Munteanu Simona, EAI [628658]

Munteanu Simona, EAI
Indiferent de nivelul de dezvo ltare al unei țări, inflația este un fenomen economico -social
greu de stăpânit , care afectează orice mecanism din economie și necesită folosirea unui
număr ridicat de resurse financiare, umane și de timp. Particularitatea acestui fenomen este
că „se manifestă în mod diferit, cu diferite amplitudini, de la o perioadă de timp la alta sau
de la o economie la altele”1. Din acest motiv, a fost un subiect ce a atras atenția
cercetătorilor din diferite perioade istorice și școli ce se integrează în gândirea monetar –
financiar ă. Se remarcă în acest sens contribuțiile lui John Maynard Keynes , Milton
Friedman, David Hume, Irving Fisher, William Fleetwood, Emile James, Joseph Lowe ,
Paul Samuelson, William Nor dhaus .
În prezent nu există o teorie general acceptată tocmai din cauza complexității fenomenului,
totuși, în dicționarul de economie politică, inflația este definită ca fiind “suprasaturarea
arterelor circulației cu o cantitate de bani de hârtie care depășește nevoile reale ale acesteia,
ceea ce duce la devalorizarea banilor ”2. John Maynard Keynes afirmă că “ atunci când o
nouă creștere a volumului cererii efective nu mai determină o nouă creștere a unității de
cost strict proporțională cu creșterea c ererii efective, s -a creat o situație (…) definit ă cu
temei ca inflație autentică”3. Deci fenomenul inflaționist poate fi sintetizat la două acțiuni:
creșterea inegală, dar cumulativă, a prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a banilor
datorată suprasaturării sferei de circulație de către masa monetară .
Deși majoritatea cercetătoril or susțin că ar avea doar efecte negative deoarece afectează
multe planuri și generează un număr ridicat de probleme , sunt și analiști care sunt de părere
că este un element important ce contribuie în mișcarea evolutivă a conceptelor și teoriilor
economice. De asemenea, nu toate persoanele sunt afectate de inflație, cei care anticipează
corect evoluția sa pot înregistra câștiguri semnificative.
Chiar dacă fenomenul inflaționist nu este perceput cu aceeași intensitate și semnificație de
către toți participanții la viața economico -socială, există totuși modalități stabilite la nivel
instituțional de calculare al nivelului și al evoluției acestuia. Măsurarea inflației are la bază
prețurile, iar pentru a se putea observa evoluția acestora în timp, literatura de specialitate

1 Flavius Rovinaru, Mihaela Rovinaru, Larisa Pop, Economie Teorie și aplicații, Ed. Școala Ardeleană, 2018
2 Dicționar de economie politică
3 John Maynard Keynes, Teoria general ă a folosirii mâinii de lucru, dobânzii și banilor, Ed. Științifică, 1970

utilizează indicii prețurilor. Printre cei mai importanți indicatori macroeconomici care
redau variația prețurilor dintr -o anumită perioadă față de perioada de referi nță se află:
➢ Indicele prețurilor (bunurilor) de consum (IPC) „comensurează evoluția prețurilor
unui coș de produse, considerat relevant din perspectiva cheltuielilor efectuate de o
gospodărie tipică. ”4 Această mod alitate de măsurare a inflației este cea mai folosită
în prezent. În România, acest coș de produs e și servicii este determ inat pe baza unor
sondaje efectuate de către instituțiile au torizate ale statului și prin co operarea cu
organizațiile sindicale, patronale și organisme ale societății civile , iar nivelul
prețurilor este observat și studiat în 4 2 de localități, reședinț e de județ și Municipiul
București, de către Institutul Național de Statistică .
Pentru posibilitatea comparării indicilo r de preț la nivel european se folosește
Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum (IAPC) care este calculat în toate țările
membre ale Uniunii Europene după concepte și standarde comune.
➢ Indicele prețurilor de producție (IPP) „măsoară evoluția pre țurilor în etapele care
preced consumul final, inclusiv a prețului materiilor prime, semifabricatelor și
produselor care încă n -au fost trimise spre desfacere. ”5 Deci, acest indice are în
vedere două mari componente : IPP de intrare, care măsoară bunurile și serviciile
achiziționate în scopul procesului de producție, și IPP de ieșire, care redă bunurile
și serviciile rezultate din procesul de producție, ce urmează a fi v ândute.

➢ Indicele general al prețurilor (IGP) este cel mai general mod de măsurare al
fenomenului inflaționist, cuprinzând evoluția tuturor prețurilor din economie, și
măsoară atât schimbările de preț ale produselor consumate de către gospodării, cât
și schimbările de preț ale componentelor ce intră în fluxuril e de producție.

➢ Indicele deflatorul PIB măsoară variația prețurilor tuturor bunurilor și serviciilor cu
destinație finală fabricate într-o economie, într -o perioadă de timp bine determinată.
Este calculat ca “raport procentual între PIB nominal din perioada curentă și PIB

4 Macroeconomie, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca, 2014
5 Macroeconomie, Ed. Risoprint , Cluj -Napoca, 2014

din perioada curentă exprimat în prețuri constante. ”6 Este cel mai cuprinzător
indice de preț deoarece ia în calcul toată producția, inclusiv bunurile de consum ,
cele investiționale și serviciile guvernamentale , iar spre deosebire de IPP și IPC nu
se bazează pe un coș fix de produse și servicii, permi țând astfel schimbarea
preferințelor pentru consum.

În funcție de intensitatea cu care se manifestă inflația, apa r următorii termeni:
Inflația latentă , care mai este numită și inflație târâtoare, rampantă , liniștită sau moderat ă,
este caracterizată prin creșterea prețului coșului de referință analizat cu 2-3 procent e anual
și este, de regulă, rezultatul politicilor de stabilizare . Acest nivel este considerat rezonabil ,
chiar benefic pentru o economie în expansiune și încurajează m ediul de afaceri datorită
stabilității și capacității de anticipare . Va conduce astfel către încheierea de contracte pe
termen lung, investitorii având încredere că prețurile bunurilor finite ce urmează a fi
comercializate și a costurilor de producție vor evolua într -un mod previzibil și moderat,
fără a le provoca pierderi semnificative . De cele mai multe ori , atunci când inflația latentă
este prezentă într -o economie, ”productivitatea factorului muncă crește mai intens ca
salariile, iar PIB -ul (PNB) real cunoaște evoluții ascendente pe fondul unor anticipări
pozitive din partea agenților economici. ”7
Inflația deschisă, numită și declarată sau marșantă apare atunci când creșterea anuală a
prețurilor dep ășește pragul de 3%, dar rămâne inferioară pragului de 10% . Acest fenomen
este văzut ca un criteriu de perfomanță pentru economiile în curs de dezvoltare și apare
destul de rar în țările care se bucură de o economie dezvoltată. Din acest motiv guvernele
aplică măsuri și programe antiinflaționiste, protejând astfel populația de eventualele efecte
negative.
Inflația galopantă sau inflația cu două cifre este caracterizată de o creștere anuală de peste
10% și “acționează distructiv asupra circulației bănești, finanțelor și creditului, poducând
grava lor dezorganizare, este însoțită de puternice conflicte sociale”8. Urmările acestui

6 Dicționar economic -financiar
7 Teorie economică generală, Volumul II, Ed. ASE, 2005
8 Macro economie, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca, 2014

nivel ridicat al inflației su nt multiple, ”moneda națională cunoaște o pierdere rapidă a
valorii economice (puterii de cumpărare) , rata dobânzii crește rapid, viteza de rotație a
banilor se accelerează, posesorii acestora ajung să păstreze asupra lor doar cantitatea de
monedă strict necesară tranzacțiilor cotidiene, o parte din economii părăsesc economia
națională, plasându -se în străinătate, iar altele sunt sustrase investițiilor productive și
orientate spre operațiuni speculative sau plasamente în active reale (case, obiecte de artă,
terenuri etc.). ”9
Hiperinflația apare atunci când prețurile cresc foarte mult, iar cererea de monedă națională
scade semnificativ , ”o parte importantă din tranzacții efectuându -se sub formă de troc
modern (barter) sau în monedă alternativă; prețur ile relative devin deosebit de instabile, iar
salariul real al unei persoane se reduce lunar cu cca 30%; este produsul unor schimbări
radicale în viața economică și politică a țărilor în cauză. ”10 Procesul de hiperinflație
afectează puternic populația care ajunge să -și piardă încrederea în folosirea banilor ca
mijloc de schimb.
Megainflați a este caracterizat ă prin creșteri ale prețurilor de sute, mii sau chiar zeci de mii
de procente , iar efecte le sale dezasturoase sunt resimțite de toate ca tegoriile de agenți
economici . Deși astfel de situați i sunt foarte rare la nivel mondial , acestea sunt totuși
prezente, iar un exemplu în acest caz e ste Venezuela, unde inflația la sfârșitul anului 2018
a ajuns la 1370000 %. Această modificare a nivelului prețurilor a avut efecte dezastruoase
în rândul populației, puterea de cumpărare a scăzut atât de mult, încât este nevoie de
teancuri de bani pentru achi zițonarea unei singure cafel e. Desigur că acest fenomen ar fi
putut fi evitat prin aplicarea la timp a unor politici macroeconomice corecte . Atunci când
un stat se confruntă cu rate ridicate ale inflației și ” nu se iau cât mai curând măsuri de
închidere a robinetului marilor cheltuie li și de încetare a risipei nejustificate în mod real,
precum și de reducere a marilor deficite bugetare ”11 este inevitabilă apariția, mai devreme
sau mai târziu, a hiperinflației.
În funcție de factorii generatori, fenomenul inflaționist poate fi de următoarele tipuri:

9 Economie, Manual universitar, Ediția a doua, Ed. Economică, 2001
10 Mankiw, N Gregory, Principes de l ’ economie, Ed. Economic ă, 1998
11 Alex Berca, Crizele economice și ciclicitatea lor, Institutul European, 2011

Inflația prin cerere apare atunci când are loc o creștere a nivelului cererii care nu este
susținută în mod proporțional de creșterea producției. Astfel, dezechilibrul dintre cerere și
ofertă se concretizează prin creșterea prețurilor. Unii economiști susțin că inflația prin
cerere nu este tocmai un fenomen inflaționist deoarece prețurile nu cresc continuu și nu se
remarcă o creștere generalizată a acestor a. Totuși, c reșterea cererii pentru toate alimentele
ce alcătuiesc coșul de bunuri analizat este greu de materializat . În multe cazuri, modifica rea
prețurilor unor anumite produse este văzută ca fiind un fenomen normal, teorie sus ținută și
de economistul C ristian Păun “Cum ar arăta lumea în care trăim dacă prețurile ar fi fixe și
nu ar crește sau scădea în funcție de condițiile din piață?“12.
Inflația prin costuri apare atunci când nivelul costurilor unitare de producție primește un
impuls de creștere. Aces t fenomen poate avea loc drept urmare a deprecierii cursului de
schimb al monedei naționale, a creșterii salariilor nesusținută de creșterea productivității
muncii sau a adoptării unor politici monetare și fiscale expansioniste. Deseori, o mărire a
sarcini lor fiscale suportate de întreprindere ajung să fie incorporate în prețul final al
produselor, consumatorul final fiind nevoit să suporte această majorare. În reprezentarea
grafică, ” acest tip de inflație determină o deplasare spre stânga a curbei ofertei, în condițiile
în care curba cererii rămâne neschimbată sau se deplasează în sus, dar mai încet. ”13
O formă aparte de inflație prin costuri este inflația importată, care afectează cel mai des
țările dependente de import. Creșterea prețurilor bunurilor sau serviciilor importate va duce
la creșterea costurilor de producție al produselor care le incorporează, ducând astfel la
creșterea prețurilor interne.
Inflația structurală redă o situație gravă din economie ce presupune că cererea și oferta se
modifică în sens contrar, respectiv se înregistrează o creștere a cererii agregate însoțită de
o scădere a ofertei agregate. Reprezintă astfel o combinație între inflația prin cerere și cea
prin costuri, dar este adesea cauzată de existența unor structuri puternice monopoliste, de
oligopol și administrativ -birocratice care influențează creșterea cererii și reducerea ofertei.

12 Suport de curs Inflația și cauzele ei monetare, Ciprian Păun, ASE
13 Gheorghe Oprescu, Microeconomie Macroeconomie, Ed. Economică, 2000

După cum afirmă Samuelson și Nordhaus, “inflația, ca și bolile, apare din motive diverse.
Anumite procese inflaționiste provin din pa rtea cererii, altele din partea ofertei. Dar o
caracteristică esențială a inflațiilor moderne este că ele au o dinamică internă și că sunt
greu de oprit după ce s -au declanșat.”14
Relația dintre inflație și creștere economică se poate contura în mai multe feluri:
Creștere a economică neinflaționistă este caracterizată printr -o dinamică relativ ridicată a
creșterii economice, respectiv a creșterii produsului intern/național brut real, și prin
prezența unei rate a inflației scăzute, respectiv inflație latent ă, care stimulează creșterea
economică prin impulsionarea investițiilor pentru modernizare și progres tehnologic,
stimulare care duce către creșterea PIB (PNB) real în special pe seama sporirii eficienței
utilizării factorilor de producție. În anii 1950 -1960 era considerată a fi ”o formă sănătoasă
de evoluție a economiei caracteristică tărilor dezvoltate. ”15
Creșterea economică inflaționistă se caracterizează printr -un ritm al creșterii economice ce
este inferior ratei inflației, iar în aceste condiții, de regulă, scade ritmul de creștere a l
produsului intern/național brut real.
În zilele noastre, numeroase economii se confruntă cu două fenomene specifice, stagflația
și slumpflația.
Stagflația reprezintă situația în care o țară se confruntă cu o” inflație rapidă( inflație
deschisă, de regulă), însoțită de stagnare economică (produsul intern brut real sau produsul
național brut stagnează sau se reduce, adică economia intră în recesiune, nivelul general al
prețurilor crește, masa monetară stagnea ză sau chiar crește, rata șomajului este foarte
ridicată). ”16 Stagflația are două cauze principale: un deficit în cererea agregată referitoare
la PNB și o creștere a costurilor input -urilor.
Slumpflația este un fenomen mai grav, ce definește o situație crit ică din economie,
respectiv prezența hiperinflației însoțită de o rata ridicată a șomajului, o reducere drastică
a PIB/PNB sau alte dezechilibre grave interne sau externe. Un exemplu reprezentativ de

14 P. Samuelson, W. Nordhaus, Microeconomie, 14 -eme Edition, Les Editation d’ Organisation Paris, 1995
15 Teorie economică generală, Volumul II , Ed. ASE, 2005
16 Popescu G, Ciurlău C.F., Macroeconomie, Ed. Economică, 2013

economii ce au fost afectate de prezența acestui fenomen este cel al țărilor dezvoltate din
timpul primului șoc petrolier, în anul 1973.
Deseori, deflația și dezinflația sunt prezentate ca fiind sinonime, dar acești termeni se referă
la procese distincte ce afectează în mod diferit economia țării.
Dezinflația este un ”proces material -real, care se manifestă prin încetinirea durabilă și
autoîntreținută a ratei de creștere a nivelului general al prețurilor .”17Apare atunci când se
manifestă o scădere a ratei inflației, dar aceasta rămâne totuși pozitivă , respectiv are loc în
continuare o creștere generalizată a prețurilor, dar cu un procent inferior celui anterior. De
exemplu, fenomenul de dezinflație s -a manifestat în Grecia, unde rata inflației a scăzut în
anul 2018 față de anul 2017 de la 1,1% la 0,8%.
Spre deosebire de dezinflație, deflația este un ” proces monetar -material caracterizat prin
scăderea durabilă pe termen lung a nivelului prețurilor, scădere rezultată dintr -un ansamblu
de măsuri care vizează restrângerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra
dinamicii crescătoare a prețurilor. ”18 Acest fenomen economic are o importanță ridicată
din cauza efectelor sale care pot fi chiar mai grave decât în cazul inflației deoarece spre
deosebire de aceasta din urmă , în cadrul căreia are loc procesul de reducere reală a valorii
banilor, deflația are efect contrar, respectiv are loc creșterea valorii reale a banilor. De
exemplu, f enomenul deflați onist s-a manifestat în Grecia în anul 2015 când rata inflației a
atins pragul negati v de -1,1%. În perioada de deflație are loc o scădere a nivelului
investițiilor din motive de randament economic, ceea ce duce astfel la creșterea ratei
șomajului.
Inflația are efecte ample asupra întregii economii și a intereselor tuturor categoriilor de
agenți economici . Este important de precizat c ă în condiții de inflație, nu toți agenții
economici au venituri monetare care cresc identic și concomitent cu evoluția prețurilor,
unele dintre acestea rămân chiar fixe. Cei ce au câștiguri fixe vor fi afectaț i de inflație
deoarece veniturile lor nu se modifică în raport cu evoluția ascendentă a prețurilor. Deci,
inflația dezavantajează anumite grupuri sociale cu venituri fixe și îi avantajează pe cei ce

17 Dicționar de economie, Ediția a doua, Ed. Economică, 2001
18 Dicționar de economie, Ediția a doua, Ed. Economică, 2001

încasează venituri variabile. După cum afirma J. K. Galbraith, „inflația antrenează
transportul resurselor de la săraci la bogați ”. 19

Pentru a se înțelege anvengura fenomenului inflaționist voi enumera consecințele unei rate
ridicate a inflației: scăderea puterii de cumpărare; scăderea investițiilor; scăde rea
producției diverselor bunuri de consum; crearea stării de incertitudine și instabilitate – ceea
ce induce factorul psihologic al panicii în rândul populației; creșterea datoriei publice;
creșterea deficitului bugetar; scăderea rezervelor; creșterea rate i șomajului; reducerea
volumului și valorii comerțului.
Unul dintre cele mai importante efecte pe care inflația îl are într -o economie este efectul
psihologic din rândul populației. Din momentul în care se conștientizează apariția
fenomenului inflaționist și pe măsura întreținerii acestuia, modul de gândire al
consumatorilor se schimbă radical.
Percepția despre inflație din rândul populației are un rol central în schimbările din
macroeconomie deoarece afectează în mod direct indivizii, organizațiile și statul. În foarte
multe studii realizate s -a constat că rat a inflației percepute este diferită de rata actuală a
acesteia. De exemplu, un studiu publicat în Revista Economică Europeană realizat în anul
2009 într -un laborator din Ohio, pe un eșantion de 186 de persoane a arătat că
”consumatorii tind să supraevaluez e nivelul modificării prețurilor la bunurile cumpărate
frecvent când își formează percepții asupra inflației la nivelul întregii economii”.20
Efectele sunt diferite în rândul populației datorită diversității acesteia, gospodăriile cu
venituri ridicate au d iferite coșuri de consum față de gospodăriile cu venituri scăzute, de
asemenea, populația rurală tinde să fie inter esată spre achiziționarea de alte produse și
servicii decât populația din zona urbană. Conform datelor furnizate de Eurostat în anul
2017 cu privire la cheltuielile dintr -o gospodărie, s -a sesizat că î n mediul urban , populația
cu venituri mici alocă un procent mai mare din totalitatea veniturilor spre achiziționarea de
alimente, în timp ce persoanele cu venituri ridicate își aloca un procent mai mic pentru
bunurile alimentare, preferând să aloce sume considerabile pentru alte domenii, precum cel

19 Galbraith, I.K., Știința economică și interesul public, Ed. Politică, București, 1982
20 https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0014292114000038 data accesării: 15.11.2019

al activităților culturale sau de recreere. Gospodăriile rurale ce desfășoară activități din
agricultură alocă, de asemenea, un procent mai scăzut di n venituri către cheltuielile cu
alimente față de gospodăriile din mediul urban. Aceste diferențe fac ca inflația să fie
percepută diferit în rândul consumatorilor.
De asemenea, conștientizarea fenomenului inflaționist determină anumite comportamente
de co nsum neraționale: în situațiile unei rate ridicate a inflației, populația este dispusă să
achizi ționeze orice, chiar și bunuri care nu au utilitate pentru aceasta, din cauza fricii pentru
o devalorizare mai puternică a monedei. Un exemplu concludent în acest caz este de după
Primul Război Mondial, când hiperinflația a afectat populația Germaniei, în special
muncitorii care aveau salarii f ixe, din acest motiv, aceștia au cerut să fie plătiți o dată la
două ore și imediat după ce intrau în posesia banilor se duceau să -i cheltuie pentru a evita
o devalorizare și mai mare a acestora.