MUNȚII APUSENI. CARACTERISTICI GEOMORFOLOGICE. [306163]

MUNȚII APUSENI. CARACTERISTICI GEOMORFOLOGICE.

HIPSOGRAFIA, [anonimizat] C. INDRIEȘ ANDREI A. INDRIEȘ

Munții Apuseni sunt situați în partea de vest a României.

Apusenii au următoarele subdiviziuni (vezi fig. 1).

Fig. 1. Subdiviziunile Munților Apuseni

Fig. 2. Munții Apuseni. Hipsografia din 200 în 200 m

[anonimizat]. Treptele altitudinale sunt din 200 în 200 de metri.

Menționăm că fiecare ”căsuță” de pe hărți reprezintă o localitate.

MUNȚII PLOPIȘ (SAU ȘES)

[anonimizat] a [anonimizat]-[anonimizat].

Fig. 3. Munții Plopiș (Șes). Legenda treptelor altitudinale ca la figura 2.

[anonimizat].

Fig. 4. Munții Meseș

Fig. 5. Munții Meseș. Vf. Măgura Priei

MUNȚII PĂDUREA CRAIULUI

Munții Pădurea Craiului sunt delimitați față de Munții Vlădeasa prin Valea Iadei (Iadului popular) [anonimizat]-[anonimizat].

Fig. 6. [anonimizat], [anonimizat]-Vlădeasa de către Depresiunea Beiușului. [anonimizat], despărțiți de văile Briheni și Moneasa.

Fig. 7. Munții Codru Moma

Fig. 8. Vf. [anonimizat]-Vlădeasa sunt ”coloana vertebrală” a Apusenilor, împreună cu Muntele Mare.

[anonimizat]: [anonimizat] ([anonimizat] i-am numit noi), [anonimizat], Munții Arieșului.

Masivul Vlădeasa

Masivul Vlădeasa este delimitat de Valea Iadei (Iadului) față de Munții Pădurea Craiului și de văile opuse Crișu Pietros și Someșu Cald față de Munții Bihorul Nordic.

Fig. 9. Masivul Vlădeasa

Fig. 10. Vârful Vlădeasa (1836 m)

Masivul Bihorul Nordic ([anonimizat])

Bihorul Nordic sau Munții Bătrâna (A. Indrieș a [anonimizat], după cele două platouri carstice renumite) [anonimizat]-[anonimizat]-Arieșu Mare la sud.

Fig. 11. Munții Bihorul Nordic ([anonimizat])

Fig. 12. Regiunea Padișului

Fig. 13. [anonimizat], Arieșu Mare la est și Arieșu Mic la sud. [anonimizat], Hălmagiu.

Fig. 14. Masivul Biharia

Fig. 15. Vf. Cucurbăta Mare (1848,2 m după sistemul Baltic)

Masivul Găina

Masivul este delimitat de Arieșul Mic și de Depresiunea Hălmagiu față de vecini.

Fig. 16. [anonimizat].

Fig. 17. [anonimizat], [anonimizat]. În nord Someșul Mic iar în sud Arieșul îi despart de munții vecini.

Fig. 18. [anonimizat]. 19. Vf. Muntele Mare (1824,68 m după sistemul Baltic)

Fig. 20. [anonimizat]-vestul Apusenilor. Mureșul îi desparte față de Munții Poiana Ruscă (din Munții Banatului) iar față de Metaliferi sunt delimitați de ulucul Slatina de Mureș-Gurahonț.

Fig. 21. Munții Zarandului (Highiș-Drocea)

Fig. 22. Vf. Drocea (836,6 m după sistemul Baltic)

MUNȚII METALIFERI

Munți cu extindere teritorială mare (vezi figurile 23, 24, 25 și 26).

Fig. 23. Munții Metaliferi sud

Fig. 24. Munții Metaliferi nord și nord-vest

Fig. 25. Munții Metaliferi centru

Fig. 26. Munții Metaliferi de sud-est

Fig. 27. Munții Metaliferi. Vf. Poienița (1436,7 m după sistemul de referință baltic)

MUNȚII TRASCĂULUI

Munții Trascăului (apare și sub forma Trăscăului) se găsesc în partea de est a Apusenilor.

Fig. 28. Munții Trascăului (în partea de est a hărții)

Fig. 29. Trascău nord

Fig. 30. Trascău sud

Fig. 31. Vf. Dâmbău (1329 m) din Munții Trascău

DEPRESIUNILE

Deși depresiunile nu sunt considerate ca făcând parte din Munții Apuseni (criteriul altitudinal fiind predominant în geografie), ele fiind considerate ca prelungiri ale dealurilor sau chiar ale câmpiilor în interiorul munților, noi le arătăm în această lucrare.

DEPRESIUNEA ȘIMLEULUI (PARTEA DE SUD)

În această hartă prezenăm doar partea de sud a depresiunii, situată între Munții Șes (sau Plopiș) și Munții Meseș.

Fig. 32. Depresiunea Șimleu, partea de sud

DEPRESIUNEA VAD-BOROD

Este situată între masivele nordice (Plopiș și Meseș) și Munții Pădurea Craiului la sud.

Fig. 33. Depresiunea Vad-Borod

DEPRESIUNEA BEIUȘ

Depresiunea Beiușului este așezată între Munții Codru Moma la vest și sud-vest, Munții Pădurea Craiului la nord și Munții Bihor-Vlădeasa la est. Comunică cu mare Câmpie de Vest (Banato-Crișană) la nord-vest.

Fig. 34. Depresiunea Beiuș

Fig. 35. Depresiunea Holod

Fig. 36. Depresiunea Vașcău-Beiuș

Fig. 37. Depresiunea Pomezeu

Fig. 38. Depresiunea Roșia

DEPRESIUNEA CÂMPENI-ABRUD (ȚARA MOȚILOR)

Numită și ”Țara Moților” este o depresiunea destul de înaltă ce face parte din Munții Bihor-Vlădeasa. Aici se găsesc orașele Câmpeni și Abrud.

Fig. 39. Depresiunea Câmpeni-Abrud (Țara Moților)

DEPRESIUNEA HĂLMAGIU-BRAD

Este divizată în depresiunile Hălmagiu și, respectiv, Brad. La nivel de culme constituie împreună o singură depresiune.

Fig. 40. Depresiunea Hălmagiu-Brad

Fig. 41. Depresiunea Brad

Fig. 42. Depresiunea Hălmagiu

DEPRESIUNEA GURAHONȚ

Este o depresiune marginală, o continuare spre vest a depresiunilor Hălmagiu și Brad.

Fig. 43. Depresiunea Gurahonț

MUNȚII APUSENI

În lucrarea de față vom prezenta hipsografia generală a Munților Apuseni în trepte de 200 metri. Lucrarea se bazează pe hărțile topografice la scara de 1:25000.

Caracterizare generală hipsografică

Munții Apuseni sunt cei mai joși, altitudinal, și aproape cei mai fragmentați, ca masivitate, dintre ramurile carpatice românești.

În lucrarea de față considerăm ca altitudine muntoasă tot ce depășește 800 m.

Apusenii trec în puține locuri la peste 1 800 m, în masivele Biharea, Vlădeasa și Muntele Mare.

Acești munți au altitudinea cea mai mare în Munții Bihor-Vlădeasa, mai exact în Masivul Biharia, și anume de 1 848,20 m (după sistemul baltic de referință). Dacă adăugăm nivelul Mării Negre, adică 0,529 m, reiese că altitudinea este de 1 848,729 m, deci se poate rotunji, dacă nu este nevoie de măsurători foarte exacte, de tip geodezic, la valoarea de 1 849 m.

Menționăm aici că, pe vremea Austro-Ungariei, hărțile din țara noastră erau raportate la nivelul Mării Adriatice; pe vremea rușilor raportarea era față de nivelul Mării Baltice iar din anul 1971 hărțile noastre sunt raportate față de nivelul Mării Negre.

Următorul vârf este Vlădeasa din masivul cu același nume, de 1 836,00 m (1 836,529 m față de nivelul Mării Negre) iar al treilea vârf este Muntele Mare din masivul omonim, cu 1 824,68 m (față de nivelul Mării Baltice) și 1825,209 m (față de Marea Neagră). Așadar, dacă vrem neapărat să ”mărim” altitudinea acestor vârfuri atunci ajungem la 1837 m, Vlădeasa, și 1826 m, Muntele Mare.

Mai sunt câteva înălțimi care depășesc 1 800 m altitudine, în apropierea acestora, dar care pe hartă nu au nume. Astfel, la SE de Vf. Bihor (sau Cucurbăta Mare) se găsește o înălțime de 1 801,0 m; la SE de Vf. Vlădeasa este o înălțime de 1 830 m; la SE de Vf. Muntele Mare se află o înălțime de 1 815,3 altitudine m iar la SV de același vârf o altă înălțime de 1 801,0 m. Toate acestea sunt măsurate față de nivelul Mării Baltice, deci li se poate adăuga o valoare de 0,529 m.

Suprafețele celor trei areale de peste 1 800 m sunt: în Munții Biharia 0,1405 km2; în Vlădeasa 0,3427 km2, în Muntele Mare 1,306 km2. Rezultă un total de 1,7892 km2 (adică 0,05% din total).

Tabel nr. 1. Trepte altitudinale, situarea și suprafețele lor

Notă: măsurătorile și calculele nu s-au mai efectuat la masivele înalte decât până la altitudinea de 800 m.

Tabel nr. 2. Unități și subunități montane ale Munților Apuseni (altitudini peste 800 m)

Tabel nr. 3. Total suprafețe muntoase (peste 800 m) din Munții Apuseni (sinteză)

Tabel nr. 4. Total suprafețe muntoase (peste 800 m) din Munții Apuseni (sinteză)

VÂRFURI PRINCIPALE DIN MUNȚII APUSENI

(de peste 800 m altitudine)

Tabel nr. 5. Vârfuri din Apuseni

Notă: S-au luat de pe hărți doar vârfurile altitudinale care au denumiri. În cazul munților joși altitudinile au mers sub cele de 800 m.

Prescurtări: Vf.=vârf; Dl.=deal; P-tra, P-trele=piatra, pietrele; P-na=poiana; M-tele=muntele; Mg.=măgura; Db.=dâmb

FRAGMENTAREA VERTICALĂ

MUNȚII APUSENI

DENSITATEA FRAGMENTĂRII VERTICALE

ANDREI C. INDRIEȘ ANDREI A. INDRIEȘ

Introducere

Această lucrare poate fi considerată ca o continuare a lucrării ”Munții Apuseni. Hipsografia”, apărută în anul 2016. Dorim să continuăm apoi (dacă vom putea!) cu o altă lucrare, ”Munții Apuseni. Fragmentarea orizontală”.

Pentru a realiza acest studiu, am avut ca bază de lucru hărți topografice (1:25000) ale Munților Apuseni și programul de desenat hărți Global Mapper. Pentru a realiza harta fragmentării am luat suprafețele de un (1) kilometru pătrat și am determinat cea mai mare înălțime și, respectiv, cea mai mică înălțime de pe unitatea de suprafață. Valoarea obținută din diferențele celor două înălțimi a fost trecută cu culoarea roșie pe cartograma respectivă. În funcție de valoarea obținută au fost determinate categorii de valori și respectivele pătrate au fost colorate diferit (v. fig. 2).

După efectuarea hărții densității fragmentării verticale a urmat studiul acesteia pe teritoriul Apusenilor și a subdiviziunilor lor.

Considerații generale asupra fragmentării verticale. Deși în figura 1, văzută mai mult sub formă de ”mirare” deoarece nu se vede aproape nimic, în amănunt o să se vadă mai bine și se va înțelege problematica fragmentării verticale a Apusenilor.

Fig. 1. Privire generală asupra fragmentării verticale a Munților Apuseni. Se ”observă” că harta este efectuată (lucrată). A se vedea în continuare!

Cea mai mare valoare, 781 m/kmp, se află în Masivul Biharia (din Munții Bihor-Vlădeasa). Un alt pătrat, cu valoarea de 720 m/kmp, se găsește în Munții Bihor-Vlădeasa (Masivul Bihor) și anume la vest de Vf. Piatra Boghii (1436,4 m alt.), acolo unde sunt renumitele Abrupturi ale Bogăi. De asemenea, există în Muntele Mare, un pătrat cu valoarea de 726 m/kmp.

Alte valori mari, depășesc 600 m/kmp (kilometru pătrat) iar cele mai mici sub 100 m/kmp. Sunt destul de rare atât primele cât și secundele în cazul Munților Apuseni. Primele sunt doar câteva la număr iar secundele uneori. Valorile mari lipsesc la exteriorul munților, în schimb apărând des ultimele valori. O valoare mare este cea de 683 m/kmp și se găsește în Munții Trascăului, la est de Vf. Piatra din Chei, apoi 670 m/kmp (se află la nord-vest de Vf. Buteasa) din Masivul Vlădeasa. Mai sunt câteva cartograme în Munții Bihor (zona Văii Galbena), în Masivul Biharia (la SV de Vf. Piatra Grăitoare), în Munții Muntele Mare (la sud și sud-est de Muntele Plaiului, apoi la nord de Vf. Ugerului) etc. Am deosebit valori de peste 600 m, în mod excepțional și în Munții Metaliferi (la NV de Vf. Struțu) și în Munții Codru-Moma (la sud de Vf. Pleșu).

Prezentăm culorile valorilor fragmentării verticale valabile pentru toate hărțile ce urmează (fig. 2).

Fig. 2. Culorile corespunzătoare valorilor fragmentării verticale. Sunt valabile pentru toate hărțile care urmează să fie prezentate.

MUNȚII PLOPIȘ (sau ȘES)

Sunt situați în partea de nord-vest a Apusenilor. Sunt munți care nu depășesc 1000 m (vezi lucrarea: Munții Apuseni. Hipsografia, Edit. Primus Oradea, 2016) dar nici fragmentarea nu este deosebit de mare. Valorile fragmentării oscilează de la sub 100 m/kmp la 100-200 m/kmp și peste 200 kmp. În mod excepțional există patru pătrate care depășesc 300 m/kmp (unul la vest de Vf. Măgura Mare, cu valoarea de 310 m/kmp, două în nord-vestul munților, la vest de localitatea Marca-Huta și unul la nord de Vf. Hulupiștii).

Se găsesc și cartograme cu valori de sub 100 m/kmp ca de exemplu, în raza Vf. Văratec (de 755,9 m altitudine) sau în pătratul unde se află Vf. Arsura (706,2 m altitudine).

Munții Plopiș sunt deosebiți, din punctul de vedere al fragmentării verticale, de unitățile depresionare Șimleu și Aleșd-Borod-Vadu Crișului, prin valori și anume în zonele depresionare valorile sunt, de regulă, sub 100 m/kmp (cu alb). În multe cazuri apar suprafețe cu valori de peste 100 m/kmp. Astfel, în raza localităților Pădurea Neagră, Huta-Voivozi, Șerani etc., apar asemenea suprafețe.

Se observă, privind figura 3, că valorile de peste 200 m/kmp se găsesc mai ales în partea de vest a munților, înspre Golful depresionar Oradea-Aleșd și Depresiunea Vad-Borod. Exemplificăm cu Vf. Prislop (622,0 m), Vf. Pietriș (493,4 m), în jurul Vf. Măgura Mare (917,5 m) etc.

Efectuând un calcul simplu între cea mai mare valoare a fragmentării și, respectiv, ce mai mică, rezultă o valoare medie pe unitatea muntoasă a Masivului Plopiș de 186 m/kmp.

Fig. 3. Fragmentarea verticală în Munții Plopiș (sau Șes)

Fig. 4. Fragmentarea verticală în raza Vf. Măgura Mare (Munții Plopiș sau Șes)

MUNȚII MESEȘ

Sunt munți joși ca și Plopiș (Șes), având sub 1000 m înălțime. Fiind delimitați de regiuni mai joase, de abrupturi destul de pregnante, valorile fragmentării verticale sunt mai mari decât în cazul Plopișului. Totodată, valorile sunt diferențiate față de regiunile mai joase din jur, Depresiunea Șimleu și Valea Agrijului. În Masivul Meseșului se găsesc mai multe pătrate cu valori de peste 300 m/kmp și anume în număr de (15) cincisprezece. De asemenea, valorile cartogramelor care au valoarea de peste 200 m/kmp este mult mai mare decât în cazul Munților Plopiș. Sunt multe pătrate care au valori de peste 100 m/kmp dar mai puține ale pătratelor care au valori de sub 100 m/kmp (fig. 5).

Valori de peste 300 m/kmp se găsesc răspândite în jurul Vf. Măgura Priei (996,3 m alt.), la nord și vest de Vf. Citera Ponița (857,6 m), în zona Vf. Obârșiei (868,5 m alt.), la sud-vest de Vf. Măgura Stânii (716,0 m alt.) etc.

Areale cu valori de peste 200 m/kmp se găsesc în multe locuri: Măgura Bozna (635,8 m alt.), Vf. Gruiului (696,4 m alt.), la nord de Vf. Mezeșu (599,78 m alt.), Măgura Moigrad (514,3 m alt.), etc.

Foarte multe pătrate au valori de peste 100 m/kmp: Măgura Buciumi (590,0 m alt.), la vest de Dl. Mălcii (818,0 m) ș.a.

Media fragmentării verticale în cazul Meseșului este de 215,5 m/kmp, mult mai ridicată decât în cazul Masivului Plopișului (sau Șes).

Menționăm că pe suprafața piemontană a Oștenei valorile fragmentării sunt în general de sub 100 m/kmp, valori care trec de 100 m/kmp spre cele două unități de munți, Plopiș și, respectiv, Meseș (v. fig. 7).

Fig. 5. Munții Meseș. Fragmentarea verticală

Valorile din jurul vârfului principal (Vf. Măgura Priei-996,3 m) sunt relativ mari, de peste 200 m/kmp și peste 300 m/kmp (fig. 6).

Fig. 6. Fragmentarea verticală în jurul Măgurii Priei (Munții Meseșului)

Fig. 7. Piemontul Oștenei. Fragmentarea verticală

MUNȚII PĂDUREA CRAIULUI

Sunt munți joși altitudinal dar și din punctul de vedere al fragmentării verticale nu au valori prea mari. Valorile oscilează de la 0-100 m/kmp până la 300-400 m/kmp. Se observă că în partea de nord-vest valorile sunt mai reduse și mai mari în sud-est, spre Valea Iadei (=Iadului). Apar câteva cartograme cu valoarea de peste 400 m/kmp (vezi fig. 7). Astfel, exemplificăm cu pătratul situat la vest de Vf. Măgurii (770,2 m alt.), la est de Vf. Văratecu (835,0 m alt.), la sud-est de Dl. Stângu (791,0 m alt.), la est și sud-est de localitatea Ponoară, etc.

Tot înspre Valea Iadei se ivesc și pătrate cu valori de peste 300 m/kmp, ca de ex.: în raza localității Remeți, în raza Vf. Pietrele Dăicii (974,5 m alt.), în zona Măgurii Meziadului (752,0 m alt.) etc.

Sunt și numeroase suprafețe unitare cu valoarea de peste 200 m/kmp, ca de pildă, la nord și vest ca și la est de Vf. Hodrângușa (1026,54 m alt.), în jurul Măgurii Dosului (947,6 m alt.), la sud, sud-vest și sud-est de Dl. Frăsinoasa (784,1 m alt.), etc.

De asemenea sunt numeroase pătratele cu valori de 100 m și peste 100 m/kmp, în raza localității Damiș, în jurul Vf. Runcului (822,4 m alt.), în zona Vf. Oarzăna (686,3 m alt.) etc.

Se găsesc și numeroase areale unde valorile sunt de sub 100 m/kmp: la vest și sud-vest de Dl. Dabașoi (649,4 m alt.), în jurul Dl. Crucii (723,9 m alt.), în pătratul kilometric unde este situată localitatea Zece Hotare, etc.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz muntos este de 230 m/kmp.

Fig. 8. Munții Pădurea Craiului. Fragmentarea verticală

Mai atașăm un eșantion de hartă din zona Damiș (Munții Pădurea Craiului) la fig. 8.

Fig. 9. Harta zona Damiș din Munții Pădurea Craiului. Fragmentarea verticală

MUNȚII CODRU MOMA

Sunt situați în vestul Munților Apuseni fiind și ei cu altitudine relativ redusă, doar în câteva locuri depășind 1000 m.

După cum se observă în figura 9 domină cartogramele cu valori de 200 și 300 m/kmp, existând însă și areale cu peste 100 m/kmp, mai ales spre marginile munților. Se găsesc însă și câteva pătrate cu valoarea de peste 400 m/kmp (la Vf. Osoiu Mare-1082,0 m alt.; la sud de Dl. Pleșului; la sud de Vf. Izoiu-1098,1 m alt.; de asemenea, la Vf. Devii = Dievii-1044,0 m alt.; la nord-vest de Vf. Dosu Bradului de 985 m alt.). După cum s-a mai precizat, există o unitate de teritoriu cu valoarea de 650 m/kmp situată la sud de Vf. Osoiu Mare, în culmea principală a Masivului Codru.

Nu există pătrat (e) cu valoarea de peste 500 m/kmp, în schimb sunt mai multe valori de peste 400 m/kmp. Astfel, pe lângă cele de mai sus, mai menționăm: la sud-est de Vf. Bălăteasa (927,0 m alt.), la nord-vest de Vf. Devii (1044,0 m alt.), la sud și este de Dl. Pleșului, la est de Dl. Cornului (753,9 m alt.).

Valori de peste 300 m/kmp se găsesc în mai multe locuri, ca de pildă: în jurul vârfului principal (Pleșu, 1111,9 m alt.), la vest și sud-vest de Vf. Bălăteasa, la est și sud-est de Vf. Santalpar (814,0 m alt.), la nord și nord-est de Vf. Halașu (702,0 m alt.), la nord, nord-est și est de Vf. Iermaru (813,7 m alt.) sau în jurul Vf. Devii, sau în jurul Măgurii Zugăului (880,3 m alt.), în regiunea Dl. Laurului, la sud și est de Cornu Berbușului (811,5 m alt.) etc.

Din cadrul unităților cu peste 200 m/kmp, se remarcă: regiunea de la nord și nord-est de stațiunea Moneasa, în jurul Vf. Roșia (811,55 m alt.), în jurul culmii Văratecului (827,4 m alt.), în jurul Vf. Bujorului (679,0 m alt.), etc.

Sunt și areale cu valori de 100 și peste 100 m/kmp, mai ales spre exteriorul munților, dar se găsesc și în interiorul lor, ca de ex., în bazinul Văii Finișului, sau în zona Db. Zocarului (930,6 m alt.), la est de Măgura Piatra Ursului (881,5 m alt.) etc.

Valoarea medie a fragmentării în cazul Munților Codru Moma este de 353,0 m/kmp. Situația pe cele două masive este următoarea: în Codru valoarea este de 370 m/kmp iar în Moma de 221,0 m/kmp.

Fig. 10. Munții Codru Moma. Fragmentarea verticală

Redăm în figurile 11 și 12 situația cartogramelor din jurul vârfurilor Pleșu (1111,9 m alt.) din Masivul Codru și Momuța (929,6 m alt.)

Fig. 11. Cartogramele din jurul Vf. Pleșu din Masivul Codru

Fig. 12. Cartogramele din jurul Vf. Momuța (=Mamuța) din Masivul Moma

MUNȚII BIHOR-VLĂDEASA

MASIVUL VLĂDEASA

Constituie un masiv important și impozant al Munților Bihor-Vlădeasa. În acest masiv se află al doilea vârf important al Carpaților Occidentali (Vf. Vlădeasa-1836,0 m).

Acest masiv se remarcă și prin valori mari ale fragmentării verticale. După cum am precizat la început, găsește o cartogramă cu valoarea de 670 m/kmp la nord-vest de Vf. Buteasa (1792,2 m alt.). De asemenea, apar mai multe pătrate cu valori de peste 500 m/kmp: la nord-vest de Vf. Vârfurașu (1687,8 m alt.), la vest de Poiana Mică (1417,2 m), la nord de Vf. Plaiului (1702,1 m) apar mai multe cartograme. În regiunea Boga-Vf. Cârligate apar mai multe pătrate cu valori de peste 500 m/kmp.

Valori de peste 400 m/kmp se găsesc în mai multe locuri: în jurul vârfului menționat mai sus, Vf. Buteasa, în jurul Vf. Vlădeasa, la nord, nord-est și la sud de Vf. Iconii (1497,6 m alt.) etc.

Valorile de 300 și peste 300 m/kmp sunt răspândite în foarte multe locuri, noi exemplificând câteva: la nord, est și sud-est de Graiu Manului (1587,0 m alt.); zona Vf. Oluri (1501,8 m alt.); la vest de Vf. Briței (1758,6 m alt.), la nord, nord-vest și sud-est de Vf. Cârligatele (1694,3 m alt.); la nord, vest și nord-vest de Vf. Muncelașu (1415,0 m alt.); la est și sud de Măgura Vișagului (1097,2 m alt.) etc.

Pătrate cu valori de 200 și peste 200 m/kmp sunt în multe alte locuri: în jurul Dl. Rusului (865,3 m alt.); în jurul localității Rogojel; la est de Vf. Miclău (1639,9 m alt.); la sud și sud-est de Vf. Vârfurașu (1687,8 m alt.); în jurul Măgurii Călățele (1403,94 m alt.), etc.

Pătrate cu valori de 100 și peste 100 m/kmp se găsesc în locuri ca: spre Someșul Cald (la Pietrele Onachi); la sud, sud-vest și sud-est de Vf. Cuciulata (1267,2 m alt.); la est de Dl. Runcului (1147,0 m alt.); la sud și sud-est de Vf. Buteasa (1792,2 m alt.); în jurul Măgurii Roșianului (1496,8 m alt.); la sud-vest și la sud-est de Dl. Meleiu (1103,0 m alt.); la Stâna de Vale, ș.a.

Valori de sub 100 m/kmp sunt mai rare, dar apar în cazuri ca: la nord-est de Gruiu Ursului (1412,9 m alt.); la sud-est de Vf. Aria Vulturilor (1345,1 m alt.); la nord-est de Pietrele Onachi, etc.

Remarcăm o oarecare regulă a răspândirii categoriilor de valori ale fragmentării verticale. În general, la nord se găsesc valori mai mici iar în sud valori mai mari.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 372,5 m/kmp.

Fig. 13. Masivul Vlădeasa. Fragmentarea verticală

Fig. 14. Partea de nord a Masivului Vlădeasa. Fragmentarea verticală

Fig. 15. Partea centrală a Masivului Vlădeasa. Fragmentarea verticală

Fig. 16. Partea de sud a Masivului Vlădeasa (până la Someșul Cald). Fragmentarea verticală

Fig. 17. Vârful Vlădeasa. Fragmentarea verticală

MASIVUL BIHOR

Masivul Bihor cuprinde submasivele: Bihorul Nordic (Bătrâna sau Padiș-Scărișoara), Biharia, Munții Arieșului, Muntele Găina și Țara Moților (Câmpeni-Abrud) care va fi amintită la categoria ”Depresiuni”. Valoarea medie pe Masivul Bihor, fără ”Țara Moților” este de 420,05 m/kmp.

BIHORUL NORDIC (MUNȚII BĂTRÂNA sau PADIȘ-SCĂRIȘOARA)

Constituie o subdiviziune importantă deși nu are altitudini mari, prin fenomenele carstice deosebite în cadrul platourilor Padiș și Scărișoara (aceste fenomene l-au determinat pe A. Indrieș să dea numele acestor munți de Padiș-Scărișoara în teza sa de doctorat în 1997, publicată în 2010).

Deși altitudinile sunt mici (1641,2 m în Vf. Măgura Vânătă), în acest masiv se găsesc multe pătrate cu valori mari ale fragmentării verticale.

După cum s-a arătat la începutul lucrării, în acest spațiu muntos se află cea mai mare valoare, de 720 m/kmp, în regiunea Boga. Tot în apropiere se găsesc cartograme cu valori de peste 600 m/kmp și anume la vest și sud de Vf. Măgura Seacă (1137,5 m alt.).

În aceleași regiuni apar și mai multe cartograme cu valori de peste 400/kmp: Poiana Florilor; Vf. Tătăroaia (1291,2 m alt.), Vf. Țapu (1475,5 m alt.); Groapa Ruginoasa; Pietrele Negre (1260,3 m alt.); Dl. Gardului (1076,6 m alt.); Grohotul etc.

Se găsesc și numeroase valori de 300 și peste 300 m/kmp, în locuri ca: Vf. Tătăroaia (1291,2 m alt.); Dl. Vârsecilor (1076,5 m alt.); Vf. Plopilor (723,8 m alt.); la nord și vest de Vf. Borțigului (1342,1 m alt.); la nord și vest de Vf. Cristesei (1426,3 m alt.), etc.

Pătrate cu valori de 200 și peste 200 m/kmp se găsesc în multe locuri: pe teritoriul Platoului carstic Padiș; în zona Vf. Gârda (1459,4 m alt.); la nord și est de Vf. Picioru Bătrânei (1548,8 m alt.), etc.

Se găsesc și valori de 100 m și peste 100 m/kmp, ca de ex.; la nord, la est și la sud de Vf. Clujului (1399,3 m alt.); în zona Ocoale din Platoul carstic Scărișoara; la vest, sud-vest și sud de localitatea Poiana Horea; ș.a.

Apar și valori de sub 100 m/kmp ca, de pildă: la sud de râul Someșul Cald, în zona locului numit Ic Ponor; pe Platoul Padiș; în Poiana Ursoii.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 389,55 m/kmp.

Fig. 18. Munții Padiș-Scărișoara. Fragmentarea verticală

Fig. 19. Partea de nord a Munților Padiș-Scărișoara. Fragmentarea verticală

Fig. 20. Partea de sud a Munților Padiș-Scărișoara. Fragmentarea verticală

Arătăm și situația celor două platouri carstice renumite, Padiș și Scărișoara.

Fig. 21. Platoul Padiș. Fragmentarea verticală

Fig. 22. Platoul Scărișoara. Fragmentarea verticală

MASIVUL BIHARIA

Este masivul cu cea mai mare altitudine (Vf. Bihor = Cucurbăta Mare, 1848,2 m alt.) și, de asemenea, are valoarea cea mai mare a fragmentării verticale. Unitatea respectivă se găsește la SV de Vf. Cucurbăta Mică (1769,3 m alt.) și are valoarea de 781 m/kmp.

Există, apoi, un pătrat cu valoarea de 612 m/kmp, situat la sud-vest de Vf. Piatra Grăitoare (1657,9 m alt.).

Se găsesc în acest masiv și cartograme cu valori de peste 500 m/kmp de-o parte și de alta a Culmii principale. Interesant ni se pare că pătratul în care este poziționat Vf. Bihor (Cucurbăta Mare) nu atinge 400 m/kmp (vezi fig. 23). Asemenea valori de peste 500 m/kmp se pot observa că există în locuri ca: la nord-vest de Vf. Piatra Grăitoare; la nord-vest dar și la sud de Vf. Tău Mare (1543,2 m alt.); la nord-vest de Vf. Cucurbăta Mare (= Bihor); în cartograma unde se află Piatra Corbului dar și la nord-est ca și la est de acesta, etc.;

Cartogramele cu valori de 400 m și peste 400 m/kmp sunt numeroase, exemplifcând cu: la nord-vest și la sud de Vf. Tău Mare (sau Zănoaga); la nord-vest, vest și sud-vest de Vf. Biharia (1597,3 m alt.); la sud de Vf. Cucurbăta Mare etc.

Numeroase cartograme au apoi valori de peste 300 m/kmp: în jurul vârfurilor Cucurbăta Mare și Cucurbăta Mică; în jurul Vf. Biharia; la nord și sud-est de Vf. Piatra Grăitoare.

Sunt și valori de 200 m și peste 200 m/kmp în locuri ca: la nord de Vf. Muncelu (1499,5 m alt.); în raza localităților Biharia, Pătrăhăițești, Smide; spre Valea Arieșului Mare etc.

Valori de peste 100 m/kmp sunt întâlnite doar spre Valea Arieșului Mare, acolo unde sunt situate localitățile Vanvucești, Galbena și Ștei-Arieșeni.

Se observă că valori mai mari sunt spre vest și nord-vest iar cele ceva mai reduse spre est și sud-est (fig. 23).

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 475,5 m/kmp.

Fig. 23. Masivul Biharia. Fragmentarea verticală

Fig. 24. Valorile fragmentării în jurul Vf. Bihor (= Cucurbăta Mare)

MASIVUL GĂINA

Constituie un mic masiv și altitudinal și din punctul de vedere al fragmentării verticale. Un pătrat are valoarea fragmentării verticale de peste 500 m/kmp și se află la vest de Piatra Aradului (1428,8 m alt.) iar un altul este situat la sud de localitatea Căsoaia. Se găsesc câteva unități teritoriale cu valori de peste 400 m/kmp (ca de ex., la sud de Vf. Găina-1486,0 m alt.), la nord-est de Dl. Tomnatica (1046,3 m alt.), în jurul Dl. Runcu (1060,2 m alt.) etc.

Printe pătratele cu valorile cu peste 300 m/kmp menționăm: în jurul Vf. Găina; a Vf. Muntele Găina Cruce (1466,5 m alt.); la sud-vest de Vf. Runcu (1060,2 m alt.); în jurul Vf. Muntele Rotund (1408,5 m alt.); la Vf. Runcului (1093,7 m alt.); etc.

Sunt apoi cartograme cu valoarea fragmentării de peste 200 m/kmp: Chicera Pleșoaia; Lespedioara (1198,0 m alt.); Dl. Horghii (1273,7 m alt.); la sud, est și sud-est de Vf. Piatra Aradului (1428,8 m alt.); etc.

Valori de 100 și peste 100 m/kmp se află mai ales la exteriorul masivului: la sud-vest de localitatea Rusești; la sud de Dl. Znilului (738,5 m alt.); la sud-vest de Vf. Prislop (847,0 m alt.); etc.

Foarte interesant ni se pare că, deși este un mic masiv ca înălțime, nu se găsește nicio cartogramă cu valoarea de sub 100 m/kmp.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 342 m/kmp.

Și aici putem remarca faptul că valorile mai mari se găsesc în vest și nord-vest. Domină unitățile teritoriale cu valori de 200 și peste 300 m/kmp. Se observă că vârful principal se află într-o cartogramă cu valoarea de sub 400 m/kmp.

Fig. 25. Masivul Găina. Fragmentarea verticală

Fig. 26. Fragmentarea verticală în jurul Vf. Găina (Masivul Găina)

MUNȚII ARIEȘULUI

Sunt munți mici ca altitudine, ce se extind între văile Arieșul Mare și Arieșul Mic. Fragmentarea verticală nu este foarte mare dar totuși în două locuri se găsesc pătrate cu valori ce depășesc 400 m/kmp ca de pildă la vest de localitatea Tamborești.

Cele mai multe suprafețe kilometrice de bază (1 kmp) au valori de 200 și peste 200 m/kmp (de exemplu, în jurul Dl. Măgura-1316,1 m alt.) însă sunt destule și cu valori de peste 300 m/kmp (de pildă, în jurul Vf. Capu Drăghiței-1413,7 m). Apar și areale cu valori de 100-200 m/kmp ca de ex., la Vf. Citerii (1049,9 m alt.), sau la nord și est de Dl. Stăneștilor (1121,3 m alt.).

Și în acest caz ni se pare interesant că nu am deosebit nicio cartogramă cu valoarea de sub 100 m/kmp.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 312,5 m/kmp.

Fig. 27. Munții Arieșului. Fragmentarea verticală

MUNȚII MUNTELE MARE-GILĂU

Sunt munți care au și altitudini relativ mari dar și suprafață mare. În acești munți se găsește al treilea vârf ca înălțime din cadrul Carpaților Occidentali: Vf. Muntele Mare (1824,68 m alt.).

Fig. 28. Munții Muntele Mare-Gilău. Fragmentarea verticală

În acești munți sunt destul de multe pătrate cu valori mari ale fragmentării verticale. Există un pătrat cu valori de peste 700 m și anume la sud-est de Vf. Țicluța (1217,0 m).

În două locuri sunt suprafețe pătratice cu valori de peste 600 m/kmp (la sud și est de Vf. Plaiului-1371,1 m alt.). Sunt, apoi, în partea de nord-nord-est mai multe suprafețe cu valori ce depășesc 500 m/kmp, ca de ex: la nord și est de Dl. Negruța (1433,4 m alt.), la vest de localitatea Măguri-Răcătău, la nord și nord-est de localitatea Vidrenii de Jos, etc.

Valori de peste 400 m/kmp se găsesc în mai multe locuri: la nord de localitatea Orăști, la est de Dl. Ticului (1332,4 m alt.), la est și nord-est de Vf. Sovarului (1309,9 m alt.), la nord-vest și la est și sud-est de localitatea Săgagea, la nord și est de Vf. Țicluța (1217,0 m alt.) etc.

Sunt apoi numeroase cartograme cu valori de peste 300 m/kmp ca și cele cu valori de peste 200 m/kmp. Cartograme cu valori de peste 300 m/kmp se pot vedea în locuri ca: Vf. Bătrâna (1208,0 m alt.); Vf. Târlavii (1313,8 m alt.); în jurul localității Cerc; în jurul Muntelui Filii (1191,4 m alt.); la est de Muntele Băișorii (1268,2 m alt.); etc.

Valori de 200 și peste 200 m/kmp se găsesc în locuri ca: Vf. Vâceștilor (1237,0 m alt.); Vf. Gera (1316,0 m alt.); în jurul Muntelui Buscat (1675,6 m alt.); Chicera Comorii (1474,9 m alt.); Vf. Cornului (1301,6 m alt.) etc.

Există și câteva areale care au valori de sub 100 m/kmp (fig. 28). De exemplu, la est și sud de Vf. Pleșii (1485,0 m alt.); la vest de Grecu Dobrinului (1612,0 m alt.); în zona Vf. Muntele Mare; la Nămașu Mare (1610,2 m alt.); etc.

Sunt și areale cu valori de sub 100 m/kmp: Muntele Zboru; Muntele Bogdanu (1644,1 m alt.); Dl. Căpățânei (1599,2 m alt.); la nord de Vf. Neteda (1784,5 m alt.), ș.a.m.d.

Deoarece teritoriul acestor munți este destul de mare, vom ”defalca” harta în mai multe bucăți (părți), după cum urmează (vezi figurile următoare: 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35 și 36).

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 375,5 m/kmp.

Fig. 29. Munții Muntele Mare-Gilău, partea de nord. Fragmentarea verticală

Fig. 30. Munții Muntele Mare-Gilău, partea central-nordică. Fragmentarea verticală

Fig. 31. Munții Muntele Mare-Gilău, partea central-sudică. Fragmentarea verticală

Fig. 32. Munții Muntele Mare-Gilău, partea sudică. Fragmentarea verticală

Fig. 33. Munții Muntele Mare-Gilău, partea de nord-vest. Fragmentarea verticală

Fig. 34. Munții Muntele Mare-Gilău, partea de vest. Fragmentarea verticală

Fig. 35. Munții Muntele Mare-Gilău, partea de vest-sud-vest. Fragmentarea verticală

Fig. 36. Munții Muntele Mare-Gilău, partea de sud-sud-vest. Fragmentarea verticală

MUNȚII ZARANDULUI (ZĂRANDULUI)

Sunt munți joși din punct de vedere altitudinal dar nici fragmentarea verticală nu este de mare amploare. Valorile predominante sunt cele de 100 și, respectiv, 200 m/kmp, extrem de rar mai apărând și valori de peste 300 m/kmp. Dar și valorile de sub 100 m/kmp apar doar la extremități, la trecerea spre regiunile joase.

Nu apar valori de peste 400 m/kmp.

Suprafețele kilometrice care au valori de peste 300 m/kmp: la vest și sud-vest de Vf. Highiș (798,5 m), la sud de Dl. Măgura (451,3 m alt.), la sud și est de Cioaca Burdiz (625,6 m alt.) sau la sud și est de Vf. Drocea (836,6 m alt.).

Valori de peste 200 m/kmp se găsesc în numeroase locuri: Vf. Ivanița (707,2 m alt.); Cioaca Bulvan (689,0 m alt.); Vf. Highiș; Vf. Glamului (490,52 m alt.); Dl. Lupului (559,0 m alt.), ș.a.

Numeroase sunt și valorile de peste 100 m/kmp, mai ales între cele două vârfuri importante ale munșților: Highiș și Drocea.

Sunt câteva locuri unde valoarea fragmentării este sub 100 m/kmp: la nord-est de Muntele Alb (557,0 m alt.); la nord de Vf. Concești (335,2 m alt.); la est de Vf. Floricești (421,0 m alt.); la est de locul numit La Corlat, etc.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 203,25 m/kmp.

Fig. 37. Munții Zarandului. Fragmentarea verticală

Fig. 38. Vf. Highiș din Munții Zarandului. Fragmentarea verticală

Fig. 39. Vf. Drocea din Munții Zarandului. Fragmentarea verticală

MUNȚII METALIFERI

Și acești munți sunt de mici altitudini, nici fragmentarea verticală nu este, per ansamblu, atât de pregnantă, deși sunt și suprafețe care au valori mari. Astfel, la nord de Vf. Struțu (1299,3 m alt.) se găsește un pătrat cu valoarea de 600 m. Sunt câteva pătrate care au valoarea de peste 500 m/kmp: la est de Dl. Pleșu Mare (1067,3 m alt.), la nord de Dl. Citera Mare (530 m/kmp). Se găsesc apoi suprafețe kilometrice care au valori de peste 400 m/kmp, ca la vest și nord-vest de Vf. Poienița (1436,7 m alt.), la nord și nord-vest de localitatea Bârdești, la vest și sud-vest de Vf. Ulmului (1110,8 m alt.), etc.

Suprafețe kilometrice cu valoarea de 300 m și peste 300 m/kmp se găsesc în multe locuri ca: la est de Dâmbu Plopilor; la vest de Vf. Prisăcii (502,0 m alt.); la nord, est și vest de Vf. Măgureaua (905,1 m alt.); la Vf. Pietrelor (818,0 m alt.); la Vf. Căraciului (832,6 m alt.); la Vf. Măgura Țebea (741,0 m alt.); la Vf. Seica (687,0 m alt.); etc.

Predomină valorile de 200 m/kmp urmate de cele de 300 m/kmp.

Pătrate cu valoarea de 200 m și peste 200 m/kmp sunt numeroase, noi exemplificând cu câteva: Dl. Stejerel (655,0 m alt.); Dl. Tisii; la est și sud-est de Vf. Sireanu (803,0 m alt.); în jurul Db. Roșu (593,8 m alt.); Vf. Osoiului (550,0 m alt.); etc.

Valorile de 100 și peste 100 m/kmp sunt situate în numeroase cazuri: Vf. Malului (899,5 m alt.); Vf. Steanului (740,0 m alt.); Vf. Cornei (631,5 m alt.); Vf. Cărbunari (592,4 m alt.); Dl. Stânelor (482,5 m alt.) etc.

Apar și pătrate cu valori de sub 100 m/kmp: Dl. Ormindea (451,0 m alt.); la vest și sud de localitatea Săliște; la est de localitatea Sulighete; la sud-est de Dl. Surhigiu (490,6 m alt.); în raza localității Nădăștia ș.a.m.d.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 246 m/kmp.

Fig. 40. Munții Metaliferi, partea de nord și nord-est. Fragmentarea verticală

Fig. 41. Munții Metaliferi, partea centrală. Fragmentarea verticală

Fig. 42. Munții Metaliferi, partea de nord-vest. Fragmentarea verticală

Fig. 43. Munții Metaliferi, partea de nord-nord-vest. Fragmentarea verticală

Fig. 44. Munții Metaliferi, partea de sud. Fragmentarea verticală

Fig. 45. Munții Metaliferi, partea de sud-vest. Fragmentarea verticală

Fig. 46. Munții Metaliferi, partea de sud-est. Fragmentarea verticală

Fig. 47. Munții Metaliferi, partea de sud-sud-est. Fragmentarea verticală

MUNȚII TRASCĂULUI

Deși sunt mici ca altitudine, valorile fragmentării verticale sunt relativ mari. Nu există niciun pătrat cu valoarea de peste 700 m/kmp dar există două cu valoarea de peste 600 m/kmp (la est de Vf. Piatra din Chei-1167,0 m alt., la nord-vest de Vf. Prisecii-1150,0 m alt.). În schimb există mai multe cartograme cu valoarea de peste 500 m/kmp: la sud de Vf. Trascăului-1216,9 m alt.; la nord de Vf. Lat-1048,2 m alt.; unde este plasat Vf. Piatra Ceții-1233,0 m alt.; la est și nord-est de localitatea Modolești; la N de Vf. Drogului-1176,7 m alt., etc.).

Sunt apoi numeroase pătrate cu valoarea de peste 400 m/kmp, ca de pildă: la vest și la est, respectiv sud-est de Vf. Piatra Măgurii (1016,6 m alt.); la vest și sud-vest de Dl. Mărului (941,2 m alt.); la sud-vest de Vf. Drogului; la vest și est de Dl. Caprei (1211,5 m alt.) etc.

Sunt și numeroase pătrate cu valori de peste 300 m/kmp și cu peste 200 m/kmp.

Pătrate cu valori de peste 300 m/kmp apar în locuri ca: Dl. Devii (1142,7 m alt.); Dosu Blidarului (1094,1 m alt.); în zona Vârtopu Iezerului; Piatra Bulzului (940,6 m alt.); Dl. Tibrului (948,0 m alt.) ș.a.

Valori de peste 200 m/kmp se găsesc în locuri ca: Piatra Muncelului (1163,8 m alt.); Vf. Piatra Corbului (680,2 m alt.); Gruiu Mogăi (862,0 m alt.); Cicu Mare (652,7 m alt.); etc.

Pătrate cu valori de peste 100 m/kmp sunt situate mai ales la exteriorul munților, ca și valorile de sub 100 m/kmp. Există însă, în ultimul caz, un pătrat situat în interiorul spațiului montan: Vf. Piatra Arsă (1306,0 m alt.).

Detaliem harta Trascăului de la nord spre sud.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 350,95 m/kmp.

Fig. 48. Munții Trascăului. Fragmentarea verticală

Fig. 49. Munții Trascău, partea de nord. Fragmentarea verticală

Fig. 50. Munții Trascăului, partea centrală. Fragmentarea verticală

Fig. 51. Munții Trascăului, partea central-sudică. Fragmentarea verticală

Fig. 52. Munții Trascăului, partea de sud-vest. Fragmentarea verticală

Fig. 53. Munții Trascăului, partea sudică. Fragmentarea verticală

Fig. 54. Munții Trascăului. Vf. Dâmbău. Fragmentarea verticală

DEPRESIUNILE

DEPRESIUNEA ȘIMLEU

Depresiunea Șimleu, mai ales partea de sud, cuprinsă între Munții Plopiș sau Șes și Munții Meseș. În cea mai mare parte valorile suprafețelor pătratice este de sub 100 m/kmp, dar apar și cele cu valori cuprinse între 100-200 m/kmp.

Valoarea medie a fragmentării în cazul sudului Depresiunii Șimleu este de 93,75 m/kmp.

Fig. 55. Depresiunea Șimleu, partea de sud. Fragmentarea verticală

DEPRESIUNEA VAD-BOROD

Depresiunea este situată între Munții Șes sau Plopiș, la nord, și Munții Pădurea Craiului, la sud. Valorile predominante sunt cele de sub 100 m/kmp însă apar și valori de peste 100 m/kmp, înspre regiunile muntoase.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 71,25 m/kmp.

Fig. 56. Depresiunea Vad-Borod. Fragmentarea verticală

DEPRESIUNEA HUEDIN

Deși este considerată mai mult o depresiune deluroasă, aparținând de Depresiunea colinară a Transilvaniei, datorită faptului că este intim alipită de munți am arătat partea sa de vest (fig. 55).

Este o depresiune destul de înaltă dar valorile fragmentării sunt destul de restrânse.

Valoarea medie a fragmentării verticale este de 89,5 m/kmp.

Fig. 57. Depresiunea Huedin (parțial). Fragmentarea verticală

DEPRESIUNEA BEIUȘ

Această depresiune este cuprinsă între Munții Pădurea Craiului (la nord), Munții Bihor-Vlădeasa (la est) și Munții Codru Moma (la sud-vest), având comunicare cu Câmpia de Vest (la nord-vest).

Și în această arie depresionară predomină pătratele kilometrice de bază (1 kmp) cu valoarea de sub 100 m/kmp, dar apar și unele cu valoarea de peste 100 m/kmp și, în mod excepțional, și cu valoarea de peste 200 m/kmp, ca în Măgura Răbăganilor = Forăului.

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 115,5 m/kmp.

Fig. 58. Depresiunea Beiuș. Fragmentarea verticală

Fiind o depresiune destul de mare ca extindere, are câteva subdiviziuni pe care le prezentăm în continuare.

Fig. 59. Depresiunea Beiuș, partea de nord-vest. Fragmentarea verticală

Fig. 60. Depresiunea Beiuș, partea centrală. Fragmentarea verticală

Fig. 61. Depresiunea Beiuș. Partea central-sudică. Fragmentarea verticală

Fig. 62. Depresiunea Beiuș, partea sud-estică. Fragmentarea verticală

Fig. 63. Depresiunea Beiuș, extremitatea sud-estică. Fragmentarea verticală

Prezentăm, ca un caz special, suprafața Piemontului Buduresei, unde valorile fragmentării verticale, sunt sub 100 m/kmp, dar se ivesc spre munte și valori de peste 100 m/kmp și chiar 200 m/kmp.

Fig. 64. Piemontul Buduresei. Fragmentarea verticală

DEPRESIUNEA ȚARA MOȚILOR (CÂMPENI-ABRUD)

Constituie o depresiune muntoasă cu altitudini de cca 600 m. Valorile fragmentării verticale care domină sunt cele de 200 și peste 200 m/kmp, dar apar și pătrate cu valori fie mai mari, fie mai mici (fig. 60).

Valoarea medie a fragmentării în acest caz este de 228,5 m/kmp.

Fig. 65. Depresiunea Țara Moților (Câmpeni-Abrud). Fragmentarea verticală

DEPRESIUNEA ZARANDULUI (HĂLMAGIU-BRAD)

Este o depresiune de altitudine redusă dar și valorile fragmentării verticale sunt mici, de sub 100 m/kmp sau de sub 200 m/kmp (fig. 61).

Valoarea medie a fragmentării, per ansamblu, este în acest caz de 116,12 m/kmp.

Fig. 66. Depresiunea Zarand (Hălmagiu-Brad). Fragmentarea verticală

Fig. 67. Depresiunea Hălmagiu. Fragmentarea verticală

Fig. 68. Depresiunea Brad. Fragmentarea verticală

Fig. 69. Depresiunea Gurahonț. Fragmentarea verticală

Tabel nr. 1. Valorile fragmentării verticale (m/kmp)

Se observă analizând tabelul că valoarea cea mai mare în Munții Apuseni este de 781 m/kmp iar cea mai mică 1/kmp (luând în considerare și depresiunile), astfel că valoarea medie pe Apuseni este de 391 m/kmp.

Pe subunități, valoarea medie cea mai ridicată este în Biharia (475,5 m/kmp) iar cea mai scăzută în Munții Plopișului (186 m/kmp). Rezultă că în medie pe unități și subunități montane valoarea este de 316,92 m/kmp; în cazul depresiunilor, valoarea medie a fragmentării verticale este de 118,67 m/kmp. Media totală pe categorii montane și depresionare este de 217,79 m/kmp.

Deoarece nu avem în gând, deocamdată, să analizăm și orientarea, expoziția versanților, dar primind o hartă a orientării versanților de la domnul Conf. Univ. Dr. Habil. Gyenizse Péter, de la Universitatea din Pécs, Ungaria, o prezentăm cu acceptul dânsului (fig. 70).

Fig. 70. Munții Apuseni. Orientarea versanților. Explicații: cu negru, suprafață netedă; cu albastru, spre nord; cu galben, spre est; cu roșu, spre sud; cu verde, spre vest.

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

Indrieș C. A., Indrieș A.A., 2016, Munții Apuseni. Hipsografia, Edit. Primus, Oradea

Colectiv, 1987, Tratatul de Geografia României, vol. III, Edit. Academiei, București

FRAGMENTAREA VERTICALĂ

CUPRINS

Introducere

Munții Plopiș (Șes)

Munții Meseș

Munții Pădurea Craiului

Munții Codru Moma

Munții Bihor-Vlădeasa

Munții Muntele Mare-Gilău

Munții Zarandului

Munții Metaliferi

Munții Trascăului