Municipiul Caracal

Introducere

Elementele privind necesitățile, nivelul cultural, mediul înconjurător și folosirea timpului liber, constituie mijloace de apreciere și orientare de largă referință, pentru calitatea vieții populației unui oraș.

Caracalul există pentru fiecare cetățean al orașului. Avem o urnă plină de istorie, plină de tradiție, de personalități care și-au lăsat amprenta prin activitatea și viața lor asupra orașului.

Consider că pașii esențiali spre dezvoltarea orașului sunt în continuare proiectele începute, să promovăm ceea ce e bine făcut, să analizăm greșelile și neîmplinirile pe care să nu le mai repetăm, astfel încât să putem vorbi de o dezvoltare reală.

Lucrarea a fost realizată sub conducerea domnului Conf. dr. Demeter Traian de la Facultatea de Geografie din cadrul Universității București, căruia țin să îi mulțumesc pentru întregul sprijin acordat.

De asemenea, aș dori să-mi exprim mulțumirea tuturor acelor persoane care, în diferite etape ale documntării și elaborării lucrării, prin competența, prietenia și generozitatea lor mi-au oferit un real ajutor, contribuind la concretizarea studiului de față.

1. Metodologie

2. Condiții naturale (cadrul natural general)

2. 1. Localizare și limite

Municipiul Caracal este situat în sudul României, la vest de râul Olt, mai exact la marginea de răsărit a Câmpiei Romanaților, la contactul dintre subdiviziunile acesteia și anume, Terasa Caracal și Câmpul Înalt Leu – Rotunda (Dincă R., 2007).

Municipiul Caracal este situat în județul Olt, la jumătatea sudică, la 40 de km de reședința județului și anume Slatina, 37 km de orașul Balș și 40 km față de orașul Corabia, iar față de orașul Craiova se află situat la 54 km spre vest (Fig. 2. 1).

Paralela de 44° 7’ latitudine Nordică și meridianul de 24° 21’ longitudine estică reprezintă coordonatele matematice care se întâlnesc în nucleul municipiului Caracal.

Satele și comunele învecinate Municipiului Caracal reprezintă și limitele acestuia:

• În Est, comuna Stoenești (12 km) și comuna Fărcașele (10 km)

• În Nord, comunele Cezieni (5 km) și Dobrosloveni (7 km)

• În Sud, comunele Redea (7 km) și Deveselu (6 km).

Aceste așezări din jurul Municipiului Caracal sunt așezate în zone agricole propice muncilor mecanizate și irigațiilor și sunt exclusiv rurale.

Din punct de vedere administrativ, Municipiul Caracal are o suprafață de 7.472 hectare, iar numărul populației de la recensământul din 2011 era de 28.673 locuitori, din care aproximativ 2000 de tineri sunt plecați la studii în orașele mai mari. După numărul acestor dimensiuni, în cadrul județului Olt, Municipiul Caracal se situează pe locul al doilea după Municipiul Slatina.

Fig. 2. 1 — Harta localizării Municipiului Caracal

2. 2. Caracteristici geologice

Municipiul Caracal face parte din Depresiunea Getică, o mare depresiune structurală apărută în mezozoicul superior, înte munții Balcani și munții Carpați odată cu înălțarea acestora.

S-au concretizat două etape în evoluția geologică a acesteia:

Etapa precuaternară, foarte lungă, ce a durat până la sfârșitul Pliocenului, de subsidență marină și lacustră

Cea de-a doua etapă, etapa cuaternară, foarte scurtă comparativ cu prima etapă, dar mult mai importantă sub raport morfologic. Aceasta începe de la sfârșitul Levantinului până în zilele noastre, timp în care Depresiunea Getică a evoluat devenind uscat. Din acest motiv, această etapă mai este numită și etapa continentală.

În ultima parte a Mezozoicului și în Neozoic s-au depus pe platforma marii care acoperea aceasta vasta depresiune material rezultate prin eroziune. În acest fel, fundamentul cristalin al depresiunii a fost acoperit de o cuvertură groasă de formațiuni sedimentare (calcare, gresii, marne, argile, nisipuri, pietrișuri) așezate monoclinal sau orizontal, având caracteristicile unei structuri de platformă (Fig 2.2).

În faza cuaternară sau continentală a luat naștere și rețeaua hidrografică care reprezintă agentul morfogenetic cel mai important, sub acțiunea căruia se formează relieful acumulativ de terase , iar sub acțiunea vantului, ajutată de procesele deluviale locale, pe întinsul câmpiei s-a acumulat treptat mantaua de loess, depozite loessoide dar și dune.

Din profilele executate în Municipiul Caracalul, se constată că sub depozitele cuaternare se găsesc depozite levantine. Slaba acțiune neotectonică ce s-a manifestat în cuaternar a dus la o ușoară vălurire a terenului, pe direcția nord-sud. Situația este surprinsă de trei pinteni, care pătrund din partea de vest spre est și de straturile de pietriș care la Caracal se găsesc la 50 m, iar în alte localități la o altitudine de 100 m (Coteț P., 1975).

Rezultă că municipiul se află pe un fundament solid, format din nisipuri, pietrișuri, marne, iar spre est, din depozitele de terasă aluvionare (pietrișuri, bolovănișuri și nisipuri). La baza acestor depozite se găsesc importante rezerve de apă freatică, mai profunde la nivelul câmpului și mai aproape de suprafață la nivelul terasei, de unde orașul se aprovizionează cu apă potabilă.

Dintre procesele actuale de modelare geomorfologică a reliefului, cele mai active sunt : eroziunea liniară, surpările, alunecările de teren, terasările, deflația și acumularea eoliană.

Eroziunea liniară se dezvoltă mai mult în lungul albiilor râurilor, când acestea vin în contact cu fruntea. Se întalnește pe suprafețe întinse și în lungul văilor principale și secundare ale râului Olt care drenează Câmpia Română, paralel de Municipiul Caracal.

Fig. 2. 2 — Harta litologică a Municipiului Caracal

2. 3. Relieful – suport al activităților umane

Municipiul Caracal este situat în marea unitatea morfologică Câmpia Română, subdiviziunea Câmpia Olteniei, subunitatea Câmpia Romanațiului, în marginea estică a subdiviziunii geografice numită Câmpul Leu-Rotunda. Câmpia Romanațului (Câmpia Caracalului) este dominată de netezimea reliefului în trepte, format din câmpii laterale și terase, ce coboară domol spre margini. Este o câmpie formată predominant din depozite loessoide și dune, cu văi longitudinale, paralele, orientate pe direcția NV – SE. Lunca Oltului situată la sud de confluența Oltețului cu Oltul aparține tot de Câmpia Caracalului și este dominată în est de versantul abrupt al Boianului. Această parte este cea mai puternică bază legumicolă a județului Olt (Coteț P.,1975).

Această subunitate este reprezentată printr-un complex de câmpuri și terase din care regăsim pe teritoriul administrativ al orașului, Câmpul Leu Rotunda și terasa Caracal. Trecerea dinspre câmp și nivelele de terasă se face prin denivelări ușoare cu pantă de până la 5 %, reprezentată printr-o bandă continuă pe direcția aproximativă nord — sud.

Câmpul Leu Rotunda ocupă partea de vest a teritoriului și reprezintă interfluviul dintre Jiu și Olt, cu o configurație asimetrică, cu o lățime mai mare de la cumpăna apelor către râul Olt. Interfluviul Leu Rotunda constituie cel mai întins pinten piemontan, villafranchian din Câmpia Olteniei.

Terasa Caracal are cea mai frumoasă dezvoltare dintre terasele Oltului, și aparține exclusiv malului drept. Ea se întinde ca o fâșie la baza versantului Podișului Getic, în nord și a Câmpului Dioști – Rotunda în sud, fiind întreruptă numai de lunca Oltețului (între Vlăduleni și Osica de Jos). A fost denumită terasa Caracal, deoarece cea mai mare parte a Municipiului Caracal (un oraș tipic de câmpie) este așezat la contactul câmpului cu lunca Oltului.

Pe cuprinsul vatrei municipiului Caracal, se regăsesc atât nivelul câmpului cu 120 – 130 m altitudine, dar și nivelul terasei Caracal, situată la 90 – 93 m față de nivelul mării. Contactul dintre cele două nivele este marcat prin prezența satelor care sunt localizate de la Caracal până la Urzica, ele formând un arc de convexitate cu direcția sud – este. Vatra municipiului Caracl și partea de vest a extravilanului acestuia sunt localizate pe câmpul înalt, iar zona preindustrială a municipiului și partea de est a extravilanului sunt localizate pe terasa Caracal.

Relieful are o altitudine medie de 95 m, altitudinea maximă este întâlnită în nord – vestul orașului în Dealul Foișorul Caracal cu 137 m, iar altitudinea minimă este întâlnită în estul orașului, către Valea Oltului cu 90, 9 m. Din acestea, rezultă că panta generală a reliefului are o înclinare nord-vest – sud-est (Coteț P., 1957).

. Câmpul prezintă un relief pseudo colinar, ușor ondulat, generat de prezența unor dune consolidate, presărat cu movile sau măguri cu altitudini cuprinse între 130 – 140 m. În partea nord-vestică a Municipiului Caracal apar câțiva martori de eroziune pozitivi: Dealul Foișor Caracal – 137,3 m, Dealul Protoseni – 130,5 m, iar în partea nordică Măgura Mântoaiei – 129,7 m și Măgura Montorin – 129,7 m. De asemenea, se regăsesc câțiva martori de eroziune și în sudul municipiului Măgura Odroaia – 135.6 m și Măgura Ronea – 134,9 m (Fig. 2.3).

Câmpul este presărat cu gorgane și mici zone depresionare în care apa stagnează în perioadele cu precipitații abundente. În zona Municipiului Caracal, crovurile sunt reprezentate de cel din dreapta pârâului Gologan, cu o altitudine de 91, 7 m (adâncit cu 3,5 – 4 m față de nivelul câmpiei din jur) și crovul din nordul Parcului Constantin Poroineanu, situat la contactul cu Dealul Protosenilor, cu o altitudine de 100 m, denivelat cu 8 m față de împrejurimi.

Câmpia Caracalului este deosebit de favorabilă pentru cultura plantelor agricole, în special a cerealelor. De asemenea, cele două trepte de relief, câmpul și terasa, au o influență și asupra arhitecturii urbanistice, oferind posibilitatea de extindere a intravilanului atât spre partea estică, cât și spre partea vestică a Municipiului Caracal.

Fig. 2. 3 — Harta hipsometrică a Municipiului Caracal

2. 4. Particularitățile climatice și consecințele acestora

Datorită poziției geografice, orașul Caracal se încadrează în zona climatului temperat continental cu patru anotimpuri dar și cu ușoare influențe continentale (Coteț P., 1975).

Din punct de vedere al temperaturilor medii anuale, Municipiul Caracal se încadrează în zona cu temperatură medie anuală de 11, 2 ° C. În intervalul lunilor de primăvară (martie, aprilie, mai ) se înregistrează temperaturi între 10 – 25 ° C, apoi în perioada de vară temperaturi tropicale de peste 30 ° C. Temperaturi sub 0 °C se înregistrează în lunile de iarnă (decembrie, ianuarie și februarie). Temperatura medie pentru cea mai caldă lună s-a înregistrat în august, în anul 2000, de 25 ° C, iar pentru cea mai rece lună în ianuarie, în anul 2000 și a fost de – 4,6 ° C.

Gradul de continentalism, cu nuanță mai aridă este dat de amplitudini termice care ajung la 26-27 ° C. Temperaturile extreme întâlnite în zona Municipiului Caracal sunt de 42 °C extrema pozitivă și – 32 °C extrema negativă.

Precipitațiile atmosferice prezintă aceeași influență continentală ca și temperatura aerului, ele fiind predominant sub formă de ploaie. Cantitățile medii de precipitații variază de la 400 la 500 mm/an. Regimul precipitațiilor se caracterizează prin două maxime, una în intervalul lunilor mai-iunie și alta în intervalul lunilor octombrie-noiembrie, acesta din urmă evidențiind influențele climatului mediteranean. Pe perioada sezonului de vegetație (aprilie – septembrie) cad aproximativ 60 – 70 % din cantitatea anuală de precipitații. Precipitațiile din lunile reci ale anului se înmagazinează în sol iar cele din lunile calde de vară prezintă o repartizare lunară neuniformă. Grindina cade în cantități foarte mici, de mărime redusă, dar în timpul verii produce pagube mari culturilor agricole. Precipitațiile sub formă de zăpadă încep să cadă în prima decadă a lunii noiembrie și continuă până la sfârșitul lunii martie,timp de aproximativ 20 de zile. Stratul de zăpadă ce se menține pe sol în majoritatea zilelor unei luni se poate considera în intervalul lunilor decembrie – februarie, însă stratul este discontinuu, din cauza acțiunii de spulberare și troienire de către vânt, cât și a oscilațiilor mari ale regimului termic determinat, în special de invaziile calde din timpul iernii care conduc la topirea rapidă a acesteia (Iagăru G., 2001).

În cazul regimului eolian, se observă că direcția predominantă a vântului este din N-E (crivățul) care are o frecvență medie de 13,6% și din vest și sud-vest (austrul) cu o frecvență medie de 11,9%, fiind canalizat de-a lungul văii Oltului. Crivățul bate iarna din direcția N – E și N, spulberând adesea zăpada și provocând descoperirea semănăturilor de toamnă. Austrul este un vânt cald, secetos, vara aduce umezeală și căldură. Lunile în care bat frecvent vânturile sunt: februarie, aprilie, octombrie, decembrie. Viteza medie multianuală a vântului este de 2 – 4 m/s (Iagăru G., 2001).

Vântul, precipitațiile deosebit de abundente, ploile torențiale, alături de grindină reprezintă un factor de risc pentru agricultură, însă există metode prin care pot fi aplanate. Condițiile climatice din zona Municipiului Caracal reprezintă un factor de favorabilitate desfășurării activităților umane și pentru practicarea agriculturii.

2. 5. Rețeaua hidrografică

Pe cuprinsul zonei Municipiului Caracal cele mai importante cursuri de apă sunt Oltul, la aproximativ 12 km, râul Teslui, care trece pe la N-E municipiului, iar centrul municipiului este străbătut de pârâul Gologan, denumit de localnici și pârâul Caracal.

Pe cuprinsul acestui sector, râul Olt primește ca afluenți de dreapta, râul Teslui și pârâul Gologan. Din punct de vedere al debitului mediu multianual, râul Olt a înregistrat un debit mediu de circa 174 m3/secundă la Stoenești. Caracteristicile văilor râului Teslui și pârâului Gologan sunt adâncimea mică și paralelismul pe direcția NV-SE.

Pârâul Gologan este singurul curs de apă permanent de pe suprafața municipiului Caracal. Acesta are obârșia în satul Grozăvești, comuna Drăghiceni. Pârâul are direcția de scurgere paralelă cu cea a râului Teslui, NV-SE, el străbătând orașul prin zona centrală, în drumul său spre râul Olt, care îi colectează apele și cu care confluează la sud de localitatea Stoenești. Pentru o mai bună igienizare a orașului, pârâul Gologan a fost canalizat. De asemenea, de-a lungul său au fost construite o serie de baraje artificiale rezultând și lacuri artificiale: Lacul Obogeanu din nordul parcului Constantin Poroineanu și lacul Opincaru din partea de est a municipiului, folosite pentru irigații, dar și Lacul din parcul Constantin Poroineanu folosit de către localnici ca mod de recreere (Dincă R., 2007) .

Dat fiind faptul că pârâul Gologan colectează apele menajere și apele reziduale din zona industrială, calitatea apei sale a fost afectată, iar din acest motiv, pentru a deversa apa cât mai curată în râul Olt, s-a construit o stație de epurare în partea de est a Municipiului Caracal.

2. 6. Solurile din aria Municipiului Caracal

Formarea și calitatea solului este dependentă de factori precum poziția geografică, relieful, geologie, roca parentală, climă și vegetație.

Câmpia Caracalului este o regiune tipică de stepă, dominată de prezența cernoziomurilor. Eroziunea solului este aproape imperceptibilă cu excepția versanților abrupți, iar excesul de umiditate este generat de prezența crovurilor care sunt în strânsă legătură cu orizonturile suprafreatice locale și de pânzele cu adâncime mică, până la 5-6 m (Coteț P., 1975).

Prezența pânzei freatice la o adâncime mai redusă asigură solurilor din zonă o bună aprovizionare cu apă și contribuie la fertilitatea acestora, dar și sistemele de irigații de pe terase contribuie foarte mult la anularea efectelor dezastruoase ale secetei, foarte caracteristice în această zonă. Din studiile geologice efectuate pe teritoriul Caracalului rezultă că deasupra depozitelor prebalcanice cretacice ce stau la baza Câmpiei Olteniei, se întâlnesc depozite de vârstă sarmatică – pliocenă și levantină, pe care s-a depus loess-ul cuaternar. Peste loess, vânturile au transportat nisipurile din lunca Jiului formând dune. Astfel, pe terasă solurile sunt formate în exclusivitate pe depozite eoliene (nisipuri). Pe nisipurile odată fixate s-au format soluri nisipoase, slab humifere, până la soluri nisipoase cernoziomice. În luncă, solurile sunt formate pe depozite aluviale, iar depozitele diferă din punct de vedere granulometric, variind de la grosiere, până la fine.

Relieful de luncă și terase, climatul continental precum și învelișul vegetal în est caracteristic zonei de silvostepă și în partea de vest, zonei pădurilor de foioase, au determinat formarea pe cuprinsul Municipiului Caracal a cernoziomurilor argiloiluviale tipice în partea centrală și de est a teritoriului și soluri burn- roșcate tipice, inclusiv slab luvice, dar și soluri brun-roșcate tipice erodate, în vestul teritoriului (Fig. 2.4).

Fig. 2. 4 — Harta tipurilor și asociațiilor de sol din Municipiul Caracal

2. 7. Vegetația și lumea animală

Plantele din această zonă sunt specifice arealului stepei, înlocuite în prezent aproape în totalitate de culturi agricole. Condițiile climatice caracteristice stepei, cu precipitații slabe (400 mm/an), variații bruște de temperatură, permanența vânturilor care influențează echilibrul dintre transpirație și absorbție, adâncimea apei freatice, au dus la dispariția arboretelor și înlocuirea lor cu mărăcinișuri și tufărișuri.

Vegetația spontană a municipiului Caracal este tipică asociației de silvostepă, pajiște alternând cu pădure, în partea sudică, vestică și de luncă pe valea Tesluiului și Oltului. Subzonei silvostepei îi corespund speciile lemnoase întâlnite în pădurile Reșca, Hotărani, Fărcașele, Comanca, cum ar fi: stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Quercus pubescens), stejar (Quercus robur), frasin (Fraxinus angustifolia), ulmul de câmp (ulmus minor), jugastrul (Acer campestre), teiul alb (Tilia tomentosa), mărul pădureț (Malus silvestris), Cornul (Cornus mas), plopul alb (Populus alba), salcâmul (Robinia pseudacacia), păducelul (Crataegus monoggna), arinul negru (Alnus glutinosa). Dintre speciile lemnoase arbuști, fac parte: porumbarul (Prunus spinosa), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), măceșul (Rosa canina), răsura (Rosa gallica) și salba moale (Euonymus europaea).

Dintre speciile lemnoase mai deosebite din zonă amintim în pădurea Reșca câteva exemplare de stejar roșu (Quercus rubra), pin negru (Pinus nigra), brad argintiu (Abies alba varietatea argentea). Parcul Constantin Poroineanu se remarcă prin câteva specii lemnoase considerate floristice: arborele pagodelor (Ginko biloba), chiparosul de mlaștină (Taxodium distichum) și stejarul brumăriu în formă piramidală (Quercus pedunculiflora varietatea piramidalis). Vegetația ierboasă este diversificată și cuprinde un număr mare de specii (Ciobanu N., 2003).

Plantele de primăvară prezente în păduri, pe alocuri, formează vetre în pădurea Reșca, Comanca, Parcul Constantin Poroineanu. Dintre ele amintim ghiocelul (Galanthus nivalis), vioreaua (Scila bifolia), lăcrămioarele (Convalaria majalis), laptele pasărei (Gagea lutea), ceapa ciorii, coada vulpii (Alopecurus europaeus), pipirigul (Juncus effusus), rogozul (Carex divulsa).

În locuri mlăștinoase și pe malul apelor se întâlnesc specii hidrofile, iubitoare de apă, cum ar fi: răchitarul (Lytrum salicaria), ciuma apelor (Elodea canadensis), pașa (Potamogeton crispus), stânjenelul de apă (Iris pseudacorus), raritate floristică, papura îngustă (Typha angustifolia) papura lată (Typhia latifolia).

Alte specii ierboase sunt: păiușul (Festuca valesiaca), Sadina (Chrysopogon grillus), bărboasa (Bothriochloa ischaemum), fragii de câmp (Fragaria virdis), untul vacii (Orchis morio ssp. picta), raritate în județul Olt, pochivnicul (Asarum europaeum), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), urzica moartă (Laminum maculatum).

Lumea animală a acestei zone de câmpie cultivată, este reprezentată în mare parte mamifere rozătoare ca popândăul, harciogul, șoarecele de câmp, orbetele și șobolanul de câmp. Situația este alta în ecosistemele de pădure din jurul municipiului Caracal, animalele fiind mult mai diverse în specii. De exemplu, în pădurea Reșca se regăsesc exemplare de cerb lopătar (Dama dama), cerb carpaton (Cervus elaphus) colonizat în anul 1973 (Ciobanu N., 2003).

Dintre mamiferele aflate pe cale de dispariție putem aminti jderul de copac (Martes martes) care mai poate fi văzut doar pe Dealul Bobului din zona Ocolului Silvic din Caracal, dar și nevăstuica (Mustela nivalis), care mai poate fi văzută rar în locuri uscate, pe lângă magaziile oamenilor.

Păsările, alături de mamifere, sunt și ele afectate de activitatea antropică. Una dintre speciile de păsări cunoscute ca vestitoarea primăverii, este barza albă (Ciconia alba). Una dintre speciile periclitate din cauza vânătorii excesive este corbul (Corvus corax). În prezent, această specie este protejată și se poate întâlni sporadic în Pădurea Reșca, Dealul Bobului.

Dintre speciile de reptile, putem enumera șopârla de câmp (Lacerta agilis), șarpele de casă (Natrix natrix), broasca țestoasă din Oltenia (Testudo hermanni) și broasca țestoasă de lac (Emys orbicularis). Dintre amfibienii prezenți în zona Municipiului Caracal, amintim broasca râioasă verde (Bufo viridis). Pe lângă bălți și lacuri, se întâlnește broasca mare de lac (Rana ridibunda).

2. 8. Ariile naturale protejate – expresie a gradului de naturalitate a teritoriului

Pe lângă Parcul Constantin Poroineanu, Pădurea Reșca – Hotărani este de asemenea o arie de interes pentru Municipiul Caracal. Este așezată în lunca Oltului, pe terasa Câmpiei Caracalului, la doar 15 km de municipiu. Pădurea Reșca – Hotărani este o rezervație de tip SCI (sit de importanță comunitară) și a fost luată în custodie de Direcția Silvică Olt.

În pădurea Reșca se află specii rare de plante: laleaua pestriță (Fritillaria montana) monument al naturii, laleaua galbenă (Tulipa biebersteiniana), Ranunculus constantinopolitanus, breiul rotund (Mercurialis ovata)și stânjenelul de apă (Iris pseudacorus) (Ciobanu N., 2003).

Între aria protejată și municipiu există o relație turistică și de agrement, pădurea Reșca fiind un important spațiu de recreere, o oază de liniște pentru toți locuitorii din Caracal.

O altă relație între acestea, este și faptul că pădurea reprezintă o resursă de lemn pentru locuitorii orașului Caracal și de asemenea, în sezonul de vânătoare, oamenii vin aici pentru a vâna cerbi și păsări. Dat fiind faptul că a fost desemnată sit SCI, chiar dacă este situată în apropierea râului Olt și acesta a fost amenajat în sistem hidroenergetic, s-a avut grijă ca pădurea să-și păstreze caracterul mlăștinos, iar speciile floristice și faunistice să nu aibă de suferit.

Exploatarea forestieră intensivă și defrișările ilegale, alături de alte activități iraționale ale oamenilor, pun în ultima perioada pădurea în pericol.

3. Analiza calității vieții din perspectivă geografică

Studiul calității vieții populației din orașe a fost determinat de mai mulți factori, de schimbări de ordin social, economic sau politic la nivelul societății.

Orașul este o entitate geografică și nu poate fi disociat într-o analiză științifică de factorul uman deoarece este aflat într-o continuă transformare și dinamică.

Calitatea vieții poate fi definită prin ansamblul elementelor de factură fizică, economică, socială, culturală, de sănătate sau de educație în care trăiesc oamenii, conținutul și natura activităților pe care le desfășoară, accesibilitatea la bunuri și servicii, modul și stilul de viață, evaluarea împrejurărilor și rezultatelor activităților care corespund asteptărilor populației precum și stările subiective de fericire, frustrare, satisfacție sau dezamăgire (Mărginean, I., 2004).

3. 1. Domeniul demografic

Evoluția, oscilațiile, stagnarea, modificarea în timp a fenomenelor demografice, influențate de factori de natură economică, socială și culturală care au ca rezultat modificarea numărului și structurii populației reprezintă procesul demografic.

Numărul populației redă dimensiunile Municipiului Caracal, situându-se ca factor declanșator în structura populației, care se analizează în funcție de trei categorii de variabile : demografice (sex și vârstă), variabile socio-culturale (naționalitate, religie, nivel de instruire), variabile socio-economice (gradul de ocupare, ramuri și sectoare de activitate, categorii socio-profesionale).

Transformările demografice, în special scăderea populației, natalitatea scăzută și îmbătrânirea populației au implicații și consecințe deosebit de importante pentru politicile sociale, aplicate și în Municipiul Caracal, în special pentru piața forței de muncă, sistemele de pensii, asigurarea medicală, învățământ și pentru alte domenii sociale și economice. Scăderea numărului populației este rezultatul mai multor mecanisme : o migrație externă negativă mai mare decât creșterea naturală, creșterea mortalității, valoarea acesteia fiind mai mare decât a natalității, scăderea natalității și menținerea ei la nivelul scăzut al mortalității, toate desfășurându-se după 1990. Între 1990-1995 scăderea s-a produs în principal ca urmare a migrației externe intense, care a depășit creșterea naturală, urmând ca după anul 2000, atât natalitatea cât și mortalitatea generală să manifeste stabilitate.

Populația orașului Caracal scade prin sporul migrator negativ (mai multe plecări decât stabiliri) și crește în ritm foarte redus prin sporul natural pozitiv (mai mulți născuți vii decât decese).

3. 1. 1. Populația

Din cele 10 centre ubane ale județului Olt, orașul Caracal, considerat în cadrul PATN -Rețeaua de localități localitate urbană de rang II. Din punct de vedere demografic, orașul a avut o evoluție descendentă după anul 1990. La recensământul din anul 2011, populația municipiului Caracal se ridica la 28.673 de locuitori, fiind vizibilă o scădere drastică față de numărul populației de 34.625 locuitori înregistrat la recensământul anterior din 2002. Populația municipiului a scăzut cu 17,19%, acest fenomen de depopulare putând fi cauzat de standardul scăzut al calității vieții populației și putând fi stopat prin intervenții de dezvoltare și reabilitare. Densitatea medie a populației din Municipiul Caracal este de 411 locuitori/km2 în anul 2011.

Referitor la densitatea populației, până în anul 1965, aceasta avea o repartiție aproximativ uniformă pe suprafața locuibilă a orașului, însă odată cu aplicarea noului plan de sistematizare urbană și apariția noilor cartiere de blocuri ( Horia Cloșca și Crișan – 3.111 apartamente, Centru – 1.799 apartamente, Libertății – 769 apartamente, Dr. Marinescu – 738 apartamente, Gară – 681 apartamente), precum și extinderea intravilanului în cartierele Bold, Protoseni și Fânărie (construcții de vile și case), au apărut aglomerări urbane, în special în cartierele de blocuri, care au dus la creșterea densității populației în zonele amintite.

3. 1. 2. Dinamica populației

Din anul 1867 până la primul război mondial, populația Municipiului Caracal a înregistrat o creștere de aproximativ 40, 49%, însă după cel de-al doilea război mondial situația s-a schimbat, populația în special cea masculină a înregistrat o scădere justificată prin pierderile de vieți omenești provocate de război. După anul 1965, Municipiul Caracal suferă un proces de industrializare, fapt care duce la creșterea populației deoarece majoritatea oamenilor migrează din mediul rural învecinat către municipiu. Populația din 1965 înregistra 20.463 de locuitori, iar în aproximativ 10 ani aproape s-a dublat (Tabel 3.1).

Odată cu schimbarea regimului comunist, populația a înregistrat din nou o scădere deoarece sistemul economic s-a confruntat cu dificultăți. De la evenimentele din decembrie 1989 și până în anul 2002, se înregistrează un spor migratoriu negativ de -289 și un spor natural de +73.

Putem observa și din graficul de mai jos, trei perioade de scădere ale populației, între anii 1912-1930; 1992-2002 și 2006-2011, cauzate de factori precum: scăderea populației din cauza primului război mondial (1916-1919), în perioada 1992-2002, una dintre principalele cauze a fost declinul industrial, creșterea numărului șomerilor, fapt ce a dus la migrația populației către satele natale sau către centre industriale puternice în căutarea de noi locuri de muncă, iar în perioada 2006-2011 una dintre cauzele scăderii populației a fost de asemenea migrarea către centre urbane mai bine echipate cu locuri de muncă și centre universitare (Fig. 3…).

Tabel 3. 1 – Evoluția numerică a populației Municipiului Caracal între anii 1867-2011

Sursa datelor : Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Olt (Conform Recensământului Populației și Locuințelor, 1867-2011)

Fig. 3. – Evoluția numerică a populației Municipiului Caracal între anii 1867 – 2011

Populația pe grupuri etnice reprezintă un alt aspect important cu forme caracteristice, al populației Municipiului Caracal, ce se încadrează, ca și celelalte aspecte demografice, trăsăturilor actuale ale populației în general. Structura pe naționalități a populației Municipiului Caracal, conform datelor de recenzare din anul 2011 se prezintă astfel: 27.217 români, mioritatea etnică cea mai importantă fiind cea rromă cu 1242 persoane , minoritate care a scăzut ca număr față de 2002 când au fost înregistrate 1736 persoane, iar ultimele categorii minoritare reprezintă aproximativ 1% din totalul locuitorilor.

Tabel 3. 2 – Populația Municipiului Caracal pe grupuri etnice în anul 2011

Sursa datelor : Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Olt (Conform Recensământului Populației și Locuințelor – 2011)

Fig. 3. – Populația Municipiului Caracal pe grupuri etnice în anul 2011

Se poate afirma că nu scăderea în sine a numărului populației reprezintă factorul cel mai îngrijorător, ci faptul că acestei evoluții i se asociază o degradare continuă a structurii pe vârste datorată procesului de îmbătrânire a populației. Aceasta înseamnă diminuarea grupelor de vârstă tinere și creșterea celor în vârstă (peste 65 ani), proces care va afecta pe termen lung populația orașului Caracal. Cauzele acestor evoluții sunt, înainte de toate, nivelul mai scăzut al fertilității, prin care generația de părinți este înlocuită doar parțial, și migrația, internă și externă care afectează mai ales tinerii cu un grad de profesionalizare înalt. Aceste variabile și fenomene demografice vor fi prezentate succint în cele ce urmează. Ponderea cea mai ridicată în cadrul acestui tip de structură demografică o au femeile, în totalul populației Municipiului Caracal. Din datele pe care le-am preulat pentru a construi piramida pe grupe de vârstă și sexe a Municipiului Caracal în anul 2011, a reieșit că Municipiului Caracal îi revine o piramidă de tip “clopot” în care primele trei grupe de vârstă (baza) se află în micșorare, mijlocul piramidei mult mai extins decât baza, în timp ce vârful este subțire (Fig. 3..). Acest tip își justifică forma prin deplasarea intensă a tinerilor spre centre social-economice mai mari ale țării și chiar la muncă în străinătate, dar și sub fenomenul scăderii natalității și a creșterii mortalității în rândul populației vârstnice. Reprezentative pentru acest tip de piramidă sunt structurile grupelor de vârstă ale orașelor de rangul II, cum este și cazul Municipiului Caracal (Vlad M., 2012).

Tabel 3. 3 – Populația Municipiului Caracal pe grupe de vârste și sexe în anul 2011

Sursa datelor : Institutul Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Olt (Conform Recensământului Populației și Locuințelor – 2011)

Fig. 3. – Piramida populației pe grupe de vârstă și sexe în anul 2011

pentru Municipiul Caracal

Îmbătrânirea populației este un fenomen demografic complex care constă în modificarea structurii colectivităților umane pe grupe mari de vârstă, în sensul creșterii ponderii populației vârstnice pe seama reducerii ponderilor uneia sau a celorlalte două grupe mari de vârstă. Prin îmbătrânire demografică se înțelege creșterea relativă a populației vârstnice (60 sau 65 ani și peste) în totalul unei populații date, ca un proces de lungă durată, paralel cu scăderea numărului tinerilor (0-19 ani), în timp ce ponderea persoanelor de vârstă adultă (20-64 ani) înregistrează modificări nesemnificative. Din punct de vedere demografic, populația orașului Caracal se consideră îmbătrânită cu o pondere peste 5% a persoanelor cu vârsta peste 65 ani în anul 2010. Ponderea persoanelor în vârstă este relativ scăzută iar fenomenul îmbătrânirii demografice este lent. Pentru autoritățile locale este de luat în calcul creșterea nevoilor de servicii sociale și de sănătate destinate populației vârstnice, amenajarea unor dotări specifice grupei a III-a de vârstă.

3. 2. Domeniul social

Ca factor determinant al nivelului de trai și al bunăstării sunt veniturile populației, lipsa acestora atrăgând după sine fenomenul de sărăcie. Alături de acestea, locuirea este un element esențial vieții umane, având un rol radical în aspectul economic și social. Aceasta relaționează direct cu securitatea personală, confort, statut, accesibilitate la serviciile medicale, la educație și spații de recreere (Nae, M., 2006).

3. 2. 1. Ocuparea forței de muncă

În prezent, populația ocupată reprezintă în municipiul Caracal 28,8%. În raport cu numărul total de salariați, există o scădere semnificativă, de la 11.692 în anul 2008 și 10.015 în 2009 cauzată de: disponibilizări de personal, migrația forței de muncă, pensionările și orientarea către inițiativa privată.

Tabel 3. 4 – Numărul mediu de salariați din Municipiul Caracal între anii 2004 – 2013

Sursa datelor : Anii 2010 – 2014 – Anuarul statistic, Statistica teritorială – INS

Fig. 3. – Evoluția numărului de salariați din Municipiul Caracal între anii 2004 – 2013

Tabel 3. 4 – Numărul mediu de salariați din Municipiul Caracal

Sursa datelor : Memoriul PUG Caracal, 2013

În anii 2013-2014 se observă o scădere a numărului de șomeri, unul din factorii pozitivi fiind începerea lucrărilor principale de construcție la Baza Militară Deveselu din 28 octombrie 2013, fapt ce a adus multe locuri de muncă în Municipiul Caracal.

Tabel 3. 5 – Evoluția numărului de șomeri în Municipiul Caracal

Sursa datelor : Anii 2010 – 2014 – Anuarul statistic, Statistica teritorială – INS

Fig. 3… – Evoluția numărului de șomeri în Municipiul Caracal între anii 2010 – 2014

3. 2. 2. Calitatea locuirii urbane

În municipiul Caracal există un număr de 12.244 de locuințe convenționale împărțite în 7276 de apartamente și 4968 case de locuit. Blocurile au un regim de locuit de înălțime mediu P+3, P+4 niveluri, doar un singur bloc având regim de înălțime de P+9, fiind construite până în anul 1990, o mare parte din acestea fiind în stare necorespunzătoare, necesitând lucrări de reabilitare termică.

După anul 1990 au fost construite un număr de 4 blocuri tip ANL cu 140 unități locative și 2 blocuri cu caracter social cu un număr de 51 de unități locative. În zona blocurilor de locuit se manifestă o acută lipsă a locurilor de parcare, proliferarea garajelor precum și a altor construcții amplasate necorespunzător. Sectorul construcțiilor reprezintă la nivel mondial un consumator major de energie și un generator major de gaze de seră. În UE, aproximativ 40% din energie este consumată în acest sector.

Din acest motiv, îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor este un obiectiv important la nivelul politicilor UE. O proporție însemnată de energie consumată în cladirile rezidențiale este pentru încălzire. Acest lucru este observat în special în multe țări UE-12, inclusiv în România, datorită unui stoc de locuințe construite la standarde scăzute în perioada comunistă, mai ales sub formă de blocuri de apartamente, în timp ce renovarea celor existente a fost neglijată. Clădirile rezidențiale domină totalul clădirilor din România, reprezentând aproximativ 95,4% din totalul clădirilor. Clădirile rezidențiale existente sunt, în general, vechi (peste jumătate din clădirile rezidențiale au fost construite înainte de 1970). Aceste clădiri au proprietăți termice slabe – cu cerințele medii pentru încălzire anuale cuprinse între 137-220 kWh/m2. Consumul de energie termică pentru încălzire și apă caldă în gospodării reprezintă aproximativ 80% din consumul de energie al clădirilor. În medie, potențialul de economisire a energiei în clădirile rezidențiale este estimat la aproximativ 38%, care ar putea fi tradus în economii semnificative de petrol. Este de asemenea important să fie menționat și faptul că în clădirile din România consumul specific de căldură și apă caldă este dublu față de cele din Europa de Vest, și, prin urmare, există o rată ridicată de emisii de poluare. Îmbunătățirea eficienței energetice în clădirile rezidențiale contribuie la crearea și menținerea de locuri de muncă, cu efect asupra contracarării recesiunii economice, prin impulsionarea industriei de construcții, precum și a industriilor conexe extrem de afectate de criza economică.

Implementarea măsurilor de eficiență energetică în blocurile de locuințe din municipiul Caracal va duce la îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației, prin:

îmbunătățirea condițiilor de igienă și confort termic interior;

reducerea pierderilor de căldură și a consumurilor energetice;

reducerea costurilor de întreținere pentru încalzire și apă caldă de

consum;

reducerea emisiilor poluante generate de producerea, transportul și

consumul de energie.

3. 3. Domeniul transporturilor

3. 3. 1. Accesibilitatea populației la rețeaua de transporturi

Legăturile rutiere sunt asigurate prin principalul drum național și drumurile județene, după cum urmează :

DN 6/E70 (legătura cu Craiova si București)

DN 54 (legătura cu Corabia)

DN 64 (legătura cu Drăgășani, Rm Vâlcea, Băile Olănești)

DJ 542 ( legătura cu Redea)

DJ 641 (spre Cezieni)

DC150 (spre Drăghiceni)

DC 147 (spre Celaru)

Municipiul Caracal este așezat la intersecția Drumului European: București – Craiova – Timișoara (E70) cu drumurile naționale: Corabia – Rm. Vâlcea – Sibiu (DN 54; DN 64) . El beneficiază și de un important nod de cale ferată care completează transportul rutier cu cel feroviar. Lungimea totală a străzilor la nivelul municipiului este de 75,953 km iar lungimea totală a drumurilor naționale și europene este de 9,26 km, dintre care 5,5 km drumul european E 70,

DN 64 – 2,66 km și DN 54 – 1,55 Km.

Zona căilor de comunicație și transport în cadrul intravilanului se întrepătrunde cu celelalte zone funcționale, fiind de fapt factorul de legătură între ele.

Din cauza dezvoltării sectorului privat în transporturi, cererea de transport public a scăzut continuu și astfel rețeaua de transport în comun a dispărut, în prezent, transportul public local lipsește, nu există autobuze sau microbuze pentru transport public local de pasageri.

Odată cu înființarea mai multor firme de taxi private, dar și a faptului că majoritatea familiilor au achiziționat cel puțin o mașină personală, rețeaua de transport în comun a populației nu a mai dat randament și conform datelor statistice din fișa localității, transportul în comun a încetat să mai funcționeze în anul 1992. Lipsa traseelor de transport public reprezintă o disfuncție la nivelul orașului. Conform analizei în teren, rezultă necesitatea acoperirii rețelei stradale actuale cu transport local de persoane, care să deservească în mod corespunzător necesitățile de deplasare ale populației.

Transportul public local este benefic în primul rând pentru locuitorii cu un venit mai scăzut care nu își pot permite achiziționarea unei mașini personale sau călătoria cu taxiul, iar în al doilea rând este benefic pentru calitatea mediului, populația putând circula cu un singur autovehicul reducând emisiile de noxe și gaze.

Municipiul Caracal are nevoie de o rețea de transport în comun care ar putea duce la creșterea calității vieții și a mediului înconjurător.

Creșterea parcului auto, a mobilității, schimbarea structurii deplasărilor efectuate pe teritoriul municipiului, schimburile cu teritoriul de influență, lipsa locurilor de parcare, nivelul traficului de tranzit poluant sunt elemente care necesită a fi luate în considerare pentru a fi schimbate.

În urma studiului asupra circulației rutiere a rezultat necesitatea amenajării de noi parcări, atât pentru autoturisme (în zonele rezidențiale), cât și pentru autovehiculele aflate în tranzit.

Disfuncționalitățile principale în circulația majoră a Municipiului Caracal sunt determinate de: traversarea orașului de către circulația de tranzit în lipsa unor străzi cu rol de ocolitoare, încărcările mari de trafic și staționările în lungul unor artere conduc la folosirea la capacitate maximă a arterelor de circulație, în special în zona sa centrală; pavaje necorespunzătoare cu un grad avansat de degradare; parcajele sunt insuficiente în zona centrală și în zona locuințelor collective, probleme de mediu determinate de transportul rutier (poluarea atmosferei, zgomotul produs de trafic, contaminarea solului cu Pb din emisiile vehiculelor, zone verzi afectate de parcarea autovehiculelor); drumurile existente, de pamânt, îngreunează accesul la proprietăți cât și accesul la drumurile naționale și județene; lipsa pistelor de bicicliști.

Introducerea transportului public Punerea accentului pe intermodalitatea: în piețele urbane, terminalele de autobuze și spațiile de parcare ca terminale multimodale, cu îmbunătățiri în geometria piețelor de circulație, înlăturându-se astfel staționările și creându-se priorități la intersecție.

Dezvoltarea circulației pietonale însoțită de: realizarea unor facilități și amenajări pentru pietoni, persoane cu handicap, alte dotări, amenajări necesare pentru bicicliști, realizarea unor suprafețe de staționare și distribuție cu amenajări de odihnă de-a lungul aleilor pietonale, iluminat public etc.

Dezvoltarea traficului pentru bicicliști: încurajarea deplasărilor cu ajutorul bicicletelor și restrângerea transportului motorizat are avantaje foarte mari pentru protejarea mediului înconjurător și a nivelului de sănătate a populației. Pe distanțe relativ mici de până la 8 km bicicleta poate înlocui autovehicolul. Acest lucru este posibil atunci când acest tip de transport este încurajat prin construcția unei infrastructuri proprii, separată de celelalte moduri de transport, a unor spații de parcare în puncte de atracție sporită și adoptarea unei reglementări de circulație favorizantă. Se propun 2 tipuri de trasee pentru bicicliști: piste speciale pentru acest tip de transport; piste amenajate pe trotuare.

Linia ferată Râmnicu Vâlcea – Piatra Olt – Caracal – Corabia a fost executată în etape, începându-se cu tronsonul Piatra Olt – Drăgășani, în lungime de 34,1 kilometri, care a fost dat în exploatare la 13 decembrie 1886. La sfârșitul aceluiași an a fost gata și tronsonul Piatra Olt – Corabia, acesta a fost prelungit în 1887 până în port, astfel linia Piatra Olt – Caracal – Corabia Port, în lungime de 76,3 kilometri a fost dată în exploatare la 1 aprilie 1887. De la 20 iunie 1887 a fost pus în funcțiune și ultimul tronson de cale ferată Drăgășani – Râmnicu Vâlcea, putându-se circula astfel de la Râmnicul Vâlcea până la cheiul din portul Corabia.

Gara Caracal a fost construită în anul 1886 de către inginerul Popovici. Era specifică gărilor mici, cu parter pentru birouri și etajul destinat ca locuință pentru șeful de gară.

Interesele județului Romanați impuneau în mod categoric executarea unei noi linii București – Craiova prin Caracal. Această linie avea să aibe o lungime de 202 kilometri, însă trebuia să treacă Oltul pe la Stoenești pentru a ajunge la Caracal, spre Craiova, ceea ce necesita pentru județ o investiție majoră, Podul de peste Olt de la Stoenești. Lucrările la această linie au început în anul 1919 cu măsurătorile de terenuri ce urmau să fie expropriate și au continuat în anii 1944-1945.

În prezent, gara din Caracal este una dintre gările vechi care se păstrează foarte bine ca arhitectură putând fi socotită monument istoric.

Municipiul Caracal este traversat de următoarele linii CF aparținând infrastructurii feroviare publice:

Tronsonul de cale ferată Roșiori-Caracal-Craiova

Interstația CF Fărcășele-Caracal, de la km CF 149+000 la km CF154+652,

Stația CF Caracal de la km CF 154+652 la km CF 157+112

Interstația CF Caracal -Grozăvești, de la km CF 157+112 la km CF158+525

Tronsonul de cale ferată Caracal – Corabia

Interstația CF Caracal- Deveselu, de la km CF 238+900 la km CF 243+000

3. 4. Domeniul educațional

Învățământul caracalean a avut de-a lungul anilor un rol cu adevărat progresist, contribuind la educația și instruirea a numeroase generații de elevi, făcându-i apți pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, unele de mare valoare. De la cea mai veche școală publică atestată la Caracal care își începe cursurile la 10 mai 1832, învățământul public s-a dezvoltat continuu. Din rândurile acestor copii și tineri, sunt cu siguranță destui care vor duce mai departe numele ilustre ale unor caracaleni precum: Neda Marinescu – fizician, Radu Șerban – compozitor, Ștefan Braborescu – actor, Marius Bunescu, Ion Musceleanu – pictori, Virgil Carianopol – poet, Vasile Maciu – istoric, Nicolae Paul Mihail, Radu Nițu – scriitori, ori Aurelian Titu Dumitrescu – poeT, Iuliana Manțoc – scenograf, adevărate valori ale domeniului pentru care s-au pregătit, la început pe băncile școlii caracalene. În anul școlar 2012 – 2013 rețeaua de învățământ cuprindea: 9 grădinițe, 8 școli generale, 5 licee și 4 școli postliceale, cu un număr de 9149 de elevi. De asemenea în municipiul Caracal își mai desfășoară activitatea un club sportiv școlar și un Palat al copiilor.

Tabel 3. 5 – Număr de unități educaționale și elevi/studenți

Sursa datelor: Primăria municipiului Caracal, 2013

Unitățile de învățământ preuniversitar de nivel liceal din orașul Caracal :

Colegiul Național ,,Ioniță Asan” cu un număr de 1.278 elevi. Oferta educațională a colegiului este: profilul real cu specializările matematică- informatică-bilingv engleză, matematică-informatică, științele naturii; profilul uman cu filologie – bilingv engleză, filologie – bilingv franceză, filologie, istorie – științe sociale (Fig. 3….).

Fig. 3… – Colegiul Național ,,Ioniță Asan”

Colegiul Agricol ,,Dimitrie Petrescu” colaborează profitabil cu Stațiunea de cercetare și dezvoltare agricolă, cu Agromec Caracal, cu IEELIF – Olt, sucursala Caracal, etc. În ultimii ani școala a pregătit electromecanici auto, contabili, operatori morărit și panificație, topografi, șoferi mecanici – auto (Fig. 3…).

Fig. 3… – Colegiul Agricol ,,Dimitrie Petrescu”

Liceul teoretic ,,Mihai Viteazul” s-a înființat la 1 septembrie 1990, însă în anul 2009 s- mutat în noul sediu. Pe băncile de studiu ale liceului învață în prezent un număr de 785 de elevi. Liceul are ca profile: profil real cu specializările matematică, informatică, matematică-informatică bilingv engleză, științele naturii; profil uman cu filologie-bilingv engleză, filologie, științe sociale (Fig. 3…).

Fig. 3… – Liceul teoretic ,,Mihai Viteazul”

Colegiul Tehnic Nr.1 ,,Matei Basarab” a luat ființa la 1 septembrie 1973. Cursurile sunt frecventate de 1608 elevi, structurate pe următoarele profile: tehnic-mecanic, electricitate (tehnicieni, instalatori, electricieni), industrie mică, mecanică (tehnicieni mecanici); servicii, tehnicieni în activități financiare și comerciale, lucrători în comerț. Începând cu 1 septembrie 2007 a devenit Colegiul Tehnic Matei Basarab (Fig. 3…).

Fig. 3… – Colegiul Tehnic Nr.1 ,,Matei Basarab”

Fig. 3… – Stațiunea de cercetare și dezvoltare agricolă Caracal

Problemele calității domeniului educațional care poti fi observate direct pe teren sunt în primul rând starea de degradare a clădirilor, necesitatea reabilitării fațadelor și reabilitare termică a școlilor, probleme care afectează în mod direct nivelul calității vieții locuitorilor municipiului Caracal.

3. 5. Domeniul sanitar

Domeniul sănătății ocupă un loc foarte important în viața oamenilor, acesta având un impact atât asupra calității vieții lor, cât și asupra prosperității economice a orașului din care fac parte. În acest domeniu se pune accentul pe numărul personalului medical, calitatea infrastructurii sanitare, dar și accesibilitatea populației la serviciile oferite (Vlad M., 2012).

Situația rețelei de unități sanitare a Municipiului Caracal în anul 2011 este următoarea:

Tabel 3. 6 – Rețeaua de unități sanitare din Municipiul Caracal

Sursa datelor: Primăria municipiului Caracal, 2013

Personalul medical (medici, personal sanitar mediu și auxiliar) ce activează la nivelul municipiului Caracal este prezentat detaliat în tabelul alăturat:

Tabel 3. 7 – Personal medical

Sursa datelor: Primăria municipiului Caracal, 2013

Potrivit legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritorială, Municipiul Caracal îndeplinește condițiile pentru unitățile sanitare, el fiind echipat cu mai mult de 10 paturi/ 1000 locuitori, dar și cu mai mult de 2,3 medici care revin la 1000 locuitori. De asemenea, Municipiul Caracal dispune de un Spital General, dispensare, creșe și cămine de bătrâni.

Activitatea medicală de recuperare se asigură prin unități medicale de specialitate, secții și laboratoare din cadrul Spitalului Municipal Caracal. Asistența medicală de urgență se asigură de unitatea specializată de urgență și transport sanitar public, precum și prin structurile de primire a urgențelor, organizate în acest scop. Asistența medicală preventivă din colectivitățile de copii preșcolari și școlari se asigură prin cabinetele organizate, conform legii, în unitățile de învățământ preșcolar, școlar sau liceal sau prin cabinetele individuale ale medicilor de familie.

Centrul de recuperare a copilului cu dizabilități Caracal; Str. Dragoș Vodă nr.2A, Centrul de zi „Cristina” (copii școlari); Calea București nr. 23, Centrul de recuperare și reabilitare persoane cu handicap Caracal (persoane cu handicap), Cantină de ajutor social ,,Preparare și distribuire hrană”, Str. Bicaz Nr. 13

Problemele calității domeniului sanitar care poti fi observate direct pe teren sunt în primul rând, degradarea corpurilor de clădiri aferente spitalului medico – social, dar și dotarea tehnică medicală precară a ambulatoriului de specialitate din cadrul spitalului municipal (Fig. 3…).

Fig. 3… – Secția boli infecțioase din cadrul Spitalului Municipal Caracal, aflată într-o stare avansată de degradare

3. 6. Domeniul recreerii și culturii

Domeniul recreerii și culturii este analizat prin numărul spațiilor verzi, de biblioteci, numărul de muzee și vizitatori ai acestora și distribuția structurilor turistice în Municipiul Caracal.

3. 6. 1. Spațiile verzi și de recreere

Spațiile verzi și parcurile, la fel ca dotările socio – culturale, educaționale și sanitare, sunt o altă caracteristică importantă a expresiei calității vieții oferite de Municipiul Caracal.

Suprafața intravilanului Municipiului Caracal este de 1159, 91 ha, din care suprafața totală a spațiilor verzi este de aproximativ 40,14 ha. Proporția spațiului verde care revine unui singur locuitor reprezintă raportul dintre suprafața spațiilor verzi și numărul total al populației: ₌₌0,0013999 ha s.verde/loc

↔ S.verde/locCaracal = 0,0013999 ha = 14 m2

După calculele de mai sus, a rezultat că spațiul verde pe cap de locuitor în Municipiul Caraca este de 14 m2/loc. Cele mai extinse zone verzi le reprezintă Parcul Constantin Poroineanu, zona Piața Victoriei, dar și spațiile verzi de protecție ale infrastructurii și apelor. Zonele verzi cu o suprafață mai mică sunt reprezentate de: scuaruri, zone de agrement sportiv, grădinile aferente locuirii colective, spațiile verzi de tip rural.

Județul Olt este unul din cele mai sărace din țară în privința suprafețelor ocupate de păduri. Ele reprezintă doar 8,2% din suprafața totală a județului, cifră inferioară celor din județele limitrofe, Dolj și Teleorman.

Parcul ,,Constantin Poroineanu” este unul dintre cele mai frumoase parcuri din județul Olt, dar este și cel mai frumos monument al naturii din punct de vedere peisagistic și estetic pe care îl oferă orașul Caracal.

Parcul este situat în partea de vest a orașului , în apropiere de centrul orașului, încadrat între două cartiere vechi și cunoscute, Bold și Protoseni. Pe o suprafață de aproximativ 24 ha sunt amenajate spații cu plante decorative (16 ha), spații verzi, lacul, stadionul și restaurantul Parc (Fig.3…).

Fig. 3…a – Parcul Constantin Poroineanu

Fig. 3..b – Parcul Constantin Poroineanu

Parcul „Constantin Poroineanu”, a fost numit după cel care a donat terenul în anul 1893 și apoi întreaga sa avere orașului. A fost realizat după proiectul arhitecților peisagiști francezi, Edgar Redont și Ernest Pinard, cei care au amenajat și parcul Cișmigiu din București.

În timp, de la inaugurarea sa și până în zilele noastre, parcul a suferit mai multe modificări pentru amenajarea sa și pentru completarea terenurilor virane, dar și prin lucrările de igienizare și remodelare, însă s-a păstrat structura inițială. În cuprinsul său, putem întâlni o mare varietate de plante care pot fi clasificate după criteriul peisagistic în floră dendrologică și plante floricolore de seră sau de câmp, având un mare număr de specii, decorative, cu fluctuații sezoniere și anuale.

Dintre speciile lemnoase mai reprezentative sunt molidul (Picea abies), pinul negru (Pinus excelsa), duglasul verde (Pseudotsuga txigolia), chiparosul de baltă (Taxodium distichum), arborele pagodelor (Ginko biloba), arborele vieții (Thuja orientalis T.Picata), corcodușul roșu (Prunus cerasifera varpissardii), mărul sălbatic (Malus Jeoribrenda), mahonia (Mahonia quijolium), frasinul (Jraxinus excelsior), pluta (Populus albă), plopul negru (Popus nigra), castanul (Alesculus hippocastanum), arțarul sau palatul de grădină (Acer Platanoides), platanul de munte (Acer Pseudoplantus var pupureum), arțarul american (Acer Negundo var aureovariegatonu), țigăranul (Catalpa bignonoides), trâmbița (Tecana radicaus), răchită roșie (Salix Purpura). Arborele pagodelor (Ginkgo biloba) este un relict terțiar, o adevărată fosilă vie, unicul reprezentant al străvechiului ordin Ginkgoales din flora actuală; Fructul lui se numeste gălbuie. Japonezii le numesc Yiu-Kao (caisă de aur). În stare sălbatică, acest arbore trăiește numai în China și Japonia. Japonezii îl numesc bradul sacru. În Europa a fost adus în secolul al XVIII-lea. În județul Olt această specie de arbore se găsește numai Caracal, în parc și în centrul orașului.

De asemenea, o altă plantă specială se găsește aici. Păpălăul sau lampionul chinezesc (Physalis alkekengi), o plantă erbacee perenă, ce înflorește toamnă și face flori micuțe cu formă pentagonală, alb-gălbui și un calice care la maturitate ajunge să aibă forma unui lampion intens portocaliu, cu pereți fini ca de hârtie ce protejează la interior un fruct micuț roșu-portocaliu, de dimensiunea unei cireșe. Acesta este și elementul caracteristic, reconoscibil al păpălăului pentru care este cunoscut în aproape toate limbile ca lampion-chinezesc sau lampion-japonez (Fig 3…).

Fig. 3… – Păpălău (Physalis alkekengi)

Chiparosul de baltă în țara noastră, a contribuit la formarea zăcămintelor de lignit. Astăzi trăiește în stare sălbatică numai în America de Nord. Este un arbore înalt, maiestuos, decorativ, cu frunze căzătoare. Trăiește în locuri mlăștinoase și umede, din care cauză emite rădăcini aeriene care servesc la respirație, numite pneumatofori. Se întâlnește în parcul din Caracal în două grupuri de patru și trei exemplare foarte frumoase, de o parte și de alta a lacului.

O adevărată axă a parcului, plecând de la monumentul poetului Mihai Eminescu și oprindu-se în apropierea lacului Obogeanu este Aleea plopilor, lungă de 1200 de metri, realizată în anul 1913. Cele patru rânduri paralele de plopi aproape seculari având înălțimi amețitoare, îmbie pe cel venit să se recreeze să o parcurgă recitând ori fredonând „Pe lângă plopii fără soț“ aparținând poetului căruia tocmai i se închinase la intrarea pe alee. Tot aici și-au împărtășit gîndurile de oameni ai literelor, în lungi plimbări la ceas de seară, doi poeți prieteni, Haralamb Lecca și George Coșbuc, sosit în Caracal la invitația profesorului Anton Eliade (Fig.3…).

Fig. 3… – Aleea plopilor din Parcul ,,Constantin Poroineanu”

În cadrul parcului, a funcționat până în anul 2009 o grădină zoologică de 2000 m2, dar a fost închisă de autorități deoarece nu respecta normele în vigoare. Acest lucru nu a afectat însă notorietatea parcului, în locul grădinii zoologice amenajându-se un loc special de joacă pentru copii (Fig. 3…). Această acțiune a fost atât în favoarea calității vieții locuitorilor deoarece vechiul loc de joacă amenajat în parc era în stare degradată, dar și în favoarea calității mediului, deoarece grădina nu respecta normele de igienă și animalele erau chinuite, fiind captive într-un spațiu prea mic.

Fig. 3… – Spațiul de joacă pentru copii amenajat în locul fostei grădini zoologice

Pe lângă spațiul de joacă pentru copii, un alt mijloc de recreere este plimbarea gratuită cu una din cele 5 hidrobiciclete pe Lacul Obogeanu din cadrul parcului (Fig. 3…).

Fig. 3…a – Plimbare cu hidrobicicleta pe Lacul Obogeanu

Fig. 3…b – Plimbare cu hidrobicicleta pe Lacul Obogeanu

Tot în cadrul parcului este și Stadionul Municipiului Caracal unde locuitorii pot urmări meciurile echipei F.C. Caracal sau se pot menține în formă (Fig. 3…).

Fig. 3… – Stadionul ,, Parc din Municipiul Caracal

Parcul Constantin Poroineanu oferă locuitorilor o oază de liniște, este un loc minunat pentru recreere, iar acest fapt crește nivelul calității vieții în acest domeniu. Datorită faptului că acest parc deține foarte multe specii prioritare, ar trebui luate măsuri ca el să fie declarat arie protejată prin lege.

O altă zonă verde în care locuitorii municipiului pot să-și petreacă timpul liber este zona Piața Victoriei din centrul orașului, numită de către aceștia Părculeț. Această zonă cuprinde și instituții importante ale orașului precum Primăria Municipiului Caracal și este în apropierea Parcului Constantin Poroineanu (Fig. 3..).

Municipiul Caracal dispune și de o sală polivalentă unde în fiecare săptămână sunt organizate diferite competiții sportive – handbalistice, fotbalistice,concursuri de skandenberg dar locuitorii se pot înscrie și la diferite cursuri de sport. (Fig. 3…).

Fig. 3… – Sala polivalentă din Caracal

Locuitorii municipiului dispun de foarte multe locuri în care își pot petrece timpul liber, din această perspectivă municipiul Caracal fiind foarte bine pregătit, însă o mare problemă a municipiului este lipsa unui cinematograf. În trecut, Municipiul Caracal dispunea de două unități cinematografice, cinematograful Flacăra, astăzi aflat în stare de degradare avansată și cinematograful Patria construit în anul 1961 cu o capacitate de aproximativ 300 de locuri, astăzi transformat într-o terasă (Fig. 3…).

Fig. 3… – Fostul Cinema Central

Fig. 3… – Fostul Cinema Flacăra

Locuitorii din Caracal își doresc deschiderea unui cinematograf, lucru demonstrat prin crearea unei petiții online chiar în anul 2015, anul curent prin care încearcă promovarea deschiderii unui cinematograf.

3. 6. 2. Dotările socio-culturale

În prezent, activitatea culturală a municipiului Caracal se desfășoară în următoarele instituții culturale: Muzeul Romanațiului, Teatrul Național „Ștefan Iordache”, Biblioteca „Virgil Carianopol”, Asociația Fiii și Prietenii Caracalului, Asociația socio-culturală pentru promovarea valorilor Romanațiului „Iancu Jianu”, Teatrul de vară.

Casa memorială ,,Iancu Jianu” din Caracal este situată pe strada Iancu Jianu nr.15. Iancu Jianu s-a născut la Caracal, în 1787, și a murit în aceeași localitate, în 1842. Expoziția permanentă este organizată în patru săli, cu o suprafață de expunere de 120 mp. Prezintă documente de familie, obiecte, cărți cu însemnările lui și arme ce au aparținut haiducului (flinta, pistol de cremene), dar și inelul de logodnă. Declarată monument istoric (secolul XVIII). Momentan aflată în reabilitare, obiectele fiind temporar expuse la Muzeului Romanațiului (Fig. 3…).

Fig. 3… – Casa memorială ,,Iancu Jianu”

Muzeul Romanațiului Caracal este situat pe strada Iancu Jianu nr. 26, municipiul Caracal. Expozitia permanentă este organizată în opt săli, cu o suprafață de expunere de 400 m2. Patrimoniul muzeului a evoluat de la cele două secții (istorie și artă plastică) deținute în momentul înființării, la patru secțiuni: arheologie- istorie, artă plastică, etnografie și secția memorială Iancu Jianu. Muzeul posedă o mare colecție de obiecte datând din paleolitic (oase de mamut, unelte din os, vase de ceramică), neolitic (arme, obiecte de cult), epoca daco-romană (pahare, oale, amfore, geme, fibule, opaițe, sarcofage, praguri de porți, inscripții de piatră și cărămidă, statuete reprezentând pe zeița Diana și zeița Fortuna), secolele VI-XIII (obiecte și fotografii, texte, grafice ce atestă permanența și continuitatea locuirii românilor pe aceste meleaguri), imagini, documente, hărți și texte de mare valoare, costume, uniforme și arme, opere de artă, toate legate de istoria, viața social-economică și cultura fostului județ Romanați. Cea mai impresionantă piesă a muzeului este sarcofagul lui Aelius Iulius Iulianus (decurion, edil și quaestor al coloniei Romula), lucrat în calcar de Vrata, cu frumoase ornamente sculpturale, realizat de Valeria Gaemellina (soția edilului), descoperit lânga Romula, în anul 1952, în necropola de la Hotărani (Fig.3…).

Fig. 3 – Muzeul Romanațiului din Caracal

În anul 1901, în Dealul Protosenilor, s-a inaugurat Teatrul cel nou. Conceput în stil baroc, după planurile arhitectului austriac Franz Billek, construcția impresionează prin bogăția ornamentelor: coloane, capiteluri, balcoane, cupole, frize. Fațada principală, dinspre est, este animată de un repertoriu decorativ bogat, accentul este pus pe registrul superior.

Clădirea este din zidărie de cărămida, la ferestre și la uși au fost folosite ca buiandrugi șine de cale ferată înguste. Planșeul etajului este o structură mixtă de sine cu bolți de zidărie aplatizate peste care este pus un strat de mortar, slab armat, iar planșeul podului era din lemn. În tratarea spațiilor interioare, accentul a fost pus pe holul principal.Pictura originală nu s-a păstrat, astăzi interioarele fiind complet repictate.

Teatrul Național Ștefan Iordache din Caracal, monument istoric și de arhitectură, a fost inchis în 1987, în urma unui incendiu care a distrus interiorul, acoperișul și instalațiile electrice și cele de sonorizare. Lucrările de renovare a imobilului au durat aproape zece ani și după 22 de ani de așteptare în anul 2009 Teatrul Național din Caracal și-a redeschis din nou porțile (Fig. 3…).

Fig. 3…a – Teatrul Național ,,Ștefan Iordache’’ din Caracal

Fig. 3…b – Teatrul Național ,,Ștefan Iordache’’ din Caracal

Teatrul de Vară, unde se desfășoară pe timpul anului diverse spectacole de muzică, de teatru și proiecții de filme. Este o clădire reonvată,care se păstrează într o stare bună (Fig. 3…).

Fig. 3… – Teatrul de vară din Caracal

Biblioteca „Virgil Carianopol” cu fond bogat de carte de beletristică și literatură de specialitate, conexiune la internet.

Fig. 3… – Biblioteca Municipală „Virgil Carianopol” din Caracal

3. 7. Domeniul mediului înconjurător

3. 7. 1. Poluarea aerului și măsuri de prevenire a acesteia

Sursele de degradare ale calității aerului

Activitățile specifice zonelor urbane, legate în primul rând de viața de zi cu zi a locuitorilor reprezintă totodată surse de poluare a atmosferei. Acestea pot fi împărțite în două categorii:

Sursele fixe, care la rândul lor, includ două grupe:

sursele ce țin de arderea combustibililor din activitățile menajere (utilizarea diferitor tipuri de combustibili în condiții casnice);

În această categorie, se includ modalitățile de încălzire a spațiilor de locuit, comerciale, instituționale, dar și prepararea hranei (mijloace proprii și unități specializate). Cea mai mare poluare a aerului are loc în perioada de iarnă când se furnizează energie termică pentru populație de la Centrala Termică, pe bază de păcură.

sursele bazate pe procesele industriale, cum sunt cele chimice, siderurgice, metalurgice, ale materialelor de construcție;

. Principalele unități care poluează Municipiul Caracal sunt:

S.C. ROMVAG SA Caracal (societate comercială de construcție, modernizări și reparații vagoane de marfă), cu poluanții rezultați în procesul tehnologic și emiși în atmosferă: pulberi sedimentabile, dioxid de sulf, dioxid de carbon precum și solvenți organici proveniți de la instalația de vopsire a vagoanelor. Chiar dacă această unitate a fost închisă, poluarea încă există deoarece nu s-a luat nici o măsură pentru a ecologiza locul.

S.C OLT-TYRE SA Caracal (societate comercială anvelope autoturisme și utilitare) cu profil de activitate: prelucrare cauciuc, evacuează particule negre de fum care nu sunt în întregime reținute din cauza calității slabe a filtrelor;

SC MONTEVERDE SRL (fabrica de conserve) cu profil de procesare, ambalare fructe și legume, eliberează în aer pulberi, monoxid de carbon, dioxid de carbon, dioxid de sulf, deșeuri vegetale din materia primă, deșeuri ambalaje;

S.C HAME ROMANIA SA eliberează pulberi, deșeuri vegetale din materia primă și deșeuri ambalaje;

ROMANIȚA SA (tricotaje): contribuie la degradarea calității aerului prin monoxid de carbon și pulberi în suspensie.

De asemenea, o altă problemă în Municipiul Caracal este aceea a depozitării deșeurilor necorespunzător care afectează de asemenea calitatea aerului și implicit a mediului. Un fapt demn de menționat este acela că groapa de gunoi a municipiului Caracal nu se încadrează în normele Uniunii Europene privind obiectivele comunitare de gestionare a deșeurilor (Fig. 3…).

Fig. 3..a – Depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor la groapa de gunoi a

Municipiului Caracal

Fig. 3..a – Depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor la groapa de gunoi a

Municipiului Caracal

Sursele mobile, includ toate mijloacele de transport ce răspândesc poluanți pe distanțe mari. 

Traficul rutier reprezintă o sursă mobilă de poluare importantă a atmosferei din cauza numărului relativ mare de autovehicule existente sau care tranzitează zona Municipiului Caracal, cu efecte asupra sănătății și condițiilor de viață ale populației deoarece autovehiculele evacuează în atmosferă monoxid de carbon (CO), oxizi de azot, hidrocarburi (din gazele de eșapament) și alți compuși organici volatili. Poluanții evacuați de autovehicule contribuie astfel semnificativ la acidifierea mediului și la modificarea condițiilor meteorologice. De asemenea, putem vorbi și de o poluare fonică deoarece traficul produce disconfort locuitorilor prin zgomot și vibrații (Fig. 3…).

Fig. 3..a – Număr mare de autovehicule cauzând intensificarea poluării aerului prin noxele degajate

Fig. 3…b – Număr mare de autovehicule cauzând intensificarea poluării aerului prin noxele degajate

O altă sursă de poluare a aerului sunt accidentele antropice, ele nu sunt zilnice însă afectează calitatea aerului pentru o perioadă lungă de timp. De exemplu, în luna mai 2015, un centru commercial a luat foc, acesta poluând cu fum întregul oraș (Fig. 3…).

Fig. 3.. – Poluare aerului de către un incendiu

Pentru îmbunătățirea calității aerului este nevoie în principal de mărirea suprafeței spațiilor verzi și reabilitarea celor deja existente, în special în zona industrială a orașului, pentru a reduce poluarea industrială, dar și poluarea provenită de la traficul auto.

O altă modalitate de combatere este aceea de a îmbunătăți sistemele de evacuare și filtrare a noxelor industriale.

Pentru diminuarea poluării datorate traficului, se poate implementa un proiect ce vizează construirea unei variante ocolitoare prin zona de nord a Municipiului Caracal. Odată implementată această soluție, gradul de noxe din cadrul orașului va scădea semnificativ, iar impactul asupra mediului va fi unul pozitiv.

În cazul încălzirilor locuințelor și a instituțiilor, o soluție o reprezintă centralele termice nepoluante, care nu produc fum și au un grad de utilizare a energiei ridicat.

De asemenea, Municipiul Caracal are nevoie de construirea unor puncte de colectare selective ale deșeurilor în cartierele rezidențiale, pentru a putea fi reciclate mult mai ușor de o firmă specializată.

În prezent, s-au luat măsuri pentru gestionarea deșeurilor, astfel că din anul 2014 s-a început închiderea rampei de gunoi a Municipiului Caracal, și construirea, pe amplasamentul actual, a unei rampe de transfer intermediare, iar apoi mutarea actualei rampe de deșeuri în comuna Bălteni, rampă care va respecta normele impuse de Uniunea Europeană pe acest domeniu (Fig.3…).

Fig. 3…– Demersuri pentru închiderea și mutarea gropii de gunoi a Municipiului Caracal

3. 7. 2. Poluarea apei și măsuri de diminuare a acesteia

Sursele de degradare ale calității apei

Pârâul Gologan (Caracal) este singurul curs de apă permanent de pe teritoriul municipiului. În mare parte cursul pârâului Caracal a fost regularizat, pentru o mai bună igienizare a orașului și pentru protecția împotriva inundațiilor. De-a lungul pârâului au fost amenajate acumulări pentru atenuarea viiturilor cum ar fi: Lacul Opincaru, folosit pentru irigații și Lacul Obogeanu din nordul Parcului Constantin Poroineanu, folosit pentru recreere. Sursele de degradare sunt în primul rând deversările de ape uzate, deversările de la fabrica de conserve, dar și poluarea lacului din parc de către cetățeni – deșeuri menajere aruncate direct în lac (Fig. 3…).

Fig. 3…– Poluarea pârâului Gologan cu pet-uri

Pentru îmbunătățirea calității apei, una din măsurile care s-ar putea lua, sunt niște plase speciale care să acopere suprafața lacului din parc, și în acest mod deșeurile aruncate de localnici ar putea fi strânse ulterior de o firmă specializată pe reciclare. O altă măsură ar fi implementarea unor filtre de mai bună calitate pentru epurarea apelor uzate și amplasarea mai multor coșuri de gunoi în zona orașului și a parcului, dar și puncte de colectare selectivă ar fi o altă măsură de combatere a poluării.

Pentru ca toate aceste măsuri să aibă rezultatul dorit, ideală ar fi implementarea unor programe pentru informarea și pregătirea populației în vederea păstrării calităților mediului într-o stare cât mai bună.

3. 7. 4. Amprenta hazardelor naturale asupra calității vieții

Inundațiile din cadrul Municipiului Caracal se datorează în principal suprafețelor refractare, precipitațiilor de mare intensitate care duc la creșterea debitului pârâului Gologan și implicit a lacurilor de acumulare, dar și a inundării municipiului din cauza sistemului de canalizare care nu are capacitatea necesară pentru stocarea apei (Vlad M., 2012).

Municipiul Caracal a fost afectat de fenomene de inundabilitate majore în perioadele cu precipitații abundente din anii 1971 și 1975, din cauza viiturilor formate de-alungul pârâului Gologan. În urma acestor fenomene, s-a executat la limita de vest a intravilanului un baraj din pamânt în spatele căruia s-a format un lacul de acumulare Obogeanu, lacul Opincaru din partea de est a municipiului, folosite pentru irigații, dar și lacul din parcul Constantin Poroineanu folosit de către localnici ca mod de recreere (Dincă R., 2007) .

Parcul Constantin Poroineanu a fost amenajat într-o zonă mlăștinoasă, pe acest teritoriu, în perioadele cu precipitații bogate se mențin mici suprafețe în care băltește apa meteorică. Pe câmpul Leu – Rotunda din cauza terenului cu permeabilitate redusă, în perioadele cu precipitații abundente, apa stagnează timp îndelungat. Conform studiului de inundabilitate pentru municipiul Caracal întocmit de S.C. ROTACO S.R.L Bucuresti, în ipoteza avarierii digului în urma unor precipitații excepționale, zona centrală a orașului ar fi inundată pe o lățime ce poate ajunge la 1000 m pe direcția nord – sud, afectând zonele locuite.

Chiar dacă pârâul Gologan a fost protejat printr-o serie de baraje artificiale, pe 6 septembrie 2014, unul din barajele din comuna Drăghiceni a cedat în urma unei ploi de 24 de ore, cotele pârâului Gologan au crescut, iar lacul de acumularea din Parcul Constantin Poroineanu a refulat, afectând pe circa 16 ha parcul, dar și zece străzi centrale ale Municipiului Caracal (Fig.3..). Potrivit datelor preliminare transmise de Comitetul Local pentru Situații de Urgență Caracal, au fost afectate de inundații 130 de gospodării și 85 de anexe gospodărești, dar nu au existat victime.

Peste 100 de pompieri militari au fost angrenați în ultimele 48 de ore în misiuni de limitare a efectelor produse de ploile torențiale căzute în municipiul Caracal. Pompierii au fost sprijiniți de echipaje de la Inspectoratul de Poliție al Județului Olt, de la Inspectoratul de Jandarmi Județean Olt și de la Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Caracal. Pompierii olteni au acționat cu mijloacele specifice pentru asanarea apei din case, anexe gospodărești și beciuri, dar și de pe zece străzi din municipiul Caracal. Aceștia au construit un dig de circa 70 de metri lungime, doi metri înălțime și șase metri lățime, din aproximativ 5.000 de saci cu nisip, pentru protejarea locuințelor și obiectivelor din zona centrală a municipiului Caracal.

Fig. 3… a – Parcul Constantin Poroineanu inundat de apele pârâului Gologan

Fig. 3… b – Parcul Constantin Poroineanu inundat de apele pârâului Gologan

4. Concluzii

Bibliografie

Coteț, P., Urucu, V., (1975), Județul Olt , Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Dincă, R. D., Grigorescu, V., Popovici, S., (2007), Monografia Municipiului Caracal, Editura Tiparg, Geamăna

Iagăru, G., Vătămanu V., Bălănescu, D., (2001), Clima și solurile județului Olt, Editura Sietch, Craiova

Coteț, P., (1957), Câmpia Olteniei, Editura Științifică, București

Ciobanu, N., Florica, N., (2003), Pădurile județului Olt, Editura Alutus, Slatina

Ciobanu, N., Rogojinaru, D., (2003), Arii protejate și monumente ale naturii din județul Olt, Editura Alutus, Craiova

Coteț, P., (1976), Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată, Editura Ceres, București

Vlad, Maria I., (2012), Analiza geografică a calității vieții în orașele din regiunea de dezvoltare sud-est a României, teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, București

Nae, M., (2006), Geografia calității vieții urbane – Metode de analiză, Editura Universitară, București

Mărginean, I., (2004), Modelul social românesc din perspectiva calității vieții populației, în Calitatea Vieții, XV, nr.3-4, București

Bibliografie

Coteț, P., Urucu, V., (1975), Județul Olt , Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Dincă, R. D., Grigorescu, V., Popovici, S., (2007), Monografia Municipiului Caracal, Editura Tiparg, Geamăna

Iagăru, G., Vătămanu V., Bălănescu, D., (2001), Clima și solurile județului Olt, Editura Sietch, Craiova

Coteț, P., (1957), Câmpia Olteniei, Editura Științifică, București

Ciobanu, N., Florica, N., (2003), Pădurile județului Olt, Editura Alutus, Slatina

Ciobanu, N., Rogojinaru, D., (2003), Arii protejate și monumente ale naturii din județul Olt, Editura Alutus, Craiova

Coteț, P., (1976), Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată, Editura Ceres, București

Vlad, Maria I., (2012), Analiza geografică a calității vieții în orașele din regiunea de dezvoltare sud-est a României, teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, București

Nae, M., (2006), Geografia calității vieții urbane – Metode de analiză, Editura Universitară, București

Mărginean, I., (2004), Modelul social românesc din perspectiva calității vieții populației, în Calitatea Vieții, XV, nr.3-4, București