Muzica este un grai în care se oglindesc, fără putință de [614355]

1

INTRODUCERE

„Muzica este un grai în care se oglindesc, fără putință de
prefăcătorie, însușirile psihice ale omului și popoarelor ”.
George Enescu

Această lucrare urmărește să evidențieze conștientizarea și dezvoltarea identității culturale
românești prin prisma festivalului de muzică clasică „George Enescu” ca un real impact asupra
turismului cultural. Promovarea festivalului prin colaborarea statel or membre UE ce au scop
comun dezvoltarea de politici culturale și de consolidarea unui public larg la activitățile
culturale, ce aspiră să combine cultura contemporană și artele alternative cu potențialul turistic.
Conform Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene , ce urmărește dezvoltarea
culturii statelor membre dar păstrând respectul pentru diversitatea fiecăruia dintre acestea la nivel
național și regional prin punerea în evidență a patrimoniul cultural comun1, având ca studiu de
caz capacitatea geniului marelui compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog George Enescu
care nu e doar muzicianul național d e la sfârșitul secolului al XIX -lea și din prima jumătate a
secolului XX, ci este compozitorul european al epocii. După reluarea festivalului de cotă
europeană a ediției cu numărul XII din anul 1991, partitura marilor orchestre s -a îmbogățit cu
operele din lista compozițiilor lui George Enescu, fapt ce a devenit un ritual artistic de-a lungul
timpului2.
Întrucât am fost colaboratoare a Festivalului Internațional „George Enescu” a ediției din
2019 , pot să confirm că a m simțit diversitatea și armonia muzicală la nivel empiric și am
conștientizat importanța educației prin cultură și poziționarea României pe harta geopolitic ă a
Europei . În societatea modernă în care trăim când granițele sunt deschise și modernizarea
transportului aerian și terestru este o alternativă facilă, aspectul cultural se întâlnește cu
precădere și în industria turistică prin influenț area turismul ui și diversificar ea turismului cultural
care se află în plină ascensiune. Astfel, am ales să dezvolt potențialul turism ului cultural prin
prisma festivalului lui George Enescu.

1 https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2014/RO/1 -2014 -477-RO-F1-1.Pdf COMISIA EUROPEANĂ , Bruxelles,
22.7.2014 COM(2014) COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMEN TUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL

2
ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR (Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural
european , accesat în 25 mai 2020 )
2 Idee extrasă din interviul domnului Mihai Constantinescu (Artexim) pentru Trinitas TV

Festivalul Internațional „George Enescu” ediția XXIV din 2019, a atins un nou record
prin cota de artiști ce au urcat pe scena românească ; aceștia fiind cei mai valoroși muzicieni ai
lumii contemporane , în număr de peste 2.500 (străini) cu 50 de naționalități diferite ce au
îndeplinit 84 de concerte și recitaluri3, prezentând un program artistic intens și diversificat prin
adoptarea de partituri bar oce, contemporane și multă operă.
Astfel, ediția festivalului 2019 a atras melomanii autohtoni și turiștii culturali într -un
număr destul de mare, aproximativ 20.000 de iubitori de muzică clasică dar și contemporană prin
grila concertelor bi ne gândită a organizatorilor Artexim care a înregistrat 34 de prezențe în
premieră în România: 25 de artiști, printre care Marion Cotillard, Kirill Petrenko, Mitsuko
Uchida și nouă orchestre de talie mondială4. Lărgirea spectrului audienței a impresionat iar sălile
de spectacol dispuse publicului ; Sala Palatului, Ateneul Român (care a copleșit prin
arhitecturalul sălii pe toți invitații) , Sala Radio și la Sala Mică a Palatului s-au arătat
neîncăpătoare, problemă ridicată de către fostul dire ctor artistic al festivalului , dirijorul
Lawrence Foster în vederea construirii unei noi săli de concerte „cred că se poate construi și la
București o sală de concerte așa cum este nevoie”(L.F), dar care încă nu și -a găsit rezolvarea.

CAPITOLUL I.

Dezvoltarea identității culturale a festivalului de muzică clasică „George Enescu” ca impact
asupra turismului cultural

Ediția 2019 a Festivalului Enescu s-a intitulat „Lumea în armonie” probabil că organizatorii
festivalului au plecat de la citatul lui Enescu; „Muzica e simbolul armoniei în viață, al acordului
desăvârșit”5 în ideea de a uni publicul în sensibilitatea artei și a trăirii nobile prin muzică , fapt ce
a avut o rezonanță europ eană prin partenerii media internaționali ; Mezzo, CNN, DeutscheWelle
și Euronews.
Evenimentul beneficiază la nivel local/regional de Înaltul Patronaj al Președintelui
României, de susținerea financiară a Ministerului Culturii și Identității Naționale , de implicarea
în organizare și alocarea de resurse a Primăriei Municipiului București și prin instituțiile
culturale din Administrația Muzeelor și Patrimoniului Turistic iar la nivel internațional de
sprijinul ICR, aș sugera aici și implicarea ambasadelor pentru a atrage melomanii din toată
Europa și din toate continentele unde România activează diplomatic .

3
3 https://www.festivalenescu.ro/ (accesat în 26 mai 2020)
4 https://www.mediafax.ro/cultura -media/festival ul-george -enescu -2019 -la-debut -ministrul -culturii -a-explicat -de-ce-construirea –
unei-noi-sali-de-concerte -in-capitala -este-aproape -imposibila -18341190 (accesat în 15 mai 2020)
5 Ibidem
Din interviurile realizate de către jurnaliștii TRINITAS TV , broadcastul oficial al
festivalului s -a constat că există în genere un public fidel al evenimentului care revine în
România și pentru a da prilej revederii cu alți iubitori de muzică simfonică cu care au legat
prietenii în edițiile anterioare. Mulți dintre melomani sunt seniori și au o încărcătură culturală
aprofundată dar se încadrează și publicul tânăr care sunt atrași în primă fază prin concertele din
piața festivalului. Evoluția acestui evenim ent este monitorizat de către echipa Artexim , care joacă
un rol important în promovarea identității naționale și a turismului cultural prin accesarea a
tuturor platformelor online și offline.
Turismul cultural diferă fără doar și poate de clasica formă de turism prin accesarea altor
bunuri și servicii necesare unei vieți culturale dornice de a descoperi îndeaproape moștenirea
culturală românească, valori la care s -a raportat Enescu pe întreaga sa activitate și pe care a
promovat -o prin compozițiile sale și aș aminti, “ Poema română ” (1898), o suită care
întruchipează tablouri sugestive ale vieții rustice și cele două “Rapsodii” (1901 -1902) pe teme
naționale românești .
„Muzica populară românească forme ază un ansamblu impunător, un tezaur scump, de la
care se vor inspira compozitorii noștri… Întrevăd o dezvoltare posibilă în viitor. A crea în
caracter românesc, fără aservirea la motiv. Iau asupra mea vina de a nu fi recurs într -o măsură
mai mare la fol clorul românesc6. Pentru Enescu , muzica populară înseamnă tezaur, cunoaștere
directă, primele note cântate de către lăutarii vestiți auzite pe când el era un copil, o amintire
dulce ce a constituit lutul din care geniul artistic și-a plămădit operele , fiind mereu ancorat la
seva muzicii populare prin doină și a cântecului vesel de “lăutar”, Enescu lăsa un omagiu acum
mai bine de un secol în urmă : „Lor, țiganilor, să le mulțumim că ne -au păstrat muzica, această
comoară ce abia acum o prețuim; numai dânșii (!) ne-au desgropat -o, au trecut -o și dat -o în
păstrare din tată în fiu, cu acea grijă sfântă ce o au pentru ce le e mai scump pe lume: muzica.”
(George Enescu )7. Enescu ne -a lăsat mărturie de identitate națională prin pătrunderea în tainele
artei populare și accesul la un repertoriu folcloric pe care l -a cultivat în compoziți ile proprii
printr -o tehnică violonistică savantă.
Aflându -ne într‐o lume a globalizării culturale , identitatea națională ne este rec unoscută la
nivel european prin valoarea operelor enesciene de sorginte tradițională ca parte distinctivă a
culturii românești la apartenența cultur ii europe ne.
I.1. Dezvoltarea politicii culturale europene în contextul național

„Activitatea Uniunii Europene în domeniul culturii completează politica culturală a statelor
membre în diferite domenii prin protejarea patrimoniului cultural european, cooperarea dintre
instituțiile culturale din diferite țări și promovarea mobilității celor care lucrează în domenii
creative ”. 8

4
6 George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei românești, vol. 2
7 https://www.georgeenescu.ro/ accesat 22 mai 2020
8 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/137/cultuur accesat 30.03.2020
Pe plan național, Dimitrie Gusti întregește definiți a UE al domeniului culturii prin
abordarea tematicii încă din 1931 a politicilor culturale în ideea de a conferi o s oliditate
edificiului social, prin crearea divertismentului și a promovării unei culturi populare; prin
încurajarea creației artistice și științifice ca expresie a capacităților culturale ale națiunii 9
pentru o cultură aflată într -un proces continuu, concertat și colectiv.
Definiția politicii culturale este dată de către Almond și Verba în “The Civic Culture in
Five Nations ” (1963), apoi în „The Civic Culture Revisited ” (1980) și este explicat ca un
ansamblu de cunoștințe, percepții, evaluări, atitudini și dispoziții care permit cetățenilor să
ordoneze și să interpreteze instituțiile și procesele politice, precum și propriile lor relații cu
aceste instituții și procese.10 Politicil or culturale le este atribuit acele sisteme democratice c are
reflectă experiențele politico -sociale . Aceste tipuri de culturi polit ice coexistă în societățile
contemporane prin fuzion area ori sinergia indivizilor.
Sub pana gânditor ului iluminismului Jean Jacque Rousseau s-au creionat modele le și
obiceiuri le necesare în formarea unor procese culturale complexe , unde omul este un animal
social care creează valori iar Samuel P. Huntington relata că cele mai importante distincții dintre
oameni, sunt de natură culturală11.
Cuvântul „politică” semnifică acțiune deliberată care vizează realizarea socială. Aflându –
ne în plin fenomen de educație modernă, se dorește o societate urbanizată și omogenizatoare cu
un capital cultural unde primează ideologia modernizării și a progresului continuu , aș putea
spune o globalizare culturală . Iar cuvântul „cultur ă”, în sensul său generic, încadrează totalitatea
normelor care dau coerență și soliditate unei societăți . În contextul, politicil or culturale
reprezintă acțiunea concertată a statului modern în fuziunea oameni lor și aspirațiile lor sociale,
economice, pol itice și educaționale .
Din punct de vedere istoric, strategia culturală sau politicile culturale au fost inventate de
către francezi, fiind „ rodul unei preocupări constante a puterilor monarhice, imperiale ori
republicane de a‑și atribui, în numele unei mistici naționale, protejarea unui patrimoniu artistic
existent și, prin extindere, de a încuraja ceea ce urmează să devină patrimoniu ”. 12

Orientarea de bază a unei anumite politici culturale naționale dezvoltată prin mijloacele de
comunicare în masă (presă, radio, televiziune) este subordonată situației socio -economice,
politice și culturale a țării. Se regăsesc câteva caracteristici comune de bază care prevăd
articularea unui număr de modele de politică culturală ce sunt derivate din caracteristici comune
a politicilor culturale ale mai multor țări, care diferă în funcție de gradul economic de dezvoltare,
de sistemul politic și tradiți a culturală13.

9 Dimitrie Gusti, Politica culturii și statul cultural , în Dimitrie Gusti, Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii, București,
Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, [1940], p. 173 ( studiu publicat și în Politica culturii. 30 de prelegeri și comunicări
organizate de Institutul Social Român, București, 1931, p. 473 –486).
10 https://politologieblog.wordpress.com/cultura -politica/ accesat în data de 29.05.2020
11 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultur%C4%83_politic%C4%83 accesat în data de 29.05.2020
12 Jean‑Michel Djian, Politici culturale: apusul unui mit, Ti mișoara, Fundația Interart Triade, 2005, p g. 7

5
13 Milena Dragicevic Sesic, Branimir Stojkovic CULTURAL MANAGEMENT – handbook I part Art management and
administration translation: Vera Vukelic course: East -East Art management training program c CLIO, Belgrade Belgrade,
February 1996 , pg.9

Ca să pot elabo ra subiectul de dezvoltare a politicii culturale europene, trebuie să trec în revistă
proiectele de cooperare multilaterală și regională cu structură europeană și internațională în care
România este implicată;
A. Consiliul Miniștrilor Culturii din Sud-Estul Europei este un organism de cooperare
interguvernamentală cu implicarea a 12 state (Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria,
Croația, Grecia, Macedonia, Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia și
Turcia), constituit prin semnarea Cartei C oMoCoSEE , la 31 martie 2005, la Copenhaga
unde cooperarea culturală regională și prezervarea patrimoniului cultural din statele
membre facilite ază schimbul de informații în domeniu și cooperarea culturală
multilaterală .14
B. Planul de lucru în domeniul culturii pentru perioada 2019 -2022 a fost adoptat de
Consiliul Miniștrilor Culturii și ai Audiovizualului în luna noiembrie 2018 unde s -a
stabilit prior itățile cooperării europene în sfera politicilor culturale prin sustenabilitatea
patrimoniului cultural; un ecosistem car e susține artiștii, profesioniștii din domeniul
cultural și creativ și conținutul european și relațiile culturale internaționale . Strategia
pentru cultură și patrimoniu național 2016 -2022 (SCPN 2016 -2022) este un document de
politici publice care definește politica Guvernului României în domeniu activității publice
pentru o dezvoltare culturală .15
C. Responsabilitatea el aborării de politici în domeniul culturii revine statelor membre, iar
UE are competențe în sprijinirea, coordonarea și completarea acțiunilor statelor membre
în ceea ce privește conservarea și promovarea patrimoniului cultural al Europei prin
ameliorarea c unoașterii și diseminării culturii și istoriei europene, a creați ei artistic e și a
schimburil or culturale necomerciale. Politica culturală și implicațiile participării la
Uniunea Europeană în calitate de stat membru se regăsesc în armonizarea legislației
naționale cu acquis -ul comunitar în domenii precum audiovizualul, patrimoniul cultural
sau drepturile de autor și conexe, prin transpunerea prevederilor unor acte normative
adoptate la nivel european.
D. Statele membre UE pot colabora în materie de elaborare ș i dezvoltare de politici culturale
printr -un proces de învățare reciprocă și schimb structurat de informații, aplicând metoda
deschisă de coordonare (MDC) ce asigură cooperare a între țările UE, ale căror politici
naționale pot fi direcționate spre anumite obiective comune.
E. Inițiativa Central Europeană este o platformă de cooperare regională ce reunește 18
state, (România a aderat la ICE la 1 iunie 1996, cu ocazia reuniunii de la Viena a
miniștrilor afacerilor externe ICE). Cooperarea din cadrul ICE prevede colaborarea
economică și tehnică; cu precădere pentru cooperarea în domeniile științei și tehnologiei,
media, cultură, educație, tineret, turism; cooperare trans -frontalieră și inter -regională. 16

14 http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline -files/_SCPN%202016 -2022inavizare.pdf accesat 10 iunie 2020

6
15 www.culturadata.ro (accesat 20.06.2020) https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52018XG1221(01)&from=EN
16 Ibidem

F. Programul CE pentru susținerea artiștilor, profesioniștilor culturali și creatori și a
conținutului european.
G. Sprijinirea sectoarelor culturale și creative, a industriilor culturale și creative (CCI ) și a
ecosistemelor conexe .
H. Sectoarele culturale și cr eative sunt compuse din toate sectoarele ale căror activități se
bazează pe valori culturale, sau alte expresii creative individuale sau colective artistice și
sunt definite în bazele legale ale programului Europa creativă . Sprijinul acestor sectoare
se ba zează pe activitatea Eurostat ca parte a Sistemului statistic european (ESS) -net
Culture și a activității sale în coordonarea suplimentară a armonizării statisticilor privind
sectoarele culturale și creative .17
I. Politici publice pentru inovare și antrepren oriat în CCS
J. UNESCO promovează turismul cultural ca mijloc de conservare a patrimoniului mondial,
european și importanța pentru turismul european a patrimoniului cultural și a patrimoniul
natural, material sau imaterial, incluse pe lista UNESCO . 18
K. Ministerul Culturii și Identității Naționale (MCIN) este organul de specialitate al
administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care
elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniul culturii. E ste organizat
potrivit prevederilor HG nr. 90/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Culturii și Identității Naționale.
L. Anul precedent în primul semestru al anului , România a exercitat pentru prima dată
Președinția Consiliului Uniunii Europene ceea ce a constituit un moment de referință
pentru România, în calitate de stat membru al UE. Ceea ce a atras după sine, atenția
celorlalte state membre. Implicarea în stabilire a priorităților în domeniile culturii,
audiovizualului și dreptului de autor, în jurul cărora va fi articulat proiectul României
pentru Președinția Consiliului, Ministerul Culturii și Identității Naționale a contribuit
la organizarea unor evenimente cu car acter cultural în prima parte a anului 201919
Importanța culturii naționale la dialogul internațional a câștigat mai mult teren în ultima
perioadă prin dezvoltarea unei diplomații culturale bazate pe promovarea valorilor și resurselor
culturale românești în vederea recunoașterii și diversității. Cultura română capătă importanță
european ă prin implicarea și dezvoltarea unor competențe interculturale care urmărește o sporire
a economiei creative și a unui schimb de valori culturale .
Ca un exemplu de politică culturală pe plan intern, este perioada de tranziție a României
de la perioada interbelică la regimul totalitar. Dacă e să facem o introspecție a perioadei
României comuniste, am găsit ca și referință proiectul de reformă socială inițiat de Dimitrie
Gusti ce reprezintă interpretarea culturii ca formă de solidaritate socială cu o atenție deosebită a
intervalului de timp când statul român intră în zo na dictaturilor și, mai apoi, a totalitarismelor .

7
17 https://ec.europa.eu/culture/policy/cultural -creative -industries_en accesat 10.06.2020
18 https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A -8-2015 -0207_RO.html accesat 10.06.2020
19 www.culturadata.ro accesat 10.06.2020

Mai exact, prin regimul comunist care a dus la o nouă paradigmă, la o schimbare socială
prin adoptarea unei politici culturale ce viza masele și prin acapararea actului cultural ce a dat un
alt impuls ideii de cultură. Dacă în perioada interbelică, cultura devenise un factor al inegalității
sociale, în comunism, cultura trebuia să fie un liant social și de fundament al totalitarismului.
Prin politică culturală se subînțelegea administrarea concertată a actului cultural. Scopul
acestui proces ideologic era instaurarea hegemoniei politice în sfera publică națională , prin
înscrierea consimțământului în forme variate de coerciție unde societatea era supusă ideologiei
comuniste iar legitimitatea nu ader a la o imagine alternativă a u nei posibile ordini sociale.
Studiul surprinde dezvoltarea sferei de acțiune a politicilor culturale, într -o Românie care încerca
să cunoască modernitatea unde părăsirea certitudinilor moștenite reprezintă cheia cultivării
spiritului critic, care să ajute, la articularea relației dintre elite, societate și istorie20.

I.2 Exemple de e xperienț e si politici europene
Am abordat un exemplu de politică europeană culturală cu referire la Festivalul de vară
din Dubrovnik care face temeiul conceptului de diplomație culturală. Precum Festivalul
internațional “George Enescu” și Festivalul de vară de la Dubrovni k se află sub Înaltul patrona j
al președintelui statului și este guvernat de un consiliu de administrație care depinde în genere,
de sistemul politic .
Festivalul este un eveniment estival instituit în anul 1950 în Dubrovnik, fiind unul din cel
mai mare festival de muzică și eveniment cultural al Croa ției care adună artiști internaționali
renumiți și un public din ce în ce mai numeros atras prin strategii și artificii ce aparțin artelor
spectacolului și marketingului cultural prin decoru ri baroce sau renascentiste ce aduc plus
valoare atmosferei spectacolelor de oper ă, pieselor de teatru, dansurilor și a concertelor de
muzică clasică. Festivalul dispune de mai mult de 70 de scene în aer liber iar pentru un standard
ridicat de performanță s -a realizat un alt „artificiu” prin importanța acordată clădirilor de a fi nu
doar punct de atracție ci să fie prevăzute și în mod acustic.
Festivalul Dubrovnik este un concept de elită culturală și economică cu perspectivă politică
unde diplomația culturală este controversată în raport cu evoluțiile și scopurile contemporane
pentru politici le culturale. Exemplul Festivalului de vară de la Dubrovnik reprezintă o tradiție
croată cu o dezvoltare a politicii culturale prin implicarea și în alte culturi, unde rolul principal a
fost jucat de către diplomația culturală.
Prin urmare, exemplul se întinde în timpurile de stăpânire socialistă a Iugoslavi ei cu un
accent pe conturul socialist al societății dar și al Croați ei independent e conectate la situația
globală când diplomația culturală nu a fost afectată prin acțiunea politică . Ca urmare a procesului
de descentralizare, Zagreb și -a pierdut primatul î n a fi capital ă iar punct ul de cooperare culturală
internațională s -a dispersat în alte orașe din Republica Socialistă Croația – Osijek, Rijeka,
Šibenik, Split și Dubrovnik.

8

20 www.culturadata.ro pentru Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016 -2022 , accesat 10.06.2020

Muzica a fost cel mai reprezentat mediu artistic al cooperării culturale de arte vizuale,
în timp ce s -a remarcat că nivelurile de reciprocitate de cooperare a indicat partenerii culturali
iugoslavi să fie mai receptivi și mai înclinați la găzduirea programelor din străină tate.
De-a lungul traiectoriei istoriografice a Festivalul de vară de la Dubrovnik sunt
evidențiate efectele de „culturalizare” și „europenizare” prin proiecte de diplomație dar care au
menținut un sens de valoare culturală național ă și omogen ă, cu un accent puternic pe moștenire a
de identitate națională.
Până în 1991, Festivalul de vară Dubrovnik a fost un punct de interes inevitabil pentru
mass -media internațional ă iar după anii ‘90, prezența festivalului în canalele de mass -media
internațională a scăzut vertiginos și a devenit un subiect doar în cazuri de coproducții
internaționale. În timp ce în ultimul deceniu până în prezent, festivalul a trecut de la cultură la
turism cultural cu expunere în media .
Programarea cooperării internaționale a fost un proces complex și semnificativ prin
identificarea intereselor, nevoilor și posibilităților realiste ale tuturor părților implicate și
echilibrând -o cu obiective de dezvoltare extern ă. Cooperarea cul turală la nivel internațional a
fost implementată conform prioritățile politicii culturale care au făcut o linie clară de priorități
prin utilizarea contactelor culturale pentru construirea relațiilor politice și menți nerea deschis ă a
canalele de negociere . Cooperarea a fost afrmat ă de convenții sau acorduri transnaționale cu
privire la educație prin cultură precum și prin comunicarea directă între instituții, organizații,
asociații, orașe și cooperare multilaterală între programele internaționale și organi zațiile
guvernamentale sau neguvernamentale cu ajutorul UNESCO, OECD, AIC E, ICOM, ICOMOS 21.

Milena Dragićević Šešić declara că „pașii importanți ai diplomației cultural e
iugoslav e de la acea vreme , nu însemna doar deschidere a spre lume, dar și ce a însemnat
cultura noastră la lumea cultural ă”.

21 POLITICI CULTURALE ȘI MODELE INTELECTUALE ÎN ROMÂNIA Editori: Lucian Nastasă Dragoș Editura MEGA
Cluj-Napoca 2013
Cultural Diplomacy:Arts, Festivals and Geopolitics Editat de Milena Dragićević Šešić, Ljiljana Rogač Mijatović și Nina
Mihaljinac, Creative E urope Desk Serbia, Ministry of Culture and Media of Republic of Serbia, Belgrade 2017 – Dialectica
culturală Diplomație – Exemplu de Festivalul de vară din Dubrovnik Ana Žuvel , (pg.173 – 178)

9

I.3. Promovarea și aplicarea conceptului de turism cultural care să combine
cultura contemporană și artele alternative cu potențialul turistic

La nivel global , turismul cultural a fost cuprins de către structurile locale, naționale și
transnaționale ca un mijloc vital de susținere economică pentru activitățile tradiționale și locale
de creativitate . Odată cu dezvoltarea turismului cultural s-au lansat noi metode de atragere de
turiști prin modernizarea instituțiilor culturale și planificarea de evenimente c ulturale în perioade
strategice.
Globalizarea turismului cultural s-a dezvoltat o dată cu evenimentele culturale și
implicit cu schimbări le culturale și sociale . Această „cultur alizare” și „europenizare ” a
societății a dus la tot mai multe domenii de consum „culturale” cu o deschidere spre o gamă mai
largă către patrimoniu, cultură populară și atracții culturale vii ce cu trecerea timpul ui va duce la
schimbări în culturile și identitățile populare locale.
Extinderea educației prin cultură a democratizat călătoriile și a transforma t turismul
cultural într-o activitate de elită ce a atras după sine o competiți e crescândă pe piețele turismului
tradițional . Fapt ce a provocat o căutare de alternative sau arte alternative din partea destinațiilor
din întreaga lume pentru a satisface pretențiil e contemporane , astfel turismul convențional vine și
oferă în același timp beneficii suplimentar e pentru această categorie de turiști cu resurse
pecuniare și care sunt dornici să sprijine cultur a.
Turismul cultural este disponibil ca o opțiune de dezvoltare pentru toate destinațiile,
întrucât toate locurile sau țările au o cultură proprie demnă de explorat . Creșterea turismului
cultural a fost stimulată de creșterea cererii, iar cercetările indică faptul că turismul cultural
crește mai rapid decât turismul global în ansamblu (de Haan, 1998). Creșterea nivelului de
educație permite mai multor persoane să acceseze cultura, în timp ce efectele de globalizare
creează mai mult interes atât pentru culturile îndepărtate, cât pentru cele locale de patrimoniu.
Organizația Mondială a Turismului , (OMS) (1985: 2) face în definiția sa „largă” a
turismului cultural faptul călători ei turistic e ce poate fi considerată și un act de turism cultural,
deoarece „ satisface nevoia umană de diversitate, având tendința de a crește nivelul cultural al
individului și astfel dă naștere la noi cunoștințe, experiență și întâlniri".
Turismul cultural contribuie la petrecerea agreabilă a timpului prin serviciile cultural –
artistice , fie la participarea la diverse spectacole (teatru, film, oper ă) sau evenimente , festivaluri,
serbări locale populare ori vizite de muzee, expozi ții și galerii de artă sau pur și simplu prin
vizitarea unor obiective cultural -istorice (cetăți, edificii religioase, etc) .22

22 ECONOMIA TURISMULUI de Daniela Turcu, Janeta Weisz, Editura Eurostampa , Timișoara 2008 , pg.94

10

Turismul cultural este o formă de dezvoltare economică baza t pe resursel e culturale
aflăndu -se în plină ascensiune ce devine un pion important în participa rea la realitatea
economică . Ca o experiență edificatoare și recompensatoare, turismul prin f luxurile și
schimburile între oameni poate fi un instrument permanent de îmbogățire culturală, intelectuală,
emoțională și spirituală.23
Termenul de „patrimoniu și turism cu ltural” se referă la acel segment a l industriei
turismului care pune un accent deosebit pe patrimoniu și atracțiile principale culturale ce includ
îndeosebi muzee le de artă, piese le de teatru și festivalurile muzicale simfonice cu tradiție, în
genere fiind marcate de prezența unor orchestr e cu rezonanță mondială .
Întrucât societatea contemporană simte nevoia să se legitimeze prin tr-o educație
elevată ca și un sistem de diferențier e ce face obiectul de mobilitate socială prin turismul cultural
ceea ce reprezintă un nou tip de nobilitate fiind distinctiv prin număr ul restrâns și exclusivist.
Monopolul deținerii unul astfel de capital simbolic se manifestă prin mecanismul care duce l a
inocularea și recunoașterea de către societate a educației ca factor al promovării sociale ce este
reprezentat de politicile culturale. 24
Istoricul, criticul de artă și ș eful catedrei de Istoria și Teoria Artei din cadrul
Universiății Naționale de Arte, Adrian Guță explica într -un interviu pentru Observatorul cultural
diferențele dintre „arta oficială“ și „arta alternativă“ în spațiul public contemporan.
„Arta alternativă“ ia diverse înfățișări prin noi abordări de limbaj și concepție fiind
consider ată diferită sau opusă în raport cu „arta oficială“ a regimului comunist. Astfel , arta
alternativă fiind mai degrabă o nouă tehnică ce se regăsește în alte limbaje decît cele tradiționale
(pictură, sculptură, grafică, tapiserie, ceramică, sticlă, metal) și face obiectul de aprofundare a
fotografiei, obiectului, a instalație, de perform ance , land art și primele repere ale artei video.Ca
și un exemplu consistent este conlucrarea dintre cele două perspective ale „artei alternative“, ce o
reprezintă sesiunea de performance și instalații de la Sibiu, din 1986, organizată de substructura
Atelier 35 a Uniunii Artiștilor Plastici, coordonată de Liviana Dan și Ana Lupaș.25
Ca și o concluzie, arta alternativă trebuie să cunoască strategii de p romovare prin
campanii media integrate unde turismul ui cultural i se atribuie o experiență unică, tangibilă
oferită elitei care deține monopolul de capital simbolic și astfel o șansă de dezvoltare a
potențialul ui turistic .

23 TURISMUL CULTURAL, MODEL DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ Prof. univ. dr. George NICULESCU , Universitatea
“Constantin Brâncuși” din Târgu -Jiu
24 POLITICI CULTURALE ȘI MODELE INTELECTUALE ÎN ROMÂNIA Lucian Nastasă Dragoș Sdrobiș, Editura MEGA
Cluj-Napoca 2013 (Pierre Bourdieu, The State Nobility, p. 79)
25 https://www.observatorcultural.ro/articol/intre -arta-oficiala -si-arta-alternativa Istoricul și criticul de artă Adrian GUȚĂ acorda
un interviu.

11