Muzica Electronica In Romania

Diverse2

Muzica Electronica In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Muzica electronică în România

Educație muzicală și folosirea socială a muzicii

Rezumat

Lucrarea de față reprezintă o analiză și totodată, o cercetare a impactului pe care îl are muzica electronică asupra societății și, în special, a publicului tânăr. Această analiză a fost realizată cu ajutorul lucrărilor de specialitate din domeniul muzicii electronice, dar și a celei clasice, în scopul de a determina influențele și efectele pe care le poate avea muzica electronică și sub-genurile acesteia asupra publicului, din punct de vedere social. Mai mult decât atât, am apelat la articole, jurnale de specialitate și studii sociologice, care m-au ajutat să îmi susțin punctul de vedere, oferindu-mi cifre exacte și rezultate ale cercetărilor efectuate de-a lungul timpului.

Această lucrare tratează rolul și efectul muzicii electronice din mai multe perspective, aducând în discuție atât latura pedagogică, cât și cea socială. Am considerat necesar să evidențiez de-a lungul lucrării, elemente care demonstrează faptul că muzica electronică poate influența comportamentul ascultătorilor și că îi poate traspune pe aceștia în mod strategic, într-o stare care să le influențeze consumul de divertisment. Pe de altă parte, am considerat important de analizat publicul ascultător de muzică electronică din România și prezența lui pe Internet, datorită activității constante a artiștilor și producătorilor acestui tip de muzică pe piața muzicii din țara noastră.

Introducere

De la posturile de radio, la muzica din fundal din mai toate barurile, muzica electronică este peste tot. Deosebirea muzicii electronice de cea creată cu ajutorul instrumentelor reale este dificil de realizat, însă acest lucru face parte din evoluția tehnologică la care asistăm de generații. Indiferent de gusturile muzicale, persoanele din întreaga societate sunt expuse la muzică electronică în mod intenționat sau neintenționat, prin simpla ascultarea a radioului sau a televizorului în fundal, dar și prin detectarea acesteia pe internet. Atât la nivel personal, cât și profesional, muzica joacă un rol foarte important în viețile noastre. În funcție de intensitatea acesteia, de stil, de tehnicile folosite în crearea ei și de mediul în care ne aflăm, această artă are abilitatea de a ne relaxa, de a ne ajuta să ne destindem, de a ne introduce în societate, dar și de a ne intensifica stările de nervozitate, anxietate sau chiar tristețe.

Această lucrare își propune să analizeze semnificația muzicii electronice în România, efectele acesteia, motivele pentru care este ascultată și apreciată de un număr atât de mare de persoane, dar și motivele care se ascund în spatele afacerilor care au la bază muzica electronică. Detectarea efectelor psihologice asupra omului și a rolului acesteia în societatea actuală reprezintă două dintre obiectivele principale ale lucrării mele de licență. Voi aduce în discuție avantajele și dezavantajele ascultării muzicii electronice. De asemenea, date oficiale și informații obținute în urmă cercetării, au facilitat realizarea analizei din interiorul acestei lucrări. Lucrarea Diannei Deutsch (2013) The psychology of Music, precum și lucrarea Arta Sunetelor (2014) a lui Radu Lupascu, m-au inspirat și ajutat să înțeleg importanța muzicii în viața personală, profesională și emoțională a oamenilor precum și să deduc contribuția acesteia la calitatea vieții noastre.

Prin intermediul acestei lucrări voi evidenția și importanța calității muzicii electronice pe care o ascultăm. Totodată, voi aborda și subiecte controversate precum posibilitatea de manipulare a maselor prin muzică. Lucrarea lui Steven Brown și Ulrik Volgsten, Music and Manipulation: On the Social Uses and Social Control of Music, a reprezentat o bună sursă de informație, cu ajutorul careia am elaborat această lucrare în scopul înțelegerii muzicii electronice în România. Înainte de orice, este importantă familiarizarea cu termenii de bază folosiți în acest domeniu, motiv pentru care voi oferi o incursiune în istoria muzicii electronice și în universul actual al acesteia în capitolul care urmează.

Plecând de la analiza revistei Sunete, principala interfață pentru ascultătorii de muzică electronică cu o activitate de peste 10 ani în România, și modalitatea de diseminare a noutăților din acest domeniu, această lucrare își propune să analizeze educația pentru muzica electronică în România și felul în care muzica este intrebuințată social. Astfel, capitolul 1 discută evoluțiile și abordările muzicii electronice, menționând genurile de muzică electronică, precum și publicul consumator. Capitolul 2 trece în revistă modalitățile prin care poate fi efectuată educația muzicală, discutând două aspecte – producția și diseminarea muzicii electronice. Capitolul 3 discută folosirea socială a muzicii, amintind importanța vieții sociale în societatea actuală și modul în care aceasta poate fi folosită pentru atragerea publicului înspre consumul diferitelor produse și servicii. Capitolele 4 și 5 reprezintă partea empirică a lucrării, în care eu specific metodologia de cercetare și rezultatele acesteia.

1. Muzica electronică – evoluții și abordări

1.1 Definiții și abordări

Muzica electronică, așa cum o cunoaștem astăzi, implică o varietate de stiluri și subgenuri. Este creată prin procedee digitale, electronice și prin procesarea sunetului, iar mai apoi, înregistrată și editată pentru a obține efectele dorite. Compozitorii muzicii electronice au în vedere mesajul pe care doresc sa îl transmită prin anumite secvențe muzicale și anticipează modul în care fragmentele vor fi procesate în mod electronic, astfel încât rezultatul final să reflecte interacțiunea acestuia cu mediul. Edgar Varese, un compozitor francez, spunea:visez la instrumente care să îmi asculte gândurile și care, prin contribuția lor la o întreagă lume de sunete nebănuite, să se împrumute pe ele înseși exigențelor ritmului meu interior (apudHolmes, 2012). Afirmația marelui compozitor a cărui muncă s-a reflectat în piese muzicale deosebit de importante, precum „Poeme Electronique” (1957-1958), arată că societatea și în special muzicienii, au fost atrași de ideea existenței instrumentelor electronice, care au abilitatea nu doar de a le face munca mai ușoară, dar și de a reprezenta noi surse de inspirație. Autorul Thom Holmes afirmă că mariajul dintre tehnolgie și muzică este inevitabil, daruneori imperfect, la fel ca orice altă uniune civilă (Holmes, 2012). Muzica electronică a pătruns relativ ușor în viața culturală globală și reprezintă astăzi o pasiune a societății tinere, o profesie și o metodă de evadare din rutină. Un telegraf muzical, un sintetiztor de muzică, o tastatură polifonică sensibilă la atingere, roți de metal și în final, „telharmoniumul”, invenția care a reprezentat cel mai important pas înspre succesul muzicii electronice, au fost elementele rudimentare cu ajutorul cărora muzicieni, împreună cu ingineri, au asigurat calea muzicii electronice de astăzi (Holmes, 2012).

Muzica electronică este deseori întâlnită și în concertele live (în timp real), fiind denumită în aceste cazuri și muzică electronică live sau improvizație electroacustică. Deși impresia generală este că acest tip de muzică a apărut abia în ultimii ani, realitatea este alta. Instrumente electronice destinate muzicii live au existat încă din anul 1887, iar improvizațiile electroacustice fac parte din arta muzicii începând cu anul 1930. Cele mai vechi lucrări muzicale de acest fel îi aparțin lui John Cage, Morton Feldman sau David Tudor. 20 de ani mai târziu, evenimentele muzicale care aveau la bază muzica electronică erau deja în vogă. Shiraz Arts Festival este unul dintre evenimentele internaționale care găzduiau artiști și interpreți din întreaga lume. Acesta a avut loc anual, între anii 1967-1977, în Iran.

Conform lui Howard și Angus (2013), muzica electroacustică își are originile în arta muzicală vestică, în perioada primei jumătăți a secolului al XX-lea și de atunci, a fost îmbrățișată de un public foarte numeros. Multitudinea de festivaluri cu o astfel de tematică din Europa și nu numai, demonstrează și susțin acest fapt. Câteva dintre cele mai cunoscute astfel de festivaluri din trecut erau Ars Electronica din Austria, Cybersonica din Marea Britanie, Electroacustic Music Days din Grecia, Les Siestes Electroniques din Franța, sauPro Musica Nova din Germania. Nici conferințele, simpozioanele și seminariile internaționale nu au lipsit din acest peisaj. ICMC, Conferința Internațională de Muzică Computerizată (International Computer Music Association) are loc în fiecare an încă din 1974; SEAMUS, NIME sau TES sunt de asemenea simpozioane și conferințe importante pentru reprezentanții societăților care susțin dezvoltarea muzicii electronice.

Muzica electronică reprezintă categoria mai largă în care sunt înscrise mai multe sub-genuri muzicale: muzică ambientală, breakbeat, chillout, drum and bass, dubstep, electro house, frenchcore, harcore-techno, industrial, minimal house, minimal techno, dance, house, New Age, techno, sau trance. Genurile de muzică electronică sunt numeroase și destinate diferitelor categorii de public. Multe dintre acestea fac parte din rutina zilnică a fiecărei persoane, indiferent de vârstă și categorie socială.

Odată cu dezvoltarea muzicii electronice, au fost adăugate câteva activități profitabile noi pe lista ocupațiilor tinerilor. Producatorii de muzică electronică, DJ-ii, sound designerii, sunt doar trei exemple de activități care permit persoanelor pasionate de muzică să iși extindă cunoștințele și săpractice o profesie modernă. Muzica electronică a avut un impact foarte puternic in România. Artiștii români au preluat în mod accelerat tehnicile, aparaturile și pasiunea, necesare pentru producerea unor astfel de genuri muzicale. Trupele muzicale și artiștii solo au aparut și ei în viteză, impresionând întreaga lume cu hit-uri in fiecare an. Cei mai consacrați artiști români ai momentului participă la festivaluri naționale și internaționale de muzică și se bucură de succes pe toată durata anului.

1.2 Genurile muzicii electronice

Muzica electronică se deosebește de muzica instrumentală atât prin mijloacele folosite pentru obținerea unor sunete plăcute urechii, cât și prin versuri. Categoriile de muzică contemporană se caracterizează deseori și prin lipsa versurilor, așa cum poate fi observat în timpul audiției unei melodii de tip trance, minimal, techno, etc. Muzica dance, drum and bass și dubstep sunt deseori însoțite de versuri, însă efectele electronice pot fi distinse cu ușurintă. Arta muzicii electronice, însă, implică și abilitatea de a imita instrumentele clasice în mod cât mai realist.

Federico Celestini și Andreas Dorschel (2012) abordează subiectul muzicii lipsite de expresia umană în lucrarea Bodily Expression in Electronic Music unde evidențiază frecventele nemulțumiri ale publicului matur cu privire la muzică. Este ușor de observat chiar și în societatea românească faptul că expresii precum „aceasta nu este muzică”, „aceastămuzică nu exprimă nimic” sau „acesta este mai mult sunet decât muzică” apar foarte frecvent în rândul persoanelor obișnuite cu muzica melodioasă a instrumentelor clasice. Cei doi autori compară muzica lipsită de expresie umană, creată cu ajutorul instrumentelor electronice, cu muzica antică în care bataile, murmurul și ritmul erau mult mai importante decât cuvintele. O astfel de abordare este cât se poate de logică, întrucât aceste fluctuații în ceea ce privește tendințele sunt întâlnite în toate domeniile de activitate și în special în artă. Trendurile și tendințele se schimbă, evoluează și se completează, așa cum putem observa în muzica electronică ce combină basul puternic cu elemente muzicale tribale, spre exemplu. Așadar, uitându-ne la trecutul muzicii, putem trage concluzia că muzica noilor generații va fi inspirată din ce in ce mai mult din muzica timpurie, însă va suferi modificări care să ofere inovație. Aceeași lucrare conține și opinia profesională a autoarei Isabel Mundry (2012), care isi împinge cititorii într-o nouă lume a muzicii expresive, care nu necesită cuvinte, însă provoacă intreg corpul uman să se miște în ritmul acesteia. Aceasta chiar aduce în discuție ideea de „corp dispărut” si de „corp multiplicat” al persoanei care ascultă genul de muzică avant-garde. Discuția despre genurile de muzică electronică devin foarte intense, fiind combinate cu noțiuni de artă, de clasicism și inclusiv cu opinii ale clasicilor (Peters, Deniz; Eckel Gerhard; Dorschel Andreas; 2012)

Direcțiile în care se indreaptă muzica electronică nu sunt clare, întrucât există o multitudine de genuri muzicale, axate atât pe evadarea din realitate, cât și pe emoție. Aceste genuri muzicale evoluează în fiecare an, în funcție de succesul artiștilor care vin în întâmpinarea nevoilor publicului. Cu toate acestea, sunt oarecum ușor de determinat genurile muzicale care vor continua să aiba succes și cele care vor stagna din acest punct de vedere. Generațiile de tineri au un rol foarte important în pastrarea trendurilor muzicii electronice. Lucrarea Music and Manipulation, dar și alte lucrări de specialitate precum The Do Re Mi’s of Everyday Life de Peter J. Rentfrow și Samuel D. Gosling (an), susțin faptul că dezvoltarea muzicii electronice are loc și datorită unor motivații mai putin expuse, precum manipularea maselor sau formarea unor anumite personalități umane prin intermediul acesteia. În capitolele care urmează, mă voi strădui să demonstrez aceste ipoteze.

1.3 Publicul de muzică electronică

Muzica electronică se adresează tuturor categoriilor de vârstă, întrucât nu face parte dintr-o singură categorie. Producatorii de muzică din întreaga lume vizează creșterea vânzărilor biletelor la concerte, a vânzărilor albumelor, motiv pentru care continuă să se muleze după nevoile publicului. Indiferent dacă discutăm despre muzica dance, trance, minimal, chillout sau drum and bass, artiștii contemporani încearcă combinarea stilurilor. Mai mult decât atât, remixarea pieselor muzicale consacrate ale artiștilor retro este in tendințe. Oferind o altă nuantă, de obicei mai caldă, pieselor le este atribuită o altă valoare. Așadar, acestea ajung să fie apreciate atât de către publicul tânăr, cât și de către cel matur.

Odată cu evoluția acestei arte, publicul adaptat mediului online s-a obișnuit să asculte muzica electronică apelând la Internet. Platformele audio și video precum YouTube, Soundcloud, Spotify, sauDeezer sunt extrem de populare și au oferit șansa de a asculta muzică electronică diversificată și nu numai, milioanelor de oameni din întreaga lume. În România, platforma de conținut video YouTube are peste șapte milioane de utilizatori unici. Aici sunt înregistrate mai mult de un milion de canale românești, ceea ce arată că și printre româniexistă fani ai muzicii electronice.

Publicul care alege să asculte muzica electronică are numeroase motive care vor fi discutate pe larg pe parcursul lucrării, însă nu este concentrat într-o singură categorie. Există mai multe tipuri de consumatori de muzică electronică, printre care și persoane cu studii academice de muzică clasică. Printre aceștia se afla și Karlheinz Stockhausen și Iannis Xenakis, care și-au lăsat amprenta în lumea muzicii internaționale.

Există câteva concepte și fenomene care apar în urma expunerii pe termen lung la muzica electronică, ce pot fi doar descrise, dar și demonstrate din punct de vedere științific. Totuși, nu există studii academice relevante în domeniu, care să arate starea persoanei care se bucură de un gen de muzică expresiv în lipsa versurilor sau influența acestui tip de muzică asupra vieții unui individ. Prezența specializărilor de muzică electronică din cadrul celor mai importante universități de muzică ale lumii, punerea la dispoziție a echipamentelor performante în vederea creării acesteia și promovarea noilor stiluri în rândul publicului arată că efectele pozitive ale muzicii electronice sunt mai mult decât fantezie.

Un nou trend în lumea artei muzicale este muzica ambientală sau de relaxare. Deși aceasta este deseori confundată cu stilul chillout, acestea sunt diferite prin emoțiile pe care le transmit, lipsa sau prezența versurilor, ritmuri, etc. Acest tip de muzică, cunoscut și sub denumirea de „New Age”, este ascultat atât de către persoane al căror interes este să se relaxeze, dar și de către persoane care dimpotrivă, sunt active, însă au nevoie de un sunet de fundal în rutina zilnică. În acest sens, au fost dezvoltate categorii de muzică electronică precum „muzică pentru concentrare”, „muzică pentru somn”, „muzică pentru citit”, „muzică pentru studiu”. Toate aceste categorii sunt ușor de accesat, prin simpla căutare a unuia sau mai multor cuvinte/expresii cheie care redau relativ aceleași rezultate. Muzica este liniștitoare, poate conține fragmente de muzică clasică, orchestră sau operă, dar și sunete stimulatoare. Hanz Zimmer, compozitorul german de muzică de film, a compus piese, fragmente muzicale cu ajutorul sintetizatoarelor, dar și a pianului și chitarei, care au fost utilizate în filme extrem de importante pentru domeniul cinematografic. Acestea sunt ascultate și astăzi pe post de muzică motivațională, inspirațională, sau pur și simplu pentru simpla plăcere de a asculta acest gen de muzică.

Publicul românesc pasionat de muzică electronică participă la numeroase evenimente, festivaluri și petreceri care adună artiști recunoscuți pentru muzica pe care o promovează și o vând. În România, există mai multe evenimente de acest gen, printre cele mai populare aflându-se Soundcheck, Electric Castle Festival, Sunwaves, Liberty Parade, Untold Festival. Un exemplu concludent este reprezentat de prezența extrem de mare la festivalul Electric Castle din județul Cluj, localitatea Bonțida, în anul 2014. Cei 79 000 de participanți au fost în marea majoritate tineri, atât din România, cât și din străinătate. Numărul ascultătorilor de muzică electronică s-a dublat, așadar, având în vedere numărul persoanelor prezente cu un an înainte. În anul 2013, festivalul de muzică electronică Electric Castle a găzduit doar 32 000 de persoane, prezente pentru a-și asculta cele 92 de trupe și artiști preferați. Aceste cifre denotă atracția publicului față de muzica electronică și dorința de a participa la astfel de evenimente organizate în scop de divertisment.

2. Muzica electronică și educația muzicală

Spre deosebire de muzica clasică, muzica electronică funcționează dupa reguli noi. Una dintre cele mai semnificative diferențe este probabil utilizarea din ce în ce mai scazută a notelor muzicale în crearea pieselor electronice de succes din întreaga lume. Mai mult decât atât, scopul acestui tip de muzică este de a ajuta ascultătorul să evadeze din rutina zilnică, de a atrage atenția, de a crea o stare de transă, deseori asociată cu relaxarea. După Franinovic și Serafin (2013), experiența interacțiunii sonice, cea a ascultării vibrațiilor, mai degrabă decât a sunetelor, este cautată de către publicul tânăr care caută să experimenteze din punct de vedere senzorial.În lipsa multor versuri, acest tip de muzică este cunoscut pentru abilitatea de a stimula imaginația. Așa cum sugerează și autorii lucrării Electronic and Experimental Music:Pioneers în Technology and Composition, muzica electronică este „o artă care combină tehnologia cu imaginația umană”(Holmes, 2012).

Acest capitol este dedicat analizei muzicii electronice din punct de vedere tehnic, dar și psihologic, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra preferințelor publicului din România.

2.1 Producția muzicii electronice

Atunci când vine vorba despre muzică, logica ne spune că aceasta este creată din pură pasiune, de către persoane cu înclinație artistică sau persoane motivate din punct de vedere al evoluției personale. Satisfacția publicului și dorința acerbă de a participa la evenimente importante de muzică electronică arată că succesul producătorilor de muzică este cel așteptat și că evoluția acestui domeniu este justificată. Pentru a argumenta aceste idei, voi apela la lucrări de specialitate precum Music and Technologies 2 (Kucinkas și Kennaway, 2014), Musical Acoustics, Neurocognition and Psychology of Music (Howard și Angus, 2009) și The Psychology of Music (Bader, 1982). De asemenea, voi aduce in discuție și modalitățile de producere a muzicii electronice în societatea contemporană, pentru a înțelege mai bine modul în care aceasta se naște și stârnește interes unui public atât de numeros.

În lucrarea Music and Technologies 2 (Mooney, 2014, p.3apud Kucinkas și Kennaway, 2014), autorii discută muzica electroacustică și analizează construcția disciplinei care astăzi este predată în universități, analizând munca muzicologului Hugh Davies. Hugh Davies este cunoscut pentru inovațiile aduse în lumea muzicii electronice, iar cercetarea lui James Moonie scoate la lumină interesul pentru acest gen muzical încă din anii 1960. Acesta analizează munca muzicologului în special din perioada 1961-1968 și arată cum invențiile sale rudimentare au luat forma unei discipline acceptate de academicienii vremii. Cercetarea lui James Mooney demonstrează că muzica electronică și mai mult decât atât, sunetul produs de instrumentele electronice, nu face parte din categoria trendurilor actuale, ci are un trecut bogat. Paulo C. Chegas (idem), profesor la Universitatea din California, Riverside, aduce in discuție conexiunea dintre acustică și elementele vizuale din mass-media. Acesta explică rolul dominant pe care îl au audio-vizualul și televiziunea în societate.

Producătorii de muzică din România și din străinatate sunt actorii principali atunci când vine vorba despre crearea muzicii electronice. Cu siguranță că subiectul creării muzicii electronice poate fi abordat din mai multe unghiuri. Producția de muzică electronică este un instrument de bază pentru industrii puternice care joacă un rol esențial in domeniul divertismentului si în petrecerea timpului liber. Domeniul marketing-ului si al advertising-ului arată că atragerea publicului este obiectivul principal al producătorilor de băuturi alcoolice, tutun, al deținătorilor de spații pentru divertisment, al patronilor de cluburi și nu numai. Domeniul publicității este și el dependent de muzica electronică si inducerea unor emoții și stări de spirit publicului prin aceasta.

Universitatea Natională de Muzică din București oferă cel mai bun exemplu atunci când vine vorba despre crearea muzicii electronice. Centrul de Muzica Electroacustica si Multimedia (CMeM) organizează cursuri și seminarii în scopul de a oferi șansa persoanelor pasionate, de a învăța modul în care este produsă muzica electronică, dar și inițierea în tehnicile contemporane de compoziție muzicașă cu ajutorul computerului, folosind anumite limbaje de programare. Așadar, putem trage concluzia că evoluția muzicii electronice nu este doar în interesul producătorilor de muzică motivați de câștiguri financiare, ci este și un interes al academicienilor, în scopul de a facilita crearea muzicii electronice de calitate.

Tehnologiile utilizate în crearea muzicii electronice sunt multiple și se deosebesc în funcție de stilul abordat. Neringa Zaltauskaite (2014), de la Universitatea de Tehnologie din Kaunas, Lituania, discută experimentele cu muzică electronică care au avut loc odată cu evoluția tehnologică. Atunci când vorbește despre experimente, autoarea se referă la studiile pionerilor din domeniul muzical care aveau scopul de a descoperi noi direcții cu ajutorul tehnologiei.

Tehnologiile utilizate de-a lungul timpului în descoperirea de noi platforme de producție muzicală au implicat si mecanisme de înregistrare, procesarea a sunetului, de editare a acestuia, de mixare (idem, p.80). Astfel, improvizația a devenit o parte importantă a procesului de producție și reprezintă și astăzi, o artă. O știre publicată în anul 2013 în publicația online Adevărul, informează că cei mai bine plătiți DJ ai momentului precum Calvin Harris (Adam Richard Wiles), Tiesto, David Guetta, Swedish House Mafia, Deadmau5, Avicii, Afrojack și numeroși alții sunt apreciați pentru momentele lor de improvizație din timpul concertelor de către un public numeros și foarte pasionat de muzica electronică. Tehnologiile cu ajutorul carora este produsă muzica electronică vor fi discutate în detaliu în capitolul V al acestei lucrări, acolo unde voi detalia efectele muzicii asupra publicului.

Muzica electronică, la fel ca orice altă categorie de muzică, este creată pentru a satisface nevoile publicului de destindere, dar și din pură pasiune a compozitorului și de numeroase ori din dorința de evoluție personală. La întrebările cine creează muzica electronică și care este scopul creării muzicii electronice, răspunsul este ușor de intuit datorită contextului social și cultural în care trăim, însă este întărit și de lucrările de specialitate. În societatea românească și internațională au loc decernări de premii, festivaluri, concerte, care confirmă încă o dată faptul că muzica electronică face parte din viața românilor de toate varstele. Unele dintre cele mai cunoscute gale de premiere din țara noastră sunt Gala Premiilor Muzicale Radio România, Romanian Music Awards si Media Music Awards.

2.2 Diseminarea muzicii electronice

Muzica electronică este prezentă în rutina zilnică a societății, iar sursele pe care iubitorii acestui gen le au la dispoziție sunt numeroase și adaptate nevoilor publicului. Brown și Ulrik (2006, p.87) analizează rolul pe care îl are Internetul în accesarea muzicii de către persoanele din întreaga lume. Acesta evidențiază rolul producției digitale si al distribuției acesteia cu ajutorul Internetului, explicând modul în care audiența globala încetează să fie dependentă de terții acestui domeniu, precum casele de discuri. În același timp, autorii își exprimă scepticismul cu privire la ideea că rețelele digitale pot garanta accesul utilizatorilor online la o gamă mai largă de categorii muzicale. Explozia comunităților onine și a mijloacelor de comunicare și distribuire a informației au oferit societății impresia că accesul la muzică este nelimitat, fără a oferi informații concrete despre regulile de copyright (ibidem, p. 289).

Astăzi, există platfome cu conținut audio și video gratuite, destinate tuturor categoriilor de public și în special publicului tânăr. Printre cele mai accesate astfel de platforme se afla YouTube și Soundcloud, însă o dată cu apariția dispozitivelor mobile inteligente precum smartphone-ul sau tableta, nici aplicațiile de muzică nu au întârziat să apară. Printre cele mai apreciate astfel de aplicații românești este aplicația Zonga, unde utilizatorii au posibilitatea de a asculta diferite genuri de muzică. Ioana Nita (2014) informa ca Zonga a înregistrat în acea perioadă o cifră de afaceri de 400 000 euro, de 3,5 ori mai mare față de anul anterior. Aceeași știre informa că Zonga oferă acces ls o bibliotecă muzicală care conține aproximativ 20 milioane de melodii. YouTube, cea mai cunoscută platformă dedicată conținutului video și audio are peste 7 milioane de utilizatori unici în Româna, conform declarației lui Florin Pravai, YouTube Leag Google România pentru Mediafax în luna aprilie 2015. Deși utilizatorii online nu vizionează doar videocilpuri ale artiștilor din lumea muzicii electronice, un număr foarte mare dintre aceștia sunt abonați canalelor de muzică electronică. Un exemplu concret este cel al canalului Cat Music, care are 1.3 miliarde de vizualizări pe YouTube, conform aceleași știri. Declarația lui Florin Pravai mai evidențiază și faptul că venitul obținut din anunțuti mobile pe YouTube crește cu mai mult de 100% anual. Din această declarație deducem faptul ca advertising-ul și producția muzicală colaborează armonios, aducându-și beneficii reciproce.

Principalele sursele online de muzică electronică utilizate de români sunt YouTube, Trilulilu, Soundcloud, Deezer, Zonga. Mediul online este unul dintre cele mai accesibile, unde utilizatorii au posibilitatea de a asculta muzică electronică în doar câteva secunde, în mod gratuit. În afara mediului online, muzica electronică poate fi ascultată cu ajutorului radioului și al televiziunii. În România, există peste 100 de radiouri care emit atât la nivel local, cât și la nivel național. Mai mult decât atât, o multitudine de radiouri românesti online pot fi accesate de pe teritoriul țării și din străinătate, conform site-ului Radio România. Televiziunea beneficiază de prezența producătorilor de emisiuni muzicale bazate în special pe muzică electronică si oferă publicului o varietate de programe precum MTV, UTV sau ZU TV. În categoria surselor de muzică electronică se incadrează și milioanele de soluții software care permit utilizatorilor să descarce melodiile dorite pe propriile dispozitive și să le asculte în lipsa unei conexiuni la Internet.

Joshua Banks Mailman (2012) discută rolul și efectul ascultării muzicii electronice și descrie Internetul ca fiind o extensie și totodată un simulator al minții umane, în diverse contexte. Acesta sugerează că mașinăriile și mecanismele utilizate pentru descoperirea sau exprimarea emoțiilor, sunt extensii ale minții. Din punct de vedere psihologic, acest fapt ar putea fi confirmat sau infirmat dacă ar fi organizată o cercetare în acest sens, în care subiecții să fie îndemnați să iși exprime sentimentele și trăirile cu sau în lipsa acestor mecanisme precum este Internetul sau instrumentele muzicale, fie ele clasice sau electronice. Din punct de vedere logic si teoretic, putem intui faptul că această ipoteză ar putea fi demonstrată, având în vedere evoluția artei până în prezent și apelând la surse capabile să arate că exprimarea emoțiilor poate fi făcută cu o mai mare acuratețe atunci când sunt oamenii au acces la mai multe unelte.

3. Folosirea socială a muzicii

Deseori auzim expresii precum sunt dependent de muzică, muzica este viața mea sau nu aș putea trăi fără muzică. Dependența este cunoscută ca un raport de subordonare, iar dependența de muzică nu este un fenomen demonstrat din punct de vedere științific. Cu toate acestea, plăcerea pentru muzica electronică pare să fie molipsitoare în special în rândul publicului tânăr. Este cunoscut faptul că populația mediului urban este supusă la o poluare fonică mult mai intensă decât persoanele din mediul rural. Sunetul este prezent peste tot, obișnuind urechea umană cu sunete constante, motiv pentru care liniștea completă poate părea de nesuportat pentru anumite categorii de oameni. Volumul al II-lea al Jurnalului de Studii Sonice publicat in Mai a anului 2012 (idem) face referire la diferitele modalități de a asculta muzică prin apelul la teoreticieni din domeniu si lucrarile acestora precum cele ale lui Huron sau Morris (2002). Astfel, aflăm că Morris identifică trei nivele de atenție:

Ignorarea muzicii auzite

Atenția intermitentă

Atenția completă

În viața de zi cu zi, întâlnim muzica electronică în fundalul multora dintre activități, precum munca, cititul, plimbările, întalnirile cu anturajul sau familia. Deși muzica poate fi auzită, aceasta nu este percepută ca fiind o piesă muzicală anume atunci cand atenția ascultătorului este îndreptată în altă parte, cum ar fi o discuție cu o altă persoană. Astfel de situații au loc în rutina zilnică a fiecarei persoane, motiv pentru care, în mod inconștient, ascultatul muzicii are loc în timpul altor activități, dar nu deranjează ascultătorul. În funcție de intensitate și volum, această situație se poate schimba. Atunci când, pentru reaizarea unei activități este necesar un nivel mai înalt de concentrare, muzica din fundal poate să devină deranjantă. Același jurnal menționat mai devreme aduce în discuție mai multe categorii de ascultare, printre care ascultarea ca înregistrare, ascultarea ca adaptare, ascultarea ca improvizație sau ca digerare. Diana Deutsch (1982, p.4) realizează o analiză prin care scoate în evidență rolul urechii, ca un analizator al frecvențelor și enunță că urechea periferala dispune de o proprietate caracteristică foarte importantă, și anume analiza frecvenței. Cu ajutorul acestei proprietăți, orice sunet este împărțit în componente de frecvență. De asemenea, menționează că volumul, respectiv intensitatea sunetelor, măsurate în decibeli, infuențează percepția unei persoane despre sunetul respectiv.

Oscar S. M. Marin (apudDeutsch, 1982), explică percepția sunetelor de către urechea umană în diferite circumstanțe și explică modul în care muzica este diferită de comunicare prin complexiatte lingvistica, lexic, sunete și termeni sintactici. Astfel, autorul arată faptul că mesajele transmise cu ajutorul muzicii pot fi percepute complet diferit față de mesajele transmise prin intermediul comunicării directe.

In aria business-ului, muzica, respectiv sunetele sunt unelte pentru atragerea publicului pirn crearea anumitor senzații. Cercetările psihobiologice au arătat că efectele muzicii asupra activității consumatorilor, a angajaților, a cumpărătorilor si colaboratorilor sunt majore. Prin corelarea unor sunete cu anumite expresii, consumatorilor tind să li se activeze anumite cunoștințte sau amintiri, fiind creată o nevoie de a achiziționa anumite produse sau servicii. Autorii fac referire la studiul realizat de Milman (1982) într-un supermarket unde a testat viteza de mișcare a cumpărătorilor în funcție de ritmul și viteza muzicii.

Ascultătorii de muzică electronică sunt supuși la ascultarea unor sunete electronice de o mare intensitate, create în mod strategic pentru a induce stări de euforie, de veselie, de uitare și chiar de transă. Lucrarea Living Electronic Music (Emmerson, 2007) analizează modul în care corpul uman se comportă în prezența muzicii electroacustice. Astfel, intervine opoziția dintre sublimare si celebrare atunci când ne supunem efectelor muzicii electronice. Autorul sugerează faptul că sunetele primordiale precum bătăile inimii sau respirația, stau la baza reacțiilor pe care le are corpul uman la auzul sunetelor produse de muzica electronică. Diana Deutsch subliniază, de asemenea, faptul că repetiția sunetelor are efecte majore asupra corpului, nu doar în contextul divertismentului, ci și în rutina zilnică (Deutsch, 1982). Aceasta oferă ca exemplu repetiția cu voce tare a unor sunete, fraze sau expresii și amintește de metodele utilizate de fiecare dintre noi în procesul de stimulare a memoriei, respectiv de învățare.

Rezultatul compunerii de muzică electronică este reflectat în viața de zi cu zi în spațiile intime precum locuințele publicului, dar în special în spațiul public. Concertele și evenimentele de muzică electronică, influențează în special publicul tânăr atunci când vine vorba despre setările preferințelor muzicale. Așa cum am arătat în capitolele anterioare, acestea pot fi influențate de diferite conjuncturi și de factori precum educația, mediul urban, anturajul sau personalitatea. Atunci când aducem în discuție spațiul public, ne referim de cele mai multe ori la spații în aer liber, locații destinate relaxării sau destinderii, precum baruri, cafenele, restaurante, cluburi de noapte și orice alt spațiu destinat divertismentului. Calitatea muzicii electronice și efectul pe care aceasta îl are asupra publicului depinde, de multe ori, de spațiul în care muzica este ascultată. Estetica muzicii, odată cu psihologia acesteia, sunt subiecte tratate de către Eric F. Clarke în Music, Sound and Space: Transformations of Public and Private Experience (2013). Autoruldiscutătendințaacademicienilorși a specialiștilorînteoriamuzicii, esteticamuziciișipsihologiamuzicii de a trata acest subiect ca pe un fenomen separat de auditoriu. Totodată, explică faptul că muzica este strând legată de ascultătorii săi, dar și de mediul înconjurător, întrucât își preia materialul și mai ales, inspirația, din sunetele lumii (Clarke, 2013, p. 90). De aceea, este importantă menționarea avantajelor și dezavantajelor spațiului public în contextul muzicii electronice și a efectului asupra publicului tânăr.

Așadar, putem trage concluzia că există o oarecare dependență de sunet care motivează principalii actori ai sferei business, dar și ai domeniului muzical, să apeleze la limbaje de programare muzicale cu ajutorul cărora să obțină efectele dorite, adăugând intensitatea și ritmul dorit, astfel încât să indemne, sau de ce nu, să manipuleze publicul înspre consumul de muzică, de publicitate, de bunuri și servicii.

3.1 Muzica electronică: preferințele publicului tânăr și manipularea

Dintr-o perspectivă sociologică, muzica poate fi analizată facând referire la efectele sale asupra publicului, precum și a reacției provocate. Muzica electronică a devenit muzica zilelor noastre și este preferată de marea majoritate a tinerilor. Relațiile sociale sunt construite pe fondul muzicii electronice, iar o viață socială activă determină un comportament considerat normal, în special în rândul publicului tânăr, acest fapt influențându-i chiar și pe cei care preferă genurile clasice, să se adapteze. Prezența la concerte și festivaluri de muzică face parte din tendințele actuale, iar statutul social al unei persoane poate fi influențaț de prezența sau absența sa la acestea. Aceste „ritualuri sociale”, așa cum sunt denumite de autorul Peter J. Martin (2005) sunt evenimente sau activități organizate periodic, conform unor convenții stricte, cu scopul de a obține efectul de creare a unei identități și a unui simț de solidaritate.

Publicul tânăr, cu vârste cuprinse între 16 și 35 de ani, își setează preferințele muzicale în funcție de un număr de factori variabili precum personalitatea, identitatea socială, educația, anturajul sau simplul instinct. De-a lungul timpului, au fost elaborate numeroase teorii cu privire la preferințele muzicale ale publicului (Ex: Cattell, 1953), atât în scopul determinării unui tipar de personalitate, cât și în scopul împărțirii publicului pe categorii. Raymond Cattell a fost cel care a efectuat un studiu în urma căruia a identificat 12 factori care pot influența preferințele muzicale ale publicului, folosind fragmente de muzică clasică și jazz. De atunci, factorii determinanți s-au modificat cu siguranță, întrucât și efectele muzicii electronice sunt diferite de cele ale muzicii clasice sau ale jazz-ului. Preferințele muzicale sunt alese în general și datorită unor etichete cu care, în special tinerii, se identifică sau doresc să se identifice. North, Hargreaves și McHendrick (1999) de la Universitatea Leicester discută printre altele, despre modul în care muzica afectează percepția timpului și modul în care muzica este creată în funcție de reacțiile publicului.

Muzica electronică este compusă cu ajutorul sintetizatoarelor și a instrumentelor electronice, fiind obținute efecte care au scopul de a produce anumite emoții sau stări de spirit. Publicul tânăr are o inclinație înspre a prefera muzica electronică în favoarea muzicii tradiționale sau a celei clasice, instrumentale. În general, bazându-ne pe empirie, putem observa că publicul tânăr este mult mai ușor adaptabil la noile tendințe, și chiar mai mult, preferă noile trenduri si participă la dezvoltarea lor. În acest context, întâlnim un fenomen de manipulare a maselor care este frecvent discutat (Deutsch, 1982; Martin, 2005; Rentfrow, Gosling, 2003), unde preferințele muzicale joacă un rol crucial și reprezintă un punct de plecare pentru inițierea unor campanii, a advertorialelor, sau pentru organizarea de evenimente cu caracter cultural, social și chiar politic.

Studiul preferințelor muzicale este important pentru determinarea comportamentului publicului, în special datorită faptului că muzica este un fenomen social, aflat în centrul multor activități sociale precum concertele, unde oamenii aleg să asculte un anumit gen de muzică și să vorbească despre acesta (Rentfrow, Gosling, 2003, p. 1237). Lucrările de specialitate (Ex: Cattell, 1953), arată că muzica poate contribui la înțelegerea personalității și poate ajuta indivizii să își formeze o anumită identitate socială.

3.2 Efecte: starea de transă și evadarea din realitate

Din perspectiva producătorilor de muzică, practica muzicii electronice continuă să genereze noi metode de organizare a compozițiilor, noi echipamente și unelte, iar prin mijloacele utilizate sunt obținute noi senzații, sentimente și gânduri care sunt percepute atât de către producătorii de muzică, cât și de ascultători (Roads, 2015, p.9). Curtis Roads îl citează în lucrarea sa pe Stockhansen (1972), în accepțiunea căruia: undele penetrează foarte adânc în straturile noastre moleculare și atomice. Oricând auzim sunete, suntem schimbați. Nu mai suntem la fel… Acesta este cazul, în special, atunci când auzim sunete organizate, sunete organizate de o ființă umană: muzica.

În ceea ce privește muzica electronică, auzim deseori expresia „stare de transă”, care se referă la starea psihologică obținută în urma ascultării unor piese muzicale intense, atunci când o persoană tinde să se izoleze de restul lumii, concentrându-se pe trairea muzicii ascultate și pe conștientizarea sentimentelor experimentate. Genul muzical „trance”, un derivat al muzicii Techno, a apărut în anii `90 și este și astăzi popular în rândul tinerilor, fiind caracterizat prin densitatea si stratificarea liniei melodice (Hewitt, 2009). Diferența dintre zgomot și sunete muzicale este explicată de autorul Michael Hewitt care explică limitele fiecăruia, dar și utilitatea lor. Așadar, aflăm că muzica electronică poate sa conțină orice fel de sunet, începând de la sunetul valurilor mării izbindu-se de o stâncă, până la zgomotul produs de autoturisme. Deși zgomotul pare a fi deranjant ăentru urechea umana în cele mai multe cazuri, în special zgomotul de mare intensitate, acesta are rolul său în compunerea de muzică electronică. Câteva exemple de zgomote care, în combinație cu sunetele muzicale, pot produce efecte si senzații interesante, sunt cele care imită scuturarea unui obiect, scărpinatul, zgâriatul sau lovirea (Hewitt, 2009). Limitele suportabilității zgomotelor sunt foarte subțiri, motiv pentru care muzica electronică se concentrează mai mult pe obținerea unor sunete melodioase, decât pe obținerea zgomotelor. Cu toate acestea, preferințele publicului larg și delimitarea genurilor muzicale precum hard rock sau metal rock, demonstrează faptul că există un număr mare de persoane care preferă muzica bazată pe zgomot.

Urechea este un organ „miraculos de sensibil”, conectat la o structură neuronală cunoscută sub denumirea de „sistem auditiv central” care se extinde adânc în creier. Curtis Roads (2015) explică fenomenul vibrațiilor, argumentând că nu avem nevoie de urechi pentru a simți sunetul. Telefoanele mobile și vibrațiile lor transmit energia sunetului direct înspre corpul uman, unde intervine simțul atingerii, depășind sistemul auditiv. Argumentele lui Roads se bazează pe fundamentul științific invocat de autori precum Robert Galambos (1962), în lucrarea Nerves and Muscles, cu privire la efectul pe care îl au sunetele asupra corpului uman. Modul în care frecvențele sunetelor influențează starea de spirit și chiar starea fizică a unei persoane sunt amplitudinea , energia, puterea, intensitatea, presiunea și volumul sunetului, respectiv a muzicii electronice (Roads, 2015, p.42). Cu siguranță că toate aceste elemente joacă un rol foarte important în procesul de compunere a muzicii electronice și de obținere a efectelor dorite, însă, deși acestea sunt esențiale, ascultătorul percepe doar rezultatul final, fără să conștientizeze care dintre acești factori îi provoacă o stare pozitivă sau negativă. Exceptând factorii de bază necesari pentru compunerea muzicii electronice, există și alte elemente care influențează procesul de obținere al unor reacții ale publicului, precum tempo-ul, ritmul, timbrul, tonalitatea, armonia, care induc diferite stări de spirit.

Efectele muzicii electronice și reacțiile publicului la ascultarea acesteia sunt obținute cu ajutorul tehnologiilor digitale care îndeplinesc cu succes funcția de transformare atât în cazul muzicii instrumentale, cât și vocale (Roads, 2015, p.110). Cu ajutorul acestor tehnologii, sunetul devine maleabil și mutabil. Conform cercetării lui Roads, plasticitatea a fost recunoscută pentru prima oară de către Werner Meyes-Epter in 1960. Interesant este că, de-a lungul timpului, compozitorii și producătorii de muzică au depus eforturi pentru a imita sunetele produse de instrumentele clasice și de vocea umană, iar generația actuală de compozitori și de producători de muzică își concentrează deseori atenția pe imitarea efectelor digitale de către om. Un exemplu concret în acest sens este evoluția stilului beatbox și reacția publicului la această tehnică. Entuziasmul publicului a condus la o evoluție rapidă și la cunoașterea metodelor de obținere a efectelor produse de către om, la nivel global. Beatbox-ul uman, cunoscut în limba engleză ca „the human beatbox”, este denumirea oferită artiștilor care reușesc să mimeze sunetul tobelor, al basului și al altor instrumente muzicale. Doug E. Fresh a fost supra-numit „The Original Human Beatbox”, iar artista K. Love este cunoscută ca fiind prima femeie beatboxer (Hess, 2007, p.52).

La nivelul societății românești, muzica electronică și efectele pe care le are asupra publicului, arată dorința tinerilor, în mod special, de a evada din realitate pentru câteva ore, timp în care are posibilitatea să se debaraseze de responsabilitățile zilnice, de stres și de sentimente negative. Multitudinea de evenimente și festivaluri muzicale organizate în scopul invitării celor mai consacrați artiști si DJ ai muzicii electronice, oferă publicului șansa de a evada din propria realitate din ce în ce mai des, acest comportament fiind asociat cu socializarea. Efectele muzicii sunt diferite de la persoană la persoană și variază în funcție de factori precum starea de spirit generală și de moment, de starea de spirit a anturajului, de personalitatea persoanelor, de nivelul de energie pe care acestea îl au, de contextul social și cultural, dar și de prezența unor personaje, precum interpreții vocali sau DJ-ii, care au abilitatea de a susține concerte live de muzică electronică.

În general, muzica este considerată o modalitate de comunicare și de transmitere a unor mesaje cu diferite caractere, în funcție de tema abordată de către compozitor. Aceasta are un rol foarte important în determinarea stării emoționale a unei persoane și chiar a transformării acesteia. Puterea emoțională a fost declarată principala și cea mai puternică motivație pentru ascultarea muzicii (Thompson, 2014). Muzica electronică a reprezentat încă de la începutul secolului XX o aventură în care muzicienii au adoptat mereu cele mai noi tehnologii, de la corzile metalice până la sintetizatoarele folosite astăzi. Compozitorii au realizat într-un timp foarte scurt faptul că armonia și ritmul au o importanță majoră în muzica electronică (idem, p.367). Stilurile Techno si House au fost cel mai des asociate cu muzica electronică, tocmai datorită efectelor evidente, prea puțin asemănătoare cu sunetele cunoscute de muzica clasică. Efectele muzicii pot fi resimțite asupra oricarei persoane, indiferent de vârstă sau gen, așa cum arată studiile din domeniu care sunt concentrate pe rolul muzicii in viața copiilor și comunicarea cu aceștia. Comunicarea emoțională cu copiii poate fi realizată mult mai ușor cu ajutorul muzicii potrivite. Aceasta ajută în procesul de adaptare în societate, aducând împreuna copii, dar și tineri si persoane în vârstă, în funcție de preferințele muzicale (ibidem p.374).

Artiști și muzicieni consacrați ai tuturor vremurilor au declarat public de-a lungul timpului faptul că muzica le determină și le poate influența starea de spirit, dar și pe cea fizică. Ray Charles, muzicianul american, spunea: Am fost născut cu muzica în mine. Muzica a fost una din părțile mele. La fel ca și coastele, rinichii, ficatul, inima mea. La fel ca sângele meu. A fost o forță care deja făcea parte din mine când am ajuns pe scenă. Un articol elaborat de Istvan Winkler (2008), arăta rezultatul unei studiu care a inclus 14 nou-născuți, supravegheați de oameni de știință în timp ce ascultau secvențe de sunete, combinate, similare muzicii rock, în care bătăi similare sunetelor produse de tobe sau bas, în diferite ritmuri, puteau fi auzite. Activitatea creierelor bebelușilor era monitorizată și au fost detectate modificări ale răspunsurilor la auzul muzicii, cu toate că aceștia nu erau conștienți. Modificările detectate în activitatea neuronală a bebelușilor arăta că aceștia percepeau sunetele și putea chiar să fie influențați de ele.

4. Metodologie

Lucrarea de față a fost elaborată în scopul determinării răspunsurilor la întrebările: „ Este educația muzicală din România influențată de muzica electronică?” și „În ce fel este utilizată muzica electronică la nivel social?” Aceste întrebări s-au născut din cauza speculațiilor din societate cu privire la puterea undelor și a sunetelor procesate electronic, folosite în diversele sub-genuri muzicale, de a controla publicul. Totodată, îndepărtarea de muzica tradițională românească și dorința din ce în ce mai scăzuta de a studia domeniul muzicii clasice, a dat naștere acestor întrebări. Răspunsul la acestea a fost obținut în urma aplicării metodei de cercetare alese, și anume, analiza documentelor și a empiriei, luând în considerare studiile efectuate pe grupuri mari de oameni, în străinătate.

4.1 Metodă – analiza documentelor

Metoda de cercetare, analiza documentelor, a fost aleasă ca metodă de cercetare, în favoarea chestionarului sau a interviului, datorită marjei de eroare ridicate pe care am cosiderat ca o voi obține în urma aplicării unui chestionar. Studiile în acest domeniu sunt aproape inexistente în țara noastră. Domeniul muzicii electronice este atât de variat, și din punct de vedere teoretic, atât de puțin cunoscut în societatea românească, încât nu ar fi existat un termen de comparație concret, în vederea tragerii unei concluzii, dupa evaluarea rezultatelor unui chestionar. Astfel, am ales să analizez diferite numere ale revistei românești Sunete, care arată implicarea publicului în dezvoltarea muzicii electronice, în România și în străinătate, dar și evoluția acestui domeniu, în funcție de reacția publicului la noile tendințe din muzica.

Analiza de document este o metodă sociologică de cercetare a cărui baze au fost puse de Paul F. Lazarsfeld și Harold D. Lasswel (Chelcea, 2007, p.124). Bernard Berelsan spunea că analiza conținutului este o tehnică de cercetare care are ca obiect descrierea obiectivă sistematică și cantitativă a conținutului manifest al comunicării. De asemenea, Ole R. Holst afirma că analiza conținutului reprezintă acea tehnică de cercetare care permite interferențe prin identificarea sistematică șiobiectivă a caracteristicilor specifice în cadrul unui text.

Analiza de document, are ca scop în această lucrare, demonstrarea conceptelor discutate și introducerea materialului de față într-un plan practic, care să arate că întradevăr, muzica electronică are un efect social asupra publicului, în special asupra publicului tânăr.

Revista Sunete, materialul ales înspre analiză, este o revistă de actualitate muzicală, prezentă pe piață din anul 2003. Aceasta oferă informații de calitate adresate publicului matur, pasionat de muzică de calitate, însă reflectă comportamentul și influențele muzicii electronice și asupra publicului tânăr. Aceasta oferă informații și actualități din scena underground, mainstream, rock, pop și muzica electronică. Pentru analiza acesteia, am ales patru numere ale publicației, din perioade diferite, pentru a evidenția diferența sau asemănarea dintre subiectele tratate și evoluția muzicii electronice din perspectiva publicului, de-a lungul timpului.

5. Analiza datelor

5.1 Muzica electronică în România

Numărul caselor de discuri de succes din România oferă o imagine asupra preferințelor românilor atunci când vine vorba despre alegerile muzicale. Case de producție de muzică din întreaga țară își promovează compozițiile și artiștii cu care colaborează, în speranța atragerii unui public cât mai numeros. Dacă în trecut, numărul vânzărilor discurilor reprezenta o prioritate pentru casele de discuri, astăzi lucrurile s-au schimbat. Apariția platformelor cu conținut video precum YouTube a adus cu sine noi priorități. Numărul de accesări ale videoclipurilor este una dintre acestea, având în vedere regulamentul acestei platforme web cu ajutorul căreia artiștii sau producătorii au avantaje financiare atunci când ating un anumit număr de vizualizări. Veniturile din concerte, evenimente și petreceri sunt de asemenea motive pentru care producătorii își concentrează atenția asupra descoperirii unor metode cât mai inovative de a crea muzică. Muzica electronică și tehnicile aferente ei au fost preluate cu rapiditate, urmând exemplul pieței internaționale.

Este dificil de decis care a fost momentul apariției muzicii electronice în România, întrucât tranziția de la muzica instrumentala înspre cea digitală s-a făcut în timp. Astăzi, creativitatea artiștilor contemporani și a producătorilor de muzică electronică atinge cote maxime și descoperă noi teritorii în fieare an. Genurile de muzică electronică din cadrul festivalurilor naționale și internaționale de pe teritoriul țării noastre sunt variate. Festivaluri precum Electric Castle Festival, Seven Fest a Festival de Muzică Electronică și Cult Clubbing, Festivalul Sunwaves Mamaia, Festivalul de Muzică Electronică și Arte Vizuale ElectroLive Session, sunt doar câteva dintre evenimentele care se află la a III-a ediție și adună un public foarte numeros. Publicul ascultător de muzică eletronica din România nu este unul foarte bine definit, iar studiile și sondajele în acest sens lipsesc din cercetările pieței românești, însă este important să analizăm cele mai semnificative influențe și evenimente prezente în România pentru a înțelege care este efectul muzicii electronice asupra publicului tânăr din țara noastră.

5.2 Revista Sunete: muzica electronică, motorul divertismentului în lumea digitală

Revista Sunete, materialul ales înspre analiză, este o revistă de actualitate muzicală, prezentă pe piață din anul 2003. Aceasta oferă informații de calitate adresate publicului matur, pasionat de muzică de calitate, însă reflectă comportamentul și influențele muzicii electronice și asupra publicului tânăr. Aceasta oferă informații și actualități din scena underground, mainstream, rock, pop și muzica electronică. Pentru analiza acesteia, am ales patru numere ale publicației, din perioade diferite, pentru a evidenția diferența sau asemănarea dintre subiectele tratate și evoluția muzicii electronice din perspectiva publicului, de-a lungul timpului.

Așadar, în tabelul de mai jos pot fi observate numerele revistei Sunete și articolele publicate în fiecare perioadă.

Fig 5.1(Sursa: www.issuu.com)

Putem observa o mare discrepanță între subiectele abordate în primii ani de publicare a acestei reviste gratuite, destinate publicului general, iubitor de muzică. Dacă la sfârșitul anului 2003 și începutul anului 2004, recenziile, informațiile despre trupele internaționale, ocupau cel mai mare spațiu al revistei, odată cu trecerea timpului, echipa editorială a decis să modifice structura acesteia, astfel încât să se adapteze nevoilor publicului. Astfel, putem vedea că numărul revistei publicate în anul 2012 aduce o cu totul alta perspectivă, informând publicul cu privire la evenimentele organizate în România și în străinătate, încurajându-i pe aceștia sa participe la festivaluri de muzică, concerte și lansări. Îndreptarea atenției către public și încercarea de a-l atrage pe acesta în lumea muzicii electronice, este mult mai puternică decât în perioada 2006-2007, când revista trata în mare parte subiecte deja discutate de alte publicații din străinătate, oferind o perspectivă a unui observator, dar nu și a unui participant. O dată cu digitalizarea, perspectiva s-a modificat și a devenit cea a participantului la evenimente, al observatorului din interiorul festivalurilor. Urmărind titlurile articolelor, putem observa că numeroase evenimente au fost organizate în țara noastră, spre deosebire de perioada 2003-2004, când România nu cunoștea atât de bine fenomenul festivalurilor de muzică internaționale, sau când concertele în aer liber se rezumau la artiști români, în cea mai mare parte. Revista Sunete a făcut o trecere de la viziunea persoanei adulte, mature, axate pe muzica de calitate, la viziunea tânărului, axat pe tendințe, muzica comercială, artiști ieșiși din comun, chiar scandaloși.

Prezența internetului în viețile românilor, a determinat revista Sunete să nu se mai rezume doar la varianta tipărită a revistei, ci să creeze și să întrețină și un website, unde utilizatorii online să aibă acces la cele mai noi informații din domeniul muzicii, chiar și atunci când nu au acces la revista tipărită. Astfel, publicul de toate vârstele are acces la informații despre noile trenduri, evenimente și opinii ale specialiștilor din domeniu.

De asemenea, revista tipărită face referire la date online precum „cele mai cool tweet-uri”, referindu-se la rețeaua de socializare Twitter, unde activitatea artiștilor poate fi urmărită, iar marketing-ul formează un cerc deschis, extins în fiecare zi cu ajutorul publicului. Și titlurile revistei au suferit modificări din punct de vedere al stilului abordat, utilizându-se cuvinte în limba engleză, cu toate că acestea pot fi traduse în limba română, precum „cool” sau „summer camp”. Acest fenomen apare din dorința de atragere a publicului tânăr, care obișnuieste să folosească jargonul și expresiile în limba engleză în viața de zi cu zi. Efectele modificărilor din conținutul revistei se reflectă în comportamentul tinerilor, dar și al adulților, încurajându-i pe aceștia să utilizeze un limbaj mai puțin formal, asociat cu divertismentul și petrecerea timpului liber într-un mod neconvențional.

Un studiu american condus de IFPI (The International Federation of Phonofraphic Industry) în anul 2013, arăta faptul că muzica reprezintă un motor al lumii digitale și că interacțiunea digitală dintre artiști, producători de muzică și public este importantă într-o lume în care Internetul este principala sursă de informare. Același studiu arată că 9 din 10 cei mai apreciate persoane de pe rețeaua de socializare Facebook sunt artiști. Studiul face referire și la platformele care ajută publicul să se indrepte înspre digitalizarea procesului de ascultare a muzicii, prin platforme online, în România. În urma cercetărilor, publicul român accesează platforme de muzică electronică precum 2ASI, 7digital, Best Music, Cosmote, Deezer, GetMusic, iTunes, Music Mall, Music Nonstop, Muzica.ro, Muzicabuna, Muzica9, Orange, Trilulilu și Zonga, exceptând platforma de conținut video, YouTube, care intră într-o altă categorie.

5.3 Ascultătorii români și Internetul

Publicul din Romania beneficiază de o ofertă foarte variată în ceea ce privește muzica electronică. Casele de producție mizează pe această categorie datorită reacției publicului pasionat de efectele digitale și de mesajele transmise. În continuare voi enumera câteva dintre casele de producție de succes din România și voi analiza câteva dintre elementele folosite pentru atragerea publicului. Denumirea, prezentă în rețelele sociale, dar și artiștii promovați sunt factori importanți care determină popularitatea fiecărui producator, motiv pentru care voi menționa și aceste aspecte.

Fig. 4.1 (Sursa: www.facebrands.ro)

Putem observa că cele mai populare case de producție românești au denumiri în limba engleză pentru a se încadra și în mediul internațional și a fi ușor recunoscute, iar numarul de fani din rețeaua de socializare Facebook, respectiv de pe platforma cu conținut audio și video YouTube, sunt de ordinul zecilor și sutelor de mii. Aceste cifre demonstrează prezența muzicii electronice în mod constant în Romania și un public numeros, fan al muzicii contemporane. Este important de menționat faptul că totalitatea publicului pasionat de muzica electronică în România nu este egal cu numărul de abonați sau fani online, având în vedere accesul pe care îl are fiecare persoană la aceste platforme în mod gratuit, fără a se abona sau a deveni fani ai paginilor de socializare. Așadar, aceasta este o estimare care ajută la formarea unei imagini de ansamblu cu privire la publicul iubitor de muzică electronică. De asemenea, observăm că majoritatea artiștilor și-au însușit nume de scenă în limba engleză sau abstracte, pentru a oferi o notă de originalitate și a fi recunoscuți cu usurință de publicul din România și de cel din străinătate.

Mai mult decat atât, aceste cifre estimative arată că românii sunt consumatori de muzică în mediul online și că Internetul le facilitează accesul la aceasta. Astfel, posibilitatea de a explora, de a cunoaște stiluri noi și de a afla noutăți din muzica românească este mult mai extinsă. Așadar, în acest moment, publicul care ascultă muzică electronică în țara noastră este pasionat de stiluri precum hip-hop, R&B, dance, dubstep sau raggae, dar și combinații între acestea.

5.4 Educația muzicală în România

În luna iunie a anului 2013, Ministerul Educației Naționale a organizat un Congres al Educației cu prilejul căruia a enunțat provocări și propuneri în ceea ce privește educația muzicală de astăzi. În cadrul Congresului, s-a pus problema perimetrului vocațional și al învățământului general, ajungându-se la concluzia că situația în ceea ce privește aria vocațională este favorabilă, datorită formării unor personalități prestigioase de către sistemul de învățământ românesc. Cu toate acestea, în ceea ce privește învâțământul general, a fost detectată o panta descendentă din cauza scăderii valorii muzicii clasice și tradiționale românesti în rândul publicului românesc format de școlile acestei țări. Totodată, în cadrul Congresului s-au discutat subiecte precum efectele muzicii, cauzele lipsei de eficiență a educației muzicale în învățământ și posibilități de îmbunătățire a calității acesteia.

În acest moment, educația muzicală este o disciplină universală, predată în toate școlile din Romania, punându-se accentul pe practica muzicală și învățarea conceptelor fundamentale ale muzicii. Educația muzicală, însă, nu se oprește odată cu finalizarea studiilor generale sau de liceu, ci pot continua pentru cei care optează pentru o specializare în muzică, la Conservatoarele, Universitățile și Școlile de Muzică din Romania. Universitatea Națională de Muzică din București și Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca sunt în acest moment unicele instituții de învățământ de stat care oferă pregătire superioară în domeniul muzical.

În ceea ce privește muzica electronică, publicul tânăr și foarte tânăr este expus zilnic la influențele digitale ale muzicii prin intermediul radioului, al televiziunii și în special al Internetului. Educația muzicala primită în școli pare sa fie eclipsată de fenomenul muzicii electronice, făcând-o pe aceasta să pară rudimentară și demodată. Înclinația înspre muzica clasică și instrumentele muzicale este umbrită de multitudinea de stiluri muzicale întâlnite în societate. Un sondaj efectuat in Marea Britanie în anul 2009 la Universitatea Hertfordshire arată că punctul central al divertismentului tinerilor cu vârste cuprinse între 14 și 24 de ani este computerul, respectiv Internetul. Același studiu arată că tinerii chestionați dețineau colecții impresionante de muzică digitală și că în ciuda accesului la internet, își doreau să dețină propriile discuri cu artiștii preferați. Mai mult decât atât, 82% din tinerii angajați în sondaj erau dispuși să plătească pentru muzica digitală și 86% dintre ei au transferat muzica prin intermediul canalelor precum Skype, MSN Bluetooth, E-mail sau cu ajutorul CD-urilor. Astfel de studii amănunțite nu au fost efectuate în mod oficial în Romania, motiv pentru care nu există cifre exacte care să fie comparate cu situația altor tări europene.

Concluzionez a afirma că efectele muzicii electronice și ale digitalizării procesului de ascultare a acesteia, sunt benefice din punct de vedere al divertismentului și al adaptării publicului tânăr la tendințele internaționale. Efectele nocive asupra creierului populației României nu a putut fi demonstrat în niciun studiu condus până acum, având în vedere faptul că persoanele pasionate de acest gen muzical se expun la sunetele electronice produse de noile instrumente pe durate limitate de timp, în general de doar câteva ore. Cu toate acestea, studiile menționate în capitolele anterioare arată că efectele muzicii electronice se reflectă în comportamentul publicului tânăr, vis-a-vis de perceperea distracției și a relaxării. Starea de transă și dorința de evadare din realitate sunt din ce în ce mai des întâlnite, motiv pentru care putem afirma că muzica electronică poate conduce publicul la experimentarea unor senzații noi și chiar ii poate influența viziunea despre propria existență.

Concluzii

În urma cercetărilor efectuate cu ajutorul lucrărilor de specialitate și a materialelor utilizate în analiza de document, am ajuns la concluzia ca muzica electronică are anumite efecte asupra publicului tânăr, care nu pot fi incluse într-o singură categorie, precum ar fi efectele negative asupra gândirii. Efectele asupra publicului tânăr sunt dependente de digitalizarea informației și de preferințele publicului în materie de muzică. Unul dintre efectele negative pe care le are muzica electronică asupra publicului tânăr, consider că este îndepărtarea de muzica instrumentală clasică și pierderea dorinței de explorare a istoriei muzicii, a efectelor benefice ale muzicii terapeutice clasice și pierderea interesului de a studia și a duce mai departe moștenirea românească în materie de muzică. Impactului muzicii electronice asupra publicului tânăr se caracterizează prin modificarea comportamentului acestuia și dorința inconștientă de consum, datorită încercării de manipulare în masă a strategilor și a conducătorilor de mari campanii de marketing.

În opinia mea personală, muzica electronică nu a cunoscut încă un apogeu, iar producătorii de muzică au posibilitatea de a exploata resursele oferite de instrumente electronice din ce în ce mai mult. În viața de zi cu zi, observăm din ce în ce mai frecvent combinația placută a genurilor muzicale clasice, convenționale, cu muzica electronică. Muzica populară românească a fost exploatată de către producătorii de muzică, prin încercarea de a atrage publicul tânăr înspre cunoașterea pieselor originale și combinarea cu elemente de muzică electronică. Motivele tribale muzicale, cele simfonice, fragmente inspirate din muzica indiană, arăbească, grecească sau portugheză pot fi auzite în piesele muzicale de astăzi. Așadar, trag concluzia că muzica electronică de astăzi se îndreaptă înspre globalizare și generalizarea stilurilor, astfel încât acestea să fie plăcute de către toate categoriile de public deopotrivă.

Bibliografie:

Arcadian Dean Joseph, Exilat in Babilon: Destinul unui DJ, Editura Dobrogea, Constanta, 2010

Bader, Rolf; Music Acoustics, Neurocognition and Psychology of Music, Volumul 25, Peter Lang, Frankfurt, 2009

Born, Georgina; Music, Sound and Space: Transformations of Public and Private Experience, Cambridge University Press, Cambridge, 2013

Brown, Steven, Volgsten, Ulrik, Music and Manipulation:On the Social Uses and Social Control of Music, Berghahn Books, 2006

Chailley, Jacques, 40 000 Years of Music: Man in Search of Music, Macdonald, London, 1964.

Deniz Peters, Gerhard Eckel, Andreas Dorschel, Bodily Expression in Electronic Music. Perspectives on Reclaiming Performativity, Routledge, New York, 2012

Diana Deutsch, The Psychology of Music, Academic Press Inc., New York, 1982

Emmerson, Simon, Living Electronic Music, Ashgate, Hampshire, 2007

Franinovic, Karmen; Serafin, Stefania, Sonic Interaction Design, MIT, 2013

Hewitt, Michael; Music Theory, Cengage Learning, 2008

Holmes, Thom; Electronic and Experimental Music: Pioneers în Technology and Composition, Routledge, NY, 2012

Howard David; Angus, Jamie, Acoustics and Psychoacoustics,Editia a IV-a, CRC Press, Oxford, 2013

http://en.wikipedia.org/wiki/Electroacoustic_music accesat in Mai, 2015

http://en.wikipedia.org/wiki/Live_electronic_music accesat in Mai, 2015

http://fanzin.clubsf.ro/o-istorie-a-muzicii-electronice/ accesat in Mai, 2015

http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzic%C4%83_electronic%C4%83#Genuri_de_muzic.C4.83_electronic.C4.83 accesat in Mai, 2015

http://thenextweb.com/apps/2014/01/17/15-best-music-streaming-services-which-is-the-best/ accesat in Mai, 2015

https://cpciasi.wordpress.com/lectii-de-istoria-muzicii/lectia-12-muzica-contemporana/ accesat in Mai, 2015

IFPI Digital Music Report 2013, Engine of a Digital World, 2013.

Journal of Sonic Studies, Volumul 2, nr. 1, Mai, 2012. Poate fi accesat la http://journal.sonicstudies.org/vol02/nr01/a03 accesat in Mai, 2015

Kucinskas, Darius; Kennaway, Gork; Music and Technologies 2, Cambridge Scholars Publishing, Newcastle upon Tyne, UK, 2014.

Lupascu, Radu, Arta Sunetelor, Adenium, Iasi, 2014

North, A.C; Hargreaves, David J.; McKendrick, Jennifer; The Value of Music. Music and On-Hold Waiting Time. PRS for Music, 1999

Rentfrow, Peter J., Gosling, Samuel D., The Do Re Mi’s of Everyday Life: The Structure and Personality. Correlates of Music Preferences, University of Texas Austin, Journal of Personality and Social Psychology, 2003.

Roads, Curtis; Composing Electronic Music: A New Aesthetic, Oxford University Press, 2015