Munich Personal RePEc Archive [612448]

035$
Munich Personal RePEc Archive
The impact of interest rates changes on
the exchange rate in Romania
Nicolae Ghiba
Faculty of Economics and Business Administration, University of
Ias ,i, Romania
10. October 2010
Online at http://mpra.ub.uni-muenchen.de/34721/
MPRA Paper No. 34721, posted 16. November 2011 08:52 UTC

IMPACTUL MODIFICĂRII RATEI DOBÂNZII ASUPRA
CURSULUI DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA

Ghiba Nicolae
PhD Student: [anonimizat]
"Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi
Bd. Carol I No. 22, 700505, Iași, România
Phone +40 0742/19141 3
[anonimizat]

Abstract . Connection between interest rate and foreign exchange is important
because of the economic volatility of the two variables , which has an impact on several
macroeconomic indicators: inflation, real income, exports and i mports . This papers aims to
establish a series of characteristics regarding the impact of interest rate in exchange rate
volatility. This kind of analysis regarding the link between the interest rate differential and the
exchange rate is called Uncovered I nterest Parity. In Romania, the currency regime of
managed floating with no preannounce path for the exchange rate and the inefficiency of
exchange rate channel involves a poor rela tions hip between exchange rate differential and
exchange rate.

Keywords: exchange rate, volatility, depreciation, appreciation , interest rate

Introducere

Rata dobânzii și cursul de schimb sunt două variabile care sunt asociate, în principiu,
cu costul capitalului de împrumut și, respectiv, gradul de dezvoltare a unei economii în raport
cu străinătatea. Criza financiară a adus în prim -plan importanța pe care o are rata dobânzii în
relansarea economică. În aceste condiții, atât Banca Centrală Europeană, cât și Banca
Națională a României au coborât rata dobânzi de politic ă monetară până la niveluri istorice în
vederea stimulării creșterii economice. Totuși, un nivel redus al ratei dobânzii atrage după
sine ieșiri de capital din țară cu efecte de depreciere a monedei naționale.

1. Stadiul cercetării în domeniu

Problematica conexiunii dintre cele două variabile a fost abordată încă din secolul al
XIX-lea. Prin c reșterea ratelor de dobândă , moneda locală , este influențată în sensul aprecierii
față de alte monede din străinătate. Invers, autoritățile monetare se pot folosi de scăderea
ratelor de dobândă pentru a contracara tendința de apreciere a monedei naționale. Pentru țările
din fostul bloc comunist, cum este și cazul României, interesul pentru evoluția celor două
variabile este motivat de schimbarea politicilor cu privire la cursul de schimb. Majoritatea
statelor au ca obiectiv țintirea inflației în condițiile practicării unui regim de cursuri flotante.
Consecința acestor fapte rezidă în creșt erea coroborată a volatilității atât pentru rata
dobânzii, cât și pentru cursul de schimb.
O primă abordare cu privire la determinarea cursului de schimb este redată de teoria
cantitativă a banilor . Susținătorii acestei teorii susțin că raportul de schimb al monedei este
determinat de masa monetară ce se află în circulație. Conform acestei teorii , excedentul de
masă monetară duce inevitabil la deprecierea valutei. Dacă masa monetară scade atunci valuta
se apreceiază .
Teoria Efectului Fisher are ca suport relația directă ce se manifestă între diferențele de
dobândă din două țări și nivelul cursului de schimb. Astfel, conform teoriei de față, dacă
nivelul dobânzii din țara A es te de 5% și în țara B este de 8%, atunci raportul de schimb se
modifică cu 3%. Dacă rata dobânzii din țara A crește față de rata dobânzii din țara B, atunci se
va determina o deplasare a capitalurilor din țara B către țara A. Participanții de pe piața
valutară din țara B sunt receptivi la modificarea ratei dobânzii din țara A. Astfel, ei vor
cumpăra moneda țării A pentru a o plasa în țara respectivă, unde dobânzile sunt mai atractive.
Această cerere suplimentară are drept impact aprecierea monedei din țara A și deprecierea
monedei din țara B.
Teoriile de origine monetaristă susțin că raportul de schimb dintre două valute este
influențat de cererea și de oferta de monedă, prin intermediul pieței monetare. Conform teoriei
susținute de monetariști, excedentul d e ofertă de monedă antrenează o depreciere. Tot ei
consideră că o creștere a prețurilor determină o cerere suplimentară de monedă ce contribuie
la o apreciere a monedei. De asemenea, creșterea produsului intern stimulează cererea de
monedă și determină apr ecierea monedei.
Teoriile de orientare keynesistă consideră că prețul de schimb al valutei este influențat
de către balanța comercială și de mișcările de capital. Conform acestei teorii creșterea ratei
dobânzii atrage atenția operatorilor de pe piață. Creș terea ratei dobânzii atrage intrările de

capital în țară și din acest motiv se apreciază moneda. În schimb, creșterea prețurilor poate
duce la un minus de competitivitate față de bunurile și serviciile disponibile în alte state.
Un model de origine keyne sistă este considerat a fi modelul Mundell -Fleming. Acest
model pune cursul valutar sub influența fluxurilor balanței de plăți, fluxuri ce evoluează sub
impactul echilibrului pieței bunurilor și a echilibrului monetar.
În anul 1976, Dornbusch a aprofundat modelul Mundell -Fleming.1 Modelul său
reflectă realitățile economice după căderea sistemului de la Bretton -Woods și identifică o
relație negativă între cursul de schimb și rata dobânzii. Preluând ideile lui Dornbusch, în
1988, Messe și Rogoff, au încercat să găsească o conexiune între cele două variabile, dar nu
au putut să demonstre existența unei conexiuni puternice între cursul de schimb și rata
dobânzii.2
MacDonald este unul din primii cercetători care, prin intermediul metodei cointegrării,
certifică c onexiunea dintre cursul de schimb și rata dobânzii.3 Calvo și Reinhart sunt alți doi
economiști care, folosind informațiile lunare pentru 39 de țări din ianuarie 1970 până în
aprilie 1999, au analizat volatilitatea dintre G3 și principalele state emergente .4 Concluzia la
care au ajuns cei doi a fost în sensul că, lipsa de încredere a autorităților monetare coroborată
cu reticența față de utilizarea unui regim de flotare liberă a monedelor naționale, are un efect
ce se regăsește într -o volatilitate redusă a cursului de schimb combinată cu o volatilitate
ridicată a ratei dobânzii. Volatilitatea scăzută a cursului de schimb nu este cauzată de lipsa
șocurilor externe, ci de focalizarea tuturor acțiunilor autorităților monetare spre minimizarea
șocurilor din curs ul de schimb. Concluziile celor doi sunt valabile atât pentru regimurile
flotante, cât și pentru cele fixe , iar autorii mai recomandă renunțarea la regimul de cursuri
fixe.
Literatura în domeniul conexiunii dintre rata dobânzii și cursul de schimb este va stă.
Ne oprim la opinia formulată de Obstfeld și Rogoff5 care demonstrează că relația dintre cursul
de schimb și politica monetară este importantă și bilaterală. Alte variabile precum

1 Rogoff Keneth, Dornbusch’s Overshooting Model After Twenty -Five Years, Interna tional Monetary F ound
Staff Papes, vol. 49 , 2001, p.4 , http://www.imf.org/External/Pubs/FT/staffp/2001/00 -00/pdf/kr.pdf
2 Meese Richard, Rogoff Keneth, Was it Real? The Exchange Rate -Interest Differential Relation Over the
Modern Floating -Rate Pe riod, The Journal of Finance, vol. 43, No.4, 1988, p. 2,
http://www.ekonometria.wne.uw.edu.pl/uploads/Main/meese_rogoff.pdf
3 MacDonald Ronald , What determines real exchan ge rates?: The long and the short of it , IMF Working Paper,
No. WP/97/21, 1997, p. 4, http://www.sciencedirect.com
4 Calvo Guillermo, Reinhart Carmen, Fear of Floating, Quarterly Journal of Economics, Vol. 117, No.2, 2002,
p. 2, http://www.nber.org/papers/w7993
5 Obstfeld Maurice, Rogoff Keneth, The Six Major Puzzles in International Macroeconomics: Is There a
Common Cause?, NBER Macroecomics Annual, 2000, p.2, http://ideas.repec.org/p/ucb/calbcd/c00 -112.html

amenințarea permanentă a atacurilor speculative în cazul țărilor emergen te pot avea ca
rezultat o modificare a ratei dobânzii și a cursului de schimb.

2. Evoluția ratei dobânzii și impactul acesteia asupra cursului de schimb în
România

Creșterea ratei dobânzii poate fi folosită de către autoritățile monetare pentru
reducerea absorbției interne în vederea minimizării efectelor negative rezultate ca urmare a
deprecierii monedei naționale. Într -o economie emergentă, cum este cea a României, canalele
de transmisie a politicii monetare prin intermediul ratei dobânzii nu au efecte evidente
deoarece mecanismele de transmisie nu sunt dezvoltate iar politica monetară este realizată în
conformitate cu realitățile economiei.
Cu privire la politica monetară a autorităților au fost identificate patru canale specifice
care influențează dife rite segmente ale pieței financiare:
– primul canal este creat de efectele modificării directe a ratei dobânzii de politică
monetară care exercită influențe asupra celorlalte rate de dobândă cum ar fi cele
oferite de către băncile comerciale pentru produsele de economisire;
– al doilea canal se referă la influențarea volumului de credite acordate;
– al treilea canal este creat prin intermediul impactului asupra prețurilor acțiunilor
și obligațiunilor, respectiv a celor de pe piața imobiliară;
– al patrulea canal af ectează cursul de schimb.6
Cursul de schimb este dat de prețul unui leu comparat cu prețurile altor valute. Trebuie
menționat că analiza impactului ratei dobânzii asupra cursului de schimb trebuie să ia în
considerare inflația. Pentru ca mecanismul de tran smitere a politicii monetare prin rata
dobânzii să fie eficient, trebuie eliminați factorii care pot să producă perturbații.
Deprecierea accentuată a leului a influențat populația să apeleze la monede străine
pentru disponibilitățile proprii, la început în dolari și apoi în euro. Caracteristicile sistemului
financiar din România au creat premisele necesare luării în considerare a ratei dobânzii ca
instrument al politicii monetare. Până în anul 2004 Banca Națonală a României a avut drept
obiectiv principal țintirea agregatelor monetare, dar a urmărit cu atenție și modificarea
raportului de schimb al leului. Acțiunile băncii centrale cu privire la cursul de schimb au
urmărit realizarea unui echilibru între scăderea inflației și aprecierea monedei naționale,

6 Dăianu Daniel ș.a., Strategii de politică monetară și curs de schimb în contextul aderării României la UE,
Institutul European din România, Studii de impact, nr.2/2004, p.35,
http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_2_ro.pdf ,

pentru a menține un nivel de competitivitate acceptabil în schimburile comerciale
internaționale. Importanța ratei dobânzii ca instrument al politicii monetare a crescut după
anul 2000 , iar în noiembrie 2004 Banca Națională a decis să nu mai influențeze rap ortul de
schimb al leului prin intervenții pe piața valutară. Astfel, din acest moment crește importanța
ratei dobânzii ca instrument de transmitere a politicii monetare. Evoluția economiei din 2008,
pe fondul crizei financiare internaționale, demonstrează că banca centrală mai folosește și
cursul de schimb pentru a influența economia, acolo unde nu s -au obținut rezultate dorite prin
utilizarea ratei dobânzii de politică monetară.
Rata dobânzii a înregistrat un trend descendent, de la un nivel de 81,5% în l una
ianuarie 1994 la un nivel format dint -o singură cifră în anul 2006. Excepție face anul 1997
când, în luna martie rata dobânzii a ajuns la un nivel de 107,1%.7 Această creștere
spectaculoasă s -a datorat liberalizării pieței valutare și a prețurilor admi nistrate. Șocul
modificării ratei dobânzii a fost absorbit oarecum rapid, în iulie nivelul acesteia scăzând la
47,3%.
În perioada ianuarie 2005 – octombrie 2005 rata reală a dobânzii active a fost pozitivă,
pe când rata dobânzii reală pentru pasive, aferent ă produselor de economisire, a fost
negativă.8 Acest fenomen este explicat de gradul scăzut de cultură bancară a populației și de
creșterea inflației. Acest fapt a însemnat pentru România o atractivitate scăzută cu privire la
atragerea de capitaluri din st răinătate, cu posibile influențe asupra cursului de schimb.
Scăderea ratei dobânzii a fost întreruptă la sfârșitul anului 2007, când Banca Națională
a României a încercat să întrerupă creșterea ratei dobânzii. În 2008, pe fondul crizei,
dobânzile au cresc ut în vederea atragerii de capitaluri în țară.
Aprecierea leului de la începutul acestui an poate fi pusă pe seama randamentelor
ridicate la leu care atrag investitorii din alte state. Totodată, aceștia au fost impulsionați să
investească în România și să creeze o cerere suplimentară de lei care s -a regăsit în aprecierea
cursului de schimb, în condițiile în care percepția acestora despre România s -a îmbunătățit
datorită stabilizării situației politice din acea perioadă, acordul cu Fondul Monetar
Internațio nal a continuat iar încrederea în monedele țărilor emergente a crescut. Totuși, acest
factor poate fi considerat a fi unul de moment dacă ne gândim la faptul că Banca Națională a
României a scăzut dobânda de politică monetară. Reducerea dobânzilor ar face leul mai puțin

7 Hândoreanu Cătălina, Interrelation between the Exchan ge Rate and the Interest Rate in Romania, Financial
Innovation and Competition in European Union Conference, 2008, p.92 ,
http://www.ectap.ro/documente/suplimente/Finante_nov_2 008_en.pdf
8 Neagu Florin ș.a., Creditul neguvernamental în România, Caiete de Studii ale BNR, Nr.15, 2006, p. 24,
www.bnro.ro

atractiv pentru investitori și se reduce influența unui factor speculativ. Pe de altă parte,
reducerea dobânzilor antrenează ieftinirea creditelor bancare. În aceste condiții, dacă se
acordă un volum ridicat de credite crește cererea de pe p iață, prețurile vor crește iar moneda
națională se depreciază.
Deteriorarea încrederii în componentele pieței financiare, în urma manifestării
efectelor crizei financiare au pus presiune pe cursul de schimb al leului. Până la sfârșitul lui
martie 2009, leu l s-a depeciat masiv în raport cu moneda unică europeană cu 25% față de
jumătatea anului 2007, în ciuda creșterii ratelor de dobândă. Creșterile ratelor de dobândă de
la nivelul economiei sunt corelate cu creșterea ratei dobânzii de politică monetară de la 7
procente în septembrie 2007 la 10,25 procente în august 2008, de către Banca Națională a
României, în vederea contracarării efectelor inflaționiste.9
Reducerea prognozată a ratelor de dobândă nu poate să stimuleze creditarea, în
condițiile în care în pe rioada următoare se așteaptă o creștere a falimentelor și a șomajului.
Situația este asemănătoare cu cea înregistrată în celelalte state europene unde, deși dobânda
este mică, creditarea a continuat să se contracte.

3. Analiza relației dintre rata dobânzii și cursul de schimb în România prin
testarea ipotezei UIP (Uncovered Interest Parity)

Ipoteza UIP este folosită pentru testarea relației existente între cursul de schimb și
dobândă. Estimările econometrice sunt reali zate prin metoda celor mai mici pătrate (OLS). În
cazul UIP, paritatea se respectă dacă, în urma estimării ecuației
urrbbss t t r t t 1*
1 0 1) (* 
obținem coeficienții
00b și
b1 =1. Variabila reziduală u
a fost introdusă pe ntru a reflecta alte influențe, nefiind corelată cu informația disponibilă în
momentul t.
În vederea testării s -au folosit date lunare cu privire la cursul de schimb dintre leu și
moneda euro, rata ROBID ( rata medie la depozite acordate pe piața interbanca ră românească)
și rata Euribor (rata la depozitele interbancare din zona euro) pentru perioada ianuarie 2001 –
decembrie 2007.

9 ***, Romania: Financial Sector Stability Assesment, IMF Country Report No. 10/47, 2008, p. 24

Grafic nr. 1 Evoluția cursului de schimb al leului în raport cu moneda euro în
perioada ianuarie 1999 – martie 2010
1.21.62.02.42.83.23.64.04.4
99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09
CURS

Sursa: Pr elucrare după informațiile date publicității de către Banca Națională a României,
www.bnro.ro , 2010

După cum se observă din figura de mai sus, în 1999, raportul de schimb dintre moneda
euro și leu era la un nivel mai ma re față de situația de astăzi. Pentru a nu perturba rezultatele
analizei empirice voi lua în considerare raportul de schimb al leului față de moneda euro din
perioada ianuarie 2003 – decembrie 2007. Același principiu îl voi aplica și în cazul ratelor de
dobândă. Rata Euribor a scăzut de la apariția crizei financiare iar rata ROBID a avut un nivel
apropiat de 100% la începutul anului 1999.

Graficele nr. 2 și 3 Evoluția Euribor și ROBID în perioada ianuarie 1999 –
martie 2010

Sursa: Prelucrare după informațiile date publicității de către Banca Națională a României și Banca
Centrală Europeană, www.bnro.ro , www.ecb.int , 2010

UIP presupune existența de active financiare perfect s ubstituibile între țări. În studiile
efectuate pe această problematică s -a concluzionat că nerespectarea UIP se datorează, în
principal primei de risc. Pentru a se evita distorsionarea datelor se vor folosi date pentru
perioada ianuarie 2003 – decembrie 20 07, perioadă în care România a avut o economie în

creștere iar principalii indicatori macroeconomici nu au avut fluctuații semnificative.
Totodată, 2003 este anul în care euro devine valută de referință.10

Tabel nr. 1 Testarea UIP (ianuarie 2003 – decembri e 2007)

Sursa: Prelucrare după informațiile date publicității de către Banca Națională a României și Banca
Centrală Europeană, www.bnro.ro , www.ecb.int , 2010

Conform rezultatelor obținute în literatura empirică pentru țările dezvoltate și cele în
curs de dezvoltare, coeficientul b obținut în cazul României este negativ și slab semnificativ
din punct de vedere statistic. Un b negativ este un rezultat standard în litera tura de specialitate
a finanțelor internaționale și reprezintă un “forward discount puzzle”.
Coeficientul a es te foarte mic (a=0,001538) și ne semnificativ statistic ceea ce indică
prezența primei de risc, a costurilor aferente tranzacțiilor internaționale , precum și
posibilitatea ca anticipărilor dealerilor de pe piața valutară să nu fie rațională.
Relația UIP obținută semnifică faptul că între diferențialul de dobândă și cursul de
schimb al leului, în perioada ianuarie 2003 – decembrie 2007, există o relaț ie indirectă. La
creșterea dobânzilor la lei sau scăderea dobânzilor din străinătate cu un procent cursul de
schimb al monedei naționale se apreciază cu 0,000112 unități.
O condiție fundamentală care trebuie îndeplinită înainte de a realiza estimarea unei
ecuații de regresie simplă este verificarea caracterului staționar al seriilor de timp (nu își
schimbă proprietățile în timp, are media, varianța și autocovarianța constantă).11 În cazul
diferențialului de dobândă, testul ADF are ipoteza nulă, adică seria analizată conține o
rădăcină unitară, un unit root (nu este staționară). Ipoteza nulă este respinsă dacă acceptăm un
nivel de significanță de 3,4%. Aceleași concluzii se pot trage și din tastarea ADF a apr_depr,
cu mențiunea că probabilitatea este nulă.

10 Gabriela Dobrotă , The Policy and the Trade Regime in Romania after 1990, Analele Universității “Constatin
Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, nr. 2/2009, p.65
11 Volvegand Ben, Econometrics:theory and Applications with Eviews, FT Prentice Hall, 2005, p.17

Începutul anilor 2000 aduce în prim plan o relație interesantă: cursul de schimb
influențează rata dobânzii interne și nu invers.12 Această relație se datorează în vederea
atingerii obiectivelor dorite prin influențarea directă a cursului de schimb, prin vân zări și
cumpărări de valută. Relația se verifică pentru analiza impactului diferențialului asupra
cursului de schimb al leului, ceea ce demonstrează că România este mai sensibilă la
modificarea dobânzilor externe decât la cele interne . Această sensibilitat e se datorează
dependenței României față de piețele financiare externe. Nivelul intern de economisire a fost
redus în România, ceea ce a stimulat împrumutul de fonduri din străinătate, mai ales în prima
parte de tranziție la economia de piață.
Criza finan ciară și condițiile macroeconomice din România au redus relevanța
influenței diferențialului de dobândă asupra cursului de schimb. În urma analizei
econometrice se obțin următoarele rezultate:

Tabel nr. 2 Testarea UIP (ianuarie 2008 – februarie 2010)

Pentru perioada analizată relația dintre cele două variabile a fost directă și slab
semnificativă din punct de vedere statistic. Relația arată că, creșterea ratei dobânzii din
România sau scăderea dobânzilor din străinătate nu au dus la aprecierea monedei naționale .
Cursul de schimb s -a depreciat în anul 2008 chiar dacă rata Euribor s -a redus iar rata dobânzii
aferentă produselor de economisire din România a fost ridicată. Totuși, la începutul anului
2010, leul se apreciază față de euro, pe fondul scăderii încrederii în moneda euro din cauza
datoriilor externe și a deficitelor bugetare imense. Creșterea economică negativă și

12 Hândoreanu Cătălina, Interrelation between the Exchange Rate and the Interest Rate in Romania, Financial
Innovation and Competition in European Union Conference, 2008,
http://www.ectap.ro/documente/suplimente/Finante_nov_2008_en.pdf

incertitudine legate de evoluția economiei românești au redus din influența ratei dobânzii
asupra asupra cursului de schimb.

Concluzii

Rezultatele statistice arată că între diferențialul de dobândă și cursul de schimb din
România este o legătură slabă. Până la izbucnirea crizei relația dintre cele două variabile este
inversă: creșterea ratei dobânzii din țară a atras după sin e aprecierea leului. În schimb, după
izbucnirea cizei financiare relația este direcă: creșterea ratei dobânzii din România nu a fost
suficientă pentru a îmbunătăți situația monedei naționale. Rezultatele econometrice mai arată
slaba influență a ratei dobân zii asupra cursului de schimb în condițiile în care regimul valutar
în România este cel de flotare controlată (Banca Centrală intervin e când consideră că este
necesar să susțină cursul leului) iar canalul ratei dobânzii nu poate să asigure o transmitere
rapidă în economie a semnalelor de politică monetară.

Mulțumiri:

Cercet ările au fost finanț ate din Fo ndul Social European de că tre Autoritatea de
Management pentru Programul Operaț ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –
2013 [proiect POSDRU/CPP 10 7/DMI 1.5/S/78342]

Bibliografie

1. Calvo Guillermo, Reinhart Carmen, „Fear of Floating ”, Quarterly Journal of
Economics, Vol. 117, No.2, 2002, http://www.nber.org/papers/w7993
2. Dăianu Daniel ș.a., „Strategii de politică monetară și curs de schimb în contextu l
aderării României la UE ”, Institutul European din România, Studii de impact, nr.2/2004 ,
http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_2_ro.pdf ,
3. Dobrotă Gabriela, „The Policy and the Trade Regime in Romania after 1990 ”,
Analele Univers ității “Constatin Brâncuși ” din Târgu Jiu, Seria Economie, nr. 2/2009
4. Hândoreanu Cătălina, „Interrelation between the Exchange Rate and the Interest
Rate in Romania ”, Financial Innovation and Competition in European Union Conference ,
2008, http://www.ectap .ro/documente/suplimente/Finante_nov_2008_en.pdf
5. MacDonald Ronald , „What determines real exchange rates?: The long and the
short of it ”, IMF Working Paper, No. WP/97/21 , 1997, http://www.sciencedirect.com

6. Meese Richard, Rogoff Keneth, „Was it Real? The Ex change Rate -Interest
Differential Relation Over the Modern Floating -Rate Period ”, The Journal of Finance, vol.
43, No.4, 1988, http://www.ekonometria.wne.uw.edu.pl/uploads/Main/meese_rogoff.pdf
7. Neagu Florin ș.a., „Creditul neguvernamental în România ”, Caie te de St udii ale
BNR, Nr.15, 2006 , www.bnro.ro
8. Obstfeld Maurice, Rogoff Keneth, „The Six Major Puzzles in International
Macroeconomics: Is There a Common Cause? ”, NBER Macroecomics Annual, 2000,
http://ideas.repec.org/p/ucb/calbcd/c00 -112.html
9. Rogoff Kenet h, „Dornbusch’s Overshooting Model After Twenty -Five Years ”,
International Monetary Fund Staff Papes, vol. 49 , 2001 ,
http://www.imf.org/External/Pubs/FT/staffp/2001/00 -00/pdf/kr.pdf
10. Volvegand Ben, Econometrics: theory and Applications with Eviews, FT Prent ice
Hall, 2005
11. ***, „Romania: Financial Sector Stability Assesment ”, IMF Country Report No.
10/47, 2008