Munteanu S.D Maria-Ecaterina [307944]

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE DESIGN

PROGRAMUL DE STUDIU DESIGN

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. Univ. Dr. Călin Lucaci

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” [anonimizat]:

Conf. Univ. Dr. Călin Lucaci

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………. 1

CAPITOLUL 1. ISTORIA ILUSTRAȚIILOR ȘI A DESIGNULUI CARTE ………….. 3

1.1. Introducere în lumea cărților…………………………………….……………. 3

1.2. Evoluția cărții ilustrate în epoca tiparului ……………………………………………….. 4

1.3. Cartea românească ilustrată …………………………….……………….…….. 8

Capitolul 2. DESIGNUL GRAFIC ȘI DESIGNUL DE CARTE………………………… 10

2.1. Aspecte generale ……………………………………………………………… 10

2.2. Scopul ilustrațiilor de carte …………………………………………………… 11

2.3. Tehnici de ilustrare ……………………………………………………………. 13

Capitolul 3. DESCRIEREA PROIECTULUI „[anonimizat]”………………………………………………………………………………………

n. l. (Titlul subcapitolului) …………………………………………………………..

n.2. (Titlul subcapitolului)……………………………………………………………

Capitolul 4. PARTEA ECOLOGICĂ. RECICLAREA HÂRTIEI ……..……….

4.1. Procedeul de creare a hârtiei de-a lungul timpului …………………..

4.2. Procedeul industrial modern …………………………………………..

4.2.1. Procesarea fibrelor …………………………………………………………..

4.2.2. Procedeul chimic ………………………………………………………………

4.2.3. În România ……..………………………………………………………………

4.3. Procesul de reciclare a hârtiei ………………………………………….

4.3.1. Sortarea ……………………………………………………………………………………

4.3.2. Colectarea și transportul ……………………………………………………………

4.3.3. Stocare …………………………………………………………………………………….

4.3.4. Re-pulpare și cernere …………………………………………………………………

4.3.5. Curățare …………………………………………………………………………………..

4.3.6. Spălare …………………………………………………………………………………….

4.3.7. Rafinare, înălbire și decolorare …………………………………………………..

4.3.8. Crearea hârtiei ………………………………………………………………………….

Capitolul 5. PARTEA ECONOMICĂ A LUCRĂRII DE LICENȚĂ …..……..

5.1. Piața editorială din România …………………………………………

5.2. Descrierea produsului …………………………………………………

5.3. Costurile produsului ……….…………………………………………

5.3.1. Resurse umane …………………………………………………………………………..

5.3.2. Cheltuieli directe ……………………………………………………………………….

5.3.3. Cheltuieli indirecte …………………………………………………………………….

5.3.4. Estimare buget ………………………………………………………………………….

5.3.5. Observații ………………………………………………………………………………..

Concluzii ……………………………………………………………………….

Bibliografie ……………………………………………………………………….

Anexe (figuri, grafice, tabele, poze suplimentare) ……………………………….

INTRODUCERE

Alegerea acestei teme, se datorează preocupărilor și excelențelor mele din timpul facultății pentru ilustrație și grafică de carte, întrucât am descoperit pe parcursul timpului că această ramură frumoasă a artei îmi reprezintă cel mai bine personalitatea și îmi lasă creativitatea să zburde.

„În prezent ilustrația este considerată drept parte a artei vizuale, întrucât aceasta poate veni în completarea unor lucrări precum caricaturile, sau pictura. În ziua de azi, omenirea cunoaște mai multe tipuri de ilustrații, iar dintre acestea amintim: ilustrația artistica, ilustrația de carte în care se prezintă momente esențiale ale unui text literar și de ce nu ilustrația muzicală.”

De-a lungul istoriei, ilustrația de carte s-a aflat într-o permanentă legătură cu tiparul, odată cu descoperirea lui, și așa este și în ziua de astăzi, tiparul fiind baza dezvoltării culturii și o importantă modalitate prin care sunt multiplicate ideea, cuvântul și imaginea.

Ilustrația face parte din universul de creație a artistului care are libertatea de a crea ceea ce vrea și care are alegerea de a ține, sau a nu ține cont de regulile aplicate în desen. Are alegerea de a face apel la tehnicile în desen, atât tehnici convenționale cât și neconvenționale.

De când eram copil, îmi petreceam întreaga zi desenând. Aveam ca și punct de reper lumea înconjurătoare, frumoasa natură cu minunățiile ei dar și persoanele de care eram înconjurată. Mergând cu părinții la plimbare, căutam permanent povești în natură, în oamenii simpli, în trecătorii de pe stradă. Așteptam cu nerăbdare să ajung acasă pentru a transpune imaginea vizuală și pentru a recrea din ea o nouă poveste, mult mai frumoasă. Încercam să rețin cât mai multe amănunte deoarece doream ca fiecare detaliu să fie cât se poate de real și să fie corect executat.

În timpul facultății mi-am regăsit interesul de a desena în designul grafic. Aici, am avut șansa, prin ramura ilustrației de carte, de a ilustra o anumită poveste sau pur și simplu îmi puteam crea propriul meu jurnal de basm. Am avut șansa de a desena liber ceea ce aveam în minte, fără absolut nici o restricție, și de a îmi lăsa imaginația liberă să zburde. Primul lucru la care mă gândeam, îl puneam pe foaie sub formă de schiță, iar din ceea ce desenam se crea o poveste minunată, propria mea poveste.

Consider că prin ilustrație, cele mai adânci idei ale mele devin realitate, pur și simplu prind viață. În general, ilustrația de carte, indiferent în ce manieră este executată exprimă cele mai sensibile și mai profunde idei ale artistului prin elementele limbajului plastic. Din punct de vedere plastic, ilustrația de carte, chiar dacă este o ilustrație de carte destinată copiilor sau adulților, este într-o continuă dezvoltare. Fiecare artist, are propriile sale modalități tehnice de execuție, cât și propriile sale idei tehnice, în cazul în care este vorba despre o carte interactivă pentru copii.

În această lucrare de licență intitulată „Ilustrația de carte – ghid” mi-am propus să creez un mic ghid, în care cititorul nu doar să poată avea acces la istoria ilustrației, de la începuturile sale până în ziua de astăzi, cât să și interacționeze cu operele marilor artiști ilustratori ai timpului, care au lăsat o urmă în evoluția ilustrației, cititorul având șansa chiar să îi descopere. Am să menționez și ilustrez clasificările și curentele ilustrației cu diferite opere ale marilor artiști, pentru ca cititorul să poată recepta mai ușor informația. Este adresat atât persoanelor interesate de această ramură a artei, cât și adolescenți și chiar adulți. Este adresat tuturor categoriilor de vârstă.

Motivul pentru care am ales această temă pentru lucrarea mea de licență este din dorința de a descoperi și a mă cultiva în această ramură a artei. Spre surprinderea mea, în biblioteci și librării nu am putut găsi mare lucru despre acest subiect. Nu am găsit o carte care să îmi poată descrie modul de creare a ilustrației sau măcar să îmi prezinte tehnicile folosite de-a lungul timpului, să nu mai vorbesc despre cărțile ilustrate, care sunt adresate doar copiilor. Pentru a mă putea informa despre acest subiect a trebuit să caut răspunsurile întrebărilor mele pe internet și să învăț tehnicile ilustrației din micile cărți de povești pentru copii, tehnici care diferă de la artist la artist.

Îmi doresc să creez acest ghid, deoarece, pe lângă că îmi place acest subiect cum am menționat mai sus, doresc ca tânăra generație să poată avea acces la toate aceste informații strânse de mine pe parcursul timpului, și îmi doresc ca datorită ilustraților impactul vizual să fie mult mai puternic.

Ilustrația este o imagine ce are ca scop exemplificarea și înțelegerea mai ușoară a unui text. Serios, cui îi place să citească multă teorie fără puțină ilustrație?

CAPITOLUL 1

ISTORIA ILUSTRAȚIILOR ȘI DESIGNULUI DE CARTE

„Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Și, cum o atingi cu ochii și mintea, sufletul ți se deschide ca un prieten bun.”

INTRODUCERE ÎN LUMEA CĂRȚILOR

În primul rând trebuie să vorbesc despre carte care pentru mine a fost ani la rând cel mai apropiat prieten. Cartea care este considerată cel mai bun prieten al omului și este cel mai bun exercițiu intelectual ce contribuie la dezvoltarea culturală a omului.

Cartea se naște din dorința autorului de distribui propria lui cunoaștere publicului cititor, de a își deschide sufletul în fața lui, și din dorința de a dăinui în timp și de a rămâne viu în sufletele oamenilor. Prin această frumoasă carte, în care autorul a investit multe sentimente și a depus multă putere, scriitorul intră în luptă cu timpul și chiar dacă va câștiga sau va pierde această luptă, datorită acestei cărți, indiferent de conținutul ei, autorul rămâne viu pentru eternitate.

Cartea nu poate fi considerată un obiect. Ea este mai mult de atât, e produsul gândirii, al meditației și al problemelor puse de autor pe parcursul creației, fie ele reale sau fanteziste, iar tot în această carte se găsesc și răspunsurile acestor întrebări. Cartea este un material care are rol educativ, are acel rol de încărca cititorul cu multe cunoștințe, fiind și un mijloc de informare a cititorului în diverse interese. Trebuie considerată drept o comoară care devine tot mai valoroasă dacă cititorul învață ceva din ea și îi rămâne întipărită în minte. Cred că fiecare dintre noi avem cărți preferate, care le-am citit de curând sau poate cu mult timp în urmă, dar care au rămas vi în sufletele noastre; aceste cărți trebuie considerate adevărate comori. În carte, scriitorul își expune cele mai mari și mai adânci frământări ale sale, deoarece a scrie este același lucru cu a vorbi, cartea fiind singurul mijloc prin care scriitorul îi poate împărtăși gândurile și sentimentele celui mai bun prieten al său, care este bineînțeles cititorul.

Cartea a apărut pentru întâia oară în Antichitate ca și suport didactic, începând cu Egipt unde se folosea papirusul numit și „hârtie de pergam”, exportând peste tot în lume, inclusiv Grecia și Roma . Perioada de glorie a început odată cu perioada Evului Mediu, scriitorii care în mare parte erau călugări, concentrându-se cel mai mult pe decorul paginilor care conțineau litere bogat ornamentate. Aceste pagini ornamentate, erau reprezentate prin diferite chenare care conțineau diferite compoziții figurative, alăturându-se literei ilustrate, care uneori ocupau întreaga pagină. Ilustrația a început să se dezvolte odată cu Imperiul Bizantin datorită manuscriselor în care dominau personaje cu chipuri exigente îmbrăcate în diferite costume bogat ornamentate, planturoase, clădiri grandioase, ornamente alcătuite din coloane, plante și animale, având culori aurite.

Odată cu răspândirea stilului gotic la sfârșitul secolului al XII-lea, în decorul manuscriselor au apărut diferite cadrane care reprezentau diferite vrejuri, ruguri, scriitorii se ocupau de reproducerea pe hârtie a ornamentelor din arhitectura gotică. Odată cu trecerea timpului personajele ajung să ocupe din ce în ce mai mult spațiu, concurând cu decorul vegetal și cu peisajul. După apariția tiparului, gravura în lemn și în metal a înlocuit total vechea tehnică manuală de ilustrare a cărților, fiind înlocuită de tipar, dar cu toate astea ea încă se mai practică și în ziua de astăzi de către iubitorii de artă.

EVOLUȚIA CĂRȚII ILUSTRATE ÎN EPOCA TIPARULUI

Persoana care a inventat tiparul cu caractere mobile, presa de tipar precum și alte lucruri care ajutat la dezvoltarea tipografiei este Johannes Gutenberg. Principalul lucru pe care s-a axat Gutenberg a fost modalitatea de reproducere a manuscriselor în serie și timpul de lucru folosit pentru a reproduce un manuscris, deoarece crearea unui manuscris necesita mult timp și nu putea fi făcut în serie, fiecare manuscris era un produs unic.

„Meșteșugul primilor tipografi cuprindea trei etape: turnarea literelor, culegerea și imprimarea. Gutenberg săpa în vîrful unui mic bloc de metal tare o literă inversată, ca văzută în oglindă, așa cum făcea aurarul cînd grava o bijuterie. Era o muncă laborioasă cerînd exercițiu și îndemânare. După ce poansonul era gata, se bătea într-un metal moale – un mic bloc de aramă – , obținîndu-se astfel o literă adînc gravată. În această formă de literă se puteau turna oricîte litere se dorea. Turnantul plumbului era un lucru cunoscut, de aceea a recurs și Gutenberg la acest material, pe care îl încălzea la 300 de grade, împreună cu antimoniu și cu cositor, folosindu-l apoi la turnat. Dar micile forme nu puteau fi apucate la turnare cu mâna, de aceea Gutenberg a construit o mică unaltă – astăzi îi spunem intrument de turnare manual – care făcea posibilă această operație. Acest instrument nu era altceva decît un canal de turnare așezat asupra formei de literă; aliajul de plumb, antimoniu și cositor se coagula ușor, astfle încît litera putea fi imediat prelucrată în continuare. Gutenberg a trebuit să toarne sute de litere, una cîte una, înainte de a se putea gîndi la tipăirea unei cărți.”

„Literele gata confecționate erau așezate în caseta cu litere. Și acum începe munca culegătorului. Acesta așeza literă după literă în rînduri, pînă termina o pagină, care se compunea din multe elemente separate ce se puteau schimba ușor, dar care se desfăceau ușor, dacă nu erai atent. Zațul se lega strîns cu o sfoară și se așeza apoi sub presă. Aici trebuia să fie iar bine fixat, pentru ca părțile componente să nu se desfacă După aceea, tipograful, ungea cu negru zațul. Negrul de tipar sau „cerneala”, cum i se spunea la început, se făcea din gogoși de ristic și negru de fum. Hîrtia era umezită cu apă. Tipograful o așeza umedă într-o ramă fixată de presă, deasupra zațului, apoi totul era împins sub presă. Dintr-o pagină de text cules puteau fi scoase mai multe sute de exemplare.”

[1] Elizabeth Geck, „Gutenberg și arta tiparului-Curente și sinteze”, Editura Meridiane, București, 1979, pagina 93

În acest mod Gutenberg multiplica manuscrisele. Era o metodă ce dura timp și necesita răbdare și îndemânare, dar a fost o idee revoluționară pentru acel timp și datorită lui avem acum la dispoziție marile tipografii.

Ilustrația de carte continuă se dezvolte.

„În anul 1461, la Bamberg în Germania a apărut prima carte ilustrată, imprimată cu caractere mobile, care se numea „Edelstein” („Piatră prețioasă”), de Ulrich Boner, în tipografia lui Albrecht Pfister. Contemporanul său, Ghunter Zeiner, tipograf și gravor din Augsburg va generaliza folosirea tiparelor gravate. La Mainz, în 1486 s-a editat „Pilgerfahrt in das Heilige Land” („Pelerinajul în Țara Sfântă”), de Bernard von Breydenbach, cea dintâi carte cu ilustrator cunoscut, Erhand Reuwig. În 1493, a fost tipărită la Nurnberg, de către Hartmann Schedel, celebra „Weltchronik”, cu cele 1800 de gravuri ale sale, executate de Michael Wolgemuth și Wilhelm Pleydenwurff, una dintre cărțile cele mai bogat ilustrate care a existat vreodată, considerată monument al tiparului german. Ulrich Han, tipograf german, stabilit la Roma a editat în 1467 scrierile lui Torquemada, „Meditationes de vita Christi”, prima carte ilustrată din Italia. În 1472 a apărut la Verona cea dintâi carte ilustrată de un italian, „De re militari”, de Roberto Valturio, cu desene atribuite lui Matteo da Pasti. În această perioadă, cartea italiană a dobândit o înfățișare rafinată sub influența esteticii umanismului și Renașterii. Aldus Manutius, renumitul editor și tipograf venețian a imprimat în 1499 cea mai celebră carte ilustrată a epocii, „Hypnerotomachia Poliphilii”, de Franceso Colonna, cu admirabile compoziții literare. Prima carte ilustrată franceză apărut în 1478 la Lyon, „Le Mirouer de la redemtion de l’humain lignaige”, cu gravuri din lemn achiziționate din Basel, Elveția de către tipograful Martin Husz. În Elveția, la Basel s-a tipărit, în 1494, una dintre cele mai răspândite cărți ale timpului „Narrenschiff” („Corabia nebunilor”) de Sebastian Brant, cu imagini gravate în lemn, considerate de unii a fi opere din tinerețea lui Durer.”

La începutul secolului al XVI-lea, cartea a atins perfecțiunea tipografică. În Germania, mari pictori participau la ilustrarea textelor.

La sfârșitul secolului al XVI-lea , orașul Anvers a devenit centru european al culturii, grație lui Plantin, care a dat cărții o formă desăvârșită. Principalul său ilustrator, cu deosebire pentru lucrările documentare și științifice era Pieter van der Borcht.

În secolul al XVIII-lea ornametica tipăriturilor a fost dominată de stilul baroc. Frontispiciile erau încărcate cu personaje alegorice, animale exotice, ruine etc., astfel încât titlurilor li se rezerva un spațiu restrâns. Secolul al XVIII-lea a marcat perioada de supremație a cărții franceze ilustrate, care a tins apogeul în 1734 cu o ediție din operele lui Moliere, ornată cu viniete gravate Laurent Cars, după desenele lui Francois Boucher, celebrul pictor. Decorul cărților era dominat de vinietă, iar motivele preferate erau cele ale epocii rococo: cochilii, ramuri de palmier, buchete de flori, fructe etc. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, liniile sinuoase ale stilului rococo au fost înlocuite cu cele austere și pure ale antichității. Chenarul grecesc, frunza de acant, coroana de lauri și ceramica romană au devenit elementele decorative și s-au răspândit în mare măsură prin edițiile lui Didot, ilustrate de pictorul Louis Davis și discipolii săi.

Perioada romantică (secolul al XIX-lea) este una dintre cele mai frumoase din istoria cărții. Pentru prima dată cartea s-a degajat de formula clasică, perfectă, dar lipsită de varietate și editorii au adaptat arhitectura fiecărei lucrări la cerințele convenabile ilustratorului. Imaginile reci și sobre din anii 1800-1820 au făcut loc unor creații avântate, pline de fantezie, semnate de mari artiști ai vremii.

Deosebită este ilustrația cărților din perioada denumită Jungendstil, Art Nouveau sau „1900”, an când acest stil plin de linii sinuoase sau elemente florale stilizate, opus celui clasic și-a pus o puternică amprentă și asupra tipăriturilor.

Deși secolul XX a ajuns la o puternică dezvoltare a industriei grafice, vechile tehnici artizanale fiind înlocuite de cele mai moderne (printre care heliogravura și fototipia iar în prezent, grafica realizată pe calculator), ilustrația artistică a supraviețuit prin contribuția unor mari artiști ca: Bonnard, Chagall, Matisse, Picasso.”

Ilustrația de carte a continuat să înflorească și a dat lumii câțiva ilustratori foarte buni, care au dat viață celor mai cunoscute povești, și datorită lor, personajele cărților au devenit celebre, cunoscute și în ziua de astăzi chiar și pentru cei care nu consideră cititul o necesitate, cu toate că ar trebui.

1.3 CARTEA ROMÂNEASCĂ ILUSTRATĂ

Este necesar să vorbesc despre cartea ilustrată românească fiindcă ilustrația de carte a cunoscut o puternică tradiție în decorarea manuscriselor. Era practicată în mănăstiri, în general de călugări. Astfel prima carte ilustrată, făcută pe un manuscris datează din anul 1429 și a fost caligrafiată și pictată de către Gavril Uric, numită „Tetravanghelul slavo-grec”.

Important ca și caracteristică a cărții românești este faptul că și după perioada în care a apărut și s-a dezvoltat tiparul, metoda clasică și manuală de caligrafiere și pictare a manuscrisului a rămas intactă până în secolul XIX-XX.

Începând cu secolul XIX , putem să o numim perioada de apogeu al ilustrației de carte, editurile, care au apărut în secolul XVI fiind perioada în care manuscrisul de transformă în tipăritură, au început să se preocupe mai mult de modul în care arată coperta de carte, începând să i-a în calcul coperta ca și un important element pentru reclamă. Trebuie de reținut faptul că: „În 1880 apare PRIMA CARTE PENTRU COPII TIPĂRITĂ ÎN ROMÂNIA: Povești alese de H. C. Andersen în traducerea lui Dumitru Stănescu și tipărită la editura Carol Muller (devenită în scurt timp editura Alcallay) din București. Momentul este crucial, întrucât subliniază interesul și orientările editorilor români spre cartea destinată copiilor și tineretului, odată ca motivație educativă, apoi ca factor de cultură. Acest eveniment editorial marchează începuturile cărții pentru copii în România.”

„Un stil nou în ornamentarea cărții și-a făcut drum la începutul secolului XX. Editura Minerva a inaugurat o copertă ilustrată în culori, cu scene și figuri din cuprinsul cărții (ceea ce s-ar putea numi copertă vorbitoare) sau cu motive decorative tradiționale. Promotorul acestei noutăți a fost V. Rola Piekerski, primul grafician al cărții românești, în sensul modern al termenului. El a introdus decorații în stil românesc, inspirându-se din arta populară, din motivele de pe ouăle încondeiate, din ceramică, covoare etc. Un alt deschizător de drum pentru promovarea ornamenticii naționale a fost Ary Murnu. În prima jumătate a secolului XX, numeroși pictori, desenatori și gravori (B’Arg, Bulgăraș, Iser, Toniza, Pallady, Costin Petrescu, Șirato) au contribuit la afirmarea graficii de carte ca artă autentică. Autorul care i-a incitat pe artiști în cea mai mare măsură a fost Mihai Eminescu. Impresionează îndeosebi ilustrația lui Mișu Teișanu la Luceafărul, lucrare imprimată între 1921 – 1923 în 250 de exemplare.”

O ilustratoare importantă din ziua de astăzi pe care trebuie să o amintesc, este Mădălina Andronic. Ea a creat numeroase ilustrații de carte inspirate din folclorul românesc cum ar fi „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Făt Frumos din lacrimă” sau „Zâna zorilor”, ea trebuie să fie un exemplu pentru tânăra generație.

CAPITOLUL 2

DESIGNUL GRAFIC ȘI DESIGNUL DE CARTE

2.1 ASPECTE GENERALE

Fiindcă lucrarea mea se încadrează în ramura designului grafic fiind un produs al designul grafic, o carte care cuprinde ilustrații, mă simt obligată să vorbesc atât despre designul grafic cât și despre ilustrația de carte, în lucrarea aceste două ramuri contopindu-se pentru a putea ieși produsul final.

În primul rând, ce este designul grafic? Trebuie să știm cu ce se ocupă această ramură a designului. Designul grafic, face parte din viața noastră de zi cu zi, este un rezultat al culturii noastre care ajută în același timp la crearea ei. Designul grafic, care e la hotarul dintre design si grafică, este un factor foarte important pentru înțelegerea nevoilor și intereselor culturale a oamenilor și pune în valoare simțul estetic și sentimentul artistic. El dă culoare unui simplu text aruncat pe o hârtie, prin simțul graficianului de aranjare a paginii cu elemente grafice.

Datorită accesului care l-a avut la publicul larg și impactului de lungă durată care l-a avut asupra publicului, designul grafic poate fi considerat arta marilor mase, care a înțeles preferințele publicului larg și le-a încurajat dorințele. Fiind o ramură a designului, designul grafic are la bază în primul rând preocuparea pentru formularea și transmiterea unor mesaje prin mijloace specifice designului grafic, atât estetice cât și simbolice. Designul grafic îl găsim în ziua de astăzi pretutindeni pe afișe, postere, reviste și ziare, coperte, diferite coperte de ambalaj, ambalaje, etichete ale produselor, imaginea de prezentare a unor companii, în videoclipuri, sigle etc.

Designul grafic, pe lângă ocupațiile pe care le-am menționat mai sus (afișe, postere, reviste și ziare, coperte, diferite coperte de ambalaj, ambalaje, etichete ale produselor, imaginea de prezentare a unor companii, videoclipuri, sigle) se mai ocupă și cu ilustrația de carte. Trebuie să întreb pentru a înțelege: bine, dar ilustrația de carte cu ce se ocupă? Făcând parte din ramura designului grafic, principala ei ocupație este transmiterea unor mesaje prin imagini, dar nu numai asta, ilustrația de carte este și o imagine, un simbol, o cultură și artă tipografică, la final combinând toate acestea cu puțin de marketing, rezultă un produs final – cartea ilustrată.

Ce anume face un ilustrator? Ilustrația, este legătura dintre literatură și desen, imaginea fiind modalitatea prin care cititorul poate vizualiza și percepe mai ușor textul. Se distinge de alte ramuri deoarece, ilustratorul are dreptul la libertate în desen, astfel putând să creeze lumi minunate, chiar și portrete, fără nici o restricție din punct de vedere al desenului. Ilustratorul are deci dreptul la o oarecare libertate, fragmentul de text, textul sau poezia, el o poate interpreta în diferite moduri având de fiecare dată o altă temă, principalul lui scop fiind de a povesti textul prin imagine.

Am să citez un citat care mie mi se pare foarte frumos și îmi inspiră mult sentimente și mi se pare o frumoasă descriere a ilustrației de carte:

“Ilustrația de carte nu este, probabil, ceva absolut necesar vieții omului, dar ea aduce o plăcere nesfârșită și e atât de intim îngemănată cu cealaltă artă absolut necesară vieții, literatura, încât ar trebui să rămână unul din cele mai prețioase lucruri la care să aspire creativitatea omului rațional.”

2.2 SCOPUL ILUSTRAȚIILOR DE CARTE

Cum am spus mai sus, ilustrația i-a naștere datorită ilustratorului care se ocupă de ilustrarea unor imagini. Ilustrația are ca scop principal, vizualizarea unui text prin imagine, ceea ce face ca textul să fie mult mai ușor de interpretat, de acumulat și procesat. Ca de exemplu, în momentul de față dacă i-au o oricare carte ilustrată din bibliotecă, dacă mă uit la ilustrații înțeleg în mare parte ce se întâmplă în fragmentul de text de pe pagina respectivă. În cazul ilustrațiilor pentru copii în funcție de vârstă, imaginea ilustrată trebuie să fie narativă și adaptată pentru vârsta care o are, pentru ca copilului să i se poată dezvolta abilitatea de reținere a imaginii vizuale. Eu de exemplu, am întipărite în minte și acum după atâția ani de zile, imaginile din cărțile copilăriei citite de mama mea.

Ilustrația trebuie să reprezinte tot ceea ce e mai frumos din firul narativ al poveștii, chiar dacă povestea conține personaje negative ilustratorul trebuie să pună în lumină partea pozitivă a personajului. Este foarte important simțul estetic al ilustratorului. Crearea unei cărți reușite se datorează simțului creativ și estetic care are în spate o întreagă echipă de oameni.

Am să continui cu un exemplu pentru a înțelege de ce importantă ilustrația în carte. Un exemplu foarte frumos sunt ilustrațiile Nataliei Demidova, o ilustratoare din Rusia, pentru cartea scrisă de H. C. Andersen „Fetița cu chibriturile”.

[2] https://ro.pinterest.com/pin/332492384960902546/, accesat 6.06.2017, ora 21:56

Se înțelege din ilustrație care este personajul principal, ea aflându-se în prim plan, la fel se înțelege timpul și spațiul unde au loc evenimentele. Eu am avut când am fost copil un alt exemplar de la o altă editură dar care cuprindea ilustrații minunate, și îmi amintesc cu drag ilustrațiile și clipele în care îmi era citită povestea de către părinți, fiind prima mea carte la care am plâns, motivul fiind deznodământul foarte trist.

2.3 TEHNICI DE ILUSTRARE

În primul rând trebuie să înțelegem că ilustrația este de mai multe tipuri. Există numeroase tipuri de ilustrații, cum ar fi: „ilustrația arheologică, ilustrația botanică, arta conceptuală, ilustrația de modă, grafica informativă, ilustrația tehnică, medicală, narativă, științifică, cărți ilustrate, desen.”

Ilustrația contemporană utilizează o gamă largă de stiluri și tehnici, inclusiv desen, pictură, gravură, colaj, montaj, digital design, multimedia, modelare 3D. Cei mai mulți ilustratori lucrează independent. Modalitățile tehnice de desen folosite pentru ilustrație sunt foarte variate, ilustratorii folosindu-se de orice combinații, chiar experimentând, pentru un produs cât mai unic.

„Anumite tehnici tradiționale de ilustrare includ acuarelă, stilou și cerneală, arta airbrush, pictură în ulei, pasteluri, gravură în lemn, și chiar bucăți de linoleum. John Held, Jr. a fost un ilustrator care a lucrat într-o varietate de stiluri și mass-media, inclusiv bucăți de linoleum, stilou și desene de cerneală, picturi la coperta unei reviste, desene animate, benzi desenate, și set de design, creând în același timp, de asemenea, arta plastică, cu sculpturile sale de animale și acuarelă.”

[3] https://1.bp.blogspot.com/-TO2JjC1sM5Q/Uc0C_Pu9ZpI/AAAAAAAAWHo/_i45HZeuJnE/s720/a45_056.jpg, accesat 6.06 .2017, ora 21:50

[4] http://www.animationresources.org/pics/held02-big.jpg, accesat 6.06.2017, ora 21:53

Acestea sunt doar câteva tehnici tradiționale. Ele sunt mult mai multe, multe dintre tehnicile de ilustrare rămânând un secret pentru publicul larg, fiind cunoscute doar de artist.

Ilustrația din zilele noastre se creează și cu ajutorul calculatorului. „Pentru ilustrația contemporană, 2D și 3D, este adesea folosit un software pentru a crea reprezentări exacte care pot fi actualizate cu ușurință, și reutilizate într-o varietate de contexte.”

Am să continui cu exemple de ilustratori contemporani, consider acest lucru o necesitate, pentru a înțelege diferențele tehnicilor în ilustrație de la artist la artist.

„Pe întreaga suprafață a Pământului există numeroși ilustratori, fie că vorbim despre cei mai celebrii, sau despre simpli freelanceri, toți fac același lucru, însă cu tehnici total diferite. Stephan Pastis, este unul dintre cei mai celebrii ilustratori de origine americană, acesta s-a născut în anul 1968 și a devenit celebru în perioada în care colecția acestuia de benzi desenate a fost pe lista celebrei publicații „The New York Times”. Imediat după ce a cunoscut succesul cu această revistă, artistul s-a dedicat creări benzilor desenate pentru copii, iar în acest sens și-a lansat un prim volum în luna februarie a anului 2013. Stephan Pastis, este avocat al facultății de drept, însă acesta a ales să-și urmeze hobby-ul, iar în scurt timp a devenit cel mai bine vândut autor de benzi desenate.”

[5] https://pbs.twimg.com/media/Coah21pVIAA9NCW.jpg, accesat 6.06.2017, ora 22:09

„Problemele lumii ne afectează pe toți. Fie că vrem sau nu, suntem atinși de partea negativă a societății. În vederea expunerii celor mai mari probleme ale lumii în care trăim, Tomer și Asaf Hanuka, două gemene israeliene, care sunt, de foarte mult timp, renumite pentru ilustrațiile lor, au realizat ceva inedit. Au creat o serie de ilustrații în care își găsesc locul problemele care ne împânzesc viața și activitățile de zi cu zi. Aceste lucrări prezintă cu exactitate viziunea autorilor a lumii moderne.”

[6] http://diez.md/wp-content/uploads/2017/01/2-30.jpg, accesat 6.06.2017, ora 22:26

„Dintre ilustratorii români contemporani de excepție trebuie amintiți: Matei Branea, născut la data de 1 iulie 1977, a realizat extrem de multe proiecte și ilustrații pentru diferite publicații, televiziuni și industria de publicitate de la noi. Irina Dobrescu este una dintre cele mai cunoscute ilustratoare din România, ea fiind și membru fondator al Clubului Ilustratorilor din Romania. Artista a ilustrat numeroase cărți pentru copii, a colaborat cu diferite agenții de publicitate, a participat la nenumărate expoziții și workshop-uri atât în țară cât și în străinătate.”

[7] http://www.irina.dobrescu.net/wp-content/uploads/2013/11/urias.jpg, „Uriaș”, accesat 6.06.2017, ora 22:41

CAPITOLUL 3

DESCRIEREA PROIECTULUI „ILUSTRAȚIA DE CARTE – GHID”

3.1 ETAPELE DE LUCRU

CAPITOLUL 4

PARTEA ECOLOGICĂ. RECICLAREA HÂRTIEI

Hârtia este una dintre cele mai mare invenții ale lumii. Până la hârtia folosită în ziua de astăzi, oamenii au făcut foarte multe încercări pe parcursul timpului, încercând să obțină cel mai bun rezultat, hârtia folosită în ziua de astăzi.

Cu toții știm cum arată hârtia și chiar o folosim în fiecare zi, indiferent dacă ca și suport didactic sau o folosim în bucătărie, deci trebuie să știm: „Hârtia este un material plan și subțire, având ca element esențial suprafața sa pe care se poate scrie, ale cărei dimensiuni sunt mult mai mari decât grosimea sa. Hârtia este obținută din fibre de celuloză amestecate, care se mențin împreună fără un alt liant cu excepția legăturilor de hidrogen și a împletirii fibrelor. Deși cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea hârtiei sunt pulpa lemnoasă a unor specii de arbori de esență moale, în special cea a coniferelor, datorită existenței fibrelor de celuloză în structura multor plante, de la ierburi până la arbori, se pot folosi și multe alte fibre, așa cum ar fi cele ale plantelor de bumbac, in, cânepă sau orez.”

4.1 PROCEDEUL DE CREARE A HÂRTIEI DE-A LUNGUL TIMPULUI

„Imaginați-vă pentru o clipă cum ar arăta lumea fără hârtie și vă veți da seama de importanța acesteia și de impactul pe care l-a avut asupra omenirii. În mod evident, dorința de a comunica a apărut înaintea mijloacelor practice de a o face. Oamenii au început să-și comunice ideile și informația folosind tăblițe de lut, mătase, bronz, plăci acoperite cu ceară sau alte materiale. Desigur, și aceste metode erau bune, dar materialul era greu de folosit și adesea costisitor, două caracteristici care au dispărut odată cu inventarea hârtiei.”

„Papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î.Hr. Planta de papirus era transformată în hârtie printr-un procedeu simplu. Din tulpina plantei se extrăgeau straturile fibroase, care erau apoi așezate unul lângă altul și acoperite de un alt strat, dispus perpendicular pe fibrele primului. Această foaie era udată și apoi presată. După uscare, seva plantei acționa ca un adeziv ce lipea cele două straturi, obținându-se astfel un material pentru scris relativ neted și, judecând după numărul mare de papirusuri ce mai există și în prezent, destul de trainic.

Cum arăta hârtia de papirus? Imaginați-vă niște foi de 20-25 cm lățime și 30 cm lungime, de culoare alb-gălbui. Din vechime hârtia de papirus avea mai multe calități, cele mai importante privind scopul propus, anume scrierea, constau în aceea că ele erau deschise la culoare, subțiri, lucioase, rezistente, ca hârtia bună de azi.

Din cuvântul papirus derivă hârtia modernă în plan lingvistic. Din latinescul „papyrus” s-a format „papier” (franceză), „papier” (germană), „paper” (engleză). În limba română denumirea respectivă nu a derivat din latină, întrucât cuvântul hârtie are ca etimol slavul vechi chartij.

Papirusul era hârtia obținută din plante. Cea dintâi hârtie din deșeuri a fost inventată , ora în China în anul 105 de un secretar de la Curtea Imperială, pe nume Tsai-Lun. Înainte de această invenție, chinezii scriau pe mătase, care era foarte costisitoare, sau pe tăblițe de bambus, care erau prea grele. Tsai-lun a inventat o alternativă mai ieftină și mai ușoară. El a anunțat Curtea că produsese hârtia, un amestec de resturi textile și de foste plase pescărești. Mulțumiți de produsul relativ neted și flexibil, chinezii au aplicat în continuare formula, aducându-i mici modificări de-a lungul timpului. Însă hârtia a migrat spre vest cu viteza melcului, ajungând în Asia Centrală abia în anul 751, iar în Bagdad și Damasc în 793.”

„O descriere incompletă a fabricării hârtiei primitive chinezești este dată într-o carte chinezească din secolul al XVII-lea : „Sita ținută cu ambele mâini se introduce mișcând-o încoace și încolo în putină cu zeama de fibre. Când este scoasă din putină, materialul fibros rămâne pe sită, grosimea pastei depinde de mâna omului. Dacă sita se introduce puțin în pastă, hârtia iese subțire, dacă se introduce mai adânc foaia iese mai groasă. Materia fibroasă plutește pe sită, iar apa se scurg cele patru părți. Sita se răstoarnă apoi, iar hârtia e lăsată să cadă pe scândură. În acest fel se pot face până la 1000 de coli. Deasupra lor se așează o scândura și se presează cu o funie și un retevei în același mod ca la presarea vinului. Umezeala se stoarce iar foile se ridică cu un ac de aramă și se pun la uscare pe un perete încălzit .”

„Referitor la țara noastră, vom constata că în spațiul românesc, primele mori de hârtie datează din secolul al XVI-lea, când în Transilvania, în 1539, funcționa o moară de hârtie la Orlat, lângă Sibiu. În Moldova hârtia s-a produs cu începere din 1583, iar în secolul al XVII-lea ea se fabrica și în Țara Românească (la Câmpulung prin 1643 și Călimănești din 1646). Primele fabrici mari de hârtie în România vor fi deschise în secolul al XIX-lea la Bușteni în anul 1882 și la Bacău în 1886.”

”Odată cu introducerea hârtiei în Orientul Apropiat, materialul cafeniu, care nu era încă înălbit, adus în Spania de invadatorii arabi, începe să se răspândească în Europa. În Spania, cea mai veche fabrică de hârtie cunoscută, a fost cea de la Jatira (Valencia) care funcționa în 1150. Curând, în Spania, Italia, Franța și Germania au apărut manufacturi de producere a hârtiei, iar odată cu inventarea tiparului în jurul anului 1450, cererea pentru acest produs a crescut exponențial.

Multă vreme hârtia era obținută din haine vechi, zdrențe și alte materiale textile, numai că, treptat, cei care o produceau s-au confruntat cu o lipsă a acestor materii prime la nivel mondial. În această situație, devenea imperios necesară inventarea unei noi metode de obținere a hârtiei. Francezul Antoine Ferchault de Reaumur a sugerat folosirea lemnului, după ce observase felul în care viespile își construiesc stupii. Astfel și-a făcut apariția pasta de lemn. Curând, procesul de obținere a pastei de lemn avea să elibereze definitiv industria hârtiei de dependența sa față de zdrențele de bumbac și in. Înălbirea hârtiei pentru producerea unor coli imaculate a fost introdusă în procesul de producție curând după descoperirea clorului în 1774. În felul acesta se năștea hârtia modernă, tehnologia de producere rămânând aproape neschimbată timp de peste 150 de ani.”

4.2 PROCEDEUL INDUSTRIAL MODERN

4.2.1 PROCESAREA FIBRELOR

„Celulele plantelor sunt alcătuite din fibre celulozice conectate. În timpul procedeului de extragere a pulpei celulozice, aceste fibre microscopice sunt separate unele de altele, iar acolo unde lanțul polimolecular a fost rupt chimic sau mecanic, suprafețele "libere" intră în contact una cu alta creând punți hidrogenate care conferă duritate, dar și elasticitate viitorului material.”

4.2.2 PROCEDEUL CHIMIC

„Procedeul chimic utilizat astăzi pe scară largă este un complex de tratări chimice numite Procesul Kraft. Scopul acestei tratări chimice este eliminarea structurii ligninei (din pulpa supusă procesului), care este liantul organic care menține fibrele împreună, prin folosirea unui amestec care o dizolvă. După eliminarea acesteia, fibrele rămase pot fi folosite pentru realizarea unei hârtii de culoare maroniu nedefinit, nefinisată, utilizată la realizarea de pungi de hârtie sau a cutiilor din carton. Materialul brut astfel obținut poate fi folosit în continuare, printr-o purificare accentuată a ligninei rămase, conducând la obținerea pulpei de calitate superioară, pentru hârtie albă pentru scris și tipărit.

Deși procedeul chimic este mai scump decât cel mecanic, permițând o folosire de maximum 45 – 50 % din pulpa inițială, totuși este un procedeu larg folosit datorită calității produsului final și al menținerii, aproape nealterată, a lungimii inițiale a fibrelor materialului folosit, care este un factor de menținere a unor calități mecanice ridicate a hârtiei. Un alt avantaj al acestui procedeu este folosirea integrală a ligninei rezultate din proces ca și combustibil pentru încălzirea și electricitatea necesare procesului.”

4.2.3 ÎN ROMÂNIA

În anul 2003, consumul de hârtie din România a fost de 565.000 de tone, în valoare de 578 milioane dolari, iar valoarea importurilor a fost de aproape 400 milioane dolari, adică 70% din piață.

În anul 2007 s-au produs în total pe piața românească circa 450.000 de tone de hârtii (hârtie pentru carton ondulat, hârtie de ziar, hârtie de ambalaje, hârtie igienico-sanitară și alte hârtii), din care 37% au fost exportate; importurile de hârtii s-au ridicat la 507.000 de tone, iar consumul de hârtie și cartoane a fost de 36 de kilograme pe cap de locuitor, față de media europeană de peste 80 de kilograme pe cap de locuitor.

În anul 2008, principalii producători de hârtii pentru carton ondulat erau Eco Paper Zărnești, Ambro Suceava, Celhart Donaris, Vrancart Adjud și Celrom Turnu Severin, Rondocarton Cluj și Dunapack Rambox. În domeniul hârtiei de ziar, singurul producător de pe piața românească era Letea Bacău. Principalii producători de hârtie igienico-sanitară, erau Comceh Călărași, Pehart Tec Petrești, Vrancart Adjud, Petrocart Piatra Neamț, Letea Bacău și Cahiro Scăieni. În producția de hârtie de ambalaj albită și natural din celuloză activa Someș Dej.

În anul 2009, gradul de colectare a maculaturii în România este de 43-44%, față de media Uniunii Europene de peste 60%.”

4.3 PROCESUL DE RECICLARE A HÂRTIEI

„Cu toții vedem mașinile de colectare a deșeurilor, însă puțini știm ce presupune întregul proces de reciclare a hârtiei. Care sunt etapele prin care aceasta trece pentru ca noi să ajungem să o vedem și să o folosim în forma reciclată finală?

4.3.1 SORTAREA

Pentru o reciclare corectă, hârtia nu trebuie amestecată cu alte gunoaie menajere, cu plastic, metal, sticlă sau mâncare.

4.3.2 COLECTAREA ȘI TRANSPORTUL

Hârtia trebuie aruncată în containerele de colectare corecte, dusă la un centru ce se ocupă cu reciclarea ei sau poate fi ridicată direct de la firme sau de acasă de către colectorii particulari. Ea este transportată ulterior la fabrica de hârtie pentru începerea procesului propriu-zis de creare a hârtiei reciclate.

4.3.3 STOCARE

La fabrică ea este sortată în funcție de tipul hârtiei. Spre exemplu, hârtia de ziar este separată de restul hârtiei pentru că din ea se obține alt tip de produse din hârtie reciclată.

4.3.4 RE-PULPARE ȘI CERNERE

Hârtia ajunge într-o cuvă plină cu apă și chimicale. Ea este mărunțită și apoi amestecul este încălzit pentru ca fibrele de celuloză să se separe mai repede. La sfârșit, hârtia veche devine un amestec vâscos numit pulpă. Acest amestec este trecut printr-o sită pentru a se scăpa de plastic, lipici și alte impurități.

4.3.5 CURĂȚARE

Pulpa se curăță prin agitarea ei în cilindri în formă de con, prin care se scapă de impuritățile care nu au dispărut după procesul de cernere.

4.3.6 SPĂLARE

Câteodată pulpa trebuie să treacă printr-un proces de spălare, pentru a fi curățată de cerneală și reziduuri de lipici și alți adezivi. Particulele mai mici de cerneală sunt scoase cu apă. Cele mai mari sunt scoase cu bule de aer, printr-un proces numit flotație. Flotația presupune injectarea de aer și a unor chimicale, numite tenside, în pulpă. Tensidele forțează reziduurile de cerneală și adezivi să se lipească de bulele de aer și să se ridice la suprafața amestecului. Spuma rezultată este dată la o parte, rămânând doar pulpa curată.

4.3.7 RAFINARE, ÎNĂLBIRE ȘI DECOLORARE

Pulpa este bătută pentru a face fibrele reciclate să se umfle și pentru a le separa și a nu crea ghemotoace. Tot acum sunt folosiți și decoloranți pentru a distruge orice urmă de vopseluri pre-existente. Dacă se vrea ca hârtia reciclată să fie albă, se folosește oxigen.

4.3.8 CREAREA HÂRTIEI

„Fibra reciclată poate fi folosită individual sau îi mai poate fi adăugată fibră virgină. Pulpei i se adaugă apă și alte chimicale pentru a o face cât mai apoasă. Aceasta intră în aparatul de făcut hârtie, unde amestecul se pulverizează pe o suprafață mare plană, de unde apa începe să se usuce și fibrele să se închege. Ulterior, el trece prin niște prese care scot și mai multă apă din el și apoi prin niște role rotative încinse care usucă hârtia. Hârtia se strânge în role și se scoate din mașina de făcut hârtie. Ea poate fi tăiată în role mai mici sau în coli și este dusă mai departe spre a fi printatș sau transformată în plicuri, pungi de hârtie sau cutii.”

CAPITOLUL 5

PARTEA ECONOMICĂ A LUCRĂRII DE LICENȚĂ

5.1 PIAȚA EDITORIALĂ DIN ROMÂNIA

În ultimii ani, piața editorială din România a cunoscut o creștere considerabilă și continuă să se dezvolte.

Conform unor surse, în anul 2008, piața de carte din România a fost estimată la circa 80 de milioane de euro care pare o sumă destul de mare la prima vedere, dar situația din țara noastră este destul de mică în comparație cu alte țări din Uniunea Europeană. De exemplu, Ungaria înregistrează cifre mult mai mari decât cele înregistrate în România, chiar dacă are o populație mult mai mică decât populația din România. Conform ultimelor studii de piață, un român cheltuie în medie de 1,5 euro pentru cărți pe an, ceea ce este foarte puțin.

Principala cauză a slabei dezvoltări a industriei de carte din România este datorită degradării rețelelor de distribuție. Prețul de distribuție actual din țara noastră este de 25-45 % din prețul cărții, o sumă destul de mare. După anul 1989, statul a privatizat toate librăriile, neasigurându-se dacă librăriile își vor păstra principalul obiectiv de activitate, acela de a vinde cărți. Din această cauză, multe librării au devenit magazine generale care nu vând doar cărți ci oferă spre vânzare și o serie de produse de papetărie, rămânând așa până în ziua de astăzi. Lipsa librăriilor este cea mai mare problemă în industria cărții din țara noastră.

Trebuie să menționez că trăim într-o țară în care pasiunea pentru citit este puțin încurajată, atât în învățământ cât și în viața cotidiană. Sunt puține persoane care cumpără cărți în ziua de astăzi iar cititul care este considerat un act intelectual, de multe persoane acum este considerat un lux. Nivelul scăzut al lecturii este datorat și din cauza veniturilor mici al populației. De 18 ani în care piața din România este liberă, numărul librăriilor este în continuare foarte mic iar librăriile pe care le avem nu pot fi comparate cu cele din străinătate. Este o mare diferență între librăriile din țara noastră și librăriile din străinătate, începând de la modul în care sunt aranjate cărțile pe rafturi pentru a atrage cititorii, tratarea cititorilor de către angajați iar angajații nu doar indică produsul pe care vor cititorii să îl cumpere ci și recomandă alte cărți. În concluzie, dezvoltarea unei piețe de carte necesită în primul rând un sistem bun de distribuție.

Fiindcă cărțile în ziua de astăzi sunt considerate un lux iar cititul devine din ce în ce mai profesional, cititorii au un interes mult mai mare în cărțile pentru profesii și ocupații, acesta fiind un bun motiv pentru tema aleasă de mine.

5.2 DESCRIEREA PRODUSULUI

Am să continui mai departe cu prezentarea produsului. Tema aleasă pentru lucrarea de licență face parte din ramura ce aparține de „Design grafic”. „Designul Grafic” este o secțiune ce cuprinde foarte multe ramuri, incluzând și „Designul editorial”, unde se încadrează tema mea.

Tema aleasă de mine se încadrează în ramura „Designului editorial”, ramură care se ocupă cu dezvoltarea media a cărților, a revistelor, a diferitelor publicații și se folosește de prezentarea variată a paginii, prezentarea fotografiilor, având tratamente tipografice îndrăznețe, pentru a menține cititorul interesat de conținut pe tot parcursul materialului.

Prin crearea acestui produs mi-am propus să atrag cititorii în frumoasa lume cărților de citit tipărite prin partea interactivă. Chiar dacă nu este un produs cu totul nou deoarece cartea interactivă a apărut pentru prima dată în anul 1959 cunoscută sub numele de „Carte de joc”, produsul meu va duce cartea interactivă în lumea frumoasă a ilustrației, folosindu-mă de partea interactivă pentru a ajuta cititorul să interacționeze cu ilustrația fiecărei perioade istorice a ilustrației. Cititorul poate interacționa cu cartea prin minunatele ilustrații care ajută cititorul și în procesul de înțelegere a unor anumite tehnici. Cititorului îi va fi mai ușor să înțeleagă tehnicile de ilustrare dacă cartea este interactivă.

Indiferent de ce modalitate de a citi aleg cititorii, cărți tipărite sau cărți electronice, cărțile reprezintă un lucru important în viața fiecărui om, ele ajutând cititorii să își îmbogățească cunoștințele.

Prin lansarea pe piață a acestui produs se urmărește creșterea vânzărilor în industria editorială de carte. România are nevoie de dezvoltare pe acest subiect și de cât mai mulți cititori!

5.3 COSTURILE PRODUSULUI

5.3.1 RESURSE UMANE

Dacă salariul net este de 2500 de lei, în urma contribuției angajatorului, care este de 23 % procente, rezultă suma totală de 575 de lei, reprezentând suma totală de contribuție a angajatorului. Am dedus asta din calculul următor:

Salariul net × Procentul contribuției angajatorului = Contribuția angajatorului

2500 × 0,23 = 575 de lei

Suma salariului net care este de 2500 de lei pe lună, se adună cu suma totală de contribuție a angajatorului care este de 575 de lei, rezultând suma de 3075 de lei, care vine înmulțită cu procentul de contribuție a angajatorului adică 23% , rezultă suma finală de 707,25 de lei reprezentând salariul brut.

Salariul net + Contribuția angajatorului = Suma × Procentul contribuției angajatului = Salariul Brut

2500 + 575 = 3075 × 0,23 = 707,25 de lei

Eu am lucrat la acest proiect 5 luni de zile, respectiv lunile noiembrie, ianuarie, martie, mai. Luna noiembrie are 30 de zile, ianuarie are 31 de zile, martie are 31 de zile și mai 31 de zile. Numărul de zile lucrate în luna noiembrie este 22 de zile, în luna ianuarie este 20 de zile, în martie 23 de zile, în luna mai am lucrat doar 10 zile iar în luna iunie 30 de zile. În aceste zile am lucrat cam aproximativ 5 ore pe zi.

Pentru a afla tariful orar, adun toate zilele lucrate a unei luni și le înmulțesc cu numărul de ore lucrate pe zi, adică 5, astfel rezultând:

Este necesar să calculez costul salarial pe oră, care se calculează în felul următor:

Salariul brut care este de 707,25 de lei, înmulțit cu contribuția angajatorului de 23% rezultă suma de 162,66 de lei. Suma aceasta se adună cu salariul brut care este de 707,25 de lei din care rezultă suma totală de 869,91 de lei care este costul salarial.

Salariul brut × Contribuția angajatorului = Suma + Salariu brut = Cost salarial

707,25 × 0,23 = 162,66 + 707,25 = 869,91

Pentru a afla costul salarial pe oră, această sumă de 869,91 de lei care reprezintă costul salarial se împarte la numărul de ore lucrate pe lună. Astfel rezultând:

Costul salarial × Numărul de ore lucrate pe lună = Costul salarial pe oră

Fiindcă eu sunt singura persoană care lucrează la acest proiect trebuie să îmi calculez salariul total. Se înmulțește costul salarial pe oră cu numărul de ore lucrate pe lună, astfel rezultând:

Costul salarial pe oră × Numărul orelor lucrate pe lună = Salar total

5.3.2 CHELTUIELI DIRECTE

Aici vor intra toate materialele folosite pentru acest proiect:

Produse de papetărie:

Hârtie A4: 13,50 de lei

Bloc de desen A3, 16 file, 170 g: 7,50 de lei

Hârtie fotografică mată față-verso A3, 50 de coli, 250 g: 42 de lei

Carton texturat, 1000 cm × 70 cm, 330 g: 10 lei

Spirală metalică

Accesorii folosite:

Foarfecă: 3,50 lei

Cutter 18 mm: 5,50 lei

Liniar 50 cm: 8 lei

Liniar 30 cm: 7 lei

Compas: 14 lei

Lipici silicon: 4 lei

Ustensile pentru artă:

Tuș Negru 100ml: 11 lei

Toc cu penițe: 15 lei

Peniță: 3 lei

Set de 6 pensule din păr sintetic: 6 lei

Pensulă cu păr sintetic nr.12: 5 lei

Pensulă cu păr sintetic nr.3: 3 lei

Pensulă cu păr sintetic nr.000: 3 lei

Pensule nr. 10/0 2 bucăți: preț unitar 3 lei, preț total 6 lei

Pahar: 5 lei

Acuarele set de 12 culori: 6 lei

Creioane 4 bucăți: preț unitar 3,50 lei, preț total 14 de lei

Creion mecanic 0,5 mm: 5 lei

Ascuțitoare cu rezervor: 3,50 lei

Radieră: 2 lei

Alte cheltuieli:

Scan color: preț unitar 1 leu, preț total 45 lei

Print A3 color: 5,30 lei

Print A4 color: 120 de lei

Spiralare: 2,65 lei

Pliere: 10 lei

Materiale pentru susținerea lucrării:

Print pentru partea teoretică:

Pliante:

Semne de carte:

Planșe de prezentare:

5.3.3 CHELTUIELI INDIRECTE

Computer: 12,245 lei

Amortizare pe 5 luni: 12,245 : 5 = 2,449 lei pe luni

Microsoft Office 2016: 649,99 lei

Corel DRAW Graphic Suite: 3189,95 de lei

Licență Avast Security: 273,77 lei pe an

Licență Adobe Photoshop CC 2015: 4887 lei pe an

Licență Adobe InDesign CC 2015: 4887 lei pe an

Autodesk Maya 2012: 1416,53 de lei

Keyshot 5: 1618,89 lei pe an

5.3.4 ESTIMARE BUGET

PROFIT: 20 : 100 × 15,000 =

5.3.5 OBSERVAȚII

Această fișă economică reprezintă calcule făcute la o scară reală pentru demersurile din cadrul unei instituții legale.

Menționez faptul că planul bugetului este atât de ridicat deoarece, ca un proiect să poată fi comercializat, toate demersurile trebuie să fie legale, asta însemnând că este necesară cumpărarea tuturor licențelor și programelor folosite în cadrul acestui proiect. În realitate, pentru acest proiect am folosit variante gratuite sau oferite pe o perioadă limitată de timp în scopuri educaționale.