul actual . În foarte multe cazuri, autorit ățile locale din zonele rurale , pe raza c ărora se afl ă asemenea rampe , în țeleg prin închiderea rampei de gunoi, doar sistarea depunerii de șeurilor în respectiva loca ție. Sistarea depunerii de de șeuri reprezint ă doar prima faz ă a închiderii rampelor, și este obligatorie pân ă în 16 iu lie 2009. După aceast ă fază, rampele închise sunt supuse unuia dintre cele doua tratamente prezentate în continuare . 4.9.5.1 Încapsularea Încapsularea este închiderea definitiva a unei rampe în care, din diferite motive (dimensiunea rampei, eterogenitatea material elor depozitate etc.), nu se poate practica recuperarea terenului . Încapsularea const ă în închiderea depozitului de deșeuri propriu -zis cu / f ără colectarea biogazului. Pe l ângă aceste opera ții se practic ă în mod curent controlul / tratarea lichidelor prov enite din fermentarea deșeurilor și al apelor freatice din aria rampei. Componentele opera ției de încapsulare sunt: Acop erirea rampei de deșeuri cu un „ capac”; Controlul surselor de alimentare cu apă din pânza freatic ă; Controlul / tratarea lichidelor de fermentare scurse la baza rampei; Colectarea / tratarea biogazului format prin fermentarea deșeurilor; Controlul institu țional și tehnic al rampei închise . Anterior luării unei decizii privitoare la activit ățile efectuate asupra unei rampe la sfârșitul perioadei de exploatare, se vor efec tua investiga ții care s ă permit ă: 1. Caracterizarea corect ă a depozitului de deșeuri Caracterizarea se refera îndeosebi la interfe țele rampei, mai ales la cele poten țial generatoare de contamin ări. Astfel scurgerea lichidelor de fermentare în ape freatice sau de suprafa ță, eroziunile, starea pere ților rampei, influenta ploilor, infiltra ții etc. În afara informa țiilor obținute în cadrul acestor investiga ții, se vor dovedi de mare utilitate cele furnizate de proprietarii depozitu lui, registrele privind evidenta depozitarilor pe timpul exploat ării, planuri anterioare de închidere , evident materialelor toxice depozitate etc. 2. Definirea dinamicii amplasamentului Datele colectate au rolul de a permite dezvoltarea unui model al rampei, componenta esen țială a unei analize eficiente. Acesta va sta la baza unei analize de risc și la evaluarea consecin țelor măsurilor de închidere . Managementul deșeurilor 292 Modelul va fi dezvoltat încă înainte de începerea investiga ției pe teren, rolul acesteia fiind acela de a înțelege și a descrie rampa și ipotezele privitoare la: Sursele probabile / tipurile de contamina nți; Scăpările de contaminan ți și mecanismele de transport; Ritmul contamin ării și viteza extinderii (atunci când este cazul); Aria afectat ă; Direc țiile de migrare cunoscute / probabile; Receptorii umani / de mediu afecta ți, cunoscu ți / poten țiali. După evaluarea datelor și încheierea investiga ției, trebuiesc determinate poten țialele contamin ări și mecanismele lor de transport. Elementele cheie în definirea modelului conceptual sunt legate de identificarea acelor aspecte ale modelului care cer mai multe informa ții despre decizii și masuri de răspuns . Astfel modelul trebuie s ă defineasc ă ariile din jurul rampei care vor trebui îndeaproape urmărite și studiate după încapsulare , ariile poten țial contaminabile în cazul migr ării accidentale a factorilor contaminan ți. 3. Determinarea riscurilor O analiz ă complet ă a riscurilor va fi suficient ă pentru ini țierea ac țiunilor de răspuns pentru cele mai evidente probleme ale rampei de deșeuri (apa freatic ă, scurgeri, con ținutul de deșeuri, biogaz). Căile de e xpunere ale fostei rampe includ : Contactul direct cu deșeurile din rampa împiedicat prin „ capacul” rampei; Expunerea la cont actul cu apele freatice contami nate din aria rampei împiedicat prin sistemul de control al apelor freatice; Expunerea la contactul cu scurgerile lichidelor de fermenta ție din rampa prevenit de sistemul de colectare și tratare a scurgerilor; Expunerea la gazele formate prin fermentare prevenit ă de sistemul de colectare și tratare a acestora. Aproape fiecare fosta ramp ă de deșeuri are aspecte caracteristice care pot impune studii suplimentare, cum ar fi contaminarea terenurilor umede din jur, a rezervoarelor naturale de ap ă, drenaje ineficiente. Aceste aspecte po t să impun ă extinderea / adâncirea investig ării unora dintre aspecte, de la caz la caz. Daca nu se preconizeaz ă reutilizarea terenului rampei, este de presupus c ă terenul respectiv și zonele adiacente vor primi o de stina ție reziden țiala. Analiza de risc va trebui s ă defineasc ă perioadele de timp începând cu care aceste utiliz ări vor fi permise în func ție de contaminan ți, căile și tendin țele de mișcare ale acestora. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 293 4. Dezvoltarea proiectului de închidere. Obiectivele vor fi stabilite pe baza cailor de acțiune identificate în cadrul modelului conceptual . În mod obișnuit acestea includ: prevenirea contactului direct cu conținutul de deșeuri al rampei; minimizarea infiltr ărilor și a contamin ării apei freatice cu lichide de fermenta ție; controlul apelor de supraf ață și al eroziunilor; colectarea și tratarea apelor freatice contaminate și evitarea ajungerii lor în sursele de alimentare cu apa; controlul și tratarea biogazului. În anumite cazuri, pot fi necesare și alte masuri , cum ar fi: remedierea apelor freatice; remedierea apelor de suprafa ță și îndep ărtarea sedimentelor; remedierea zonelor umede contaminate; tratamentul oricăror zone critice. În Rom ânia, acoperirea rampelor ieșite din uz se face cu un strat de argil ă sau cu o geomembran ă sintetic ă. Realizarea ac estui „capac ” presupune ridicarea sau completarea pere ților de împrejmuire . Un element esen țial în realizarea acoperirii este gradul de compresibilitate a deșeurilor depuse în ramp ă. În marea majoritate a rampelor aflate la limita capacit ății sau ieșite din uz în Rom ânia, deșeurile nu au fost compactate și nu s -au depus straturi de pământ printre straturile de deșeuri. Acest aspect conduce la concluzia c ă, pe măsura descompunerii, deșeurile vor suferi un proces de compactare natural ă. În acest caz, acoperir ea cu o geomembrana nu este un procedeu recomandabil, cel puțin câțiva ani după încetarea depozitarii deșeurilor în rampa. Solu ția viabil ă este aceea de acoperire cu un strat de argil ă. Peste argil ă, depunerea unui strat de pământ va avea, pe lângă rolul d e izolare, pe acela de a exercita o presiune suplimentar ă care va duce la tasarea accelerat ă a deșeurilor. După finalizarea compact ării, un strat suplimentar de argila va determina realizarea unei bariere impermeabile deasupra deșeurilor. Geomembrana r ămâne o alternativ ă viabil ă la sfârșitul procesului sau ca înlocuitor al unei mai mari cantit ăți de argil ă. În marea majoritate a cazurilor este necesar s ă se realizeze un sistem de deviere a apelor freatice necontaminate aflate la altitudine mai mare fata de ramp ă. Un alt sistem orientat s pre apele freatice va avea rolul de a pompa lichidele de fermenta ție și apele freatice contaminate de sub ramp ă, în vederea trat ării. 4.9.5.2 Recuperarea terenului Recuperarea rampei este o abordare mai nou ă care se aplic ă în vederea extinderii capacita ții rampei și evitării unor costuri mari pentru achizi ția unor noi terenuri destinate depozit ării deșeurilor. O parte din costurile de recuperare a rampei se amortizeaz ă din vânzarea materialelor reciclabile obținute , a solului și a deșeurilor care se pot vinde incineratoarelor. Alte avantaje se obțin prin reducerea costurilor de Managementul deșeurilor 294 închidere a rampei, precum și recuperarea terenului rampei pentru a i se da alte destina ții. În pofida avantajelor enumerate mai sus, o serie de dezavantaje tre buiesc avute în vedere la începerea unui proces de recuperare. Un dezavantaj principal îl reprezint ă posibilitatea eliber ării de metan sau alte gaze rezultate din descompunerea deșeurilor. Se poate ajunge la dezgroparea unor deșeuri toxice sau periculoase a căror neutralizare se poate dovedi costisitoare. Exist ă adesea pericolul ca excavarea s ă conduc ă la prăbușirea unor zone în care compactarea deșeurilor nu a fost uniform ă. În sfârșit, natura dens ă și abraziv ă a materialelor excavate va scurta durata de func ționare a echipamentelor folosite . În vederea identific ării problemelor poten țiale, studiul preliminar de caracterizare a con ținutului rampei va trebui executat cu concursul viitorilor operatori din procesul de recuperare propriu -zis. Recuperarea ram pei poate fi f ăcută în mod diferit, în func ție de scopurile pe care proiectul de recuperare și le-a propus, precum și de caracteristicile con ținutului rampei. Echipamentul utilizat în procesele de recuperare a rampei este cel îndeob ște utilizat în industri a mineritului, în construc ții sau în alte opera țiuni care implic ă procesarea deșeurilor. În general, recuperarea rampelor de deșeuri urm ărește pa șii prezenta ți în continuare: 1. Excavarea Un excavator va sapa în conținutul de deșeuri depozitate în ramp ă. Un încărcător cu lama frontal ă va încărca materialul excavat în spații unde se separ ă componentele voluminoase, cum sunt aparatele electrocasnice sau cablurile lungi de o țel. 2. Cernerea (separarea solului) O sit ă cilindric ă rotativ ă sau una plan ă vibratoare va f i folosit ă la separarea solului de deșeurile din materialul excavat. Tipul sitei depinde de utilizarea final ă a materialelor recuperate. De exemplu, dac ă solul recuperat se folose ște pentru acoperirea deșeurilor dintr -o alta ramp ă, se va folosi o sit ă cu o chiuri de 6 cm pentru cernere. Daca însă se dore ște ob ținerea de sol pentru utilizarea lui ca material pentru umplere în construc ții, se va folosi o sita pentru îndep ărtarea din solul cernut a micilor fragmente de metal, plastic, sticl ă sau hârtie . Sitele cilindrice rotative sunt mai eficiente dec ât cele vibratoare pentru opera țiile de recuperare a rampelor de deșeuri. Cu toate acestea, sitele vibratoare sunt mai mici, mai u șor de p us în func țiune și mai mobile. 3. Procesarea materialelor reciclabile În func ție de condi țiile concrete, atât solul cat și deșeurile propriu -zise pot constitui obiectul recicl ării. Solul recuperat poate fi folosit ca material de umplere sau pentru constituirea straturilor de sol dintre straturile de deșeuri din alta ramp ă. Deșeurile excavate pot intra intr -un proces de recuperare a metalelor valoroase (o țel sau aluminiu) sau pentru incinerare în vederea producerii energiei. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 295 4.9.5.3 Monitorizarea post -închidere Atât în scopul prevenirii polu ării mediului cu emisii, mirosuri, praf, materiale antrenate de vânt cât și în scopul neadmiterii înmul țirii, roz ătoarelor și insectelor (purt ători de boli) depozitul de de șeuri necesita a fi închis conform unei tehnologii speciale. Cerin țele c ătre acoperirea final ă includ minimizarea infiltra țiilor din pr ecipita ții, asigurarea unui drenaj bun de suprafa ță, rezistenta la eroziune și evitarea alunec ărilor, controlul emisiilor de gaze (depozite de DMS pentru localit ăți cu popul ație > 20.000 locuitori), protec ția mediului și sănătății umane, utilizarea stratul ui de acoperire . Închiderea depozitului se efectueaz ă după umplerea lui conform nivelului preconizat, ultimul strat de DMS este acoperit cu un strat ext erior de sol cu în ălțimea de 1, 5 m. Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat s ă efectueze monitorizarea post -închidere, pe o perioad ă stabilit ă de către autoritatea de mediu competent ă (minimum 30 ani). Aceasta perioad ă poate fi prelungit ă dacă în cursul derul ării programului de monitorizare se constat ă că depozitul nu este încă stab il și poate prezenta riscuri pentru factorii de mediu și sănătatea uman ă. În Tabelul 4.66 sunt prezenta ți principalii indicatori ce trebuie urm ăriți în cadrul activit ății de monitoring post -închidere. Tabelul 4.66 – Indicatorii de monitorizare post -închidere Parametrii urm ăriți Frecven ța de analiz ă Volumul levigatului o dat ă la 6 luni Compozi ția levigatului o dat ă la 6 luni Volumul și compozi ția apei de suprafa ță o dat ă la 6 luni Volumul și compozi ția gazului de depozit (CH 4, CO 2, H 2S, H 2 etc.) o dat ă la 6 luni Nivelul apei subterane o dat ă la 6 luni Compozi ția apei subterane se stabile ște în func ție de viteza de curgere Cantitatea de precipita ții zilnic + valori medii lunare Temperatura min. și max. la ora 15:00 valori medii lunare Direc ția dominanta și viteza vântului – Evapotranspira ția valori medii lunare Umiditatea atmosferic ă la ora 1500 valori medii lunare Structura depozitului (suprafa ța ocupat ă de de șeuri, volumul și compozi ția de șeurilor, metodele de depozitare utilizate, vârsta depozitului) – Comportarea la tasare și urm ărirea nivelului depozitului anual Sursa: ICIM – Metode și tehnologii de gestionare a de șeurilor. Depozitarea de șeurilor Sistemul de monitoring post -închidere cuprinde: Managementul deșeurilor 296 • determinarea caracteristicilor cantitative și calitative ale levigatului; • determinarea caracteristicilor cantitative și calitative ale gazului de depozit; • înregistrarea datelor meteorologice; • analiza principalilor indicatori de cal itate a apelor de suprafa ță; • analiza principalilor indicatori caracteristici apelor subterane; • determinarea concentra țiilor indicatorilor specifici în aerul ambiental din zona de influenta a depozitului; • determinarea concentra țiilor specifice de poluan ți în sol, în zona de influenta a depozitului; • urmărirea topografiei depozitului. O aten ție deosebit ă trebuie acordat ă stabilit ății din punct de vedere geotehnic a stratului de acoperire pentru a preveni alunec ările. Stratul filtra nt trebuie s ă aibă grosimea d e minim 45 cm și să fie construit din materiale cu coeficient de permeabilitate egal s -au mai mic decât al solului de sub amplasament (tipic de 1 x 10- 5 cm/sec). Figura 4.97 – Monitorizarea post -închidere a unui depozit de de șeuri Materialul utilizat pentru construirea stratului filtrant nu trebuie s ă conțină roci, bolovani, de șeuri și rădăcini care ar contribui la cre șterea coeficientului de permeabilitate. ALTERNATIVE TEHNICE DE MANAGEMENT A D.M.S. 297 Pentru a avea o scurgere de suprafa ță cu minimi zarea eroziunii, suprafa ța compactat ă poate sa aib ă de minim 3% și maxim de 5% înclinare. Pentru evacuarea mai sigur ă a apelor meteorice de la depozit, se face o fâ șie de 0,3 m de gazon. La proiectarea stratului izolator definitiv se asigur ă înclinarea sp re extremit ățile depozitului. Dac ă după închiderea depozitului, terenul recultivat va fi folosit pentru crearea spa țiilor verzi grosimea, stratului exterior va fi de 0,5 m, a solului vegetal nu mai pu țin 0,2 m. Figura 4.98 – Izolarea depozitelor Înierbarea taluzurilor va permite înt ărirea lor, cât și protec ția contra eroziunii eoliene. Stabilirea unui strat vegetal s ănătos este vital ă pentru protejarea sistemului împotriva eroziunii, trebuie îns ă plantate s pecii de plante cu r ădăcină scurt ă pentru a nu periclita straturile filtrante. Pe terenurile, folosite ulterior ca teren deschis, nu în scopuri agricole, grosimea stratului exterior trebuie s ă fie cel pu țin 1,5 m. Stratul de acoperire trebuie s ă fie tasat până la densitatea de 750 kg/m2. Odat ă cu închiderea final ă a depozitului trebuie evitate înc ărcările grele. Din moment ce procesul de de scompunere a de șeurilor continu ă după închidere , amplasamentul nu se recomand ă a fi folosit ca funda ție pentru construc ții. De obicei pe stratul recultivat se planteaz ă arbori și arbu ști. Gazon și vegetație rezistentă la eroziune ≥200mm Rețea de electrozi de suprafață Strat de sol (h≥150mm) Strat de pământ argilos cu nisip/pietriș (h≥850mm, necompactat) Strat geosintetic permeabil (ρ≥400g/mp) Strat de drenaj din pietriș sau balast (h≥300mm, k≥10-3m/s) Membrană geotextil de protecție ( ρ=600g/m2) Geomembrană de impermeabilizare -HDPE (h ≥ 2,5mm) Strat de impermeabilizare minerală din argilă (h≥500mm, 2 x 250mm, k≤5×10 -10 m/s, porozitate≤5%, compactare ≥92%) Strat portant d≥500mm, deșeuri din C&D sau minerale (elasticitate E≥45 MN/m2, grad de compactare ≥95%) Corp depozit1 2 3 54 6 7 8 9 10 11 Managementul deșeurilor 298 4.9.6 Concluzii privind depozitarea de șeurilor Avantajele depozitelor ecologice includ un impact asupra mediului mult mai limitat (fără mirosuri, f ără animale, f ără incendii), riscuri de îmbo lnăvire reduse drastic și un control mult mai bun asupra de șeurilor decât la depozitele necontrolate de de șeuri. Depozitele neconforme de de șeuri acoper ă foarte mult p ământ și din acest punct de vedere sunt neconving ătoare . În plus, depozitele ecologice su nt mai pu țin costisitoare în ceea ce prive ște construc ția și exploatarea decât gropile necontrolate. Dintr -o analiz ă de cost a unui depozit de de șeuri, se raporteaz ă că în Germania, eliminarea unei tone de de șeuri cost ă 40 de euro (f ără taxe incluse). Aces te costuri nu includ costurile de colectare, deci distan ța de la un depozit la un generator poate costa de la aproximativ 8 euro pe ton ă până la 30 de euro pe ton ă, în func ție de distan ță. Într-un final, unele dintre depozitele de de șeuri valorific ă gazul metan pentru generarea de electricitate. Investi ția, costul de exploatare și câștigurile nu sunt incluse, de și acestea pot fi considerate ca falimentare sau pot s ă creeze un mic profit, în func ție de condi țiile locale. Ca o not ă adițional ă, este necesar ă o presortare viguroas ă a de șeurilor pentru a atinge o biectivele privind valorificarea d eșeurilor de ambalaje și reducerea deșeurilor biodegradabile p ermise a fi depozitate potrivit țintelor intermediare . În final, depozitele de de șeuri care nu sunt echipate cu sisteme de colectare a gazelor și valorificare termic ă genereaz ă cantit ăți semnificative de gaz metan (aproximativ 50% din biomasa depozitului), care dac ă nu sunt colectate vor avea o contribu ție semnificativ ă la înc ălzirea global ă, dat fiind faptul c ă puterea de înc ălzire a gazului metan este de 23 de ori mai mare decât cea a CO 2. În ceea ce prive ște costurile, țintele și obiectivele privind de șeurile municipale solide, o strategie ce implic ă costuri mai mici, ar fi pentru România s ă colecteze separat sau să sorteze (sau o combina ție a celor dou ă) majoritatea de șeurilor verzi și deșeuri biodegradabile, materiale pentru ambalat, DEEE, vehicule scoase din uz, de șeuri voluminoase, hârtie și carton, sticl ă, metale, de șeuri din construc ții și de șeuri menajer e periculoase și acestea s ă nu fie primite la depozitele de de șeuri. Aceste politici extind durata de via ță a depozitelor de de șeuri și ajut ă la atingerea unor ținte intermediare privind refolosirea și reciclarea materialelor pentru ambalat și țintele privind reducerea cantit ății de de șeuri biodegradabile depuse la depozite. Presupunând c ă se implementeaz ă colectarea selectiv ă a frac țiilor de de șeuri, sar atinge o reducere de 33 pân ă la 50 % a cantit ăților depuse la depozite și a capacit ății necesare – aducând economii importante în ceea ce prive ște investi țiile necesare pentru viitoarele capacit ăți. ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 299 5 ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D .M.S. 5.1 Introducere În vederea atingerii țintelor specifice impuse de legisla ția în vigoare, în domeniul managementului deșeurilor, în țara noastr ă sunt necesare investi ții masive în perioada imediat urm ătoare (orizontul de timp 2010 -2013). Estimarea costurilor investi ționale și de exploatare este o activitate foarte important ă pentru administra țiile locale și centrale și trebuie realizat ă de către echipe de consultan ți cu experien ță în acest domeniu. Pentru a estima costul investi țiilor specifice pentru managementul de șeurilor, trebuie parcurse urm ătoarele etape principale: A. Determinarea infrastructurii necesare pentru înde plinirea obiectivelor și țintelor stabilite de autorit ățile centrale/ regionale/ locale, în conformitate cu obliga țiilor asumate de România. Infrastructura va fi estimat ă ținând seama de tehnologiile posibile și recomandabile, de etapele de investi ție și de op țiunile generale privind gestiunea deșeurilor în regiunea în care se vor efectua investi țiile. B. Estimarea costurilor unitare (pe baza experien ței consultan ților), C. Estimarea costurilor investi ționale și de exploatare. D. Estimarea capacit ății de plat ă a pop ulației din zona vizat ă. E. Compararea capacit ății de plat ă cu investi ția estimat ă. F. Ajust ări pentru a nu se dep ăși capacitatea de plat ă și propuneri pentru gestionarea acestor dep ășiri. Costurile investi țiilor vor fi identificate cu o mai mare precizie dup ă parcurgerea următoarelor etape: Revizuirea: o fluxurilo r de de șeuri generate/colectate în regiune; o indicilor de generare a de șeurilor; o compozi ției de șeurilor la nivelul regiunii pe baza de m ăsurători reale în teren; realizarea studiilor de solu ții privind al ternativele tehnologice utilizate pe scară largă în privin ța trat ării termice a de șeurilor, în scopul diminu ării cantit ăților de DMS eliminate prin depozitare ; realizarea de studii de fezabilitate pentru solu țiile alese și pentru obiectivele de investi ții; acumularea unei experien țe locale pe termen mediu și lung ce poate conduce la determinarea costurilor de investi ție și de exploatare cât mai apropiate de practic ă. Managementul deșeurilor 300 5.2 Indicatori de cost Cei mai importan ți indicatori folosi ți pentru determinarea costurilor as ociate cu implementarea unui sistem integrat de management a de șeurilor la nivelul unei regiuni, sunt urm ătorii: 1. Costurile totale de investi ții: necesare pentru a asigura infrastructura de de șeuri. Aceste costuri pot fi exprimate ca investi ție total ă neces ară (costurile investi ției) sau ca investi ție exprimat ă anual, pentru a ar ăta efortul investi țional pe o anumit ă perioad ă de timp; 2. Costul anual al capitalului: amortizarea anual ă a capitalului fix și dobânda aferent ă pentru finan țarea investi ției. Costuril e anuale ale capitalului depind de investi ția total ă, de num ărul de ani de amortizare și de costurile financiare asociate (mai ales dobânzile); 3. Costuri de operare și între ținere: aceste costuri au leg ătură cu operarea instala țiilor în func țiune (ex. costur ile cu energia, cu combustibilul, repara țiile curente etc.), dar pot fi de asemenea influen țate de m ăsuri care nu necesit ă în mod obligatoriu investi ții sau sunt mai pu țin legate de costurile investi ției (ex. colectarea separat ă a de șeurilor, minimizarea r utelor de transport, instrumente economice etc.); 4. Costuri administrative: costuri de implementare, autorizare, monitorizare și impunere a legisla ției, înt ărirea capacit ății administrative ; 5. Costuri totale anuale: includ costurile de capital și costuri de o perare și între ținere pe durata unui an; 6. Costuri unitare: costul investi ției/tehnologiilor de gestionare a de șeurilor este estimat prin folosirea costurilor unitare (ex. costul reducerii cu o ton ă a deșeurilor biodegradabile într -o instala ție specific ă de o anumit ă dimensiune). 5.3 Suportabilitate Suportabilitatea este în țeleas ă ca fiind capacitatea utilizatorilor (beneficiarilor) de servicii de management a de șeurilor , de a pl ăti pentru aceste servicii f ără a renun ța la alte nevoi de baz ă. Este important ă identificarea „capacit ății de plat ă” a utilizatorilor pentru a putea evalua suportabilitatea economic ă a serviciilor de salubritate (solven ța consumatorului). Limita de suportabilitate a tarifului este constrâns ă de H.G. nr.246/2006 pentru aprobarea Strategie i naționale privind accelerarea dezvolt ării serviciilor comunitare de utilit ăți publice : 1,5% din venitul mediu / gospod ărie. Acest indicator de solvabilitate ne arată în ce m ăsură venitul gospod ăriilor este suficient pentru a acoperi costurile în cre ștere ale serviciilor de salubritate, f ără a prejudicia capacitatea acestora de a pl ăti pentru nevoile de baz ă. Problema familiilor aflate în dificultatea de a pl ăti pentru servicii de salubritate este predominant ă în zonele rurale . ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 301 În anul 2008 tariful medi u practicat în țară pentru serviciile de salubritate era între 3 – 4 RON/lun ă/persoan ă, echivalentul a 0,9 €. Prin sc ăderea acestui tarif din capacitatea total ă de plat ă se calculeaz ă capacitatea de plat ă rămasă disponibil ă, ce va fi ulterior utilizat ă în ca lculul posibilit ății popula ției de a pl ăti investi țiile propuse pentru regiunea din care face parte și noile costuri de operare și între ținere (Figura 5.1). Figura 5.1 – Analiza capacit ății de plat ă a popula ției (EUR/pers/lun ă) În vederea estim ării posibilit ății de plat ă a investi țiilor și a costurilor de operare de către popula ție se va folosi metoda actualiz ării, utilizându -se o rat ă de actualizare88. Se parcurg urm ătoarele etape: 1. Se calculeaz ă popula ția actualizat ă a regiunii în care se efectueaz ă investi țiile, folosind prognozele cre șterii popula ției furnizate de c ătre INS; 2. Se calculeaz ă VAN al costurilor de operare și a celor de investi ție, pe întreg orizontul de ca lcul. 3. Se calculeaz ă costurile de înlocuire89. 4. Se calculeaz ă necesarul de plat ă lunar / persoan ă în vederea acoperirii costurilor de operare prin împ ărțirea costuril or O&I la popula ția actualizat ă. 5. Se calculeaz ă necesarul de plat ă / persoan ă pentru instituir ea și func ționarea componentelor prev ăzute în planul de investi ții pentru regiunea respectiv ă prin ad ăugarea la VAN al costurilor O&I, VAN al investi țiilor prev ăzute în PJGD, împărțindu-se la popula ția actualizat ă. 88 Rata de ac tualizare va fi stabilită în funcție de tipul finanțării. Se pot genera scenarii multiple, utilizându -se diverse rate de actualizare 89 Pentru stabilirea costurilor de înlocuire se utilizează următoarele premize: durata normată de funcționare a unui autoveh icul de colectare: 8 ani durata de viață a recipientelor de colectare: 5 ani; durata normată de funcționare a altor echipamente și instalații: 10 ani durata normată de funcționare a clădirilor: 40 ani 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Capacitate totală de plată 1,61 1,70 1,80 1,89 1,98 2,08 Tarife practicate 0,90 0,90 0,90 0,90 0,90 0,90 Rest capacitate de plată 0,71 0,80 0,90 0,99 1,08 1,180,000,501,001,502,002,50 Managementul deșeurilor 302 6. Se calculeaz ă restul de capacitate de pla tă, ca diferen ță între total capacitate de plat ă și ceea ce se epuizeaz ă din aceasta prin tarifele practicate în anul de referin ță, presupuse neschimbate de -a lungul or izontului de calcul. 7. Se împarte capacitatea de plat ă total ă la valoarea actualizat ă a po pula ției și a rezultat disponib ilul de plat ă per persoan ă/lună. Figura 5.2 – Costurile cu managementul DMS în diferite ora șe ale lumii Pentru a compara costurile cu managementul DMS, în Figura 5.2 se prezint ă o analiz ă comparat ă90 a acestor costuri, pentru diferite ora șe din lume. De și se poate discuta de indici de generare apropia ți cu alte țări europene, se poate observa c ă în România costurile specifice sunt sub nive lurile din aceste țări 90 Surse: MacFalane, 1998; UN/ESCAP, IGES, 2002 ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 303 În foarte multe cazuri, capacitatea de plat ă rămasă disponibil ă pentru popula ție, nu acoper ă nici pe departe costurile investi ționale și nici pe cele de O&Î. Acest fenomen nu este absolut de loc anormal și are urm ătoarele cauze princ ipale: diversele „ajust ări” și „corec ții” ale cantit ăților raportate de c ătre operatorii de salubritate și centralizate de c ătre APM/ARPM pentru de șeurile generate/colectate – în special din cauza lipsei sistemelor de cânt ărire; impunerea unor indici stati stici de calcul a cantit ăților de de șeuri, care în foarte multe cazuri contrazic cercet ările statistice efectuate și validate de către Agen țiile Regionale și Jude țene de Protec ție Mediului estim ările empirice privind capacit ățile necesare pentru tratarea și eliminarea deșeurilor; tarifele extrem de mici practicate în prezent pentru serviciile de salubrizare pe plan na țional; capacitatea de plat ă stabilit ă care nu se apropie de capacitatea țărilor UE91, deși este necesar ă atingerea țintelor asumate, pe baza investi țiilor care vor fi achizi ționate la pre țuri UE . 91 Putem analiza comparativ situa ția din Ungaria, unde se consideră că limita de suportabilitate a populației pentru tarifele salubrizare este de 120 -130 EUR / gospodărie / an. Dacă luăm în calcul și un alt factor determinant în calculul costurilor / locuit or /an, și anume că pentru o gospodărie din Ungaria se calculează un număr mediu de 2,6 persoane, iar în România conform INS, plecăm de la 3,03 persoane / gospodărie, ne dăm seama foarte ușor de diferen ța de valoare luată în calcul pentru plata serviciilor de salu brizare din România Managementul deșeurilor 304 5.4 Costuri investi ționale 5.4.1 Centre de colectare Din punct de vedere tehnic putem vorbi de dou ă tipuri de centre de colectare ale căror costuri le vom specifica în continuare: a. La centrele de colectare cu diferen ță de nivel (ramp ă, zid de sprijin vertical) costurile se estimeaz ă, luând în calcul capacitatea și necesarul de spațiu și utilizarea unor containere cu o capacitate de 30 -32 m3 (în afara deșeurilor din construc ții și demol ări, unde se vor utiliza c ontainere de 12 – 15 m3 ) b. La obiectivele cu un singur nivel pentru exploatarea cât mai eficace a containerelor au fost proiectate containere cu dispozitiv de golire pentru sticlă și hârtie. Tabelul 5.1 – Costuri unitare de investi ție pentru centrele de colectare (EUR) 5.4.2 Stații de transfer Pentru proiectarea sta țiilor de transfer pân ă în prezent, se luau în calcul doar sta țiile de transfer clasice dotate cu sistem de presare . În anii trecu ți și în Europa au ap ărut pe lâng ă cele clasice, un nou sistem numit „walking floor” (WF) cu structur ă ușoară, autoportant ă, (remorc ă cu subansamblu mobil) cu o capacitate mare de transport de 80-120 m3. Din cauza modului de realizare, sta țiile de transfer clasice pot fi consid erate limitate și inflexibile. Capacit ățile lor sunt determinate de randamentul utilajelor de presare existente pe pia ță. Astfel, sta țiile de transfer cu o capacitate cuprins ă între 10 -12 kt/an sunt identice, iar peste aceste capacit ăți tehnologia difer ă pentru o varia ție de Cu rampă Fără rampă Cant. Valoare Cant. Valoare Suprafață betonată 60 mp 1.700 102.000 1.300 78.000 Amenajare teren 48.000 buc 148.000 Acoperire 30 mp 300 9.000 50 1.500 Gard 12 m 200 2.400 200 2.400 Poarta 4.800 buc 1 4.800 1 4.800 Clădire social-administrativă 12.000 buc 112.000 112.000 Container 32mc 3.200 buc 516.000 1 3.200 Container 32mc (tip eurolift) 7.200 buc 214.400 Container 32mc (inchis) 4.400 buc 1 4.400 1 4.400 Container 12mc 2.700 buc 2 5.400 2 5.400 Container rezistent la acid (0,55m c) 200 buc 15 3.000 10 2.000 Container pentru deșeuri periculoase 6.600 buc 1 6.600 1 6.600 Vehicul transport container 32mc 120.000 buc 1120.000 1120.000 Vehicul transport deșeuri periculoase 60.000 buc 160.000 160.000 Costuri C+M 393.600 314.700 Utilități 33.456 26.750 Cheltuieli de proiectare 37.058 24.217 Total costuri 464.114 365.667Elemente de investiții P.U. U.M. ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 305 8-10 kt/an. Calcul costurilor se bazeaz ă pe dou ă modele de sta ții de transfer cu o capacitate anual ă de 10 și respectiv 20 kt. Costurile unitare sunt cuprinse între 991.213(10 kt/an) și 1.297.918 EUR (20kt/an) pentru sta țiile de transfe r cu pres ă, respectiv 1.032.268 (10kt/an) și 1.317.238 (20kt/an) pentru sta țiile tip „Walking Floor.” Tabelul 5.2 – Costuri investi ționale pentru sta ții de transfer dotate cu pres ă (EUR) Tabelul 5.3 – Costuri investi ționale pentru sta ții de transfer tip „Walking Floor” (EUR) 10kt/an 20kt/an Cantitate Valoare Cantitate Valoare Cap tractor WF 72.000 buc 2 144.000 3 216.000 Remorcă WF 76.000 buc 2 152.000 3 228.000 Instalație hidraulică 40.000 buc 1 40.000 1,5 60.000 Pod basculă 15.000 buc 1 15.000 1 15.000 Drumuri și căi de acces 60 mc 4.500 270.000 4.500 270.000 Rampa și alte construcții anexe 360 mp 200 72.000 300 108.000 Loc acoperit pentru golire 320 mp 200 64.000 300 96.000 Gard 10,0 m 388 3.880 388 3.880 Poartă 5.000 buc 1 5.000 1 5.000 Clădire social administrativă 57.000 buc 1 57.000 1 57.000 Amenajare teren 8mp 2.500 20.000 2.500 20.000 Costuri C+M 842.880 1.078.880 Utilități 126.432 161.832 Cheltuieli de proiectare 48.466 62.036 Total costuri 1.017.778 1.302.748Elemente de investiții P.U. U.M. 10kt/an 20kt/an Cantitate Valoare Cantitate Valoare Vehicul de transport (transfer) 112.000 buc 1 112.000 2 224.000 Remorca (transfer) 28.000 buc 1 28.000 2 56.000 Presă+sistem de ghidaj – buc 1 125.000 1 150.000 Recipient/cuvă presă 5.000 buc 5 25.000 8 40.000 Sistem de comandă 12.000 buc 1 12.000 1,5 18.000 Pod basculă 15.000 buc 1 15.000 1 15.000 Drumuri și căi de acces 60 mp 4.500 270.000 4.500 270.000 Rampa și alte construcții anexe 360 mp 200 72.000 300 108.000 Loc acoperit pentru golire 320 mp 200 64.000 300 96.000 Gard 10 m 388 3.880 388 3.880 Poartă 5.000 buc 1 5.000 1 5.000 Clădire social administrativă 57.000 buc 1 57.000 1 57.000 Amenajare teren 8mp 2.500 20.000 2.500 20.000 Costuri C+M 808.880 1.062.880 Utilități 121.332 159.432 Cheltuieli de proiectare 46.511 61.116 Total costuri 976.723 1.283.428Elemente de investiții P.U. U.M. Managementul deșeurilor 306 5.4.3 Stațiile de sortare Lungimea medie a liniei tehnologice tip „linie dreapt ă” – însumând și spa țiile de alimentare și ma șina de balotare – luând în considerare sortarea simultan ă a minim 6 tipuri de materiale, este de 74 -86 m. L ățimea halei în cazul sort ării cu o band ă este de 24 m iar în cazul sort ării cu dou ă benzi, de 30 m. Hala de sortare are o structura ușoară, dar în partea de jos, l a o în ălțime de aproximativ 2 m, avem elemente de zidărie din beton . Înălțimea interioar ă este de minim 7 m, poarta de acces este adecvat ă pentru manevrarea vehiculelor și are o suprafa ță minim ă de 6×6 m. Structura de o țel utilizat ă va fi tratat ă ignifug. Hala este construit ă în sistem monobloc, partea administrativ ă, instala țiile și camera de comand ă se realizeaz ă în interiorul halei. Construc ția halei prevede și sistemul de ventilare global (aspira ție, ciclon etc.). Cabina de sortare este echipat ă cu aer condi ționat, cu suflante cu tiraj forțat și asigur ă o schimbare a volumului de aer din interior de 7 ori pe or ă (pentru eliminarea mirosurilor). Instala ția de balotare este conceput ă pentru realizarea balo ților de minim 400 kg și este dotat ă cu band ă de al imentare și evacuare proprie. Spațiul exterior halei destinat manipul ării trebuie s ă aibă minim aceea și suprafa ță ca și spa țiul similar din interior, iar spa țiul destinat depozitarii balo ților trebuie s ă fie minim 50 m2. Tabelul 5.4 – Costuri unitare de investi ții pentru sta ția de sortare (EUR) Tabelul 5.5 – Elementele minime ale unei instala ții de sortare (buc.) Cu o band ă Cu dou ă benzi Band ă orizontal ă (separare fluxuri) 2 3 Band ă de alimentare 2 3 Separator mecanic (sit ă, ciur, separator balistic etc.) 1 1 Banda de sortare efectiv ă 1 2 Separator magnetic 2 Band ă de evacuare 2 2 Cu o bandă Cu două benzi Cant. Valoare Cant. Valoare Pregătire teren 8mp 3.500 28.000 5.500 44.000 Hala de sortare 320 mp 1.920 614.400 2.160 691.200 Depozit baloți 180 mp 500 90.000 1.000 180.000 Clădire socială (interioară) 600 mp 60 36.000 60 36.000 Spațiu pentru manipulare 60 mp 1.200 72.000 1.400 84.000 Instalația de sortare 480.000 buc 1 480.000 1,3 624.000 Sistem de aerisire 80.000 buc 1 80.000 1,5 120.000 Instalație de comanda 20.000 buc 1 20.000 1,4 28.000 Dispozitiv de balotat și bandă de alimentare 400.000 buc 1 400.000 1 400.000 Stivuitor cu sistem prindere baloți 44.000 buc 2 88.000 2 88.000 Încărcător frontal 72.000 buc 1 72.000 1 72.000 Containere 4.400 buc 10 44.000 10 44.000 Costuri C+M 2.024.400 2.411.200 Utilități 303.660 361.680 Cheltuieli de proiectare 69.842 83.186 Total costuri 2.397.902 2.856.066Elemente de investiție P.U. U.M. ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 307 5.4.4 Stație de tratare mecano -biologic ă Tabelul 5.6 – Costuri investi ționale pentru componenta biologic ă (EUR) Tabelul 5.7 – Costuri investi ționale pentru componenta mecanic ă (EUR) Componenta pentru tratarea mecanic ă trebuie s ă corespund ă minim urm ătoarelor criterii tehnice: • cântar și sistem de înregistrare • spații pentru pre -depozitare acoperite • secție de tratare mecanic ă închis ă, echipat ă cu urm ătoarele instala ții: Utilaj de m ărunțire Sită Elemente de investiție Componenta biologică Cant. Valoare Cant. Valoare Cant. Valoare Amenajare teren 4mp 4.500 18.000 6.500 26.000 12.000 48.000 Suprafețe betonate speciale 80 mp 3.500 280.000 5.000 400.000 10.000 800.000 Clădire socială și de comandă/control 12.000 buc 1 12.000 1 12.000 1 12.000 Bazin colectare levigat 80.000 buc 1 80.000 1 80.000 2 120.000 Separator gravimetric 120.000 buc 1 120.000 2 240.000 2 240.000 Separator 100.000 buc 1 100.000 1 100.000 2 200.000 Instalație de amestecare 220.000 buc 1 220.000 1 220.000 1 220.000 Vehicul pentru încărcare 100.000 buc 1 100.000 1 100.000 2 200.000 Instalație de comandă 20.000 buc 1 20.000 1 30.000 2 40.000 Costuri C+M 950.000 1.208.000 1.880.000P.U. U.M.30-50 kt 75-100 kt 120-150 kt Elemente de investiție Componenta mecanică Cant. Valoare Cant. Valoare Cant. Valoare Hală 280 mp 2.000 560.000 2.000 560.000 2.500 700.000 Clădire socială și de comandă/control 600 mp 80 48.000 80 48.000 120 72.000 Spațiu pentru manipulare 60 mp 1.200 72.000 1.200 72.000 1.500 90.000 Spațiu acoperit golire / predepozitare 140 mp 750 105.000 750 105.000 1.500 210.000 Depozit baloți 20 mp 2.000 40.000 2.500 50.000 3.500 70.000 Amenajare teren 8mp 8.000 64.000 9.000 72.000 11.000 88.000 Instalație de comanda 80.000 buc 1 80.000 1 80.000 1,5 120.000 Mecanism de alimentare 44.000 buc 1 44.000 1 44.000 2 88.000 Utilaj de mărunțire 320.000 buc 1 280.000 1 320.000 2 640.000 Separator gravimetric 120.000 buc 1 120.000 1 120.000 2 240.000 Instalație electrică 60.000 buc 1 60.000 1 80.000 1 80.000 Separator turbionar 120.000 buc 1 120.000 1 120.000 1 120.000 Separator magnet 48.000 buc 1 48.000 1 48.000 1 48.000 Climatizare 180.000 buc 0,8 144.000 1 180.000 1,5 270.000 Instalație de balotat 280.000 buc 1 280.000 1 280.000 2 560.000 Instalație de împachetat 40.000 buc 1 40.000 2 80.000 3 120.000 Sistem de transport 160.000 buc 0,8 128.000 1 160.000 1,5 240.000 Vehicul pentru încărcare deșeu TMB 100.000 buc 1 100.000 1 100.000 2 200.000 Vehicul pentru încărcare cu cabină mobil (lift) 250.000 buc 1 250.000 2 500.000 2 500.000 Container 4.400 buc 4 17.600 4 17.600 6 26.400 Vehicul de transport (pentru interior stație TMB) 112.000 buc 1 112.000 2 224.000 3 336.000 Vehicul de transport (pentru exterior stație TMB) 148.000 buc 2 296.000 2 296.000 4 592.000 Costuri C+M 3.008.600 3.556.600 5.410.400P.U. U.M.30-50 kt 75-100 kt 120-150 kt Managementul deșeurilor 308 Separator de metale (Fe, non Fe) Separato r gravimetric (separator contracurent, separator balistic etc.) Sistem de transport (benzi de transport, alimentare, evacuare, dozare) Instala ții de aerisire, despr ăfuire Spații pentru depozitare balo ți inflamabili Instala ții op ționale: Instala ție de balo tat, împachetare frac ție ușoară Tabelul 5.8 – Total costuri investi ționale pentru o stație TMB (EUR) 5.4.5 Stație de compostare La determinarea necesarului de spa țiu și a parametrilor de proiectare stau la baz ă cerin țele tehnologice impuse de procedeul ales (tip Gore sau altul). Costurile investi ționale unitare sunt cuprinse între 724.983 EUR (1 kt/an) și 860.948 EUR (3 kt/an). Tabelul 5.9 – Costuri investi țional e pentru sta ția de compostare de șeuri verzi (EUR) 1kt/an 3kt/an Cant. Valoare Cant. Valoare Amenajare teren 4mp 2500 10.000 3500 14.000 Suprafețe betonate speciale 68 mp 1500 102.000 2500 170.000 Garaj 200 mp 200 40.000 200 40.000 Gard 12 ml 300 3.600 350 4.200 Poartă 4.800 buc 1 4.800 1 4.800 Clădire socială și de comandă/control 14.000 buc 1 14.000 1 14.000 Colectare levigat 20.000 buc 1 20.000 1 20.000 Utilaj de mărunțire 160.000 buc 1 160.000 1 160.000 Sita 88.000 buc 1 88.000 1 88.000 Încărcător frontal 72.000 buc 1 72.000 1 72.000 Instalație de comandă 6.000 buc 1 6.000 1 6.000 Sistem de aerare (conducte, folie) – buc 1 80.000 1 120.000 Costuri C+M 600.400 713.000 Utilități 90.060 106.950 Cheltuieli de proiectare 34.523 40.998 Total costuri 724.983 860.948Elemente de investiții P.U. U.M. TOTAL COSTURI – Instalație TMB Costuri C+M Infrastructură Cheltuieli de proiectare TOTAL Instalație TMB30-50 kt 75-100 kt 120-150 kt 3.958.600 4.764.600 7.290.400 4.263.096 5.131.093 7.851.178140.530 169.143 258.809 163.965 197.350 301.968 ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 309 5.4.6 Depozit de de șeuri Costurile investi ționale unitare pentru un depozit ecologic de de șeuri cu o capacitate de 800.000 m3 sunt de 5.336.310 EUR. Tabelul 5.10 – Costuri investi ționale pentru depozitul de de șeuri (EUR) Cant. Valoare Compactor 320.000 buc 1 320.000 Buldozer 180.000 buc 1 180.000 Autobasculantă 88.000 buc 1 88.000 Instalație stropire cu apă a depozitului 80.000 buc 1 80.000 Încărcător frontal 72.000 buc 1 72.000 Total – – – 740.000 Amenajare teren 6,0 mc 120.000 720.000 Izolație 14,0 mp 70.000 980.000 Strat drenaj 22,0 mp 25.000 550.000 Drain + cămine de redirecționare 4,0 mp 25.000 100.000 Sistem de monitorizare fund deponeu și bazin de levigat – – – 280.000 Puț de monitorizare 4.000 buc 8 32.000 Depozit temporar de deșeuri periculoase 32.000 buc 1 32.000 Colector pluvial 22,0 ml 1.500 33.000 Taluz de protecție 14,0 mp 30.000 420.000 Total – – – 3.147.000 Drum de acces 360 m 500 180.000 Drumuri interioare depozit 240 m 900 216.000 Cladire socială și birouri administrative 960 mp 140 134.400 Garaj și atelier 360 mp 240 86.400 Parcare 60 mp 800 48.000 Spălătorie 148 mp 300 44.400 Pod basculă 60.000 buc 1 60.000 Spălătorie și dezinfectare roți autovehicule de transport 80.000 buc 1 80.000 Separator ulei 20.000 buc 2 40.000 Platforme betonate 60 mp 500 30.000 Gard 12 m 3.000 36.000 Poartă acces 10.000 buc 1 10.000 Utilități 4buc 25.000 100.000 Instalație de comandă 20.000 buc 1 20.000 Organizare trafic – buc 1 28.000 Iluminare exterioară – buc 1 40.000 Statie meteorologică 12.000 buc 1 12.000 Amenajare spații verzi 12,0 mp 2.500 30.000 Total – – – 1.195.200 Cheltuieli de proiectare – – – 254.110 Total general – – – 5.336.310800000 mcMașini Spatiu bazin Alte costuriElemente de investiție P.U. U.M. Managementul deșeurilor 310 5.4.7 Incineratoare Costurile investi ționale unitare pentru un incinerator care proceseaz ă deșeuri cu TMB prealabil ă sunt de 76.440.000 EUR pentru o capacitate de 100 kt/an . În cazul unui incinerator pentru de șeuri mixte, cu o capacitate de 200kt/an, costurile investi ționale se ridic ă la suma de 125.500.000 EUR Tabelul 5.11 – Costuri investi ționale pentru incineratoare (EUR) 5.4.8 Vehicule de colectare Dezvoltarea infrastructurii de colectare a de șeurilor trebuie realizat ă prin: • vehicule de colectare cu compactare – pentru de șeurile mixte; • vehicule cu compactare – pentru de șeurile verzi; • vehicule de colectare selectiv ă – pentru de șeurile de ambalaje (hârti e, plastic, sticl ă); • recipiente și insule de colectare – pentru colectarea de șeurilor mixte, deșeurilor verzi, de șeurilor de ambalaje; • lăzi de compostare – pentru compostare menajer ă individual ă. Dezvoltarea propus ă a parcului de vehicule pentru colectare urmărește: includerea zonelor rurale în sistemul de colectare a de șeurilor schimbarea vehiculelor existente folosite în cadrul zonelor în care exist ă sisteme de colectare bazate pe containere de 5 -8 mc cu vehicule adaptate noilor recipiente de colectare schimbarea vehiculelor dup ă durata de exploatare stabilit ă de produc ător (dup ă amortizarea complet ă) schimbarea vehiculelor existente f ără compactare. Schimbarea vehiculelor vizeaz ă în timp înlocuirea întregului parc auto existent și neconform noilor cer ințe. Este un proces continuu care se desf ășoară în etape, în scopul realiz ării integrale a obiectivelor mai sus men ționate. Costurile investi ționale unitare sunt de 165.000 EUR pentru autocompactoare și de 140.000 EUR pentru vehiculele de colectare f ără compactare. Pe lâng ă vehiculele de colectare, în procesul de management al de șeurilor intr ă și alte categorii de vehicule special, cum ar fi: vehiculele de transport și/sau manipulare a Elemente de investițieDeșeu TMB (100 kt)Deșeu mixt (200 kt) Proiectare 2.293.200 3.765.000 Construcții 17.199.000 28.237.500 Linie tehnologică 29.047.200 47.690.000 Instalație de purificare gaze de evacuare 13.759.200 22.590.000 Regularizare 9.937.200 16.315.000 Instalații de valorificare energetică 2.293.200 3.765.000 Indepărtare resturi materiale 1.146.600 1.882.500 Punere în funcțiune 764.400 1.255.000 Total 76.440.000 125.500.000 ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 311 deșeurilor de la sta țiile de transfer, sta țiile de sortare, centrele d e colectare, depozitele de de șeuri, sta țiile TMB, sta țiile de compost centralizat, respectiv incinerator. Costurile investi ționale ale acestor vehicule sunt incluse în cadrul costurilor specifice pentru fiecare dintre aceste facilit ăți de tratare/eliminare Tabelul 5.12 – Centralizarea costurilor investi ționale pentru vehicule specifice (EUR) 5.4.9 Insule și recipiente de colectare Costurile investi ționale unitare pentru recipientele de colectare de 0,12mc sunt d e 30 EUR, iar pentru eurocontainerele de 1,1mc., de 300 EUR. În cazul implement ării compost ării individuale, este necesar ă luarea în calcul a costurilor pentru l ăzile de compostare distribuite popula ției – aproximativ 26 EUR/buc. Tabelul 5.13 – Costuri investi ționale pentru insule de colectare (EUR) Tabelul 5.14 – Costuri investi ționale pentru compostare a menajer ă individual ă (EUR) Elemente de investi ție P.U. Cant. Valoare Cant. Preț Cant. Preț Cant. Preț Suprafață amenajată 25 mp 12 300 16 400 20 500 Containere 1,1 mc din metal 300 buc 3 900 4 1.200 5 1.500 Containere 1,1 mc din material plastic 270 buc 3 810 4 1.080 5 1.350 Containere de 1,3-1,5 mc din material plastic, cu golire inferioară600 ml 3 1.800 4 2.400 5 3.000 Containere de 2,0-2,4 mc din material plastic, cu golire inferioară950 mp 3 2.850 4 3.800 5 4.7505 fracțiiElemente de investiție P.U. UM3 fracții 4 fracții Tip vehicul P.U. Vehicule de colectare cu compactare – pentru deșeurile mixte 165.000 Vehicule cu compactare – pentru deșeurile verzi 165.000 Vehicule de colectare selectivă – pentru fracțiile reciclabile 140.000 Vehicul transport container 32mc 120.000 Vehicul transport deșeuri periculoase 60.000 Vehicul de transport (transfer) 112.000 Cap tractor WF 72.000 Remorcă WF 76.000 Încărcător frontal 72.000 Vehicul pentru încărcare deșeu TMB 100.000 Vehicul pentru încărcare cu cabină mobil (lift) 250.000 Vehicul de transport (pentru interior stație TMB) 112.000 Vehicul de transport (pentru exterior stație TMB) 148.000 Compactor 320.000 Buldozer 180.000 Autobasculantă 88.000 Managementul deșeurilor 312 Ladă din lemn – 1mc 26 35.000 910.000 5.4.10 Tratarea de șeurilor din construc ții și demol ări Tabelul 5.15 – Costuri investi ționale pentru instala ții de tratare a de șeurilor din C&D Cant. Valoare Cant. Valoare Container de tratare 14.000 buc 1,0 14.000 1,0 14.000 Platfomă betonată 60 mp 1.000,0 60.000 1.000,0 60.000 Gard 10,0 m 300,0 3.000 300,0 3.000 Poartă 5.000 buc 1,0 5.000 1,0 5.000 Mașină de tocat 240.000 buc 0,8 180.000 1,0 240.000 Instalații de sortare 180.000 buc 0,9 160.000 1,0 180.000 Separator magnetic 60.000 buc 1,0 60.000 1,0 60.000 Separator cu aer 80.000 buc 1,0 80.000 1,0 80.000 Incarcator frontal 140.000 buc 1,0 140.000 1,0 140.000 Excavator rotativ 140.000 buc 1,0 140.000 1,0 140.000 Presă destrămare 20.000 buc 2,0 40.000 3,0 60.000 Camioane 128.000 buc 1,0 128.000 2,0 256.000 Remorci 28.000 buc 1,0 28.000 2,0 56.000 Containere 3.400 buc 5,0 17.000 10,0 34.000 Trailer 120.000 buc 1,0 120.000 1,0 120.000 Costuri C+M 1.175.000 1.448.000 Utilități 29.375 72.400 Cheltuieli de proiectare 45.569 52.720 Total costuri 1.249.944 1.573.120Elemente de investiții P.U. U.M.50 kt/an 100 kt/an ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 313 5.5 Costurile d e exploatare Costurile de exploatare (sau de operare și între ținere ) se împart în dou ă categorii: costuri fixe: o salariile personalului de deservire; o cheltuieli administrative; o alte cheltuieli materiale; o cheltuielile privind între țineri și repara ții care trebuie realizate în condi ții normale; o alte cheltuieli: birotic ă, formulare, obiecte de igien ă personal ă, costuri de telecomunica ții, costuri po ștale etc. o costuri cu primele de asigurare; o cheltuieli generale de management; o drumuri de acces interioare și co nstruire drumuri pe depozit despr ăfuire, stropire, acoperire și taluzare, achizi ție p ământ, manipulare, transport costuri variabile (în func ție de cantit ățile de de șeuri procesate)92: o costuri de exploatare (ciuruire, amestecare, rea șezare, dirijarea procesu lui și control, analize de laborator, tratarea levigatului, alte taxe și impozite etc.) o costuri cu energia; o costuri de balotare; o costuri de transport; o costurile anuale de golire și transport a containerelor o costuri pentru combustibil conform consumului spe cific al fiec ărui utilaj implicat; o alte cheltuieli materiale: costuri de între ținere, repara ții accidentale a utilajelor de compostare, și a vehiculelor; Fiecare categorie de costuri se reg ăsește în propor ții diferite, în func ție de caracteristicile fiec ărei facilit ăți de tratare sau eliminare a de șeurilor. 92 Calcularea exactă a acestora va poate fi realizat ă doar în func ție de experien țele acumulate la exploatarea fiecărei facilități specifice de tratare a deșeurilor Managementul deșeurilor 314 5.5.1 Centre de colectare Specificit ăți: trebuie luate în calcul și costurile de neutralizare a de șeurilor periculoase colectate de la popula ție. Tabelul 5.16 – Costurile de exploatare a centrelor de colectare (EUR/an) 5.5.2 Stații de transfer Specificit ăți: Perioada de utilizare a vehiculelor de transport luat ă în calcul este de 8 ore pe zi, și 300 de zile pe an. Pentru o sta ție de 10 mii de tone deservirea este realizat ă cu un vehicul, iar pentru sta ții de 20 mii de tone de c ătre dou ă vehicule. Au o pondere mare costurile de transport, costurile de personal, și costurile cu energia Tabelul 5.17 – Costurile de exploatare pentru sta ții de transfer (EUR/t) Elemente de cost 10 kt/an 20 kt/an Costuri de personal 30.169 42.978 Combustibili 13.536 27.072 Costuri de transport 44.467 116.005 Costuri cu energia 14.000 28.000 Alte costuri materiale 16.000 32.000 Costuri cu asigurările 9.399 5.939 Pază 17.299 17.299 Costuri de management 16.757 33.199 Total 161.627 302.493 Cost EUR / t 16,16 15,12 Elemente de cost Valoare Costuri de personal 3.842 Combustibili 1.057 Costuri de transport 2.880 Alte costuri materiale 1.035 Costuri cu asigurările 408 Alte costuri 311 Costuri de mentenanță 350 Costuri de management 988 Total 10.872 ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 315 5.5.3 Stații de sortare Specificit ăți: Au o pondere mare costurile de personal și costurile cu energia Tabelul 5.18 – Necesarul de personal pe schimburi al sta ției de so rtare (persoane) Angaja ți 1 band ă 2 benzi Selectare 12 24 Manipulan ți 3 4 Șef de sta ție 1 1 Șef produc ție 1 1 Tabelul 5.19 – Costurile de operare și între ținere a sta țiilor de sortare (EUR/t) 5.5.4 Tratare mecano -biologic ă 5.5.4.1 Componenta de tratare mecanic ă Specificit ăți: Au o pondere mare costurile cu energia Tabelul 5.20 – Costuri de exploatare – instala ții TMB – componenta mecanic ă (EUR/t) Elemente de cost 30-50 kt 75-100 kt 120-150 kt Costuri de personal 131.278 193.161 216.000 Costuri cu energia 330.000 580.000 825.000 Costuri de transport 70.000 140.000 210.000 Costuri de balotare/ambalare 200.000 400.000 600.000 Alte costuri materialele 170.000 270.000 360.000 Costuri cu asigurările 15.043 17.783 27052 Alte costuri de exploatare 34.000 54.000 72.000 Costuri de management 95.032 165.494 231.005 Total 1.045.353 1.820.438 2.541.057 Cost EUR/t 20,91 18,20 16,94 Categorie de costuri o bandă două benzi Costuri de personal 230.543 419.832 Costuri cu energia 66.000 132.000 Alte costuri cu materialele 24.000 48.000 Costuri cu asigurările 10.382 12.936 Alte costuri 4.800 9.600 Costuri de management 33.573 62.237 Total 369.298 684.604 Cost EUR / t 30,77 28,53 Managementul deșeurilor 316 5.5.4.2 Componenta de t ratare biologic ă Specificit ăți: Activit ățile pot fi realizate cu ajutorul unei persoane care se va ocupa de gestionarea și optimizarea spa țiului și cu 2 operatori de utilaje. Tabelul 5.21 – Costurile de exploatare – instala ții TMB – componenta biologic ă (EUR/t) Tabelul 5.22 – Costurile de exploatare a instala țiilor TMB – total (EUR/t) 5.5.5 Stații de compostare Specificit ăți: Activit ățile pot fi realizate cu ajut orul unei persoane care se va ocupa de gestionarea și optimizarea spa țiului și cu un operator de utilaje. Tabelul 5.23 – Costurile de exploatare a instala țiilor de compostare (EUR/t) Elemente de cost 1 kt/an 3 kt/an Costuri de personal 19.507 19.507 Alte costuri de exploatare 6.500 16.200 Costuri cu combustibilii 1.750 5.250 Alte costuri materiale 4.800 11.700 Costuri cu asigurările 3.452 4.100 Alte costuri 960 2.340 Costuri de management 3.697 5.910 Total 40.666 65.007 Cost EUR/t 40,67 21,67 Elemente de cost 30-50 kt 75-100 kt 120-150 kt Costuri de personal 160.539 232.176 274.522 Costuri cu energie/combustibili 361.250 642.500 918.750 Costuri de transport 70.000 140.000 210.000 Costuri de balotare și 200.000 400.000 600.000 Alte costuri materialele 235.000 380.000 502.500 Costuri cu asigurările 19.793 23.023 33.092 Alte costuri de exploatare 142.000 241.000 325.500 Costuri de management 118.858 205.869 286.436 Total 1.307.440 2.264.568 3.150.800 Cost EUR/t 26,15 22,65 21,01 Elemente de cost 30-50 kt 75-100 kt 120-150 kt Costuri de personal 29.261 39.015 58.522 Costuri cu energie/combustibili 31.250 62.500 93.750 Alte costuri materialele 65.000 110.000 142.500 Costuri cu asigurările 4.750 5.240 6.040 Alte costuri de exploatare 108.000 187.000 253.500 Costuri de management 23.826 40.375 55.431 Total 262.087 444.130 609.743 Cost EUR/t 5,24 4,44 4,06 ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 317 5.5.6 Depozite de de șeuri Specificit ăți: Au o pondere mare costurile de manipulare și costurile cu tratarea levigatului Tabelul 5.24 – Costurile de exploatare pentru depozite le de de șeuri (EUR/t) 5.5.7 Incinerator Costurile sunt estimate c onform datelor din experien ța EU93. Încasările estimate în urma vânz ării energiei produse prin procesul de incinerare duc la sc ăderea taxei de salubrizare. Conform datelor din experien țe similare, în cazul inciner ării de șeurilor mixte ob ținem o reducere de 24 Euro/ton ă iar în cazul de șeurilor pre -tratate, cu putere caloric ă mai mare, ob ținem 29 Euro/ton ă. Tabelul 5.25 – Ponderea costurilor de exploatare din costurile totale (%) 93 Au fost luate în calcul costurile de operare și întreținere ale incinera torului din Budapesta Pondere costuri Raport Cheltuieli fixe 34,37% Cheltuieli variabile 11,65% Costuri cu reparații capitale 23,84% Costuri de tratare/eliminare zgură și cenușă 30,13% Elemente de cost Valoare Costuri de personal 73.783 Costuri cu combustibili 82.080 Costuri cu energia 16.200 Alte costuri materiale 46.266 Costuri de manipulare 208.000 Alte costuri cu tratare și analiză levigat 112.000 Costuri cu analize de laborator 25.000 Costuri cu taxe și impozite 21.533 Costuri cu paza 61.524 Costuri cu întreținerea căilor de acces 35.741 Alte costuri 2.200 Costuri de management 64.639 Total 748.965 Cost EUR / t 13,14 Managementul deșeurilor 318 Tabelul 5.26 – Costurile de exploatare estimate pentru incinerator (EUR/t) 5.5.8 Insule de colectare Costurile de operare și între ținere a insulelor de colectare sunt corelate cu elementele de cost de la vehicule de colectare. Astfel: Vehicu lele de colectare au capacitatea de a colecta zilnic de pe un num ăr de 18-20 insule de colectare. Frecven ța de golire a insulelor de colectare este (din experien ță) 5-10 zile. Un vehicul poate deservi un num ăr de 100 insule cu 3 frac ții, 75 cu 4 frac ții și 60 cu 5 frac ții Costul de între ținere al containerelor care este aproximativ cu 7% din valoarea total ă a containerelor: 59 Euro/container/an . Tabelul 5.27 – Costuri de exploatare pentru insulele de colect are (EUR/insul ă/an) Elemente de cost Cost total 3 fracții 4 fracții 5 fracții Costuri de personal 10.444 104 144 176 Combustibili 18.196 180 244 304 Uleiuri auto 544 4 8 8 Anvelope 2.936 28 40 48 Intreținere 9.140 92 120 152 Cheltuieli cu asigurările 4.488 44 60 76 Costuri de exploatare 6.636 68 88 112 Alte costuri 1.344 12 16 24 Costuri generale 7.520 76 100 124 Vehicul de schimb 6.120 60 80 104 Întreținere containere 17.585 176 235 294 TOTAL 84.953 844 1.135 1.422 Costuri de personal + impozite și taxe 581.411 736.709 Costuri cu combustibili, energie 740.880 1.537.800 Alte costuri variabile 2.757.832 3.977.160 Alte costuri fixe 3.842.168 6.948.331 Total 7.922.291 13.200.000 Cost EUR / t 79,22 66,00Elemente de costuri Deșeu TMB (100 kt)Deșeu mixt (200 kt) ESTIMAREA COSTURILOR DE MANAGEMENT A D.M.S. 319 5.5.9 Vehicule de colectare Tabelul 5.28 – Costuri de exploatare pentru vehicu lule de colectare (EUR/an/vehicul) 5.5.10 Tratarea de șeurilor din construc ții și demol ări Tabelul 5.29 – Costuri de exploat are pentru instala ții de tratare a de șeurilor din C&D Elemente de cost 16 m320 m3 Costuri de personal 39.855 39.855 Combustibili 28.345 30.360 Uleiuri auto 1.074 1.232 Anvelope 2.288 3.168 Intreținere 10.287 10.736 Cheltuieli cu asigurările 5.280 5.720 Costuri de exploatare 12.634 13.907 Alte costuri 2.788 2.914 Costuri generale 14.357 15.105 Vehicul de schimb 3.520 4.840 Total (EUR/an) 120.428 127.838 Elemente de cost 50 kt/an 100 kt/an Costuri de personal 50.100 50.100 Carburanți 210.000 378.000 Lubrifianți, Uleiuri 30.000 54.000 Transport utilaje 36.000 48.000 Consumabile 22.000 39 600 Costuri de întreținere 56.000 100 800 Cost aferente material 70.000 126.000 Depozitare deșeuri 55.000 99.000 Cost conducere 52 910 89 550 Total 529.100 705.000 Cost EUR / t 10,58 7,05 ANEXE 321 6 ANEXE 6.1 ANEXA 1 – Prevederile legislative în domeniu 6.1.1 Legisla ția orizontal ă Tabelul 6.1 – Legisla ția orizontal ă Nr. crt. Actul normativ Descriere 1. OUG nr. 78/16.06.2000 privind regimul de șeurilor, aprobat ă prin L nr. 426/18.07.2001 și modificat ă de L nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localit ăților, OUG nr. 61/2006 pentru modificar ea OUG nr. 78/16.06.2000 și L nr. 27/2007. 2. L nr. 622/07.11.2001 pentru ratificarea Actului final al negocierilor dintre Guvernul României și Comunitatea European ă de adoptare a Acordului privind participarea României la Agen ția European ă de Mediu și la Rețeaua european ă de informare și observare a mediului (EIONET), adoptat la Bruxelles la 9 octombrie 2000, și a Acordului dintre România și Comunitatea European ă privind participarea României la Agen ția European ă de Mediu și la Rețeaua european ă de informa re și observare a mediului 3. O nr. 860/26.09.2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu, modificat ă de O 210/2004 și O 1037/2005. 4. O nr. 863/26.10.2002 privind aprobarea ghidurilor metodol ogice aplicabile etapelor procedurii -cadru de evaluare a impactului asupra mediului 5. HG nr. 856/16.08.2002 privind eviden ța gestiunii de șeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând de șeurile, inclusiv de șeurile periculoase 6. HG nr. 1076/08.07.2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evalu ării de mediu pentru planuri și programe 7. HG nr. 1470/09.09.2004 pentru aprobarea Strategiei și Planului Na țional de Gestionare a De șeurilor 8. HG 878/28.07.2005 care abrog ă HG nr. 1115/10.10.2002 privind ac cesul publicului la informa ția de mediu 9. OUG nr. 152/10.11.2005 privind prevenirea și controlul integrat al polu ării, modificat ă, completat ă și aprobat ă de L nr. 84/2006 10. HG nr. 1213/06.09.2006 privind stabilirea procedurii -cadru de evaluare a impactul ui asupra mediului pentru anumite proiecte Managementul deșeurilor 322 Nr. crt. Actul normativ Descriere 11. HG nr. 564/26.04.2006 privind cadrul de realizare a particip ării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe în leg ătura cu mediul 6.1.2 Legisla ția specific ă Tabelul 6.2 – Legisla ția specific ă Nr. crt. Actul normativ Descriere 1. L nr. 6/1991 pentru aderarea României la Conven ția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al elimin ării acestora 2. HG nr. 173/13.0 3.2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorura ți și ale altor compu și similari, modificat ă și completat ă de HG nr. 291/14.04.2005, HG nr. 975/2007, HG nr. 210/2007 pentru modificarea și completarea uno r acte normative care transpun acquis -ul comunitar în domeniul protec ției mediului, HG nr. 975 /2007 3. L nr. 265/2002 pentru acceptarea amendamentelor la Conven ția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al de șeurilor periculoase. 4. HG nr. 128/14.02.2002 privind incinerarea de șeurilor, modificat de HG nr. 268/31.03.2005 și Normativul Tehnic privind incinerarea deșeurilor, aprobat prin O nr. 756/2004 5. HG nr. 1357/2002 pentru stabilirea autorit ăților publice responsabile de controlul și supravegherea importului, exportului și tranzitului de de șeuri ; 6. O nr. 818/17.10.2003 privind aprobarea Procedurii de emitere a autoriza ției integrate de mediu, completat și modificat de O nr. 1158/2005 7. O nr. 2/2004 pentru aprobarea Procedurii de r eglementare și control al transportului de șeurilor pe teritoriul României, modificat de O nr. 821/2006, O nr. 986/2006, O nr. 2188/2006 8. O nr. 757/26.11.2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea de șeurilor, modificat prin O nr. 1230/2 005 9. O nr. 344/16.08.2004 pentru aprobarea Normelor Tehnice privind protec ția mediului și în special a solurilor, când se utilizeaz ă nămolurile de epurare în agricultur ă ANEXE 323 Nr. crt. Actul normativ Descriere 10. O nr. 2/5.01.2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare și control al trans portului de șeurilor pe teritoriul României 11. O nr. 128/04.03.2004 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele romane care adopta standarde europene armonizate ale căror prevederi se refera la ambalaje și deșeuri de ambalaje 12. HG nr. 2406/21.12.2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, completat ă de HG nr. 1313/2006 13. O nr. 338/2004 pentru aprobarea Procedurii și criteriilor de autorizare pentru persoanele juridice în vederea prelu ării responsabilit ății privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a de șeurilor de ambalaje. 14. O nr.2/211/118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare și control a transportului de șeurilor pe teritoriul României 15. O nr. 1274/14.12.2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activit ăților de eliminare a de șeurilor, respectiv depozitare și incinerare 16. O nr. 940/07.09.2005 privind aprobarea Criteriilor de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termica a deșeurilor rezultate din activitatea medicala 17. HG nr. 349/21.04.2005 privind depozitarea de șeurilor, completat ă de HG nr. 210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis -ul comunitar în domeniul protec ției mediului 18. O nr. 95/12.02.2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a de șeurilor la depozitare și lista na ționala de de șeuri acceptate în fiecare clasa de depozit de de șeuri 19. O nr. 775/16.12.2005 pentru aprobarea Listei localit ăților izolate care pot depozita de șeurile m unicipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la respectarea unor prevederi ale HG nr. 349/2005 privind depozitarea de șeurilor 20. HG nr. 621/23.06.2005 privind gestionarea ambalajelor și a de șeurilor de ambalaje, modificat ă de HG nr. 1872/2006 21. O nr. 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje 22. O nr. 1229/30.11.2005 pentru aprobarea Procedurii și criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea prelu ării responsabilit ății privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a de șeurilor de ambalaje, modificat de O nr. 194/2006, O nr. 360/2006 , O nr. 1325/2006 și O nr. 968/2006 23. O nr. 1281/2005 privind stabilirea modalit ăților de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplic ării colect ării selective 24. O nr. 1224/2005 pentru aprobarea Procedurii și condi țiilor de autorizare a persoanelor juridice în vederea prelu ării responsabilit ății privind realizarea obiectivelor anuale de reutil izare, reciclare și valorificare energetica a vehiculelor scoase din uz Managementul deșeurilor 324 Nr. crt. Actul normativ Descriere 25. O nr. 87/10.02.2005 privind aprobarea modelului și a condi țiilor de emitere a certificatului de distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz 26. HG nr. 448/19.05.2005 privind de șeurile de echipamente electrice și electronice 27. O nr. 901/2005 privind aprobarea masurilor specifice pentru colectarea de șeurilor de echipamente electrice și electronice care prezint ă riscuri prin contaminare pentru securitatea și sănătatea personalului din punctele de colectare 28. O nr. 1223/2005 privind procedura de Înregistrare a produc ătorilor, modul de evidenta și raportare a datelor privind echipamentele electrice și electronice și deșeurile de echipamente electrice și electronice, modificat de O nr. 1667/2007 și O 706/2007 29. O nr. 1225/2005 privind aprobarea Procedurii și criteriilor de evaluare și autorizare a organiza țiilor colective în vederea prelu ării responsabilit ății privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclar e și valorificare a de șeurilor de echipamente electrice și electronice, modificat de O nr. 1269/2006, O nr. 820/2006, O nr. 910/2007, O nr. 1704/2007 30. HG nr. 992/25.08.2005 privind limitarea utiliz ării anumitor substan țe periculoase în echipamentele elec trice și electronice, modificat ă de HG nr. 816/2006, O nr. 1226/2007 și O nr. 1771/2007 31. O nr. 1018/2005 privind înfiin țarea în cadrul Direc ției de șeuri și substan țe chimice periculoase a Secretariatului pentru compu și desemna ți, modificat și completat d e O nr. 257/2006, O nr. 1349/2007 32. HG nr. 235/07.03.2007 privind gestionarea uleiurilor uzate 33. HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor masuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind transferul de de șeuri 34. O.MMDD nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale și jude țene de gestionare a de șeurilor, având ca anex ă „Metodologia pentru elaborarea, monitorizarea și revizuirea planurilor regionale de gestionare a de șeurilor” ANEXE 325 6.1.3 Legisla ția conex ă Tabelul 6.3 – Legisla ția conex ă Nr. crt. Actul normativ Descriere 1. L nr.326/2001 privind serviciile publice de gospod ărie comunal ă modificat ă prin OUG 9/2002 și OUG 197/2002 2. L nr.139/2002 pentru aprobarea OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localit ăților 3. O MSF nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea de șeurilor rezultate din activit ățile medicale . 4. L nr. 515/2002 pentru ap robarea Ordonan ței nr. 21/2002 privind gospod ărirea localit ăților urbane și rurale. 5. O MEC nr. 128/2004 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele romane care adopta standarde europene armonizate ale c ăror prevederi se refera la ambalaje și deșeuri de ambalaje. 6. O MAPAM nr.723/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabile ște reguli de s ănătate cu privire la subprodusele de la animale 7. H.G. 1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al de șeurilor de baterii și acumula tori ANEXE 327 6.2 ANEXA 2 – Lista abrevierilor utilizate în lucrare Tabelul 6.4 – Lista abrevierilor utilizate în lucrare Nr. crt. Abrevierea Semnifica ție 1. ADR Agen ția pentru Dezvoltare Regional ă 2. AFM Administra ția Fondului pentru Mediu 3. ANPM Agen ția Na țional ă pentru Protec ția Mediului 4. APM Agen ția Jude țeana pentru Protec ția Mediului 5. ARAM Asocia ția Româna de Ambalaje și Mediu 6. ARPM Agen ția Regionala pentru Protec ția Mediului 7. DEEE Deșeuri de echipamente electr ice și electronice 8. EEE Echipamente electrice și electronice 9. GNM Garda Na țional ă de Mediu 10. HG Hotărâre a Guvernului României 11. ICIM Institutul Na țional de Cercetare –Dezvoltare pentru Protec ția Mediului 12. INS Institutul Na țional de Statistica 13. DJS Dire cția Jude țeană de Statistic ă 14. MMDD Ministerul Mediului și Dezvolt ării Durabile 15. MMGA Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor 16. PJGD Planul Jude țean de Gestionare a De șeurilor 17. PNGD Planul Na țional de Gestionare a De șeurilor 18. PRGD Planul Regional de Gestionare a De șeurilor 19. PJGD Planuri Jude țene de Gestionare a De șeurilor 20. SEA Evaluare Strategic ă de Mediu 21. SNGD Strategia Na țional ă de Gestionare a De șeurilor 22. SNDD Strategia Na țional ă pentru Dezvoltare Durabil ă 23. VSU Vehicule scoase din uz 24. TMB Tratare Mecano -Biologic ă 25. RNP Regia Na ționala a P ădurilor 26. SRF Solid Recovered Fuel 27. RDF Refuse Derived Fuel 28. DMS Deșeuri Municipale Solide Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 329 6.3 ANEXA 3 – Defini țiile termenilor specifici Tabelul 6.5 – Defini țiile termenilor de specialitate și cadrul legal Termenul Act Normativ Defini ția accident ecologic O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin L. 265 / 2006 eveniment produs ca urmare a unor neprev ăzute devers ări/emisii de substan țe sau preparate periculoase/poluante, sub form ă lichid ă, solid ă, gazoas ă ori sub form ă de vapori sau de energie rezultate din desf ășurarea unor activit ăți antropice necontrolate/bru ște, prin care se deterioreaz ă sau se distrug ecosistemele naturale și antropice acord de mediu O.U.G. 195 / 20 05 aprobat ă prin L. 265 / 2006 actul tehnico -juridic prin care se stabilesc condi țiile de realizare a proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu reprezint ă decizia autorit ății competente pentru protec ția mediului, ca re dă dreptul titularului de proiect s ă realizeze proiectul din punct de vedere al protec ției mediului; acordul de import pentru organisme modificate genetic O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin L. 265 / 2006 act tehnico -juridic emis de autoritatea competent ă pentru protec ția mediului, care d ă dreptul titularului s ă realizeze o activitate desf ășurata cu organisme/microorganisme modificate genetic și stabile ște condi țiile în care aceasta poate avea loc, conform legisla ției specifice; acte de reglementare O.U.G . 195 / 2005 aprobat ă prin L. 265 / 2006 avizele de mediu, avizul Natura 2000, acordul de mediu, acordul de import/export plante și/sau animale s ălbatice non -CITES, permisul CITES, autoriza ția privind emisiile de gaze cu efect de ser ă, acordul de import pe ntru organisme modificate genetic, autoriza ția/autoriza ția integrat ă de mediu, autoriza ția privind activit ățile cu organisme modificate genetic; activitatea medical ă Ordin MSF 219/2002 orice activitate de diagnostic, preven ție, tratament, monitorizare și recuperare a st ării de sănătate, care implic ă sau nu implic ă utilizarea de instrumente, echipamente ori aparatura medical ă acumulatori H.G. 1057/2001 surse de energie electric ă – sunt alc ătuiți din una sau mai multe celule primare reînc ărcabile, energia e lectric ă obținându -se prin transformarea direct ă a energiei chimice; Tipuri de acumulatori: – acumulatori litiu – acumulatori nichel -metal hidrur ă – acumulatori nichel -cadmiu – acumulatori cu plumb – acumulatori tip pastil ă Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 330 Termenul Act Normativ Defini ția agent de transport Legea 6/1991 orice p ersoana care organizeaz ă transportul de șeurilor periculoase sau a altor reziduuri agent de transport Legea 6/1991 orice persoan ă care organizeaz ă transportul de șeurilor periculoase sau a altor reziduuri agen ți economici H.G. 621/2005 referitor la ambalaj e, înseamn ă furnizorii de materiale de ambalare, produc ătorii de ambalaje și produse ambalate, importatorii, comercian ții și distribuitorii; agen ți economici H.G. 2406 / 2004 produc ătorii, distribuitorii, colectorii, companiile de asigurare, precum și age nții care au ca obiect de activitate tratarea, recuperarea, reciclarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor și materialelor acestora agen ți economici H.G. 349/2002 referitor la ambalaje, înseamn ă furnizorii de materiale de ambalare, produc ătorii de ambalaje și produse ambalate, importatorii, comercian ții și distribuitorii agricultur ă Ordin MMGA 344/2004 Ordin MAPAM 49/2004 creșterea tuturor tipurilor de culturi agricole în scop comercial, inclusiv a cantit ăților necesare pentru stocare și însămân țare agricultur ă Ordin MAPAM 49/2004 creșterea tuturor tipurilor de culturi agricole în scop comercial, inclusiv a cantit ăților necesare pentru stocare și însămân țare ambalaj H.G. 621/2005 orice obiect, indiferent de materialul din care este confe cționat ori de natura acestuia, destinat re ținerii, protej ării, manipul ării, distribu ției și prezent ării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la produc ător pân ă la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat acelora și scop uri este, de asemenea, considerat ambalaj. ambalaj compozit H.G. 621/2005 ambalaj confec ționat din materiale diferite care nu pot fi separate manual, nici unul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativ ă pentru a putea fi încadrat la acel tip de material. Ambalajul compozit se raporteaz ă corespunz ător la materialul preponderent ca greutate. ambalaj primar H.G. 621/2005 ambalaj de vânzare – ambalaj conceput și realizat pentru a îndeplini func ția de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator în punctul de achizi ție; Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 331 Termenul Act Normativ Defini ția ambalaj reutilizabil H.G. 621/2005 ambalaj refolosit pentru acela și scop, a c ărui returnare de c ătre consumator ori comerciant este asigurat ă de plata unei sume -sistem depozit, prin reachizi ționare sau altfel. Amba lajul reutilizabil se consider ă introdus pe pia ță atunci când este f ăcut disponibil pentru prima oar ă, împreun ă cu produsul pe care este destinat s ă îl con țină, să îl protejeze, s ă îl manipuleze, s ă îl distribuie sau s ă îl prezinte. Ambalajul reutilizabil se consider ă deșeu de ambalaj când se înlătură, la sfâr șitul duratei utile de via ță. Ambalajul reutilizabil nu se consider ă deșeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit. Ambalajul reutilizabil nu se consider ă ambalaj introdus pe pia ță atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs și făcut disponibil din nou. ambalaj secundar H.G. 621/2005 ambalaj grupat -supraambalaj – ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achizi ție o grupare a unui num ăr de unit ăți de vânzare, indi ferent dac ă acesta este vândut ca atare c ătre utilizator sau consumatorul final ori dac ă serve ște numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs f ără a afecta caracteristicile produsului; ambalaj ter țiar H.G. 621/2005 ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a u șura manipularea și transportul unui num ăr de unit ăți de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deterior ării în timpul manipul ării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu i nclude containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene; ambalaje H.G. 621/2005 orice produs, indiferent de materialul din care este confec ționat ori de natura acestuia, destinat s ă cuprind ă bunuri în scopul re ținerii, protej ării, manipul ării distribu ției și prezent ării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la produc ător pana la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat acelora și scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj; amplasament de recep ție H.G. 173/2000 unul sau mai multe locuri geografice alese pentru depozitarea pe termen lung sau pentru eliminarea compu șilor desemna ți ; ape uzate menajere Ordin MMGA NR.344/2004 apele uzate provenite din gospod ării și servicii, care rezult ă de regul ă din metabolismul uma n și din activit ățile menajere (conform Normelor tehnice privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate or ășenești, NTPA -011, cuprinse în anexa nr. 1 la Hot ărârea Guvernului nr. 188/2002 ); Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 332 Termenul Act Normativ Defini ția ape uzate orășenești Ordin MAPAM 49/2004 Ordin MMGA 344/2 004 ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale și/sau ape meteorice (conform Normelor tehnice privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești NTPA -011, cuprinse în anexa nr. 1 la Hot ărârea Guvernului nr. 188/2002) arie natural ă protejat ă O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin LEGEA 265 / 2006 zonă terestr ă, acvatic ă și/sau subteran ă, cu perimetru legal stabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care exist ă specii de plante și animale s ălbatice, elemente și forma țiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alt ă natur ă, cu valoare ecologic ă, științifică sau cultural ă deosebit ă; arie special ă de conservare O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin LEGEA 265 / 2006 arie de interes comunitar desemnat ă printr -un act statutar, administrativ și/sau contractual în scopul aplic ării m ăsurilor de conservare necesare pentru men ținerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale și/sau a popula țiilor speciilor pentru care a fost desemnat ă; Autoritate competent ă Legea 6/1991 autoritate guvernamental ă desemnat ă de către o parte ca fiind r ăspunz ătoare, în cadrul unei zone geografice determinat ă, pentru a primi notificarea privind deplasarea transfrontie ră a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri, precum și orice informa ții referitoare la acestea și pentru a r ăspunde la aceasta notificare, conform art. 6. autoritate competent ă H.G. 349/2005 Autoritatea teritorial ă(regional ă sau local ă)căreia îi rev in atribu ții și responsabilit ăți ce decurg din prezenta hot ărâre Ordin MAPAM 49/2004 autoritatea c ăreia îi revin atribu ții și responsabilit ăți ce decurg din prezentele norme tehnice; Ordin MMGA 344/2004 autoritatea c ăreia îi revin atribu ții și responsa bilități ce decurg din prezentele norme tehnice H.G. 162/2002 autoritatea c ăreia îi revin atribu ții și responsabilit ăți ce decurg din prezenta hot ărâre autoritate competent ă pentru protec ția mediului H.G. 128/2002 autoritatea central ă pentru protec ția m ediului sau autoritatea teritorial ă pentru protec ția mediului care are stabilite competen țele referitoare la instala țiile de incinerare în Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul de șeurilor, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/2 001; Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 333 Termenul Act Normativ Defini ția autoritate competent ă pentru protec ția mediului O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin LEGEA 265 / 2006 autoritatea publica centrala pentru protecția mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului sau agențiile pentru protecția mediului, respectiv agențiile regionale pentru protecția mediului și agențiile județene pentru protecția mediului, Administrația Rezervației Biosferei ®Delta Dunării ¯, precum și Garda Națională de Mediu și structurile subordonate acesteia Autoritatea O.U.G. 38 / 2006 Administr ația Fondului pentru Mediu autoturism nou O.U.G. 38 / 2006 un autoturism care nu a fost niciodat ă înmatriculat și care nu a fost utilizat potrivit destina ției acestuia autoturism uzat O.U.G. 38 / 2006 orice autoturism înmatriculat în România având o vech ime mai mare sau egal ă cu 12 ani de la data fabrica ției, care con ține cumulativ urm ătoarele componente esen țiale: motorul, transmisia, trenul de rulare, caroseria, șasiul, precum și echipamentele electronice de gestionare a func țiilor vehiculului și dispoz itivul catalizator, dac ă acestea au fost prev ăzute din fabrica ție avizul de mediu pentru planuri și programe O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin LEGEA 265 / 2006 act tehnico -juridic emis de autoritatea competent ă pentru protec ția mediului, care confirm ă integ rarea aspectelor privind protec ția mediului în planul sau programul supus adopt ării; baterii H.G. 1057/2001 H.G. 1132/2008 surse de energie electric ă – sunt alc ătuite din una sau mai multe celule primare nereînc ărcabile, energia electric ă obținându -se pri n transformarea direct ă a energiei chimice. Tipuri de baterii: – baterii zinc -carbon – baterii alcaline cu mangan – baterii zinc – baterii litiu -dioxid de mangan – – baterii tip pastil ă; baterii sau acumulatori pentru autovehicule H.G. 1057/2001 H.G. 1132/200 8 baterii sau acumulatori care se folosesc la autovehicule pentru pornire, aprindere și iluminare; baterii sau acumulatori uza ți H.G. 1057/2001 H.G. 1132/2008 baterii sau acumulatori care au devenit improprii folosirii pentru care au fost ini țial destina ți; Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 334 Termenul Act Normativ Defini ția baterii și acumulatori care con țin substan țe periculoase H.G. 1057/2001 H.G. 1132/2008 1. baterii și acumulatori care con țin mai mult de 0,0005% mercur din greutate, comercializa ți pe pia ță; 2. baterii și acumulatori care con țin: mai mult de 25 mg mercur/ce lula, cu excep ția bateriilor alcaline cu mangan; mai mult de 0,025% cadmiu din greutate; mai mult de 0,4% plumb din greutate; 3. baterii alcaline cu mangan, care con țin mai mult de 0,025% mercur din greutate beneficiar de n ămol Ordin MAPAM 49/2004 orice pers oană fizică și juridic ă care este proprietar, arenda ș sau reprezentant al acestora, care accept ă aplicarea n ămolului pe terenul s ău biodiversitate O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin LEGEA 265 / 2006 variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terest re, marine, acvatice continentale și complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecific ă, interspecific ă și diversitatea ecosistemelor; biotehnologie O.U.G. 195 / 2005 aplica ție tehnologic ă în care se utilizeaz ă sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosin ță specific ă; cantit ăți minimale H.G.173/2000 o concentra ție total ă de minimum 50 ppm compu și desemna ți la un volum total de peste 5 dm3, consi derate împreun ă capacitate nominala H.G.128/2002 suma capacit ăților cuptoarelor din care se compune instala ția de incinerare sau de coincinerare, specificat ă de constructor și confirmat ă de operator, ținându -se seama în special de puterea caloric ă a fiec ărui tip de de șeu, exprimat ă prin cantitatea de de șeuri incinerate pe or ă cele mai bune tehnici disponibile O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin LEGEA 265 / 2006 stadiul de dezvoltare cel mai avansat și eficient înregistrat în dezvoltarea unei activit ăți și a modurilor de exploatare, care demonstreaz ă posibilitatea practic ă de a constitui referin ța pentru stabilirea valorilor -limit ă de emisie în scopul prevenirii polu ării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile și impactul asupra mediului în întregul s ău certificat de distrugere H.G. 2406 / 2004 certificatul eliberat ultimului de ținător al vehiculului scos din uz de c ătre unit ățile autorizate pentru colectare/tratare Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 335 Termenul Act Normativ Defini ția ciclu de via ță al produsului Legea 426/2001 intervalul de timp cuprins între data de fabrica ție a unui produs și data când acesta devine deșeu; ciclu de via ță al produsului Legea 426/2001 intervalul de timp cuprins între data de fabrica ție a unui produs și data când acesta devine deșeu colectare Legea 426/2001 strângerea, sortarea și/sau regruparea (depozitarea temporar ă) a de șeurilor, în vederea transportului lor colectare selectiv ă H.G. 621/2005 colectarea de șeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale și/sau sortimente de materiale combustie Ordin MMPA 1215/2003 tratarea de șeurilor prin oxidare termic ă în exces de aer compu și desemna ți H.G. 173/2000 compu și chimici sau clase de substan țe chimice supuse unui control special cfm. prezentei hotărâri consumator H.G. 621/2005 persoana fizic ă sau juridi că ce folose ște ambalaje sau produse ambalate pentru alte scopuri decât cele comerciale contract de finan țare H.G. 448 / 2005 orice acord sau contract de împrumut, leasing, închiriere ori vânzare referitor la orice echipament, indiferent de faptul c ă acor dul ori contractul respectiv sau orice acord ori contract colateral prevede ori nu efectuarea sau posibilitatea efectu ării unui transfer de proprietate privind echipamentul în cauz ă DEEE provenite de la gospod ării particulare H.G. 448 / 2005 DEEE provenit e de la gospod ării particulare și surse comerciale, industriale, institu ționale și alte surse care, datorit ă naturii și cantit ății lor, sunt similare celor provenite de la gospod ării particulare deplasare transfrontier ă Legea 6/1991 orice mi șcare a de șeurilor periculoase sau a altor reziduuri dintr -o zon ă aflat ă sub jurisdic ția național ă a unui stat spre/sau printr -o zon ă aflat ă sub jurisdic ția na țional ă a altui stat sau spre o zon ă ce nu e sub jurisdic ția na țional ă a nici unui stat, cu condi ția ca cel pu țin dou ă state s ă fie implicate în aceast ă deplasare depoluare H.G. 2406 / 2004 golirea de fluide și de substan țe chimice periculoase a vehiculelor scoase din uz cu respectarea prevederilor anexei nr. 1 la prezenta hot ărâre Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 336 Termenul Act Normativ Defini ția depozit H.G. 349 / 2005 Un amp lasament pentru eliminarea final ă a de șeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv; spații interne de depozitare a de șeurilor, adic ă depozite în care un produc ător de deșeuri execut ă propria eliminare a de șeurilor la locul de producere; o supr afață permanent amenajat ă (adic ă pentru o perioad ă de peste un an) pentru stocarea temporar ă a de șeurilor, dar exclusiv: instala ții unde de șeurile sunt desc ărcate pentru a permite preg ătirea lor în vederea efectu ării unui transport ulterior în scopul recup erări, trat ări sau elimin ării finale în alta parte; stocarea de șeurilor înainte de valorificare sau tratare pentru o perioad ă mai mic ă de 3 ani, ca regul ă general ă, sau stocarea de șeurilor înainte de eliminare, pentru o perioad ă mai mic ă de un an; depozi t Ordin MMPA 1215/ 2003 un depozit poate fi un bunc ăr, container, sac sau o suprafa ță pentru depozitarea de șeurilor solide, lichide sau p ăstoase înainte de tratare; depozit H.G. 162/2002 – amplasament pentru eliminarea final ă a de șeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv: spații interne de depozitare a de șeurilor, adic ă depozite în care un produc ător de de șeuri execut ă propria eliminare a de șeurilor la locul de producere, un loc stabilit pentru o perioad ă de peste un an pentru stocarea te mporar ă a de șeurilor, dar exclusiv: spațiul unde de șeurile sunt desc ărcate pentru a permite preg ătirea lor pentru un transport ulterior în scopul recuper ării, trat ării sau elimin ării finale în alt ă parte, – spațiul de stocare a de șeurilor înainte de recu perare sau tratare, pentru o perioad ă mai mic ă de 3 ani, ca regul ă general ă, sau spa țiul de stocare a de șeurilor înainte de depozitare, pentru o perioad ă mai mic ă de un an depozit Ordin MMPA 1215/2003 un depozit poate fi un bunc ăr, container, sac sau o su prafa ță pentru depozitarea de șeurilor solide, lichide sau p ăstoase înainte de tratare depozitare subteran ă H.G. 349 / 2005 mod de depozitare permanent ă a de șeurilor într -o cavitate geologic ă adânc ă Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 337 Termenul Act Normativ Defini ția depozitarea sanitar ă Ordin MSF 219/2002 depozitarea de șeurilor rezultate din activitatea medical ă în locuri special amenajate, denumite depozite de de șeuri periculoase sau nepericuloase. De șeurile periculoase sunt depozitate în depozitul de de șeuri dup ă ce au fost supuse tratamentelor de neutralizare depozita rea temporar ă Ordin MSF 219/2002 păstrarea pe o perioad ă limitat ă a de șeurilor ambalate corespunz ător în spa ții special destinate și amenajate, pân ă la preluarea și transportul lor la locul de eliminare final ă deșeuri municipale H.G. 349/2005 deșeuri mena jere și alte de șeuri care, prin natur ă sau compozi ție, sunt similare cu de șeurile menajere și care sunt generate pe raza localit ăților deșeu O.U.G. 195/2005 Orice substan ță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legisla ția specific ă privi nd regimul de șeurilor, pe care de ținătorul îl arunc ă, are inten ția sau are obliga ția de a -l arunca; deșeu Legea 426/2001 orice substan ță sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. I B, pe care de ținătorul le arunc ă, are inten ția sau obliga ția de a le arunca; deșeu H.G. 162/2002 definit în anexa nr. I A la Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/2001 deșeu reciclabil O.U.G. 195 / 2005 deșeu care poate constitui materie prim ă într-un proces de produc ție pentru ob ținerea produsului ini țial sau pentru alte scopuri; deșeuri Legea 6/1991 substan țele sau obiectele care sunt eliminate sau urmeaz ă a fi eliminate sau este necesar s ă fie eliminate în conformitate cu legisla ția național ă; deșeuri Legea 6/1991 substan țele sau obiectele care sunt eliminate sau urmeaz ă a fi eliminate sau este necesar s ă fie eliminate în conformitate cu legisla ția na țional ă deșeuri asimilabile Legea 426/2001 deșeuri provenite din industrie, din come rț, din sectorul public sau administrativ, care prezint ă compozi ție și propriet ăți similare cu de șeurile menajere și care sunt colectate, transportate, prelucrate și depozitate împreun ă cu acestea; deșeuri asimilabile cu deșeuri menajere Legea 426/2001 deșeuri provenite din industrie, din comer ț, din sectorul public sau administrativ, care prezint ă compozi ție și propriet ăți similare cu de șeurile menajere și care sunt colectate, transportate, prelucrate și depozitate împreun ă cu acestea deșeuri biodegrada bile H.G. 162/2002 deșeuri care sufer ă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi de șeurile alimentare sau de grădină, hârtia și cartonul Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 338 Termenul Act Normativ Defini ția deșeuri de ambalaje H.G. 621/2005 orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerin țele defini ției de de șeu, exclusiv deșeurile de produc ție din anexa nr. IA la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr.78/2000 aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea 426/2001 deșeuri de ambalaje generate H.G. 621/2005 cantitatea de ambalaje care devin de șeuri pe teritoriu l național dup ă ce acestea au fost utilizate pentru a con ține, a proteja, a livra și a prezenta produse. De șeurile de ambalaje generate nu includ reziduurile de orice fel, rezultate din produc ția de ambalaje și de materiale de ambalare ori din orice alt pr oces de produc ție. Cantitatea de de șeuri de ambalaje generate într-un an se consider ă a fi egal ă cu cantitatea de ambalaje introdus ă pe pia ța na țional ă în anul respectiv; deșeuri de ambalaje reciclate H.G. 621/2005 cantitatea de de șeuri de ambalaje genera te care este reciclat ă, indiferent dac ă reciclarea se face în țară, într -un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunit ății Europene; deșeuri de ambalaje valorificate H.G. 621/2005 cantitatea de de șeuri de ambalaje generate pe plan na țional care este valorificat ă, indiferent dacă valorificarea se face în țară, într -un stat membru al Uniunii Europene sau în afara CE; deșeuri de ambalaje valorificate sau incinerate în instala ții de incinerare cu recuperare de energie H.G. 621/2005 cantitatea de de șeuri de ambalaje generate pe plan na țional este valorificat ă sau incinerat ă în instala ții de incinerare cu recuperare de energie, indiferent dac ă valorificarea sau incinerarea în instala ții de incinerare cu recuperare de energie se face în țară, într -un st at membru al Uniunii Europene ori în afara Comunit ății Europene; deșeuri de echipamente electrice și electronice sau DEEE H.G. 448 / 2005 echipamentele electrice și electronice care constituie de șeuri conform prevederilor Ordonan ței de urgen ță a Guvernulu i nr. 78/2000 privind regimul de șeurilor, aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea nr. 426/2001 , inclusiv toate componentele, subansamblele și produsele consumabile, parte integrant ă a echipamentului în momentul în care acestea devin de șeuri; deșeuri din comer ț asimilabile cu cele menajere Ordin MMPA 1215/2003 deșeuri rezultate din activit ăți comerciale, magazine, activit ăți de servicii publice și industriale etc., cu condi ția să poat ă fi depozitate împreun ă sau în acela și mod ca de șeurile menajere în func ție de tipul și cantitatea lor Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 339 Termenul Act Normativ Defini ția deșeuri din parcuri și grădini Ordin MMPA 1215/2003 deșeuri de origine vegetal ă provenind de pe suprafe țe folosite la gr ădinărit, din parcuri publice, cimitire și spa ții verzi amplasate de -a lungul str ăzilor deșeuri inerte H.G. 349 / 2005 deșeuri care nu sufer ă nici o transformare semnificativ ă fizică, chimic ă sau biologic ă, nu se dizolv ă, nu ard ori nu reac ționeaz ă în nici un fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile și nu afecteaz ă materialele cu care vin în con tact într -un mod care s ă poat ă duce la poluarea mediului sau s ă dăuneze s ănătății omului. Levigabilitatea total ă și con ținutul de poluan ți ai de șeurilor, ca și ecotoxicitatea levigatului trebuie s ă fie nesemnificative și în special s ă nu pericliteze calita tea apei de suprafa ță și/sau subterane deșeuri istorice H.G. 448 / 2005 DEEE provenite de la EEE introduse pe pia ță înainte de 1 ianuarie 2007. deșeuri lichide H.G. 349 / 2005 orice de șeuri în form ă lichid ă, inclusiv apele uzate, dar exclusiv n ămolurile deșeuri menajere Legea 426/2001 deșeuri provenite din activit ăți casnice sau asimilabile cu acestea și care pot fi preluate cu sistemele de precolectare curente din localit ăți; deșeuri municipale H.G. 162/2002 deșeuri menajere și alte de șeuri care, prin natur ă sau compozi ție, sunt similare cu de șeurile menajere și care sunt generate pe raza localit ăților deșeuri municipale mixte H.G. 128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 deșeuri menajere și comerciale, industriale și din institu ții, care , din cauza naturii și compozi ției, sunt similare cu de șeurile menajere, dar excluzând frac țiile indicate în anexa nr. 2 la Hot ărârea Guvernului nr. 856/2002 privind eviden ța gestiunii de șeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând de șeurile, inclusiv de șeurile periculoase, sub codul 20 01, care sunt colectate separat la surs ă, și excluzând alte de șeuri indicate sub codul 20 02 din aceea și anex ă;” deșeuri municipale mixte H.G. 128/2002 deșeuri menajere și comerciale, industriale și din institu ții, care, din cauza naturii și compozi ției, sunt similare cu de șeurile menajere, dar excluzând frac țiile indicate în anexa nr. 2 la Hot ărârea Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea eviden ței gestiunii de șeurilor și a Catalogului European al De șeurilor, sub num ărul 20 01 care sunt colectate separat la surs ă, și excluzând alte de șeuri indicate sub num ărul 20 02 din aceea și anex ă deșeuri nepericuloase H.G. 349/2005 deșeuri care nu sunt incluse în categoria de șeurilor periculoase conform lit. j) Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 340 Termenul Act Normativ Defini ția deșeuri periculoas e O.U.G. 195/2005 Deșeuri încadrate generic, conform legisla ției specifice privind regimul de șeurilor, în aceste tipuri sau categorii de de șeuri și care au cel pu țin un constituent sau o proprietate care face ca acestea s ă fie periculoase ; deșeuri peric uloase H.G. 349/2005 deșeuri definite în anexa nr. I C, I D și I E la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr.78/2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr.426/2001; deșeuri periculoase Legea 426/2001 deșeurile men ționate la art. 181 alin. (1), care se încad reaz ă la categoriile sau tipurile generice de de șeuri periculoase, prezentate în anexa nr. I C, și constituen ții acestor de șeuri, prezenta ți în anexa nr. I D, constituen ți care fac ca aceste de șeuri s ă fie periculoase atunci când au una sau mai multe dintr e propriet ățile descrise în anexa nr. I E deșeuri periculoase H.G. 162/2002 deșeuri definite în anexa nr. I C, I D și I E la Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr.78/2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/2001 Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 341 Termenul Act Normativ Defini ția deșeuri periculoase HG 128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 orice de șeu solid sau lichid, a șa cum este definit în anexa nr. IA la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 78/2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/2001. Pentru urm ătoarele deșeuri periculoase cerin țele specifice pentru de șeuri periculoase din prezenta hot ărâre nu se aplic ă: a) de șeuri lichide combustibile, inclusiv uleiuri uzate, astfel cum sunt definite la art. 1 alin. (2) din Hot ărârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestiunea uleiurilor uzate, cu cond iția să respecte urm ătoarele criterii: conținutul gravimetric de hidrocarburi aromatice policlorurate, de exemplu bifenili policlorura ți (PCB) sau fenol pentaclorurat (PCP), este mai mic decât concentra țiile stabilite în legisla ția na țional ă relevant ă; aceste de șeuri nu sunt periculoase, deoarece con țin alți componen ți enumera ți în anexele nr. I D și I E la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 78/2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/2001, în cantit ăți sau concentra ții care nu permit atingerea ob iectivelor stabilite la art. 5 alin. (1) și (2) din Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr.78/2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/2001; puterea caloric ă netă se ridic ă la minimum 30 MJ/kg; b) orice de șeuri lichide combustibile, care nu pot genera în gazele de ardere rezultate direct din combustia lor unele emisii diferite de cele rezultate din combustia motorinei, definit ă conform art.2 din Hot ărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea condi țiilor de introducere pe pia ță a benzinei și motor inei, sau o concentra ție mai mare a emisiilor decât cele rezultate din combustia motorinei. deșeuri periculoase rezultate din activitatea medical ă, depozitabile H.G.128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 deșeuri periculoase rezultate din a ctivitatea medical ă, care în urma proceselor de sterilizare termic ă devin de șeuri asimilabile celor menajere deșeuri radioactive Ordin MSF 219/ 2002 deșeurile solide, lichide și gazoase rezultate din activit ățile nucleare medicale, de diagnostic și tratam ent, care con țin materiale radioactive; Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 342 Termenul Act Normativ Defini ția deșeurile anatomopatologice și par ți anatomice Ordin MSF 219/ 2002 deșeurile care includ țesuturile și organele, p ărțile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii și din alte proceduri medicale; în a ceast ă categorie se includ și animalele de laborator utilizate în activitatea de diagnostic, cercetare și experimentare; deșeurile chimice și farmaceutice Ordin MSF 219/ 2002 Substan țele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive ori inflamabile; medicamentele expirate și reziduurile de substan țe chimioterapice(cursul activit ăților de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor și recuperare medical ă, inclusiv de cercetare medical ă și producere, testare, depozitare și distribu ție a medicamentelor și produselor biologice),care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene deșeurile infec țioase Ordin MSF 219/ 2002 deșeurile lichide și solide care con țin sau sunt contaminate cu sânge ori cu alte fluide biologice, precum și materialele care con țin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii, parazi ți și/ sau toxinele microorganismelor deșeurile înțepătoare – tăietoare Ordin MSF 219/2002 deșeurile care pot produce leziuni mecanice prin în țepare sau t ăiere deșeurile periculoase Ordin MSF 219/2002 deșeurile rezultate din activit ăți medicale, care constituie un risc real pentru s ănătatea uman ă și pentru mediu și care sunt generate în unitatea sanitar ă în cursul activit ăților de diagnostic, tratament, suprave ghere, prevenirea bolilor și recuperare medical ă, inclusiv de cercetare medical ă și producere, testare, depozitare și distribu ție a medicamentelor și produselor biologice deșeurile radioactive Ordin MSF 219/2002 deșeurile solide, lichide și gazoase rezult ate din activit ățile nucleare medicale, de diagnostic și tratament, care con țin materiale radioactive deșeurile rezultate din activit ăți medicale Ordin MSF 219/ 2002 toate de șeurile, periculoase sau nepericuloase, care se produc în unit ățile sanitare Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 343 Termenul Act Normativ Defini ția deteriorarea mediului O.U.G. 195 / 2005 alterarea caracteristicilor fizico -chimice și structurale ale componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea diversit ății sau productivit ății biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea med iului natural cu efecte asupra calit ății vie ții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei și solului, supraexploatarea resurselor, gospod ărirea și valorificarea lor deficitar ă, ca și prin amenajarea necorespunz ătoare a teritoriului; deținător Legea 426/ 2002 produc ătorul de de șeuri sau persoana fizic ă, persoana fizic ă autorizat ă să desf ășoare activit ăți independente ori persoana juridic ă care are de șeuri în posesia sa. Se consider ă deținător și persoana care transport ă deșeuri, pe toat ă durata t ransportului, pân ă la livrarea lor, pentru tratare ulterioar ă, unei alte persoane; deținător H.G. 349/2005 definit în anexa nr. I A la Ordonan ța de Urgen ță Guvernului nr. 78/ 2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/ 2001 deținător Legea 426/2002 produc ătorul de de șeuri sau persoana fizic ă, persoana fizic ă autorizat ă să desf ășoare activit ăți independente ori persoana juridic ă care are de șeuri în posesia sa. Se consider ă deținător și persoana care transport ă deșeuri, pe toata durata transportului, p ână la livrarea lor, pentru tratare ulterioar ă, unei alte persoane dezvoltare durabil ă O.U.G. 195 / 2005 APROBAT Ă PRIN LEGEA 265 / 2006 dezvoltarea care corespunde necesit ăților prezentului, f ără a compromite posibilitatea genera țiilor viitoare de a -și satisface propriile necesit ăți; dioxine și furani H.G. 128/2002 toate dioxinele dibenzo -p-policlorurate și dibenzofuranii enumera ți în anexa nr. 3 distribuitor H.G. 448 / 2005 orice persoan ă care furnizeaz ă pe baze comerciale EEE unei persoane care urmeaz ă să le utilizeze echipamente electrice și electronice sau DEEE H.G. 448 / 2005 echipamentele care func ționeaz ă pe baz ă de curen ți electrici sau câmpuri electromagnetice și echipamentele de generare, transport și de m ăsurare a acestor curen ți și câmpuri, i ncluse în categoriile prev ăzute în anexa nr. 1 și destinate utiliz ării la o tensiune mai mic ă sau egal ă cu 1.000 vol ți curent alternativ și 1.500 vol ți curent continuu echivalent locuitor Ordin MAPAM 49/2004 încărcarea organic ă biodegradabil ă având un con sum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) de 60 g O2/zi (conform Normelor tehnice privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești NTPA -011, cuprinse în anexa nr. 1 la Hot ărârea Guvernului nr. 188/2002) Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 344 Termenul Act Normativ Defini ția echivalent locuitor (e.l.) Ordin MMG A NR.344/2004 încărcarea organic ă biodegradabil ă având un consum biochimic de oxigen la 5 zile – CBO5 – de 60 g O g/zi (conform Normelor tehnice privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești, NTPA -011, cuprinse în anexa nr. 1 la Hot ărârea Guvernului nr. 188/2002 ). Nămolurile provenite de la sta țiile de epurare a apelor uzate din localit ăți și din alte sta ții de epurare a apelor uzate cu o compozi ție asem ănătoare apelor uzate or ășenești pot fi utilizate în agricultur ă numai dac ă sunt în c onformitate cu prezentele norme tehnice. Concentra țiile de metale grele în solurile pe care se aplic ă nămoluri, concentra țiile de metale grele din n ămoluri și cantit ățile maxime anuale ale acestor metale grele care pot fi introduse în solurile cu destina ție agricol ă sunt prezentate în tabelele nr. 1.1, 1.2 și 1.3. ecosistem O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin Legea 265 / 2006 complex dinamic de comunit ăți de plante, animale și microorganisme și mediul abiotic, care interac ționeaz ă într-o unitate func țional ă; ecoturism O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin Legea 265 / 2006 form ă de turism în care principalul obiectiv este observarea și con știentizarea valorii naturii și a tradi țiilor locale și care trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele condi ții: a) să contribuie la cons ervarea și protec ția naturii; b) să utilizeze resursele umane locale; c) să aibă caracter educativ, respect pentru natur ă – conștientizarea turi știlor și a comunit ăților locale; d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural și socio -cultural; electrolit H.G. 1057/ 2001 soluție de acid sulfuric și apă distilat ă sau demineralizat ă eliminare H.G. 2406 / 2004 oricare dintre opera țiunile prev ăzute în anexa nr. IIA la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 78/2000 , aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea nr. 426/2001 eliminare Legea 426/ 2001 orice opera țiune prev ăzută în anexa nr. II A eliminare Legea 6/ 1991 este orice opera țiune specificat ă în anexa IV a acestei conven ții eliminare H.G. 448 / 2005 oricare dintre opera țiunile aplicabile prev ăzute în anexa nr. NA la Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr. 78/2000 , aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea nr. 426/2001 Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 345 Termenul Act Normativ Defini ția eliminarea final ă Ordin MSF 219/ 2002 totalitatea metodelor și tratamentelor fizice, chimice și biologice aplicate de șeurilor periculoase rezultate din activit ățile medicale, care vizeaz ă eliminarea pericolelor și riscurilor poten țiale asupra mediului și asupra st ării de s ănătate a popula ției, precum și reducerea volumului de de șeuri eliminator Legea 6/1991 orice persoan ă care prime ște de șeurile periculoase sau alte reziduuri și care efectueaz ă opera țiile de eliminare a acestor de șeuri eluat H.G. 349 / 2005 soluția ob ținută printr -un test de levigare a de șeurilor efectuat în laborator emisie H.G. 128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 degajarea direct ă sau indirect ă din instala ție de substan țe, vibra ții, căldură sau zgomote din surse individuale ori difuze, în aer, ap ă sau sol; emisie O.U.G. 195/2005 Evacuarea direct ă sau indirect ă, din surse punctuale s au difuze, de substan țe, vibra ții, căldură ori zgomot în aer, ap ă sau sol; evaluare de mediu O.U.G. 195 / 2005 aprobat ă prin Legea 265 / 2006 elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului și a autorit ăților publice interesate de efectele implemen tării planurilor și programelor, luarea în considerare a raportului de mediu și a rezultatelor acestor consult ări în procesul decizional și asigurarea inform ării asupra deciziei luate; excesul de aer Ordin MAPAM 1215/ 2003 cantitatea de aer pentru combust ie suplimentar ă fată de cea necesar ă teoretic pentru combustie; excesul de aer Ordin MAPAM 1215/2003 cantitatea de aer pentru combustie suplimentar ă față de cea necesar ă teoretic pentru combustie exportator Legea 6/ 1991 orice persoan ă ce se afla sub jur isdic ția unui stat exportator, care organizeaz ă exportul de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri; fișa intern ă a gestiunii de șeurilor Ordin MSF 219/2002 formularul de p ăstrare a eviden ței de șeurilor produse în unit ățile sanitare, cu date privind circuitul complet al de șeurilor de la producere și pân ă la eliminarea final ă a acestora, conform Hotărârii Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea eviden ței gestiunii de șeurilor și a Catalogului European al De șeurilor gaz de depozit H.G. 349 / 2005 ameste cul de compu și în stare gazoas ă, generat de de șeurile depozitate Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 346 Termenul Act Normativ Defini ția gaze reziduale – gaze de ardere Ordin MMPA 1215/2003 amestecuri gazoase cu componen ți solizi, lichizi și gazo și formate prin arderea de șeurilor, tratate în instala țiile de epurare a gazelor . Gazele reziduale pot fi caracterizate adi țional prin definirea provenien ței lor de exemplu, tratarea gazelor reziduale de dup ă boiler, gazele reziduale la evacuarea din co șul de dispersie etc. gazeificare Ordin MMPA 1215/2003 conversia de șeului cu compu și carbonici în bioxid de carbon, monoxid de carbon și hidrogen folosind un mediu de gazeificare (aer, oxigen, abur) gestionare Legea 426/2001 colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea de șeurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare du pă închiderea acestora gestionarea deșeurilor de ambalaj H.G. 621/2005 gestionarea de șeurilor, a șa cum este definit ă în anexa nr. I A la Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr. 78/2000 ,aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea nr. 426/2001 . Deșeurile de ambalaje generate în alt stat, care sunt importate în vederea valorific ării/recicl ării, nu se consider ă ca fiind de șeuri de ambalaje gestionate pentru îndeplinirea obiectivelor na ționale din prezenta hot ărâre; gospod ărire Legea 6/1991 înseamn ă colectar ea, transportul și eliminarea de șeurilor periculoase sau a altor reziduuri, incluzând și masurile de securitate ce trebuie luate dup ă depozitarea în locurile special amenajate gospod ărirea ecologic ă rațional ă a deșeurilor periculoase și a altor reziduur i Legea 6/1991 totalitatea masurilor practice necesare unei gospod ăriri a acestor de șeuri periculoase sau a altor reziduuri, de natura sa asigure protec ția sănătății omului și a mediului înconjur ător împotriva efectelor nocive ce pot rezulta din aceste rez iduuri importator Legea 6/ 1991 este orice persoan ă ce se afl ă sub jurisdic ția unui stat importator, care organizeaz ă importul de de șeuri periculoase sau de alte reziduuri incinerarea deșeurilor OMSF 219/2002 – arderea de șeurilor în instala ții speciale, denumite incineratoare, cu asigurarea unei temperaturi înalte de combustie ce determin ă neutralizarea de șeurilor, utilizându -se echipamente de re ținere și purificare a gazelor incinerator de deșeuri periculoase Ordin MMPA 1215/2003 instala ții pentru elimi narea prin tratare termic ă, în principal a de șeurilor periculoase ; Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 347 Termenul Act Normativ Defini ția informa ția privind mediul O.U.G. 195 / 2005 orice informa ție scris ă, vizual ă, audio, electronic ă sau sub orice form ă material ă despre; informa ții referitoare la dezmembrare H.G. 2406 / 2 004 toate informa țiile necesare pentru tratarea corespunz ătoare și ecologic ra țional ă a vehiculelor scoase din uz. Aceste informa ții vor fi puse la dispozi ție agen ților economici care de țin instala ții de tratare autorizate de c ătre produc ătorii de vehicule și produc ătorii de componente sub form ă de manuale sau pe suport electronic, cum ar fi CD -ROM, servicii on – line instala ție de coincinerare existent ă H.G. 128/2002 o instala ție de coincinerare care func ționeaz ă și deține autoriza ție de mediu emis ă înaint e de data de 31 decembrie 2004 sau care este înregistrat ă pentru coincinerare și deține acord de mediu emis înainte de data de 31 decembrie 2004, cu condi ția ca instala ția să fie pus ă în func țiune pân ă la data de 31 decembrie 2005, sau este subiectul cerer ii acordului de mediu înainte de data de 31 decembrie 2004, cu condi ția ca instala ția să fie pus ă în func țiune pân ă la data de 31 decembrie 2006 instala ție de coincinerare H.G. 128/2002 orice instala ție fix ă sau mobil ă, al c ărei scop principal este gener area energiei sau a unor produse materiale, care folose ște de șeuri drept combustibil uzual sau suplimentar sau în care deșeurile sunt tratate termic pentru eliminare . În cazul în care coincinerarea are loc astfel încât scopul principal al instala ției nu es te generarea de energie sau producerea de produse materiale, ci tratarea termic ă a de șeurilor, instala ția este considerat ă instala ție de incinerare conform defini ției prezentate la pct. 8. Aceast ă defini ție se refer ă la amplasament și la întreaga instala ție, incluzând toate liniile de coincinerare, recep ție a de șeurilor, depozitare, dispozitive de pretratare local ă; sistemele de alimentare cu de șeuri, combustibil și aer; boilerul; dispozitivele de tratare a gazelor de ardere și a apei uzate sau depozitarea reziduurilor; co șul de fum; dispozitivele și sistemele de control al coinciner ării, de înregistrare și urm ărire a condi țiilor de coincinerare Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 348 Termenul Act Normativ Defini ția instala ție de incinerare H.G. 128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 orice instala ție tehnic ă fixă sau mobil ă și echipamentul destinat tratamentului termic al deșeurilor, cu sau f ără recuperarea c ăldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin oxidarea de șeurilor, precum și piroliza, gazificarea sau alte procese de tratament termic, cum sunt procesele cu plasm ă, în m ăsura în care produsele rezultate în urma tratamentului sunt incinerate ulterior. Aceast ă defini ție se refer ă la amplasament și la întreaga instala ție, incluzând: toate liniile de incinerare, recep ție a de șeurilor, depozitare, dispozitive de pretratare local ă; sistemele de alimentare cu de șeuri-combustibil -aer; boilerul; dispozitivele de tratare a gazelor de ardere și a apei uzate sau depozitarea reziduurilor; co șul de fum; dispozitivele și sistemele de control al opera țiunilor de control al inciner ării, de înregistrare și urmărire a condi țiilor de incinerare; instala ție de incinerare / coincinerare existent ă H.G. 128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 o instala ție care func ționeaz ă la data intr ării în vigoare a prezentei hot ărâri și care de ține autoriza ție de mediu conform normelor legale în vigoare la data intr ării în vigoare a prezentei hotărâri sau de ține acord de mediu la data intr ării în vigoare a prezentei hot ărâri, cu condi ția să înceap ă să incinereze / c oincinereze înainte de data de 28 decembrie 2004, sau este înregistrat ă de autoritatea competent ă la data intr ării în vigoare a prezentei hot ărâri în vederea ob ținerii unui acord de mediu, cu condi ția să înceap ă să func ționeze înainte de data de 28 decembr ie 2004. instala ție de mărunțire a vehiculelor scoase din uz H.G. 2406 / 2004 orice instala ție utilizat ă pentru t ăierea în buc ăți sau pentru fragmentarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv în scopul ob ținerii de resturi metalice direct refolosibile; introducere pe pia ță H.G. 1057/ 2001 acțiunea de a face disponibil pentru prima dat ă, contra cost sau gratuit, un produs în vederea distribuirii și/ sau utiliz ării; Legea 426/2001 acțiunea de a face disponibil pentru prima dat ă, contra cost sau gratuit, un produs în vederea distribuirii și/sau utiliz ării H.G. 1057/2001 acțiunea de a face disponibil pentru prima dat ă, contra cost sau gratuit, un produs în vederea distribuiri și/sau utiliz ării inventar na țional H.G. 173/ 2000 baza de date în care se descri u existen ța, tipul și locul unde se g ăsesc în România to ți compu șii desemna ți în cantit ăți mai mari decât cele minimale Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 349 Termenul Act Normativ Defini ția H.G. 173/2000 baza de date în care se descriu existenta, tipul și locul unde se g ăsesc în România to ți compu șii desemna ți în cantit ăți mai mari decât cele minimale înlocuirea lichidului H.G. 173/2000 evacuarea din echipamente a lichidelor ce con țin compu și desemna ți ți umplerea echipamentelor cu alte lichide levigat H.G. 349 / 2005 orice lichid care a percolat de șeurile depozitate și este eliminat sau men ținut în depozit; lichidul de înlocuire H.G. 173/2000 compozi ții ce con țin compu și desemna ți în propor ții mai mici de 50 ppm și care pot fi utilizate pentru înlocuirea lichidului cu con ținut de compu și desemna ți mai mare decât cantit ățile minimale din echipamente lichidul înlocuit H.G. 173/ 2000 compozi ții ce con țin compu și desemna ți și care exist ă în echipamente înainte de înlocuirea lichidului; mas ă medie la gol a vehiculului H.G. 2406 / 2004 masă proprie a vehiculului, conform c ărții de identitate a vehiculului, minus masa con ținutului rezervorului de carburant umplut la 90 % din capacitate și masa conduc ătorului auto evaluat ă la 75 kg nămol municipal Ordin MMPA 1215/2003 nămol rezultat din tratarea apelor uzate municipale și indus triale similare cu cele municipale, chiar și atunci când este uscat sau tratat în vreun fel nămoluri Ordin MAPAM 49/ 2004 1. nămoluri provenite de la sta țiile de epurare a apelor uzate din localit ăți și de la alte sta ții de epurare a apelor uzate cu o com poziție asem ănătoare apelor uzate or ășenești; 2. nămoluri provenite de la fosele septice și de la alte instala ții similare pentru epurarea apelor uzate; 3. nămoluri provenite de la sta țiile de epurare, altele decât cele men ționate la pct. 1 și 2; nămoluri tratate Ordin MAPAM 49/ 2004 Ordin MMGA NR.344/2004 nămolurile tratate printr -un proces biologic, chimic sau termic, prin stocare pe termen lung ori prin orice alt procedeu corespunz ător care s ă reduc ă în mod semnificativ puterea lor de fermentare și risc urile sanitare rezultate prin utilizarea lor; obiectiv de reciclare H.G. 621/2005 cantitatea total ă de de șeuri de ambalaje reciclate, raportat ă la cantitatea total ă de de șeuri de ambalaje generate; Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 350 Termenul Act Normativ Defini ția obiectiv de valorificare sau de incinerare în instala ții de incinerare cu recuperare de energie H.G. 621/2005 cantitatea total ă de de șeuri de ambalaje valorificat ă sau incinerat ă în instala ții de incinerare cu recuperare de energie, raportat ă la cantitatea total ă de de șeuri de ambalaje generat ă; operator H.G. 128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 orice persoan ă fizică sau juridic ă ce exploateaz ă sau controleaz ă instala ția ori c ăreia i s -a delegat puterea economic ă decizional ă pentru func ționarea tehnic ă a instala ției; operator de transport aut orizat H.G. 173/ 2000 persoan ă autorizat ă de agen țiile teritoriale de protec ție a mediului pentru transferul compu șilor desemna ți de la un amplasament la altul operatorul depozitului H.G. 349 / 2005 orice persoan ă juridic ă, învestit ă cu atribu ții și respo nsabilit ăți pentru administrarea unui depozit conform legisla ției na ționale; aceast ă persoan ă juridic ă poate fi alta la faza de preg ătire fa ță de cea de la urm ărirea postînchidere organiza ție de integrare politic ă și/ sau economic ă Legea 6/ 1991 orice org aniza ție constituit ă de state suverane, c ăreia acestea i -au conferit competen țe în domeniile reglementate prin prezenta conven ție și care au fost autorizate în conformitate cu procedurile interne, s ă semneze, ratifice, accepte, aprobe sau s ă confirme ofici al conven ția sau s ă adere la ea persoana Legea 6/1991 orice persoana fizic ă sau juridic ă piesă de înlocuire H.G. 2406 / 2004 piesă destinat ă să înlocuiasc ă la un vehicul acea pies ă cu care vehiculul a fost omologat de tip piroliz ă/gazeificare Ordin MMPA 1215/2003 descompunerea termic ă a substan țelor organice la temperaturi ridicate, în mare m ăsură în absen ța oxigenului planuri de eliminare H.G. 173/ 2000 scheme întocmite de agen ții economici și aprobate de agen țiile teritoriale de protec ție a mediului p rivind transferarea compu șilor desemna ți la un amplasament de recep ție prag de alert ă H.G. 162/2002 nivelul peste care exist ă un risc pentru s ănătatea oamenilor în urma unei expuneri de scurt ă durat ă și față de care trebuie s ă se ia m ăsuri imediate confor m legisla ției în vigoare Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 351 Termenul Act Normativ Defini ția prevenire H.G. 448 / 2005 măsurile care urm ăresc atât reducerea cantit ății și nocivit ății DEEE asupra mediului, cât și a materialelor și substan țelor pe care acestea le con țin H.G. 621/2005 Reducerea cantit ății și nocivit ății pe ntru mediu a materialelor și substan țelor utilizate în ambalaje și deșeuri de ambalaje, precum și a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje în cadrul procesului de produc ție, comercializare, distribu ție, utilizare și eliminare mai ales prin dezvoltarea de pr oduse și tehnologi curate. produc ător Legea 426/ 2001 orice persoan ă fizică, persoan ă fizică autorizat ă să desf ășoare activit ăți independente sau persoan ă juridic ă din a c ărei activitate rezult ă deșeuri (produc ător ini țial) și/ sau care a efectuat opera țiuni de pretratare, de amestecare sau alte opera țiuni care genereaz ă schimbarea naturii ori a compozi ției acestor de șeuri Legea 6/ 1991 orice persoan ă a cărei activitate produce de șeuri periculoase sau alte reziduuri sau dac ă aceasta persoan ă nu este cuno scută, persoana care este în posesia și/ sau controleaz ă aceste deșeuri; H.G. 2406 / 2004 fabricantul de vehicule sau importatorul profesional al unui vehicul în România; produc ător individual H.G. 2406 / 2004 persoan ă fizică sau juridic ă care produce o ri import ă vehicule, dar care nu desf ășoară aceast ă activitate cu titlu profesional produc ător validat O.U.G. 38 / 2006 orice persoan ă juridic ă, produc ător, importator autorizat de autoturisme sau distribuitor autorizat al acestuia, c ăreia i -a fost aproba tă cererea de înscriere în Program. program pentru conformare H.G. 349 / 2005 definit în Ordinul Ministrului Apelor, P ădurilor și Protec ției Mediului nr. 184/ 1997 pentru aprobarea Procedurii de Realizare a Bilan țurilor de Mediu, publicat în Monitorul Ofi cial al României, Partea I, nr. 303 bis din 6 noiembrie 1997, cu modific ările și complet ările ulterioare; proprietar O.U.G. 38 / 2006 orice persoan ă fizică având domiciliul sau re ședin ța în România, care de ține în proprietate un autoturism uzat înmatricul at pe numele s ău, precum și mo ștenitorii s ăi punctul focal Legea 6/1991 entitatea unei p ărți, la care se fac referiri în art. 5, responsabila cu primirea și comunicarea informa țiilor conform art. 13 și 15. raportul de aer Ordin MMPA 1215/2003 raportul în tre cantitatea de aer de combustie folosit ă practic și cea stabilit ă teoretic Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 352 Termenul Act Normativ Defini ția reciclare H.G. 448 / 2005 reprelucrarea într -un proces de produc ție a materialelor con ținute în de șeuri în acela și scop ca cel ini țial sau în alte scopuri, cu excep ția valorific ării energiei. Prin valorificarea de energie se în țelege utilizarea de șeurilor combustibile pentru producerea de energie prin incinerare direct ă, împreun ă cu alte de șeuri sau separat, dar cu valorificarea c ăldurii H.G. 2406 / 2004 reprelucrarea de șeurilo r într -un proces de produc ție în vederea utiliz ării în scopul ini țial sau pentru alte scopuri, dar cu excluderea valorific ării energetice; Legea 426/2001 opera țiunea de reprelucrare intr -un proces de produc ție a de șeurilor pentru scopul original sau pent ru alte scopuri reciclare organic ă H.G. 621 / 2005 tratarea aerob ă (compostare) sau anaerob ă (biometanizare), în condi ții controlate, utilizându – se microorganisme, a p ărților biodegradabile ale de șeurilor de ambalaje, care produc reziduuri organice stabil izate sau metan. Depozitarea în depozite nu poate fi considerat ă reciclare organic ă reciclarea de șeurilor de ambalaje H.G. 349/2002 H.G. 621 / 2005 opera țiunea de reprelucrare î ntr-un proces de produc ție a de șeurilor de ambalaje pentru a fi reutilizate în scopul ini țial sau pentru alte scopuri recuperarea ambalajelor si de șeurilor de ambalaje H.G. 349/2002 colectare în vederea reutiliz ării și, respectiv, a recicl ării acestora recuperarea energiei H.G. 349/2002 utilizarea de șeurilor de ambalaje combustibi le ca mijloc de producere a energiei prin incinerarea direct ă cu sau f ără alte de șeuri, dar cu recuperare de c ăldură refolosire H.G. 448 / 2005 orice opera țiune prin care DEEE sau componentele acestora sunt utilizate în acela și scop pentru care au fost c oncepute, inclusiv utilizarea în continuare a echipamentelor sau componentelor acestora predate la punctele de colectare, la distribuitori, la reciclatori ori la produc ători reprezentant autorizat H.G. 1057/2001 persoana juridic ă cu sediul în România, des emnat ă de produc ător s ă acționeze în numele s ău reutilizare H.G. 2406 / 2004 orice opera țiune prin care componentele vehiculelor scoase din uz sunt utilizate în acela și scop pentru care au fost concepute Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 353 Termenul Act Normativ Defini ția reutilizarea ambalajelor H.G. 621 / 2005 orice ope rațiune prin care un ambalaj care a fost conceput și creat pentru a putea îndeplini în cursul ciclului s ău de via ță un num ăr minim de rota ții este reutilizat într -un scop identic celui pentru care a fost conceput, recurgânduse sau nu la produse auxiliare e xistente pe pia ța, care permit reumplerea ambalajului însu și; un asemenea ambalaj reutilizat va deveni de șeu de ambalaj atunci când nu va mai putea fi reutilizat; reziduu H.G. 128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 orice material lichid sa u solid, inclusiv cenu șa de vatr ă și zgura; cenu și volante și praf de cazan; produ și solizi de reac ție de la tratarea gazelor; n ămol de la tratarea apelor uzate; catalizatori consuma ți și cărbune activ epuizat, definit ca de șeu în anexa nr. I A la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 78/ 2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/ 2001, care este generat prin procesul de incinerare sau coincinerare, tratarea gazului de ardere și a apei uzate sau din alte procese ale instala ției de incinerare ori coinc inerare reziduuri din sta ția de epurare a apelor Ordin MMPA 1215/2003 reziduurile din sta ția de epurare a apelor includ reziduuri de la denisipatoare și separatoare de gr ăsimi, site și reziduuri de la cur ățarea conductelor și drenurilor sistem „depozit” H.G. 1057/2001 sistemul prin care cump ărătorul, la cump ărarea unei baterii și/sau a unui acumulator pentru autovehicul, pl ătește vânz ătorului o sum ă de bani care ii este rambursat ă atunci când bateria și/sau acumulatorul uzat cu electrolitul în el este re turnat persoanelor juridice care comercializeaz ă baterii și/sau acumulatori pentru autovehicule. sistem -depozit H.G. 621/2005 sistem prin care cump ărătorul, la achizi ționarea unui produs ambalat în ambalaj reutilizabil, plătește vânz ătorului o sum ă de ba ni care îi este rambursat ă atunci când ambalajul este returnat; sistemul de gestionare a de șeurilor Ordin MSF 219/2002 totalitatea activit ăților de colectare separat ă la locul de producere, ambalare, depozitare intermediar ă, transport și eliminare final ă solicitant H.G. 349 / 2005 orice persoan ă care solicit ă un acord de mediu sau o autoriza ție pentru depozitarea deșeurilor, conform prevederilor prezentei hot ărâri stat de tranzit Legea 6/1991 orice stat, altul decât statul exportator sau importator, prin care se planific ă sau se efectueaz ă o deplasare transfrontier ă a de șeurilor periculoase sau a altor reziduuri stat exportator Legea 6/ 1991 partea care planific ă inițierea sau ini țiază deplasarea transfrontier ă a de șeurilor periculoase sau a altor rezidu uri Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 354 Termenul Act Normativ Defini ția stat importator Legea 6/1991 partea pentru care se planifica sau se efectueaz ă deplasarea transfrontier ă a de șeurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul elimin ării lor sau transbord ării înainte de a fi eliminate intr -o zona ce nu se afla sub jurisdic ția na țional ă a nici unui stat stat importator Legea 6/1991 partea pentru care se planifica sau se efectueaz ă deplasarea transfrontier ă a de șeurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul elimin ării lor sau transbord ării înainte de a fi eliminate intr -o zona ce nu se afla sub jurisdic ția na țional ă a nici unui stat state interesate Legea 6/1991 părțile care sunt state exportatoare sau importatoare și de tranzit, fie ca sunt sau nu p ărți la prezenta conven ție studiu agrochimic special Ordin MAPAM 49/ 2004 studiul agrochimic completat cu datele privind înc ărcarea solului și plantei cu elementele poluante substan ță periculoas ă H.G. 2406 / 2004 orice substan ță considerat ă periculoas ă potrivit art. 7 din Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substan țelor și preparatelor chimice periculoase, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 451/2001 substan ță periculoas ă O.U.G. 195/2005 Orice substan ță clasificat ă ca periculoas ă de legisla ția specific ă în vigoare din domeniul chimicalelor; substan ță sau preparat periculos H.G. 448 / 2005 orice substan ță sau preparat definit potrivit dispozi țiilor art. 7 din Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea sub stan țelor și preparatelor chimice periculoase, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 451/2001 , și ale Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea și ambalarea preparatelor chimice periculoase. titularul propriet ății Legea 426/ 2001 administratorul sau de ținătorul cu titlu al unei propriet ăți ori arenda șul care de ține proprietatea în urma unui contract de arendare sau de loca ție. Prevederile prezentei ordonan țe de urgen ță cu privire la de ținătorii propriet ății se vor aplica în egal ă măsură responsabililor cu între ținerea drumurilor publice, proprietarilor c ăilor ferate, de ținătorilor micilor porturi și ai zonelor de recreere în aer liber trafic ilicit Legea 6/1991 orice deplasare transfrontier ă a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri, a șa cum este specificat ă în art. 9. Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 355 Termenul Act Normativ Defini ția tratare Legea 426/ 2001 totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice care schimb ă caracteristicile de șeurilor, în scopul reducerii volumului și caracterului periculo s al acestora, facilitând manipularea sau valorificarea lor H.G. 349 / 2005 definit ă în anexa nr. 1A la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 78/ 2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/ 2001. H.G. 448 / 2005 orice opera țiune efectuat ă după predarea DEEE unei instala ții pentru depoluare, demontare, sfărâmare, valorificare sau preg ătire pentru eliminare, precum și orice alt ă opera țiune efectuat ă pentru valorificarea și/sau eliminarea DEEE; H.G. 2406 / 2004 orice activitate desf ășurată după ce vehiculul scos din uz a fost predat unui agent economic care desf ășoară activit ăți de depoluare, dezmembrare, t ăiere, m ărunțire, valorificare sau preg ătire pentru eliminarea de șeurilor m ărunțite, precum și orice alt ă opera țiune efectuat ă în vederea valorifi cării și/sau elimin ării vehiculelor scoase din uz și a componentelor lor H.G. 162/2002 definit ă în anexa nr. I A la Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr.78/2000, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr. 426/2001. unitatea sanitar ă OMSF 219/2002 orice unita te public ă sau privat ă care desf ășoară activit ăți cu profil sanitar utilizare Ordin MMGA 344/2004 Ordin MAPAM 49/ 2004 împr ăștierea n ămolurilor pe soluri sau orice alt ă aplicare a n ămolurilor pe și în soluri utilizator de n ămol Ordin MAPAM 49/ 2004 Ordin MMGA 344/2004 orice persoan ă fizică sau juridic ă autorizat ă, implicat ă în înc ărcarea, transportul, depozitarea, împr ăștierea și încorporarea n ămolului în terenul agricol al beneficiarului; valori limit ă de emisie H.G. 128 / 2002 modificat ă și completat ă cu H.G. 268 / 2005 masă exprimat ă în termenii parametrilor specifici, concentra ția și/ sau nivelul unei emisii, care nu poate fi dep ășit în cursul uneia sau mai multor perioade de timp. valorificare Legea 426/ 2001 orice opera țiune men ționat ă în anexa nr. II B; Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 356 Termenul Act Normativ Defini ția H.G. 621/2005 Orice opera ție aplicabil ă deșeurilor de ambalaje, prev ăzută în anexa nr. II B la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr.78/2000 aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea nr.426/2001 H.G. 448 / 2005 oricare dintre opera țiunile a plicabile prev ăzute în anexa nr. II B la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 78/2000 , aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea nr. 426/2001 H.G. 2406 / 2004 oricare dintre opera țiunile prev ăzute în anexa nr. II B la Ordonan ța de Urgen ță a Guvern ului nr. 78/2000 , aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea nr. 426/2001 ; Legea 426/2001 orice opera țiune men ționat ă în anexa nr. II B valorificare energetic ă H.G. 2406 / 2004 H.G. 621/2005 utilizarea de șeurilor combustibile ca mijloc de generare a energiei, prin incinerare direct ă sau coincinerare, cu sau f ără alte de șeuri, dar cu recuperarea c ăldurii vehicul H.G. 2406 / 2004 orice vehicul apar ținând categoriilor M sau N, precum și vehiculele cu 3 ro ți, astfel cum sunt definite prin Ordinul Minis trului Lucr ărilor Publice, Transporturilor și Locuin ței nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglement ărilor privind condi țiile tehnice pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă vehiculele rutiere în vederea admiterii în circula ție pe drumurile publice din România – RNTR 2, cu modific ările și complet ările ulterioare, cu excep ția mototriciclurilor vehicul scos din uz H.G. 2406 / 2004 un vehicul devenit de șeu, în sensul defini ției din anexa nr. I A la Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul de șeuril or, aprobat ă cu modific ări și complet ări prin Legea nr. 426/2001 zgur ă/cenu șă H.G. 621/2005 Termen folosit pentru reziduuri de combustibile topite sau sinterizate. zona aflat ă sub jurisdic ția na țional ă a unui stat Legea 6/ 1991 este orice zona terestr ă, maritim ă sau aerian ă asupra c ăreia un stat î și exercit ă competen ța administrativ ă și legislativ ă, în conformitate cu legile interna ționale cu privire la protec ția sănătății omului și a mediului înconjur ător. zona sau instala ție H.G. 173/ 2000 este o zona sau instala ție pentru eliminarea de șeurilor periculoase sau a altor de șeuri zona sau instala ție aprobat ă H.G. 173/ 2000 este o zon ă sau instala ție pentru eliminarea de șeurilor periculoase sau a altor reziduuri, care are autoriza ția sau permisiunea s ă oper eze în acest scop, autoriza ție emis ă de o autoritate competent ă a statului în care se afla instala ția sau zona respectiv ă de eliminare zonă aflat ă sub jurisdic ția național ă a unui stat Legea 6/1991 este orice zon ă terestr ă, maritim ă sau aerian ă asupra c ăreia un stat î și exercita competenta administrativa și legislativa, în conformitate cu legile interna ționale cu privire la protec ția sănătății omului și a mediului înconjur ător Managementul deșeurilor – ANEXA 3 – Definițiile termenilor specifici 357 Termenul Act Normativ Defini ția zonă construibil ă Legea 426/ 2001 suprafa ța pentru care s -a elaborat și s-a ap robat un plan de urbanizare, un plan de construc ție pentru o cl ădire sau un magazin, dar și o suprafa ță în perimetrul c ăreia construc țiile sunt sistate pe durata elabor ării planului de urbanizare sau a planului de construc ție Legea 426/2001 suprafa ța pe ntru care s -a elaborat și s-a aprobat un plan de urbanizare, un plan de construc ție pentru o cl ădire sau un magazin, dar și o suprafa ță în perimetrul c ăreia construc țiile sunt sistate pe durata elabor ării planului de urbanizare sau a planului de construc ție zonă sau instala ție aprobat ă HG 173/2000 este o zona sau instala ție pentru eliminarea de șeurilor periculoase, sau a altor reziduuri, care are autoriza ția sau permisiunea sa opereze în acest scop, autoriza ție emisa de o autoritate competenta a statului î n care se afla instala ția sau zona respectiva de eliminare zonă umed ă O.U.G. 195 / 2005 întindere de b ălți, mla știni, turb ării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este st ătătoare sau curg ătoare, dulce, salmastr ă sau s ărată, inclusiv întinderea de ap ă marin ă a cărei adâncime la reflux nu dep ășește 6 m. Notă: Având în vedere c ă defini țiile din legisla ția european ă nu sunt înc ă armonizate, ele au fost preluate ca atare și în legisla ția româneasc ă și au în țelesul cuprins în a ctul normativ care îl define ște Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 359 6.4 ANEXA 4 – Catalogul de șeurilor 01. Deșeuri de la explorarea minier ă și a carierelor și de la tratarea fizic ă și chimic ă a mineralelor 02. Deșeuri din agricultur ă, horticultur ă, acvacultur ă, silvicultur ă, vân ătoare și pescuit, de la prepararea și procesarea alimentelor 03. Deșeuri de la prelucrarea lemnului și producerea pl ăcilor și mobilei, pastei de hârtie, hârtiei și cartonului 04. Deșeuri din industriile piel ăriei, bl ănăriei și textil ă 05. Deșeuri de la rafinarea pe trolului, purificarea gazelor naturale și tratarea pirolitic ă a cărbunilor 06. Deșeuri din procese chimice anorganice 07. Deșeuri din procese chimice organice 08. Deșeuri de la producerea, prepararea, furnizarea și utilizarea straturilor de acoperire (v opsele, lacuri și emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor și cernelurilor tipografice 09. Deșeuri din industria fotografic ă 10. Deșeuri din procesele termice 11. Deșeuri de la tratarea chimic ă a suprafe țelor și acoperirea metalelor și a altor mater iale; hidrometalurgie neferoas ă 12. Deșeuri de la modelarea, tratarea mecanic ă și fizic ă a suprafe țelor metalelor și a materialelor plastice 13. Deșeuri uleioase și de șeuri de combustibili lichizi (cu excep ția uleiurilor comestibile și a celor din capito lele 05, 12 și 19) 14. Deșeuri de solven ți organici, agen ți de r ăcire și carburan ți (cu excep ția 07 și 08) 15. Deșeuri de ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante și îmbr ăcăminte de protec ție, nespecificate în alt ă parte 16. Deșeuri nespecificate în alt ă parte 17. Deșeuri din construc ții și demol ări (inclusiv p ământ excavat din amplasamente contaminate) 18. Deșeuri din activit ăți de ocrotire a s ănătății umane sau din activit ăți veterinare și/sau cercet ări conexe (cu excep ția de șeurilor de la prepararea hranei în buc ătării sau restaurante, care nu provin direct din activitatea de ocrotire a s ănătății) 19. Deșeuri de la instala ții de tratare a reziduurilor, de la sta țiile de epurare a apelor uzate și de la tratarea apelor pentru alimentare cu ap ă și uz industrial 20. Deșeuri municipale și asimilabile din comer ț, industrie, institu ții, inclusiv frac țiuni colectate separat __________________ Deșeurile periculoase sunt marcate cu un asterisc (*) Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 360 01 DEȘEURI REZULTATE DE LA EXPLOAT AREA MINIER Ă ȘI A CARIERELOR ȘI DE LA TRATAREA FIZIC Ă ȘI CHIMIC Ă A MINERALELOR 01 01 deșeuri de la excavarea minereurilor 01 01 01 deșeuri de la excavarea minereurilor metalifere 01 01 02 deșeuri de la excavarea minereurilor ne -metalifere 01 03 deșeuri de la procesarea fizic ă și chimic ă a minereurilor metalifere 01 03 04* reziduuri acide generate de la procesarea minereurilor cu sulfuri 01 03 05* alte reziduuri cu con ținut de substan țe periculoase 01 03 06 reziduuri, altele decât cele specificate la 01 03 04 și 01 03 05 01 03 07* alte de șeuri cu con ținut de substan țe periculoase de la procesarea fizic ă și chimic ă a minereurilor metalifere 01 03 08 deșeuri sub form ă de praf și pulberi, altele decât cele specificate la 01 03 07 01 03 09 nămoluri ro șii de la producerea aluminei, altele decât cele specificate la 01 03 07 01 03 99 alte de șeuri nespecificate 01 04 deșeuri de la procesarea fizic ă și chimic ă a minereurilor nemetalifere 01 04 07* deșeuri cu con ținut de substan țe periculoase de la procesa rea fizic ă și chimic ă a minereurilor nemetalifere 01 04 08 deșeuri de pietri ș și spărturi de piatr ă, altele decât cele specificate la 01 04 07 01 04 09 deșeuri de nisip și argil ă 01 04 10 deșeuri sub form ă de praf și pulberi, altele decât cele specifica te la 01 04 07 01 04 11 deșeuri de la procesarea le șiei și rocilor, care con țin săruri, altele decât cele specificate la 01 04 07 01 04 12 reziduuri și alte de șeuri de la sp ălarea și purificarea minereurilor, altele decât cele specificate la 01 04 07 și 01 04 11 01 04 13 deșeuri de la t ăierea și șlefuirea pietrei, altele decât cele specificate la 01 04 07 01 04 99 alte de șeuri nespecificate 01 05 noroaie de foraj și alte de șeuri de la forare 01 05 04 deșeuri și noroaie de foraj pe baz ă de ap ă dulce 01 05 05* deșeuri și noroaie de foraj cu con ținut de uleiuri 01 05 06* noroaie de foraj și alte de șeuri de forare cu con ținut de substan țe periculoase 01 05 07 noroaie de foraj și deșeuri cu con ținut de baritin ă, altele decât cele specificate la 01 05 05 și 01 05 06 01 05 08 noroaie de foraj și deșeuri cu con ținut de cloruri, altele decât cele specificate la 01 05 05 și 01 05 06 01 05 99 alte de șeuri nespecificate 02 DEȘEURI DIN AGRICULTUR Ă, HORTICULTUR Ă, ACVACULTUR Ă, SILVICULTUR Ă, VÂN ĂTOARE ȘI PESCUIT , DE LA PREPARAREA ȘI PROCESAREA ALIMENTELOR 02 01 deșeuri din agricultur ă, horticultur ă, acvacultur ă, silvicultur ă, vân ătoare și pescuit 02 01 01 nămoluri de la sp ălare și cur ățare 02 01 02 deșeuri de țesuturi animale Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 361 02 DEȘEURI DIN AGRICULTUR Ă, HORTICULTUR Ă, ACVACULTUR Ă, SILVICULTUR Ă, VÂN ĂTOARE ȘI PESCUIT , DE LA PREPARAREA ȘI PROCESAREA ALIMENTELOR 02 01 03 deșeuri de țesuturi vege tale 02 01 04 deșeuri de materiale plastice (cu excep ția ambalajelor) 02 01 06 dejec ții animaliere (materii fecale, urin ă, inclusiv resturi de paie) colectate separat și tratate în afara incintei 02 01 07 deșeuri din exploatarea forestier ă 02 01 08* deșeuri agrochimice cu con ținut de substan țe periculoase 02 01 09 deșeuri agrochimice, altele decât cele specificate la 02 01 08 02 01 10 deșeuri metalice 02 01 99 alte de șeuri nespecificate 02 02 deșeuri de la prepararea și procesarea c ărnii, pe ștelui și altor alimente de origine animal ă 02 02 01 nămoluri de la sp ălare și cur ățare 02 02 02 deșeuri de țesuturi animale 02 02 03 materii care nu se preteaz ă consumului sau proces ării 02 02 04 nămoluri de la epurarea, efluen ților proprii 02 02 99 alte de șeuri nespecificate 02 03 deșeuri de la prepararea și procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor comestibile, pulberei de cacao, cafelei, ceaiului și tutunului; producerea conservelor; prepararea și fermentarea drojdiei și extractului de drojd ie și melasei 02 03 01 nămoluri de la sp ălare, cur ățare, decojire, centrifugare și separare 02 03 02 deșeuri de agen ți de conservare 02 03 03 deșeuri de la extrac ția cu solven ți 02 03 04 materii care nu se preteaz ă consumului sau proces ării 02 03 05 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 02 03 99 alte de șeuri nespecificate 02 04 deșeuri de la procesarea zah ărului 02 04 01 nămoluri de la cur ățarea și spălarea sfeclei de zah ăr 02 04 02 deșeuri de carbonat de calciu 02 04 03 nămoluri de la epura rea efluen ților proprii 02 04 99 alte de șeuri nespecificate 02 05 deșeuri din industria produselor lactate 02 05 01 materii care nu se preteaz ă consumului sau proces ării 02 05 02 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 02 05 99 alte de șeuri nespec ificate 02 06 deșeuri din industria produselor de panifica ție și cofet ărie 02 06 01 materii care nu se preteaz ă consumului sau proces ării 02 06 02 deșeuri de agen ți de conservare 02 06 03 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 02 06 99 alte de șeuri nespecificate 02 07 deșeuri de la producerea b ăuturilor alcoolice și nealcoolice (exceptând cafeaua, ceaiul și cacau a) prime 02 07 02 deșeuri de la distilarea b ăuturilor alcoolice 02 07 03 deșeuri de la tratamente chimice Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 362 02 DEȘEURI DIN AGRICULTUR Ă, HORTICULTUR Ă, ACVACULTUR Ă, SILVICULTUR Ă, VÂN ĂTOARE ȘI PESCUIT , DE LA PREPARAREA ȘI PROCESAREA ALIMENTELOR 02 07 04 materii care nu se preteaz ă consumului sau proces ării 02 07 05 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă 02 07 99 alte de șeuri nespecificate 03 DEȘEURI DE LA PRELUCRAREA LEMNULUI ȘI PRODUCEREA PL ĂCILOR ȘI MOBILEI, PASTEI DE HÂRTIE, HÂRTIEI ȘI CARTONULUI 03 01 deșeuri de la procesarea lemnului și producerea pl ăcilor și mobilei 03 01 01 deșeuri de scoar ță și de plut ă 03 01 04* rumegu ș, tala ș, așchii, resturi de scândur ă și furnir cu con ținut de substan țe periculoase 03 01 05 rumegu ș, tala ș, așchii, resturi de scân dură și furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04 03 01 99 alte de șeuri nespecificate 03 02 deșeuri de la conservarea lemnului 03 02 01* agen ți de conservare organici nehalogena ți pentru lemn 03 02 02* agen ți de conservare organoclorura ți pentr u lemn 03 02 03* agen ți de conservare organometalici pentru lemn 03 02 04* agen ți de conservare anorganici pentru lemn 03 02 05* alți agen ți de conservare pentru lemn, cu con ținut de substan țe periculoase 03 02 99 alți agen ți de conservare pentru lemn, nespecifica ți 03 03 deșeuri de la producerea și procesarea pastei de hârtie, hârtiei și cartonului 03 03 01 deșeuri de lemn și de scoar ță 03 03 02 nămoluri de le șie verde (de la recuperarea solu țiilor de fierbere) 03 03 05 nămoluri de la eliminarea ce rnelii din procesul de reciclare a hârtiei 03 03 07 deșeuri mecanice de la fierberea hârtiei și cartonului reciclate 03 03 08 deșeuri de la sortarea hârtiei și cartonului destinate recicl ării 03 03 09 deșeuri de n ămol de caustificare 03 03 10 fibre, n ămoluri de la separarea mecanic ă, cu con ținut de fibre, material de umplutur ă, cretare 03 03 11 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii, altele decât cele specificate la 03 03 10 03 03 99 alte de șeuri nespecificate Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 363 04 DEȘEURI DIN INDUSTRIILE PIEL ĂRIEI, BL ĂNĂRIEI ȘI TEXTIL Ă 04 01 deșeuri din industriile piel ăriei și blănăriei 04 01 01 deșeuri de la seruire 04 01 02 deșeuri de la cenu șărire 04 01 03* deșeuri de la degresare cu con ținut de solven ți fără faza lichid ă 04 01 04 flota de t ăbăcire cu conținut de crom 04 01 05 flota de t ăbăcire f ără conținut de crom 04 01 06 nămoluri, în special de la epurarea efluen ților în incinta cu con ținut de crom 04 01 07 nămoluri, în special de la epurarea efluen ților în incinta, f ără conținut de crom 04 01 0 8 deșeuri de piele t ăbăcită (răzături, stutuituri, t ăieturi, praf de lustruit) cu conținut de crom 04 01 09 deșeuri de la apretare și finisare 04 01 99 alte de șeuri nespecificate 04 02 deșeuri din industria textil ă 04 02 09 deșeuri de la materialele co mpozite (textile impregnate, elastomeri, plastomeri) 04 02 10 materii organice din produse naturale (gr ăsime, cear ă) 04 02 14* deșeuri de la finisare cu con ținut de solven ți organici 04 02 15 deșeuri de la finisare cu alt con ținut decât cel specificat l a 04 02 14 04 02 16* coloran ți și pigmen ți cu con ținut de substan țe periculoase 04 02 17 coloran ți și pigmen ți, alții decât cei specifica ți la 04 02 16 04 02 19* nămoluri de la epurarea efluen ților în incinta cu con ținut de substan țe periculoase 04 02 20 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 04 02 19 04 02 21 deșeuri de fibre textile neprocesate 04 02 22 deșeuri de fibre textile procesate 04 02 99 alte de șeuri nespecificate Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 364 05 DEȘEURI DE LA RAFINAREA PET ROLULUI, PURIFICAREA GAZELOR NATURALE ȘI TRATAREA PIROLITIC Ă A CĂRBUNILOR 05 01 deșeuri de la rafinarea petrolului 05 01 02* șlamuri de la desalinizare 05 01 03* șlamuri din rezervoare 05 01 04* nămoluri acide alchilice 05 01 05* reziduuri uleioase 05 01 06* nămoluri uleioase de la opera țiile de între ținere a instala țiilor și echipamentelor 05 01 07* gudroane acide 05 01 08* alte gudroane 05 01 09* nămoluri de la epurarea efluen ților în incinta cu con ținut de substan țe periculoase 05 01 10 nămolur i de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 05 01 09 05 01 11* deșeuri de la sp ălarea combustibililor cu baze 05 01 12* acizi cu con ținut de uleiuri 05 01 13 nămoluri de la cazanul apei de alimentare 05 01 14 deșeuri de la coloanele de r ăcire 05 01 15* argile de filtrare epuizate 05 01 16 deșeuri cu con ținut de sulf de la desulfurarea petrolului 05 01 17 bitum 05 01 99 alte de șeuri nespecificate 05 06 deșeuri de la tratarea pirolitic ă a cărbunilor 05 06 01* gudroane a cide 05 06 03* alte gudroane 05 06 04 deșeuri de la coloanele de r ăcire 05 06 99 alte de șeuri nespecificate 05 07 deșeuri de la purificarea și transportul gazelor naturale 05 07 01* deșeuri cu con ținut de mercur 05 07 02 deșeuri cu con ținut de sulf 05 07 99 alte de șeuri nespecificate Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 365 06 DEȘEURI DIN PROCESE CHIMICE ANORGANICE 06 01 deșeuri de la producerea, prepararea, furnizarea și utilizarea acizilor 06 01 01* acid sulfuric și acid sulfuros 06 01 02* acid clorhidric 06 01 03* acid fluorhidric 06 01 04* acid fosforic și acid fosforos 06 01 05* acid azotic și acid azotos 06 01 06* alți acizi 06 01 99 alte de șeuri nespecificate 06 02 deșeuri de la PPFU bazelor 06 02 01* hidroxid de calciu 06 02 03* hidroxid de amoniu 06 02 04* hidroxid de sodiu și potasiu 06 02 05* alte baze 06 02 99 alte de șeuri nespecificate 06 03 deșeuri de la PPFU s ărurilor și a solu țiilor lor și a oxizilor metalici 06 03 11* săruri solide și solu ții cu con ținut de cianuri 06 03 13* săruri solide și solu ții cu con ținut de metale grele 06 03 14 săruri solide și solu ții, altele decât cele specificate la 06 03 11 și 06 03 13 06 03 15* oxizi metalici cu con ținut de metale grele 06 03 16 oxizi metalici, al ții decât cei specifica ți la 06 03 15 06 03 99 alte de șeuri n especificate 06 04 deșeuri cu con ținut de metale, altele decât cele specificate la 06 03 06 04 03* deșeuri cu con ținut de arsen 06 04 04* deșeuri cu con ținut de mercur 06 04 05* deșeuri cu con ținut de alte metale grele 06 04 99 alte de șeuri nespecific ate 06 05 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii 06 05 02* nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 06 05 03 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 06 05 02 06 0 6 deșeuri de la PPFU produselor chimice cu sulf, proceselor chimice de sulfurare și desulfurare 06 06 02* deșeuri cu con ținut de sulfuri periculoase 06 06 03 deșeuri cu con ținut de sulfuri, altele decât cele specificate la 06 06 02 06 06 99 alte de șeuri nespecificate 06 07 deșeuri de la PPFU halogenilor și a proceselor chimice cu halogeni 06 07 01* deșeuri cu con ținut de azbest de la electroliz ă 06 07 02* cărbune activ de la producerea clorului 06 07 03* nămol de sulfat de bariu cu con ținut de mercur 06 07 04* soluții și acizi, de exemplu acid de contact 07 02 deșeuri de la PPFU materialelor plastice, cauciucului sintetic și fibrelor artificiale 07 02 01* lichide apoase de sp ălare și solu ții mum ă 07 02 03* solven ți organici halogena ți, lichide de spălare și solu ții mum ă Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 366 06 DEȘEURI DIN PROCESE CHIMICE ANORGANICE 07 02 04* alți solven ți organici, solu ții de sp ălare și solu ții mum ă 07 02 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reac ție 07 02 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reac ție 07 02 09* turte de filtrare halogenat e și absorban ți epuiza ți 07 02 10* alte turte de filtrare și absorban ți epuiza ți 07 02 11* nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 07 02 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele sp ecificate la 07 01 11 07 02 13 deșeuri de materiale plastice 07 02 14* deșeuri de aditivi cu con ținut de substan țe periculoase 07 02 15 deșeuri de aditivi, altele decât cele specificate la 07 02 14 07 02 16* deșeuri cu con ținut de siliconi periculo și 07 02 17 deșeuri cu con ținut de siliconi altele decât cele men ționate la 07 02 16* 07 02 99 alte de șeuri nespecificate 07 03 deșeuri de la PPFU vopselelor și pigmen ților organici (cu excep ția 06 11) 07 03 01* lichide apoase de sp ălare și solu ții mum ă 07 03 03* solven ți organici halogena ți, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 03 04* alți solven ți organici, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 03 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reac ție 07 03 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reac ție 07 03 09* turte de filtrare halogenate și absorban ți epuiza ți 07 03 10* alte turte de filtrare și absorban ți epuiza ți 07 03 11* nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 07 03 12 nămoluri de la epu rarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 03 11 07 03 99 alte de șeuri nespecificate 07 04 deșeuri de la PPFU produselor de protec ție a instala țiilor (cu excep ția 02 01 08 și 02 01 09), agen ților de conservare a lemnului (cu excep ția 03 02) și altor biocide 07 04 01* lichide apoase de sp ălare și solu ții mum ă 07 04 03* solven ți organici halogena ți, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 04 04* alți solven ți organici, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 04 07* reziduuri halogenat e din blazul coloanelor de reac ție 07 04 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reac ție 07 04 09* turte de filtrare halogenate și absorban ți epuiza ți 07 04 10* alte turte de filtrare și absorban ți epuiza ți 07 04 11* nămoluri de la tratarea efluen ților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 07 04 12 nămoluri de la tratarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 04 11 07 04 13* deșeuri solide cu con ținut de substan țe periculoase 07 04 99 alte de șeuri nespecificate 06 07 99 alte de șeuri nespecificate Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 367 06 DEȘEURI DIN PROCESE CHIMICE ANORGANICE 06 08 deșeuri de la PPFU siliconului și a deriva ților din silicon 06 08 02* deșeuri cu con ținut de siliconi periculo și 06 08 99 alte de șeuri nespecificate 06 09 deșeuri de la PPFU produselor chimice cu fosfor și de la procesele chimice cu fosfor 06 09 02 zgur ă fosforoas ă 06 09 03* deșeuri pe baz ă de calciu care con țin sau sunt contaminate cu substan țe periculoase 06 09 04 deșeuri pe baz ă de calciu, altele decât cele specificate la 06 09 03 06 09 99 alte de șeuri nes pecificate 06 10 deșeuri de la PPFU produselor chimice cu azot, procesele chimice cu azot și obținerea îngr ășămintelor 06 10 02* deșeuri cu con ținut de substan țe periculoase 06 10 99 alte de șeuri nespecificate 06 11 deșeuri de la producerea pigmen ților anorganici și a opacizan ților 06 11 01 deșeuri pe baz ă de calciu de la producerea bioxidului de titan 06 11 99 alte de șeuri nespecificate 06 13 deșeuri de la procese chimice anorganice f ără altă specifica ție 06 13 01* produ și anorganici de protec ție a instala ției, agen ți de conservare a lemnului și alte biocide. 06 13 02* cărbune activ epuizat (cu excep ția 06 07 02) 06 13 03 negru de fum 06 13 04* deșeuri de la procesele cu azbest 06 13 05* funingine 06 13 99 alte de șeuri nespecificate Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 368 07 DEȘEURI DIN PROCESE CHIMICE ORGANICE 07 01 deșeuri de la producerea, prepararea, furnizarea și utilizarea (PPFU) produ șilor chimici organici de baz ă 07 01 01* soluții apoase de sp ălare și solu ții mum ă 07 01 03* solven ți organici halogena ți, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 01 04* alți solven ți organici, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 01 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare și reac ție 07 01 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reac ție 07 01 09* turte de filtrare halogenate și absorban ți epuiza ți 07 01 10* alte turte de filtrare și absorban ți epuiza ți 07 01 11* nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 07 01 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 01 11 07 01 99 alte de șeuri nespecificate 07 05 deșeuri de la PPFU produselor farmaceutice 07 05 01* lichide apoase de sp ălare și solu ții mum ă 07 05 03* solven ți organici halogena ți, lichide de sp ălare și solu ții mu mă 07 05 04* alți solven ți organici, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 05 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reac ție 07 05 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reac ție 07 05 09* turte de filtrare halogenate și absorban ți epuiz ați 07 05 10* alte turte de filtrare și absorban ți epuiza ți 07 05 11* nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 07 05 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 05 11 07 05 13* deșeuri solide cu con ținut de substan țe periculoase 07 05 14 deșeuri solide, altele decât cele specificate la 07 05 13 07 05 99 alte de șeuri nespecificate 07 06 deșeuri de la PPFU gr ăsimilor, unsorilor, s ăpunurilor, detergen ților, dezinfecta nților și produselor cosmetice 07 06 01* lichide apoase de sp ălare și solu ții mum ă 07 06 03* solven ți organici halogena ți, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 06 04* alți solven ți organici, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 06 07* reziduuri halog enate din blazul coloanelor de reac ție 07 06 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reac ție 07 06 09* turte de filtrare halogenate și absorban ți epuiza ți 07 06 10* alte turte de filtrare și absorban ți epuiza ți 07 06 11* nămoluri de la epurarea efl uenților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 07 06 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 06 11 07 06 99 alte de șeuri nespecificate 07 07 deșeuri de la PPFU produselor chimice înnobilate și a produselor chimice nespecificate în list ă Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 369 07 DEȘEURI DIN PROCESE CHIMICE ORGANICE 07 07 01* lichide apoase de sp ălare și solu ții mum ă 07 07 03* solven ți organici halogena ți, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 07 04* alți solven ți organici, lichide de sp ălare și solu ții mum ă 07 07 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reac ție 07 07 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reac ție 07 07 09* turte de filtrare halogenate și absorban ți epuiza ți 07 07 10* alte turte de filtrare și absorban ți epuiza ți 07 07 11* nămoluri de la e purarea efluen ților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 07 07 12 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele specificate la 07 07 11 07 07 99 alte de șeuri nespecificate Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 370 08 DEȘEURI DE LA PRODUCEREA, PREPARAREA, FURNI ZAREA ȘI UTILIZAREA (PPFU) STRATURILOR DE ACOPERIRE (VOPSELE, LACURI ȘI EMAILURI VITROASE), A ADEZIVILOR, CLEIURILOR ȘI CERNELURILOR TIPOGRAFICE 08 01 deșeuri de la PPFU vopselelor și lacurilor și îndep ărtarea acestora 08 01 11* deșeuri de vopsele și lacuri cu con ținut de solven ți organici sau alte substan țe periculoase 08 01 12 deșeuri de vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 11 08 01 13* nămoluri de la vopsele și lacuri cu con ținut de solven ți organici sau alte substan țe periculoas e 08 01 14 nămoluri de la vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 13 08 01 15* nămoluri apoase cu con ținut de vopsele și lacuri și solven ți organici sau alte substan țe periculoase 08 01 16 nămoluri apoase cu con ținut de vopsele și lacu ri, altele decât cele specificate la 08 01 15 08 01 17* deșeuri de la îndep ărtarea vopselelor și lacurilor cu con ținut de solven ți organici sau alte substan țe periculoase 08 01 18 deșeuri de la îndep ărtarea vopselelor și lacurilor, altele decât cele spec ificate la 08 01 17 08 01 19* suspensii apoase cu con ținut de vopsele și lacuri și solven ți organici sau alte substan țe periculoase 08 01 20 suspensii apoase cu con ținut de vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 19 08 01 21* deșeuri d e la îndep ărtarea vopselelor și lacurilor 08 01 99 alte de șeuri nespecificate 08 02 deșeuri de Ia PPFU altor materiale de acoperire (inclusiv materiale ceramice) 08 02 01 deșeuri de pulberi de acoperire 08 02 02 nămoluri apoase cu con ținut de materiale ceramice 08 02 03 suspensii apoase cu con ținut de materiale ceramice 08 02 99 alte de șeuri nespecificate 08 03 deșeuri de la PPFU cernelurilor tipografice 08 03 07 nămoluri apoase cu con ținut de cerneluri 08 03 08 deșeuri lichide apoase cu con ținut d e cerneluri 08 03 12* deșeuri de cerneluri cu con ținut de substan țe periculoase 08 03 13 deșeuri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 12 08 03 14* nămoluri de cerneluri cu con ținut de substan țe periculoase 08 03 15 nămoluri de cerneluri , altele decât cele specificate la 08 03 14 08 03 16* deșeuri de solu ții de gravare 08 03 17* deșeuri de tonere de imprimante cu con ținut de substan țe periculoase 08 03 18 deșeuri de tonere de imprimante, altele decât cele specificate la 08 03 17 08 03 19* ulei de dispersie 08 03 99 alte de șeuri nespecificate 08 04 deșeuri de la PPFU adezivilor și cleiurilor (inclusiv produsele impermeabile) 08 04 09* deșeuri de adezivi și cleiuri cu con ținut de solven ți organici sau alte substan țe periculoase 08 04 10 deșeuri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 09 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 371 08 DEȘEURI DE LA PRODUCEREA, PREPARAREA, FURNI ZAREA ȘI UTILIZAREA (PPFU) STRATURILOR DE ACOPERIRE (VOPSELE, LACURI ȘI EMAILURI VITROASE), A ADEZIVILOR, CLEIURILOR ȘI CERNELURILOR TIPOGRAFICE 08 04 11* nămoluri de adezivi și cleiuri cu con ținut de solven ți organici sau alte substan țe periculoase 08 04 12 nămoluri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate l a 08 04 11 08 04 13* nămoluri apoase cu con ținut de adezivi și cleiuri și solven ți organici sau alte substan țe periculoase 08 04 14 nămoluri apoase cu con ținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 13 08 04 15* deșeuri lichide ap oase cu con ținut de adezivi și cleiuri și solven ți organici sau alte substan țe periculoase 08 04 16 deșeuri lichide apoase cu con ținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 15 08 04 17* ulei de colofoniu 08 04 99 alte de șeuri nes pecificate 08 05 alte de șeuri nespecificate în 08 08 05 01* deșeuri de izociana ți 09 DEȘEURI DIN INDUSTRIA FOTOGRAFIC Ă 09 01 deșeuri din industria fotografic ă 09 01 01* developan ți pe baz ă de ap ă și solu ții de activare 09 01 02* soluții de dev elopare pe baz ă de ap ă pentru pl ăcile offset 09 01 03* soluții de developare pe baz ă de solven ți 09 01 04* soluții de fixare 09 01 05* soluții de albire și solu ții de albire filatoare 09 01 06* deșeuri cu con ținut de argint de la tratarea în incint ă a deșeurilor fotografice 09 01 07 film sau hârtie fotografic ă cu con ținut de argint sau compu și de argint 09 01 08 film sau hârtie fotografic ă fără conținut de argint sau compu și de argint 09 01 10 camere de unic ă folosin ță fără baterii 09 01 11* camer ă de unic ă folosin ță cu baterii incluse la 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03 09 01 12 camere de unic ă folosin ță cu baterii, altele decât cele specificate la 09 01 11 09 01 13* deșeuri apoase lichide de la recuperarea în incint ă a argintului, altele decât cele specificate la 09 01 06 09 01 99 alte de șeuri nespecificate Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 372 10 DEȘEURI DIN PROCESELE TERMICE 10 01 deșeuri de la centralele termice și de la alte instala ții de combustie (cu excep ția 19) 10 01 01 cenu șă de vatr ă, zgur ă și praf de cazan (cu excep ția prafului de cazan specificat la 10 01 04) 10 01 02 cenu șă zbur ătoare de la arderea c ărbunelui 10 01 03 cenu șă zbur ătoare de la arderea turbei și lemnului netratat 10 01 04* cenu șă zbur ătoare de la arderea uleiului și praf de cazan 10 01 05 deșeuri so lide, pe baza de calciu, de la desulfurarea gazelor de ardere 10 01 07 nămoluri pe baz ă de calciu, de la desulfurarea gazelor de ardere 10 01 09* acid sulfuric 10 01 13* cenu și zbur ătoare de la hidrocarburile emulsionate folosite drept combustibil 10 0 1 14* cenu șă de vatr ă, zgur ă și praf de cazan de la co -incinerarea de șeurilor cu conținut de substan țe periculoase 10 01 15 cenu șă de vatr ă, zgur ă și praf de cazan de la co -incinerarea altor de șeuri decât cele specificate la 10 01 14 10 01 16* cenu șă zburătoare de la co -incinerare cu con ținut de substan țe periculoase 10 01 17 cenu șă zbur ătoare de la co -incinerare, alta decât cea specificat ă la 10 01 16 10 01 18* deșeuri de la sp ălarea gazelor cu con ținut de substan țe periculoase 10 01 19 deșeuri de la spălarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 01 05, 10 01 07 și 10 01 18 10 01 20* nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, cu con ținut de substan țe periculoase 10 01 21 nămoluri de la epurarea efluen ților în incint ă, altele decât cele sp ecificate la 10 01 20 10 01 22* nămoluri apoase de la sp ălarea cazanului de ardere cu con ținut de substan țe periculoase 10 01 23 nămoluri apoase de la sp ălarea cazanului de ardere, altele decât cele specificate la 10 01 22 10 01 24 nisipuri de la paturi le fluidizate 10 01 25 deșeuri de la depozitarea combustibilului și de la preg ătirea c ărbunelui de ardere pentru instala țiile termice 10 01 26 deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire 10 01 99 alte de șeuri nespecificate 10 02 deșeuri din industria sider urgic ă 10 02 01 deșeuri de la procesarea zgurii 10 02 02 zgura neprocesat ă 10 02 07* deșeuri solide de la epurarea gazelor cu con ținut de substan țe periculoase 10 02 08 deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 02 07 10 02 10 cruste de tunder 10 02 11* deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire cu con ținut de uleiuri 10 02 12 deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire, altele decât cele specificate la 10 02 11 10 02 13* nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor cu con ținut de substan țe periculoase 10 02 14 nămoluri și turte de filtrare, altele decât cele specificate la 10 02 13 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 373 10 DEȘEURI DIN PROCESELE TERMICE 10 02 15 alte n ămoluri și turte de filtrare 10 02 99 alte de șeuri nespecificate 10 03 deșeuri din metalurgia termic ă a aluminiului 10 03 02 resturi de anozi 10 03 04* zguri de la topirea primar ă 10 03 05 deșeuri de alumin ă 10 03 08* zguri saline de la topirea secundar ă 10 03 09* scorii negre de la topirea secundar ă 10 03 15* cruste care sunt inflamabile sau emit în contact cu apa, gaze inflamabile în cantit ăți periculoase 10 03 16 cruste, altele decât cele specificate la 10 03 15 10 03 17* deșeuri cu con ținut de gudroane de la producerea anozilor 10 03 18 deșeuri cu con ținut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 03 17 10 03 19* praf din gazele de ardere cu con ținut de substan țe periculoase 10 03 20 praf din gazele de ardere, altul decât cel specificat la 10 03 19 10 03 21* alte particule și praf (inclusiv praf de la morile cu bile) cu con ținut de substan țe periculoase 10 03 22 alte particule și praf (inclusiv praf de la morile cu bile), altele decât cele specificate la 10 03 21 10 03 23* deșeuri solide de la epurarea gazelor cu con ținut de substan țe periculoase 10 03 24 deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 23 10 03 25* nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor cu con ținut de substan țe periculoase 10 03 26 nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 25 10 03 27* deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire cu con ținut de ulei 10 03 28 deșeuri de la epurarea, apelor de r ăcire, altele decât cele specificate la 10 03 27 10 03 29* deșeuri de la epurarea zgurilor saline și scoriile negre cu con ținut de substan țe periculoase 10 03 30 deșeuri de la epurarea zgurilor saline și scoriile negre, altele decât cele specificate la 10 03 29 10 03 99 alte de șeuri nespecificate 10 04 deșeuri din metalurgia termic ă a plumbului 10 04 01* zguri de la topirea pr imar ă și secundar ă 10 04 02* scorii și cruste de la topirea primar ă și secundar ă 10 04 03* arseniat de calciu 10 04 04* praf din gazul de ardere 10 04 05* alte particule și praf 10 04 06* deșeuri solide de la epurarea gazelor 10 04 07* nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 04 09* deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire cu con ținut de ulei 10 04 10 deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire, altele decât cele specificate la 10 04 09 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 374 10 DEȘEURI DIN PROCESELE TERMICE 10 04 99 alte de șeuri nespecificate 10 05 deșeuri d in metalurgia termic ă a zincului 10 05 01 zguri de la topirea primar ă și secundar ă 10 05 03* praf din gazul de ardere 10 05 04 alte particule și praf 10 05 05* deșeuri solide de la epurarea gazelor 10 05 06* nămoluri și turte de filtrare de la epurare a gazelor 10 05 08* deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire cu con ținut de ulei 10 05 09 deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire, altele decât cele specificate la 10 05 08 10 05 10* scorii și cruste care sunt inflamabile sau emit, în contactul cu apa, g aze inflamabile în cantit ăți periculoase 10 05 11 scorii și cruste, altele decât cele specificate la 10 05 10 10 05 99 alte de șeuri nespecificate 10 06 deșeuri din metalurgia termic ă a cuprului 10 06 01 zguri de la topirea primar ă și secundar ă 10 06 0 2 scorii și cruste de la topirea primar ă și secundar ă 10 06 03* praf din gazul de ardere 10 06 04 alte particule și praf 10 06 06* deșeuri solide de la epurarea gazelor 10 06 07* nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 06 09* deșeuri d e la epurarea apelor de r ăcire cu con ținut de ulei 10 06 10 deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire, altele decât cele specificate la 10 06 09 10 06 99 alte de șeuri nespecificate 10 07 deșeuri din metalurgia termic ă a argintului, aurului și platinei 10 07 01 zguri de la topirea primar ă și secundar ă 10 07 02 scorii și cruste de la topirea primar ă și secundar ă 10 07 03 deșeuri solide de la epurarea gazelor 10 07 04 alte particule și praf 10 07 05 nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 07 07* deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire cu con ținut de ulei 10 07 08 deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire, altele decât cele specificate la 10 07 07 10 07 99 alte de șeuri nespecificate 10 08 deșeuri din metalurgia termic ă a altor neferoase 10 08 04 particule și praf 10 08 08* zgur ă salin ă de la topirea primar ă și secundar ă 10 08 09 alte zguri 10 08 10* scorii și cruste care sunt inflamabile sau care emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantit ăți periculoase 10 08 11 scorii și cru ste, altele decât cele specificate la 10 08 10 10 08 12* deșeuri cu con ținut de gudron de la producerea anozilor 10 08 13 deșeuri cu con ținut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 08 12 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 375 10 DEȘEURI DIN PROCESELE TERMICE 10 08 14 resturi de anozi 10 08 15* praf din gazul de ardere cu con ținut de substan țe periculoase 10 08 16 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 08 15 10 08 17* nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu con ținut de substan țe periculoase 10 08 18 nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele men ționate la 10 08 17 10 08 19* deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire cu con ținut de ulei 10 08 20 deșeuri de la epurarea apelor de r ăcire, altele decât cele men ționate la 10 08 19 10 08 99 alte de șeuri nespecificate 10 09 deșeuri de la turnarea pieselor feroase 10 09 03 zgura de topitorie 10 09 05* miezuri și forme de turnare care nu au fost înc ă folosite la turnare cu conținut de substan țe periculoase 10 09 06 miezuri și forme de turnare care nu au fost înc ă folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 05 10 09 07* miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare cu con ținut de substan țe periculoase 10 09 08 miezuri și forme de tu rnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 07 10 09 09* praf din gazul de ardere cu con ținut de substan țe periculoase 10 09 10 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 09 09 10 09 11* alte particule care con țin substan țe periculoase 10 09 12 alte particule decât cele specificate la 10 09 11 10 09 13* deșeuri de lian ți cu con ținut de substan țe periculoase 10 09 14 deșeuri de lian ți, altele decât cele specificate la 10 09 13 10 09 15* deșeuri de age nți pentru detectarea fisurilor, cu con ținut de substan țe periculoase 10 09 16 deșeuri de agen ți pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 09 15 10 09 99 alte de șeuri nespecificate 10 10 deșeuri de la turnarea pieselor neferoase 10 10 03 zgura de topitorie 10 10 05* miezuri și forme de turnare care nu au fost înc ă folosite la turnare cu conținut de substan țe periculoase 10 10 06 miezuri și forme de turnare care nu au fost înc ă folosite la turnare, altele decât cele specificate l a 10 10 05 10 10 07* miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare cu con ținut de substan țe periculoase 10 10 08 miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 10 07 10 10 09* praf din ga zul de ardere cu con ținut de substan țe periculoase 10 10 10 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 10 09 10 10 11* alte particule cu con ținut de substan țe periculoase Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 376 10 DEȘEURI DIN PROCESELE TERMICE 10 10 12 alte particule, decât cele specificate la 10 10 11 10 10 13* deșeuri de lian ți cu con ținut de substan țe periculoase 10 10 14 deșeuri de lian ți, altele decât cele specificate la 10 10 13 10 10 15* deșeuri de agen ți pentru detectarea fisurilor, cu con ținut de substan țe periculoase 10 10 16 deșeuri de agen ți pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 10 15 10 10 99 alte de șeuri nespecificate 10 11 deșeuri de la producerea sticlei și a produselor din sticl ă 10 11 03 deșeuri din fibre de sticl ă 10 11 05 particule și praf 10 11 09* deșeuri de la prepararea amestecurilor, anterior proces ării termice, cu conținut de substan țe periculoase 10 11 10 deșeuri de la prepararea, amestecurilor, anterior proces ării termice,altele decât cele specificate la 10 11 09 10 11 11* deșeuri de sticl ă, sub f ormă de particule fine și pudr ă de sticl ă cu con ținut de metale grele (de ex: de la tuburile catodice) 10 11 12 deșeuri de sticl ă, altele decât cele specificate la 10 11 11 10 11 13* nămoluri de la șlefuirea și polizarea sticlei cu con ținut de substan țe periculoase 10 11 14 nămoluri de la șlefuirea și polizarea sticlei, altele decât cele specificate la 10 11 13 10 11 15* deșeuri solide de la epurarea gazelor de ardere cu con ținut de substan țe periculoase 10 11 16 deșeuri solide de la epurarea gazelor d e ardere, altele decât cele specificate la 10 11 15 10 11 17* nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu con ținut de substan țe periculoase 10 11 18 nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele s pecificate la 10 11 17 10 11 19* deșeuri solide de la epurarea efluen ților proprii cu con ținut de substan țe periculoase 10 11 20 deșeuri solide de la epurarea efluen ților proprii, altele decât cele specificate la 10 11 19 10 11 99 alte de șeuri nespecifi cate 10 12 deșeuri de la fabricarea materialelor ceramice, c ărămizilor, țiglelor și materialelor de construc ție 10 12 01 deșeuri de la prepararea amestecurilor anterior proces ării termice 10 12 03 particule și praf 10 12 05 nămoluri și turte de filtrar e de la epurarea gazelor 10 12 06 forme și mulaje uzate 10 12 08 deșeuri ceramice, de c ărămizi, țigle sau materiale de construc ție (dup ă procesarea termic ă) 10 12 09* deșeuri solide de la epurarea gazelor cu con ținut de substan țe periculoase 10 12 10 deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 12 09 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 377 10 DEȘEURI DIN PROCESELE TERMICE 10 12 11* deșeuri de la sm ălțuire cu con ținut de metale grele 10 12 12 deșeuri de la sm ălțuire, altele decât cele specificate la 10 12 11 10 12 13 nămoluri de la epurarea ef luen ților proprii 10 12 99 alte de șeuri nespecificate 10 13 deșeuri de la fabricarea cimentului, varului și gipsului, a articolelor și produselor derivate din ele 10 13 01 deșeuri de la prepararea amestecului, anterior proces ării termice 10 13 04 deșeuri de la calcinarea și hidratarea varului 10 13 06 particule și praf (cu excep ția 10 13 12 și 10 13 13) 10 13 07 nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 13 09* deșeuri de la fabricarea azbesto -cimenturilor, cu con ținut de azbest 10 13 1 0 deșeuri de la producerea azbesto -cimenturilor, altele decât cele specificate la 10 13 09 10 13 11 deșeuri de materiale compozite pe baza de ciment, altele decât cele specificate la 10 13 09 și 10 13 10 10 13 12* deșeuri solide de la epurarea gazelor cu conținut de substan țe periculoase 10 13 13 deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 13 12 10 13 14 deșeuri de beton și nămoluri cu beton 10 13 99 alte de șeuri nespecificate 10 14 deșeuri de la crematorii 10 14 01* deșeuri de la sp ălarea gazelor cu con ținut de mercur Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 378 11 DEȘEURI DE LA TRATAREA CHIMIC Ă A SUPRAFE ȚELOR ȘI ACOPERIREA METALELOR ȘI ALTOR MATERIALE; HIDROMETALURGIE NEFEROAS Ă 11 01 deșeuri de la tratarea chimic ă de suprafa ță și acoperirea metalelor și altor materiale (de ex: procese galvanice, de zincare, de decapare, de gravare, de fosfatare, de degresare alcalin ă, de fabricare a anozilor) 11 01 05* acizi de decapare 11 01 06* acizi f ără altă specifica ție 11 01 07* baze de decapare 11 01 08* nămoluri cu con ținut de fosfa ți 11 01 09* nămoluri și turte de filtrare cu con ținut de substan țe periculoase 11 01 10 nămoluri și turte de filtrare, altele decât cele specificate la 11 01 09 11 01 11* lichide apoase de cl ătire cu con ținut de substan țe periculoas e 11 01 12 lichide apoase de cl ătire, altele decât cele specificate la 11 01 11 10 01 13* deșeuri de degresare cu con ținut de substan țe periculoase 11 01 14 deșeuri de degresare, altele decât cele specificate la 11 01 13 11 01 15* elua ți și nămoluri de la sistemele de membrane sau de schimb ători de ioni care con țin substan țe periculoase 11 01 10* rășini schimb ătoare de ioni saturate sau epuizate 11 01 98* alte de șeuri con ținând substan țe periculoase 11 01 99 alte de șeuri nespecificate 11 02 deșeuri din procesele de hidrometalurgie neferoas ă 11 02 02* nămoluri de la hidrometalurgia zincului (inclusiv jarosit, goethit) 11 02 03 deșeuri de la producerea anozilor pentru procesele de electroliz ă în solu ție 11 02 05* deșeuri de la procesele de hidrometa lurgie a cuprului, cu con ținut de substan țe periculoase 11 02 06 deșeuri de la procesele de hidrometalurgie a cuprului, altele decât cele specificate la 11 02 05 11 02 07* alte de șeuri cu con ținut de substan țe periculoase 11 02 99 alte de șeuri nespecifi cate 11 03 nămoluri și solide de la procesele de c ălire 11 03 01* deșeuri cu con ținut de cianuri 11 03 02* alte de șeuri 11 08 deșeuri de la procesele de galvanizare la cald 11 05 01 zinc dur 11 05 02 cenu șă de zinc 11 05 03* deșeuri solide de la epu rarea gazelor 11 05 04* baie uzat ă 11 05 99 alte de șeuri nespecificate Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 379 12 DEȘEURI DE LA MODELAREA, TRATAREA MECANIC Ă ȘI FIZIC Ă A SUPRAFE ȚELOR METALELOR ȘI A MATERIALELOR PLASTICE 12 01 deșeuri de la modelarea și tratamentul fizic și mecanic al supr afețelor metalelor și materialelor plastice 12 01 01 pilitur ă și șpan feros 12 01 02 praf și suspensii de metale feroase 12 01 03 pilitur ă și șpan neferos 12 01 04 praf și particule de metale neferoase 12 01 05 pilitur ă și șpan de materiale plastice 12 01 06* uleiuri minerale de ungere uzate cu con ținut de halogeni (cu excep ția emulsiilor și solu țiilor) 12 01 07* uleiuri minerale de ungere uzate f ără halogeni (cu excep ția emulsiilor și soluțiilor) 12 01 08* emulsii și solu ții de ungere uzate cu con ținut de halogeni 12 01 09* emulsii și solu ții de ungere uzate f ără halogeni 12 01 10* uleiuri sintetice de ungere uzate 12 01 12* ceruri și grăsimi uzate 12 01 13 deșeuri de la sudur ă 12 01 14* nămoluri de la ma șini-unelte cu con ținut de substan țe per iculoase 12 01 15 nămoluri de la ma șini-unelte, altele decât cele specificate la 12 01 14 12 01 16* deșeuri de materiale de sablare cu con ținut de substan țe periculoase 12 01 17 deșeuri de materiale de sablare, altele decât cele specificate la 12 01 16 12 01 18* nămoluri metalice (de la m ărunțire, honuire, lepuire) cu con ținut de ulei 12 01 19* uleiuri de ungere u șor biodegradabile 12 01 20* piese de polizare uzate m ărunțite și materiale de polizare m ărunțite cu conținut de substan țe periculoase 12 0 1 21 piese uzate de polizare m ărunțite și materiale de polizare m ărunțite, altele decât cele specificate la 12 01 20 12 01 99 alte de șeuri nespecificate 12 03 deșeuri de la procesele de degresare cu ap ă sau abur (cu excep ția 11) 12 03 01* lichide apoase de sp ălare 12 03 02* deșeuri de la degresarea cu abur Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 380 13 DEȘEURI ULEIOASE ȘI DEȘEURI DE COMBUSTIBILI LICHIZI (cu excep ția uleiurilor comestibile și a celor din capitolele 05, 12 și 19) 13 01 deșeuri de uleiuri hidraulice 13 01 01* uleiuri hidrauli ce cu con ținut de PCB94 13 01 04* emulsii clorurate 13 01 05* emulsii neclorurate 13 01 09* uleiuri hidraulice minerale clorinate 13 01 10* uleiuri minerale hidraulice neclorinate 13 01 11* uleiuri hidraulice sintetice 13 01 12* uleiuri hidraulice u șor biodegradabile 13 01 13* alte uleiuri hidraulice 13 02 uleiuri uzate de motor, de transmisie și de ungere 13 02 04* uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie și de ungere 13 02 05* uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie și de u ngere 13 02 06* uleiuri sintetice de motor, de transmisie și de ungere 13 02 07* uleiuri de motor, de transmisie și de ungere u șor biodegradabile 13 02 08* alte uleiuri de motor, de transmisie și de ungere 13 03 deșeuri de uleiuri izolante și de transm itere a c ăldurii 13 03 01* uleiuri izolante și de transmitere a c ăldurii cu con ținut de PCB 13 03 05* uleiuri minerale clorinate izolante și de transmitere a c ăldurii, (≠13 03 01 ) 13 03 07* uleiuri minerale neclorinate izolante și de transmitere a c ăldurii 13 03 08* uleiuri sintetice izolante și de transmitere a c ăldurii 13 03 09* uleiuri izolante și de transmitere a c ăldurii u șor biodegradabile 13 03 10* alte uleiuri izolante și de transmitere a c ăldurii 13 04 uleiuri de santin ă 13 04 01* uleiuri d e santin ă din naviga ția pe apele interioare 13 04 02* uleiuri de santin ă din colectoarele de debarcader 13 04 03* uleiuri de santin ă din alte tipuri de naviga ție 13 05 deșeuri de la separarea ulei/ap ă 13 05 01* solide din paturile de nisip și separatoa rele ulei/ap ă 13 05 02* nămoluri de la separatoarele ulei/ap ă 13 05 03* nămoluri de intercep ție 13 05 06* ulei de la separatoarele ulei/ap ă 13 05 07* ape uleioase de la separatoarele ulei/ap ă 13 05 08* amestecuri de de șeuri de la paturile de nisip și separatoarele ulei/ap ă 13 07 deșeuri de combustibili lichizi 13 07 01* ulei combustibil și combustibil diesel 13 07 02* benzin ă 13 07 03* alți combustibili (inclusiv amestecuri) 13 08 alte de șeuri uleioase nespecificate 13 08 01* nămoluri și emulsii de la desalinizare 13 08 02* alte emulsii 13 08 99* alte de șeuri nespecificate 94 Pentru scopul acestei liste de de șeuri PCB se va defini conform HG 173/2000 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 381 14 DEȘEURI SE SOLVEN ȚI ORGANICI, AGEN ȚI DE R ĂCIRE ȘI AGEN ȚI DE PROPULSARE (cu excep ția 07 și 08) 14 06 deșeuri de solven ți organici, agen ți de r ăcire și agen ți de propulsar e pentru formarea spumei și a aerosolilor 14 06 01* clorofluorocarburi, HCFC, HFC 14 06 02* alți solven ți halogena ți și amestecuri de solven ți 14 06 03* alți solven ți și amestecuri de solven ți 14 06 04* nămoluri sau de șeuri solide cu con ținut de solven ți halogena ți 14 06 05* nămoluri sau de șeuri solide cu con ținut de al ți solven ți 15 DEȘEURI DE AMBALAJE; MATERIALE ABSORBANTE, MATERIALE DE LUSTRUIRE, FILTRANTE ȘI ÎMBR ĂCĂMINTE DE PROTEC ȚIE, NESPECIFICATE ÎN ALT Ă PARTE 15 01 ambalaje (inclusiv deșeurile de ambalaje municipale colectate separat) 15 01 01 ambalaje de hârtie și carton 15 01 02 ambalaje de materiale plastice 15 01 03 ambalaje de lemn 15 01 04 ambalaje metalice 15 01 05 ambalaje de materiale compozite 15 01 06 ambalaje amestec ate 15 01 07 ambalaje de sticl ă 15 01 09 ambalaje din materiale textile 15 01 10* ambalaje care con țin reziduuri sau sunt contaminate cu substan țe periculoase 15 01 11* ambalaje metalice care con țin o matri ță poroas ă format ă din materiale periculoase ( de ex. azbest), inclusiv containere goale pentru stocarea sub presiune 15 02 absorban ți, materiale filtrante, materiale de lustruire și echipamente de protec ție 15 02 02* absorban ți, materiale filtrante (inclusiv filtre de ulei f ără altă specifica ție), materiale de lustruire, îmbr ăcăminte de protec ție contaminat ă cu substan țe periculoase 15 02 03 absorban ți, materiale filtrante, materiale de lustruire și îmbr ăcăminte de protec ție, altele decât cele specificate la 15 02 02 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 382 16 DEȘEURI NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE 16 01 vehicule scoase din uz de la diverse mijloace de transport (inclusiv vehicule pentru transport în afara drumurilor) și deșeuri de la dezmembrarea vehiculelor casate și între ținerea vehiculelor (cu excep ția 13, 14, 16 06 și 16 08) 16 01 0 3 anvelope scoase din uz 16 01 04* vehicule scoase din uz 16 01 06 vehicule scoase din uz, care nu con țin lichide sau alte componente periculoase 16 01 07* filtre de ulei 16 01 08* componente cu con ținut de mercur 16 01 09* componente cu con ținut de P CB 16 01 10* componente explozive (de ex. perne de protec ție (air bags)) 16 01 11* plăcuțe de frân ă cu con ținut de azbest 16 01 12 plăcuțe de frân ă, altele decât cele specificate la 16 01 11 16 01 13* lichide de frân ă 16 01 14* fluide antigel cu con ținut de substan țe periculoase 16 01 15 fluide antigel, altele decât cele specificate la 16 01 14 16 01 16 rezervoare pentru gaz lichefiat 16 01 17 metale feroase 16 01 18 metale neferoase 16 01 19 materiale plastice 16 01 20 sticlă 16 01 21* componen te periculoase, altele decât cele specificate de la 16 01 07 la 16 01 11 și 16 01 13 și 16 01 14 16 01 22 componente f ără altă specifica ție 16 01 99 alte de șeuri nespecificate 16 02 deșeuri de la echipamente electrice și electronice 16 02 09* transform atori și condensatori con ținând PCB 16 02 10* echipamente casate cu con ținut de PCB sau contaminate cu PCB, altele decât cele specificate la 16 01 09 16 02 11* echipamente casate cu con ținut de clorofluorcarburi, HCFC, HFC 16 02 12* echipamente casate c u con ținut de azbest liber 16 02 13* echipamente casate cu con ținut de componente periculoase95 altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 12 16 02 14 echipamente casate, altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 13 16 02 15* compo nente periculoase demontate din echipamente casate 16 02 16 componente demontate din echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 15 16 03 grupe nespecificate și produse neobi șnuite 16 03 03* deșeuri anorganice cu con ținut de substan țe per iculoase 16 03 04 deșeuri anorganice, altele decât cele specificate la 16 03 03 95 Componentele periculoase de la echipamentele electrice și electronice pot include acumulatorii și bateriile men ționate la 16 06 și marcate ca pe riculoase; comutatori cu mercur, sticle de la tuburile catodice și alte tipuri de sticle activate. Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 383 16 DEȘEURI NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE 16 03 05* deșeuri organice cu con ținut de substan țe periculoase 16 03 06 deșeuri organice, altele decât cele specificate la 16 03 05 16 04 deșeuri de explozivi 16 04 01* deșeuri de muni ție 16 04 02* deșeuri de artificii 16 04 03* alte de șeuri de explozivi 16 05 containere pentru gaze sub presiune și chimicale expirate 16 05 04* butelii de gaze sub presiune (inclusiv haloni) cu con ținut de substan țe periculoase 16 05 05 butelii de gaze sub presiune cu con ținut de alte substan țe decât cele specificate la 16 05 04 16 05 06* substan țe chimice de laborator constând din sau con ținând substan țe periculoase inclusiv amestecurile de substan țe chimice de laborator 16 05 07* substan țe chimice anorganice de laborator expirate constând din sau conținând substan țe periculoase 16 05 08* substan țe chimice organice de laborator expirate, constând din sau conținând substan țe periculoase 16 05 09 substan țe chimice expirate, altele decâ t cele men ționate la 16 05 06, 16 05 07 sau 16 05 08 16 06 baterii și acumulatori 16 06 01* baterii cu plumb 16 06 02* baterii cu Ni -Cd 16 06 03* baterii cu con ținut de mercur 16 06 04 baterii alcaline (cu excep ția 16 06 03) 16 06 05 alte baterii și acumulatori 16 06 06* electroli ți colecta ți separat din baterii și acumulatori 16 07 deșeuri de la cur ățarea cisternelor de transport și de stocare (cu excep ția 05 și 13) 16 07 08* deșeuri cu con ținut de țiței 16 07 09* deșeuri con ținând alte substan țe periculoase 16 07 99 alte de șeuri nespecificate 16 08 catalizatori uza ți 16 08 01 catalizatori uza ți cu con ținut de aur, argint, reniu, rodiu, paladiu, iridiu sau platin ă (cu excep ția 16 08 07) 16 08 02* catalizatori uza ți cu con ținut de metale tranzi ționale periculoase96 sau compu și ai metalelor tranzi ționale periculoase 16 08 03 catalizatori uza ți cu con ținut de metale tranzi ționale sau compu și ai metalelor tranzi ționale, f ără alte specifica ții 16 08 04 catalizatori uza ți de la cracare catalitic ă (cu excep ția 16 08 07) 96 Pentru această pozi ție materialele tranzi ționale sunt: scandiu, vanadiu, mangan, cobalt, cupru, ytriu, niobiu, hafniu, wolfram, titan, crom, fier, nichel, zinc, zirconiu, molibden și tantal. Aceste metale și compu șii lor sunt periculo și dacă sunt clasifica ți ca atare substan țe periculoase. Această clasificare a substan țelor periculoase poate determina în ce măsură aceste metale tranzi ționale și care dintre c ompu șii lor reprezintă substan țe periculoase. Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 384 16 DEȘEURI NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE 16 08 05* catalizatori uza ți cu con ținut de acid fosforic 16 08 06* lichide uzate folosite drept catalizatori 16 08 07* catalizatori uza ți contamina ți cu substan țe periculoase 16 09 substan țe oxidante 16 09 01* permangana ți, de ex . permanganat de potasiu 16 09 02* croma ți, de ex. cromat de potasiu, bicromat de potasiu sau sodiu 16 09 03* peroxizi, de ex. ap ă oxigenat ă 16 09 04* substan țe oxidante, f ără alte specifica ții 16 10 deșeuri lichide apoase destinate trat ării în afara u nității 16 10 01* deșeuri lichide apoase cu con ținut de substan țe periculoase 16 10 02 deșeuri lichide apoase, altele decât cele men ționate la 16 10 01 16 10 03* concentrate apoase cu con ținut de substan țe periculoase 16 10 04 concentrate apoase, altel e decât cele specificate la 16 10 03 16 11 deșeuri de c ăptușire și refractare 16 11 01* materiale de c ăptușire și refractare pe baz ă de carbon din procesele metalurgice, cu con ținut de substan țe periculoase 16 11 02 materiale de c ăptușire și refractare pe baz ă de carbon din procesele metalurgice, altele decât cele specificate la 16 11 01 16 11 03* alte materiale de c ăptușire și refractare din procesele metalurgice, cu conținut de substan țe periculoase 16 11 04 materiale de c ăptușire și refractare din p rocesele metalurgice, altele decât cele men ționate la 16 11 03 16 11 05* materiale de c ăptușire și refractare din procesele ne -metalurgice, cu con ținut de substan țe periculoase 16 11 06 materiale de c ăptușire și refractare din procesele ne -metalurgice, a ltele decât cele specificate la 16 11 05 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 385 17 DEȘEURI DIN CONSTRUC ȚII ȘI DEMOL ĂRI (INCLUSIV P ĂMÂNT EXCAVAT DIN AMPLASAMENTE CONTAMINATE) 17 01 beton, c ărămizi, țigle și materiale ceramice 17 01 01 beton 17 01 02 cărămizi 17 01 03 țigle și materiale ceramice 17 01 06* amestecuri sau frac ții separate de beton, c ărămizi, țigle sau materiale ceramice cu con ținut de substan țe periculoase 17 01 07 amestecuri de beton, c ărămizi, țigle și materiale ceramice, altele decât cele specificate la 17 01 06 17 0 2 lemn, sticl ă și materiale plastice 17 02 01 lemn 17 02 02 sticlă 17 02 03 materiale plastice 17 02 04* sticlă, materiale plastice sau lemn cu con ținut de sau contaminate cu substan țe periculoase 17 03 amestecuri bituminoase, gudron de huil ă și produ se gudronate 17 03 01* asfalturi cu con ținut de gudron de huil ă 17 03 02 asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01 17 03 03* gudron de huil ă și produse gudronate 17 04 metale (inclusiv aliajele lor) 17 04 01 cupru, bronz, alam ă 17 04 02 aluminiu 17 04 03 plumb 17 04 04 zinc 17 04 05 fier și oțel 17 04 06 staniu 17 04 07 amestecuri metalice 17 04 09* deșeuri metalice contaminate cu substan țe periculoase 17 04 10* cabluri cu con ținut de ulei, gudron sau alte substan țe periculoase 17 0 4 11 cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10 17 05 pământ (inclusiv excavat din amplasamente contaminate), pietre și deșeuri de la dragare 17 05 03* pământ și pietre cu con ținut de substan țe periculoase 17 05 04 pământ și pietre, altele decât cele specificate la 17 05 03 17 05 05* deșeuri de la dragare cu con ținut de substan țe periculoase 17 05 06 deșeuri de la dragare, altele decât cele specificate la 17 05 05 17 05 07* resturi de balast cu con ținut de substan țe periculoase 17 05 08 restu ri de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07 17 06 materiale izolante și materiale de construc ție cu con ținut de azbest 17 06 01* materiale izolante cu con ținut de azbest 17 06 03* alte materiale izolante constând din sau cu con ținut de subst anțe periculoase 17 06 04 materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 și 17 06 03 17 06 05* materiale de construc ție cu con ținut de azbest 17 08 materiale de construc ție pe baz ă de gips Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 386 17 DEȘEURI DIN CONSTRUC ȚII ȘI DEMOL ĂRI (INCLUSIV P ĂMÂNT EXCAVAT DIN AMPLASAMENTE CONTAMINATE) 17 08 01* materiale de construc ție pe baz ă de gi ps contaminate cu substan țe periculoase 17 08 02 materiale de construc ție pe baz ă de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01 17 09 alte de șeuri de la construc ții și demol ări 17 09 01* deșeuri de la construc ții și demol ări cu con ținut de mercur 17 09 02* deșeuri de la construc ții și demol ări cu con ținut de PCB (de ex: cleiuri cu conținut de PCB, du șumele pe baz ă de rășini cu con ținut de PCB, elemente cu cleiuri de glazur ă cu PCB, condensatori cu con ținut de PCB) 17 09 03* alte de șeuri de la con struc ții și demol ări (inclusiv amestecuri de de șeuri) cu conținut de substan țe periculoase 17 09 04 amestecuri de de șeuri de la construc ții și demol ări, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 și 17 09 03 18 DEȘEURI REZULTATE DIN ACTIVITĂ ȚILE UNITĂ ȚILOR SANITARE ȘI DIN ACTIVITĂ ȚI VETERINARE ȘI/SAU CERCETĂRI CONEXE (cu excep ția de șeurilor de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu au legătură directă cu activitatea sanitară) 18 01 deșeuri rezultate din activită țile de pre venire, diagnostic și tratament desfă șurate în unită țile sanitare 18 01 01 obiecte ascu țite (cu excep ția 18 01 03) 18 01 02 fragmente și organe umane, inclusiv recipien ți de sânge și sânge conservat (cu excep ția 18 01 03) 18 01 03* deșeuri a căror colec tare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infec țiilor 18 01 04 deșeuri a căror colectare și eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infec țiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcă minte disponibilă, scutece) 18 01 06* chimicale constând din sau con ținând substan țe periculoase 18 01 07 chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06 18 01 08* medicamente citotoxice și citostatice 18 01 09 medicamente, altele decât cele speci ficate la 18 01 08 18 01 10* deșeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice 18 02 deșeuri din unită țile veterinare de cercetare, diagnostic, tratament și prevenire a bolilor 18 02 01 obiecte ascu țite (cu excep ția 18 02 02) 18 02 02* deșeuri a căro r colectare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infec țiilor 18 02 03 deșeuri a căror colectare și eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infec țiilor 18 02 05* chimicale constând din sau con ținând sub stan țe periculoase 18 02 06 chimicale, altele decât cele specificate la 18 02 05 18 02 07* medicamente citotoxice și citostatice 18 02 08 medicamente, altele decât cele specificate la 18 02 07 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 387 19 DEȘEURI DE LA INSTALA ȚII DE TRATARE A REZIDUURILOR, DE LA STA ȚIILE DE EPURARE A APELOR UZATE ȘI DE LA TRATAREA APELOR PENTRU ALIMENTARE CU APĂ ȘI UZ INDUSTRIAL 19 01 deșeuri de la incinerarea sau piroliza de șeurilor 19 01 02 materiale feroase din cenu șile de ardere 19 01 05* turte de filtrare de la epurarea gazelor 19 01 06* deșeuri lichide apoase de la epurarea gazelor și alte de șeuri lichide apoase 19 01 07* deșeuri solide de la epurarea gazelor 19 01 10* cărbune activ epuizat de la epurarea gazelor de ardere 19 01 11* cenu și de ardere și zguri cu con ținut de substan țe periculoase 19 01 12 cenu și de ardere și zguri, altele decât cele men ționate la 19 01 11 19 01 13* cenu și zburătoare cu con ținut de substan țe periculoase 19 01 14 cenu și zburătoare, altele decât cele men ționate la 19 01 13 19 01 15* praf de cazan cu con ținut de substan țe periculoase 19 01 16 praf de cazan, altul decât cel men ționat la 19 01 15 19 01 17* deșeuri de piroliză cu con ținut de substan țe periculoase 19 01 18 deșeuri de piroliză, altele decât cele men ționate la 19 01 17 19 01 19 nisipuri de la paturile fluidizate 19 01 99 alte de șeuri nespecificate 19 02 deșeuri de la tratarea fizico -chimică a de șeurilor (inclusiv decromare, decianurare, neutralizare) 19 02 03 deșeuri preamestecate con ținând numai de șeuri nepericuloase 19 02 04* deșeuri preamestecate con ținând cel pu țin un de șeu periculos 19 02 05* nămoluri de la tratarea fizico -chimică cu con ținut de substan țe periculoase 19 02 06 nămoluri de la tratarea fizico -chimică, altele decât cele specificate la 19 02 05 19 02 07* ulei și concentrate de la separare 19 02 08* deșeuri lichide combustibile cu con ținut de substan țe periculoase 19 02 09* deșeuri solide combustibile cu con ținut de substan țe periculoase 19 02 10 deșeuri combustibile, altele decât cele specificate l a 19 02 08 și 19 02 09 19 02 11* alte de șeuri cu con ținut de substan țe periculoase 19 02 99 alte de șeuri nespecificate 19 03 deșeuri stabilizate/solidificate97 19 03 04* deșeuri încadrate ca periculoase, par țial98 stabilizate 19 03 05 deșeuri stabilizat e, altele decât cele specificate la 19 03 04 19 03 06* deșeuri încadrate ca periculoase, solidificate 19 03 07 deșeuri solidificate, altele decât cele specificate la 19 03 06 19 04 deșeuri vitrificate și deșeuri de la vitrificare 97 Procesele de stabilizare modifică periculozitatea componentelor de șeului și astfel transformă un de șeu periculos într-un deșeu nepericulos. Procesele de solidificare schimbă numai starea fizică a de șeului (de exemplu, din lichid în solid) prin utilizarea de aditivi, fără a schimba proprietă țile chimice ale de șeului. 98 Un de șeu este considerat par țial stabilizat dacă după procesul de stabilizare, componen ții periculo și care nu au fost transforma ți complet în un ii nepericulo și pot fi elibera ți în mediu pe termen scurt, mediu și lung. Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 388 19 DEȘEURI DE LA INSTALA ȚII DE TRATARE A REZIDUURILOR, DE LA STA ȚIILE DE EPURARE A APELOR UZATE ȘI DE LA TRATAREA APELOR PENTRU ALIMENTARE CU APĂ ȘI UZ INDUSTRIAL 19 04 01 deșeuri vitri ficate 19 04 02* cenu șă zburătoare sau alte de șeuri de la epurarea gazelor de ardere 19 04 03* faza solidă nevitrificată 19 04 04 deșeuri lichide apoase de la vitrificarea de șeurilor 19 05 deșeuri de la tratarea aerobă a de șeurilor solide 19 05 01 fracțiunea necompostată din de șeurile municipale și asimilabile 19 05 02 fracțiunea necompostată din de șeurile animaliere și vegetale 19 05 03 compost fără specificarea provenien ței 19 05 99 alte de șeuri nespecificate 19 06 deșeuri de la tratarea anaerobă a de șeurilor 19 06 03 faza lichidă de la tratarea anaerobă a de șeurilor municipale 19 06 04 faza fermentată de la tratarea anaerobă a de șeurilor municipale 19 06 05 faza lichidă de la tratarea anaerobă a de șeurilor animale și vegetale 19 06 06 faza fe rmentată de la tratarea anaerobă a de șeurilor animale și vegetale 19 06 99 alte de șeuri nespecificate 19 07 levigate din halde 19 07 02* levigate din depozite de de șeuri cu con ținut de substan țe periculoase 19 07 03 levigate din depozite de de șeuri, al tele decât cele specificate la 19 07 02 19 08 deșeuri nespecificate de la sta țiile de epurare a apelor reziduale 19 08 01 deșeuri re ținute pe site 19 08 02 deșeuri de la deznisipatoare 19 08 05 nămoluri de la epurarea apelor uzate oră șenești 19 08 06* rășini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate 19 08 07* soluții sau nămoluri de la regenerarea ră șinilor schimbătoare de ioni 19 08 08* deșeuri ale sistemelor cu membrană cu con ținut de metale grele 19 08 09 amestecuri de grăsimi și uleiuri de la s epararea amestecurilor apă/ulei din sectorul uleiurilor și grăsimilor comestibile 19 08 10* amestecuri de grăsimi și uleiuri de la separarea amestecurilor apă/ulei din alte sectoare decât cel specificat la 19 08 09 19 08 11* nămoluri cu con ținut de subst anțe periculoase de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale 19 08 12 nămoluri de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11 19 08 13* nămoluri cu con ținut de substan țe periculoase provenit e din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale 19 08 14 nămoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale decât cele specificate la 19 08 13 19 08 99 alte de șeuri nespecificate 19 09 deșeuri de la potabilizare a apei pentru consum sau ob ținerea apei pentru uz industrial 19 09 01 deșeuri solide de la filtrarea primară și separarea cu site 19 09 02 nămoluri de la limpezirea apei 19 09 03 nămoluri de la decarbonatare Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 389 19 DEȘEURI DE LA INSTALA ȚII DE TRATARE A REZIDUURILOR, DE LA STA ȚIILE DE EPURARE A APELOR UZATE ȘI DE LA TRATAREA APELOR PENTRU ALIMENTARE CU APĂ ȘI UZ INDUSTRIAL 19 09 04 cărbune activ epuizat 19 09 05 rășini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate 19 09 06 soluții și nămoluri de la regenerarea schimbătorilor de ioni 19 09 99 alte de șeuri nespecificate 19 10 deșeuri de la mărun țirea de șeurilor cu con ținut de metale 19 10 01 deșeuri de fier și oțel 19 10 02 deșeuri neferoase 19 10 03* fracții de șpan u șor și praf con ținând substan țe periculoase 19 10 04 fracții de șpan u șor și praf, altele decât cele specificate la 19 10 03 19 10 05* alte frac ții cu con ținut de substan țe periculoase 19 10 06 alte fracții decât cele specificate la 19 10 05 19 11 deșeuri de la regenerarea uleiurilor 19 11 01* argile de filtrare epuizate 19 11 02* gudroane acide 19 11 03* deșeuri lichide apoase 19 11 04* deșeuri de la spălarea combustibililor cu baze 19 11 05* nămoluri de la epurarea efluen ților proprii cu con ținut de substan țe periculoase 19 11 06 nămoluri de la epurarea efluen ților proprii, altele decât cele specificate la 19 11 05 19 11 07* deșeuri de la spălarea gazelor de ardere 19 11 99 alte de șeuri nesp ecificate 19 12 deșeuri de la tratarea mecanică a de șeurilor (ele ex. sortare, mărun țire, compactare, granulare) nespecificate în altă pozi ție a catalogului 19 12 01 hârtie și carton 19 12 02 metale feroase 19 12 03 metale neferoase 19 12 04 material e plastice și de cauciuc 19 12 05 sticlă 19 12 06* lemn cu con ținut de substan țe periculoase 19 12 07 lemn, altul decât cel specificat la 19 12 06 19 12 08 materiale textile 19 12 09 minerale (de ex: nisip, pietre) 19 12 10 deșeuri combustibile (rebu turi de deriva ți de combustibili) 19 12 11* alte de șeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanică a deșeurilor cu con ținut de substan țe periculoase 19 12 12 alte de șeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanică a deșeurilor, altele decât cele specificate la 19 12 11 19 13 deșeuri de la lucrări de remediere a solului și apelor subterane 19 13 01* deșeuri solide de la remedierea solului cu con ținut de substan țe periculoase 19 13 02 deșeuri solide de la remedierea solul ui, altele decât cele specificate la 19 13 01 19 13 03* nămoluri de la remedierea solului cu con ținut de substan țe periculoase Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 390 19 DEȘEURI DE LA INSTALA ȚII DE TRATARE A REZIDUURILOR, DE LA STA ȚIILE DE EPURARE A APELOR UZATE ȘI DE LA TRATAREA APELOR PENTRU ALIMENTARE CU APĂ ȘI UZ INDUSTRIAL 19 13 04 nămoluri de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 03 19 13 05* nămoluri de la remedierea apel or subterane cu con ținut de substan țe periculoase 19 13 06 nămoluri de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 05 19 13 07* deșeuri lichide apoase și concentrate apoase de la remedierea apelor subterane cu con ținut de subst anțe periculoase 19 13 08 deșeuri lichide apoase și concentrate apoase de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 07 Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 391 20 DEȘEURI MUNICIPALE ȘI ASIMILABILE DIN COMER Ț, INDUSTRIE, INSTITU ȚII, INCLUSIV FRAC ȚIUNI COLECTATE SE PARAT 20 01 fracțiuni colectate separat (cu excep ția 15 01) 20 01 01 hârtie și carton 20 01 02 sticlă 20 01 08 deșeuri biodegradabile de la buc ătării și cantine 20 01 10 îmbr ăcăminte 20 01 11 textile 20 01 13* solven ți 20 01 14* acizi 20 01 15* baze 20 01 17* substan țe chimice fotografice 20 01 19* pesticide 20 01 21* tuburi fluorescente și alte de șeuri cu con ținut de mercur 20 01 23* echipamente abandonate cu con ținut de CFC (clorofluorocarburi) 20 01 25 uleiuri și grăsimi comestibile 20 01 26* uleiuri și grăsimi, altele decât cele specificate la 20 01 25 20 01 27* vopsele, cerneluri, adezivi și rășini con ținând substan țe periculoase 20 01 28 vopsele, cerneluri, adezivi și rășini, altele decât cele specificate la 20 01 27 20 01 29* deterge nți cu con ținut de substan țe periculoase 20 01 30 detergen ți, alții decât cei specifica ți la 20 01 29 20 01 31* medicamente citotoxice și citostatice 20 01 32 medicamente, altele decât cele men ționate la 20 01 31 20 01 33* baterii și acumulatori inclu și în 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03 și baterii și acumulatori nesorta ți con ținând aceste baterii 20 01 34 baterii și acumulatori, altele decât cele specificate la 20 01 33 20 01 35* echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele specific ate la 20 01 21 și 20 01 23 cu con ținut de componen ți periculo și99 20 01 36 echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 și 20 01 35 20 01 37* lemn cu con ținut de substan țe periculoase 20 01 38 lemn, al tul decât cel specificat la 20 01 37 20 01 39 materiale plastice 20 01 40 metale 20 01 41 deșeuri de la cur ățatul co șurilor 20 01 99 alte frac ții, nespecificate 20 02 deșeuri din gr ădini și parcuri (incluzând de șeuri din cimitire) 20 02 01 deșeuri bi odegradabile 20 02 02 pământ și pietre 20 02 03 alte de șeuri nebiodegradabile 20 03 alte de șeuri municipale 99 Componentele periculoase de la echipamentele electrice și electronice pot include acumulatorii și bateriile men ționate la 16 06 și notate ca periculoase; comutatoare cu mercur; sti cla de la tuburile catodice sau altă sticlă activată. Managementul deșeurilor – ANEXA 4 – Catalogul deșeurilor 392 20 DEȘEURI MUNICIPALE ȘI ASIMILABILE DIN COMER Ț, INDUSTRIE, INSTITU ȚII, INCLUSIV FRAC ȚIUNI COLECTATE SE PARAT 20 03 01 deșeuri municipale amestecate 20 03 02 deșeuri din pie țe 20 03 03 deșeuri stradale 20 03 04 nămoluri din fosele septice 20 03 06 deșeuri de la cur ățarea canaliz ării 20 03 07 deșeuri voluminoase 20 03 99 deșeuri municipale, f ără altă specifica ție Managementul deșeurilor – ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol 393 6.5 ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol Simbolurile utilizate pe multe ambalaje con ținând substan țe periculoase indic ă gradul de pericu lozitate al materialului. De șeurile trebuie etichetate utilizând doar codurile GHS100/ADR101. Pentru amestecuri, bunuri cu termen de valabilitate expirat și substan țe contaminate, poate fi nevoie de ambele tipuri de coduri. La 27 iunie 2007, Comisia European ă a adoptat „Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substan țelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006” [COM(2007) 355 fin al]”. În 16 decembrie 2008 Comisia European ă a aprobat „REGULAMENTUL (CE) NR. 1272/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substan țelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 În tabelele de mai jos sunt prezentate simbolurile pentru etichetarea de șeurilor periculoase (simbolurile de pericol102) și simbolurile utilizate pentru transportul acestor a (etichetele și frazele de pericol) . 100 Globally Harmonized System of Classification and Labelling of Chemicals – Sistemul Global Armonizat de Clasificare și Etichetare a Chimicalelor 101 International Carriage of Dangerous Goods by Road – Transportul rutier internațional al bunurilor periculoase 102 Atribuirea caracteristicilor de pericol „toxic” ( și „foarte toxic”), „nociv”, „corosiv” și „iritant” se bazează pe criteriile formulate în partea IA și partea IIB din anexa VI la Directiva 67/548/C EE a Consiliului din 27 iunie 1967privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substan țelor periculoase astfel cum a fost modificată. Managementul deșeurilor – ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol 394 Tabelul 6.6 – Simboluri pentru etichetarea de șeurilor periculoase Simbol vechi Simbol nou Cod Propriet ăți H1 Exploziv substan țe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la șocuri sau frecare decât dinitrobenzenul. H2 Oxidant substan țe și preparate care produc reac ții puternic exoterme în contact cu alte substan țe, mai ales cu substan țe inflamabile. H3A Foarte Inflamabil e substan țe lichide și preparate care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv lichide extrem de inflamabile); substan țe și preparate care se pot înc ălzi și apoi se pot aprinde în contact cu aerul la temperatura mediului ambiant f ără energie supl imentar ă; substan țe solide și preparate care se pot aprinde u șor dup ă contactul rapid cu o surs ă de aprindere și care continu ă să ardă sau s ă se consume și dup ă îndep ărtarea sursei de aprindere; substan țe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer l a presiune normal ă; substan țe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile în cantit ăți periculoase. H3B Inflamabil e substan țe lichide și preparate care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21șC și mai mic sau egal cu 55șC H4 Iritant e substan țe și preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflama ții. Managementul deșeurilor – ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol 395 Simbol vechi Simbol nou Cod Propriet ăți H5 Nocive substan țe și preparate care, dac ă sunt inhalate sau ingerate sau dac ă pătrund prin piele, pot constitui riscuri limitate pentru s ănătate. H6 Toxice substan țe și preparate (inclusiv substan țe și preparate foarte toxice) care, dac ă sunt inhalate sau ingerate sau dac ă pătrund prin piele, pot produce v ătămări serioase, acute sau cronice pentru s ănătate și pot fi chiar letale. H7 Cancerigene substan țe și preparate care, dac ă sunt inhalate sau ingerate sau dac ă pătrund prin piele, pot induce cancerul sau cre șterea inciden ței lui. H8 Corozive substan țe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul cu acestea. H9 Infec țioase substan țe cu con ținut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii H10 Teratogene substan țe și prepara te care, dac ă sunt inhalate sau ingerate sau dac ă pătrund prin piele, pot induce malforma ții congenitale neereditare sau cre șterea inciden ței acestora. H11 Mutagene substan țe și preparate care, dac ă sunt inhalate sau ingerate sau dac ă pătrund prin pie le, pot produce defecte genetice ereditare sau cre șterea inciden ței acestora. Managementul deșeurilor – ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol 396 Simbol vechi Simbol nou Cod Propriet ăți H12 Substan țe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un acid H13 Ecotoxice substan țe și preparate care prezint ă sau pot pre zenta riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjur ător. H14 Substan țe sau preparate care pot produce prin orice mijloace, dup ă eliminare, o alt ă substan ță, cum ar fi le șia, care prezint ă oricare dintre celelal te caracteristici specificate mai sus. Observație: Cu privire la atribuirea caracteristicilor „cancerigene”, „teratogene” și „mutagene” și având în vedere cele mai recente desc operiri științifice, criterii suplimentare sunt cuprinse în Ghidul clasificări i și etichetării substanțelor periculoase și preparatelor din anexa VI (partea IID) la Directiva 67/548/CEE astfel cum a fost modificată. Managementul deșeurilor – ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol 397 Tabelul 6.7 – Etichete și frazele de pericol103 pentru transportul de șeurilor periculoase Eticheta Frazele de pericol Eticheta Frazele de pericol Exploziv; pericol de explozie în mas ă. Exploziv; pericol grav de proiectare. Exploziv; pericol de incendiu, detonare sau proiectare. Pericol de incendiu sau de proiectar e. Pericol de explozie în mas ă în caz de incendiu. Utilizat pentru explozivii din diviziunea 1.6 Poate provoca sau agrava un incendiu; oxidant. Poate agrava un incendiu; oxidant. Risc de explozie, dac ă este înc ălzit în spa țiu închis. Pericol de incendiu în caz de înc ălzire. În contact cu apa degaj ă gaze inflamabile care se pot aprinde spontan. În contact cu apa degaj ă gaze inflamabile. Foarte toxic pentru mediul acvatic. 103 REGULAMENTUL (CE) NR. 1272/2008 AL PAR LAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/C E, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 Managementul deșeurilor – ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol 398 Eticheta Frazele de pericol Eticheta Frazele de pericol Nociv în caz de înghi țire. Nociv în contact cu pielea. Mortal în caz de înghi țire. Toxic în caz de înghi țire. Fatal î n contact cu pielea . Toxic în contact cu pielea . Solid infla mab il. Pericol de explozie în caz de înc ălzire . Conține un gaz sub presiune; pericol de explozie în caz de înc ălzire. Conține un gaz r ăcit; poate cauza arsuri sau leziuni criogenice. Poate fi corosiv pentru metale. Provoac ă arsuri grave ale pielii și lezarea ochilor. Gaze inflamabile sau extrem de inflamabile Aerosoli inflamabili sau extrem de inflamabili Lichid și vapori extrem de inflamabili . Lichid și vapori foarte inflamabili. Lichid și vapori foarte inflamabili. . Se autoînc ălzește, pericol de aprindere. . Se autoînc ălzește, în cantit ăți mari pericol de aprindere. Se aprinde spontan, în contact cu aerul. Managementul deșeurilor – ANEXA 5 – Simboluri și fraze de pericol 399 6.6 ANEXA 6 – Simboluri d e reciclare În Tabelul 6.8 sunt prezentate alte simboluri104 decât cele din Tabelul 4.16 pentru identificarea materialelor reciclabile Tabelul 6.8 – Simboluri de reciclare Simbolul Materialul Simbolul Materialul Simbolul Materialul Simbolul Materialul Acumulatori pe bază de plumb Carton Plută Sticlă transparent ă (corpuri de iluminat) Acumulatori cu celule Nichel- Cadmiu Alte tipuri de hârt ie (reviste) Textile (bumbac) Sticlă cu adaos mic de plumb (ex: televizoare și monitoare de genera ție mai nouă) Acumulatori cu celule hibrid Nichel -Metal Hârtie Iută Sticlă cu adaos de plumb (ex: tuburi cinescop vechi) 104 Simbolul general de reciclare: În primăvara anului 1970, Container Corporation of America (acum: Smurfit -Stone Container Corporation ), o companie producătoare de hârtie (la momentul respectiv: cea mai mare companie utilizatoare de fibre rec iclate din SUA) a sponsorizat un concurs național pe teme de mediu, dedicat studenților de la specializările artistice în vederea creării unui simbol care să simboliz eze procesul de reciclare a hârtiei. Noul simbol de reciclare urma să fie utilizat pentru identificarea ambalajelor fabricate din fibre reciclate și reciclabile și să atragă atenția asupra faptului că reciclarea constituie o metodă efectivă de conservare a resurselor naturale. Peste 500 de studenți au trim is desenele care au fost evaluate de un distins juriu la International Design Conference în Aspen, Colorado. Tema conferinței a fost „Environment by Design” . Primul loc a fost câștigat de către Gary Dean Anderson , absolvent al „Univ ersity of Southern California, Los Angeles ”. Managementul deșeurilor – ANEXA 6 – Simboluri de reciclare 400 Simbolul Materialul Simbolul Materialul Simbolul Materialul Simbolul Materialul Baterii pe baz ă de litiu Felicit ări, cutii pentru produse congelate, coperte de c ărți. Sticlă colorat ă Sticlă cu adaos de cupru (LCD, ceasuri etc.) Baterii pe baz ă de oxid de argint sau argint -zinc Materiale feroase (inclusiv o țel) Sticlă Albă (transparent ă) Sticlă cu adaos de argint Baterii pe baz ă de zinc-carbon Aluminiu Sticlă verde Sticlă cu adaos de aur Baterii alcaline (pe bază de Zn/MnO 2). Lemn Sticlă opac ă Managementul deșeurilor – BIBLIOGRAFIE 401 7 BIBLIOGRAFIE 1. Archer, E., ș.a., Whiting Mechanical -Biological -Treatment: A Gu ide for Decision Makers Processes, Policies and Markets, Published by Juniper Consultancy Services Ltd, March 2005 2. Bengtsson, L., Seman, P.O., Waste management and recovery. Landfilling. First edition. Editor. William Hogland, LTH, Lund, 1996 3. Berca, Mi hai Ecologia generala și protec ția mediului. Editura Ceres, Bucure ști 2000 4. Crocker, D., Criteria for Sustainable Development, University of Arizona Press, Tucson, 2002 5. Drost U., ș.a., Report on the operating trial with auto motive shredder residue (AS R). International Automotive Recycling Congress (IARC) Geneva, 2004. 6. Duca Gh., Scurlatov Y., Ecological Chemistry, Chișinău, 2002. 7. Duțu M., Dreptul mediului, Editura Economic ă, Bucure ști, 1998. 8. Duțu, M., Dreptul Mediului, Volumul I și II, Editura eco nomic ă, 1998 9. Fizeșanu, S., ș.a. Știință și inginerie, vol. 5, „Cre șterea calit ății vie ții prin realizarea de energie regenerabil ă din de șeuri organice”, Editura AGIR, Bucure ști, 2004 10. Glenn W., Magraw D., Jr. Principles and Approaches of Sustainable Dev elopment and Management for SAICM, Center for International Environmental Law, 2005. 11. Iftodi M. Tugui T. Garaba V ABC-ul de șeurilor, Chi șinău, 2000, . 12. Jelev I., Managementul mediului înconjur ător, Editura S.C. F&F International S.R.L., Gheorgheni, 2001; 13. Josan N., Sisteme globale de mediu, Ed. Univ. din Oradea, 2002. 14. Lupan E., Dreptul mediului, Ed. Lumina Lex, 1996. 15. Marinescu, D., Dreptul mediului înconjur ător, Casa de editur ă și pres ă Șansa SRL, Bucure ști, 1996 16. Masato, N., Themelis, N.J. Modeling of Solid Waste flow and Mixing on the Traveling Grate of a Waste -to-Energy Combustion Chamber. 12th North American Waste 17. Mattisson, C., Waste Management and Producer Responsibility în Sweden. Chalmers University of Technology, Goteborg, Sweden 2003 18. Molnàr B., Környezeti és természetvédelmi földtan. JATE Press, Szeged, 2001 . 19. Olaru M. Implementarea legisla ției în domeniul de șeurilor și substan țelor chimice periculoase . În: Revista „Info – Mediu“ nr. 6/2006. 20. Păunescu, I. Paraschiv, G. Managementul med iului și ob ținerea biogazului în fermele suinicole -, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice – UPB Manageme ntul deșeurilor – BIBLIOGRAFIE 402 21. Pogány A., Măsuri de asigurare -asanare al deponiilor de de șeuri, în volumul Simpozionului „Ecotim 2000” Protec ția mediului, p. 204 -209, Timi șoara, 2 000. 22. Pogány A., Gestionarea corect ă a de șeurilor condi ționeaz ă o protec ție ef icient ă a mediului înconjur ător. În Buletinul AGIR, anul VII, nr. 1, ianuarie -martie 2002, p. 89 -90, Bucure ști, 2002. 23. Proorocu,M., Ozunu, A. (editors) Implementation of the Ky oto Protocol and the European Union Directives on Emission Trading în Romania, Ed. Accent, 2006. 24. Rojanschi V., ș.a. Elemente de economie și managementul mediului, Editura Economic ă, 2004. 25. Rusu, T., Protec ția Mediului Industrial, Editura Mediamira, Cluj – Napoca, 2002. 26. Rusu, T., Avram, S., Managementul Activit ăților pentru Protec ția Mediului, Editura Mediamira, Cluj -Napoca, 2003. 27. Rusu, T., Bejan, M., Deșeul – sursă de venit. Editura Mediamira, Cluj – Napoca, 2006. 28. Staudinger J., ș.a., Management of End – of Life Vehicles (ELVs) în the US, Report for Japan External Trade Organization (JETRO), March 2001. 29. Swanson D., ș.a., National Strategy for Sustainable Development. Challenges, Approaches and Innovations în Strategic and Coordinated Action, Unigraphi cs Winnipy, Manitofa, 2004 . 30. Tornebz, L., ș.a., Waste Management and Recovery. Exercises în waaste management and recovery, Lund, 1997. 31. Varga A. Cercet ări privind reciclabilitatea automobilelor, în: Revista de politica științei și scientometrie – num ăr special, 2005. 32. Vasile, V., Zaman, Gh. (coord.) Dezvoltarea durabil ă, Editura Expert, Bucure ști, 2005. 33. Winslow G.R., Adams T.N., Recycling Automotive Shredder Residue and Plastics using Thermal Depolymerization Process, Global Plastic Environmental Conf erence (GPEC), Chicago, USA, 2004. 34. Zaman, Gh., National Sustainable Development Strategy, Romania CNI Coresi, Bucharest, 1999. 35. Zoboli, R., ș.a., Regulation an Innovation în the area of end -of-life Vehicles, ed. F.Leone, Milan, 2000 (plus case studies) 36. Zubcu, V., ș.a., Municipal Solid Waste: An Especial Energetic Resource , Bul. I.P. Ia și. Tomul L (LIV) Fascicula 6C. Sec ția CONSTRUC ȚII DE MA ȘINI. Second International Conference „Advanced Concepts în Mechanical Engineering ” ACME 2006. Ia și, iunie 2006. 37. *** Environmental Protection Agency, National Waste Database, Fact sheet Series 2001, Municipal Waste Composition . Managementul deșeurilor – BIBLIOGRAFIE 403 38. *** Solid Waste Policy Report, Waste as a Resource, 2002, Minnesota Office of Environmental Assistance. 39. *** Methodology for Conducting Composition Study for Discarded Solid Waste, State University System of Florida, 1996. 40. *** Cascadia Consulting Groups, Inc. Waste Composition Study South Hilo Landfill, County of Hawaii, 2001 41. *** Environmental Protection Agency, National Waste Databas e, Fact sheet Series 2001, Municipal Waste Composition. 42. *** Solid Waste Policy Report, Waste as a Resource, 2002, Minnesota Office of Environmental Assistance. 43. *** Methodology for Conducting Composition Study for Discarded Solid Waste, State University System of Florida, 1996. 44. *** Politica de mediu. Seria Monografii – Politici Europene, Proiectul Phare RO 0006.18.02. 2003, Bucure ști. 45. *** Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit (GTZ) GmbH – Sector Project Mechanical -biological Waste Treat ment – Final Report, Eschborn 2003 46. *** Stratégie de l’Union européenne en faveur du développement durable, Commission européenne 2002. 47. *** The Bioenergy International , No 24, 1 -2007, AEBIOM.,. 48. *** Water 21, IWA Publishing, London UK, February 2007, p. 38-40 49. *** Prospecte 2007 Passavant Roediger Tall Oil, Vapo Fram Renewable Fuels, Fulghum Fibrefuels Ltd, AGO AG Energie+Anlagen Germany . 50. *** Dezvoltarea durabil ă, Bucure ști, Anul VII, nr.4, octombrie -decembrie 2002, p.4 -10. 51. *** Buletinul AGIR 2004 -2007 52. *** Metode și tehnologii de gestionare a de șeurilor, ICIM Bucure ști 53. *** Planul Na țional de Gestionare a De șeurilor 54. *** Planurile Regionale de Gestionare a De șeurilor 55. *** Planurile Jude țene de Gestionare a De șeurilor 56. *** MMDD – Broșură privin d stocarea temporar ă a deșeurilor. EuropeAid/122967/D/SER/RO, Proiect „Asisten ță în preg ătirea conform ării cu reglement ările privind stocarea temporar a de șeurilor”, Phare/2005/017 -553.03.03/04.05 57. *** Statement of the Friibergh Workshop on Sustainability Science, Friibergh, Sweden, 11 -14 October 2000. 58. *** Our Common Future: The World Commission on Environment and Development (The Bruntland Report), G. Bruntland, editor. Oxford Press, 1987. Manageme ntul deșeurilor – BIBLIOGRAFIE 404 59. *** Stockholm Declaration of the United Nations Conference on the Human Environment (Stockholm Declaration) U.N. Doc.A/CONF 48/14 (1972). 60. *** UN General Assembly, United Nations Millenium Declaration, U.N. Doc.A/Res/55/2, 2000 . 61. *** UNEP, Governing Council, International Environmental Governance, Decision SS.VII/1 , Febr. 2002. 62. *** World Summit on Sustainable Development, Plan of Implementation, 2002. 63. *** A Competitive Automotive Regulatory System for the 21st century. Final Report. European Commission – Enterprise and Industry. 64. *** Economic Analysis of Option s for Managing Biodegradable Municipal Waste. Final Report to the European Commission. 2004. 65. *** European Commission. Directorate General Environment. Refuse Derived Fuel. Current Practice and Perspectives. Final Report. July 2003. 66. *** European Environ ment Agency. European Topic Centre on Waste. Topic Reports 15/2001 and 2/2002. 67. *** European Environment Agency. The European Environment State and Outlook 2005. 68. *** To Energy Conference (Nowatec 12), 2004. Earth Engineering Center. Columbia University. 69. *** INCDPM – ICIM Bucure ști: „Studiu privind metodele și tehnicile de gestionare a de șeurilor” 70. *** Legea 10/1995 privind calitatea în construc ții. 71. *** Legea 426/2001 pentru aprobarea OUG nr.78/2000 privind regimul de șeurilor. 72. *** H.G. 162/2002 pri vind depozitarea de șeurilor. 73. *** http://www.iisd.org. 74. *** http://www.mappm.ro 75. *** http://www.mie.ro 76. *** http://www.ier.ro 77. *** http://www.uniuneaeuropeana.go.ro 78. *** http://europa.eu.int 79. *** http://www.un.org 80. *** http://themes.eea.eu.int 81. *** http://www.wikipedia.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Mvladut62@yahoo.com 55 Pascu Rv Managementul Deseurilor 2009 Text (ID: 700366)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.