Muntele Tampa Propuneri de Masuri de Management

CUPRINSUL LUCRĂRII

Introducere………………………………………………………………………………………..5

Scopul lucrării…………………………………………………………………………………….7

Capitolul I Parte introductivă…………………………………………………………………….8

Arii protejate –istoric în context internațional………………………………………………………………….8

Arii protejate –istoric în context național …….………………………………………………….9

Scurtă istorie a pădurilor de pe Tâmpa………………………………………………………….10

Distribuția geografică a ariilor protejate din România…………………………………………..12

Categorii de habitate pe [NUME_REDACTAT]………………………………………………………..13

Tipurile de habitate………………………………………………………………………………13

Tufărișuri………………………………………………………………………………………..14

Tufărișuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiță(Spiraea chamaedryfolia) – R3117……………………………………………………………………………………………14Tufărișuri sud-est carpatice de taulă (Spiraea crenata) – R3118………………………………14

Tufărișuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) și păducel (Crataegus monogyna) – R3122…………………………………………………………………………………………….15

Tufărișuri de soc negru (Sambucus nigra) R3120 ………………………………………………15

Pajiști și stâncării…………………………………………………………………………………15

Pajiști sud-est carpatice de Helictotrichon decorum – R3402……………………………………15

Pajiști daco-sarmatice de Carex humilis, Stipa joannis și Brachypodium pinnatum – R3406….16

Pajiști sud-est carpatice de Agrostis capillaris și Festuca rubra – R3803………………………16

Păduri…………………………………………………………………………………………….17

Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) și brad (Abies alba) cu Festuca drymeja – R4105 ……………………………………………………………………………………………17

Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) și brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium – R411…………………………………………………………………………….18

Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa – R4119..18

Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium – R 4116………..19

Plantații de pin negru (Pinus nigra)………………………………………………………………20

Aspecte ale florei cormofite……………………………………………………………………………………………23

Mătăciune sau capul dragonului (Dracocephalum austriacum)……………………………………………23

Papucul doamnei (Cypripedium calceolus) ……………………………………………………..25

Iris sau stânjenel de stepă (Iris aphylla ssp. hungarica) ………………………………………..26

Mamifere mari prezente în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]……………………………………..28

Ursul brun ……………………………………………………………………………………….28

Căpriorul (Capreolus caprelous) și cerbul (Cervus elaphus)…………………………………..32

Mistrețul (Sus scrofa)……………………………………………………………………………………………………34

Legislația în domeniul ariilor protejate ……………………………………………………………………………35

Capitolul II Material și metodă……………………………………………………………………………………….37

Așezarea geografică………………………………………………………………………………37

Relieful județului…………………………………………………………………………………37

Clima județului ………………………………………………………………………………….38

Hidrografia ………………………………………………………………………………………39

Populația …………………………………………………………………………………………39

Capitolul III Rezultate și discuții ………………………………………………………………..42

Problemă -BIODIVERSITATE ȘI PEISAJ……………………………………………………..42

Problemă-TURISM ȘI ACTIVITĂȚI DE RECREERE ………………………………………..43

Problemă-EDUCAȚIE ECOLOGICĂ ȘI CONȘTIENTIZAREA PUBLICULUI VIZITATOR……………………………………………………………………………………..44

Problemă-MANAGEMENTUL REZERVAȚIEI……………………………………………….44

Bibliografie ………………………………………………………………………………………46

Anexa 1 Legislație ……………………………………………………………………………….48

[NUME_REDACTAT] pentru sprijinul valoros tuturor acelora care au făcut ca această lucrare să existe:

Tuturor cadrelor didactice care au contribuit la formarea mea profesionala pe care îi asigur de marea mea recunoștință;

Doamnei îndrumător științific, șef lucrări dr. [NUME_REDACTAT] ANTOFIE pentru colaborarea strânsă și sugestiile științifice prețioase care au permis ca munca mea să dea roade îi exprim profunda recunoștință;

Colegilor, tuturor colaboratorilor precum și familiei pentru ajutorul, sfaturile și încurajările lor și-i asigur de marea mea considerație.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

România este o țară europeană cu o bogată biodiversitate deținând un patrimoniu de resurse genetice de peste 45000 în acord cu ultimele cifre publicate de portalul pentru conservarea biodiversității la nivel global: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Și totuși, aplicarea de măsuri de conservare devine din ce în ce mai dificilă și mai costisitoare. Practic, cu cât biodiversitatea este mai mare cu atât eforturile pentru inventariere și monitorizare cresc (Antofie, 2012). Astăzi se recunoaște că biodiversitatea este esențială pentru asigurarea securității alimentare și implicit a continuității civilizației umane.

Declararea de arii protejate are o istorie îndelungată la nivel European, ajungând până în secolul XI (Franța, [NUME_REDACTAT], Spania). Astfel, în anul 1529, regele [NUME_REDACTAT] I impune norme pentru protecția castorului în „[NUME_REDACTAT]”. În acea perioadă datorită vânătorii excesive castorii erau într-un număr tot mai mic în Polonia. În anul 1805 în Danemarca s-a înființat prima rezervație pe plan mondial care s-a bazat pe o fundamentare științifică -mlaștina de turbă Gammelmosen. Această rezervație s-a constituit cu scopul de a ocroti flora caracteristică și foarte rară. În anul 1935 în Elveția s-a promulgat o lege privind ocrotirea păsărilor cântătoare, datorită importanței pe care acestea o aveau în nimicirea insectelor care produceau mari pagube în livezi și păduri. [NUME_REDACTAT] este inițiată mult mai târziu și anume la începutul secolului XX. Acestea au avut ca scop protecția vânatului și astfel de terenuri au fost acceptate oficial de marii latifundiari ai secolului XVI în Europa de vest.

Omul a reușit prin acțiunile lui să modeleze constant prin activități agricole, silvice, de transport, minerit, etc. natura înconjurătoare, definită și recunoscută astazi sub numele de peisaj. Ariile protejate dețin elemente de peisaj unice prin compoziție și armonia părților componente asupra cărora o amprentă reală a avut-o omul (Antofie, 2012) iar produsele și serviciile asigurate de ecosisteme devin parte integrantă a economiei actuale. Serviciile ecosistemelor sunt naturale și devin parte integrantă a sistemului nostru economic prin asigurarea elementelor majore de evoluție a unei societăți: aer curat, apă potabilă și sol fertil. În cadrul acestor categorii se disting clase de servicii ce pot sau nu fi integrate economic în mod direct. Agricultura și silvicultura contribuie direct la economia noastră națională în timp de alte domenii oferă valoare intrinsecă peisajului natural, valoare fără de care acesta ar fi mai sărac.

Principala amenințare în managementul ariilor protejate sau a regiunilor tampon este reprezentată de schimbarea de folosință a terenurilor – fără discernământ. Conform recomandărilor societății științifice americane din anii 70 schimbarea de folosință se impune pentru accentuarea schimburilor dintre elemente componente ale ecosistemelor complexe și nu pentru blocarea lor.

În ceea ce privește competențele de cercetare dobândite în efectuarea acestui studiu sunt completate de formarea de abilități specifice după cum urmează:

realizarea de studii bibliografice accesând literatura științifică de specialitate;

accesarea și aplicarea de metodologii specifice evaluării calității managementului ariilor protejate;

accesarea bazelor de date statistice de la nivel județean, național și european;

realizarea de fotografie științifică în domeniul peisajului;

îmbunătățirea capacității de operare în cadrul unor programe precum: [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

realizarea de filme didactice;

interpretarea statistică a datelor;

capacitatea de identificarea a amenințărilor și măsurilor de management în ariile protejate;

participarea la manifestări științifice studențești.

Lucrarea de față cuprinde un număr de 16 fotografii în cadrul a 23 de figuri, un număr de 3 tabele , 2 grafice și 10 citări bibliografice. În acest fel, se poate considera că lucrarea de față se înscrie în rândul lucrărilor științifice de specialitate.

Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop studiul stării de conservare a habitatelor sitului Natura 2000 [NUME_REDACTAT]. Cercetarea vizează cercetarea în teren a habitatelor naturale și elaborarea de măsuri de refacere a [NUME_REDACTAT].

Menționăm că în acest sens nu sunt publicații în domeniu, cercetarea încadrându-se în tendințele actuale de analiză și studiu a managementului ariilor protejate în scopul conservării biodiversității și în relație directă cu schimbările climatice. Menționăm că biodiversitatea reprezentată de totalitatea speciilor și ecosistemelor poate fi conservată și utilizată durabil doar conștientizând efectele schimbării folosinței terenurilor cu destinație precisă (Antofie, 2012). Tocmai din acest motiv, realizarea unor astfel de studii poate constitui un real catalizator al elaborării unor măsuri de protecție cât mai adecvate și mai apropiate realităților locale aflate în interiorul sau în zona tampon a ariilor protejate.

Capitolul I – Parte introductivă

1.1.Arii protejate – istoric în context internațional

Conservarea și protejarea naturii sunt probleme care au o vechime respectabilă. Încă din antichitate în unele cazuri oamenii au fost interesați să ocrotească natura. Încă din anul 242 Î.C. împăratul Indiei ,Asoka a înființat rezervații naturale cu scopul de a împiedeca micșorarea rezervelor de hrană prin vânarea exagerată a anumitor animale. Potrivit însemnărilor făcute de [NUME_REDACTAT], conducătorul [NUME_REDACTAT] Khan care a trăit între anii 1215 și 1294 a interzis vânătoarea unor mamifere și a unor specii de păsări în perioada în care acestea se reproduceau și uneori le era asigurată hrana, iar unele suprafețe de pădure erau păstrate pentru acestea. Pentru prima dată, denumirea de parc național apare în 1832 în [NUME_REDACTAT] ale Americii. Scriitorul și pictorul american [NUME_REDACTAT] a remarcat impactul negativ al omului asupra speciilor plante și animale, asupra civilizației indiene, menționând că ar trebui păstrate “print-o politică deosebită de protecție a guvernului… ca și un parc magnific… un parc al națiunii, cu oameni și animale, în toată sălbăticia și prospețimea frumuseții lor naturale” ([NUME_REDACTAT], Arii protejate din România). Conform bazelor de date modiale [NUME_REDACTAT] (Planeta protejată) se poate observa densitatea și distribuția spațiale a ariilor protejate la nivel mondial (fig. 1).

Fig. 1. Distribuția ariilor protejate la nivel mondial http://www.protectedplanet.net/#2_48.75_18.5_0

[NUME_REDACTAT], în anul 1864, donează [NUME_REDACTAT] pentru conservare.

Primul parc national se înființează în 1872 prin decizia [NUME_REDACTAT] sub denumirea de [NUME_REDACTAT] Yellowstone și care era administrat de [NUME_REDACTAT]. Pentru prima data în anul 1981 se înființează prima rezervație forestieră de președintele Harrison. În 1903 se înființează primul refugiu destinat animalelor sălbatice de către președintele Roosvelt în zona [NUME_REDACTAT] – Florida.

În anul 1879 pe continental Australian s-a înființat primul parc national, iar în Canada în anul 1885 sub denumirea [NUME_REDACTAT] Rezervation, în present acesta poartă de numirea de [NUME_REDACTAT] Banff. Parcurile naționale și ariile protejate au crescut la nivel mondial în fiecare an atât ca suprafață cât și ca număr. S-a creat Baza de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] care se actualizează din cinci în cinci ani de către [NUME_REDACTAT] de Monitoring al Conservării.

1.2.Arii protejate – istoric în context național

Încă din [NUME_REDACTAT] există atestări privind preocupări în conservarea și protecția naturii , deși atunci oamenii nu aveau ca scop protejarea în sine a naturii, ci împiedicarea exploatării resurselor proprii de alte persoane aflate în afara obștii și crearea unor condiții optime de regenerare a vânatului ca sursă alternativă de hrană.

Un strămoș al primelor ,,arii protejate” au fost braniștile. În aceste locuri era interzisă desfășurarea activităților normale legate de cultivarea pământului , respectiv cositul și pășunatul, activități silvice vânatul, tăierea copacilor , pescuitul și culesul fructelor de pădure fără acordul stăpânului.

Ca și nivel legislativ aceste ,,popriri” erau impuse de la nivel domnesc, boieresc sau chiar mănăstiresc. Pedepsele erau foarte aspre , de cele mai multe ori fiind pedepse corporale conform cutumei vremii.

Ca și puncte de reper temporal avem ,,Cărțile de pădure ” date de domnitorii [NUME_REDACTAT] , cea mai veche fiind cea din 1612 dată de domnitorul [NUME_REDACTAT]. Ca predecesor avem braniștea acordată de domnitorul Mircea cel Bătrân, în amintirea celor jertfiți în lupta de la Rovine , ulterior în zona aceea ridicându-se un sat cu aceeași denumire : Braniște , actual în județul Dolj.

În anul 1792 apar primele documente scrise în legătură cu [NUME_REDACTAT] ca fiind ,,pădure interzisă” ca și întărire a cutumei anterioare.

Mai aproape de timpurile noastre, apare în 1864 [NUME_REDACTAT] Român, în care se prevedeau sancțiuni pentru unele fapte ca otrăvirea peștelui din bălti, eleșteie sau incendierea pădurilor și a suprafețelor de fâneață.

În anul 1872 apare prima Lege a Vânătorii în care se interzice vânatul în anumite perioade ale anului ,precum și interzicerea vânatului din anumite specii.

Între 1928-1944 a fost o perioadă de pionierat pentru conservarea naturii și ariile protejate în România. În anul 1928, la Cluj, a avut loc primul congres al naturaliștilor din România, unde la propunerea lui [NUME_REDACTAT] a fost adoptată o hotărâre privind elaborarea legii referitoare la protecția naturii în România.

În 1930 apare Legea nr. 213 pentru [NUME_REDACTAT] Naturii din România. Pe baza acestei legi se înființează "[NUME_REDACTAT] Naturii", apoi sunt declarate prin lege ([NUME_REDACTAT] de Miniștri) primele monumente ale naturii în 1931 (floarea de colț și nufărul termal) și primul parc național în 1935 ([NUME_REDACTAT] Retezat).

Pentru prima dată se prezintă lista ariilor protejate din România în Secțiunea a III-a arii protejate din cadrul Planului de amenajare a teritoriului național adoptat prin Legea 5 din anul 2000.

Legea 462/2001 aprobă OUG 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Începând cu anul 2002 se delimitează ariile protejate prin măsurători GIS, iar în 2003 se adoptă Hotărârea de Guvern 230, Ordinul de Ministru 552, Ordinul de Ministru 850, acte normative specifice ariilor protejate: limitele acestora, măsuri de management și procedura de încredințare în administrare.

1.3..Scurtă istorie a pădurilor de pe Tâmpa

O primă descriere completă a pădurilor care aparțineau orașului Brașov se pare că datează din anul 1792 și aparține „provizorului orășănesc“ [NUME_REDACTAT] Jüngling, care ulterior a ocupat și funcția de căpitan al orașului.

Acesta arată într-un raport întocmit la preluarea funcției de provizor că a procedat la inventarierea completă„ a pădurilor și realităților aflătoare în acestea”, neuitând să spună că a văzut „cu efort” personal toate locurile.

Un exemplu demn de urmat și în zilele noastre!

Totuși, raportul întocmit și predat a fost pierdut , motiv pentru care acesta l-a refãcut în 1798 și încă o dată în1806 constituind baza pe care s-a sprijinit cunoscutul “Summarium” din anul 1834 al pădurilor din toate localitățile [NUME_REDACTAT], inventar întocmit și cu indicarea masei lemnoase.

În acest inventar , [NUME_REDACTAT] Jüngling specifică faptul că Tâmpa este acoperită de fãgete și constituie „pădure interzisă”.

Tot el specifică faptul că la poalele Tâmpei se afla o pășune care împreună cu un iaz, situat în zona Pieții și magazinului STAR, a fost utilizată de jandarmii – călăreți ai orașului pentru caii lor.

Legat de Tâmpa, se mai arată, că [NUME_REDACTAT] (actualul [NUME_REDACTAT]) a fost folosită de oamenii din zona [NUME_REDACTAT] (actuala stradă [NUME_REDACTAT]) ca pășune pentru animale, drept răsplată pentru întreținerea „canalului” și că [NUME_REDACTAT] (pe atunci [NUME_REDACTAT], aflată acolo) a fost utilizată de populația din cartierul Blumăna ca pășune.

Tâmpa s-a bucurat încă de la începuturile orașului de un interes militar deosebit din partea locuitorilor, deoarece, între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] s-a aflat o cetate de refugiu cu un singur zid „gros de 6 picioare”, ale cărei fundații, care formeazã conturul literei „D”,precum și ale altor construcții pot fi observate –cu destulă greutate – și azi.

După unele surse , această cetate s-ar fi numit Brașovia, și ar fi fost demolată din ordinul lui Ioan de Hunedoara în anul 1455 pentru că în cazul unei eventuale ocupări din partea inamicului (turcilor), ar fi constituit un pericol pentru oraș.

Imaginea satelitară reprezintă zona aproximativă unde s-au găsit aceste ruine.

Fig.2 Amplasarea aproximativă a ruinelor [NUME_REDACTAT]/google maps

În ciuda faptului că nevoia de lemn, a fost mare atât pentru construcții cât și pentru încălzire , întotdeauna pădurea de pe Tâmpa, a fost considerată pădure interzisă.

Totuși săracii orașului puteau să adune lemn din aceste păduri interzise, dar în lipsa unei supravegheri adecvate, în mod clar și a unor abuzuri, s-a produs deschiderea și, pe alocuri, defrișarea pădurii.

Acest fapt a dus la intervenția căpeteniei orașului care a impus în anul 1790 restricții și obligația completării ochiurilor create.

În timpul unei ierni aspre din anul 1836, administrația orașului trebuie să intervină din nou interzicând accesul în pădure cu sau fără topor, în afara zilelor permise, fără o aprobare scrisă la purtător și neînsoțit de un pădurar.

În anul următor au fost angajați doi pădurari numai pentru această zonă . De remarcat faptul că cei prinși -în colaborare și cu Garda orașului- au fost supuși unor pedepse corporale.

Bineînțeles că această zonă nu a fost ocolită de incendii, cele mai puternice având loc în anii 1713,1731,1860,1880.

În urma acestor evenimente s-a încercat reîmpădurirea zonelor afectate , iar inginerul silvic al orașului, [NUME_REDACTAT], a fost remarcat de specialiștii vremii. Această a fost documentată printr-o hartă în relief confecționată de [NUME_REDACTAT] și prezentată în anul 1885 la o expoziție în Budapesta, în anul 1886 la expoziția„[NUME_REDACTAT] pentru Agricultură” la Brașov și în anul 1890 la expoziția Agro-Silvică din Viena, unde a fost premiată cu o medalie de argint.

1.4. Distribuția geografică a ariilor protejate din [NUME_REDACTAT] nivelul Europei, România are cel mai diversificat și valoros patrimoniu natural: suprafața ariilor naturale protejate de interes național, raportată la suprafața țării, este de 7%.

[NUME_REDACTAT] de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, categoriile de arii naturale protejate de interes național sunt:

– rezervații științifice;

– parcuri naționale: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Călimani, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Hășmaș, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Retezat, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Beușnița, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ceahlău, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Cozia.

-monumente ale naturii;

-rezervații naturale;

-parcuri naturale: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Vânători-Neamț, [NUME_REDACTAT] Bucegi, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Cioclovina,

Fig. 1 Harta ariilor naturale protejate de interes național, 2007. Sursa: [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Porțile de Fier, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Apuseni, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] a Brăilei, [NUME_REDACTAT] Comana, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Superior, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Mehedinți.

1.5.Categorii de habitate pe [NUME_REDACTAT]

1.5.1. Tipurile de habitate

Sistemele de clasificare ale habitatelor la nivel european au încercat să cuprindă întreaga diversitate ecosistemicã a continentului.

Dintre aceste sisteme, unele sunt mai detaliate CORINE (1991), PALEARCTIC HABITATS (1996, 1999) și EUNIS (1997-2005), iar altele mai sumare, și cuprinzd numai acele tipuri de habitate care necesită adoptarea unor măsuri speciale de conservare: Emerald (2000), [NUME_REDACTAT] a UE (1992, amendată în 1999 și 2002).

În urma observațiilor realizate în teren au fost identificate 11 tipuri de habitate naturale .

Marea majoritate a acestor habitate au o valoare conservativă mare, și sunt incluse în [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT]. Faptul că [NUME_REDACTAT] este acoperit în proporþie de 3/4 cu habitate de interes european, reprezintă un motiv în plus pentru a proteja această rezervație deosebită, inclusă în rețeaua europeană de arii protejate Natura 2000.

Prezentăm în cele ce urmează tipurile de habitate identificate pe teritoriul rezervației.

1.5.2.Tufărișuri

1. Tufărișuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiță

(Spiraea chamaedryfolia) – R3117.

Acesta este un habitat instalat pe stâncăriile în curs de solificare fiind prezent numai pe versantul sud-estic al Tâmpei.

Foto 1 : Spiraea chamaedryfolia

2. Tufărișuri sud-est carpatice de taulă (Spiraea crenata) – R3118

Este un habitat rar, în curs de restrângere, cu o valoare conservativă ridicată, fiind întâlnit numai pe versantul sud-estic al Tâmpei, în zone stâncoase, sub forma unor enclave de mici dimensiuni.

Foto 2: Spiraea crenata

3. Tufărișuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) și păducel (Crataegus monogyna) – R3122

Acestea se întâlnesc preponderent pe versantul sud-estic, unde ocupă o suprafață destul de întinsă, iar sub formă de enclave, în partea superioară a zonei nordice.

Valoarea conservativă a acestui habitat este considerată moderată.

Toate cele trei tipuri, prezentate mai sus, sunt incluse în [NUME_REDACTAT] a UE la tipul de habitat prioritar 40A0* Subcontinental peri-Pannonic .

Foto 3 : În fotografie: tufărișuri cu mojdrean – Fraxinus ornus, păducel – Crataegus monogyna și porumbar – Prunus spinosa invadate de corcoduș – Prunus cerasifera, în apropierea zonei [NUME_REDACTAT]

4. Tufărișuri de soc negru (Sambucus nigra) R3120

Acest tip de tufărișuri apare pe versantul nord-vestic și în mai multe zone situate la limita rezervației. Are o valoare conservativă redusă, reprezentând stadii succesionale antropizate.

1.5.3.Pajiști și stâncării

1. Pajiști sud-est carpatice de Helictotrichon decorum – R3402

Acest habitat ocupă suprafețe mai reduse, în zonele stâncoase de pe

versantul sud-estic și în zona superioară a versantului nord-vestic.

Are o valoare conservativă mare, fiind inclus în [NUME_REDACTAT] a UE la tipul 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands.

2. Pajiști daco-sarmatice de Carex humilis, Stipa joannis și Brachypodium pinnatum – R3406

Sunt considerate ca având o valoare conservativã moderată, dar în cadrul

rezervației, reprezintă un habitat deosebit de important.

3. Pajiști sud-est carpatice de Agrostis capillaris și Festuca rubra – R3803

Habitatul este prezent în șaua situată la limita sud-estică a rezervației

și are o valoare conservativă redusă.

1.5.4.Păduri

1. Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) și brad (Abies alba) cu Festuca drymeja – R4105

Habitatul este inclus în [NUME_REDACTAT] a UE în categoria 9110

Luzulo – Fagetum beech forest, având o valoare conservativă moderată. Este prezent pe versantul nord-vestic al rezervației. Pădurile de fag de soluri acide din [NUME_REDACTAT] sunt larg răspândite în această regiune, fiind prezente și la noi în țară, îndeosebi în etajul dealurilor înalte și mai rar în etajul montan inferior, la peste 600-700 m altitudine, pe soluri cu reacție acidă dezvoltate pe nisipuri, gresii silicioase, roci vulcanice acide (andezite, granodiorite) sau șisturi cristaline. Cambisolurile districe (solurile brune acide) și luvisolurile albice de culoare palidă galben-deschis (din cauza sărăciei relative în nutrienți) sunt întâlnite în subasmentul acestor păduri. Există destul de numeroase situații în Transilvania, Sucarpați și Carpați, îndeosebi în areale mai ploioase aflate la limita inferioară a nevoilor făgetelor, în care plantele specifice habitatului pădurilor de fag carpatine (91V0) lipsesc cu desăvârșire, fiind prezente doar specii caracteristice solurilor acide comune din [NUME_REDACTAT], cum ar fi păiușurile mari de pădure, flocoșica de pădure, măcrișul iepurelui, trestioara lânoasă, feriga piciorul lupului, deșampsia flexibilă. Există totuși aici și un tip de pădure specific carpatină, edificat de covoarele galbene ale unei plante endemice iubitoare de soluri acide, vulturica carpatină (sau cu frunze rotunde). Făgetele acidofile de tip central european din dealurile înalte dețin mult carpen și gorun în compoziția lor, alături de cireș sălbatic, paltin, jugastru, mesteacăn, plop tremurător, pe când cele din etajul montan inferior sunt de foarte multe ori pure, cu puține alte specii în amestec, deosebită fiind în unele situații apariția bradului alb. Spre altitudinile mai înalte, în jur de 1200-1400 metri, fagul începe să se amestece cu molidul. Arbuștii sunt slab reprezentați în acest habitat forestier, toți fiind specii acidofile, rolul principal revenind afinului. Pe rocile bazice, făgetele acidofile central europene sunt înlocuite de făgetele central europene de soluri neutre (neutrofile) mai bogate în nutrienți

2. Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) și brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium – R411

Este un habitat de importanță europeană, fiind inclus în [NUME_REDACTAT] a UE la 9150 Medio-European limestone beech forest of the

Cephalanterion – Fagion. Are o valoare conservativă moderată, fiind prezent pe versantul nord-vestic.

Sunt făgete rare, cu caracter insular, legate de versanți stâncoși calcaroși mai mult sau mai puțin abrupți. Acest habitat se întâlnește numai acolo unde în etajul montan inferior apar calcare masive sau conglomerate calcaroase în Carpați (munții Rarău, Hăghimaș, [NUME_REDACTAT], Bucegi, Ciucaș, Aninei, Cernei, Trascău, Bihor etc.). Sunt bogate în specii iar flora de pădure interferează cu cea din habitatele de stâncării și grohotișuri calcaroase. Productivitatea acestor păduri este mult redusă față de cea a făgetelor din alte tipuri din cauza substratului stâncos, dar din punct de vedere al biodiversității sunt foarte valoroase. Alături de fag, în compoziția pădurii apar frecvent bradul și tisa, sporind mult valoarea conservativă a acestui tip de habitat. Se mai întâlnesc paltinul de munte, ulmul de munte, teiul pucios, frasinul, cireșul sălbatic, sorbul iar dintre arbuști unii sunt strict specifici acestor păduri de substrat pietros, cum ar fi măcieșul fără spini (sau alpin) alături de soc roșu, călin, lemn câinesc, dracilă, caprifoi negru, cotoneaster, ienupăr târâtor (cetina de negi), măcieș mare, cununița albă (taula de stâncă). Caracteristica absolută a acestor făgete este frecvența mare a orhideelor din genurile Cefalantera sp. și Epipactis sp . Astfel, găsim aici cefalantera carmin și cea albă, ca și orhideele epipactis roșu închis și verde (din acest gen încă se mai descoperă specii noi în [NUME_REDACTAT] și la noi în țară, exact în acest tip de habitat). O altă orhidee des întâlnită aici este cea parazită numită cuibul păsării. În stratul ierbos se află multe specii caracteristice stâncăriilor calcaroase care practic se află întotdeauna în vecinătate. Dintre plantele rare care se regăsesc numai în acest tip de habitat menționăm sunătoarea-umbrelă, care apare numai în [NUME_REDACTAT] și în Balcani.

3. Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa – R4119.

Este considerat un habitat de importanþã europeană fiind inclus în [NUME_REDACTAT] a UE la 9130 Asperulo – Fagetum beech forest. Are o valoare conservativă redusă, fiind prezent pe versantul estic, sud-estic și pe o fâșie redusă în partea superioară a jumătății nord-estice a muntelui.

Foto 4: Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa

4. Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis

scolopendrium – R 4116

Este un habitat cu valoare conservativă foarte mare, fiind identificat în două zone de pe versanții nordic și nord-vestic. Este considerat ca fiind de importanță europeană, fiind inclus [NUME_REDACTAT] a UE la 91V0 Dacian beech forest. Este un habitat forestier endemic și reprezintă la nivelul Carpaților cel mai caracteristic tip de pădure, fiind strict răspândit doar în arealul acestora, pe suprafețe mari. Făgetele dacice, dominate de fagul comun european și de multe ori însoțit în trecut din abundență de brad alb, apar la altitudini de 800-1200 metri, pe soluri fertile și bine aerisite (de tipul cambisolurilor eutrice și luvisolurilor), cele mai tipice fiind cele de pe roci ce aprovizionează bine cu nutrienți minerali solul și mențin un nivel scăzut al acidității ca bazaltele, calcarele, gresiile calcaroase. Habitatul se recunoaște în primul rând prin prezența celor două plante caracteristice, ambele proprii doar Carpaților, brusturele negru (sau tătăneasa galbenă carpatină, Symphitum cordatum – de la care vine numele științific) și mierea ursului roșie. Cândva se afla frecvent în aceste păduri tisa, care se mai întâlnește abundent în făgetele carpatine în puține locuri (cum ar fi pe versantul nordic al Făgărașului sau în [NUME_REDACTAT] pe Vâlcan) alături de brad alb, paltin de munte, paltin de câmp, ulm de munte, sorb, scoruș, cireș sălbatic. În urma gospodăririi silvice, multe făgete dacice sunt astăzi în stare pură. Stratul arbustiv dens cuprinde crușinul, spinul cerbului, socul roșu, socul negru, călinul, salba moale, salba râioasă, măcieșul fără spini, caprifoiul negru, caprifoiul roșu, cununița albă (pe substrate stâncoase). În covorul de plante ierboase regăsim și alte plante endemice Carpaților precum margareta carpatină, spânzul roșu, dentarița mov carpatină, clopoțelul de brădet, piciorul cocoșului carpatin, crucea voinicului transilvană (în nord-vestul [NUME_REDACTAT]), opaița lui Heuffel . Pe substrate stâncoase calcaroase mai abrupte se întâlnește des o variantă a făgetelor carpatine care are ca plantă indicatoare feriga numită limba soacrei, singura din flora noastră care are frunza nedivizată.

5. Plantații de pin negru (Pinus nigra), cu o valoare conservativă redusă, prezente în special pe versantul sud-estic.

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] a realizat o cartare a acestor habitate,cartare care s-a realizat la nivelul habitatului și nu la nivelul asociației sau alianței vegetale.

Pentru această alegere s-au avut la bază următoarele considerente:

– imposibilitatea cartării cu acuratețe a majorității asociațiilor vegetale,

din cauza fragmentării acestora (cauzată de factorii edafici,

geo-morfologici sau interni);

– cartarea alianțelor vegetale s-a dovedit în unele cazuri mult prea generală;

– o posibilitate a cartării cu precizie a unor asociații vegetale care se suprapun cu un anumit tip de habitat;

– harta realizată să poată avea și o utilizare practică – utilizarea

ca o bază de lucru pentru managementul rezervației;

S-au obținut astfel opt unități de cartare, conținând unul sau mai multe

tipuri de habitate, care au fost figurate pe hartă.

Fig 4 :Tabel habitate

Fig 5 :Grafic comparativ pentru tipurile de habitate

Se poate observa că cea mai mare suprafață din rezervație este ocupată de pădurile de fag și brad (74,53ha), tufãrișurile de porumbar, păducel, mojdrean, cununiță și măceș (49,55ha) urmate de pajiștile de Carex humilis, Stipa joannis și Brachipodium pinnatum (29,60ha)

Fig 6: Harta habitatelor

1.5.5.Aspecte ale florei cormofite

În ciuda faptului că Tâmpa are o altitudine redusă și un substrat relativ uniform,inventarul de plante al Tâmpei este remarcabil: 458 cormofite și peste 40 briofite.

Această bogăție floristică se datorează particularităților așezării geografice care a creat o excepționalã diversitate a stațiunilor sub raportul nivelului factorilor ecologici primari: căldura, apa, lumina și substanțele nutritive.

În acest fel au fost asigurate condițiile de supraviețuire pe zona cu expoziție însorită a unora dintre elementele florei termofile.

În prezent acestea sunt întâlnite ca populații restrânse în insule de stepă calcofilă.

Dintre reprezentanți amintim : Dracocephalum austriacum, Fritillaria orientalis ,Echium maculatum , Delphinium fissum, Hyacinthella leucophaea.

1.Mătăciune sau capul dragonului (Dracocephalum austriacum)

Această plantă se regăsește în Anexa II a [NUME_REDACTAT] Europei 92/43/CEE și are codul 1689.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvintele grecești drakon – dragon și kephale – cap, capul-dragonului, referitor la forma florilor. Numele de specie este cuvântul latinizat austriacum – din Austria, specia fiind descrisă prima dată din Panonia, pe teritoriul fostului [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: D. austriacum

[NUME_REDACTAT] o specie înaltă de 10-30 cm, puternic aromată datorită conținutului bogat în uleiuri volatile eterice, fiind rudă apropiată cu busuiocul, roinița sau lavanda. Prezintă un puternic contrast în perioada înfloririi de la început de vară (mai-iunie), când florile mari, în formă de trâmbiță, de un violet intens, creează pete de culoare aprinsă între pernițele verzi-argintii ale plantei. În lipsa acestor flori, chiar și unui specialist versat îi este greu să își dea seama că specia este prezentă într-o pajiște. Capul dragonului crește în tufe mici, joase, dense, tulpinile ce ies din rădăcinile lemnoase subțiri fiind numeroase, cu până la 15 flori ce au o corolă mare, lungă de 1,5-3 cm. Frunzele sunt foarte înguste, mai multe la câte un nod al tulpinii.

Partea aeriană a plantei, chiar și florile, este acoperită de peri albi scurți care îi dau acesteia o tentă cenușie. Specia este caracteristică pajiștilor aride din stepe și silvostepe, din nordul [NUME_REDACTAT] până în [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] Centrală este la marginea arealului ei și foarte rară, la fel ca și în România. Deși la noi în țară există areale destul de întinse de stepă și silvostepă, capul dragonului austriac este întâlnit doar pe masivele calcaroase din nordul [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Vălișoara, [NUME_REDACTAT]) și [NUME_REDACTAT] (vârful [NUME_REDACTAT]). Fenomenul este explicabil prin faptul că este o specie de stepă pietroasă (de substrate calcaroase), ceea ce la noi în țară se întâlnește destul de rar. Întotdeauna a fost găsită pe muchiile de la marginea abrupturilor sau în apropierea acestora, în areale însorite și puternic bătute de vânturi. Este caracteristică în România doar pentru habitatul de pajiști panonice de stâncării.

Foto 5 : Mătăciune sau capul dragonului (Dracocephalum austriacum)

2.Papucul doamnei (Cypripedium calceolus)

Această plantă se regăsește în Anexa II a [NUME_REDACTAT] Europei 92/43/CEE și are codul 1902.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine de la cuvintele grecești Cypris (doamna din Cipru, un alt nume dat zeiței Afrodita și care este legat de locul nașterii acesteia) și podilon – sanda. Numele speciei este latinescul calceolus – papuc mic.

[NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: C. calceolus

[NUME_REDACTAT] o specie de orhidee , cu un larg areal eurasiatic (în Asia și America de Nord se află multe specii înrudite) format din populații foarte mici. Planta are o înălțime de 30-80 cm, frunze late, ovale și flori mari la care tepala (petală fără sepale) inferioară este transformată într-un fel de „vas” de culoare galben intens, în timp ce cele laterale și cea superioară sunt mai înguste și de culoare roșu închis sau brună. Populațiile mici și în continuă restrângere au făcut ca planta să fie declarată de mult timp monument al naturii în România. Din punct de vedere ecologic, papucul doamnei are valențe destul de largi, fiind prezent din etajul gorunetelor până în cel al molidului, în poieni de păduri, mai ales în habitatele de fânețe de munte și dealuri înalte , dar populațiile fiind atât de mici și izolate, puțini oameni, chiar dintre pasionații naturii, pot spune că au văzut-o.

Foto 6 : Papucul doamnei (Cypripedium calceolus)

3.Iris sau stânjenel de stepă (Iris aphylla ssp. hungarica)

Această plantă se regăsește în Anexa II a [NUME_REDACTAT] Europei 92/43/CEE și are codul 4097.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine de la numele zeiței grecești a curcubeului, Iris, referitor la culorile extrem de variate și de vii ale florilor unor specii din genul stânjeneilor, precum Iris germanica, Iris florentina sau Iris pumila. Numele de specie este grecescul aphyllon – fără frunze, florile speciei apărând pe tulpini fără frunze. Numele de subspecie este latinizatul hungarica – din Ungaria, ungurească, specia fiind descrisă prima dată din silvostepa panonică.

[NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: I. aphylla

[NUME_REDACTAT] de stepă reprezintă una dintre cele mai frumoase specii din flora noastră, fiind foarte asemănător cu stânjenelul cultivat în grădini ( Iris germanica ), cu care este înrudit. Tulpinile înalte, pot ajunge la 50-100 cm ,ies dintre frunzele late în formă de sabie și poartă 1-5 flori mari, violete, cu peri (barbule) albi sau portocalii la baza tepalelor (petale lipsite de sepale) inferioare, care se adaugă la cromatica frumoasă a speciei. Există trei habitate distincte, cu condiții ecologice relativ asemănătoare deși îndepărtate ca locație, în care găsim populații mari de stânjenel de stepă. Este vorba despre pajiștile stepice subpanonice pajiștile uscate pe substrat calcaros și pajiștile panonice de stâncării Mai precis, pajiștile stepice din Transilvania, în măsura în care nu sunt degradate prin suprapășunat, sunt un habitat preferat al speciei dar exemplare ceva mai viguroase (de multe ori și cu tulpini ramificate, descrise uneori ca Iris aphylla ssp. dacica ) se pot afla frecvent în masivele calcaroase sau conglomeratic-calcaroase de altitudine mai redusă din munți (până la 1500m). Populații izolate se află și în pajiștile stepice din Moldova, mai ales la marginea și în poienile pădurilor din silvostepă unde pajiștile respective sunt mai bine păstrate.

Foto 7: Iris sau stânjenel de stepă (Iris aphylla ssp. hungarica)

1.5.6.Mamifere mari prezente în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

1.Ursul brun

România este semnatară a Convenției de la Berna (Legea nr. 13/1993 pentru ratificarea Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, Berna) și a Tratatului de aderare la [NUME_REDACTAT].

În acest context,țara noastră, și-a asumat rolul de a susține eforturile internaționale privind conservarea ursului brun.

[NUME_REDACTAT] vânătorii și a protecției fondului cinegetic, nr. 407/2006, specia a fost inclusă în Anexa II si anume specii strict protejate, iar prin OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, act ce transpune prevederile [NUME_REDACTAT], specia a fost declarată, de asemenea, ca specie protejată fiind inclusă în Anexa 4A ca specie ce necesită o protecție strictă.

În ultimele decenii, odată cu intensificarea proceselor de dezvoltare și pătrunderea activităților umane din ce în ce mai adânc în inima naturii, fauna sălbatică a muntelui Tâmpa și a împrejurimilor sale este supusă unei puternice influențe din partea activităților umane, fiind semnalate procese interesante din punct de vedere etologic (cazul urșilor din zona Răcădău).

Ursul brun din România (ursul brun eurasiatic, Ursus arctos arctos L.) face parte din [NUME_REDACTAT] (mamifere homeoterme cu corpul acoperit cu păr, care nasc pui vii pe care-i hrănesc cu lapte produs de glandele mamare), [NUME_REDACTAT] (carnivore mari, greoaie, cu mers plantigrad, gheare foarte puternice și coadă scurtă).

Mărimea acestui animal se apreciază în termeni de greutate, acest parametru fiind dificil de analizat datorită variaților individuale în înălțime, grosimea blănii care este diferită în funcție de anotimp, statura fizică, poziția celui care observă animalul și a nivelul de stres al acestuia.

În cazul ursului matur înălțimea la umăr, se măsoară de la talpă la punctul cel mai înalt al umărului, și poate fi cuprinsă între 90-150 cm. Înălțimea în picioare, la greabăn, poate fi de până la 250 cm (100-135 cm la femele și 150-200 cm la masculi).

Lungimea urșilor se măsoară de la vârful nasului la vârful cozii, fiind apreciată ca fiind de 150-165 cm la femele și 170-200 cm la masculi. .

Membrele sunt lungi și puternice, iar capul mare prezintă o frunte lată și înaltă. Urechile sunt scurte și late, dar bine vizibile din blană. Ochii sunt foarte mici, de culoare căprui închis. Buzele sunt negre, mari și mobile, ca și nasul. Coada este foarte scurtă, fiind în întregime ascunsă în blană. Ghearele sunt mari și curbate.

Chiar dacă fac parte din același habitat, greutatea indivizilor de aceeași vârstă diferă și este cauzată de starea de sănătate a individului, sex, abilitatea de a localiza hrana și de a digera anumite alimente.

De asemenea apar și anumite fluctuații sezoniere ale greutății fiecărui individ, în timpul toamnei (înainte de intrarea în bârlog) urșii având o greutate mult mai mare decât primăvara (ieșirea din bârlog). Greutatea medie a urșilor din România este de 100-200 kg la femele și 140-320 kg la masculi (Mertens și Ionescu, 2001).

De subliniat este faptul că somnul de iarnă durează 3-6 luni și nu este o hibernare propriu-zisă, deoarece, la nevoie, ursul se poate trezi și devine repede activ.

Foto 8: Pui de urs – Ursus arctos, în zona bârlogului (foto: [NUME_REDACTAT])

Maturitatea sexuală la ursul brun este atinsă la vârste ridicate, astfel că datele din literatură indică faptul că femelele dau naștere primilor pui la vârsta de 4-6 ani și au un număr mediu de 2,4 pui.

Perioada de gestație este de 6-8 săptămâni, iar femela dă naștere la 1-4 pui. Puii se nasc în bârlog în perioada de iarnă, în lunile ianuarie-februarie. Nou născuții cântăresc în jur de 0,5 kg și cresc foarte repede, acumulând până la 70 g/zi datorită laptelui nutritiv al ursoaicei. Puii părăsesc bârlogul în aprilie-mai, și rămân singuri în al doilea an de viață. Ursoaica reia ciclul reproductiv după ce puii devin independenți, după circa 2 ani.

Datorită dietei omnivore ursul brun utilizează diferite tipuri de habitate naturale dar și antropice, fiind un oportunist din perspectiva obținerii hranei.

Etapa apetitivă a comportamentului de hrănire este declanșată de senzația de foame care reprezintă un stimul endogen (Micu, 1998).

Sursa de hrană odată identificată, stimulului endogen i se alătură și stimulul exogen reprezentat de prezența hranei comportamentul de hrănire devenind astfel dominant.

În cadrul comportamentului de hrănire intervine și comportamentul de explorare, mecanism care se manifestă prin analiza tuturor informațiilor primite în vederea identificării unor surse de hrană.

De asemenea trebuie subliniat faptul că ursul are o capacitate extraordinară de a învăța și o excelentă memorie pe termen lung, putând să memoreze zonele cu resurse de hrană.

Foto 9: Familie de urși [NUME_REDACTAT], Răcădău , Brașov (foto: [NUME_REDACTAT])

Comportamentul acestor exemplare (care include activitatea de hrănire, toleranța față de om și de elementele antropice) reprezintă un comportament denaturat reprezentând un comportament atipic față de cel natural al ursului. Acest lucru poate afecta semnificativ rezultatelor studiilor privind mărimea populației de urs pe un anumit areal.

Foto 10: Ursoaică surprinsă într-un imobil str. Castelului (foto: [NUME_REDACTAT])

Acest lucru se întâmplă și în ceea ce privește populația de urși din aria protejată .În mod cu totul fals, în cazul particular de pe Tâmpa, numărul urșilor a fost supraestimat, tocmai din cauză că nu s-a reușit identificarea reală a exemplarelor rezidente. Supraestimarea numărului de urși poate fi cauzată de lipsa unei monitorizări eficiente (de exemplu zgărzi cu sistem de localizare GPS).

La acest fapt au mai condus și următoarele aspecte:

-lipsa unui management coerent în ceea ce privește deșeurile menajere din zonă.

-eșecul tuturor măsurilor luate de autorități în ceea ce privește amplasarea locurilor special amenajate pentru colectarea deșeurilor. S-a încercat amplasarea de garduri electrice soldate cu un eșec .

-implicarea locuitorilor din zonă în hrănirea acestor animale pe motiv că ursoaicele au prea mulți pui și nu pot fi hrăniți corespunzător.

-așa zisa ,,publicitate ’’realizată în principal prin vizionări de către diferite firme de turism (prin includerea într-un ,,circuit turistic’’) a zonei.

-tratarea acestor animale sălbatice ca animale de companie.

-numărul insuficient al hrănitorilor artificiale care să îndepărteze aceste animale de zonele locuite.

-lipsa unor bariere de dispozitive cu ultrasunete care să îndepărteze aceste animale.

-lipsa unor programe și acțiuni educative.

-curiozitatea prost înțeleasă a turiștilor.

Nu în ultimul rând țin să precizez faptul că foarte mulți turiști caută întâlniri ,,cu ursul’’, iar unul

Foto 11: Ursul nu este animal de companie ! (foto: [NUME_REDACTAT])

dintre cazurile fericite, a fost cel din 28 Aprilie 2008, când doi tineri au fost recuperați de către [NUME_REDACTAT], în jurul orelor 02,30 chiar de pe inscripția ,,BRAȘOV’’ .

Nu același noroc l-a avut un alt așa zis turist în data de 01 August 2008, care, sub influența alcoolului, a adormit pe o bancă și a fost omorât se pare de o ursoaică.

În zilele următoare (03 August 2008) a fost hăituită și ulterior împușcată o ursoaică despre care ar fi existat indicii că ar fi autoarea omorului.

Cercetările anatomo-patologice ulterioare nu au putut să demonstreze cu certitudine faptul că ursoaica împușcată a fost autoarea omorului.

2. Căpriorul (Capreolus caprelous) și cerbul (Cervus elaphus),

Ca prezență sporadică, în zonă sunt semnalate exemplare izolate de căprior (Capreolus caprelous) sau de cerb (Cervus elaphus), care folosesc poienile și zonele deschise pentru hrănire.

Activitățile umane în zonaTâmpei limitează mult prezența acestor specii de cervide care preferă zonele mai liniștite din împrejurimi.

Foto 12: Ciopor de căprioare , ianuarie 2015,zona [NUME_REDACTAT]

Cu toate acestea,există cazuri în care exemplare izolate au fost fugărite de către câinii vagabonzi sau de animale de pradă. Un astfel de exemplu este cel din noaptea de 11/12 Martie 2012 ,când o căprioară a parcurs distanța dintre Parcul ,,[NUME_REDACTAT]’’ și zona ,,[NUME_REDACTAT]’’.

Foto 13: Căprioară rătăcită în trafic, 12 martie 2012, ,,[NUME_REDACTAT] Brașov’’

3.Mistrețul (Sus scrofa)

O altă specie potențial periculoasă pentru om, cu o prezență accidentală în zonă este reprezentată de porcii mistreți,Sus scrofa.

Foto 14: Mistreți zona [NUME_REDACTAT] ,20 Mai 2014 ,,[NUME_REDACTAT] Brașov’’

Ca traseu aceștia preferă zona [NUME_REDACTAT] de pe [NUME_REDACTAT] Brediceanu, zonă bogată în foioase , după care se îndreaptă spre zona [NUME_REDACTAT], un alt pinten al [NUME_REDACTAT] care ajunge în oraș. Aceste vizite se produc mai ales în timpul primăverii, când nu toată vegetația pe care o preferă este accesibilă și demonstrează faptul că hrănitorile artificiale nu sunt îndestulătoare.

O altă cauză ar putea fi faptul că aceste animal ar fi hăituite de către câinii vagabonzi din zonă.

1.6.Legislația în domeniul ariilor protejate

Având în vedere necesitatea și urgența compatibilizării depline a legislației naționale cu cea a [NUME_REDACTAT] în domeniul protecției naturii și ținând cont de faptul că prevederile celor trei importante acte legislative comunitare: Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice și ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a [NUME_REDACTAT] (CE) nr. 338/97 privind protecția speciilor de floră și faună sălbatică prin reglementarea comerțului cu acestea, cu modificările și completările ulterioare, trebuie creat cadrul instituțional și sancțiunile pentru încălcarea prevederilor conținute în acestea. S-a adoptat principalul act legislativ care reglementează activitățile din interiorul ariilor protejate și anume Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Legislația conexă necesară implementării acestui act legislativ este prezentată în anexa nr. 1 și este publicată pe pagina de internet a [NUME_REDACTAT]. (vezi Anexa 1).

Capitolul II – Material și metodă

2.1..Așezarea geografică

[NUME_REDACTAT] este o depresiune intracarpatică de origine tectono-erozivă, drenată de râul Olt și afluenții săi: Bârsa și [NUME_REDACTAT], situată la contactul ramurilor carpatice reprezentate de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Carpații de Curbură.

Limitele sale sunt date de [NUME_REDACTAT] și Baraolt la nord, de [NUME_REDACTAT], Bârsei, Bucegi și [NUME_REDACTAT] la sud, de [NUME_REDACTAT] la est și [NUME_REDACTAT] la vest. Depresiunea are o suprafață de circa 1.800 km².

[NUME_REDACTAT] deține 26 de arii protejate, un număr impresionant de monumente ale naturii, plante care aparțin unui număr de 82 de specii și numeroase specii de animale ocrotite.

Județe vecine: Argeș, Dâmbovița, Prahova,Buzău,Covasna,Harghita,Mureș, și Sibiu.

2.2.Relieful județului

Relieful județului este accidentat și crește în altitudine de la nord spre sud. La nord se află [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], despărțite de către culmile scunde ale [NUME_REDACTAT], iar la nord-vest se întinde o parte din [NUME_REDACTAT]. Spre sud se înalță versantul nordic al Făgărașului, care depășește în unele locuri 2000m altitudine, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Postăvaru, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și o parte din [NUME_REDACTAT] Buzăului.

[NUME_REDACTAT] Făgărasului, ce domină cu înălțimi între 1600-2000 m regăsim cele mai înalte vârfuri din cuprinsul județului: [NUME_REDACTAT] (2527m) și Urlea(2073m).

[NUME_REDACTAT] fac parte din Carpații de Curbură, alcătuind împreună cu [NUME_REDACTAT] Mare grupul de Munți ai Bârsei fiind localizați între depresiunea intracarpatică a Brașovului, deasupra căreia se înalță cu peste 1.200 m și versantul nordic abrupt al [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] sunt cuprinși între următoarele coordonate: 45°29'47" și 45°39'45" latitudine nordică și între 25°39'44" și 25°26'20" longitudine estică. Deși altitudinea lor maximă nu depășește 1.800 m ,[NUME_REDACTAT] se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare.

2.3.Clima județului

Clima județului este temperat-continentală, mai precis caracterizată de nota de tranziție între clima temperată de tip oceanic și cea temperată de tip continental; mai umedă și răcoroasă în zonele montane, cu precipitații relativ reduse și temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase. Temperatura aerului este diferențiată de altitudinea reliefului. Mediile anuale sunt mai ridicate în partea de jos a județului(7,5oC la Bod, 7,6oC la Brașov și 8,2 oC la Făgăraș) și mai calde în iulie atingând 18,7 oC la Făgăraș, 18oC la Brașov și Bod și 14,5oC la Predeal.

Fig.7 Temperaturi medii anuale [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].8 Grafic comparativ pentru temperatura medie anuală

2.4.[NUME_REDACTAT] puține excepții, apele de pe teritoriul județului se încadrează în [NUME_REDACTAT] al Oltului care străbate județul pe o lungime de 210 km. Pe parcurs primește: Baraoltul, Vârghișul, Aita, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Timișul, Bârsa, Ghimbășelul, Șinca, Sâmbăta, Vulcănița, Sebeșul, Berivoiul, Breaza, [NUME_REDACTAT]. În categoria apelor stătătoare se înscriu lacurile glaciare din [NUME_REDACTAT] (Urlea, Podragul) și cele antropice pentru alimentarea cu apă potabilă a localităților.

2.5.[NUME_REDACTAT] județului este de aproximativ 637.000 de persoane ,din care municipiul Brașov are o populație de aproximativ 276.000 de locuitori.

2.6. Accesarea bazei de date Protected planet

Programul este recunoscut de forurile internaționale în domeniu, cu precădere de Convenția privind diversitatea biologică cu 192 de state semnatare ceea ce justifică recunoașterea consistenței datelor achiziționate de fiecare stat semnatar.

Fig. 9 Distribuția densității ariilor protejate în Europa (după: http://www.protectedplanet.net/#4_48.75_18.5_0)

Programul permite modificarea registrelor specifice pentru arii protejate sau declararea de noi arii protejate.

Fig. 10 Harta ariilor protejate în România (după: http://www.protectedplanet.net/#4_48.75_18.5_0)

Fig 11 [NUME_REDACTAT] Tâmpa ca rezervație natural IUCN + accesata de pe protected plannet http://www.protectedplanet.net/sites/Tampa_Muntele_Nature_Reserve

Avem avantajul de a inspecta în amănunt diferitele zone ale unei suprafețe care interesează. Creșterea eficienței în cercetarea silvică și agricultură poate fi realizată astăzi prin utilizarea serviciilor geo-informaționale care integrează segmentul satelitar cu date agro- meteorologice și informații de la teren privind caracteristicile fizice și chimice la nivel parcelar și intra- parcelar.

Senzorii multispectrali cu rezoluție medii și mari în infraroșu apropiat și infraroșu mediu permit o analiză detaliată a unui peisaj pentru a localiza activitatea care interesează pe o anumită suprafață. Este posibilă monitorizarea săptămânală și lunară a indicelui de vegetație și realizarea de hărți tematice pentru compararea diferitelor stări în moment de timp diferite.

Se pot realiza astfel comparații între suprafețele acoperite de vegetație la două momente diferite alese, starea de sănătate a vegetației, cartografierea și evaluarea impactului fenomenelor atmosferice asupra diferitelor zone aflate în supraveghere.

Capitolul III – Rezultate și discuții

În baza informațiilor colectate din teren, referitoare la floră, faună și habitatele zonei, precum și consultării cu administratorul rezervației

am elaborat câteva propuneri de recomandări care pot fi utile pentru managementul [NUME_REDACTAT] Tâmpa.

Unele dintre ideile prezentate mai jos, pot fi dezvoltate și aprofundate , în scopul includerii lor în planul de management și în regulamentul de

vizitare și funcționare al rezervației.

Pentru menținerea și ridicarea calității de conservare a speciilor de interes național și european,în viitorul nu foarte îndepărtat vor trebui întreprinse acțiuni care să urmărească următoarele aspecte:

cartarea cu precizie a zonelor în care se regăsește vegetația de tip peri-panonic.

eliminarea arborilor care tind să ocupe aceste zone cu vegetație de tip peri-panonic și ținerea sub observație strictă a acestor zone.

eliminarea speciilor vegetale care pot fi considerate specii invazive de exemplu tufărișurile de corcoduș sălbăticit. Această specie creează probleme pe versantul sud-estic unde tinde să invadeze pajiștea xerofilă de pe acest versant. La baza versantului, se poate observa faptul că acești pomi au fost plantați mai ales după darea în folosință a blocurilor de locuinte aflate în apropiere.

Alte propuneri le-am sistematizat pe următoarele teme și obiective de atins:

1. Problemă – BIODIVERSITATE ȘI PEISAJ

Obiectiv principal: Păstrarea intactă a populațiilor și speciilor de floră și faună, a habitatelor acestora,conservarea elementelor geomorfologice, geologice și a elementelor caracteristice ale peisajului natural și antropic.

Activități propuse:

-păstrarea parțială în masiv a arborilor bătrâni și scorburoși, ca adăpost pentru speciile de păsări, lilieci și insecte.

– menținerea parțială în masiv a arborilor doborâți, ca microhabitate pentru speciile de nevertebrate și ciuperci.

– semnalizarea zonelor cu populații bogate de specii protejate, prin mici

panouri de avertizare amplasate chiar în apropierea acestor zone și nu doar la principalele căi de acces în rezervație.

– identificarea și cartarea cu precizie a arealelor și a zonelor de refugiu ale speciilor de interes european, național și local iar unde este cazul, protejarea zonelor vulnerabile de cuibărit ale speciilor importante de păsări.

– inventarierea și cartarea zonelor degradate care se regăsesc mai ales în apropierea traseelor turistice și efectuarea de amenajări de reconstrucție.

2. Problemă- TURISM ȘI ACTIVITĂȚI DE RECREERE

Obiectiv: Realizarea unui turism civilizat în condițiile limitării impactului negativ asupra zonei

– organizarea unei forme de turism specializat cu ghid, pe diverse domenii (ornitologic, botanic, silvic, geologic).

– limitarea accesului turiștilor numai pe potecile marcate și chiar interzicerea accesului în anumite zone.

-interzicerea activității de campare în toată zona ([NUME_REDACTAT]).

-eficientizarea reală a managementului deșeurilor prin amplasarea unor dispozitive de colectare adecvate și care să se integreze în peisaj.

– refacerea traseelor turistice , în special al traseului ,,Treptele lui Gabony’’.

Foto 15 Traseul ,,Treptele lui Gabony’’.

3. Problemă- EDUCAȚIE ECOLOGICĂ ȘI CONȘTIENTIZAREA PUBLICULUI VIZITATOR

Obiectiv: În primul rând informarea publicului despre faptul că se găsește într-o arie protejată, schimbarea atitudinii și comportamentului

-menținerea panourilor de atenționare a publicului și a plăcuțelor avertizoare .

-realizarea unui traseu turistic educativ în care să fie prezentate vizitatorilor diferitele aspecte din cadrul rezervației.

-realizarea unui program educativ în școlile brașovene în colaborare cu [NUME_REDACTAT].

-promovarea rezervației la nivel național.

4. Problemă:MANAGEMENTUL REZERVAȚIEI

Obiectiv: Gospodărirea rezervației în scopul obținerii parțiale a resurselor financiare

Pentru realizarea acestor obiective se impun următoarele:

-încadrarea cu personal suficient pentru toate activitățile care se desfășoară în cadrul rezervației.

-elaborarea unor planuri de muncă cu caracter anual.

-identificarea unor surse pentru suplimentarea veniturilor.

O potențială sursă de venit ar putea fi reprezentată de următoarele:

-comercializarea masei lemnoase rezultată din activitățile de ecologizare și întreținere anuale.Masa lemnoasă rezultată este de calitate inferioară , dar ar putea fi comercializată ca lemn de foc sau ca materie primă pentru realizarea materialelor de tip placă aglomerată PAL.

-recoltarea și comercializarea plantelor medicinale.

Din această categorie de plante, face parte socul (Sambucus nigra) prezent în rezervație,sub formă de enclave.Recoltarea inflorescențelor de soc s-ar putea face eșalonat începând cu luna mai și s-ar desfășura pe o perioadă mai mare de timp având în vedere dezvoltarea vegetației pe altitudine.De asemenea, recoltarea fructelor s-ar putea desfășura etapizat.

Această activitate ar putea avea un potențial economic din următoarele motive:

inflorescențele de soc se pot folosi imediat, la fabricarea băuturilor răcoritoare.

prin prelucrări ulterioare pot fi obținute produse superioare în industria farmaceutică sau alimentară.

Foto 16: Arbust de soc

În condiționalitate cu principiile moderne ale conservării naturii, un plan de management trebuie să adune interesele de conservare a biodiversității cu cele de dezvoltare socio-economică ale comunităților locale din zona ariei protejate.

Nevoia realizării unui plan de management, care să fie aplicat cu

succes în teren, în condițiile total diferite ale acestei arii protejate, este din ce în ce mai mare, având în vedere presiunea antropică ce se realizează asupra zonelor naturale.

[NUME_REDACTAT] MM., 2011, The red list of crop varietis for Romania – Lista roșie a varietăților plantelor de cultură din România: [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu, ISBN 978-606-12-0208-9

Antofie MM., 2012, Conservarea biodiversității – considerente politice și legislative, [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu,

Antofie MM., 2011, Manual de aplicare a Ghidului privind evaluarea adecvată a impactului planurilor/proiectelor asupra obiectivelor de conservare a siturilor Natura2000

Albu I., Cadastru și organizarea teritoriului, Note de curs, 2012

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2014, accessed on 14 february 2014 http://www.gbif.org/species/3034714

Encyclopedia of life: http://eol.org/pages/581712/overview

[NUME_REDACTAT]., 1977, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, Vol. VI,

[NUME_REDACTAT], Monografia satului Bradu, manuscris

Drăgulescu C, Plantele alimentare din flora spontană a României, [NUME_REDACTAT]-Turism, București, 1991

Constantinescu C, Plantele medicinal în apărarea sănătății, [NUME_REDACTAT], București, 1978

Dumitru E și Răducanu D, 1992, Terapia naturistă Incursiune în farmacia naturii, [NUME_REDACTAT], București,

Fang, R., Jiang, C. H., Wang, X. Y., Zhang, H. M., Liu, Z. L., Zhou, L. & Deng, Z. W. (2010). Insecticidal activity of essential oil of Carum carvi fruits from China and its main components against two grain storage insects. Molecules,15(12), 9391-9402.

Ene, A. C., Nwankwo, E. A., & Samdi, L. M. (2007). Alloxan-induced diabetes in rats and the effects of black caraway (Carum carvi L.) oil on their body weight. Res J [NUME_REDACTAT] Sci, 2(2), 48-52.

Iagăru P., Sava C. și Ciortea G., [NUME_REDACTAT] Concept în Dezvoltare, 2011

http://propark.ro/images/uploads/file/manual%20arii%20protejate_net.pdf

http://www.wdpa.org/

http://biodiversitate.mmediu.ro/romanian-biodiversity/despre-arii-protejate/tipuri-de-arii-protejate/1-arii-de-interes-national

[NUME_REDACTAT] Cap. Legislație: http://www.mmediu.ro/legislatie/biodiversitate.htm

Anexa 1 [NUME_REDACTAT] pentru protecția mediului conform [NUME_REDACTAT]

Arii naturale protejate. Biodiversitate

 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011

 ORDIN Nr. 159/1266 din 24 iunie 2011 privind aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv și modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate

 Legea nr. 389/2006 pentru ratificarea Convenției-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, adoptată la Kiev la 22 mai 2003 și Legea 137/2010 pentru ratificarea Protocolului privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și a diversității peisajelor, adoptat și semnat la București la 19 iunie 2008, la Convenția-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, adoptată la Kiev la 22 mai 2003

 Legea nr. 46/2008 Codul silvic

 Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura

 Legea nr.86/2000 pentru ratificarea Convenției privind accesul publicului la informații participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu semnată la Aarhus în data de 25.06.1998

 O.U.G. nr. 164/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195_2005 privind protecția mediului

 O.U.G. nr. 154/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și a Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006

 O.U.G. nr. 68/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și a Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006

 O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului

 HG nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordarea a despagubirilor prevazute de Legea nr. 407/200?

 ORDIN nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvata a efectelor potentiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar

 ORDIN nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluarii impactului asupra mediului pentru proiecte publice si privat

 Ordin nr. 255/2007 privind unele masuri pentru aplicarea regulamentelor [NUME_REDACTAT] privind comertul cu specii salbatice de fauna si flora OUG nr. 23 din 5 martie 2008 privind pescuitul și acvacultura

 Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 23 din 5 martie 2008 privind pescuitul și acvacultura

 Ordin nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturala protejata a siturilor de importanta comunitara, ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in România

 Ordin nr. 1423/2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor în cazul speciilor urs, lup, râs și pisică sălbatică

 Ordin nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților de recoltare, capturare și/sau achiziție și/sau comercializare, pe teritoriul național sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante și fosilelor de animale vertebrate și nevertebrate, precum și a plantelor și animalelor din flora și, respectiv, fauna sălbatice și a importului acestora

 HG nr.1586/2006 privind încadrarea unor arii naturale protejate în categoria zonelor umede de importanță internațională

 HG nr. 1529/2006 pentru modificarea anexei nr. 1 la [NUME_REDACTAT] nr. 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora

 Ordin nr. 203/14 din 5 martie 2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecție a speciilor de floră și de faună sălbatice

 Proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea articolului unic din [NUME_REDACTAT] nr. 70/2008 privind alocarea, pe anul 2008, a fondurilor pentru realizarea [NUME_REDACTAT] de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități

 Ordin nr. 828/15.07.2008 pentru organizarea celei de a doua sesiuni de depunere a cererilor de finanațare pentru anul 2008 ân cadrul Programului național de âmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități, instituit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 343/2007

 Ordin nr. 1166/2007 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități (M.Of. Partea I, nr. 502/ 26.07.2007)

 Ordin de Ministru nr. 1947/2010 privind aprobarea derogării pentru unele specii de păsări (M. Of. nr. 0816 din 07 Decembrie 2010)

 Ordin de Ministru nr. 1948/2010 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare și a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de administrare

 Legea nr. 5/1991 pentru ratificarea Convenției asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar, 2 februarie 1971 – M.Of. nr. 18/26.01.1991

 Legea nr. 58/1994 pentru ratificarea Convenției privind diversitatea biologică, adoptată la Rio de Janeiro, 5 iunie 1994. M.Of. nr. 199/02.08.1999

 Decretul 187/1990 de acceptare a Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, adoptată de Conferința generală a [NUME_REDACTAT] Unite pentru Educație, Știință și Cultură la 16 noiembrie 1972 – M.Of. nr. 46/31.03.1990

 Legea nr. 13/1993 pentru ratificarea Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa , Berna, 19.07.1979 – M.Of. nr. 62/25.03.1993

 Legea nr. 69/1994 de aderare a României la Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de floră și faună pe cale de dispariție, adoptată la Washington la 3 martie 1973 – M.Of. nr. 211/12.08.1994

 Legea nr. 13/1998 pentru ratificarea Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice , adoptată la Bonn, 23 iunie 1979 – M.Of. nr. 24/26.01.1998

 Legea nr. 89/2000 pentru ratificarea Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice – M.Of. nr. 236/30.05.2000

 Legea nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa. M.Of. nr. 228/23.05.2000

 Legea nr. 91/2000 de ratificare a Acordului privind conservarea cetaceelor din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și din zona contiguă a Atlanticului – M.Of. nr. 239/30 mai 2000

 Legea nr. 82/1993 privind constituirea [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]", modificată prin OUG nr. 112/ 2000 si Legea 454/2001 – M.Of. nr. 283/7.12.1993

 Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului național – Sectiunea a III-a, zone protejate – M.Of. nr. 152/ 12.04.2000

 Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenției europene a peisajului, Florența, 20.10.2002 – M.Of. nr. 536/ 23.07.2002

 Ordinul nr. 374/2004 pentru aprobarea Planului de acțiune privind conservarea cetaceelor din apele românești ale [NUME_REDACTAT] – M.Of. nr. 849/16 septembrie 2004

 Lege nr. 191/2002 (MO nr. 271/23.04.2002) grădinilor zoologice și acvariilor publice

 Legea nr. 265/2006 (MO nr. 586/06.07.2006) pentru aprobarea și modificarea OUG nr. 195/2005 (MO nr. 1196/30.12.2005) privind protecția mediului

 Lege nr. 407/2006 (MO nr. 944/22.11.2006) vânătorii și a protecției fondului cinegetic, modificată și completată de Legea nr. 197/2007 (MO nr. 472/13.07.2007) și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 154/2008

 Lege nr. 314/2007 (MO nr. 3/3.01. 2008) pentru aderarea [NUME_REDACTAT] la Convenția internațională privind reglementarea vânării balenelor, adoptată la Washington la 2 decembrie 1946, și la Protocolul la Convenția internațională privind reglementarea vânării balenelor, adoptat la Washington la 19 noiembrie 1956

 Legea muntelui nr. 347/14 iulie 2004 – M.Of. nr. 670/26 iulie 2004

 OUG nr. 57/2007 (MO nr. 442/29.06.2007) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice modificată și completată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 154/2008

 OUG nr. 12/2007 (MO nr. 153/02.03.2007) pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului adoptat prin Legea nr. 161/2007 (MO nr. 395/ 12.06.2007)

 HG nr. 230/2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și înființarea administrațiilor acestora – M.Of. nr. 190/26.03.2003

 HG nr. 1581/2005 (MO nr. 24/11.01.2006) privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone

 HG nr. 2151/2004 (MO nr. 38/12.01.2005) privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone

 HG nr. 1.143/2007 (MO nr. 691/11.10.2007) privind instituirea de noi arii naturale protejate

 HG nr. 1.284/2007 (MO nr. 739/31.10.2007) privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistica ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România

 OM nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice – M.Of. nr. 648/ 11.09.2003

 OM nr. 207/2006 (MO nr. 284/29.03.2006) privind aprobarea conținutului [NUME_REDACTAT] Natura 2000 și a manualului de completare al acestuia

 OM MAPDR/MMGA nr. 262/330/2006 (MO nr. 385/04.05.2006) privind conservarea populațiilor de sturioni din apele naturale și dezvoltarea acvaculturii de sturioni din România

 OM nr 604/2005 (MO nr. 655/22.07.2005) pentru aprobarea Clasificării peșterilor și a sectoarelor de peșteri – arii naturale protejate

 OM nr. 643/2005 (MO nr. 679/28.07.2005) privind aprobarea Planului de management pentru [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

 OM nr. 1.798/2007 (MO nr. 808/27.11.2007) pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu

 OM nr 755/2007 (MO nr. 316/11.05.2007) privind aprobarea modelului fișei de evidență a fiecărei grădini zoologice și fiecărui acvariu public, precum și a Registrului național al grădinilor zoologice și acvariilor publice