Municipiul Drobeta Turnu Severin

“Orașele nu seamănă între ele nu pentru că sunt așezate diferit geografic, nu pentru că parcurile și clădirile lor urmează stiluri diferite sau pentru că istoria lor a fost de fiecare dată alta – toate acestea nu sunt decât consecințe neglijabile sau neînsemnate premise: orașele nu seamănă între ele pentru că au, fiecare, un alt suflet, inefabil, care nu poate fi comparat.”

Ana Blandiana

INTRODUCERE

Orașul Drobeta-antic și orașul modern Drobeta Turnu Severin au păstrat și păstreză cheia Balcanilor și a Europei. Pe aici s-au deschis “Porțile de Fier” pentru ape și pentru oameni. Drobeta înseamnă începutul neamului românesc, inaugurat prin intrarea lui Traian care aducea cu el cultura romană, după cum, peste secole, prin intrarea tot pe aici, la Turnu-Severin, a regelui Carol I, a pătruns pe pământul românesc lumea occidentală, care va duce la nașterea României moderne.

Aici a fost teritoriul unor permanente și originale sinteze de civilizație și cultură, care s-au impus prin priceperea și hărnicia oamenilor, prin frumusețea și bogăția locurilor.

Între orașul Drobeta Turnu Severin și bătânul fluviu a existat permanent o legătură indisolubilă, deoarece el i-a dat specificul și i-a adus prosperitatea economică. Napoleon spunea că Dunărea și Rinul este cea mai mare autostradă a continentului și sunt regi ai râurilor europene, iar Simion Mehedinți considera că amândouă la un loc formează a opta mare a Europei mai favorabilă decât Mediterana, în ceea ce privește scurtarea drumurilor mărfurilor. La mijlocul acestui drum, pe malul stâng al fluviului este așezat frumosul oraș Drobeta Turnu Severin, loc unde Dumnezeu a vrut să-și arate oamenilor dărnicia.

De-a lungul anilor despre această așezare s-au scris multe lucrări dintre care amintesc: “Istoria orașului Severin“ a lui V. Demetrescu ce a fost publicată în anul 1883, “Istoricul orașului Turnu-Severin“ de C. Pajură și D.T. Giurăscu ce a fost publicată în anul 1933 și “ Municipiul Drobeta Turnu Severin“ de A. Costea și colaboratorii, ce a fost publicată în anul 1972.

De asemenea au fost și multe scrieri geografice pe care le voi aminti în capitolul II al lucrării mele și care m-au ajutat să mă documentez în scrierea lucrării mele “Studiul geografic al municipiului Drobeta – Turnu – Severin. Surse și tipuri de degradare a solului”.

Pentru a putea proteja ceva trebuie să cunoști bine ceea ce vrei să protejezi. De aceea eu mi-am ales această temă, iar pe parcursul acestui studiu am reușit să acumulez cunoștințe despre orașul meu, Drobeta Turnu Severin, și despre factorii care duc la poluarea solului și metode care combat poluarea lui.

Lucrarea este structurată pe nouă capitole, introducerea și concluziile. În primul capitol am vorbit despre așezarea geografică a municipiului Drobeta Turnu Severin. În capitolul doi am făcut un scurt istoric al cercetărilor geografice. Din capitolul trei și până la Concluzii lucrarea prezintă studiul geografic al municipiului Drobeta Turnu Severin.

CAPITOLUL 1.

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

A MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN

Așezarea matematică a municipiului Drobeta Turnu Severin

Orașul Drobeta Turnu Severin, reședința județului Mehedinți, este așezat în partea cea mai vestică a Olteniei.

Municipiului este plasat pe coordonatele 22°33’ longitudine estică și 44°38’ latitudine nordică.

Așezarea geografică

Orașul este situat pe malul stâng al Dunării, la ieșirea fluviului din defileu, în depresiunea subcarpatică a Topolniței, pe drumul european 70, la 353 km de București, 210 km de Timișoara și 113 km de Craiova.

Planul orașului este un dreptunghi cu latura mare de la est spre vest, dispus pe un platou ușor înclinat, de la nord spre sud. În punctul cel mai înalt din oraș, altitudinea este de 104 metri, iar punctul cel mai de jos se află situat lângă gară, unde altitudinea este de 48,75 metri față de nivelul mării.

Acest platou ușor înclinat spre Dunăre a permis atât scurgerea rapidă a apei de ploaie și realizarea unei bune canalizări, cât și o sistematizare ordonată și estetică a orașului, cu străzi largi și drepte ce se intersectează în unghi de 90°.

Severinul este înconjurat de o centură de dealuri, dintre care se remarcă Dealul Balota, spre est, înalt de 368 m.

Așezarea administrativă

Centrul administrativ al județului Mehedinți este municipiul Drobeta Turnu Severin. Denumirea de Severin vine de la numele consului Septimius Sever numit și Severineanul. În timpul Împăratului Traian romanii au construit un pod între Drobeta și Pontes după planurile lui Apolodor din Damasc. În apropierea capătului de pod romanii au construit pe malul dacic castrul Drobeta. Cetatea Severinului este construită în 1230 și este distrusă de mai multe ori în evul mediu. Generalul Pavel Kiseleff la 22 aprilie 1833 solicită înființarea orașului de negoț Turnu-Severin. Suprafața orașului urma să fie de 396.000 de stânjeni pătrați. În anul 1841, capitala județului se mută de la Cerneți la Turnu Severin.

Conform istoricului Bogdan Petriceicu Hasdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, numele de Mehedinți vine de la Mehedinski, un termen slav desemnând teritoriul din jurul orașului Mehadia, oraș aflat pe teritoriul județului Caraș Severin, la granița cu județul Mehedinți.

Oraș și port la Dunăre, municipiul Drobeta Turnu Severin este situat în extrema de sud-vest a țării, chiar pe granița de sud a României, pe una dintre terasele de pe malul stâng al Dunării, nu departe de ieșirea acesteia din marele defileu Cazane-Portile de Fier.

Municipiul Drobeta Turnu-Severin are în componența sa, și în subordine administrativă, trei așezări distincte, situate dincolo de limita teritorială a nucleului de bază al municipiului, în partea de vest a municipiului, de-a lungul DN 6/E70:

Suprafața administrativă a municipiului Drobeta Turnu Severin, conform Planului Urbanistic General este de 6824 ha, din care suprafața de intravilan 2104,53 ha și 4719,47 ha suprafa situată în extravilan. Intravilanul municipiului cuprinde și următoarele localități componente, situate la distanță de nucleul intravilanului:

-Schela Cladovei ( la 5 km distanță),

-Dudașul Schelei ( la 7 km distanță),

-Gura Văii ( la 12 km distanță),

-Bahna.

Municipiul Drobeta Turnu Severin – imagine satelitară.

Vecinătățile municipiului sunt naturale, în sud (unde este fluviul Dunărea, care constituie granița cu Republica Serbia și în vest (golful Bahna) și limitele teritoriale ale unor comune, astfel:

• La nord – Izvoru Bîrzii, Breznița Ocol și Ilovița

• La est – comuna Șimian.

CAPITOLUL 2.

SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR GEOGRAFICE

2. Istoricul cercetărilor geografice

În 1894 generalul Gheorghe Ionescu împărțea Oltenia în trei regiuni geografice (zona muntoasă dintre Dunăre și Olt; Platoul Olteniei și Șesul Olteniei).

Emmanulle de Martonne în lucrarea “La Valachie” consacra Olteniei un capitol întreg pe care o considera o unitate mai armonios clădită față de Muntenia datorită intercalării unei vaste regiuni deluroase între munte și câmpie.

Ion Ionescu Argetoaia în lucrarea sa “Pliocenul din Oltenia” (1914) face mai multe considerații geomorfologice, apreciind întinderea platformei Gornovița până la Stârmina, dealul Bujorăscu și chiar se continuă peste Dunăre; în aceeași lucrare vorbește și de raportul dintre orientarea rețelei hidrografice și tectonice.

Gheorghe Munteanu Murgoci în lucrarea “Terțiarul Olteniei” inserează mai multe considerații de ordin geomorfologic spunând că depresiunea Turnu Severin ar corespunde unui larg, dar puțin adânc sinclinar dedus pe baza inalinierii stratelor terțiare de la nord de Severin, la sud de Dunăre și la Stârmina.

Geograful Vintilă Mihăilescu în lucrarea “România-geografie fizică”, remarca funcționalitatea geografică a Platformei Oltene ca o uriașă treaptă morfologică între Carpați și Câmpia Română, autorul fiind primul care folosește termenul de podiș Getic.

Geograful român George Vâlsău în lucrarea apărută în anul 1914 la Paris “Asupra trecerii Dunării pe la Porțile de Fier”, studiul de geografie critică, acesta se referă direct la Valea Dunării în zona dealului Stârmina.

În cadrul sintezei economico-geografice asupra Piemontului Getic, L. Badea în capitolul consacrat reliefului, schițează evoluția paleogeografică a acestei unități geomorfologice în strânsă legătură cu unitățile vecine, făcând referire la influența structurii și tectonicii asupra genezei și evoluției reliefului, diferențiind în final mai multe subunități în funcție de particularitățile morfologice locale.

Precizări importante asupra modului de formare al piemonturilor cu referiri directe la Piemontul Getic-cel mai întins din țara noastră au adus N. Popescu, M. Ielenicz și Grigore Posea în lucrarea “Relieful României” (1974).

Alte lucrări și studii: Alexandru Șchiopul – Dealurile Piemontane ale Coșuștei (1976); N. Feru – Piemontul Oltețului 1976; C. Oancea – Câmpia Băilești 1977; Achimescu D. – Studii monografice; Nicolae Chipurici – Un secol din viața satelor mehedințene 1982; Petru Ienciu – Studiul Pliocenului și Cuaternarului dintre Jiu și Desnățui în care este cuprinsă o mare parte din Piemontul Bălăciței, cu excepția zonelor de la vest de Drincea și nord de Valea Argetoaia (1988); Tratatul de Geografie a României, vol. IV (1992) și Florian Copcea-Biserică de la Fântânile Negre 2002; Mihai Ielenicz – Podișurile României.

În anul 1946, V.Mihăilescu realizează prima prezentare geografică a regiunii, cu accent pe elementele reliefului, căreia îi dă numele de „Piemontul Getic”, ținând seama de structura formațiunilor de suprafață și evoluția ei. Anterior, G.Vâlsan, în „Câmpia Română” (1915), a folosit pentru diferite subunități ale podișului, vecine câmpiei, denumirile de „platformă” (Platforma Cândești, Platforma Cotmenei) sau coline (Colinele Olteniei). În anul 1957, P.Coteț în studiul „Câmpia Olteniei” folosește denumirea de podiș pentru unitățile de la nord și descrie detaliat limita dintre acestea și câmpie. După 1960, cele două denumiri – „Piemontul Getic” și „Podișul Getic” – sunt folosite concomitent, insistându-se, în prima situație pe geneza și evoluția reliefului regiunii, iar în a doua pe caracteristicile unității geografice relevate în tipurile de peisaj.

2.1 Studii și cercetări geografice de la sfârșitul secolului

Observații temeinice asupra solurilor de pe suprafețe reduse din teritoriul României s-au efectuat încă din secolul trecut. Observațiile erau stimulate în primul rând de cunoașterea solului ca premisă pentru practicarea agriculturii: au fost studiate astfel, solurile unor județe precum Dorohoi, Mehedinți, Putna (Ion Ionescu de la Brad, Matei Drăghiceanu, 1866, 1869, 1885).

Începutul secolului al XX-lea marchează extinderea studiilor asupra solurilor datorită eforturilor depuse de Gh.Munteanu-Murgoci, care a organizat Laboratorul de agrogeologie din cadrul Institutului Geologic al României. În anul 1911 apare lucrarea “Zonele naturale de soluri din România” și prima hartă pedologică a țării în scara 1/2.500.000; harta respectivă avea să fie detaliată ulterior, încât în 1927 Gh.Munteanu-Murgoci, P.Enculescu și Em.Protopopescu-Pache tipăresc harta solurilor României în scara 1/1.500.000.

După Unirea din 1918, cercetarea și evaluarea resurselor de sol din România se extind și se intensifică prin organizarea de instituții specializate: Institutul de Cercetări Agronomice (1928), Institutul de Cercetări Forestiere (1933).

În a doua jumătate a sec. al XX-lea se perfecționează metodele de cercetare și apar noi structuri organizatorice fie sub egida Academiei Române, fie în cadrul institutelor agronomice și universităților.

În anul 1964 se organizează în România cel de-al VIII-lea Congres Internațional de Știința Solului, care avea să facă cunoscute rezultatele cercetărilor și modul de aplicare la condițiile din România a concepției genetico-naturaliste în studiile pedologice.

În “Monografia geografică a R.P.Române” (1960) sunt inserate sinteze pedogeografice de înalt nivel științific (Harta solurilor României” în scara 1/1.500.000).

Ulterior, sub egida Institutului Geologic al României au fost publicate hărțile solurilor din 1964 și 1970 (scara 1/1.000.000).

Lucrarea “Geografia Solurilor României” (1968) și “Harta pedologică a R.S.România” în scara 1/500.000 (1971) aveau să încununeze activitatea de cercetare a solurilor întreprinse de N.Florea, I.Munteanu, Camelia Rapaport, M.Opriș, Ana Conea, M.Sporescu, N.Asvadurov ș.a. până la elaborarea Sistemului Român de Clasificare a Solurilor.

Alte realizări ale Institutului de Cercetări Pedologice și Agrochimice București, în colaborare cu specialiști din diferite zone ale țării: “Harta solurilor R.S.România” inserată în Atlasul Geografic al României (1978); “Harta eroziunii solurilor și a terenurilor cu pericol de eroziune” în scara 1/500.000 (1976) ș.a.

Lucrările de doctorat cu tematică pedogeografică (M.Parichi, Gh.Lupașcu, Gh. Ianoș ș.a.) precum și cursurile universitare de geografia solurilor de la Iași (N.Barbu, 1980; C.Teșu, 1978; Gh. Lupașcu), București (N.Geanana), Cluj-Napoca, Timișoara ș.a., stimulează aprofundarea cercetării solurilor din România.

Ca urmare a cercetărilor întreprinse în ultimul deceniu și a necesității corelării Sistemului Român de Clasificare a Solurilor cu sistemele internaționale, în anul 2000 a fost prezentat la Conferința națională de pedologie de la Suceava și apoi definitivat noul Sistem Român de taxonomie a Solurilor (în 2003).

Studii de vegetație s-au realizat în toate sectoarele Defileului Porțile de Fier, de la Baziaș până la Drobeta Turnu Severin.

În Insula Ada-Kaleh au fost efectuate cercetări etnobotanice de E. Țopa, iar considerații sub aspect economic privind flora și vegetația de la Porțile de Fier de Z. Samoilă, E. Țopa, G. Anghel, I. Resmeriță, I. Lupe, M. Păun, S. Grigore, N. Doniță. Cartarea plantelor medicinale și melifere a fost realizată de R. Zitti, V. Oprea.

Cercetări palinologice s-au realizat în Peștera lui Veterani (N. Boșcaiu, V. Lupșa, 1967), în Peștera lui Climente (N. Boșcaiu, V. Lupșa, V. Boroneanț, 1971) și în Cuina Turcului (E. Pop, N. Boșcaiu, V. Lupșa, 1970).

Rezultatele cercetărilor au fost sintetizate în Atlasul complex „Porțile de Fier” apărut la Editura Academiei Române (1972), în care este prezentată și cartografia florei și vegetației, ca și o serie de cartograme.

Un cuprinzător studiu, care constituie o valoroasă sinteză monografică publicată de N. Roman (1974), se referă la sectorul estic al Defileului din partea sudică a Podișului Mehedinți, cuprins între confluențele fluviului cu râurile Cerna și Topolnița.

CAPITOLUL 3.

RELIEFUL JUDEȚULUI MEHEDINȚI ȘI AL

MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN

3.1. Date generale. Relieful județului Mehedinți

Relieful județului Mehedinți este variat, cuprinzând în proporții aproape egale, cele trei forme de relief caracteristice țării noastre: munte, podiș și câmpie, înfățișându-se sub forma unui amfiteatru dispus în trepte care coboară dinspre nord-nord-vest către sud-sud-est.

Ordonarea etajată a formelor de relief pe o diferență de altitudine de 1400 m între Vârful lui Stan (1466 m) și Balta Ascunsă din lunca Dunării (50 m) dovedesc marea diversitate a reliefului.

Principalele altitudini muntoase:

Unitatea de câmpie, situată în partea de sud a județului, este reprezentată de Câmpia Blahniței, cu aspect învălurit, înclinată spre est și cu dune parțial consolidate.

Altitudinea medie a principalelor localități:

Depresiunea Severinului reprezintă compartimentul cu extensiunea cea mai mare din tot ulucul depresionar și față de celelalte depresiuni are o netezire surprinzătoare, efect al acțiunii Dunării și al afluentului său Topolnița din ultima parte a cuaternarului. Limita dinspre răsărit este dată de un abrupt în trepte care ne dau indicii asupra adâncimii ritmice a rețelei hidrografice din această depresiune sau asupra nivelării ciclice a reliefului zonei piemontane. Prin dependența ei de Dunăre și prin geneza ei putem considera că depresiunea nu aparține întrutotul unităților piemontane, ci mai degrabă extremității nord-vestice a Câmpiei Dunării. Prin intermediul său culoarul depresionar din estul Podișului Mehedinți se leagă cu câmpia din sudul țării. 

3.2. Relieful municipiului Drobeta Turnu Severin

Municipiul Drobeta Turnu Severin este așezat în extremitatea sud-estică a depresiunii Drobeta Turnu Severin – Comănești, depresiune care separă podișul Mehedinți de dealurile Coșuștei din partea de nord-est și est.

Teritoriul pe care este așezat astăzi orașul a fost o câmpie cu pâlcuri de păduri de stejari. Severinul este înconjurat de o centura de dealuri: dealul Vărănic, la nord-vest, dealul Curile, dealul Gârdanul și dealul Balota spre est. Dealul Balota este înalt de 368 metri, situat la 18 km de Severin, domină întreaga depresiune a Topolniței. La sud, orașul este scăldat de apele Dunării. În amonte, Dunărea leagă Severinul de Belgrad, de Budapesta și de Viena, iar în aval, spre Marea Neagră, Severinul are deschisă fereastra spre toate orizonturile.

Relieful dominant al municipiului îl constituie cele 3 terase : superioară, medie, inferioară – formate de Dunăre.

Terasa superioară are o altitudine medie de 75 – 80 m, cuprinde zona Aeroport, zona specială, cartierul Crihala și zona de agrement pădurea Crihala. Terasa superioară este lipsită de denivelări naturale importante. În zona centrală, pe axa străzii Crișan terasa are o bombare ușoară cu altitudinea cea mai ridicată pe direcția nord-sud. Terasa este întreruptă de forme de eroziune pe verticală; la extremitate se află hogașul Burnas, hogașul Aluniș, hogașul Craiovița și pârâul Crihala. Hogașul Aluniș este regularizat doar în zona terminală iar pârâul Crihala are un curs de apă redus, uneori secat și este regularizat în întregime.

De asemenea, terasa medie este puțin dezvoltată și este despărțită de terasa superioară, la vest de hogașul Aluniș, de axa bulevardului Tudor Vladimirescu, iar la sud se delimitează de terasa inferioară printr-un versant ale cărui pante fie sunt abrupte, fie sunt line. Terasa medie lipsește începând de la hogașul Aluniș spre vest.

Terasa inferioară are altitudinea minimă de 45 m și are o dezvoltare redusă în cea mai mare parte. Lățimea cea mai mare se găsește în zona societăților Meva, Anvelope.

Orașul este punctul de intalnire al Culoarului Timiș-Cerna, al podișului Mehedințiului, al depresiunii subcarpatice oltenești cu Câmpia Olteniei. Aici Dunărea intră în unul dintre cele mai mari meandre pe care le întâlnește în lungul ei drum.

3.3. Fragmentarea reliefului – exprimă gradul de accidentare a terenului, determinat de densitatea văilor pe 1 km2. Ea variaza între: 0,4 km/km2 și o distanță medie între văi de 1 500 – 1 800 m în zona de campie; 2-3 km/km2 și o distanță medie între văi de 200 -300 m în Carpați.

Podișul Mehedinți se întinde pe o lungime de peste 50 km de la nord-est spre sud-vest și pe o lățime de 20km și cuprinde o suprafață de aproximativ 1200 km2. Deși aspectul general al reliefului este neted, în detaliu relieful este intens fragmentat, fiind traversat de numeroase văi adânci și înguste cu versanți abrupți, greu accesibili; cele mai edificatoare exemple ni le oferă văile Topolniței, Coșuștei și a Bahnei. Depresiunea Severinului aparent este o prelungire a câmpiei de terase a Olteniei. Are suprafața slab fragmentată, situată la 45-50m de Dunăre, înclinând ușor spre sud. Este tăiată de râul Topolnița în două părți care a construit și două terase locale.

3.4. Panta – exprimă unghiul dintre suprafața reliefului și orizontala, determinând gradul de eroziune al reliefului. Variază între: 15°-30° în zonele montane (≈75% din suprafața acesteia); 10°-12° în zonele de deal și podiș (≈ 50% din suprafața acestora); < 5° în zonele de câmpie.

Profilul Munților Mehedinți este asimetric, fiind reprezentat prin pante abrupte, uneori aproape verticale, cum sunt spre valea Cernei și prin pante domoale spre Podișul Mehedinți, către care trecerea este mai puțin bruscă.

Sectorul de munte al văii marelui fluviu este cunoscut ca un defileu transcarpatic iar, datorită diferențierii itologice, ca și a celei structurale și neotectonice, panta prezintă numeroase schimbări. Astfel, între Moldova veche și Baziaș panta are o valoare mică (0,040/00) pentru ca apoi să crească continuu, atingând valoarea maximă (de 0,400/00) pe o distanță de numai 25 de km, la trecerea de la munte la câmpie, de la rocile dure, din defileu, la cele ușor erodabile, din Depresiunea Severinului, în zona dintre Orșova și Drobeta Turnu Severin.

3.5. Văile, interfluviile și versanții Podișului Mehedinți

Unitatea depresionară de contact, între piemontul Getic și podișul Mehedinți, Depresiunea Severinului constituie veriga de legătură dintre sectorul defileului Dunării și cel al teraselor din Oltenia, o depresiune înconjurată de dealuri piemontane. În ansamblul, depresiunea este fragmentată în nord-vest, cu interfluvii alungite și terase întrerupte de văi, cu caracter torențial și o zonă joasă, de acumulare, dezvoltată la confluența Topolniței cu Dunărea. L. Badea și Mihaela Dinu (1974) încadrează această depresiune ca unitate distinctă a culoarului depresionar dintre Podișul Mehedinți și Piemontul Getic, iar P. Coteț (1957) o vede ca o prelungire “tip golf” a Câmpiei Olteniei.

3.5.1. Văile alohtone

Văile alohtone aparțin la trei generații: prima își are obârșia la contactul cu Subcarpații sau în cadrul acestora, a doua la altitudinile de 350-450 m (centrul podișului), iar cea mai nouă – în vecinătatea câmpiei. La acestea se adaugă văile alohtone (largi) care separă marile subunități. Toate relevă faze evolutive ce se coroborează cu extinderea uscatului spre sud în a doua parte a cuaternarului.

Cele mai vechi văi se remarcă prin lărgirea treptată a culoarelor de vale de la nord la sud, albii majore în una – două trepte, în raport de care se desfășoară bilateral sau alternant mai multe nivele de terasă.

3.5.2. Interfluviile

În Podișul Mehedinți interfluvii largi și aproape netede creează impresia unei pronunțate uniformități a reliefului. Această uniformitate însă este doar aparentă, podișul fiind traversat de văi înguste și adânci, cu versanți repezi, greu accesibili. Interfluviile largi și netede ale podișului se îmbină într-un contrast pitoresc cu cornetele stâncoase, ce se ridică deasupra nivelului lor, și cu abrupturile stâncoase sculptate de unele văi în calcare și gnaisuri ( văile Coșuștei, Lupșei, Bahnei, Topolniței, Rîienilor).

3.5.3. Versanții

Versanții compun cea mai mare parte din unitățile montane deluroase, de podiș și se reduc în unități piemontane și de câmpie. Majoritatea sunt versanți de echilibru acoperiți cu păduri și pajiști. Pantele versanților se micșorează treptat de la munte la câmpie. Versanții sectorului românesc al Defileului Dunării au o expoziție predominant sudică, sunt mai puțin împăduriți și mai puternic degradați. Se remarcă procesele de degradare în masă a versanților ca rezultat al scurgerii difuze și /sau organizate a apei.

În bazinele sedimentare Moldova Nouă, Liubcova, Ogradena, Orșova-Bahna și Depresiunea Severinului, procesele de versant sunt foarte active constituindu-se în surse de aluviuni pentru lacul de acumulare.

La baza versanților, în bazinete și lunci, procesele dominante sunt cele de acumulare, depozitele fiind reprezentate de materiale proluviale, coluviale, aluviale și gravitaționale. În cadrul bazinetelor depresionare pot fi identificate o serie de conuri de dejecție formate de râurile ce au suferit schimbări bruște de pantă. La baza abrupturilor litologice și structurale (calcaroase sau din roci vulcanice) apar blocuri, roci prăbușite ori conuri de grohotiș.

Pe malul românesc al lacului de acumulare Porțile de Fier I au o amploare deosebită procesele de eroziune a malurilor determinate de variațiile de nivel ale apelor. Se pot identifica sectoare de eroziune prin prăbușiri și marmite în depozite friabile sedimentabile (sectorul Orșova-Eșelnița), colmatare biogenă (Moldova Nouă-Divici) sau colmatare mixtă (biogenă și aluviuni transportate de afluenții direcții ai Dunării) pe Valea Boșneagului la Coronini, Liborajdea, Gornea, Liubcova, Berzasca, Eșelnița, Mala, etc.

3.5 Unități și Subunitați de relief

Relieful județului Mehedinți , format din munți, podișuri și câmpie, se înfățișează sub forma unui amfiteatru dispus în trepte ce coboară dinspre nord-nord-vest spre sud-sud-est. Treapta cea mai înaltă este situată în partea de vest și nord-vest a județului și este reprezentată de culmile estice și sudice ale Munților Almăj și de Munții Mehedinți.

La poalele Munților Mehedinți se desfășoară o treaptă mai joasă cu cca 400-500 m, cunoscută sub numele de Podișul Mehedinți, care se continuă spre sud și sud-est cu Dealurile Motrului și cu Cîmpia Înaltă a Bălăciței. O denivelare de câteva zeci de metri face trecerea spre cea mai joasă treaptă de relief a județului din partea sa sudică formată din Cîmpia Blahniței, Cîmpia Punghinei și o mică porțiune din Cîmpia Băileștilor.

Unități și subunități principale de relief ale României

CAPITOLUL 4.

PARTICULARITĂȚI ALE CONDIȚIILOR CLIMATICE

Particularitățile generale

Particularitățile generale ale climei județului Mehedinți sunt definite de trei elemente importante: poziția geografică a județului, caracteristicile circulației generale a atmosferei și particularitățile structurii suprafeței active. Poziția județului Mehedinți într-o depresiune la interiorul arcului Carpato-Balcanic și la poalele acestuia, imprimă climei anumite particularități specifice; cea mai importantă este influența submediteraneană, care se suprapune pe fondul climatului temperat continental caracteristic întregii țări.

Prin pozitia sa în sud – vestul țării, municipiul Drobeta – Turnu –Severin beneficiază de o climă temperat – continentală cu influențe submediteraneene. Clima blândă, de adăpost, a favorizat intensa umanizare a zonei studiate.

Iarna, în special, au loc invazii de mase de aer umede și calde de origine mediteraneană și oceanică, ceea ce face ca acest anotimp al anului să fie mai blând.

Verile sunt în general călduroase, uneori cu temperaturi de peste 35°C, ca urmare a invaziei aerului fierbinte tropical.

Clima în această zonă este cea mai blândă din țară având o temperatură medie anuală de 11,50C, având vizibile influențe tropicale. Iarna, temperatura medie este de numai 20C.

Vânturile bat, de regulă, de-a lungul fluviului. Din cauza apelor Dunării briza locală este frecventă.

Factorii genetici ai climei

Clima în municipiul Drobeta Turnu Severin este generată de interacțiunea a trei categorii importante de factori climatogeni: radiația solară, circulația generală a atmosferei și de cei fizico-geografici (locali), la care se adaugă influența factorului uman.

Factori radiativi ai climei

Factorii radiativi ai climei îi definim prin totalitatea fluxurilor radiative care străbat atmosfera (radiația solară directă, radiația difuză, radiația reflectată, radiația terestră, radiația atmosferei) și ei contribuie la geneza climei. Radiația solară la trecerea prin atmosfera terestră, suferă modificări cantitative (de intensitate) și calitative (spectrale) ajungând la suprafața terestră sub forma de radiație directă și radiație difuză care constituie sursa energetică primară a aproape tuturor proceselor fizico – chimice și biologice de pe Pământ și din atmosfera acestuia. În semestru cald, în Drobeta Turnu Severin, factorii radiativi și suprafața subiacentă joacă un rol mai pregnant în a influența temperatura aerului. Temperatura medie a semestrului cald calculată tot din medii lunare, dar pe intervalul aprilie-septembrie, are o valoare de 19.0°C.

Factorii climatogeni radiativi

Radiația solară globală. În ansamblu, media radiației solare globale este de peste 127 kcal/cm2/an. Valorile medii, în județul Mehedinți, variază între 125kcal/cm2 în lunca și câmpia de terase și 115 kcal/cm2, pe cele mai mari înălțimi din județ. Din acestea mai mult de ¾ se înregistrează vara (85-90kcal/cm2), iar restul iarna (25-30 kcal/cm2).

Bilanțul radiativ

Bilanțul radiativ reprezintă rezultanta tuturor schimbărilor de energie radiativă ce au loc neîncetat la nivelul suprafeței terestre. Valoarea medie anuală este sub 40kcal/cm² în SV țării.

Factorii climatogeni dinamici

Factori dinamici ai climei sunt dați de circulația generală a maselor de aer predominant din vest. Circulația generală a atmosferei pe teritoriul României dă climei un caracter dinamic, ea fiind caracterizata de frecvența maselor de aer temperat-oceanice, cu frecvențe mai ales în perioada sinoptică de vară și în cele două perioade sinoptice de tranziție.

Circulatia atmosferei în Drobeta Turnu Severin, se caracterizează prin originea mediteraneeană și oceanică, aducand masele de aer mai umede și mai calde, îndeosebi în perioada rece a anului.

Principali centri barici de acțiune. Evoluția vremii în condițiile climei din țara noastră este condiționată de activitatea unor centri barici permanenți sau sezonieri, între care locul principal îl ocupă anticiclonul azoric, urmat de depresiunea barică islandeză, depresiunile mediteraneene, și anticiclonul siberian.

Tipuri barice.

Tipurile barice influențează principalii curenți atmosferici. Sunt în număr de 16 și au fost stabilite de N. Topor și Stoica C. în lucrarea ”Tipuri de circulație și centru de acțiune atmosferică deasupra Europei”, pe baza analizei hărților sinoptice dintr-un șir lung de ani (1889-1951).

Factorii fizico-geografici

Dintre factorii fizico-geografici ce își pun amprenta asupra evoluției spațio-temporare a elementelor climatice o importanță deosebită o are relieful, urmat de vegetație, rețeaua hidrografică și caracteristicile solurilor, la care putem adăuga și prezența omului.

Vegetația

Vegetația este un factor climatogen important.

Pădurea joacă un rol de moderator termic asupra climei câmpurilor învecinate. Defrișarea lor poate conduce la unele schimbări negative, materializate în precipitații mai reduse, concomitent cu o creștere a temperaturii.

În mediul urban, rolul spațiilor verzi este foarte important prin faptul că acestea constituie un filtru pentru noxe purificând atmosfera, oxigenează aerul, diminuează zgomotele, constituie spații de agrement pentru locuitori. Influențele mediteraneene au dus în Drobeta Turnu Severin la aclimatizarea smochinului, castanului comestibil și a migdalului.

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică a județului Mehedinți este, redusă (din punct de vedere al densității și al debitelor). Cursurile de apă permanente au o lungime totală de 1.210 km și este reprezentată de două artere principale: Dunărea și Motrul și de afluenții direcți sau indirecți ai acestora.

Orașul Drobeta Turnu Severin, a apărut și s-a dezvoltat în lunca și pe terasele Dunării, fluviul care își pune amprenta într-o oarecare măsură asupra climei orașului. Prezenta lacurilor de acumulare de la Porțile de Fier I și II, au un impact local asupra climei. Realizarea celor două amenajări hidroelectrice au condus la apariția unor valori sporite ale umidității relative a aerului și o reducere a diferențelor termice zilnice.

Relieful

Vatra municipiului Drobeta Turnu Severin se află în Depresiunea Severinului și reprezintă compartimentul cu extensiunea cea mai mare din tot ulucul depresionar. Relieful, prin orientarea culmilor precum și larga deschidere vest-est, lasă să pătrundă masele de aer dinspre sud-vest sau dinspre est, fapt ce exercită influență asupra elementelor climatice și dezvoltă o ușoară etajare. Teritoriul pe care este așezat astăzi orașul Drobeta Turnu-Severin a fost o câmpie cu pâlcuri de stejari, din care s-a păstrat o suprafață mică, de numai 12 hectare, în nord,(pădurea Crihala). Numele de Câmpul Severinului reflectă, aspectul general al depresiunii: un pod neted, slab fragmentat, situat la 45-50 m față de Dunăre înclinând ușor spre sud.

Solul

În zona urbană tipurile naturale inițiale de sol se întâlnesc pe suprafețe restrânse în parcuri și în zonele periferice cum ar fi cele de nord-vest și nord-est ale municipiului Drobeta Turnu-Severin. Tipuri de sol sunt: cernoziomul, negru de pădure, întâlnite în majoritatea zonelor de vegetație.

Prin modificările pe care suprafața sa activă le aduce radiației solare și circulația atmosferei, orașul, în funcție de gradul de urbanizare își creează o topoclimă proprie sensibil diferită de cea a regiunilor înconjurătoare.

Specificul principalelor elemente climatice

Temperatura aerului

În Depresiunea Drobeta Turnu Severin , aflată sub influența invaziilor de aer cu caracter de foehn și a aerului tropical , iernile sunt mai blânde , temperatura aerului în luna cea mai rece a anului ( ianuarie) la Drobeta Turnu Severin este de numai – 1,0ºC.

Temperatura medie anuală are în municipiul Drobeta Turnu Severin, o distribuție normală (directă), caracterizată prin scăderea valorilor termice paralel cu creșterea altitudinii.

Ca urmare a influenței maselor de aer mediteranean și tropical, valorile temperaturii aerului sunt considerate ca unele dintre cele mai mari din țară.

Temperatura aerului (°C) – Media lunară și anuală pe zece ani de observație (1990-2000) la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin

După datele INMH Tabel nr.1

Temperatura medie anuală a aerului este, la Drobeta-Turnu-Severin de 11,7ºC. În unele situații, invaziile de aer tropical determină cresterea temperaturii aerului pana la 35-40ºC. De aceea, aici se inregistreaza unele din cele mai ridicate temperaturi din țară.

Cea mai caldă lună iulie din perioada analizată a înregistrat valori de 26.4C (în anul 2007), iar cea mai caldă lună a verii a fost înregistrată la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin în luna august a anului 1992, când s-a înregistrat cea mai mare temperatură medie lunară (27.2°C). Valoarea cea mai redusă înregistrată în acest anotimp a fost de 18.2°C în luna iunie a anului 1976, amplitudinea anotimpuală rezultată fiind de 9°C.

Amplitudinea anotimpuală are o valoare extrem de ridicată 20.3°C, fapt ce pune în evidență în prima parte a toamnei o prelungirea a influenței maselor de aer calde din timpul verii. Din punct de vedere semestrial, în semestrul rece temperatura este dirijată de circulația atmosferică (advecția aerului).

În Depresiunea Severinului veriga de legătură dintre sectorul defileului și cel al câmpiei teraselor din Oltenia, însăși depresiunea fiind considerată o prelungire a câmpiei (asemenea unui golf) până sub munte, amplitudinea absolută a temperaturii aerului la Drobeta Turnu Severin pe întreaga perioadă de funcționare a stației, a avut valoarea de 69,2°C.

Temperatura medie multianuală a semestrului rece, calculată din mediile lunare pe intervalul octombrie-martie are valori pozitive, atingând valoarea de 4.5°C.

Temperaturi extreme absolute

Temperatura cea mai ridicată la stația meteorologică din Severin în perioada 1961-2007, care reprezintă și temperatura maximă absolută, a fost înregistrată la data de 4 iulie 2000, având valoarea de 42.6°C.

În municipiul Drobeta Turnu Severin temperaturile minime absolute se înregistrează cu precădere în perioada de iarnă, majoritatea lor producându-se în luna ianuarie, frecvența produceri acestora fiind de 46.8%. Temperatura minimă absolută la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin a fost de –26,6ºC la 22 februarie 1929.

Umezeala aerului

Se diferențiază teritorial în raport cu sursele de evaporație, gradul de acoperire cu vegetație și altitudine. Astfel, valorile medii anuale ale umezelii relative din lungul Defileului Dunării sunt foarte apropiate de cele din podiș(Drobeta Turnu Severin 75% și Apa Neagră 78%) și cresc la peste 80 % în regiunea montană. În cursul anului, valorile lunare ale acesteia scad sub 65% în lunile cele mai calde și se mențin peste 75% în lunile cele mai reci.

Umezeala relativă a aerului (%)

Tabelul nr. 8

Temperatura solului

La suprafața solului se produce cele mai importante procese de transformare a energiei radiante în energie calorică. Aici procesele de absorbție și de reflexie generează un efect caloric care face din suprafața solului principala sursă de energie termică a troposferei. O parte din căldura obținută de suprafața activă subiacentă sub forma bilanțului radiativ este utilizată pentru încălzirea stratelor din ce în ce mai adânci ale solului.

Amplitudinea anuală.

Contrastul termic dintre iarnă și vară scoate în evidență la suprafața solului amplitudini ce marchează valori mai mari de 29°C. Astfel că la suprafața solului înregistrăm în medie o amplitudine de 29.4°C, cu cca. 6°C mai ridicată decât amplitudinea termică din aer (23.4°C), ceea ce denotă că la nivelul suprafeței subiacente au loc procese de încălzire mult mai active și intense. În ceea ce privește temperatura maximă absolută atinsă la suprafața solului la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin aceasta s-a înregistrat pe data de 22 iulie 2007, având o valoare de 69.4°C.

Temperatura minimă absolută a avut o valoare de -31.4°C, înregistrată la data de 25 ianuarie 1963. Temperaturile minime absolute anuale au valori negative pe toată durata sezonului rece, doar în perioada verii ele înregistrând valori pozitive (3.9°C în luna iunie 1962).

Durata de stalucire a Soarelui

Soarele strălucește anual de la mai mult de 2200 ore pe formele de relief mai joase până la 1500 de ore în regiunile montane. Cea mai mare durată de strălucire a soarelui se realizează vara, variind între 1300 și 1550 ore. Cea mai redusă durata de strălucire a Soarelui s-a înregistrat în anul 1984, cu o valoare de numai 1934.6 ore.

Durata maximă anuală de strălucire a Soarelui s-a înregistrat în anul 2000, atingând valoarea de 2624.9 ore, cu 410.3 ore mai mult decât media multianuală, corelată cu valori reduse ale nebulozității de numai 4.7 zecimi. Numărul anual de zile fără soare variază între 80 și 110 zile, cele mai multe producându-se iarna (40-50 zile), apoi toamna și primăvara (12-25 zile) și foarte puțin vara (cca. 1-2 zile).

Precipitații atmosferice

Influența climatului submediteranean se face simțită și în ceea ce privește regimul precipitațiilor. În general, precipitațiile sunt bogate, menținându-se ridicate chiar și în perioada caldă a anului, astfel încât raportul dintre sumele semestriale de precipitații (din perioada rece și ce caldă a anului ) este aproape 1/1.

Specificul acestor influențe este subliniat și de prezența celor două maxime de precipitații: primul la sfârșitul primăverii și începutul verii (mai-iunie), iar cel de-al doilea, toamna, în noiembrie, când cantitățile lunare de precipitații sunt aproape egale. O altă caracteristică o constituie predominarea precipitațiilor lichide în tot timpul anului, ninsorile fiind mai rare, dar mai frecventa lapovița.

Cantitatea maximă anuală de precipitații s-a înregistrat în anul 1944 de 1247,7 mm iar cantitatea minimă anuală în 1907 de 328,5mm.

Zilele cu ninsoare variază de la 20 la 25, cele mai multe zile cu ninsoare înregistrându-se în ianuarie. Lunile maximelor pluviometrice se caracterizează prin valori cuprinse între 75 și 110mm. Cele mai puține precipitații se produc la sfârșitul verii , începutul toamnei (august – septembrie) și l a sfârșitul iernii ( februarie – martie).

Regimul eolian

Pe teritoriul județului sunt predominante vânturile de vest, nord-vest și nord-est, direcție dată de orientarea marilor unități de relief. Astfel, în timp ce în defileu este predominant vântul de vest (Drobeta Turnu Severin cu o frecvență medie anuală de 18%) și nord-vest(6%) datorită orientării culoarului, în regiunea de câmpie sunt predominante vânturile de vest (24%) și de est(5%). Calmul atmosferic are o frecvență foarte mare (> 50%).

Regimul anual al vântului este caracterizat prin creșteri ale vitezelor medii în cursul primăverii , când are loc schimbarea sensului circulației generale a atmosferei.

Variația periodică diurnă a vitezei vântului se accentuează pe timp senin în partea caldă a anului, cunoscând un maxim în orele amiezii (5-7m /s) când se intensifică turbulența termică și un minim noaptea, spre dimineață (1–2m /s), când stratificarea aerului, condiționată de inversiunea de temperatură , devine stabilă. Vitezele maxime anuale pentru zona studiată , au depășit 20 m /s aproape în fiecare an.

Specific pentru zona studiată sunt brizele și parțial foehnul.

Fenomene climatice

Criteriul elementului meteorologic sau climatic principal care generează riscul conduce la următoarea clasificare:

Fenomene climatice de risc generate de perturbațiile majore ale presiunii atmosferice.

Fenomene atmosferice periculoase asociate, în principal, unui vânt foarte intens, cum sunt tornadele, vijeliile, furtunile de zăpadă, furtunile de praf și de nisip etc.

Fenomene atmosferice periculoase corelate cu umezeala aerului, reprezentate de precipitații abundente, perioade de uscăciune și secetă, forme de condensare a vaporilor de apă la suprafața terestră (brumă, chiciură, polei) sau în troposfera inferioară (ceața).

Fenomene atmosferice periculoase asociate valorilor temperaturii aerului, cum sunt valurile de căldură (uneori urmate de incendii naturale, de topiri bruște ale stratului de zăpadă etc), valurile de frig (care pot fi concomitente sau pot urma unor viscole) și, într-un context mai larg, încălzirea globală, cu toate consecințele ei.

Furtunile

Furtunile se pot manifesta pe tot cuprinsul județului. În ultimii ani s-au produs câteva astfel de evenimente cu urmări destul de grave, atât în zona urbană, municipiul Drobeta Turnu Severin, prin decopertarea mai multor acoperișuri din tablă, care au dus la avarierea gravă a unor autoturisme, cât și în zona rurală prin decopertarea acoperișurilor din țiglă sau tablă de pe casă. De asemenea aceste fenomene meteorologice pot afecta rețelele de tensiune, de înaltă și medie, stâlpii de electricitate și telefonie, ducând la eșecul acestor utilități publice.

În ultimii ani au avut loc astfel de evenimente dintre care amintim:

În anul 2011- Intensificările de vânt din luna aprilie, au afectat 4 localități (Drobeta Turnu Severin, Baia de Aramă, Dubova și Balotești), fiind avariate:

– în municipiul Drobeta Turnu Severin – 7 acoperișuri ale blocurilor, 5 acoperișuri de case, 2 panouri publicitare, 2 acoperișuri ale școlilor, iar un copac a fost în pericol de prăbușire;

– în orașul Baia de Aramă – 3 copaci au fost în pericol de prăbușire;

– în localitatea Dubova – o poartă s-a prăbușit peste un autoturism;

– în localitatea Balotești – au fost avariați 2 stâlpi pentru telecomunicații ce aparțineau companiei Romtelecom.

-În 25 iulie 2012 au fost furtunii puternice în județul Mehedinți. « Mai mulți copaci au fost doborâți la Drobeta Turnu Severin, iar acoperișurile mai multor case și blocuri au fost spulberate de vânt… »

Inundațiile

În județul nostru s-au produs și se pot produce inundații ce pot provoca potențiale situații de urgență și/sau dezastre, fie ca urmare a revărsărilor naturale ale cursurilor de apă, în urma creșterii debitelor sau blocajelor produse de ghețuri, plutitori, aluviuni, prin scurgeri de pe versanți sau altor fenomene meteorologice periculoase: ploi torențiale, ninsori abundente urmate de topirea bruscă a acestora, etc.

În cazul producerii de inundații pe râurile interioare pot fi afectate peste 90 de localități, cu implicații serioase asupra gospodăriilor cetățenilor, terenului agricol, ori a unor obiective economice și instituții.

În municipiul Drobeta Turnu Severin, datorită așezării sale, riscul de inundații este mic.

CAPITOLUL 5

HIDROGRAFIA

Considerații geomorfologice

Zona Drobeta Turnu Severin este situată în Depresiunea Severinului, ce reprezintă cea mai sudică subunitate a culoarului depresionar care separă Podișul Mehedinți, la vest de Dealurile Motrului și Câmpia Înaltă a Bălăciței, la est.

Culoarul depresionar este acoperit din șapte depresiuni (bazinete de eroziune) axate pe râurile ce coboară din Podișul Mehedinți. În continuare sunt prezentate, de la nord-nord-est la sud-sud-est, cele șapte depresiuni.

Apele pârâului Crainici, împreună cu afluenții săi (pârâul Bistriței, valea Mare, pârâul Pojorâtului, pârâul Limpedea, valea Plopului) au format Depresiunea Brativoiești, situată pe teritoriul județului Gorj. Urmează Depresiunea Bala, cea mai bine conturată și creată de apele pârâului Râieni. Spre sud-sud-vest se întinde Depresiunea Șovarna, format de pâraiele Rudina și Șovarna. Prin șaua de la Studina se face legătura cu Depresiunea Ilovăț, creată de apele râului Coșuștea. Apele pârâului Coșuștea Mică au format Depresiunea Crăguiești, ultima din șirul depresiunilor create de afluenții Motrului și care este legată spre sud, prin șaua Lazului, cu Depresiunea Halânga – Malovăț, format de râul Topolnița și de afluentul său, pârâul Pleșuva.

Cea mai mare depresiune din componența culoarului depresionar este cea a Severinului, străbătută de râul Topolnița și alți afluenți ai Dunării.

În cuprinsul Depresiunii Severinului sunt amplasate localitățile Drobeta Turnu Severin (la cota medie a terenului de 70 de m), Cerneți (70m), Dedovița Nouă(90m), Șimian (60m) etc

Depresiunea este drenată la sud de fluvial Dunărea care, pe partea stângă, prezintă un sistem de terase bine dezvoltat, fragmentat de râul Topolnița. Acest sistem este reprezentat prin cinci nivele de terasă (joasă, inferioară, medie, superioară și înaltă), iar pe el sunt amplasate localitățile menționate mai sus.

5.1 Ape subterane

Apele subterane se află la adâncimi diferite, în depozite de pietriș și nisip aflate deasupra unor nivele de argilă cu desfășurare discontinuă. Cele mai importante pânze freatice, care sunt folosite în alimentarea populației se află în terase, luncile înalte și la baza pietrișurilor de Cândești (20…40 m). Apele aflate la adâncime mai mare sunt mineralizate, unele având caracter artezian. Apa în litosfera se găsește la diferite adâncimi. Apa care se afla mai spre suprafața litosferei se numește pânză freatică, iar cea de la adâncimi mai mari, apa de adâncime.

În subsolul județului au fost identificate importante resurse de ape subterane localizate după forma de relief: în zona de munte și podiș resursele de apă se găsesc înmagazinate în depozitele de alterare de la suprafața rocilor stâncoase, în rețeaua de fisuri și crăpături, apărând la zi sub formă de zone umede sau izvoare, la baza versanților.

În zona de deal și de câmpie înaltă, apele subterane sunt cantonate în straturi acvifere situate la adâncimi de 20-80 m care se descarcă limitat la baza versanților, văilor unde eroziunea a interceptat aceste strate. Orizonturile acvifere pot fi interceptate și prin foraje executate în zona de platou.

În zona de câmpie din sudul județului apele sunt cantonate în strate de nisipuri și pietrișuri la adâncimi diferite, funcție de altitudine: Lunca Dunării 0-2 m, terasa I 2-8 m, terasa a II-a 8-12 m, trasa a III-a 12-20 m, terasa a IV-a mai mică de 20 m. Tot în zona de câmpie, la limita dintre două terase, apar izvoare de terasă cu debite mari care pot fi captate pentru alimentarea cu apă a localităților.

În baza forajelor hidrogeologice de cercetare și a exploatărilor executate de societăți specializate, în județul Mehedinți au fost identificate și conturate bazine hidrogeologice cu importante rezerve exploatabile de apă potabilă subterană.

Principala artera hidrografica este Dunărea care curge prin sud colectând numeroși afluenți: Cerna, Topolnița etc. Extremitatea estică a județului este drenată de Motru, afluent al Jiului. Localitatea este mărginită de râurile Topolnița la est și Bahna mai la vest, tot aici vărsându-se în Dunăre pârâurile Vodița și Jidoștița.

Numeroasele izvoare de la poalele terasei pe care este situat orașul Drobeta Turnu Severin au fost amenajate într-o frumoasă salbă de fântâni, ce dau o notă specifică orașului.

5.1.1 Ape subterane freatice

Datorită varietății litologice, structurale și particularităților geomorfologice , se constată o mare diversitate și în modul de distribuire a apelor freatice de pe teritoriul județului Mehedinți.

Apa pânzelor freatice alimentează puțurile din gospodariile populației.

Forajele hidrologice executate în zona Drobeta Turnu Severin-Cerneți-Șimian au pus în evidență, pe criteri de adâncime, litofacies și cronostratigrafie, un acvifer freatic și un acvifer de medie adâncime.

Acviferul freatic este alimentat, în principal, din precipitațiile atmosferice și din apele de suprafață. Acviferul prezintă variații mari din punct de vedere al capacității de debitare. Sistemul acvifer freatic este constituit din unul sau două strate cu legături hidrodinamice între ele, plasate în general până la adâncimea de circa 30 m.

Cele mai importante strate acvifere freatice sunt localizate în depozitele Holocene (reprezentate prin argile siltice, argile nisipoase, silturi, nisipuri, pietrișuri, uneori bolovănișuri) din alcătuirea luncii Dunării și a terasei joase, precum și în depozitele pleistocen superioare (pietrișuri, nisipuri, silturi) din alcătuirea teraselor inferioare, medii, superioare și înalte. Acviferul freatic din aceste depozite constituie surse locale de alimentare cu apă. În interfluvii, stratele acvifere freatice localizate în baza depozitelor loessoide au o dezvoltare în general uniform, iar apele prezintă nivel liber sau ușor ascensorial.

Menționăm că municipiul Drobeta Turnu Severin este amplasat pe terasele medie și inferioară, precum și pe lunca Dunării. La contactul dintre cele două nivele de terasă și luncă există o linie de izvoare (fig. 1) prin care se descarcă acviferul freatic localizat în depozitele poros-permeabile ale teraselor. Unele dintre aceste izvoare au fost amenajate, dar apă potabilă furnizează numai unele dintre ele deoarece, pe alocuri, calitatea apei freatice depășește concentrațiile maxim admise, fiind contaminată cu ape uzate provenite din rețeaua de canalizare parțial fisurată.

Fig.1 Amplasamentele izvoarelor din municipiul Drobeta Turnu Severin

În cadrul Rețelei Hidrogeologice Naționale, în extremitatea de vest a municipiului Drobeta Turnu Severin, a fost executat forajul de ordinul I având indicativul F 1 Drobeta Turnu Severin(fig2), la adâncimea de 18 m, care a interceptat acviferul freatic situat în intervalul 12-16m și reprezentat prin nisipuri cu pietrișuri și bolovănișuri. La execuție, debitul a fost de 0,71l pe secundă( la o denivelare de 1,9 m), adâncimea nivelului hidrostatic fiind de 13,5 m. Proba de apă prelevată și analizată în anul 1969 nu prezintă depășiri peste concentrațiile maxim admise.

După Ghenea&Ghenea(1981), direcția de curgere a apelor freatice în zona Drobeta Turnu Severin este orientată, pe ansamblu, de la nord spre sud.

5.1.2 Ape subterane de adâncime

Apa de adâncime se scoate prin foraje speciale. Atunci când apa conține o cantitate mai mare de minerale, se numește apă minerală. Izvoarele își au obârșia în apele freatice.

Acviferul de medie adâncime din zona Cerneți – Șimian se situează în nivelele poros-permeabile ale depozitelor ponțiene și pliocen-cuaternare, sub adâncimea de 30 m.

Acviferul ponțian-cuaternar este constituit din strate permeabile subțiri, fără mare continuitate areală, având o granulometrie fină, medie sau grosieră, separate de intercalații argiloase, argilo-mamoase sau mamoase impermeabile. Alimentarea acestui acvifer se realizează din acviferele superioare prin drenanță descendentă, din precipitații și din rețeaua hidrografică pe la capetele de strat, precum și prin descărcarea locală a altor acvifere subterane din zona de ramă. În zona Cerneți, direcția general de curgere a apelor de adâncime este orientată de la vest la est.

În localitatea Cerneți, S.C. FORADEX S.A. București a executat trei foraje de medie adâncime, în anul 2003, având indicativele W1, W2 și W3 (fig 2), pentru alimentarea cu apă potabilă în sistemul centralizat a localităților Cerneți și Dedovița Nouă, care captează acviferul localizat în depozite ponțian-daciene, reprezentate prin marne, marne siltice, marne siltice cu cărbune, argile, nisipuri cu pietrișuri, marne nisipoase cu petrișuri.

Forajul W1 Cerneți a fost executat la adâncimea de 49,3m și captează intervalul acvifer 45-49m, reprezentat prin nisipuri cu elemente de pietriș. La execuție debitul a fost de 7 l pe secundă, la o denivelare de 13,33m, adâncimea nivelului piezometric fiind de 20,77m. Forajul W2 Cerneți a fost executat la adâncimea de 55m și captează intervalul acvifer 34-39m, reprezentat prin nisipuri cu elemente de pietriș. La execuție debitul a fost de 7 l pe secundă, la o denivelare de 11,29m, adâncimea nivelului piezometric fiind de 18,51m. Forajul W3 Cerneți a fost executat la adâncimea de 45m și captează intervalul acvifer 32-37m, reprezentat prin nisipuri cu elemente de pietriș. La execuție debitul a fost de 7 l pe secundă, la o denivelare de 12,12m, adâncimea nivelului piezometric fiind de 10,20m.

Fig.2 Amplasamentele forajelor hidrologice executate în zona Drobeta Turnu Severin-Cerneți-Șimian

Date privind alimentarea cu apă potabilă a municipiului Drobeta Turnu Severin

În prezent alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat a municipiului Drobeta Turnu Severin, precum și a localităților Dudașu Schelei, Dudașul Cerneților și Șimian, se realizează dintr-o captare de suprafață (fig 3), reprezentată prin două prize în albie, amplasate pe malul stâng al Dunării din extremitatea de sud a localității Schela Cladovei, la circa 5,5 km vest de centrul municipiului

Fig.3 Amplasamentele captării de suprafață de la Schela Cladovei, a Uzinei de Apă și a stației de epurare

Lungimea rețelei de distribuție din municipiu este circa 205 km, iar a celei de canalizare, de circa 132 km. Apa uzată este direcționată spre stația de epurare nou construită, având doar treaptă mecanică și pusă în funcțiune pe data de 01.08.2011. Apa epurată este evacuată în râul Topolnița, aproape de confluența acestuia cu Dunărea.

Fig.4 Reprezentarea captării de suprafață de la Schele Cladovei

5.2 Rețeaua de râuri și caracteristicile ei

Rețeaua hidrografică

Cel mai important curs de apă din județul Mehedinți este Dunărea care formează granița naturală cu Serbia și Bulgaria pe o lungime de 195 km. Pe această distanță fluviul își schimbă direcția ca urmare a tectonicii și litologiei variate a regiunii. Datorită schimbării direcției, pe cursul fluviului au apărut marile ostroave ale Dunării: Ada Kaleh, înecat sub apele lacului Porțile de Fier I, ostrovul Golu, Șimian, Corbului și Ostrovu Mare.

Viteza apelor Dunării 2 – 4 m/s în defileu, între Drencova și Șvinița, datorită unei pante accentuate, viteza apelor fluviului atinge 3,6 m/s. Viteza cea mai mare (>4,0 m/s) este între km 950 și 940 (Vârciorova-Gura Văii). Debitul mediu multianual înregistrat la Orșova este de 5.400 mc/s, iar la Drobeta Turnu Severin este de 5.430 m/s. Debitele maxime înregistrate se apropie de 15.100 mc/s, iar cele minime de 2.000 m/s. Valoarea medie anuală a debitului solid oscilează între 430 – 2.480 kg/s. În aval de localitatea Gura Văii s-a construit barajul Porțile de Fier I, iar la Ostrovu Mare, Porțile de Fier II.

În sectorul de munte Dunărea primește numeroși afluenți cu debit redus. Pârâurile mai însemnate care își au obârșiile în munții Almajului sunt: Mraconia și Ieșelnița. Cel mai important afluent este râul Cerna și Motru, care are o lungime de 104 km pe teritoriul județului.

Principalii afluenți ai Dunării: râul Cerna, care are un aport de ape de 23 m.c./s. Lungimea Cernei este de 84 km, din care o parte este pe teritoriul județului (cca.20 km.)

În aval de Orșova se varsă în Dunăre râul Bahna, cu o lungime de 29 km. și o suprafață a bazinului hidrografic de 135 km.p. Valea acesteia este îngustă și împădurită. Are ca principali afluenți, pe dreapta, Racovățul și Tarovățul. În aval de gura de vărsare a Bahnei în Dunăre se întâlnesc Jidoștița, Vodița și Slătinicul Mare, râuri mici atât ca lungime cât și ca suprafață a bazinului hidrografic.

În zona de câmpie a județului sunt cunoscute râurile: Blahnița (55 km) și Drincea (72 km), ambele cu izvoarele în piemontul Getic.

Topolnița (lungime 40km, suprafața bazinului hidrografic 341km2) își dezvoltă bazinul superior în Podișul Mehedinți, unde se găsesc și izvoarele lui.

Râul Motru constituie una din principalele artere hidrografice din partea de est a județului Mehedinți. Are o lungime de 138,8 km, din care 90 km străbat județul Mehedinți, și un bazin hidrografic foarte evoluat (1874 km.p.). Motrul se înscrie ca cel mai important afluent al Jiului datorită, în special, debitului său (15 m/s).

Râul Coșuștea este cel mai important afluent al Motrului, cu o lungime de 40 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 425 km.p..

5.2.1.1 Observații și măsurători hidrometrice efectuate în anul 2005 de către Apele Române Mehedinți în anul 2005

Principalele cursuri de apă sunt :

– fl. Dunărea L = 195 km Qmma = 5.420 m3/s

– râul Motru L = 78 km Qmma = 8,54 m3/s

– râul Topolnița L = 44 km Qmma = 1,47 m3/s

– râul Blahnița L = 56 km Qmma = 0,53 m3/s

– râul Drincea L = 79 km Qmma = 0,80 m3/s

– râul Bahna L = 35 km Qmma = 0,61 m3/s

Suprafața albiilor minore 10.719 ha

Situația zonală a fluviului Dunărea

Hidrologia fluviului Dunărea în sectorul Porțile de Fier s-a stabilit în baza înregistrării nivelurilor zilnice la mira de la Orșova pe 122 ani și a 58 măsurători de debite în același profil.

Q mma = 5.420 mc/s

Q med an ploios = 7 .930 mc/s

Q med an secetos = 3.720 mc/s

Q max înregistrat = 15.900 mc/s (în anul 1981)

Q min înregistrat = 1.040 mc/s (în anul 1948)

Fig. 1 Tipuri de mire Hidrometrice

Asigurarea surselor de apă brută pentru alimentarea cu apă a folosințelor

Localități urbane

Drobeta Tr. Severin – fl.Dunărea, Q m = 653 l/s

Vînju Mare – subteran, Q m = 6,8 l/s

Baia de Aramă- subteran, Q m = 3,7 l/s

Strehaia – subteran, Q m = 6,9 l/s

5.2.2 Proprietați fizice și chimice ale apelor râurilor

5.2.2.1 Regimul termic al apei râurilor. Temperatura apelor curgătoare – este dependența de o serie de factori:variatiile de temperatura ale aerului; relieful; sursele de alimentare; poziția geografică; dinamica apelor (mișcarea turbulența, etc.).

Apele cu adâncimi relativ reduse (de ordinul zecilor de cm, câtiva metri) prezinta în general o homotermie, în cazul râurilor și fluviilor cu adâncimi foarte mari (50 – 100 m) se manifesta o usoara stratificatie termica. Apare un orizont superior gros, caracterizat de o permanentă amestecare și omogenizare a temperaturii și un orizont de apa situat la adâncime, unde temperatura este cu cca. 1,5 – 1 grd. C mai mica.

În profil transversal – în general temperatura apei este uniforma de la un mal la celalalt , însa vara, temperatura este uneori mai ridicata în zona malurilor cu 1 pâna la 3 grd. C.

Temperatura apelor Dunării se află sub influența directă a temperaturii aerului și într-o măsură mai mică sub cea a factorilor locali. Încălzirea apelor începe în luna martie și ține până în luna august, după care urmează procesul de răcire. Gheața poate să apară din prima decadă a lunii decembrie până la începutul lunii martie. Durata podului de gheață este în medie de 45-50 de zile. Fenomenul de dezgheț se produce primăvara, cel mai frecvent din aval spre amonte, într-o perioada de câteva zile (4-8 zile).

5.2.2.2 Regimul de îngheț

Particularitățile climatului mai blând din județul Mehedinți se răsfrâng asupra datelor medii și extreme ale înghețului, acesta fiind cel mai important fenomen de iarnă de aici. Repartiția duratei medii de producere a primului îngheț este următoarea: la începutul lunii noiembrie în lunca Dunării, în ultima decadă a lunii octombrie în câmpie, în a doua decadă a lunii octombrie în Piemontul Getic, în prima decadă a lunii octombrie în podișul Mehedinți și înainte de 1 octombrie pe înălțimile muntoase de peste 1000 m.

Data medie de producere a ultimului îngheț se repartizează după cum urmează: înainte de 1 aprilie în lunca Dunării, în prima decadă a lunii aprilie în regiunea de câmpie, în a doua decadă din aprilie în podișul Mehedinți și după 1 mai pe înălțimile muntoase.

În perioada de iarnă , ca urmare a scăderii vitezei de scurgere a apei, fenomenul de îngheț pe Dunăre, în amonte de baraj, prezintă modificări. În prezent , numărul zilelor cu gheață la mal și cu pod de gheață este mai mare, în special în golfurile cu adâncimi mai mici ale lacului.

5.3 Lacurile

Sistemul lacustru este reprezentat prin lacul de acumulare de la Porțile de Fier de însemnătate economică deosebită, lac format în urma construirii barajului de la Gura Văii-Sip. Lacul are lungimea de peste 230km, suprafața de circa 700km2 și volumul de apă de 12 km3.

Lacurile din Lunca Dunării: Lacul Vadului, Gărla Mare;

Lacul carstic Zătan – în apropierea localității Baia de Aramă.

Defileul Dunării-Clisura Cazanelor – prezintă o succesiune de lărgiri și îngustări (clisuri) determinate de altemanța rocilor. Din întregul defileu, zona Cazanelor este cea mai spectaculoasă. Aval de bazinetul Dubovei, pe o lungime de 3, 6 km, se desfășoară Cazanele Mici (150-350m lățime), iar amonte, Cazanele Mari (3, 8 km lungime și 200-350 m lățime).

În amonte de Portile de Fier I, Dunărea creeaza unul din cele mai frumoase sectoare ale sale, cel al defileului. Lacul de acumulare al Hidrocentralei de la Portile de Fier I a inundat 3262 ha pe malul stang și 6569 ha pe malul drept, totalizând o suprafață de 32000 ha și un volum de apă de 2550 metri cubi. Coada lacului se intinde pana la 140 km ajungand în apropierea orașului Belgrad, unde Dunărea recapata forma sa initiala.

Pe teritoriul județului se află multe lacuri care, în funcție de modul de formare, se pot grupa astfel:

– lacuri de acumulare formate în urma construiri de baraje: Porțile de Fier I,

Ostrovul Mare (Porțile de Fier II), lacul Motru;

– lacuri formate prin bararea naturală a unei văi: lacul Vintilă pe raza comunei Ilovăț;

– lacuri din lunca Dunării: Vadului, Gârla Mare, Fântâna Banului;

– lacuri carstice în podișul Mehedinți: Balta (caracter permanent) și Zaton, Ponoarele,

Gornovița (caracter temporar);

– lacuri din depresiuni lacustre: Jiana Mare, Rotunda, Bucura

5.3.1 Lacuri artificiale

– lacuri de acumulare formate în urma construirii de baraje: Porțile de Fier I,

Ostrovul Mare (Porțile de Fier II), lacul Motru;

Ostrovul Mare

CAPITOLUL 6.

VEGETAȚIA ȘI FAUNA

6.1 Vegetație zonală

Teritoriul pe care este asezat astazi orașul a fost o campie cu palcuri de stejari, din care s-a pastrat o suprafață mica, în nord, de numai 12 hectare, actuala padure Crihala.

Parcul Rozelor din Drobeta Turnu Severin cuprinde sute de soiuri de arbori și trandafiri, infloriti pe zeci de hectare. De asemenea, arbori de origine mediteraneana, precum: smochinul, migdalul, castanul comestibil, sunt caracteristici zonei.

Orașul se găsește în zona stejarilor submezofili, termofili (paduri de cer și gitnita în alternanta cu terenuri cultivate și pajisti xeromezofile).

În literatura fitogeografică s-a remarcat deja că Parcul Natural Porțile de Fier reprezintă unul dintre cele mai interesante teritorii ale continentului nostru în privința vegetației lemnoase. Pe acest teritoriu se interferează vegetația carpatică cu cea panonică și cu cea balcanică și submediteraneană.

Aflat într-o zonă adăpostită de extremele climatic periglaciar, sensibil atenuate în defileu, acest teritoriu a asigurat refugii nu numai florei ierboase, ci probabil și unora dintre componenții vegetației arbustive, care au putut supraviețuit aici din perioade preglaciare sau chiar de la sfârșitul pliocenului.

Asociație vegetală caracteristică Defileului Porțile de Fier, alcătuită preponderent din liliac, cărpiniță, mojdrean, scumpie, șibliacurile s-au înfiripat aici încă din perioadele mai calde interglaciare. În lunile mai și iunie, șibliacurile dau impresia unei cu totul alte lumi, o lume luxuriantă, nemaiîntâlnită în alt colț al țării.

În M.O. nr. 190 din 26.03.2003, a apărut Hotărârea Guvernului nr 230 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora.

Cele două rezervații despre care voi vorbi se află în apropierea orașului Drobeta Turnu Severin ; cartierul Dudașu – Schelei este așezat la poalele Cracului Găioara iar Dealul Vărănic se află în imediata lui apropiere.

Rezervația botanică Dealul Vărănic

Pe Dealul Vărănic predomină pădurile de stejar pufos, cărpiniță, cer, corn, mojdrean, liliac, păduri de influență submediteraneană. Vipera cu corn și broasca țestoasă de uscat își găsesc aici condiții prielnice de viață.

Rezervația botanică Cracul Găioara

Situată în amonte de Drobeta Turnu Severin, rezervația botanică Cracul Găioarei, adăpostește câteva relicte terțiare: Ephedra distachya (cârcel), Centaurea atropurpurea, Cephalaria uralensis.

Ephedra distachya (cârcel) Centaurea atropurpurea

Stipa danubialis

Stipa danubialis (colilia Porților de Fier) vegetează pe Cracul Găioarei, singurul loc din lume unde a fost întâlnită. Pajiști cu Stipa danubialis, bine conservate, au fost identificate pe versantul dunărean al Cracului Găioara.

6.2 Vegetație azonală

Apare pe suprafețe restrânse fiind impuse de tipul de rocă, intervenția antropică și microclimat.

6.3 Fauna terestră

În Drobeta Turnu Severin fauna este specifică zonei de câmpie, fiind formată în special din rozătoare (popândăul, hârciogul,și iepurele), păsari (pitpalacul, graurul, ciocârlia, prigoria, dumbrăveanca și fisa de câmp) și reptilele (șarpele săritor și șopârla).

Dintre nevertebrate, cele mai frecvente sunt unele specii de fluturi (fluturele coada rândunicii, fluturele ochi de păun și fluturele amiral), albilita și nalbarul.

Dintre animalele de interes genetic sunt mai bine reprezentate căpriorul, iepurele și potârnichea. Exista în fauna din zona și unele particularitati deosebite, precum broasca țestoasă de uscat, vipera cu corn, presura bărboasă, pietrar mediteranean, scorpionul, cicadele.Vipera cu corn se găsește în Rezervația Cracul Găioara.

Iepurele Vipera cu corn

6.4 Fauna acvativă.

Fauna acvatică este reprezentată de specii piscicole. Speciile mai des întâlnite sunt: crapul (Cyprinus carpio), somnul (Silurus glonis), șalăul (Stizostedion lucioperca), plătica ( Abramis bramo), știuca ( Exos lucius), caracuda (Corassius corassius), acestea mai ales în lacuri și bălți. În râuri, inclusiv în Dunăre, apar  plătica ( Abramis bromo ), crapul ( Cyprinus corpio), somnul (Silvros gloris), șalăul (Stizostedion lucioperca), știuca ( Exos lucius), dar și avatul ( Aspius aspius), sabița ( Pelecus cultrotus), precum și unele specii migratoare: nisetrul ( Acipenser  guldestadti ), morunul ( Huso huso), scrumbia de Dunăre ( Alosa pontica).

Ihtiofauna este dominata de mreana, cega, clean, stiuca, ghibort și scobar. O nota aparte face pestele migrator anghile, element atlantic – mediteraneano – pontic, care vine pentru maturizare în Dunăre, tocmai din Oceanul Atlantic.

Anghila Somnul

CAPITOLUL 7.

SOLURILE

Noțiuni introductive

Solul intră în structura sistemului fizico-geografic sub forma unui înveliș calitativ deosebit, dar pe de altă parte și ca produs derivat al interacțiunii dintre celelalte componente. Învelișul de sol conține o parte minerală consistentă rezultată din contribuția alcătuirii litologice, o parte lichidă provenită prin contribuția apelor de suprafață și subterane, o parte gazoasă, datorită pătrunderii aerului atmosferic în porii solului, dar și o semnificativă parte biotică rezultată prin contribuția componentelor biologice (plante și animale).

Modul de îmbinare a constituenților minerali și organici până la conturarea învelișului de sol depinde într-o măsură considerabilă de suportul filologic, de particularitățile reliefului, dar și de factorul timpul, privit ca element pedogenetic efectiv.

În mod evident, învelișul de sol apare ca un component derivat al geosistemului, dar rolul și funcțiile acestuia sunt deosebit de importante, solul fiind un corp natural biologic activ, înzestrat cu fertilitate.

În România, solurile se dispun, ca și vegetația, zonal-etajat-concentric. În părțile joase și mai ales în sud și sud-est, se extind molisoluri (sub stepă și silvostepă), apoi soluri argiloiluviale (sub pădurile de stejar), cambisoluri (sub pădurea de fag) și spodosoluri (podzoluri sub fag și conifere și alpine brune acide sub stepa alpină). Există și soluri azonale (halomorfe, hidromorfe, nisipoase, aluvionare).

În județul Mehedinți, în lunci, există soluri aluviale (aluviosoluri) aflate în diferite stadii de evoluție (aluviuni, protosoluri, soluri aluviale etc.). Solurile aparțin dominant clasei argiluvisoluri (luvisoluri), cu o distribuție impusă de desfășurarea reliefului . Astfel, pe podurile interfluviale și pe terase sunt soluri brune de la slab luvice la luvisoluri albice. Principalele tipuri de soluri: cernoziomuri, brune de pădure, brun-roșcate de pădure și brune –gălbui-silvestre care se suprapun cu zonele de vegetație. În cadrul acestor soluri zonale se dezvoltă, pe suprafețe relative mici, diferite soluri azonale ; aluviale, lăcoviștite, gleizate, mlăștinoase, rendzinice.

În Drobeta Turnu Severin se gasesc soluri brun – roscate podzolite și soluri de faneata. Cuvertura cuaternară variază din punct de vedere litologic, fiind alcătuită în partea de nord a acestei zone din pietrișuri și bolovănișuri, iar în partea de sud din marne și argile. Subsolul Severinului conține granit, gresie, piatra de var și serpentina.

7.1 Pricipalele clase de soluri

Pe cuprinsul județului Mehedinți există o mare diversitate de tipuri de sol, de la solurile brun-acide și litosoluri din nordul și nord-vestul județului, până la cernoziomuri tipice și cambice în sudul și sud-vestul județului. Solurile brune și brun-roșcate ocupă cea mai mare parte a județului constituind un mediu propice pentru cultivarea viței-de-vie din soiuri nobile pentru producerea de vinuri superioare. Solurile brun-roșcate se găsesc în general în zone viticole colinare pe altitudini de 90 – 250 m (Bălăcița, Oprișor, Vlădaia, Corlățel, Punghina, Vânju Mare, Rogova, Severinului, Corcova).

Cele mai răspândite soluri sunt: cernoziomurile, solurile brun-roșcate de pădure, brune de pădure și brune-gălbui-silvestre care, în cea mai mare parte, corespund principalelor zone de vegetație. Solurile brun –roșcate de pădure s-au format pe luturi loessoide, luturi, nisipuri și argile sub influența climatică submediteraneană și au ca subtipuri :solurile brun-roșcate podzolite, brun-roșcate argiloase compacte. Cantitatea de humus variază între 2 și 2,4%, în orizontul superior și scade la mai puțin de 1% în orizontul B. În Podișul Mehedinți , zona înaltă a Munților Almăj și Munții Mehedinți apar soluri brune acide pe mari suprafețe. În partea estică și sudică a Munților Almăj și în sudul Podișului Mehedinți, se găsesc soluri brune, brune acide, brune podzolite și brune-gălbui podzolite. Aceste soluri sunt specifice pădurilor de fag.

Pe rocile calcaroase din podișul și din Munții Mehedinți s-au dezvoltat rendzinele soluri de culoare neagră, brună sau brun-roșcată bogate în humus. Aceste soluri sunt în mare parte acoperite de tufișuri de liliac, corn, mojdrean, cărpiniță, măceș.

Alte tipuri de soluri : solurile tip terra rosa formate pe produsele de alterare ale calcarelor compacte, soluri de culoare neagră, sărace în carbonat de calciu și azot cunoscute ca soluri litomorfe-eurobaziomice, soluri aluviale.

În zona Drobeta Turnu-Severin – Șimian, aflorează depozite jurasic superioare, cretacic superioare, ponțiene, romanian-pleistocen inferioare, pleistocen mediu-pleistocen superioare, pleistocen superioare, daciene, badenian-sarmațiene și holocene.

Jurasicul superior. În Severin, pe mici suprafețe la vest-nord-vest, malmul este reprezentat printr-o alternanță de calcare cenușii cu calcare roșii și calcare verzui, în care apar benzi silicifiate.

Cretacicul superior. Depozitele cretacice superioare se dezvoltă în facies de fliș și sunt transgresive pentru formațiunile mai vechi. Se constituie din alternanțe de conglomerate ( elemente de cuarțite, micașisturi și călcare jurasice ) cu gresii silicioase și brecii.

Depozitele apar pe mici suprafețe situate la vest-nord-vest de Drobeta-Turnu Severin.

Badenian – Sarmațianul. Pe malul Dunării din amonte de Drobeta-Turnu Severin, respectiv de la Gura Văii și până la Schela Cladovei depozitele badeniene apar sub formă de mici petece dispuse transgresiv peste depozitele mezozoice și reprezentate prin pietrișuri cu o grosime de câteva sute de metri.

Ponțianul. O suprafață destul de mare în malul Dunării începând de la Drobeta Turnu-Severin spre est și sud-est o ocupă depozitele ponțiene. Ponțianul este reprezantat prin alternanța de argile și marne iar la partea superioară prin nisipuri, ( denumite Nisipurile de Cocorova).

Dacianul. În partea estică a localităților Cerneți și Dedovița Nouă, aflorează depozite daciene alcătuite din nisipuri ( denumite Nisipurile de Lazu), marne și argile cu cărbuni.

Romanian-Pleistocenul Inferior. La exteriorul arcului carpatic, respectiv de la est de Dunăre, zona Drobeta Turnu-Severin și până la Trotuș se dezvoltă Formațiunea de Cândești ( Stratele de Cândești) . Formațiunea de Cândești reprezintă acumulări aluviale cu grosimi de zeci sau sute de metri alcătuite din elemente ruditice, arenitice, siltice și lutitice, în proporții variabile, dar adesea cu caracter ritmic. Se consideră că începutul Romanianului este marcat prin dispariția gresiilor, locul lor fiind luat de argile, argile nisipoase și nisipuri.

Pleistocenul mediu. Dunărea prezintă un nivel de terasă înaltă alcătuit din depozite aluviale (pietrișuri, nisipuri, silturi ), în aval de Șimian. Pe baza resturilor de mamifere identificate, acest nivel a fost atribuit Pleistocenului mediu .

Pleistocenul–superior. Peste Formațiunea de Cândești sau peste depozite precuaternare repauzează depozite loessoide cu grosimi cuprinse, în general, între 5 și 30 m.

Pleistocenul superior. În zona Drobeta Turnu-Severin-Cerneți – Șimian, depozitele pleistocen superioare sunt reprezentate prin aluviuni care intră în alcătuirea teraselor superioară, medie și inferioară ale Dunării. În general, aceste depozite sunt constituite din pietrișuri, nisipuri și silturi.

Holocenul. Holocenului i-au fost atribuite acumulările aluviale actuale și subactuale (reprezentate prin argile siltice, argile nisipoase, silturi, nisipuri, pietrișuri, uneori bolovănișuri) ale Dunării și ale afluenților săi și depozitele terasei joase (silturi, nisipuri, pietrișuri, bolovănișuri, subordonat argile), având alitudinea relativă de 2-5 m,.

7.1.1. Clasa molisoluri (Clasa cernisoluri )

Clasa cernisoluri, include solurile cu orizont diagnostic A molic (Am) și orizont intermediar (AC, AR, Bv sau Bt) având în partea superioară (pe minim 10-15 cm) culori cu valori și crome <3,5 (la umed) sau orizont A molic forestalic (Amf) urmat de orizont AC sau Bv (indiferent de culori) și de orizont Cca în primii 60-80 cm. Cuprinde urmatoarele tipuri de sol: Kastanoziom, Cernoziom, Faeoziom și Rendzina.

Reprezintă una dintre clasele de soluri zonale specifice reliefului de câmpie și podișuri joase dar și unele din perimetrele montane formate pe calcare (rendzine). Materialul parental este divers, format în principal din loess dar și din luturi, argile, depozite deluvio-coluviale și depozite aluviale și materiale provenite din alterarea calcarelor (rendzine). Jumătate din teritoriul de silvostepă, în cadrul județului Mehedinți este ocupată de cernoziomurile slab levigate pe terasele înalte, medii și inferioare ale Dunării. În partea sudică a județului, în subzona de silvostepă se întâlnesc cernoziomurile care sunt reprezentate prin: Cernoziomuri slab, mediu și puternic levigate și cernoziomuri castanii și ciocolatii. Cernoziomurile puternic levigate sunt dezvoltate pe terasa joasă a Dunării din Câmpia Blahniței în arealul comunelor Gruia și Gîrla Mare, pe terasa înaltă a Dunării, în zona localităților Braniște, Cujmir, Oprișor și Gemeni. Cernoziomuri levigate nisipoase, terenuri nisipoase nesolidificate, în alternanță cu cernoziomurile mediu levigate se găsesc în cuprinsul întinselor suprafețe cu nisip din partea sudică a Cîmpiei Blahniței. Pe suprafețe plane sau ușor înclinate se întâlnesc cernoziomuri slab levigate(Cujmir, Salcia, Pătulele, Vînători, Obîrșia de Cîmp).

Cernoziomurile levigate au un profil bine dezvoltat de tip A-A/B-B-C-D. Textura acestora depinde de depozitele pe care s-au format(nisipoasă,luto-nisipoasă, lutoasă, luto-argiloasă)Aceste tipuri de soluri au fertilitatea cea mai bună din județ.

7.1.2 Clasa solurilor hidromorfe ( Clasa hidrisoluri )

Clasa hidrisoluri

Gleiosolurile se intalnesc cu totul local, doar în unele sectoare de lunca joase de pe valea Dunării sau a Nerei, suprafața ocupata nedepasind 100 ha. S-au format pe depozite aluviale și în condiții topografice caracterizate de un drenaj foarte slab (partile joase ale luncilor la contactul cu terasa, zonele dintre conurile de dejectie ce parazitează lunca și grindurile din lungul cursului de apa).

Stagnosolurile au o raspandire redusa, legata de unele areale cu un drenaj foarte slab. Se intalnesc pe unele terase, la contactul cu versanti usor inclinati sau pe unele inseuari sau areale usor depresionare, în arealele de aparitie a luvosolurilor. S-au format pe depozite variate ca origine, greu permeabile la partea inferioara a profilului, fapt ce a dus la stagnarea apelor provenite din precipitații. Sunt soluri putin fertile, nefavorabile culturilor agricole, fiind folosite în principal pentru pasuni și fanete; uneori sunt acoperite de mlaștini.

7.1.3 Clasa solurilor halomorfe ( Clasa salsodisoluri )

Salsodisolurile (soluri halomorfe, cf. SRCS, 1980) sunt reprezentate prin solonceacuri și solonețuri. Aceste soluri se caracterizează prin acumularile de săruri solubile în orizonturile superioare. În zonele înalte și umede (zonele de pădure) solonceacurile au evoluat direct pe depozite salifere (uneori „ajunse la zi” prin procese de eroziune și alunecari), Sovata, Praid și Ocna Mures.

7.1.4 Clasa solurilor neevoluate, truncheate sau desfundate

Clasă de soluri scindată prin separarea clasei de soluri neevoluate (nemature), sub denumirea de Protisoluri și a clasei de soluri influențate puternic de activitatea umană sub denumirea de Antrisoluri (care include Erodosolul și antrosolul, tip de sol nou introdus).

Solurile se dezvoltă strans corelate cu roca, clima și vegetația. Materialul parental și ceilalți factori pedogenetici au condus la apariția, în zona județului Mehedinți, a tipurilor de cernoziomuri, cernoziomuri cambice, cernoziomuri argiloiluviale (clasa Molisoluri) alături de care, datorită intervenției omului, se intalnesc și protosoluri antropice . Extinderi destul de insemnate au aici și solurile aluviale (clasa Neevoluate, truncheate sau desfundate), și lacovisti (clasa Hidromorfe).

Fig. Harta solurilor (după harta pedologică a R.S. România,1971). 1.Cernoziomuri castanii și ciocolatii; 2. Soluri cernoziomice gleizate; 2. Cernoziomuri slab levagate; 4. Cernoziomuri moderat levagate; 5. Soluri brun-roșcate; 6. Soluri brun-roșcate podzolite; 7. Soluri brune argiloiluviale; 8. Soluri brune podzolite; 9. Soluri brune podzolite și brune acide; 10. Soluri argiloiluviale moderat podzolite; 11. Soluri argiloiluviale nisipoase; 12. Soluri brune; 13. Soluri brune acide; 14. Rendzine și rocă la zi; 15. Terra rossa; 16. Soluri de fâneață; 17. Soluri negre sau brune slab humifere; 18. Erubaziomuri; 19. Lăcoviști; 20. Regosoluri; 21. Litosoluri; 22. Nisipuri; 23. Aluviuni.

Surse și tipuri de degradare a solului

Solul este un factor regenerabil, dacă se utilizează rațional și nu se degradează. Dacă este întreținut corespunzător fertilitatea se menține, însă dacă este întreținut necorespunzător el se poate degrada progresiv, uneori chiar foarte repede, putând trece la neproductiv și chiar la formă de deșert.  

Fertilitatea solului este considerată un fenomen natural ea oferă solului un cadru și condiții de a furniza plantelor apă și substanțe nutritive. Tehnologia agricolă a progresat și acest lucru a făcut ca agricultura să fie în același timp „victimă și vinovată” a poluării. Agricultura nu este posibilă fără pierderi de sol, iar eforturile făcute pentru conservarea solului nu pot exclude total procesul de eroziune, dar îl limitează între baremuri permise, fără să dăuneze dezvoltării agriculturii.

Lucrările de însămânțare a solului, făcute acolo unde este astăzi bolnav, acest pământ „a fost și continuă să fie o activitate caracterizată prin măiestrie de chirurg, desfășurată cu inteligența de savant, precizie de bijutier și pasiunea de țăran care-și iubește pământul, pentru a aduce  acest pământ la Rostul lui adevărat pe întreaga suprafață agricolă a țării”. (C. Răuță – 1987).      

Solul este supus la o infinitate de agresiuni și boli, cu repercursiuni nefaste asupra caracteristicilor sale fizice, chimice și biologice, însă cele mai spectaculoase sunt: eroziunea, torențialitatea și sedimentarea care sunt ireversibile.

Din literatura de specialitate rezultă că problemele de eroziune a solului se găsesc totdeauna amintite ca procese care, împreună cu altele, conlucrează la poluarea mediului înconjurător și în special la poluarea solului și a apelor.

Teritoriul României se caracterizează printr-o mare diversitate a factorilor geomorfologici, hidrologici, de litologie și pedologie. A preveni declanșarea și desfășurarea procesului de eroziune a solului, este mai simplu și mai ieftin decât a lua măsuri de stăvilire și combatere a acestui proces aflat în plină desfășurare.                             

Eroziunea solului reprezintă primul indicator cantitativ, prin care se pot face referiri cuantificabile asupra modificării actuale a reliefului. Înainte de formarea rigolelor, a ogașelor și a ravenelor, de modificarea formei versanților prin procese de deplasare în masă, de schimbarea configurațiilor albiilor majore, învelișul de sol suferă profunde transformări, pentru ca mai apoi să fie parțial sau total distrus.

Măsurătorile pe terenurile experimentale asupra modificărilor reliefului încep prin determinări cantitative sistematice asupra eroziunii solului. Cuantificarea pierderilor de sol (datorită ploilor torențiale de pe versanți, topirii rapide a stratului de zăpadă și vântului) reprezintă posibilitatea optimă de evaluare a modificărilor reliefului.

Evaluarea raportului morfogeneză-pedogeneză impune analiza comparativă a eroziunii solului, a însușirilor profilului de sol, dar și a proceselor geomorfologice actuale.

Rolul de "filtru" al solului, ca de altfel al întregii scoarțe de alterare, decurge din specificitatea proceselor pedogenetice, prin care se întârzie sau se accelerează procesele morfogenetice propriu-zise. Pentru terenurile orizontale și terenurile slab înclinate, o bună parte din energia și masa care se dirijează spre suprafața topografică este reținută și filtrată de către sol, protejându-se formele de relief, care între anumite limite își conservă (temporar) starea de echilibru. În aceste condiții, se reduce considerabil intensitatea dezagregării, este atenuată energia ploilor torențiale etc., ceea ce determină o anumită predominare a pedogenezei în defavoarea morfogenezei. Pe de altă parte, pe terenurile în pantă în condițiile unor factori potențatori – aportul suplimentar de masă și energie specifică impune o revigorare a unor procese geomorfologice, pedogeneza fiind inhibată, în favoarea morfogenezei.

Funcția biogeografică a învelișului de sol este importantă atât pentru plantele superioare (rol de suport și sursă de hrană), cât și pentru animalele tericole.

Între activitatea microorganismelor (vegetale și animale), acumularea materiei organice humificate și formarea orizonturilor superioare ale solului există o strânsă legătură de interdependență. Absența sau slaba activitate a microorganismelor din sol împiedică sau întârzie descompunerea masei organice vegetale, influențează circuitul geochimic al substanțelor și diferențierea orizonturilor pedogenetice. Cantitatea și calitatea humusului, conținutul de baze schimbabile, reacția, aprovizionarea cu substanțe nutritive, cât și alte însușiri fizice ale învelișului de sol influențează direct dezvoltarea vegetației și faunei, iar gama proprietăților fizico-chimice contribuie direct la stabilirea fertilității generale a solului, prin care este asigurată favorabilitatea solurilor pentru diferite folosințe și culturi agricole. Între zonalitatea solurilor și cea a vegetației există legături foarte strânse datorită recepționării în comun a controlului pe care îl exercită relieful și clima în sistemul fizico-geografic.

Controlul hidric al solului se manifestă prin întreaga gamă a însușirilor fizice și fizico-mecanice, cât și prin succesiunea orizonturilor. Conținutul și distribuția pe profil a argilei influențează circulația apei (descendentă sau laterală), mărimea evapotranspirației și legătura dintre apa de suprafață și cea subterană.

Circuitul apei în natură

Prin însușirile intrinseci și prin modul de desfășurare a proceselor pedogenetice solul îndeplinește o importantă funcție de indicator al stării generale a mediului fizico-geografic, cu toate consecințele ecologice și de productivitate care decurg de aici.

Eroziunea și degradarea solurilor.

Presiunea exercitată de creșterea populației planetei a determinat pe de o parte mărirea suprafețelor de cultură, iar pe de altă parte găsirea unor metode eficiente de protejare a solurilor. Numeroase culturi, în special cele cerealiere au marele defect de a lăsa solul neprotejat o mare parte a anului, expunându-l astfel eroziunii eoliene sau hidrice.

Solul dezgolit, expus radiației solare directe este mult mai vulnerabil chiar în timpul perioadei de vegetație, deoarece stratul vegetal unic nu asigură o protecție tot atât de eficientă precum cea oferită de o asociație vegetală naturală.

În mod obișnuit în decursul unui an pe glob se erodează 22.700 miloane tone de sol fertil. Cantitatea de sol pierdut la hectar diferă de la regiune la regiune și este dependentă de relief (pantă), climă și modalitatea de cultură. Eroziunea accelerată a solului este dependentă în primul rând de pantă.

Îngrășămintele agricole reprezintă una dintre cele mai importante surse de poluare a apelor de suprafață și subterane. La aceste date trebuie sa adăugăm degradările unor terenuri agricole ca urmare a irigațiilor, prin procese de sărăturare sau a celor de levigare.

Cauzele majore ale reducerii suprafeței agricole sunt industrializarea și urbanizarea. Acest proces este mai agresiv în țările care aveau o densitate mare de populație anterior declanșării industrializării rapide.

Modificarea regimului hidric al solului este determinată de factori antropici și naturali, ultimii având la origine tot activitatea antropică.

Este vorba de diminuarea cantității de apă disponibilă pentru irigații prin utilizarea acesteia pentru habitatele urbane sau pentru utilități industriale pe măsura creșterii populației și a ritmului de industrializare din unele regiuni. Un efect similar este datorat însă și următoarelor cauze:

-scăderea cantității de apă din sol ca urmare a supralucrării acestuia sau a folosirii unor utilaje grele care determină compactarea lui și implicit creșterea cantității care se scurge, în detrimentul celei infiltrate;

– diminuarea rezervelor de ape subterane prin exploatarea acestora în alte scopuri decât cele agricole;

– supraexploatarea solului în zone cu deficit de umiditate;

– încălzirea climei și ca urmare o reducere a cantității de precipitații în unele zone mai ales în perioada de vară.

Ultima cauză ar putea avea un efect indirect, determinat de creșterea nivelului oceanului planetar. În ritmul actual de încălzire globală, se estimează că până în anul 2.100 nivelul oceanului planetar va crește cu pâna la 120 cm, fapt care va determina inundarea a 900 milioane ha situate în zonele de țărm. În ritmul actual de degradare a solurilor se estimează că în anul 2020 peste jumătate din terenurile arabile de pe Terra se vor încadra în categoria solurilor excesiv afectate de eroziune. Pe măsură ce solurile vor trece de la categoria moderat erodată la cea puternic erodată, cantitățile de îngrășăminte necesare cultivării unui hectar se vor tripla la azot și vor crește sensibil la fosfați și potasiu. Surplusul de îngrășăminte va accentua însă procesul de poluare a solului, iar din acesta a apelor de suprafață și subterane. Dar, acesta nu va fi singurul efect.

Pe măsură ce eroziunea este mai puternică solul va fi mai greu de lucrat, deci va crește necesarul de combustibil cu pâna la 35-38 % .

Suprafața totală a solurilor distruse și degradate în istoria omenirii a ajuns la 20 milioane km2.

În urma construcțiilor, mineritului, eroziunii și salinizării, agricultura mondială pierde anual 50-70 mii km2 de sol.

Pentru a compensa pierderile de pământ agricol, pădurile planetei dispar cu o viteză de 20 ari/min în urma defrișărilor. Astfel, suprafața pădurilor tropicale (principalele surse de O2) se micșorează anual cu 1 %.

Solul poate fi poluat:

– direct prin deversări de deșeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrășăminte și pesticide aruncate pe terenurile agricole;

– indirect, prin depunerea agenților poluanți, ejectați inițial în atmosferă, care cad pe pământ sub formă de ploaie acidă, prin transportul agenților poluanți de către vânt de pe un loc pe altul și prin infiltrarea în sol a apelor contaminate.

Caracteristicile solului sunt legate direct de productivitatea agricolă.

Poluarea solului în județul Mehedinți.

Poluarea

În procesul de monitorizare și control al efectelor poluării se are în vedere că prevenirea este mult mai ușor de realizat și mai puțin costisitoare decât repararea și înlăturarea efectelor poluării.

O gestionare corectă a terenurilor care să includă conservarea solurilor și aplicarea științei și a tehnologiei moderne în agricultură este necesară pentru a face față provocărilor secolului XXI.

Aplicarea îngrășămintelor este un factor important care determină productivitatea plantelor și fertilitatea solului. Cercetările efectuate au demonstrat că îngrășămintele pot provoca dereglarea echilibrului ecologic în cazul în care sunt folosite fără a se lua în considerare natura solurilor, condițiile meteorologice concrete și necesitățile plantelor.

Utilizarea nerațională a îngrășamintelor determină apariția unui exces de azotați și fosfați, care au efect toxic asupra microflorei din sol și duce la acumularea în vegetație a acestor elemente.

La nivelul Județului Mehedinți situația se prezintă astfel:

Tabel 4.10 Presiuni asupra stării de calitate a solurilor din Mehedinți.

Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor

Tabel 4.13 Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor la nivelul Județului Mehedinți.

Starea pădurilor. Evoluția suprafețelor ocupate de Păduri. Păduri regenerate și reîmpădurite

La nivelul județului Mehedinți situație se prezintă astfel:

La data de 31.12.2010, suprafața fondului forestier administrat de Direcția Silvică Mehedinți a fost de 133.363 ha, din care 121.895 ha proprietate publică a statului și 11.468 ha proprietate privată a persoanelor fizice și juridice.

Funcția economică a pădurilor:

– de protecție și producție = 24.524 ha;

– de producție = 97.371 ha;

Masa lemnoasă pusă în circuitul economic: 197.000 mc.

Distribuția pădurilor după principalele forme de relief se prezintă astfel:

– munte – 68.403 ha

– deal – 45.081 ha

– câmpie – 8.411 ha

Suprafața de teren regenerată în anul 2010:

Total suprafață regenerată = 317 ha, din care:

a) regenerări naturale = 257 ha;

b) împăduriri integrale = 60 ha, care se compun din:

– în suprafețe parcurse cu tăieri de regenerare = 36 ha;

– substituiri și refaceri de arborete slab productive = 1 ha;

– poieni și goluri neregenerate = 23 ha;

Tabel nr. 4.16 Evoluția suprafețelor regenerate în județul Mehedinți în perioada 2005-2010

În zona de sud a județului există tendința de deșertificare în zonele limitrofe silvostepei.

În ceea ce privește evoluția sustragerilor de material din fondul forestier proprietate publică a statului aflat în administrarea Direcției Silvice Mehedinți, situația se prezintă astfel:

a) Raportând volumul tăierilor ilegale de arbori în anul 2010, procentual, la volumele înregistrate în anii anteriori, acesta reprezintă 56% față de 2008 și 92,4% față de 2009.

b) Dacă se face o analiză comparativă a numărului proceselor verbale de contravenție silvică și a actelor de infracțiune silvică întocmite în anul 2010, față de anii anteriori, se constată o scădere a numărului acestora față de anii 2009 și 2008.

Pădurea ca sistem ecologic complex structurat, de mari dimensiuni și cu caracter peren foarte prelungit sau permanent, ameliorează condițiile climatice, frînează scurgerile de suprafață, se opune torențializării cursurilor de apă, eroziunii și alunecării solului,protejază agricultura, diminuează poluarea, apără și întărește sănătatea omului,înfrumusețează peisajul, generează buna dispăziție și recreere, ocrotește vinatul. Este protectoarea mediului înconjurător, mediogena, creatoare de mediu specific ei,amelioratoare a climei, regimului cursurilor de apă, a solului, a peisajului.

Datorită procentului mic de împădurire și a distribuției preponderent rurală a populației regiunii, presiunea antropică asupra pădurilor este extrem de mare. Aceasta se manifestă atât prin tăierile practicate în delict, cât și prin pășunatul abuziv practicat fără nici un discernământ.

O serie de tendințe în desfășurare modelează viitorul context european și mondial, și multe dintre acestea sunt în afara influenței directe a Europei.

Megatendințele globale sunt corelate la nivel mondial cu dimensiunile sociale, tehnologice, economice, politice și chiar de mediu. Principalele evoluții includ schimbarea modelelor demografice sau accelerarea ratelor de urbanizare, chiar schimbări tehnologice rapide, aprofundarea integrării pieței, implicarea schimbărilor puterii economice sau schimbările climatice.

O categorie de activități de producție din agricultura intensivă și o practică agricolă nerațională au generat un impact negativ asupra mediului natural din România. Date statistice relevă faptul că folosirea intensivă a fertilizanților și pesticidelor, practicile incorecte de irigare și drenare, nivelul înalt de mecanizare aplicat unui teren incompatibil cu o asemenea activitate, au generat o degradare accelerată a factorilor de mediu (în special asupra solului și apei).

România se confruntă cu un grad de deteriorare a calității solului prin fenomene de eroziune, acidifiere, alcalinizare, exces de umiditate sau secetă, sărăturate, compactare.

Principalul proces de degradare a solului, prin extensie și impact socio-economic îl reprezintă eroziunea prin apă, care împreună cu alunecările de teren cuprind foarte mult teren agricol.

Al doilea factor ca importanță în degradarea solului este excesul periodic de umiditate și excesul de seceta frecventă care afectează terenul agricol și terenurile forestiere.

Un proces primar, natural, întâlnit este sărăturarea, care în mare măsură este intensificat de unele tehnici ameliorative impropriu aplicate, cum sunt îndiguirea, desecarea și irigația.

Un rol important în degradarea fizică a solului îl ocupă compactarea antropică a solului și formarea crustei. Compactarea este întâlnită pe teren arabil datorându-se în principal, greutății și/sau folosirii prea frecvente a utilajelor agricole, cu deosebire în condiții de umiditate nepotrivită a solului, fie pe soluri prea uscate, fie pe soluri prea umede; aceasta din urmă este îndeosebi o rezultantă a încărcăturii mari pe un tractor a suprafeței arabile.

Crustificarea și obturarea porilor solului apare mai ales pe solurile prăfoase și lutoase, cu un conținut redus de materie organică, cu structura orizontului superior distrusă ca urmare a lucrărilor agricole intensive și repetat efectuate în condiții necorespunzătoare de umiditate, cu covor vegetal sărac, care permite un impact maxim al picăturilor de ploaie.

Studiile recente consemnează un trend descendent al cantității de azot utilizate în agricultură. Consumurile de pesticide mențin același trend descendent ca și nivelul consumului de îngrășăminte.

Starea de sănătate a pădurilor

În județul Mehedinți în anul 2011 suprafețele care au suferit vătămări însumează 766 ari. În cazul insectelor, se constată o scădere a suprafețelor infestate (235 ari față de 263 ari în anul anterior).

Suprafețele infestate cu paraziți vegetali sunt în scădere (455 ari față de 846 ari în anul 2010), iar infestările sunt menținute la intensități slabe și foarte slabe.

La capitolul mamifere și rozătoare constatăm vătămări de intensitate foarte slabă pe suprafața de 65 ari, în scădere față de anul anterior, vătămări fiind produse de șoareci.

Dintre factorii abiotici, seceta a condus la calamitatarea suprafeței de 11 ari culturi, fenomen apărut ăn anul în curs.

În arborete, în anul 2011, se constată o scădere a suprafețelor vătămate, respective 32.067 ha, față de 33.924 ha în anul anterior, datorită în principal, scăderii acțiunii factorilor.

Zone cu deficit de vegetație forestieră și disponibilități de împădurire

Creșterea suprafeței fondului forestier este una din preocupările Direcției Silvice Mehedinți. Astfel, în anul 2002, prin Hotărâre de Guvern s-a preluat de la A.D.S.-Mehedinți, pentru împădurire, o suprafață de 147.0 ha terenuri degradate. De asemenea, în anul 2007 au fost cumpărate 7.0 ha terenuri fără vegetație forestieră, care s-au împădurit în toamna anului 2007 și în primăvara anului 2008.

De menționat este faptul că Direcția Silvică Mehedinți nu mai cumpără păduri, ci doar terenuri goale care vor fi împădurite.

Așa cum se cunoaște, în partea de sud a județului Mehedinți, procentul de vegetație forestieră este foarte scăzut (5%), cu mult sub media pe întreg județul (29%).

Tot în această zonă a județului se găsesc terenurile afectate de degradare, care și-au pierdut parțial sau total capacitatea de producție pentru folosințe agricole și pe care se poate instalata vegetație forestieră prin împăduriri (cca. 1.420 ha) Lucrările au început în anul 2006.

Împădurirea terenurilor degradate prin actualii deținători cât și înființarea perdelelor de protecție conduc la redresarea mediului, diminuarea efectelor secetei și limitarea deșertificării, valorificarea superioară a terenurilor agricole improprii altor culturi, protejarea culturilor agricole, a căilor de comunicație și a așezărilor rurale și – nu în ultimul rând – la valorificarea masei lemnoase.

La ora actuală, cea mai dificilă problemă cu care se confruntă silvicultura o reprezintă sfărmițarea pădurii. Faptul că mii de hectare de pădure sunt în posesia a mii de cetățeni, face foarte dificilă gospodărirea corespunzătoare a pădurii. Totodată, în majoritatea suprafețelor de pădure privată, proprietarii sau cetățenii care au făcut o practică din tăierile ilegale de arbori, au dus pădurea într-un punct critic, existând pericolul ca unele suprafețe să nu mai poată fi regenerate.

Cu toate că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.139/2005, aprobată prin Legea 38/2006, prevede obigativitatea ca toate suprafețele de pădure să fie incluse în structuri silvice autorizate, acest fapt nu este transpus și în practică. Cu toate că cetățenii sunt somați verbal sau scris, unii chiar sancționați contravențional, majoritatea refuză cu înverșunare să ignore legea, dintr-un motiv lesne de înțeles, nu o să mai poată tăia, așa cum doresc.

Personalul silvic din cadrul direcției noastre, în strânsă cooperare cu angajații IJJ Mehedinți, IPJ Mehedinți, ISU Mehedinți și cei din cadrul Poliției de Frontieră, permanent acționează în vederea diminuării la maxim a tuturor faptelor care aduc atingere fondului forestier.

Poluarea solului în Drobeta Turnu Severin

Principalii agenți economici poluatori de pe raza județului Mehedinți sunt:

Porțile de Fier I și II /RAAN-Romag Termo, Hidroelectrica S.A. – contribuie la poluarea atmosferei, prin emisii de :SO2, NOx, CO, CO2, COV, CH4, N2O, NH3, PM și metale grele (As, Cd, Cr, Cu, Hg, Ni, Pb, Se, Zn) ; emisiile de ape de răcire cu temperaturi ridicate determină afectarea ecosistemelor acvatice ale cursurilor de apa receptoare, iar depozitele de zgura și cenușa rezultate din ardere afectează calitatea solului și pânzei freatice.

Uzina de Apa Grea Turnu Severin – Romag Prod – are ca domeniu de activitate producerea de apă grea destinată reactoarelor nucleare, apa superușoară, azot lichefiat, aer instrumental, apa demineralizată, apa potabilă, apa distilată și apă industrială. În vederea reducerii cantității de cenușă eliminată în aer prin spulberare s-a prevăzut evacuarea în slam dens a zgurii și cenușii, pe care agentul economic este obligat să o aplice dupa 31.12.2008.

Celrom SA Drobeta Turnu Severin – este specializată prelucrarea celulozei și a hârtiei. Emisiile – caracteristici rezultate în urma proceselor tehnologice sunt: H2S, SO2, COV, PM, NOx și CO.

În Drobeta Turnu Severin din punct de vedere chimic, solul poate fi poluat indirect, prin transportul agenților poluanți de către vânt dintr-o zonă către altă zonă și depunerea agenților poluanți ejectați inițial în atmosferă, sau apa din precipitații contaminată cu agenți poluanți, preluați din atmosferă și infiltrarea în sol a apelor contaminate și în mod direct, prin deversări de deșeuri pe terenuri urbane sau rurale sau din îngrășămintele și pesticidele aruncate pe terenurile agricole. Ca urmare a activităților din sectorul industrial (minier, energetic, chimic, etc.), parametrii statistici ai conținutului de metale grele (Cu, Pb, Zn și Cd), evidențiați de analizele efectuate în câteva puncte cu posibil potențial de poluare a solului, în Severin, sunt următorii:

Poluarea solului cu metale grele în urma activității din sectorul industrial

Radioactivitatea factorilor de mediu

Conform măsurătorilor făcute de APM (Agenția pentru Protecția Mediului) Mehedinți, în luna iulie 2013 situația se prezenta astfel în ceea ce privește radioactivitatea factorilor de mediu:

Sol necultivat

Pentru întocmirea tabelelor de mai jos s-au folosit rezultatele obținute prin măsurarea probelor la 5 zile de la colectare, pentru evidențierea nivelului global al radioactivității artificiale în mediu (s-a exclus astfel influența radioizotopilor de viață scurtă).

Probele de sol necultivat au fost prelevate din perimetrul amplasamentului stației de radioactivitate Drobeta Turnu Severin .

Valorile maxime și medii obținute sunt redate în tabelul de mai jos ( Bq/kg sol uscat)

Tabel cu solul necultivat , ( Bq/kg sol uscat).

Se observă o creștere a valorilor radioactivității artificiale beta globale maxime și medii față de luna anterioară pentru solul necultivat.

Vegetația spontană

Probele de vegetație spontană au fost prelevate cu frecvență săptămânală, din perimetrul amplasamentului stației de radioactivitate Drobeta Turnu Severin.

Radioactivitatea artificială beta globală în probele de vegetație a prezentat următoarele valori (Bq/kg masa verde).

Tabel cu vegetația spontană , activități specifice beta globale ( Bq/kg )

Se observă o scadere a valorilor radioactivității artificiale beta globale medii și maxime față de perioada anterioară pentru vegetația spontană.

Locuitorii municipiului Drobeta Turnu Severin se confruntă cu numeroase probleme de mediu, cum ar fi: – traficul intens din municipiu; – zgomotul și emisiile rezultate din trafic; – inexistența unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor; – inexistența unei stații de epurare a apelor uzate provenite de la populație și agenți economici de pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin etc. Toate aceste probleme afectează negativ sănătatea populației, dezvoltarea urbană și dezvoltarea economica a orașului. De aceea, este necesar ca aceste probleme sa fie abordate în cadrul politicii locale, într-un mod integrat, adoptând masuri pe termen mediu și lung.

CAPITOLUL 8

ELEMENTE DE DEMOGRAFIE

La recensământul din 2002 populația stabilă a orașului a fost de 104.557 locuitori. Conform comunicatului Institutului Național de Statistică, la data de 1 ianuarie 2010 municipiul Drobeta-Turnu Severin avea o populație stabilă de 106.230 locuitori, în scădere cu 274 locuitori față de anul 2009.

Evoluția demografică a orașului a urmat cursul înregistrat de majoritatea orașelor din România care au fost supuse unei politici de orientare forțată spre industrializare, în perioada regimului totalitar.

Anul recensămantului / Populația (locuitori) / Dinamica

1912 / 23.643 –

1930 / 21.107 / 0,89

1956 / 32.296 / 1,53 ori

1966 / 45.397 / 1,40 ori

1977 / 72.686 / 1,60 ori

1992 / 115.259 / 1,58 ori

2002 / 104.557 / 0,90 ori

2006 / 109.134 / 1,04 ori

2008 / 106.451 / 0,97

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei și Recensamantul populației

În condițiile în care județul Mehedinți este un județ cu populație urbană mai puțin numeroasă, decât cea rurală, rezultă că partea covărșitoare a acesteia (74,5%) traiește în reședința județului.

Evoluția demografică a orașului a urmat cursul înregistrat de majoritatea orașelor din România care după o creștere lentă a populației în perioada dintre cele 2 războaie mondiale, creștere bazată în principal pe sporul natural, în anii industrializării, după 1956, spre oraș au fost atrase mase mari de imigranți, din mediul rural învecinat dar și din alte zone ale țării. Acest fenomen, prin care în doar 35 de ani , pe teritoriul municipiului se concentra o populație de 3,6 ori mai numerosă, a creat o mare presiune pe infrastructura de locuire, infrastructura urbană, pe serviciile sociale, edilitare, pe rețeaua și mijloacele de tansport. După 1990, orașul a început să piardă din atractivitate pentru populație și se instalează tendința de scădere demografică și de reducerea concomitentă a densității populației.

8.1 Istoricul orașului

Teritoriul orașului este locuit încă din Epoca Bronzului respectiv Cultura Gârla Mare. Mai târziu, pe vremea romanilor, aici a existat orașul Drobeta care este menționat și în scrierile lui Ptolemeu. Orașul devine un important centru militar pe timpul războaielor daco-romane atunci când împăratul roman Traian a dispus dizlocarea la Drobeta a unui număr important de militari. Traian îl aduce pe renumitul arhitect Apolodor din Damasc să construiească un pod peste Dunăre pentru a facilita accesul trupelor romane în Dacia.

În timpul împăratului Hadrian (117-138) orașul a fost declarat municipium (121), când populația atinsese 14.000 de locuitori, iar în timpul lui Septimiu Sever (193-211) a fost ridicat la rangul de colonia (193) ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetațenii Romei. Drobeta pe la mijlocul sec. III se întinsese pe o suprafață de 60 de hectare și avea o populație de aproape 40.000 de locuitori. Ultimul împarat care mai adusese acvilele romane la Dunăre a fost Justinian (527-565), a adăugat și el un turn Drobetei, cu el încheindu-se istoria antică a cetații, rămasă apoi prada devastatorilor.

Andrei al II-lea al Ungariei în apărarea regatului sau a organizat Banatul de Severin, primul ban de Severin, Luca, fiind menționat în 1233.

Anul 1233 poate fi luat ca data de naștere a unei noi cetați peste ruinele Drobetei, locul regăsindu-se de acum sub numele de Severin (Severinopolis) iar de aici Banatul de Severin, Terra Zeurino, Țara Severinului. Numele de Severin poate că a fost preluat în amintirea împăratului Septimiu Sever care ridicase Drobeta la rangul de colonia.

În 1247 regatul ungar i-a adus în țară pe Cavalerii Ioaniți dându-le reședința aici la Severin, unde vor construi CETATEA MEDIEVALA A SEVERINULUI (Castrul Zeurini menționat în Diploma Ioaniților din 1247), puternica fortăreață, în incinta căreia a fost construită și o biserică gotică, probabil sediul episcopiei catolice de la Severin care a durat până în 1502.

În 1259 cavalerii se vor retrage cetatea rămânând în bataia tunurilor tuturor: a turcilor, bulgarilor și tătarilor care voiau să treacă Dunărea spre unguri, a ungurilor care antrenau și pe valahi.

Cetatea Severinului era cea mai importantă redută strategică de pe Dunăre.

La sfârșitul sec. XIII regele Ștefan al Ungariei a purtat cinci războaie cu țarul bulgar pentru apărarea Cetății Severinului. Ducii și voievozii români și-au disputat și ei întâietatea asupra redutabilei cetați cucerind-o sau revendicând-o în rastimpuri.

Mircea cel Bătrân a înființat Bănia Severinului iar în 1406 încheia un tratat de alianță cu Sigismund al Ungariei chiar la Severin. După moartea lui Mircea, Sigismund va elibera Cetatea Severinului ocupată de turci și va face chiar unele concesii mânăstirilor Vodița și Tismana, protejându-le.

Regina Elisabeta a încredințat apoi Banatul de Severin lui Iancu de Hunedoara care a întărit toate cetățile de la Dunăre. După ce a căzut Constantinopolul (1453) atacurile asupra cetăților dunărene s-au întețit, Bănia se va muta la Strehaia, ulterior la Craiova, populația Severinului va migra către Cerneți, sat la 6 km spre nord, ce va deveni capitala districtului Mehedinți.

În 1524, după ce un atac devastator al turcilor lui Soliman Magnificul, din cetatea Severinului a mai rămas vertical doar un turn pe care mehedințenii îl vor numi locul Turnul lui Sever.

Cu această istorie la temelie și cu ferestrele unui prezent prosper, noul oraș Severin intră în epoca modernă cu fața spre Dunăre. Peste câțiva ani în acest loc cu efigii istorice devenea pentru a doua oară via regia. Pe aici intrase Traian pentru a aduce Europa peste Dunăre, pe aici intra pe 8 mai 1866 prințul Carol pentru a îndrepta Romania spre Europa.

Împăratul Traian a semnat actul de naștere al poporului român iar Carol a semnat actul de naștere al României moderne. La Turnu Severin Carol I va mai reveni cu plăcerea amintirii și cu folosul de obște, sprijinind inițiativele severinenilor pentru ridicarea primului nou oraș european al României de atunci. Era gândit și croit europenește încă de ctitorii săi: generalul P.Kisselef, domnitorul Al.Ghica, arhitectul Xavier Villacrose, inginerul Moritz von Ott, domnitorul Barbu Știrbei. Era locuit de la început de oameni cu vederi progresiste, mulți străini: austrieci, nemți, italieni, sârbi, evrei, unguri, francezi, greci, armeni, bulgari, pana în 1900 orașul fiind populat 85% de străini, care s-au severinizat și au trasat împreună liniile definitorii acestei așezări cu personalitate.

În 1841 Severinul a devenit capitală de județ iar în 1851 municipiu. Era un orășel cochet, cu frumoase clădiri, firme, străzi pavate, iluminat, parcuri, fântâni. Principal port la Dunăre în condițiile libertății comerțului a facilitat pătrunderea capitalului austriac și schimbul de valori materiale necesare dezvoltării economice.

Până în 1900 fuseseră construite: calea ferată, șoseaua națională, bulevardele Carol și Elisabeta, Navigația Fluvială Românească, Atelierele CFR, Șantierul Naval (care în anul 1914 devenise cel mai mare din țară), Hala "Radu Negru", Palatul Municipal, trei biserici, două spitale, două școli germane, una grecească, școli și gimnazii românești, în 1892 Liceul "Traian" care în secolul nostru va deveni o școală modernă de prestigiu național. Castelul de Apă a fost inaugurat în 1914, monument emblematic pentru severineni, operă de stil și de ținută civilizatoare, care și astăzi dă identitate orașului prin așezarea sa giratorie în axul principal al așezării.

În perioada interbelică, municipiul Turnu Severin, reușise să ajungă în primele 18 mari centre urbane ale României. Oraș civilizat cu frumoase achiziții occidentale, Severinul devenise o metropolă a culturii prin inițiativele Liceului "Traian" și a instituțiilor ce funcționau în saloanele impozante ale Palatului Culturii: bibliotecă, muzeu, cinematograf, teatru.

În perioada fostului regim s-a construit mai puțin în cartierele centrale, scăpând astfel de demolare arhitecturi specifice orașului. Din edificiile mai reușite în această perioadă: Hotel "Parc", reședința SHN Porțile de Fier, Palatul Administrativ și blocurile colaterale, magazinul "Decebal", Casa Sindicatelor, Casa Tineretului, fântână cinetică din fața Palatului Cultural. În 1969 Tr. Severin a redevenit capitală de județ iar în 1972 municipiu, adaugandu-i-se la nume și pe cel antic Drobeta.

Severinul este un oraș cald și luminos grație și climatului mediteraneean, cu veri însorite și ierni blânde.

Pentru ceea ce exprimă de regulă, un oraș de margine, Severinul este o excepție. Fluviul a fost mai totdeauna o invitație între cele două maluri. Severinenii au știut să "treacă Dunărea" chiar și în timpul restricțiilor din fostul regim comunist. Severinul a crescut în cultul libertății, dovadă relațiile cu vestul în toate epocile. Drobeta Turnu Severin este prin naștere un oraș modern de ținută europeană. Reintegrarea sa în Europa depinde acum mai mult de Europa.

8.2 Dinamica populației

8.2.1 Evoluția populației

Populația județului Mehedinți în martie 2002 era de 306.732, la 1 ianuarie 1999 a fost de 325.546 locuitori, în scădere (cu 7.127 locuitori) față de populația de 332.673 înregistrată la recensământul din 1992.

Repartizarea populației pe medii: (recensământ 2002)

După procentul populației urbane, județul Mehedinți face parte din categoria județelor mediu urbanizate, ponderea populației urbane pe țară fiind mai mare.

Populația municipiului Drobeta Turnu Severin de 104.557 locuitori, reprezintă 63,45% din populația urbană și 34,09% din populația județului.

Densitatea populației este de 62,2 locuitori/kmp,este inferioară mediei pe țară. În municipiu și orașe densitatea este de 157,7 locuitori/kmp, iar în comune este de 41,2 locuitori/kmp.

În profil teritorial, pe tipuri de unități administrativ-teritoriale, densitatea prezintă variații mari, explicația fiind evoluția zonală diferențiată a fenomenelor demografice, factori de natură economică, respectiv geografică-forma de relief.

În perioada 1997 – 2002 creșterea populației urbane s-a făcut cu precădere pe seama creșterii populației municipiului Drobeta Turnu Severin.

În mediul rural caracteristica dominantă a fost scăderea populației, asistându-se la un continuu proces de depopulare ușoară a localităților.

În același timp, creșteri ușoare de populație au înregistrat doar comunele în care se mai desfășoară unele activități economice și care sunt în vecinătatea orașelor sau înregistrează încă un spor natural pozitiv mai mare.

În concluzie, declinul demografic se înregistrează la nivel de județ ca o consecință a unui cumul de factori economico-sociali negativi și se accentuează diferențiat pe unități teritorial-administrative funcție de potențialul economic și posibilitățile de ocupare a resurselor de muncă.

În ceea ce privește structura populației pe sexe, se constată predominarea numerică a populației feminine în populația județului (50,93%), în populația urbană (51,06%) și în rețeaua de localități rurale (50,82%).

Raportul dintre bărbați și femei este favorabil femeilor, revenind în medie 103,79 femei/100 bărbați.

Proporția este mai mare în mediul urban (104,32 femei la 100 bărbați) față de mediul rural (103,34 femei la 100 bărbați).

Structura populației pe grupe de vârstă și medii

Repartizarea populației pe principalele grupe de vârstă, comparativ cu datele de la recensământ:

Se constată din procentele de mai sus că județul Mehedinți se găsește într-un proces accentuat de îmbătrânire demografică determinat de creșterea numărului și proporției persoanelor vârstnice și adulte, concomitent cu scăderea numărului și proporției populației tinere în vârstă de sub 15 ani, fenomen înregistrat și la nivelul țării.

Pe medii, repartizarea populației pe grupe de vârstă este următoarea:

Fenomenul de îmbătrânire demografică se manifestă mai rapid în mediul rural, unde ponderea populației de 60 de ani și peste este de 2,5 ori mai mare decât în mediul urban, principala cauză fiind atractivitatea exercitată de municipiul Drobeta Turnu Severin și mai puțin de orașe, de-a lungul timpului, asupra tineretului din localitățile rurale.

În mediul urban există un echilibru relativ între principalele grupe de vârstă, situație bună având în special municipiul Drobeta Turnu Severin unde ponderea populației tinere este mai ridicată decât în celelalte orașe.

La recensamântul din octombrie 2011 populația totală de 265390 locuitori, situează județul Mehedinți pe locul 39 din punct de vedere al numărului de locuitori. Populație mai mică decât cea din județul Mehedinți s-a înregistrat în județele Covasna, Tulcea și Sălaj.

La Recensământul populației și al locuințelor din 2011, populația stabilă a județului Mehedinți era de 265 390 locuitori, reprezentând 1,32 la sută din populația țării, cu o densitate medie de 53,8 locuitori pe km2.

În ceea ce privește repartizarea pe medii, 124 224 persoane, respectiv 46,81 la sută, trăiesc în mediul urban, iar 141 166 persoane trăiesc în mediul rural.

Față de recensământul din anul 1992, la recensamântul din 2011 populația județului a scăzut cu cca. 60000 locuitori, adică aproape dublu față de populația municipiului Orșova și orașelor Strehaia, Vînju Mare și Baia de Aramă la un loc.

Scăderea numărului populației s-a datorat pe de-o parte sporului natural negativ (din anul 1991 în fiecare an) cât și soldului negativ al migrației externe și interne.

8.2.2Natalitatea și Mortalitatea.

Mișcarea naturală a populației

Județul Mehedinți se caracterizează prin fenomene demografice de intensitate medie, rata natalității și mortalității fiind în jurul mediei pe țară. Fenomenele demografice au avut următoarea evoluție în anul 2013 comparativ cu anul 2012:

– numărul născuților vii a fost de 2232 (mai mic cu 359 );

– numărul persoanelor decedate a fost de 3762 (mai mic cu 257);

– sporul natural a continuat să fie negativ (- 1530 persoane);

– numărul căsătoriilor a fost de 1438 (mai mic cu 13);

– numărul divorțurilor a fost de 260 (mai mic cu 171).

8.2.5 Fertilitate

În ceea ce privește ratele de fertilitate pe grupe de vârstă, situația se prezintă astfel:

Dacă până în anul 1990 sporul natural a avut valori pozitive, începând cu anul 1991 sporul pe total județ devine negativ; în mediul urban sporul natural se menține pozitiv dar descrește foarte mult, în mediul rural este permanent negativ și cu valoare ridicată. Menținerea acestei tendințe și în anii următori va avea impact asupra evoluției în perspectivă prin amplificarea procesului de depopulare a teritoriului județean.

Valoarea negativă a sporului natural este determinată de scăderea indicelui de natalitate și creșterea numărului deceselor, rata mortalității fiind totuși mai mică decât cea înregistrată la nivelul țării.

8.2.6 Migrațiile

Populația județului Mehedinți se caracterizează printr-un coeficient scăzut de mobilitate. Mișcarea migratorie se compune din mișcarea intrajudețeană și mișcarea interjudețeană.

Între anii 1990-1994 sporul migratoriu a fost negativ (-920 persoane), numărul persoanelor venite fiind deci mai mic decât numărul persoanelor plecate. Pe medie, în orașe numărul persoanelor venite a fost mai mare decât numărul persoanelor plecate (spor migratoriu pozitiv) pe când în mediul rural fenomenul a fost invers.

Migrația internă determinată de schimbarea domiciliului, pe medii, în anul 2005 se prezintă astfel:

Navetismul

Este determinat de dezvoltarea centrelor urbane și industriale care atrag forța de muncă din alte localități ale județului sau din localități imediat apropiate județului sub formă de personal navetist.

Nu se cunosc date certe despre personalul navetist, se menționează însă că, întrucât activitățile industriale au suferit reduceri de locuri de muncă prin restrângerea activității, navetismul ca fenomen s-a restrâns, dar nu a dispărut.

8.3 Structura populației

8.3.1 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Durata medie a vieții pe sexe

La recensământul din anul 2011 din totalul populației, 130 333 persoane, respectiv 49,11 la sută, sunt de sex masculin și 135 057 sunt de sex feminin.

8.3.2 Structura socio – economică

Pensionari și pensia medie lunară

Datele statistice disponibile la nivelul trimestrului III 2013, relevă faptul că în județul Mehedinți existau 58656 pensionari (număr mediu) cu 95 mai puțini decât în trimestrul IV 2012.

Pensia medie lunară a crescut cu 35 lei/pensionar, de la 733 lei/pensionar în trimestrul IV 2012 la 768 lei/pensionar în trimestrul III 2013.

Numărul de pensionari care revine la un salariat în trimestrul III 2013 a fost de aproximativ 1,4.

Forța de muncă

La sfârsitul anului 2013, efectivul salariaților din economia județului Mehedinți a fost de 42531 persoane, din care 59,5% îsi desfăsurau activitatea în servicii, 37,8% în industrie și construcții, restul de 2,7% lucrau în agricultură, silvicultură și servicii anexe acestora.

Față de sfârsitul anului 2012 numărul de salariați a crescut cu 772 persoane.

Grafic, efectivele de salariați la sfârsitul fiecărei luni se prezintă astfel:

8.3.3 Structura etno – culturală

8.3.3.1 Structura etnică la recensământul din anul 2011

Structura etnică a populației județului Mehedinți cuprindea la data Recensământului: 236 908 români, 10 919 romi, 996 sârbi, 466 cehi, 153 maghiari, 151 germani, 40 turci, 21 greci, 16 chinezi, 16 italieni, 13 ucraineni, 11 evrei, 10 ruși-lipoveni, 6 bulgari, 3 croați, 3 polonezi, 3 ceangăi, 29 persoane de altă etnie și 15 624 persoane în cazul cărora această informație nu este disponibilă.

8.3.3.2 Structura religioasă

Datele sunt cele de la recensământul din 2002.

Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt de religie ortodoxă (103.049 locuitori) și romano-catolică (445 locuitori). Alte religii sunt prezente în procente mult mai mici.

După religie, la recensământul din 1999, 98,2% din populație s-a declarat de religie ortodoxă, 0,7% de religie catolică, 0,4% sunt creștini-ortodocși de rit vechi, 0,2% baptiști, 0,1% penticostali și 0,1% adventiști. La recensământul di anul 2011 datele nu diferă mult de cele de la recensământul din 2002.

CAPITOLUL 9

STRUCTURA ECONOMICĂ

Portofoliul de activitati economice industriale din municipiu este impresionant prin diversitatea sa, agentii economici din municipiu desfăsurand activitati în cel putin 15 domenii:

prelucrarea lemnului și producția de mobilier ;

fabricarea elementelor din beton, ciment, ipsos;

constructii civile și industriale;

fabricarea navelor; fabricarea materialului rulant;

fabricarea buturilor;

confecții;

produse de morărit și panificatie;

produse energetice;

instalații electrice și automatizri ;

confecții metalice ;

confecții aluminiu ;

producția de apă grea ;

produse alimentare ;

celuloză și hârtie, etc.

Chiar dacă nu toate din ele vor putea sa își continue actuala activitate, existenta lor constituie un mare potential de calificare și adaptare a fortei de munca la cerinte diverse.

Indicatori sintetici ai activității economice

PIB al județului și ponderea acestuia în PIB al României

Pentru perioada 2007-2011 datele referitoare la PIB pe țară și pe județ sunt următoarele:

miliarde euro

procente

În anul 2008, atât PIB la nivel național, cât și PIB al județului Mehedinți au consemnat creșteri.

În anul 2009, PIB la nivel național și al județului au înregistrat o diminuare. În anii 2010-2011 la

nivel național s-a înregistrat o creștere a PIB în timp ce la nivelul județului s-a înregistrat o stagnare. În perioada analizată, ponderea PIB a județului în PIB la nivel național s-a situat între 0,76 și 0,88 la sută.

2.2. PIB pe locuitor la nivelul județului și raportul dintre acesta și media națională

PIB pe locuitor la nivel național și la nivelul județului se prezintă astfel :

euro

Sursa: INS

La acest indicator județul Mehedinți înregistrează în anul 2008 aceeași tendință de creștere ca și

indicatorul pe țară. În anul 2009 ambii indicatori au înregistrat o diminuare. În ultimii doi ani ai perioadei analizate indicatorul pe țară prezintă creșteri, în timp ce PIB la nivel de județ înregistrează o scădere în anul 2010.

Agenți economici

Numărul societăților comerciale

La 31 decembrie 2011, în județul Mehedinți erau înregistrate 3 366 unități locale active, structura acestora pe domenii de activitate și pe clase de mărime după numărul de salariați fiind următoarea:

Sursa : INS

La nivelul județului Mehedinți, unitățile locale active cu până la 9 salariați dețin ponderea

majoritară, respectiv 85,86 la sută din numărul total pe județ (Grafic 3.1.).

Grafic 3.1 Structura unităților locale active pe clase de mărime în anul 2011

Sursa : INS

Din analiza repartizării numărului unităților locale active din județul Mehedinți pe ramuri de activitate rezultă că ponderea cea mai mare o deține comerțul, cu 44,18 la sută, urmat de activitatea transport și depozitare cu 12,27 la sută, industrie, cu 10,13 la sută, construcții, cu 7,72 la sută, activități profesionale, științifice și tehnice, cu 6,15 la sută, hoteluri și restaurante, cu 5,20 la sută și agricultură, silvicultură și pescuit, cu 3,15 la sută (Grafic 3.2.).

Numărul și ponderea societăților comerciale cu participare de capital străin

La 31 decembrie 2011, în județul Mehedinți erau înregistrate 782 de societăți comerciale cu participare de capital străin reprezentând 0,45 la sută din totalul pe țară. Aceste unități înregistrau

un capital social subscris de 55,6 milioane euro, reprezentând 0,18 la sută din totalul pe țară.

9.1 Agricultura

Suprafața agricolă și structura acesteia

Din suprafața totală a județului de 493 289 ha, numai 59,47 la sută, respectiv 293 381 ha, sunt destinate sectorului agricol.

Structura suprafeței agricole a județului, la finele anului 2011, este prezentată în graficul 5.1.

Grafic 5.1. Structura suprafețe și agricole a județului Mehedinți în anul 2011

Din totalul suprafeței agricole, sectorul privat deținea 272 678 ha, respectiv 92,94 la sută.

Suprafața fondului forestier

La 31 decembrie 2011, suprafața fondului forestier al județului Mehedinți era de 148,1 mii ha, din care 145,0 mii ha erau acoperite cu păduri.

În cadrul pădurilor, rășinoasele ocupă 6,3 mii ha, iar foioasele 138,7 mii ha. La aceeași dată existau și 0,1 mii ha teren destinat împăduririlor cu foioase și alte terenuri din fondul forestier pe o suprafață de 3,0 mii ha.

Volumul de lemn recoltat în anul 2011 totaliza 167,6 mii m3 din care: rășinoase 0,6 mii m3, fag 60,8 mii m3, stejar 56,3 mii m3, diverse specii tari 38,9 mii m3 și diverse specii moi 11,0 mii m3.

Producția agricolă și structura acesteia

Producția agricolă a județului Mehedinți a înregistrat în perioada analizată un minim în anul 2007 și un maxim în anul 2011. În interiorul intervalului se înregistrează o perioadă de scădere în anii 2009-2010.

Evoluția producției agricole a județului Mehedinți în perioada 2007-2011 este prezentată în

graficul 5.2.

Ponderea deținută de principalele ramuri în producția agricolă totală în anul 2011 este prezentată în graficul 5.3.

Situația suprafețelor cultivate cu principalele culturi din județul Mehedinți în perioada 2007-2011 este prezentată în tabelul următor:

În anul 2011 cele mai mari suprafețe au fost cultivate cu porumb pentru boabe, 38,52 la sută, grâu 33,81 la sută, floarea-soarelui 4,96 la sută, legume 4,60 la sută și cartofi 4,01 la sută.

În privința efectivului de animale în județul Mehedinți s-a înregistrat, în perioada 2007-2011, următoarea situație:

Din tabel se observă că activitatea de creștere a ovinelor este preponderentă, fiind urmată de creșterea porcinelor și a caprinelor.

În domeniul agricol în județul Mehedinți activează mai multe societăți, dintre care menționăm:

Agroindustriala SA Corcova, Hortindustriala Dealul Viilor SA Drobeta-Turnu Severin, Vie-Vin Vânju Mare în viticultură, Devest Farmatech SRL Drobeta-Turnu Severin și Ștefanis SRL în producția de furaje și nutreț, Pomicola SA Izvorul Barzii în pomicultură, Boletus Impex SRL Șimian în producția de ciuperci.

9.2 Industrie

Industrie și construcții. Ramuri industriale importante

Principalele semne de dezvoltare industrială ale județului Mehedinți sunt legate de înființarea portului Turnu Severin în anul 1852 și a atelierului de reparat vapoare în anul 1858. Acest atelier stă la baza dezvoltării ulterioare a Șantierului naval care ajunge în 1914 să fie cel mai mare din România și unul din cele mai importante pe Dunăre.

Dezvoltarea activității economice a orașului este stimulată prin înființarea în anul 1863, în timpul domniei lui Alexandru I. Cuza, a primei circumscripții comerciale din România. Orașul devine un important nod rutier și feroviar, aici formându-se convoaiele care circulau pe Dunăre în amonte și în aval.

După 1900 industria orașului se diversifică înființându-se Fabrica de bomboane (1902), Abatorul, Fabrica de tăbăcărie a fraților Damianoff (1906). În perioada comunistă se deschid: Combinatul de prelucrare a lemnului, Combinatul de celuloză și hârtie, Fabrica de anvelope, precum și Combinatul de apă grea. Tot în această perioadă se construiesc cele două hidrocentrale de la Porțile de Fier I și II.

La sfârșitul anului 2011 în județul Mehedinți activau: 14 unități în industria extractivă, 281 unități în industria prelucrătoare, 11 unități în producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat, 35 unități în distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare.

Principalele companii din sectorul industrial

Dintre principalele unități care activează în industria județului Mehedinți amintim:

Hidrocentrala Porțile de Fier I – cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre cu o putere instalată de 2 160 MW din care jumătate revine României și jumătate Serbiei. Navigația pe Dunăre este asigurată de sistemul de ecluze situat pe ambele maluri având o capacitate totală de trafic de 52,4 milioane tone pe an pe câte un sens.

Hidrocentrala Porțile de Fier II – cu o putere instalată de 500 MW din care jumătate revine României, este amplasată la 60 km în aval de orașul Drobeta-Turnu Severin.

SC Severnav SA – denumirea actuală a Șantierului Naval Turnu Severin, înființat în 1852 de către o firmă austriacă. Cifra de afaceri înregistrată în 2011 era de 118 966 mii lei.

SC Meva SA – unul din cei mai mari producători de vagoane din România, este specializată în fabricarea materialului rulant, respectiv producția de vagoane cisternă sau de marfă, cu o cifră de afaceri la 31 decembrie 2011 de 26 446 mii lei.

SC Forsev SA – parte a Șantierului Naval Turnu Severin care a fost privatizată în 1998 devenind o societate pe acțiuni americano-română, care produce diverse piese forjate în matriță, având în 2011 o cifră de afaceri de 22 509 mii lei.

Romag Prod – este o sucursală a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, având ca principal obiect de activitate producția de apă grea necesară Centralei Nucleare de la Cernavodă.

Capacitatea anuală a uzinei este de 360 tone apă grea. De asemenea, unitatea produce apă supergrea și superușoară.

SC Cildro SA – societate comercială pe acțiuni cu tradiție în prelucrarea și industrializarea lemnului, având ca obiect principal de activitate fabricarea produselor stratificate din lemn: placaj, panel, furnire etc.

SC Euro Tyres Manufacturing SRL – are ca obiect de activitate fabricarea anvelopelor și a camerelor de aer, reeșaparea și refacerea anvelopelor.

Șantierul Naval Orșova SA este specializat în construcția de nave și structuri plutitoare.

Cifra de afaceri, investițiile brute și personalul unităților locale active din industrie și construcții.

La 31 decembrie 2011, unitățile locale active din industrie și construcții din județul Mehedinți dețineau 0,47 la sută, respectiv 0,88 la sută, din totalul cifrei de afaceri pe țară, așa cum rezultă din tabelul următor:

Din datele statistice ale județului Mehedinți pentru perioada 2007-2011 rezultă o scădere continuă a cifrei de afaceri din industria prelucrătoare. Pe total industrie se înregistrează o creștere în anul 2008, urmată de descreștere în 2009-2010. În construcții s-a înregistrat o evoluție

fluctuantă cu un maxim în anul 2010 și un minim în anul 2009 (Grafic 4.1.).

Investițiile brute din județul Mehedinți în industrie și construcții, la 31 decembrie 2011, comparativ cu cele la nivel național, se prezintă astfel:

În perioada 2008-2010 investițiile brute din industria județului Mehedinți au crescut, determinată

în principal datorită investițiilor efectuate în sectorul energetic, după care a urmat o scădere semnificativă a volumului lor. În construcții, investițiile au înregistrat un minim în anul 2009 după care au crescut ușor în 2010 și 2011. (Grafic 4.2.).

9.3 Transporturi

Rețeaua feroviară

La 31 decembrie 2011, rețeaua de căi ferate a județului Mehedinți însuma 124 km, din care 123 km sunt linii de cale ferată electrificate.

Rețeaua drumurilor publice

La 31 decembrie 2011, rețeaua drumurilor publice totaliza 1 871 km, din care: drumuri naționale 448 km și drumuri județene și comunale 1 423 km.

Transportul în comun al pasagerilor a fost asigurat de 80 autobuze și microbuze. În anul 2011 cu aceste mijloace de transport au călătorit 1 238,1 mii pasageri.

Porturi

Județul Mehedinți dispune de două porturi fluviale. Portul Orșova situat la km 955 pe malul stâng al Dunării, are o capacitate de operare mărfuri de 1 200 mii tone pe an. Portul are multe dotări din care se remarcă cele cinci dane de cale ferată cu acces direct, pe care pot opera 14 tipuri de vagoane.

Portul Drobeta-Turnu Severin este construit pe malul stâng al Dunării între km 930 și 934. Aici pot acosta barje cu o capacitate maximă de 3 000 tone și se asigură un trafic de mărfuri de 725 mii tone/an.

În port sunt construite dane pentru pasageri la km 930, dane pentru terminal containere la km 931 și dane comerciale la km 933. Este funcțional și un șantier naval pentru construcții și reparații nave având în dotare: cale de lansare, cheu de armare, macarale de 16-50 tf, hale și ateliere.

9.4 Turism

Monumente istorice, de arhitectură și artă, muzee, instituții culturale

Activitatea culturală în județul Mehedinți are ca reper important Palatul Cultural „Theodor Costescu” din Drobeta-Turnu Severin construit în perioada 1912-1928. În acest edificiu își are sediul Biblioteca „I.G. Bibicescu”, având ca bază de pornire cărțile donate de fostul guvernator al Băncii Naționale a României. De asemenea, Palatul Cultural mai cuprinde: o sală de teatru, un

cinematograf și Muzeul „Dr. C. I. Istrati”. În județ funcționau la 31 decembrie 2011 un număr de 183 biblioteci, din care 63 publice.

Principalele muzee și monumente sunt: Muzeul regiunii Porților de Fier înființat în anul 1881, Casa memorială Gheorghe Rădulescu Motru, Monumentul comemorativ al Revoluției din 1821 din Cerneți, Muzeul Parohial Eșelnița, Expoziția Hidrocentrala Porțile de Fier, Monumentul Criptă al eroilor din 1916-1918 din Drobeta-Turnu Severin.

Din vestigiile arheologice existente pe teritoriul județului se numără Complexul arheologic din Drobeta-Turnu Severin care cuprinde: ruinele castrului roman construit în anii 103-105 d.Hr., ruinele podului lui Traian, ruinele termelor romane, turnul lui Justinian (sec.VI), ruinele cetății medievale. Alte vestigii arheologice sunt ruinele cetății Ada Kaleh, care au fost strămutate de pe insula Ada Kaleh pe ostrovul Șimian, în vederea realizării lacului de acumulare Porțile de Fier I și ruinele cetății Trikule (sec.XVI).

Din multitudinea monumentelor istorice care au caracter religios amintim: Biserica din lemn Sf. Apostoli Petru și Pavel din Brebina (1757), Biserica de lemn Sf. Voievozi din Godeanu (1783), Biserica de lemn Sf. Voievozi din Isverna (1783), Biserica Domnească Sf. Treime din Cerneți (1663), Biserica fostei mănăstiri Sf. Voievozi din Baia de Aramă (1699), Biserica Grecescu din Drobeta-Turnu Severin (1803), Mănăstirea Gura Motrului (1512), Mănăstirea Vodița (1364), Mănăstirea Cetate Strehaia (1645), Schitul Topolnița Sf. Cruce (1646).

Obiective turistice și unități de cazare

La 31 decembrie 2011 în județul Mehedinți activau 35 unități de cazare turistică, din care: 10 hoteluri și moteluri, 5 hosteluri, 8 pensiuni turistice, 12 pensiuni agroturistice, cu o capacitate

totală de 1 587 locuri. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în anul 2011 a fost de 27,4 la sută.

Obiectivele turistice din județul Mehedinți cuprind, pe lângă muzee, vestigii arheologice, monumente istorice cu caracter religios prezentate în secțiunea anterioară, și o mulțime de obiective turistice naturale, astfel:

· Monumente ale naturii: Cazanele Dunării și Vârful lui Stan;

· Rezervații naturale: Rezervația botanică Gura-Văii-Vârciorova, Rezervația botanică Svinița, Rezervația Lunca Vânjului, Rezervația naturală Ponoarele, Pădurea Bâlvănești,Pădurea de liliac Ponoarele, Rezervația botanică Fața-Virului, Rezervația botanică Dealul Dohomnei;

· Fenomene carstice și peșteri: Complexul carstic Topolnița, Izbucul și peștera Isverna,formațiuni carstice în Balta, Peștera Bulba, Peștera Gura Ponicovei, Peștera lui Epuran,Peștera Topolnița – cu o lungime explorată de 10 330 m, a doua ca mărime din țară;

· Chei pe văile unor râuri: Cheile Bulba, Cheile Costeștilor, Cheile Topolniței;

· Zone fosilifere: punctul fosilifer Bahma-Vârciorova cuprinzând cele mai bogate depozite de fosile miocene din țară;

· Construcții tehnice: Sistemele Hidroenergetice și de navigație Porțile de Fier I și Porțile de Fier II;

· Lacuri de acumulare: Ostrovul Mare;

· Lacuri naturale: Lacul carstic Zătonul Mare și Zătonul Mic.

Municipiul Drobeta Turnu Severin asezat în defileul  Dunării constituie un centru  turistic datorită numeroaselor sale obiective social-istorice și culturale.

CAPITOLUL 10.

DOTARI SOCIO – EDILITARE

10.1 Zona de unitați industriale

Ramuri industriale importante: fabricarea de nave, confecții metalice, fabricarea de vagoane de marfă, apă grea, industria textilă și industria alimentară. Specificul economiei județului Mehedinți este industrial agrar, contribuția industriei la realizarea cifrei de afaceri realizată în județ fiind majoră, iar populația ocupată în agricultură este majoritară față de totalul populației ocupate.

10.2 Zona de activitați agricole

Agricultura este un sector economic puțin performant în județul Mehedinți, practicându-se o agricultură de subzistentă cu tehnologii și utilaje învechite și neperformante.

Viticultura este un sector cu potențial prin zonele Drincea, Vânju Mare și Corcova, zone aflate în plin proces de retehnologizare și care au un nume recunoscut în domeniu. Suprafața viticolă a județului Mehedinți este de 5503 ha, din care 1968 ha vița de vie nobilă și 3535 ha hibrizi interspecifici.

10.3 Zona de locuit

În ansamblul zonei urbane, funcțiunea dominantă este locuința, în pondere cu proprietatea privată cu fond construit preponderent în locuințe colective în majoritate cu 2 și 3 camere, în medie cu 13,0 mp/cameră sunt racordate la rețeaua orășenească de apă 95% locuințe și au încălzire centrală 59,8%.

Locuințele colective, în ansambluri cu regim de înălțime predominant P+4 ocupă în municipiu cca 153 ha cu cca 329.000 apartamente cu o densitate de locuire medie de 534 loc/ha, cu gradele de ocupare P.O.T.= 35% și C.U.T.= 1,50.

Situația aparține cartierelor Crihala, Kiseleff, ansamblurilor P + 4 pe

str. Topolnița, faleza Dunării, Centru civic, cornișa Aluniș, T. Vladimirescu – Calomfirescu, Schela Cladovei – Santierul Naval, C.I.L. – C.E.T.

Locuințele individuale, predominant parter, ocupând cca 283 ha ( cartiere Independenței, Centru, Aluniș, Cicero, Calea Tg. Jiului, str. W. Mărăcineanu, Schela Cladovei ) cu cca 8.500 gospodării la o densitate de 68 loc/ha cu P.O.T. = 35% și C.U.T. = 1,50.

10.4 Zona de spații verzi și sport

– patinoar, cu amplasament în vecinătatea stadionului municipal ;

– stadionul Angelescu;

-stadion – ștrand Schela ;

– săli de sport de mică capacitate : atletism, volei, etc., cuplate cu complexe școlare și colegiu universitar ;

– amenajări pentru sporturi nautice la Drobeta Turnu Severin, în zona falezei Schela ștrand, Gura Văii și golful Bahna ;

-pădurea Crihala ;

-parcul Rozelor ;

-zona străzii Crișan etc

10.7 Zona instituții și servicii de interes public

Institutiile publice au un rol complex în comunitatile în care sunt localizate. Rolul lor se extinde dincolo de cel conferit prin lege și documentele programatice proprii.

Orice institutie publica are un rol și o responsabilitate de asumat în raport cu dezvoltare comunitatii locale.

Agentia Cai Navigabile

Administratia Finantelor Publice D.T. Severin

Administratia Porturilor Dunării Fluviale-Giurgiu-Sucursala Drobeta

Comandamentul de Jandarmi

CONSILIUL JUDETEAN

DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE

INSPECTORATUL DE POLITIE

OFICIUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI

Politia D.T.Severin

POMPIERII

PREFECTURA MEHEDINTI

PRIMARIA Drobeta Turnu-Severin

TRIBUNALUL JUDETEAN

VAMA PORTILE DE FIER I

10.8 Unitați cu destinații speciale

Unități de învățământ

În anul 2010-2011, populația școlară totaliza în județul Mehedinți 46 812 persoane, din care: 8 288 preșcolari, 21 239 elevi în învățământul primar și gimnazial, 13 308 elevi în învățământul liceal, 238 elevi în învățământul profesional, 2 170 elevi în învățământul post liceal și de maiștri și 1 569 studenți.

În județ funcționau 11 grădinițe având un personal didactic format din 464 persoane. În același an școlar funcționau 78 școli (în care activau 1 754 cadre didactice) , din care 76 în învățământul gimnazial (în care activau 1 133 cadre didactice). Învățământul liceal s-a desfășurat în 20 licee având 914 cadre didactice.

Învățământul superior se desfășoară în cadrul Centrului Universitar Drobeta-Turnu Severin care aparține de Universitatea din Craiova. În anul universitar 2011-2012, în cinci facultăți erau înscriși un număr de 1 569 studenți.

Rețeaua sanitară

Rețeaua sanitară a județului Mehedinți cuprindea la sfârșitul anului 2011 un număr de 4 spitale, o policlinică, 4 ambulatorii integrate spitalelor și de specialitate, 4 dispensare medicale, 2 centre de sănătate mintală, 2 unități medico-sociale, un centru medical de specialitate, 7 cabinete medicale de medicină generală, 18 cabinete medicale școlare și studențești, 164 cabinete medicale de familie, 92 cabinete stomatologice, 6 cabinete stomatologice școlare și studențești, 97 cabinete medicale de specialitate. În județ funcționau 102 farmacii și puncte farmaceutice, 2 depozite farmaceutice, 4 creșe, 23 laboratoare medicale, 12 laboratoare de tehnică dentară, un centru de transfuzie sanguină și 6 alte tipuri de cabinete medicale. În spitale existau 1 445 paturi, iar asistența medicală a fost asigurată de 467 medici, 106 stomatologi, 125 farmaciști și 1 480 persoane cu pregătire sanitară medie.

Cultură și artă

În județ funcționează 5 muzee, 2 expoziții permanente, 2 cinematografe, 65 biblioteci și 5 librării. Mai există: 63 monumente și situri arheologice, 331 monumente și ansambluri de arhitectură, 33 monumente de artă, 1 cimitir comemorativ, 157 biserici (90,7% ortodoxe, 3,9% baptiste, 1,9% adventiste, 1,3% catolice, 1,3% penticostale, 0,6% creștini după evanghelie) și 4 mânăstiri.

În contextul instituțiilor de cultură mehedințene, amintim Muzeul Regiunii “Porțile de Fier”, Biblioteca Județeană “I.G.Bibicescu”, care deține un fond de carte de 350.250 volume și Muzeul de Artă.

Începând cu anul 1990, prin contribuția enoriașilor și sponsorizări a început construcția de biserici.

10.9 Echipare edilitară

Orașul Drobeta Turnu Severin și localitatea Schela Cladovei

Cele două localități sunt alimentate cu apă din același sistem.

a) Captarea – se face în prezent din sursa Dunăre printr-o priza cu doua criburi cu stație de pompe ( tr. I ) pentru un debit de cca.1400 l/s

Stația de pompare are echipament învechit, energofag cu randament scăzut.

Captarea nu are marcată zona de protecție sanitară.

Se identifică în municipiu și lucrări de captare pentru apă tehnologică :

– priza Dunăre pentru Celrom ;

– captări subterane ( puțuri cu debite 6 – 8 l/sec.) Aurora, Mesacons.

b ) Aducțiunea :

Sursa Dunăre are executată aducțiunea din 3 conducte ce sunt pozate în zona de dezvoltare a localității Drobeta Turnu Severin.

Sursa Topletț are aducțiunea ( 37 km ) parțial executat.

Siguranța de exploatare este asigurată doar dacă se consideră ca sursă Dunărea.

Tronsonul executat între Schela Noua și Uzina de apă este amplasat în conflict cu dezvoltarea zonei de locuințe a orașului.

c ) Gospodăria de apă – stația de pompare :

În prezent pentru sursa Dunăre, capacitatea stației de tratare este de 1340 l/sec , statia necesitind insa o modernizare care a și inceput cu fonduri ISPA.

d) Gospodăria de apă – înmagazinare

În prezent înmagazinarea funcționează pentru apă tratată din Dunăre .

Înmagazinarea corespunde necesarului actual pentru zona urbană și platformele industriale.

e ) Gospodăria de apă – stația de pompare treapta a II-a

Randament scăzut, cu pompe ce funcționează defectuos.

Utilajele neperformante grefează prețul de cost al apei.

Se prevede restructurarea, reechiparea stației de pompare cu funcționare pentru distribuție separate pe 5 zone de presiune cu posibilități de interconectare.

f ) Distribuție

Apa potabilă de distribuție la consumatori printr-o rețea în sistem inelar comun pentru consumul din zona urbană și platformele industriale, în lungime de 190 km.

În zona urbană funcționează două zone de presiune funcție de regimul de înălțime al clădirilor. A doua zonă de presiune se asigură prin stații locale de ridicare a presiunii ( stații hidrofor ).

Pe platforma industrială Sud-Vest apa se distribuie din stația de pompare prin două magistrale. Pe platforma industrială de Est și trupul Banovița apa se distribuie printr-o magistrală racordată la rețeaua zonei urbane.

Sunt prevăzute îmbunătățiri ale rețelei prin închiderea unor inele marginale și refacerea celor cu probleme în zona urbană.

Localitatea Schela Cladovei are asigurat necesarul de apă din același sistem cu orașul Drobeta Turnu Severin.

Zona veche a localității are rețea de distribuție parțial inelară, parțial arborescentă, racordată la una din magistralele platformei industriale Sud-Vest.

În zona nouă a localității Schela Nouă apa se distribuie direct din stația de pompare treapta a II-a.

Localitatea GURA VĂII

Localitatea Gura Văii are sistem propriu de alimentare cu apă, de tip centralizat.

Captarea apei cu debit de 33 l/sec amplasată în vecinătatea Dunării se compune dintr-un put forat la 22 m și doua puturi sapate la 15 m alimentate prin infiltrațiile de mal.

Puțurile sunt echipate cu pompe submersibile.

10.9.1 Gospodărirea apelor

Sistemul de gospodărire a apelor Mehedinti administrează și exploatează apele de suprafață și subterane, albiile minore, bălțiile, lacurile naturale și artificiale, precum și lucrările hidrotehnice aferente din județ în scopul menținerii la parametrii nominali a SISTEMULUI NAȚIONAL de GOSPODĂRIRE a APELOR.

în acest sens asigură:

_ activitatea de exploatare și întreținere a cursurilor de apa

_ activitatea de apărare împotriva inundațiilor și cadastru

_ controlul utilizatorilor de apa și al lucrarilor construite pe ape sau au legatura cu apele,

_ colaborarea permanenta cu comisiile de dezastre, cu unitatile de ordine publica, cu autoritatile publice teritoriale,

_ interventia în scopul reducerii treptate a poluarilor apelor subterane, _ relații internaționale pentru ape de frontieră

_ programul national de implementare a prevederilor legislatiei armonizate cu directivele Uniunii Europene în domeniul gospodaririi durabile a resurselor de apa

_ dimensiunea economica

_ elaborarea balantei apei pe bazine hidrografice,

_ realizarea registrului zonelor protejate în conformitate cu directivele U.E.

_ administrarea, exploatarea și intretinerea infrastructurii Sistemului de veghe hidrologica și hidrogeologica,

_ monitorizarea starii și evolutiei cantitative și calitative a apelor,

_ avizarea lucrarilor ce se executa pe ape sau au legatura cu apele, eliberarea autorizatiilor de gospodarire a apelor,

Valoarea patrimoniul Sistemului de Gospodărire a Apelor este estimat la cca.118 miliarde lei și este format din:

_ diguri pe Orevița, Bulba, Hușnița cu o lungime de 22,3 km

_ regularizări pe Crihala, Jidoștița, Țurlui, Bulba, Orevița, Valea Orașului, Hușnița, Blahnița, Osteșcova și Drincea cu o lungime de 52,9 km

_ apărări de mal la Racovăț și Bahna pe o lungime de 1,1 km

_ ax cadastral

_ mijloace fixe (clădiri)

10.9.2 Alimentarea cu apă

Date privind alimentarea cu apă potabilă a municipiului Drobeta Turnu Severin

În prezent alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat a municipiului Drobeta Turnu Severin, precum și a localităților Dudașu Schelei, Dudașul Cerneților și Șimian, se realizează dintr-o captare de suprafață(fig 3), reprezentată prin două prize în albie, amplasate pe malul stâng al Dunării din extremitatea de sud a localității Schela Cladovei, la circa 5,5 km vest de centrul municipiului

10.9.3 Alimentarea cu energie elecrică

Economia județului este susținută, în cea mai mare parte, de producția de energie electrică în hidrocentralele de pe Dunăre; acest tip de producere a energiei va dăinui, utilizarea cu eficiență a surselor regenerabile de energie fiind un obiectiv major al dezvoltării durabile spre care tinde și România.

10.9.4 Telecomunicații

În municipiu infrastructura de telecomunicati exist sub numeroase forme: radio, televiziune local și televiziune prin cablu, telefonie mobil , telefonie fixa, presa, internet,etc. Accesul populației și al mediului de afaceri la informatiile necesare obtinute prin internet se face cu dificultate, nivel scazut de accesibilitate caracteristic intregii regiuni frontaliere.

10.9.5 Alimentarea cu căldură

Deservirea operativa a serviciului public de distributie și fumizare a energiei termice se face de catre Regia Autonomă pentru Activității Nucleare.

În cartiere care sunt formate din case alimentarea cu căldură se face cu lemne.

CONCLUZII

Drobeta Turnu Severin este cel mai frumos oraș de la Dunărea țării noastre, grație așezării lui pe cea mai etanșată terasă dunăreană, un amfiteatru arhitectonic armonios, aproape muzical, plăcut echilibrului. Privit pe harta terestră, locul este marcat dintotdeauna prin așa-numita cotitură a Dunării, un curriculum străbătător încă de la intrarea sa în defileul montan.

Vadurile Dunării, care scaldă sudul întregului județ Mehedinți, tocmai în acest spațiu s-au "dedat" la o aventură extraordinară cu stâncile, cu malurile. Intrând în defileu, Dunărea parcă urcă asaltând muntele, apoi se adâncește și se arcuiește până la Porțile de Fier, continuându-și intrândul, nerazgândindu-se, până ridică pe trepte înalte terasa din dreptul Drobetei Severinene. Apoi, respiră rectiliniu, așa cum o primește câmpia, fără capricii, legănând un debit de 5.850 mc/secundă, însă mai jos, cu o ultimă zvâcnire bucla se întoarce privind mirabil spre malul celălalt. Drobeta Turnu Severin este un oraș cald și luminos grație și climatului submediteraneean, cu veri însorite și ierni blânde, care oferă condiții pentru dezvoltarea unor vegetații specifice. Severinul este patria migdalului, smochinului, liliacului, teiului și castanului, și arbori exotici precum magnolia, nucul caucazian, sau Gingko biloba – cea mai veche specie de pe glob.

Pe lângă contribuțiile deosebite la progresul social, economia convențională, a adus și grave prejudicii mediului și chiar resurselor ei vitale – solul și propria ei bază de resurse genetice.

În ultimii ani societatea românească a înțeles că o societate cu economie sănătoasă nu este posibilă într-o lume în care se accentuează distrugerea mediului și că trebuie să se apeleze la abordarea integrată a științei și artei manageriale agricole, tratându-se exploatația agricolă ca un întreg și sprijinindu-se pe experiența colectivelor interdisciplinare de cercetători și specialiști din sectoarele publice și private.

Distrugerea sistemelor de irigații, calitatea necorespunzătoare a apei de irigații, evacuarea necontrolată a unor deșeuri lichide sau solide, în multe cazuri cu potențial toxic sau periculos, pulberile sedimentabile sunt tot atâția factori care concură la poluarea solului. În mod direct sau indirect, poluarea solului conduce și la poluarea apelor de suprafața și subterane, unor terenuri învecinate arealului direct poluat.

În procesul de monitorizare și control al efectelor poluării se are în vedere că prevenirea este mult mai ușor de realizat și mai puțin costisitoare decât repararea și înlăturarea efectelor poluării.

O gestionare corectă a terenurilor care să includă conservarea solurilor și aplicarea științei și a tehnologiei moderne în agricultură este necesară pentru a face față provocărilor secolului XXI.

Agricultura intensivă conduce la poluarea solului și apei prin utilizarea excesivă a îngrășămintelor, a pesticidelor, a apei de irigație necorespunzătoare calitativ și cantitativ, în special pe terenurile arabile excesiv afânate prin diferite lucrări.

Astfel, irigația și drenajul incorect, asociate cu alte practici necorespunzătoare (monocultură sau asolamente de scurtă durată, afânare excesivă a solului, cu precădere prin lucrări superficiale numeroase, nerespectarea perioadelor optime de lucrabilitate și traficabilitate a solului, lucrarea solului pe terenurile situate în pantă din amonte în aval etc.) la care se adăuga o gestionare și utilizare necorespunzătoare a terenurilor agricole și o folosire irațională a fondului forestier, determină apariția și intensificarea degradării fizice a solului prin procese ca: destructurarea, compactarea, crustificarea, eroziunea eoliană și hidrică, contribuind în acest mod și mai mult la sensibilizarea, favorizarea și accentuarea poluării pe diferite căi a principalelor componente ale mediului înconjurător.

Îngrășămintele, amestecuri de substanțe simple și/sau compuse, de natură organică sau minerală, care se aplică sub formă lichidă, semifluidă sau solidă în sol, la suprafață, sau foliar în scopul sporirii fertilității solului și a producției vegetale, dacă nu sunt folosite corespunzător, ținând cont de însușirile solului, gradul lui de aprovizionare cu elemente nutritive, necesarul de nutrienți al plantelor și recoltele prognozate, devin surse importante de poluare a mediului înconjurător și în special a mediului acvatic.

Efectele negative nu privesc doar calitatea mediului înconjurător (apă, aer, sol) ci se repercutează asupra florei și faunei și asupra sănătății umane. Nitrații pot genera nitriți care, în cantități mari, pot duce la apariția cancerului sau a unor mutații. De asemenea, dacă fosfații și nitrații ajung pe diferite căi în apele stătătoare, contribuie la producerea și intensificarea procesului de eutrofizare, care determină, în final, degradarea acestora și distrugerea parțială sau chiar totală a faunei prin eliminarea oxigenului și formarea unor compuși chimici nocivi.

De asemenea, în creșterea animalelor sunt periculoase pentru mediu, dacă nu sunt gestionate adecvat (dacă sunt stocate și depozitate lângă ape naturale libere sau terenuri freatice.

Masuri de prevenire si combatere a poluarii solului

indepartarea organizata si la perioade cat mai scurte a deseurilor colectate, reciclarea, valorificarea sau eliminarea controlata;

supravegherea atenta a activitatilor potential poluante (de tipul forajelor

pentru petrol);

folosirea rationala pana la reducerea completa a ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura si silvicultura;

colectarea (recuperarea), transportul, reciclarea si valorificarea deseurilor, sau, cand acestea nu mai sunt posibile, eliminarea lor prin depozitarea in rampe ecologice, aplicandu-se principiul celor 3R: recuperare, refolosire, reciclare.

colectarea igienica a deseurilor menajere in recipiente speciale, pe cat posibil colectarea selectiva, pe tipuri de deseuri;

Dintre masurile impotriva poluarii solului mai importante sunt:

-constructia unor zone de depozite a gunoaielor;

-diminuarea eroziunii solului prin plantarea arborilor;

-folosirea judicioasa a ingrasamintelor,pesticidelor,precum si a metodelor agrotehnice care sporesc fertilitatea solurilor etc.

-modernizarea gropilor de gunoi;

-ridicarea nivelului de securitate nucleara;

-controlul poluarii industriale si a substantelor chimice utilizate in procesele industriale;

-mentinerea suprafetelor impadurite si utilizarea lemnului padurilor numai in limita aprobata prin lege;

-combaterea eroziunii solului;

-construirea de spatii de epurare a apei;

-colectarea reziduurilor menajere in recipiente speciale,pe sortimente(sticla,metal,har4tie,material plastic etc.) si reciclarea acestora etc.

Conservarea mediului incunjurator reprerzinta un ansamblu de masuri ce trebuie luate pentru prevenirea si inlaturarea poluarii,a diminuarii efectelor ei asupra mediului prin folosirea celor mai potrivite tehnologii nepoluante,prin actiuni care sa limiteze efectele distrugatoare ale unor fenomene naturale.

Pentru a mentine in stare nealterata(a conserva) factorii de mediu(apa,aer,sul), a preveni si combate fenomenele nedorite care produc poluarea este necesar sa se respecte prevederile Legii protectiei mediului:

      -amplasarea obiectivelor industriale,a statiilor de epurare si depozitelor de deseuri menajere la periferia localitatilor sau in zonele din afara lor;

      -mentinerea,intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, arborilor si arbustilor de protectie stradala;

      -intretinerea si infrumusetarea cladirilor,a curtilor si imprejurimilor acestora,a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri;

      -intretinerea curata a luciilor de apa (a lacurilor, santurilor) din parcuri, zone de agrement si de interes turistic;

      -protectia peisajului si mentinerea curateniei stradale.

Lupta impotriva poluarii este o datorie a noastra,a tuturor,cei care dorim sa ne bucuram de aer curat, de legume, fructe si plante sanatoase, de apa buna de baut,de medii acvatice nepolunte.  Toti oamenii planetei trebue sa lupte pentru folosirea energiei atomice in scopuri pasnice. Poluarea radioactiva are un impact distrugator rapid asupra umanitati

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….

1. ***, 1992, Geografia României, vol. IV – Regiunile pericarpatice, Ed. Academiei, București.

2. Ielenicz, M., Săndulache, I., 2008, România – podișuri și dealuri, Ed. Universitară, București.

BOȘCAIU N. (sub N.B.), 1981: Cea de-a VII-a Sesiune științifică ” Conservarea naturii pe baze ecologice” (Drobeta Turnu Severin și județele Mehedinți și Gorj, 30 septembrie-5 octombrie 1980), Ocrot. nat. med. înconj., 25(1): 147-148, București.

BOȘCAIU N., CUCU-POPOVA A., POPESCU P., ȘERBAN M., TÄUBER F., 1982: Interferențele fitogeografice din viitorul Parc Natural al Porților de Fier (Defileul Dunării), Studii și Cercetări, 31-37, Drobeta Turnu Severin.

BOȘCAIU N., LUPȘA V., 1967: Cercetări palinologice în Peștera lui Veterani din Defileul Dunării, Contribuții botanice: 39-46, Cluj.

BOȘCAIU N., LUPȘA V., BORONEANȚ V., 1971: Analiza sporo-polinică a sedimentelor din Peștera lui Climente (Defileul Dunării), Stud. Cerc. Biol., ser. bot., 23(5):401-403, București.

BOȘCAIU N., LUPȘA V., RESMERIȚĂ I., COLDEA G., SCHNEIDER E., 1971: Vegetația lemnoasă mezo-xerotermă (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunării, Ocrot. nat., 15(1): 49-55, București.

Mihalache M, 2006 – Pedologie – geneza, proprietăile și taxonomia solurilor. Editura Ceres

Geografia romaniei manual pentru clasa a VIII-a-octavian mândruț, ed corint.

Riscuri climatice extreme-TITULAR CURS:LECT. UNIV. DR. OVIDIU MURĂRESCU UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE, FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

ȘERBAN Luca-Gabriel-EXPLOATAREA ȘI VALORIFICAREA LEMNULUI

ÎN ZONA INUNDABILĂ A DUNĂRII-teza de doctorat, BRAȘOV 2012

http://www.romturism.ro/detalii.php?din=destinatii&poz=54

http://antrec.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66

http://www.referat-scoala.ro/citeste-referat-Mehedinti-9249.html

http://www.dtstv.ro/drobeta-turnu-severin/geografia/geografia-zonala

http://www.afaceridrobeta.ro/geografia

SURSAhttp://www.ropedia.ro/localitati/Mehedinti/Drobeta_Turnu_Severin/

http://orașul.biz/imagini-drobeta-turnu-severin-mh/

http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

site-ul Institutului Național de Statistică www.insse.ro sau site-ul Direcției Județene de Statistică www.mehedinti.insse.ro.

http://mehedinti-majdanpek.ro/ikmh/index.php?meniuId=4&viewCat=3&viewItem=408

BIBLIOGRAFIE

http://www.afaceridrobeta.ro/demografia

www.hartionline.ro

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/geografie/studiu-fizico-geografic-asupra-muntilor-mehedinti-226069.html

http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/CARACTERISTICILE-RELIEFULUI-RO97.php

http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Podisul_Getic.php

http://ro.wikipedia.org/wiki/Drobeta-Turnu_Severin

http://mehedinti-county.map2web.eu/

http://www.drobetaturnuseverin.ro/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=22

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Drobeta-Turnu_Severin

http://www.innoturism.ro/files/profil_ro_mehedinti.pdf

http://mehedinti-majdanpek.ro/ikmh/index.php?meniuId=4&viewCat=3&viewItem=408

http://www.geomorphologyonline.com/students_materials/GFR/solurile_romaniei.pdf

http://apmdj.anpm.ro/Mediu/instrumente_ale_performantei_de_mediu-151

Institutul National de Hidrologie și Gospodarire a Apelor (INHGA)

BIBLIOGRAFIE

***, 1992, Geografia României, vol. IV – Regiunile pericarpatice, Ed. Academiei, București.

Ielenicz, M., Săndulache, I., 2008, România – podișuri și dealuri, Ed. Universitară, București.

BOȘCAIU N. (sub N.B.), 1981: Cea de-a VII-a Sesiune științifică ” Conservarea naturii pe baze ecologice” (Drobeta Turnu Severin și județele Mehedinți și Gorj, 30 septembrie-5 octombrie 1980), Ocrot. nat. med. înconj., 25(1): 147-148, București.

BOȘCAIU N., CUCU-POPOVA A., POPESCU P., ȘERBAN M., TÄUBER F., 1982: Interferențele fitogeografice din viitorul Parc Natural al Porților de Fier (Defileul Dunării), Studii și Cercetări, 31-37, Drobeta Turnu Severin.

BOȘCAIU N., LUPȘA V., 1967: Cercetări palinologice în Peștera lui Veterani din Defileul Dunării, Contribuții botanice: 39-46, Cluj.

BOȘCAIU N., LUPȘA V., BORONEANȚ V., 1971: Analiza sporo-polinică a sedimentelor din Peștera lui Climente (Defileul Dunării), Stud. Cerc. Biol., ser. bot., 23(5):401-403, București.

BOȘCAIU N., LUPȘA V., RESMERIȚĂ I., COLDEA G., SCHNEIDER E., 1971: Vegetația lemnoasă mezo-xerotermă (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunării, Ocrot. nat., 15(1): 49-55, București.

Mihalache M, 2006 – Pedologie – geneza, proprietăile și taxonomia solurilor. Editura Ceres

Geografia romaniei manual pentru clasa a VIII-a-octavian mândruț, ed corint.

Riscuri climatice extreme-TITULAR CURS:LECT. UNIV. DR. OVIDIU MURĂRESCU UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE, FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

ȘERBAN Luca-Gabriel-EXPLOATAREA ȘI VALORIFICAREA LEMNULUI ÎN ZONA INUNDABILĂ A DUNĂRII-teza de doctorat, BRAȘOV 2012

http://www.romturism.ro/detalii.php?din=destinatii&poz=54

http://antrec.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66

http://www.referat-scoala.ro/citeste-referat-Mehedinti-9249.html

http://www.dtstv.ro/drobeta-turnu-severin/geografia/geografia-zonala

http://www.afaceridrobeta.ro/geografia

http://www.ropedia.ro/localitati/Mehedinti/Drobeta_Turnu_Severin/

http://orașul.biz/imagini-drobeta-turnu-severin-mh/

http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

Site-ul Institutului Național de Statistică www.insse.ro sau site-ul Direcției Județene de Statistică www.mehedinti.insse.ro.

http://mehedinti-majdanpek.ro/ikmh/index.php?meniuId=4&viewCat=3&viewItem=408

http://www.afaceridrobeta.ro/demografia

www.hartionline.ro

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/geografie/studiu-fizico-geografic-asupra-muntilor-mehedinti-226069.html

http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/CARACTERISTICILE-RELIEFULUI-RO97.php

http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Podisul_Getic.php

http://ro.wikipedia.org/wiki/Drobeta-Turnu_Severin

http://mehedinti-county.map2web.eu/

http://www.drobetaturnuseverin.ro/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=22

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Drobeta-Turnu_Severin

http://www.innoturism.ro/files/profil_ro_mehedinti.pdf

http://mehedinti-majdanpek.ro/ikmh/index.php?meniuId=4&viewCat=3&viewItem=408

http://www.geomorphologyonline.com/students_materials/GFR/solurile_romaniei.pdf

http://apmdj.anpm.ro/Mediu/instrumente_ale_performantei_de_mediu-151

Institutul National de Hidrologie și Gospodarire a Apelor (INHGA)