Muzica Rock Influenteaza Comportamentul Agresiv

În experimentele sale, Albert Bandura a arătat că un comportament agresiv al unui copil ar putea fi accentuat prin lăsarea copilului să privească o altă persoană care se comportă agresiv. Acesta formulează „Teoria învățării sociale a agresivității”, conform căreia comportamentul agresiv se învață prin mai multe modalități și anume: direct, prin învățare directă (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente) și prin observarea, imitarea unor modele de conduită ale altora, mai ales ale adulților.

Cel mai frecvent, consideră Bandura modelele de conduită agresivă pot fi întâlnite în:

a) familie (părinții copiilor violenți și ai celor abuzați și maltratați, adesea, provin ei înșiși din familii în care s-a folosit ca mijloc de disciplinare a conduitei pedeapsa fizică);

b) mediul social (în comunitățile în care modelele de conduită agresivă sunt acceptate și admirate, agresivitatea se transmite ușor noilor generații; de exemplu, subcultura violentă a unor grupuri de adolescenți oferă membrilor lor multe modele de conduită agresivă);

c) mass-media (în special, televiziunea care oferă aproape zilnic modele de conduită fizică sau verbală). (Bandura, 1986)

Toate statisticile privind infracțiunile oferă răspuns pozitiv la această întrebare. Pornind de la asemenea evidențe, autori precum Eagly, și Steffen, 1986 au concluzionat că, într-adevăr, este mult mai probabil ca bărbații să fie mai mult angajați decât femeile în agresivitatea deschisă. Dimensiunea acestei diferențe, însă, apare a fi destul de mică. Mai mult, ea poate fi mai largă în anumite contexte decât în altele. De exemplu, diferențe de sex privind adoptarea conduitei agresive au fost găsite a fi mai mari în studiile implicând forme nonfizice ale agresivității (agresare verbală, clasarea negativă a altora după anumiți indicatori etc.). În mod similar, diferențe mai mari au fost găsite în situațiile în care agresivitatea pare să fie solicitată (de exemplu, de anumite roluri sociale). În plus, bărbații și femeile par să difere într-o anumită măsură privind atitudinile lor împotriva agresivității. Și, în final, autorii menționați au găsit că ambele sexe se adresează mult mai agresiv împotriva țintelor masculine decât împotriva celor feminine. (Eagly, și Steffen, 1986)

Donnesterin și Wilson au studiat tendința spre agresivitate în condițiile unui zgomot puternic. Au realizat un experiment ce cuprindea două faze. În prima fază, o parte din subiecți au fost provocați de un complice, iar în a doua fază subiecții provocați, cât și ceilalți, aveau posibilitatea să aplice șocuri electrice complicelui. În această parte a experimentului, subiecții purtau căști prin intermediul cărora erau trnsmise zgomote care variau ca intensitate. Concluzia la care au ajuns a fost că zgomotul amplifică agresivitatea numai pentru indivizii care au deja tendința de a acționa agresiv. (Donnesterin și Wilson, 1976)

Ipotezele cercetării, variabile, plan de cercetare

a. ipotezele

a1. Există un efect al muzicii rock asupra comportamentului agresiv al adolescenților, în sensul că în condiția de muzică prezentă, se observă un comportament mai agresiv decât în condiția muzică absentă.

a2. Genul participanților influențează comportamenul agresiv al adolescenților, în sensul că băieții sunt mai agresivi decât fetele.

b. variabilele cercetării (independente, dependente):

VI 1: muzica rock (variabilă manipulată)

prezentă;

absentă;

VI2: genul subiecților (variabilă invocată)

băieți;

fete;

VD: comportamentul agresiv;

c. desenul planului de cercetare

Tipul studiului și a designului de cercetare

a. cvasi-experimental

– VI 2 genul subiecților este o variabilă invocată, deoarece reprezintă o caracteristică a participanților care nu poate fi controlată/ manipulată de cercetători.

b. intergrup

– ambele VI presupun comparații intergrup.

Pentru prima VI muzica rock se vor utiliza două grupuri diferite de participanți, pentru cele două niveluri ale variabilei. Deoarece VI genul participanților este o variabilă invocată, nu este posibil ca aceeași participanți să fie atât în grupul gen feminin, cât și în grupul gen masculin al variabilei. În concluzie, există patru grupuri diferite, care iau parte la cercetare. În fiecare grup sunt participanți diferiți;

Metodă

a. Participanți:

– participanți clinic sănătoși: elevi ai Colegiului Național ”Mihai Eminescu”din Iași;

– participanții au fost selectati pe bază de voluntariat.

– vor participa la studiu aprx. 100 de elevi din clasele a IX-a, a X-a, a XI-a și a XII-a.

b. Instrumentele și procedeu

Subiecții vor participa în grupuri de câte 25 de persoane, împărțiți în funcție de genul lor. Pentru realizarea experimentului se va utiliza 15 minute de muzica hard rock. Înainte de începerea experimentului cercetătorul a ales trei melodii și anume: piesele „Painkiller” și

„Blood Red Skies” de la Judas Priest și „Deceiver of the Gods” de la Amon Amarth. Melodiile și ordinea lor va fi aceeași pentru toți subiecții. Din cele patru grupuri de subiecți doar două vor asculta muzică. Înainte de începerea experimentului, participanți vor primi câteva informații standardizate cu privire la realizarea experimentului. Fiecare participant va trebui să folosească o pereche de căști pentru a asculta muzica. Volumul o să fie setat la fel, la fiecare subiect în parte. Pentru măsurarea agresivității se va folosi un chestionar pe o scală de tip Likert în 5 trepte, unde 1 înseamnă foarte linistit, iar 5 foarte agitat. După cele 15 minute de muzică subiecții sunt rugați să completeze acest chestionar, apoi pot părăsi sala.

Variabila independentă muzica rock va fi manipulată cu ajutorul informațiilor oferite participanților, după cum urmează:

1.Prezența muzicii rock

După intrarea în sală a participanților, se comunică câteva informații despre ceea ce va urma. Timp de 15 minute, veți audia 3 piese hard rock și anume: „Painkiller” și „ Blood Red Skies” de la Judas Priest și „Deceiver of the Gods” de la Amon Amarth. Melodiile sunt foarte ritmate, cu sonorități puternice și obsedante, iar solistul poate părea destul de agresiv pentru unii. Dacă pe parcursul audierii simțiți că sonoritățile sunt prea deranjante pentru voi și doriți să nu mai participați la cercetare, vă rugăm să puneți căștile pe masă și să părăsiți sala. La finalul celor 15 minute de audiere veți completa un chestionar, apoi cercetarea se încheie și puteți părăsi sala.

2.Absența muzicii rock

Participanții din a doua condiție nu vor asculta melodiile, ci vor fi rugați să completeze același chestionarul primit de participanții din prima condiție.

Estimarea surselor de eroare și a modalităților de control ale acestora.

1. Efectele participanților: dacă subiecții cunosc scopul cercetării, este posibil să dea răspunsuri dezirabile la completarea chestionarului, astfel încât să confirme așteptările cercetătorilor.

– modalitate de control: nu va fi precizat scopul cercetării și nici condiția experimentală în care se află; dacă nu cunosc scopul testării, nu este posibil ca ei să își modifice comportamentul în sensul confirmării ipotezelor. La finalul cercetării se menționează scopul studiului.

2. Efectele cercetătorului: faptul că cercetătorul are anumite așteptări cu privire la rezultatele cercetării e posibil să transmită acele așteptări și să influențeze comportamentul și atitudinea subiecților cu privire la sarcinile pe care studiul le implică;

– modalitatea de control: standardizarea procedeului, prezentarea instrucțiunilor de către un evaluator care nu cunoaște scopul cercetării. Datorită faptului că cercetătorul nu a transmis participanților instrucțiunile, ci o persoană care nu cunoaște scopul studiului, nu este posibil că prin modul de prezentare a instrucțiunilor să se transmită așteptările cu privire la scopul studiului.

Autoevaluarea proiectului: 10

Bibliografia proiectului

Bandura, A. (1986). The Social Learning Perspective. Mechanisms of Aggression, in Toch, H., Psychology of Crime and Criminal Justice, Prospect Heights, ILL, Waveland, Press Inc.

Eagly, A.H., Steffen, V.J. (1986). Gender and aggressive behavior: A meta-analytic Review of the social psychological literature, “Psychological Bulletin”, 100, 309-330.

Donnerstein, E., Wilson, D. (1976). Effect of noise and perceived control on ongoing and subsequent aggressive behavior. Journal of Personality and Social Psychology, 34(5), 774-781.