Muzica nu este ceva întamplător pe acest pământ..ea este creată de om și pentru om, este [601433]

Capitolul I. Rolul muzicii în educarea copiilor

• Prezentare

”Muzica nu este ceva întamplător pe acest pământ..ea este creată de om și pentru om, este
creată de viața și pentru viața…”
Încă din cele mai vechi timpuri, între muzică și om existat o legătură foarte strânsă,
importanța acestei legături fiind asociată ca aceea dinre om si natură.
Dintre genurile de artă una dintre cele mai răspândite și apropiate omului este muzica, ea
bucurându -se de o apreci ere umanimă întotdeauna și pretutindeni.
De cele mai multe ori mulți dintre noi ne -am întrebat ce reprezintă muzica, când a apărut ea, ce
rol și importanță are aceasta în viața omului, ce ne îndrumă să fim dependenți de ea ajungân să
fie nelipsită în via ța omului. Cu siguranță, mulți filosofi, muzicieni, compozitori, scriitori și mulți
alții, au încercat să definească arta muzicală. Consider că una din cele mai importante definiții
este adusă de marele compozitor Ludwig van Beethoven, prin care spune ”Muz ica este domeniul
în care spiritul trăiește, gândește și înflorește: filosofia nu este decât o consecință sau un derivat
al muzicii”.
Locul muzicii în viața omului, de altfel și în viața unui copil, este acela de a fi cel mai fidel
însoțitor al său, din momentul în care acesta se naște și până moare.
O altă legătură dintre om și muzică și care datează încă din cele mai vechi timpuri, este aceea
că oameni se nasc cu talentul de a cânta, ei ajungând chiar sa creeze muzică.

Nevoia educației muzicale în dezvoltarea și educarea copiilor este un lucru ce numai trebuie
demonstrate, susținut de:

• Argumente de ordin fiziologic , muzica având un rol important asupra respirației,
digestiei, metabolismului, fiind utilizată și ca mijloc therapeutic;
• Argumente de ordin psihologic , știut fiind faptul că muzica influențează întregul psijic
uman, la nivel de:
-procese psihice afective, declanșând dispoziții, emoții, sentimente;
-funcții și procese psihice de cunoaștere, muzica stimulează gândirea, memoria,
creativitat ea, imaginația;
-trăsături morale și de caracter. Cultivând responsabilitatea, cultivând demnitatea,
respectul, muzica influențează în mod benefic comportarea, atitudinea.
Toate aceste minuni ale muzicii pot deveni forțe modelatoare ale unei persoane, dacă
acestea sunt cultivate corespunzător.
Psihologia vârstelor ne demonstrează importanța muzicii în fiecare etapă a vârstelor umane, dar
mai ales în anii copilăriei și ai adolescenței. Aceasta răspunde nevoilor copiilor și tinerilor de:
-exprimare
-afectivitate
-frumos
-comunicare.

• Argumente axiologice. Arta muzicală reprezintă una din valorile culturale fundamentale
ale omenirii. Prin muzică se cultivă funcțiile de bază ale vieții umane, cea de creație, cea
de cunoaștere din care reies valorile et ice supreme: binele și frumosul .
• Argumente de ordin social. Capacitatea muzicii de a declanșa multiple legături ale
individualității o impune ca pe un important factor de socializare, de modelare a unei
personalități dinamice, flexibile ce se va integra active și creator în viața societății.
• Argumente istorice. Istoria învățământului European, ca și cea a învățământului
românesc, arată prezența educației muzicale în cadrul tuturor formelor educaționale,
începând cu cele empirice și continuând cu cele organizate.

• Scopul muzicii în învățământ

Ne-am întrebat v reodată care este scopul muzicii în învățământul școlar? Dacă am căuta un
răspuns la această întrebare cu siguranță am spune că muzica are ca scop principal sa -i învețe pe
copii să cânte frumos, să le dezvolte limbajul muzical prin prisma informațiilor leg ate de istoria
și teoria muzicii, să poată ajunge copilul să asculte, să aprecieze și de ce nu, să poată să
diferențieze muzica bună de cea mai puțin bună.
După cum și Gagim menționează în cartea sa intitulată „ Știința și Arta Educației Muzicale”, tot
ceea ce a fost prezentat mai sus sunt doar căi dar nu și scopuri.
Scopul principal al educației muzicale este acela de a dezvolta personalitatea multilaterală a
tinerei generații.
Ce înseamnă acest lucru? Noi ca viitori profesori trebuie să avem f ormate alte scopuri în ceea
ce privește ora școlară de muzică, și anume: copilul trebuie să ajungă în primul rând să -și
dezvolte interesul și dragostea față de muzică, de altfel ar trebui să ajungă să simtă și să triască
muzica nu numai să o asculte, să aj ungă să -și formeze elementele de creație artistică, să ajungă
să apreveze muzica din punct de vedere valoric, și nu în ultimul rând prin cultivarea necesității
sufletești să o poată contacta, să se poată întâlni cu ea -spre zidirea culturii muzicale ca part e
indisolubilă a culturii spirituale.
Introducerea educației muzicale în învățămîntul ,școlar vizează dezvoltarea sensibilității
estetice, a capacității de exprimare prin prisma diverselor activități practice, cum ar fi:audiția,
jocul, cântecul.
În ceea ce privește un scop final al învățământului românesc, el vizează formarea capacităților
intelectuale, însușirea valorilor culturii naționale și universale, cultivarea sensibilității,
dezvoltarea armonioasă a personalității umane.
Pentru a putea duce la bun sfârșit realizarea acestor cerințe necesită contribuirea mai multor
discipline, alese în planurile de învățământ atât după criteriul clasificării culturale cât și după cel
pedagogic, al capacităților pe care le dezvoltă.
Privind din această perspectivă co ntribuția educației muzicale, se constată faptul că ea contribuie
în mod esențial la dezvoltarea:
• Capacităților cognitive – utilizare în interpretarea și improvizația muzicală a unor tehnici,
elemente de limbaj specifice, prin:
-analizarea creațiilor muzicale
-cunoașterea și identificarea elementelor de limbaj muzical;

• Capacităților afective și atitudinale , prin:
-receptarea afectivă a conținutului de idei și sentimente ale muzicii;
-valorificarea efortului și a muncii personale;
• Capacităților de integ rare socială, prin:
-participarea la viața muzicală a societății.
În concluzie, educația muzicală aspiră toate legăturile personalității umane: cognitive,
afective,educația muzicală fiind un mijloc important pentru formarea tipului de
personalitate cerut d e societatea viitorului.

• Aspectele de bază ale muzicii
Muzica, privită ca disciplină de învățământ dezvoltă personalitatea multilaterală prin unele
elemente specifice, ce aparțin următoarelor aspect de bază:

• Aspectul formativ
În societatea modernă, realizarea aspectului formative, mai exact deprinderea de a construi o
permanent educație, are o importanță deosebită.
Pentru a duce la bun sfârșit acest aspect formativ, el trebuie realizat prin îndeplinirea
următo rilor pași:
-cultivarea emoției artistice, dăruirii, devotamentului, sacrificiului;
-dezvoltarea sentimentului de dragoste pentru muzică și nu în ultimul rând dezvoltarea
sentimentelor morale și estetice;
-dorința pentru integrarea muzicii în vi ața de zi cu zi;
-dezvoltarea mulilaterală a tinerei generații ca viitori membri utili societății, înzestrați cu
dorința de căutare și împrostpătare a cunoștințelor și deprinderilor printr -un process continuu de
căutare.

1.2.1.1.1 Emoția artistică
Emoția artistică se produce în momentul în care noi interpretăm sau audiem un cântec.Prin
urmare, repertoriul prin care se înfăptuiește educația muzicală trebuie să fie unul bogat, accesibil
și nu în ultimul rând interpretarea lui să fie una artistică.

Un rol deosebit de important în ceea ce privește formarea și dezvoltarea simțului și gustului
estetic muzical la copii ,este adus de exemplul profesorului prin felul cum acesta intepretează
și exemplifică cântecele din cadrul unei lecții.
Ce trebuie reținut la acest aspect este faptul că urmărirea realizării sale în cadrul activității
didactice și extrașcolare, asigură înfăptuirea integrării muzicii în viața de toate zilele a
copilului.

• Aspectul instructiv
-deschiderea și îmbogățirea vocabular ului muzical prin prisma studierii istoriei muzicii,
folclorului muzical, a formelor muzicale și nu în ultimul rând al audiției.
-însușirea de cunoștințe necesare pentru întelegerea muzicii;
Cum am menționat și mai sus, acest aspect se conc retizează prin însușirea noțiunilor de
cunoștințe muzicale, lărgirea orizontului muzical al copiilor prin lecții de istoria muzicii, forme
muzicale și armonie.
Este foarte important ca în timpul desfășurării orei de educație muzicală, problemele muzical e
legate de dezvoltarea auzului și a vocii, de formarea priceperilor de cântare și solfegiere, să fie
transformate în deprinderi. Din acest loc pornește dezvoltarea muzicală deoarece, o deprindere
bine formată și bine consolidată poate influența formarea u nei noi deprinderi.
1.2.1.3 Aspectul educativ
Acest aspect educative domină celelalte aspect, deoarece fiecare dintre ele are ca finalitate de
bază influențarea publicului, cultivarea sentimentelor morale,religioase și are efecte multilaterale
în ceea ce privește viața spirituală a celor ce le cultivă și se împărtășesc cu ele.
Împlinirea acestui aspect se realizează prin asigurarea dezvoltării calităților psihice, după cum
urmează:
-dezvoltarea vocii elevului, în ceea ce privește interpretarea muzici i;
-dezvoltarea auzului muzical și formarea unei culturi muzicale;
-cultivarea sensibilității, perseverenței, creativității și cel mai important cultivarea simțului
estetic;
-formarea deprinderilor de cântare și solfegiere;

1.2.1.3.1 Auzul muzical
Auzul muzical se regăsește în categoria dispozițiilor înnăscute reprezentându -se ca o
particularitate anatomo -fiziologică. Dacă un copil se dezvoltă în cadrului unui mediu
corespunzător, dezvoltarea auzului muzical se transformă în aptitudine sau predispo ziție
psihică individuală.

1.2.1.3.2 Vocea umană
În ceea ce privește dezvoltarea vocii umane, vocea reprezintă o înzestrare a naturii, ea
având ca rezultat exprimarea ideilor și a sentimentelor umane. Dacă am împărți vocea în
categorii, am realiza că aceasta este de două feluri, și anume: vocea cânt ată și vocea vorbită.
În ceea ce privește vocea cantata, aceasta apare în primii ani de dezvoltare ai copilului.
Din păcate, în ceea ce privește vocea cântată, în zilele noastre aceasta nu prea este
prezentă în viața copilului deoarece părintele nu are o preocupare prea mare față de aceasta.
Tot din cauza mediului nefavorabil și al unei educații necorespunzătoare, copilul nu ajunge
să aibe contact cu muzica nici la grădinițe și nici în școala primară. De cele mai multe ori,
profesorul întâlneș te în clasa a -V-a elevi cu auzul muzical nedezvoltat și cu o voce
nedezvoltată.
Când profesorul se confruntă cu o asemenea situație, acesta trebuie să acorde bunăvoință
și răbdare, ca acești elevi să poată ajunge să -și dezvolte și să -și formeze vocea, pentru
început prin prisma cântatului în colectiv.
Consider că această dezvoltare a copilului din punct de vedere muzical pornește de la
primii ani de viața, chiar de când acesta este în perioada intrauterină. Este indicat ca educația
muzicală la copi i să înceapă de la 3 ani, stilul de predare să fie unul adecvat având ca rezultat
generarea unor reacții corporale naturale atunci când aceștia ascultă muzică.
Formarea deprinderii de a solfegia se formează și se consolidează prin activitatea de
solfegie re pe baza unui repertoriu de cântece adecvat vârstei și dezoltării psihice ale
copilului.

De aceea, muzicalizarea elevului din clasele mari este mai dificilă decât a elevului din clasa
I, nu pentru că sensibilitatea muzicală ar fi mai scăzută, ci tocmai că sistemul auzului verbal
fiind puternic consolidate opune o anumită rezistență, după legea luptei pentru câmpul de
acțiune a consituirii noului sistem.
Toate mijloacele folosite în educația muzicală a copiilor au ca scop dezvoltării gândirii și a
imagi nației lor, stimularea atenției și mai ales cultivarea memoriei auditive.
În concluzie, scopul muzicii în învățământ ar fi următorul:
• Trezirea interesului și cultivarea gustului, a dragostei și a înțelegerii în ceea ce privește
cântul vocal;
• Dezvoltarea însușirilor muzicale ale elevului, contribuind la dezvoltarea armonioasă a
sufletului său;
-Dezvoltarea sentimentelor intelectuale, morale și estetice;
-Formarea sufletului său prin prisma muzicii pentru a păși armonios în viață.

• Formarea holistică a c opilului prin intermediul muzicii

Ne-am întrebat vreodată ce semnificație are termenul ”holistic”?
Formarea unui individ din punct de vedere holistic constă în formarea acestuia în totalitate. Mai
exact, termenul holistic pune problema dezvoltării unei inteligențe lărgite, care reflect triada:
-inteligența analitică ( mentalul)
– inteligența emotică (emoționalul)
-inteligența corpului ( somatică)
Aceasta este premisa formării unui individ active din punct de vedere holistic, capabil să
perceapă cu t oate simțurile și să participle la viața lumii cu toate înzestrările sale native,
capacitate la maxim.
Cum am menționat și mai sus, muzica are o legătură strânsă cu omul, mai exact cu viața sa.
Este foarte important să patrundem în viața copilului p rin cele mai importante căi, acestea
fiind: calea spirituală, sufletească și trupească .

După cum spune și Gagim, ”muzica reflect viața în toată diversitatea, complexitatea și măreția
sa. Prin influența sa edificatoare, muzica îmbogățește și înfrumusețe ază omul, cultivându -i și
înălțându -i spiritul. Iar omul, prin aceasta, transformă viața din jur în conformitate cu bogăția,
frumusețea și profunzimea lui sufletească”.
Muzica de bună calitate nu moare niciodată, având ca scop tratarea tuturor problemelor
fundamentale ale vieții, obiectul intereselor ei fiind valorile eterne ale vieții.
De altfel, o muzică bună se poate adapta oricărei epoci a acestei lumi, ea trezind sentimente,
idei, emoții și stări.
Pe lângă beneficiile sale, muzica are un rol importa nt asupra reglării emoționale. Una din
treptele principale ale muzicii este adusă de sensibilitatea emoțională.
Emoțiile induse de muzică sunt adeseori însoțite de senzații fizice cum sunt fiorii, adică senzații
de tremurături sau furnicături care străb at corpul ca rezultat al emoției intense.
Din păcate, nici în ziua de azi, muzica nu a ajuns să fie înțeleasă ca artă creată de om și pentru
om, evidențiind caracterul ei emotional, valorile ei intens spirituale pentru cultivarea
sufletească a omului.
Este foarte important, ca profesorul să se axeseze mai mult pe partea sentimentală a copilului
decât pe teorie. Copilului, în timp ce i se predă trebuie să i se trezească reacțiile afective, să fie
implicat sentimentul.
Un alt impact e care muzica îl ar e asupra copilului este impactul spiritual .
Este foarte important ca în zilele noastre, să ajungem să ne recunoaștem si latura spirituală, nu
doar cea corporală.
Între corp și spirit întotdeauna a existat o conexiune. Atunci când copilul euritmizează
(gimnastică, mișcări corporale prin muzică) el defapt face mișcare, iar prin desfășurarea acestei
mișcări elementul spiritual se eliberează.Chiar și marele filosof al Greciei Antice și anume Platon
ne preciează ca există o corespondență muzică și gimnastică , care se raportează la cultura
corpului și a spiritului . Platon afirmă faptul că sufletul se formează prin muzică, iar corpul prin
gimnastică. Trebuie să fi conștienți de faptul că muzica și mișcarea nu pot fi separate, mișcarea
fiind o expresie fundament ală a copilului.
Legătura și combinația dintre corp – mișcare și minte – muzică nu are putere de vindecare doar
asupra persoanelor suferinde ci și a copiilor.
Încă din Antichitate, au existat două elemente principale, acestea fiind gimnastica și muzica.

De aici s -a dezvoltat idea că gimnastica are o influență puternică asupra copilului având ca
rezultat disciplinarea acestuia și dezoltarea trupului, iar muzica are ca efect dezvoltarea minții
sale.
Dacă noi ca profesori, am știi cum trebuie predată muzic a, am putea aduce copilu în stadiul de a
iubi muzica, de a se bucura de ea, iar prin prisma mișcăriilor, acesta ajungând să -și dezvolte
corpul, fiecare copil având limitele sale.
Tot prin prisma mișcării putem ajunge să transmitem mult mai bine informațiil e muzicale, având
ca rezultat echilibrarea minții și a corpului prin intermediul instrumentelor emoționale.
Acesta este rolul muzicii, și nu acela de a -i învăța părțile teoretice pe care copilul oricum ajunge să le
uite. Mai important decât orice este fapt ul că muzica se învață de la sine și prin sine mai mult decât prin
studiul materialelor teoretice .

• Rolul profesorului de muzica în cadrul orelor de educație muzicală
Este foarte important să fim conștienți de faptul că pentru un elev sau copil arta reprezintă
un mijloc de comunicare, de exteriorizare a lumii sale interioare, de manifestare. Un rol
foarte important în viața copilului îl deține profesorul. Pe lângă pări nții copilului, profesorul
pune bazele importante ale educației muzicale.
Acesta trebuie să dețină un interes asupra profesiei sale, ceea ce face să fie făcut cu sufletul,
să dețină încredere în sine, să fie capabil pentru a se sacrifica în numele frumos ului.Tot ce am
prezentat mai sus sunt doar câteva calități pe care orice profesor de muzică trebuie să le
dețină pentru a avea rezultate, bucurii și împliniri sufletești la locul de muncă.
Pe lângă toate acestea, profesorul trebuie să mai aibă în vizor do uă aspecte importante ele
nefiind separate, și anume: aspectul pedagogic și aspectul muzical.
Scopul pedagogiei și cel al muzicii este acela de a pune stăpânire pe sufletul copilului, de a -l
cultiva, de a -l înălța.
Întotdeauna un profesor bun de educație muzicală va căuta să dezvolte vocea copiilor, să le
dezvolte auzul muzical și simțul melodic, să le formeze copiilor priceperi și deprinderi
elementare de a cânta. Cea mai importantă ramură a muzicii și cea mai apropiată unui copil
(legată de copilăria ac estuia) este cântul vocal. Această ramură este cea mai simplă și
accesibilă modalitate de interpretare a muzicii. Datoria profesorului de muzică este de a -l

face pe elev să cânte în adevăratul sens al cuvântului, acesta ajungând să intepreteze nu atât
cu vocea cât cu sufletul. Pe lângă toate acestea, profesorul trebuie să cunoască foarte bine
aparatul vocal al copilului și a dezvoltării lui.
După cum afirmă și Gagim, pregătirea profesorului în domeniul muzical este determinată de
activitatea sa practică în școală. Din acest motiv, el trebuie să dețină unele calități pentru a
putea îndruma un copil către lumea muzicii, aceste fiind:
• să dețină calitățile necesare pentru le arăta și deschide copiilor cât de mare și frumoasă
este lumea muzicii;
• să le poată culti va interesul și dragostea pentru muzică, să le fixeze dorința sufletească de
a lua contact cu această artă;
• să le cultive adevăratul gust muzical în ceea ce privește muzica bună și valoroasă față de
cea mai puțin bună și nonvaloroasă;
• să poată face corelaț ia și legătura muzicii cu alte arte, cum ar fi coregrafia, teatrul,
literatura, mai exact să poată pune problema unui context pluridisciplinar;
• ”să-i convingă, atât prin cuvânt cât și în special prin muzica propusă, arta muzicală este
un fenomen deosebit a l lumii; ea afost creată din necesitate adânc sufletească a omului,
însoțind mersul lui istoric și contribuind în mod hotărâtor, la edificarea ființei umane;
până la urmă, omul fără muzică ar fi fost altul, ( doar predată sub aceste unghiuri, muzică
și cop ilul se vor ”contopi” pentru totdeauna)”.
Din păcate, metoda modernă de predare și desfășurare a capacităților muzicii nu se
bazează pe acest sistem, ci acordă o latură importantă părții teoretice fapt pentru care a
căpătat o știință rațională cu niște pri ncipii stabile însa fără esență. Ori esența muzicii,
citându -l pe marele filosof Platon, constă tocmai în aceasta cale de purificare a sufletului
și a minții, oferind din acest punct de vedere noi orizonturi în ceea ce privește exploatarea
dezvoltării natu rii umane.

1.5 Sistemul de predare între perfecțiunea teoretică și practica spirituală
”Actualitatea modalitate de predare, este o cale sigură de distanțare a copilului de
muzica bună, de alungarea lui din sălile de concert,pentru simplul fapt că este mult prea
dificilă,întrucât nu pornește de la muzică, ci de la imaginea ei grafică”.

Actualii profesori au uitat că muzica are o parte mai importantă decât cea teoretică,
îndrăznind a mă exprima într -un mod metaforic, "glasul interior al cântului" (res pectiv
latura empirică). Prin cântec ajungem să ne descoperim pe noi înșine, ne putem descoperi
propria personalitate, de altfel, cum una din valorile sistemului lui Platon este
reprezentată de cunoașterea omului, de dezvoltarea psihică a copilului, în fu ncție de
organizarea metodică și de repertoriul abordat.
”Când il punem pe copil să cânte este o eliberare a elemntului spiritual.
Noi nu trebuie să îi prezentăm copilului ceva ce îl plictisește, căci nu dezvoltă niciun
interes și atunci se generează și se distribuie în corp acele săruri nedizolvate, iar efectul
acțiunii noastre este acela că, mai târziu, copilul capătă tot felul de boli de natură
metabolică”.
În cele ce urmează, voi prezenta câteva probleme, fiind și cele mai importante, pe care
profesorii actuali le dețin și care nu arată niciun semn de remediere.
Una din problemele cele mai importante pornește de la pregătirea educatoarelor și a
învățătoarelor, aceasta fiind una destul de slabă. De aici pornesc lucrurile strâmb, cum am
menționat și mai sus, ele fiind primele care deschid copilului drumul către muz ică.
Dacă acestea și -ar da interesul mai mult în meseria aleasă, presupunând că este o meserie
aleasă cu sufletul, cu siguranți și copiii vor prezenta mai mult interes pentru artă, în
special pentru muzică.
Dacă stăm să analizăm bine situația, educatoarele , învățătoarele și profesorii acordă
foarte puțin interes muzicii. Acest lucru reiese din procentajul efectuat în ceea ce privește
genul de muzică ascultat, și anume: din ce în ce mai puțin elevi sunt interesați de muzică
bună și valoroasă, ptocentajul cel mai mare fiind reprezentat de elevii care ascultă muzică
mai puțin bună, uneori chiar și de proastă calitate.
Consider că toate aceste lucruri pornesc de la profesori. Dacă am acorda mai puțină
atenție laturii teoretice și mai multă laturii practice, cu siguranța procentajul va fi altul.
Un rol foarte important aici, îl deține audiția.
Pe parcursul acestei lucrări vom realiza cât de importantă este audiția muzicală și ce
efect are aceasta asupra copilului.

Haideți să încercăm să ascultăm mai multă muzică bună în cadrul orelor de educație
muzicală, haideți să le arătăm copiilor cât de frumoasă este muzica și cum ne poate purta
pe cele mai înalte culmi ale sale.
Prin ceea ce am prezentat mai sus nu înseamnă că trebuie să ajungem să desconsiderăm
sau să îndepărtăm latura teoretică. Are și ea părțile ei bune, dar putem încerca să alegem
lucrurile care îi pot ajuta pe elevi să înțeleagă mai ușor muzica și limbajul ei și să lăsăm
deoparte lucrurile care -i plicti sesc și care ajung să -i facă să considere muzica o simplă ora
de 50 de minute care trece, jucându -se X și O sau făcând glume pe seama profesorului.
Din păcate, metoda modernă de predare și desfășurare a capacătății muzicii acordă o
latură importantă părții teoretice fapt pentru care a căpătat o știință rațională cu niște
principii stabile însă fără esență. Ori esența muzicii, citându -l pe marele filosof Platon,
constă tocmai în această cale de purificare asufletului și a minții, oferind din acest punct
de vedere noi orizonturi în ceea ce privește exploatarea dezvoltării naturii umane.
O altă problemă cu care ne confruntăm este dată de manualele și programele școlare.
Consider că acestea ar trebui revizuite și îmbunătățite, încercând să se accentu eze
modalitățile de predare care -i conduc pe elevi către o cominicare prin prisma limbajului
muzical.
Programele actuale conțin mult prea multe informații teoretice și mult prea puține
cântece, iar acest lucru se observă la elevi, care au mult prea puține cunoștințe muzicale,
mai ales în ceea ce privește repertoriul școlar.
Un alt lucru ce ne va ajuta să -i facem pe copii să iubească muzica și să fie atrași de ea ea,
este reprezentat de utilizarea acompaniamentului muzical.
Acompaniamentul muzical joacă un rol foarte important în cadrul orelor de educație
muzicală, dar din păcate el este destul neglijat.
Este destul de greu să asigurăm acest lucru copiilor, dar dacă stăm să analizăm bine
situația, acompaniamentul poate fi făcut și prin prisma unui instrument simplu cum ar fi
block -flöte-ul, fluierul,flaut,clopoței,triangle,talgere sau o mica orgă.
De asemenea, consider că există multe instrumente ce pot fi confecționate chiar de către
profesorul de muzică, cum ar fi castanietele, micile tobe, și alte jucărioa re de acest fel ce
nu necesită costuri enorme.

Cu ajutorul acompaniamentului acestor instrumente muzicale, elevii pot interpreta
diverse cântece sau melodii de dansuri. De asemenea, împreună cu profesorul, elevii pot
organiza un ansamblu ajungând chiar să cânte pe scenă. Tot cu ajutorul instrumentelor
muzicale, elevilor li se poate dezvolta deprinderea de a cânta la auz.
Acest lucru îi va ajuta pe copii să se integreze mult mai bine în societate și să vadă
muzica cu alți ochi. Prin prisma acompaniamentului, elevii vor avea mereu o ocupație la
ora de educație muzicală și cu siguranță de la oră la oră rezultatele nu vor înceta să apară.
Pe lângă toate acestea, haideți să încercăm să le introducem copiilor și elementul ludic în
cadrul orelor de educație muz icală, mai exact, jocul muzical.

1.5.1 Jocul muzical
Jocul muzical este foarte important în viața copilului, fiind o activitate destul de preferată
de cei mici. El ajunge să îndeplinească același rol pe care îl are și munca în viața unui
adult., fiind unu l destul de important.
Toți am fost copiii, toți am avut o copilărie.
Cum definim această copilărie?
Din punctul meu de vedere singurele amintiri pe care le păstrez cu drag sunt aduse prin
prisma jocului. Prin joc m -am dezvoltat, am crescut, am învățat să comunic și mi -am
oferit posibilitatea de a -mi clădi și creea propria personalitate și propriul loc în această
viață.
Jocul muzical este o activitate ce ajunge să producă satisfacții și placeri, chiar și unui
adult. În ceea ce privește preșcolarul, jocul muzical îl atrage și îl interesează, aducându -i
în suflet trăiri emoționale destul de puternice.
În învățământul muzical, jocurile îmbină în mod specific elementele din joc cu melodia și
trec de la o simplă executare motorie la o stare afectivă.
Jocul didactic și jocul muzical au o structură parțial identică. Jocurile muzicale constau în
sarcini muzicale simple și precise, cum ar fi: mișcarea (un lucru destul de important ce
ajută la dezvoltarea copiilor, pe care îl vom regăsi primordial și la Platon) ,întrecerea
(copii aflându -se într -o continuă competiție), ghicirea și surpriza fiind două elemente ce
mereu vor capta atenția oricărui copil.
Ce urmărim mai exact prin prisma jocurilor muzicale?

Prin jocurile muzicale urmărim pe de o parte dezvoltarea auz ului muzical și a vocii
copiilor, dezvoltarea simțului ritmic, dezvoltarea interesul față de muzică, iar pe de altă
parte fixarea și consolidarea deprinderilor și acumularea unor noi cunoștințe care se
efectuează nu numai prin cântare, ci și prin mișcare . Un exmplu de joc muzical este cel
cu suport pe cântec.
Ce reprezintă jocul cu suport pe cântec? Jocul efectuat pe baza unui cântec constă în
stimularea activității de cântare prin îmbogățirea ei cu diferite mijloace și procedee de
interpretare.
Prin prism a jocului muzical, elevii vor da frâu liber ideilor,a imaginației, a gândirii și
trărilor interioare, jocul muzical fiind o activitate care asigură captarea și relaxarea
intelectuală a copilului.
Tot jocul, trezește reacții emoționale și în același timp el constituie și o muncă prin care
copiii se eliberează, contribuind într -o mare măsură la verificarea, precizarea, și
consolidarea cunoștiințelor și nu în ultimul rând și la dezvoltarea spiritului creator al
gândirii copilului.
Este foarte important să fim conștienți de faptul că jocul poate fi gândit ca o metodă de
instruire și organizare, lucuru ce îl va ajuta și pregăti pe copil pentru viață.
Noi, profesorii vom știi întotdeauna ce urmărim prin prisma jocului. Chiar dacă îl facem
pe copil să creadă că pri n primsa jocului vom ajunge la un moment de divertisment, cu
siguranță scopul și rezultatul vor fi altul.
Prin urmare, ajungem la concluzia că, procedeele jocului, sunt catalogate ca procedee
euristice prin care se evidențiază creativitatea, răbdarea, spo ntaneitatea ș.a.
Jocurile efectuate în cadrul lecțiilor de educație muzicală pot fi clasificate în jocuri ce au
un caracter reproductiv, aici copiii reproduc,mai exact copiază ceea ce profesorul le arată.
Acest tip de joc ar fi bine de evitat, deoarece elevii nu depun niciun fel de muncă,
ajungând să i -a totul de -a gata.
Jocurile muzicale didactice pot fi de mai multe feluri, și anume:
-melodice
-ritmice
-de creație
-pentru diferențierea timbrelor;

-jocuri de cultură vocală
– jocuri muzicale psiho -motric e, fiind alcătuite din mișcări ce sunt sugerate de textul
cântecului, mișcări de dans pe cântec;
Un al tip de joc muzical este reprezentat de jocul cu caracter creativ. Aici elevii trebuie să
gândească, ei fiind cei care creează jocul, impundu -și singuri regulile.
Ca și exemple de jocuri muzicale creative , putem avea:
• Rolul dirijorului, aici elevul va trebui să dirijeze corul clasei, având rolul principal. Prin
prisma acestui exemplu de joc, elevul va trebui să stăpânească foarte bine partitura
muzicală d irijată;
• Rolul compozitorului, aici copilul de asemenea este nevoit să -și expună ideile muzicale,
alcătuind un acompaniament ritmic la o melodie simplă, și de ce nu să aleagă și
instrumentele necesare pentru a i se interpreta melodia.
Cea am prezentat mai sus sunt doar câteva jocuri ce pot fi efectuate în cadrul orei de
educație muzicală. Am putea încerca și noi ca profesori să aducem alte jocuri noi care pot fi
benefice asupra dezvoltării și formării copilului din punct de vedere muz ical.
Un alt exemplu de joc poate fi jocul intitulat ”ghicește cine cântă”, unde elevul trebuie să
recunoască ce coleg de -al său cântă, sau ce instrument și voce se aud în piesa audiată. Acest joc
îl poate ajuta pe copil să -și dezvolte mai ușor auzul ti mbral.
Cel mai bun exemplu în ceea ce privește jocul muzical și introducerea lui în cadrul orelor de
educație muzicală, îl avem pe Platon. El, în sistemul său de predare a educației muzicale,
impunea o metodă principala, și anume deghizarea muncii efectuat e de copil sub aparența
unui joc. Jocurile respective erau însoțite de muzică, iar piesele muzicale în cazul jocurilor
efectuate, vor plăcea copiilor, cărora li se va părea că aleg liber ceea ce le -ar fi fost impus.
Ca o mică paranteză a ceea ce am spus p ână acum, aș dori să menționez faptul că procedeul
specificat mai sus a fost implementat și în cadrul științelor medicale propunându -și ca
bolnavii niciun fel de respingere față de medicamentele care li se prescriu, fiind prezentate
sub forma mâncărilor sa u a băuturilor preferate.
În urma celor prezentate în acest prim capitol, doresc să sintetizez câteva din soluțiile
propuse:

• Părinții, educatoarele, învățătoarele și profesorii trebuie să fie conștienți de un lucru
foarte important: educația muzicală treb uie să apară în viața unui copil, încă de la cea mai
fragedă vârstă a sa;
• Profesorul de educație muzicală trebuie să fie unul specializat, care a ales să se dedice
muzicii din toate punctele de vedere, să fie capabil să -l facă pe elev să cânte în adevăratu l
sens al cuvântului, elevul ajungând să interpreteze nu atât cu vocea cât cu sufletul;
• Noi, viitorii profesori, trebuie să fim capabilă să îmbinăm latura teoretică cu cea practică
și să încercăm să renunță la lucrurile care -l fac pe elev să se îndepărteze de muzică,
ajungând chiar să -l plictisească. Ora de educație muzicală trebuie să fie una care să -l
ajute pe elev să se formeze ca om și să -l dezvolte din punct de vedere muzical, să fie o
oră care aduce rezultate asupra copilului, uneori chiar din punct d e vedere medical.
• O altă problemă este adusă de schimbarea și îmbunătățirea manualelor și a programelor
școlare. Acestea ar trebui să conțină mult mai multe cântece din folclorul copiilor și mult
mai puține informații teoretice. Manualele școlare ar trebui să aibe ca scop dezvoltarea
limbajului muzical al elevului și formarea unui repertoriul muzical ce îl poate ajuta pe
acesta vadă adevăratele valori ale muzicii;
• O altă soluție ce poate fi luată în considerare este utilizarea acompaniamentului muzical.
Acesta joacă un rol destul de important în cadrul orelor de educație muzicală, deoarece
prin prisma lui profesorul va putea mereu să capteze atenția elevilor, și nu în ultimul rând
acesta ajută la dezvoltarea deprinderii de a cânta după auz și dezvoltarea ace stuia.
• Un alt rol, la fel de important ca și acompaniamentul muzical pe care l -am discutat și mai
sus, îl deține jocul didactic.
• Cu ajutorul jocului, după cum am menționat și mai sus, elevii vor ajunge să dea frâu liber
imaginației, a gândirii și trăirilor interioare. Pe lângă toate acestea, jocul trezește reacții
emoționale, în același timp fiind și o muncă prin care elevii ajung să se elibereze.
Pe lângă jocul muzical, o importanță aparte o deține și serbarea.

1.5.2 Serbarea
Dacă am sta pentru un mom ent și ne -am gândi la copilăria noastră cu siguranță am realiza
că un rol important și de neuitat a fost adus șă de serbarea din cadrul claselor primare și
nu numai. La fel ca și noi aduții, preșcolarii și școlarii prezintă un interes aparte pentru
pregă tirea serbărilor și a programelor cu caracter distractiv.
Prin prisma serbărilor, copiii ajung să se motiveaze, dorind mereu sa fie cei mai buni,
fiecare fiind încurajat pe latura unde acesta se simte cel mai confortabil. Dacă un copil nu
a fost înzestrat cu voce nu inseamnă că acesta nu are o altă latură aparte care o poate
dezvolta și cu ajutorul căreia care se poate afirma.
Este foarte important ca noi profesorii să putem să încurajăm copilul și să știm să -l
îndrumăm către ce știe el mai bine să facă, existând multe laturi la un copil ce pot fi
dezvoltate mai ales când acesta este mic.
Trebuie să fim foarte conștienți de faptul că părerea noastră în calitate de educator,
profesor sau învățător pentru elevi contează. Vom citi pe fața copiilor dorința cu care
aceștia interpretează, dorința de seriozitate pe care aceștia o au în timpul actului artistic.
În cadrul unei serbări putem avea ocazia să le formăm elevilor unele deprinderi de a cânta
melodios, de a recita expresiv, de a dansa ș.a.
”Pe lângă toate acestea, un rol important pe care îl are serbarea este adus de faptul că
aceasta are un contact destul de mare cu publicul fapt ce trezește în copii energia latentă,
exigența în fiecare de a învinge greutățile ivite, de a -și stăpâni timiditatea, de a le cu ltiva
spiritul de inițiativă, de independență în acțiune, iar pregătirea din timpul repetițiilor
contribuie la stimularea interesului pentru muncă și a disciplinei muncii îndeplinite cu
conștinciozitate”.
Cu ajutorul acestor evenimente artisitice precum serbarea, elevii i -au contact cu valorile
culturale ale poporului nostru, valori ce nu au murit niciodată și ale altor popoare cu
valori multiple ale spiritualității universale.
Prin urmare, la baza serbărilor se află elemntul ludic. Tot aici vom regăsi și stările
emoționale ce vor constitui un preludiu al implicării în joc.
De altfel, serbările au rolul de a dezvolta și memoria, gândirea, prin jocul de scenă le
putem dezvolta imaginația și creativitatea. Serbarea are rolul de a stabili legături între
cunoa șterea artei și practicarea ei .

În tot ceea ce facem trebuie să se regăsească un strop de plăcere, altfel cu greu vom putea
să inițiem un joc, ce la rândul său va amplifica stările emoționale pe întreg parcursul al
derulării sale.
”Viața afectivă la vârsta infantilă constituie temeiul viitoare personalități. A te concentra
asupra ei, a mecanismelor proprii de funcțioanel constituie, de fapt, esența activității
instructiv -educative a educatoarei în grădinița de copii, sau a învățătoarei în clasele
primare, b arometrul de apreciere a eficienței acestei munci, chiar daca roadele ei vor fi
culese nu imediat, ci în timp, uneori de -a lungul întregii deveniri umane”.
http://www.didactic.ro/materiale/89108_rolul -continuturilor -serbarilor -in-dezvoltarea –
personalitatii -copiilor
Pe lângă cele prezentate mai sus, un rol aparte în cadrul orelor de muzică, îl deține și
audiția muzicală. Mai multe aspecte importante ale acesteia o să le vedem în cele ce
urmează în, cadrul capitolului al -III-lea.

Capitolul II. Muzica, factor de influență a personalității umane

2.1 Muzica face parte din viața noastră
Chiar dacă unii dintre noi nu suntem conștienți de acest lucru, între muzică și limbaj există o
strânsă legătură, ambele pornind din același loc urmând pe parcursul evoluției să se separe.
Încă din cele mai veci studii s -a deovedit faptul că muzica are un efect benefic în ceea ce privește
memoria, de altfel ajungând chiar să întărească capacitatea de exprimare.
Muzica are un rol imens în societate, dar și în viața individuală a fiecăreia dintre noi.
Ritmul și volumul muzicii joacă un rom important în viața omului, deoarece în funcție de acestea
două, pulsul va fi accelerat sau încetinit, ritmul muzicii poate regle respirația și nu în ultimul
rând un ritm alert al muzicii ascultate, mai exact o muzică alertă ne poate relaxa.
Cu ajutorul noilor tehnologii, mu zica este prezentă în viața noatră din ce în ce mai mult,
începând cu alarma de ceas cu care ne începem ziua, continuând cu drumul până la servici unde
inevitabil în mașină suntem tentați să pornim radioul și terminând cu zgomotul de mașină, sau

sunetul de la tv. Când suntem supărați ascultăm muzică, cand suntem fericiți alegem o muzică
alertă ce ne ajută să ne exprimăm sentimentele, când mergem la o petrecere ascultăm muzică și
ne simțim bine datorită ei. Dacă am face un top al surselor de informare precum ziarul, cărțile,
televizorul, revistele, etc, muzica ar ieși pe primul loc ea fiind cea mai constantă în viața noastră,
urmărindu -ne peste tot.
Care este concluzia?
În cele mai dese situații ajungem să ascultăm muzică inconștint, ea este acolo, prezentă î n viața
noastră, are un rom benefic, ne umple timpul, ne scoate din stări de obseală coducându -ne către o
stare de relaxare, de cele mai multe ori ajungând să ne scoată din cele mai neplăcute situații.
Muzica ne poate aduce zâmbetul pe buze și în același timp lacrimi în ochi, ne poate produce
emoții puternice, uneori ajungând chiar să ne vindece de anumite boli.
Unii oameni ascultă muzică pasiv. Aceste persoane nu au timp, nu pot sau nu stiu să facă
diferența între audierea muzicii pasive și active. Ei nu analizează muzica audiată din punct de
vedere al melodiei sau al ritmului.
Muzica este un factor influențator și asupra comportamentului de socializare, ajungând să ia
contact direct cu complexele fenomene biochimice ce pun corpul în relație cu zonele tal amice
din creier ce se află la baza emoțiilor.
Ce reprezintă emoția?
Emoția reprezintă una dintre cele mai pervazive caracteristici ale personalității umane,
caracteristică ce mereu se leagă de fiecare aspect al comportamentului uman, precum învățarea,
acțiunea, decizia, percepția. Emoțiile muzicale pot să apară pe diferite căi.
Referindu -ne la emoțiile muzicale, aici fiind vorva de cele induse de muzica clasică, ce include
muzica pe partitură vom găsi două feluri de emoții și anume: emoții instrinsece și emoții
extrinsece.
Emoțiile intrinsece sunt acele emoții ce se regăsesc în trăsăturile structurale ale muzicii
(sincopele și apogiaturile), pe când emoțiile intrinsece sunt emoții ce se focalizează mai mult pe
suprafața muzicii (tempo și intensitate).
Ce reprezintă emoția?
Emoția reprezintă una dintre cele mai pervazive caracteristici ale personalității umane,
caracteristică ce mereu se leagă de fiecare aspect al comportamentului uman, precum învățarea,
acțiunea, decizia, percepția. Emoțiile muzicale pot să apară pe diferite căi.

Referindu -ne la emoțiile muzicale, aici fiind vorva de cele induse de muzica clasică, ce include
muzica pe partitură vom găsi două feluri de emoții și anume: emoții instrinsece și emoții
extrinsece.
Emoțiile intrinsece sunt acele emoții ce se regăsesc în trăsăturile structurale ale muzicii
(sincopele și apogiaturile), pe când emoțiile intrinsece sunt emoții ce se focalizează mai mult pe
suprafața muzicii (tempo și intensitate).

2.2 Preferințele muzicale și efectul acestora asupra omului
În ziua de azi, ascultătorul, poate profita și se poate bucura de virtuțiile muzicii prin prisma
programelor de radio, prin prisma televizorului, a combinelor muzicale, a casetelor audio și
foarte important prin prisma concertelor pe viu. Trebuie să luăm în calcul că nu mereu
alegem ce muzică vrem să ascultăm,deoarece, uneori suntem constrânși să ascultăm un
anume gen de muzică prin intermediul vecinilor, prin intermediul locului de muncă, a
restaurantelor mai exact, a mediului înconjurător.
Consi der că fiecare dintre noi, când alegem genul de muzică pe care dorim să -l ascultăm ne
raportăm la starea pe care o avem, și nu numai. Sunt de părere că genul muzical ales de noi
reprezintă o oglindă a personalității noastre, reprezintăm muzica care are un efect benefic din
punct de vedere terapeutic, muzica în care noi ne regăsim, muzica care pe noi ne calmează,
ne transimte o stare de bine.
Pentru mulți dintre noi, muzica nu înseamnă nimic mai mult decât un fundal sonor plăcut
care să ne scape de plictise ală și de ce nu să ne relaxeze la locul de muncă, pe stradă, la
bucătărie, la curățenie, etc. Cel mai trist lucru, este faptul că foarte puțini știu că muzica
deține un limbaj și mai ales că foarte puțini cunosc acest limbaj.
Unul din cei mai cunoscuți com pozitori români și anume Dimitrie Cuclin, sintetizează
efectele induse de muzică în psihicul uman, la două mari și fundamentale categorii, și anume:
bucuria și tristețea.
Putem asocia aceste două categorii cu bine cunoscutele categorii Yin și Yang. În juru l acestor
doi poli se regăsesc o multitudine de sentimente și trăiri sufletești ce nu pot fi exprimate.
Primul pol, ce este reprezentat de bucurie deține sentimente expansive, acestea fiind:
exuberanța, echilibrul psihic, pace sufletească și spirituală,etc , caracteristica dominantă fiind
extrovertirea .
În ceea ce privește pe cel de -al doilea pol și anume tristețea , el cuprinde anxietate, întristare,
durere sufletească, aici caracteristica dominantă fiind introvertirea .

Un alt lucru care ne poate ajuta să ne dăm seama de genul potrivit de muzică, genul prin care
noi ne regăsim, ar trebui să ne raportăm la rolul acesteia în viața omului, în activitatea sa de
zi cu zi. Mai jos, am făcut o mică schemă în ceea ce privește muzica și rolul său în viața
omului.
a)Muzica pentru trup este o muzică adresată laturii fizice a corpului uman, ce deține un
efect de relaxare și de echilibrare a întregului corp. Acest gen de muzică apare în viața
omului împărțit în mai multe categorii.
Muzica pentru trup o putem identifica î n cadrul unor dansuri și jocuri populare, o putem
înâlni la circ (muzica destinată pentru îmblânzirea animalelor), o putem regăsi în cadrul
orelor de gimnastică ritmică, în cadrul cursurilor de balet, etc.
b)Muzica pentru suflet este o muzică destinată suf letuui, o muzică prin care noi ne regăsim
și care ne aduce într -o stare de liniște, un gen de muzică adresat laturii umane afective. Putem
asocia acest gen de muzică cu muzica adresată orelor de meloterapie.
Muzica pentru suflet o regăsim în cântecele de d or, în doine, în romanțe și mai ales în folclor.
c) Muzica pentru spirit este o muzică adresată părții spirituale umane. Pentru a înțelege
această muzică, mai exact pentru a înțelege mesajul ei, mesajul trimis de către compozitor
spre ascultător, este nevo ie de o pregătire teoretică.
Acest gen de muzică îl regăsim în cadrul concertelor simfonice, în cadrul muzicii de cameră,
în cadrul muzicii vocal -simfonice, mai exact în cadrul muzicii clasice.
În cele ce urmează, am ales să vorbesc despre genurile muzicale și despre influența pe care
acestea o dețin asupra personalității noastre, fiecare gen muzical având un impact diferit de la
persoană la persoană. Consider că prin acest lucru, fiecare dintre noi vom reuși să ne
identificăm propriul gen muzical prin care să ne regăsim și pe care să nu -l audiem doar
pentru a trece timpul sau pentru a ne scăpa de o anume stare.
Fiecare gen muzical ale calitățile și limbajul său specific. Dacă vom ajunge să ne de coperim
propriul gen muzical, cu siguranță trăirile noastre la audierea lui vor fi mult mai profunde și
vor dobândi un anume sens.

2.2 Muzica religioasă

Acest gen de muzică este des folosit ca element de cult fundamental, fiind cel mai des întâlnit
în ca drul bisericilor creștine, și nu numai, și în cadrul altor religii ( cum ar fi cele
musulmane).

Ca oricare alt gen muzical, muzca religioasă își are și ea dimensiunile ei psihologice, cele
mai importante trăsături fiind:
O caracteristică importantă a muzicii religioase este adusă de prezența antifonului. Mai
exact, antifonul reprezintă psalmul care este repetat de două coruri, sau voci, ce își răspund
reciproc.
Consider că prin muzica religioasă,noi oamenii intrăm într -o comunicare cu divinitatea și
de asemenea cu noi înșine.
Prin prisma slujbei, omul se poate detașa de problemele pe care acesta le are, de grijile și
de nevoile ce îl apasă, acordând mai multă importanță sufletului său.
Pe lângă toate acestea, trebuie m enționat faptul că un alt beneficiu este adus și de vocea
preotului.
Putem spune că aceasta poate acorda vocea omului, astfel încât aceasta să fie receptivă
la mesajului Lui Dumnezeu, mesajul iubirii și al păcii .
În ceea ce priveștte rezultatul stării induse de muzica bisericească, diferă de la eveniment
la eveniment.
Există evenimente de Crăciun, evenimente legate de o anume sărbătoare sau un anume
eveniment petrecut în familie, sau pur și simplu concerte simfonice de natură religioasă.
Cert este că, în ambele cazuri, noi ascultăm acest gen de muzică pentru obținerea unui
rezultat relaxant când ne aflăm într -un moment de impas existențial, sau pentru a ne ajuta
să depășim o pierdere în plan afectiv.
În ceea ce privește muzica ce conține lucrări cu car acter funerar,are și ea rolul ei.
Prin prisma aceste muzicii, melomanul ajunge să se împace cu destinul nemilos, el simțindu -se
consolat și de altfel, ajunge să acumuleze în el tăria morala necesară ce -l face mai puternic
pentru a izbi cu demnitate încercă rile sau eșecurile ulterioare.

2.3 Muzica simfonică – muzica clasică
Prin prisma faptului că acest gen de muzică este destinat celor ce dețin informațiile
teoretice necesare pentru a -i înțelege limbajul, aceste gen de muzică este asociat cu o
”muzică grea” și în același timp o muzică cultă.
Ce reprezintă muzica simfonică?
Muzica simfonică provine de la cuvântul simfonia, unde în limba greacă se traduce ”a
suna împreună”. De aceea, muzica simfonică este reprezentată de orchestre și ansambl uri
ce sunt compuse din mai mulți interpreți, fiecare având un rol aparte în cadrul acestora.
În ceea ce privește muzica simfonică, în comparație cu alte genuri muzicale, aceasta are
un rol mai aparte și mai superior asupra psihicului uman, și anume:
• Muzic a deține un rol important asupra dezvoltării inteligenței și a dezvoltării creierului
uman.
• Muzica simfonică are rolul de a modela personalitatea umană. Ce înseamnă acest lucru?
Efectul unei audiții frecvente de muzică clasică (simfonică) asupra tinerilor sau a
copiilor, este unul destul de important. Se zice că, dacă am încerca să diferențiem două
persoane, una care a scultat muzică clasică, de alta care nu a ascultat, ne vom da seama
că prima persoană (care a ascultat muzică clasică) a știut ce alegeri s ă facă în viață și că
tot timpul a aspirat cât mai sus în ceea ce privește partea profesională.
• Există cazuri în care multe persoane recunosc faptul că audiția frecventă în tinerețe a
muzicii lui Beethoven își are contribuția poziția profesională pe care aceștia o dețin, fiind
una destul de înaltă.
• Muzica simfonică are de asemenea și un rol de a stimula creativitatea auditorului.
• Ne putem da seama foarte bine de acest lucru la un pictor sau la un om de știință. Cei care
audiază muzica clasică într -un mod d estul de constant, sunt mult mai deschiși, ideile apar
mult mai ușor.
• Muzica simfonică este benefică și din punct de vedere medicinal, și anume: imunitatea
este întărită în sălile de naștere, glicemia este scăzută la audierea unei muzici simfonice,
respirația și metabolismul se echilibrează.

• Ieșind puțin din perimetru, doresc să aduc în discuție și beneficiul muzicii clasice asupra
plantelor și asupra animalelor.
Muzica clasică deține un limbaj propriu ce o ajută să fie înțeleasă pe toate meridianele .
Muzica clasică are un rol important și în dezvoltarea copiilor, chiar cu ajutorul cântării la
un instrument. S -a demonstrat faptul că elevii ce cântă la un instrument au unele zone ale
creierului mult mai dezvoltate decât cei care nu practica un instrume nt și de asemenea au
îmbunătățite și activitățile motorii.
O multitudine de studii au demonstrat faptul că acei copii care ascultă muzică clasică sunt
mult mai activi la ore și au note mai bune la școală, în comparație cu acei elevi care
ascultă mai puțin ă muzică clasică, unii chiar deloc.
O altă importanță a muzicii clasice este adusă de faptul că cei mici adorm mult mai ușor
când audiază o melodie de acest gen.
De aici putem deduce foarte ușor faptul că dacă muzica clasică, mai exact cea simfonică
este singura caer -i influențează pe cei mici, atunci puntem fi fermi convinși că aceasta le
influențează din plin creierul.
Părăsind această zonă a influenței muzicii clasice asupra copilului, doresc să aduc puțin
în discuție despre influența acestui gen muzi cal asupra plantelor.
Este dovedit faptul că plantele cresc mult mai bine și frumos dacă li se pune muzica
clasică, iar văcuțele produc mult mai mult lapte decât deobicei. Foarte interesant este
faptul că și plantele sunt capabile să diferențieze frumosul de urât și binele de rău.
De ce afirm acest lucru? Se zice că, în cadrul unei ședințe susținută în America, s -a ținut
un discurs de -al lui Hitler. Plantele au reacționat la acest discurs, în sensul că acestea au
sfârșit prin a -și strânge frunzele sau prin a se ofili.
În capitolul al doilea, o să vedem mai precis rolul muzicii, în special al muzicii clasice și
ce beneficii are aceasta asupra omului, mai exact valoarea sa terapeutică.

2.4 Muzica populară –folclorul românesc

Folclorul românesc își are origin ile încă din cele mai vechi timpuri ale țării noastre, el
păstrându -se și perpetuându -se din generație în generație prin viu grai.

”Muzica populară reprezintă una din manifestările artistice prin care se reflectă
spiritualitatea, gândirea și simțirea popo rului nostru, este parte a culturii spirituale a
națiunii noastre.
Artiștii de muzică populară sunt principalii păstori ai valorilor noastre culturale,
promotori ai spiritualității noastre, iar fără ei identitatea noastră ar fi ștearsă.
Continuitatea f olclorului nostru depinde de interpreții de muzică populară, de operă
folclorică pe care aceștia au cules -o din popor și o transmit mai departe generațiilor
actuale și viitoare și nu în ultimul rând de creațiile lor. Un artist adevărat nu moare
niciodată, el va trăi o veșnicie prin cântecele lui”.
Când vorbim de folclorul muzical românesc este necesar să avem în vedere și
subcategoriile acestuia, ele fiind: doina, cântecul propriu -zis, muzica de joc, muzica
populară.
Toate aceste genuri muzicale preze ntate mai sus îsi au menirea lor diferită în viața
omului.
Genul muzical folcloric intitulat doină își are originile încă din cele mai vechi timpuri.
Aceasta reprezintă o creație folclorică vocală sau instrumentală prin care interpretul are
dreptul de a -și exprima sentimentele fie ele ele de dor, de jale, de tristețe, de iubire, de
ură,etc.
Mai exact, doina are rolul de a elibera interpretul de senti mentele pe care acesta le are și
dorește să le împărtășească prin muzică.
La fel ca și doina, cântecul propriu zis are rolul de a exprima sentimente și idei în
funcție de trăirea fiecărui om, după starea sufletească pe care acesta dorește să și -o
exteri orizeze prin arta sunetelor.
Muzica de joc, este un alt gen important al folclorului muzical românesc.
Dacă până acum am realizat că anumite genuri muzicale folclorice țin de latura
emoțională, iată ca de această dată, ponderea cea mai mare o are parte a corporală.
Muzica de joc este des întâlnită la petreceri, nunți, botezuri, etc. Aceasta are rolul de a -l
ajuta pe om să se detașeze de grijile și nevoile sale și de a -l ajuta să se elibereze de
acestea prin prisma jocului folosindu -se de mișcările corp orale.
După cum afirmă și celebrul violonist american, Yehudi Menuhin, ” muzica populară a
fost folosită ca să întovărășească munca, să -i domolească ritmurile și să -i ușureze
monotonia întâmplătoare”.

Pe lângă toate acestea, muzica populară are un impact d estul de mare asupra
acultătorului, ea trezind amintirile vii autentice pe care acesta le -a trăit în copilărie și de
astfel a primelor contacte pe care el le -a avut cu cântecul popular românesc.
În comparație cu alte genuri muzicale, muzica populară ascultată pe viu, poate avea un
impact psihologic asupra auditorului, conducându -l succesiv printr -o extinsă gamă de
stări sufletești pornind de la nostalgia, ”dorul” doinei românești sau a romanței de pahar
până la paroxismul horelor.

2.5 Muzica ușoară
Așa numitul gen muzical ”muzica ușoară”, deține un impact pishologic asupra la mai bine de
jumătate din populația țărilor dezvoltate, acest lucru datorându -se dimensiunii sociale ale acestei
muzici.
Datorită faptului că aceasta este compusă din mai multe g enuri muzicale (folk, rock, techno,
tangouri, valsuri, etc), muzica ușoară este pe placul tuturor oamenilor, pornind de la cei mici și
terminând cu cei vârstnici. Un lucru specific al acestei muzicii este reprezentat de caracterul
dansant.
Ca și caracteris tici generale ale acestei muzicii, vom identifica ritmul viu și dansant, accentul
este pus pe melodie, ea fiind scurtă și simplă, asocierea frecventă a vocii, ce oferă un dialog
permanent cu ascultătorii.
Și texul are rolul său aparte în cadrul acestui ge n muzical. Uneori, datorită alegerii unui text de
mare valoare, cum ar fi poeziile lui Mihai Eminescu (în ceea ce privește muzica ușoară
românească),Marin Sorescu, etc, acesta poate atinge cotele cele mai înalte ale impactului
emotional și psihologic. Tri st este faptul că nu mereu linia melodică este pe măsura textului ales,
sau invers. Mai greu putem găsi o melodie buna în adevăratul sens al cuvântului, în cae și muzica
și textul să coincide și să fie de înaltă calitate.
Cu toate acestea, acest gen muzica l, cum am menționat și mai sus, este audiat de mai mult din
jumătatea populației țărilor dezvoltate și pe lângă cele prezentate, muzica ușoară are și un impact
psihologic asupra ascultătorului.
O pondere mare pentru trezirea unor trăiri emoționale este adu să de caracterul acut al acestui
gen muzical. Acesta, deși este scurt și trecător poate atinge dimensiunea afectelor (reacțiile

emoționale de scurtă durată dar în același timp cu o desfășurare puternică) și ne poate trezi
pentru moment, diferite stări emoț ionale trăite în trecut.
O altă latură importantă a muzicii ușoare o reprezintă linia melodică. Dacă aceasta este una ușor
tristă, ne poate conduce către o stare de melancolie, o stare de visare, de retrăire a unor momente
ce au avut un impact emotional as upra noastră. De altfel, există și melodii ( mai ales în cazul
adolescenților) care sunt dedicate îndrăgostiților și nu numai.
Aceste melodii au menirea de a ne arăta diversele fațete ale dragostei, prin care unii dintre noi ne
regăsim. Un bun exemplu est e adus mare cântâreț american Elvis Presley, unde majoritatea
pieselor sale sunt de o senzualitate aparte. Un alt exemplu îl reprezintă Mona Lisa în intonația
inegalabilului Nat King Cole, unde ajunge prin această melodie să ne arate idolatrizarea iubitei.
Acestea sunt doar câteva exemple prin care mulți dintre noi ne putem regăsi.
Ceea ce este bine de știu este faptul că fiecare dintre noi avem un gen muzical pe care îl
considerăm aparte și prin care ne regăsim. Fiecare gen ales de noi, reprezintă o oglind ă a
personalității noastre, o oglindă prin care se reflect cele mai mici slăbiciuni ale noastre,
indiferent de cum vrem să fim în fața altor persoane.
Și ritmul împreună cu intensitatea acestui gen muzical are un rol important. Când intensitatea
muzicii a junge să fie destul de puternică datorită utilizării bateriei, cele mai frecvente stări vor fi
cele de optimism, de inspirație.
Printr -o mica paranteză,în ceea ce mă privește pe mine, intensitatea muzicii pe care o ascult
joacă un rol important.
Uneori, cand sunt foarte obostită și am de lucru, sau mă așteaptă o noapte albă, intensitatea
muzicii fiind una ușor puternică, mă ajută să -mi revin și să -mi recapăt forțele necesare pentru a
duce la bun sfârșit munca.
Acest gen muzical, poate avea un efe ct consolator asupra persoanelor care sunt predispose la
singurătate, mai ales asupra celor vârstnici care ajung la o vârstă destul de înaintată și descoperă
ca nu au pe nimeni care să le fie alături. Aici muzica ușoară își poate face apariția, rezultatel e
fiind unele destul de benefice.
În urma unui studiu s -a ajuns la concluzia că persoanele care preferă acest gen muzical deși sunt
destul de joviale și prezente social, aceste lucruri pot fi de fațadă,de aici rezultând la nesiguranța
și neîncrederea forțe lor proprii. Sunt etichetate ca persoane cu o slabă încredere în sine, cu o
slabă independență, persoane ce au îndoieli asupra propriilor abilități.

Pe lângă toate acestea putem remarca și caracterul efemer al emoției induse de aceast gen de
muzică.
Aces t lucru este afirmat și de doctoral Ioan Bradu Iamandescu prin lucrul următor:”Caracterul
efemer al emoției estetice generate de muzica ușoară ( în ciuda intensității ei extreme care
provoacă adeseori lacrimi de adevărată fericire), unele elemente de expri mare -melodică sau
textuală -ce poartă pecetea facilității, ca și uzura în timp a oricărui șlagăr (este drept ,compensată
de numărul uriaș al ”noutăților”) reduc totuși plasarea ei în rândul muzicii cu impact profund și
complex asuăra psihicului uman.”
În concluzie, muzica ușoară și nu numai, are rolul de a ne relaxa, de a ne aduce o bună dispoziție
în zilele de nevoie și de ce nu, chiar de a crește randamentul în muncă.

2.6 Muzica techno
Ce semnificație are acest gen în lumea muzicii?
Semnificația acestui termen”techno” provine din muzica dance electronică, o muzică ce a apărut
prin anul 1980 în Detroit.
Termenul ”techno” provine din cuvântul ”technology”, în România acest termen fiind folosit
pentru a reprezenta orice formă de muzică electronică, ea fiind împărțită între cuvintele ”electro”
și ”house”.
Revenind la importanța acestui gen muzical asupra personalității umane, trebuie precizat de la
început că majoritatea fanilor ai acestui gen muzical sunt persoane foarte dinamice, persoane
pline de viață, ce simt o dorință enormă de a se mișca, de a dansa la audierea acestei muzicii
până la epuizare.
Fanii muzicii techno sunt dedicați întru totul acestui gen muzical și când afirm acest lucru mă
refer la faptul că ei pun accent foarte mult pe hainele pe care l e poartă (îmbrăcămintea fiind una
de carnaval), pe comportanmetul lor, de aici reieșind un singur mesaj ce nu poate fi trecut cu
vederea și anume: distracția.
Acest gen muzical este reprezentat printr -o pondere foarte mare de mișcările corporale, ea
neffin d executată prea mult timp din pricina condiției fizice pe care o deține fiecare dintre noi.
O carteristică importantă a acestui gen muzical este adusă de ritmul ei rapid, fiind în același timp
unul și agresiv.

Este bine de știut că acest gen muzical poate forma din fanii săi o comunitate indestructibilă ea
având un limbaj propriu. Aceștia dansează până uită de sine, ajungând să -și venereze DJ -ii ca pe
niște semizei, având chiar și o profesiune de credință, și anume: ”Nu vreau să mișc nimic altceva
decât pe mine însumi”.

2.7 Muzica de jazz
Una din sursele principale ale muzicii de jazz este reprezentată de ragtime: muzică sincopată,
vioaie, el ajungând să reprezinte o latură dinamică a jazz -ului.
Este foarte cunoscut faptul că jazzul stimulează energia, favorizând concentrația ascultătorului.
Pentru a utea recepta mesajul acestui gen muzical, muzica de jazz poate fi ascultată în sălile de
concert, unde contacul cu interpretul și ceilalți ascultători poate ajunge până la cele mai înalte
cote emoțioanle, da r și ca muzică de relaxare, ca fundal sonor, ascultătorul aflându -se într -o altă
activitate de desfășurare.
Chiar și atunci când muzica de jazz este ascultată fugitiv, aceasta deține un efect benefic cu
ajutorul recunoașterii a unor motive melodice, și cu cel al stimulării ritmice, având un rol de
activare al substanței reticulate, prin care ajunge sporirea capacității de concentrare în ceea ce
privește activitatea aflată în desfășurare.
În ceea ce privește muzica de jazz ascultată în cadrul unui concert, m ultitudinea proceselor
afective induse de această muzică, întârzie cu mult peste 2 ore apariția stării de oboseală sau
plictiseală. În ceea ce privește muzica de jazz ascultată sub o altă formă, cum ar fi ceea de
fundal, acest fenomen de saturație poate să apară mult mai devreme, ascultătorul ajungâns să
sesizeze apariția unei stări de oboseală, ce poate dispărea brusc odata cu încetarea audierii
acestui gen muzical.
Muzica de jazz, dacă știm să o audiem activ, are un rol benefic în ceea ce privește creativ itatea
umană. Acest gen, îl poate dinamiza pe ascultător, ajungând chiar să -i sporească capacitatea sa
creativă. Pe lângă toate acestea, în ceea ce -i privește pe fanii acestui gen muzical, sunt cunoscute
ca persoane ce au o stimă de sine ridicată, ca fiind persoane blânde și creative.