Munich Personal RePEc Archive [603434]

035$
Munich Personal RePEc Archive
The nancial crisis 2007-2008: causes and
consequences
Ionica Munteanu
Universitatea \Al.I.Cuza", Facultatea de Economie  si Administrarea
Afacerilor
10. June 2009
Online at https://mpra.ub.uni-muenchen.de/36771/
MPRA Paper No. 36771, posted 22. February 2012 06:43 UTC

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
1CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………… …………………………………………… ………………………. 2

CAPITOLUL 1. ANALIZA CAUZELOR CRIZEI FINANCIARE 200 7-8 ………………….. 4

1.1. Cauze fundamentale ale crizei ……………. …………………………………………… …………………. 4

1.2. Cauzele proxime ale crizei ………………. …………………………………………… …………………… 6

1.3. Interac țiunea factorilor interni cu factorii externi: de la încetinire la criz ă ………………… 7

CAPITOLUL II PREMISELE REFORM ĂRII / RECONFIGUR ĂRII SISTEMULUI
FINANCIAR ………………………………….. …………………………………………… …………………………. 10

2.1. Politicile de r ăspuns la criza financiar ă ………………………………………….. ………………….. 10

2.2. Strategia de ie șire din criz ă și necesitatea reformei pe termen lung …………. ……………. 17

2.3. Reforme necesare pentru restabilirea ordinii î n sistemul financiar ………………………… . 21

CAPITOLUL III IMPACTUL CRIZEI FINANCIARE ASUPRA SIS TEMULUI
FINANCIAR ROMÂNESC ………………………….. …………………………………………… ……………. 26

3.1. Emergen ța riscului sistemic în sistemul bancar din România ………………………………… 27

3.2. Expunerile institu țiilor financiare nebancare române ști și poten țialul impact al acestora
………………………………………….. …………………………………………… ………………………………….. 34

3.3. Evolu ția pie ței de capital din România în contextul crizei finan ciare ……………………… 36

CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………………… …………………………………………… … 41

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
2INTRODUCERE
În anul 2008, pentru prima dat ă dup ă anii 1930, economia mondial ă a experimentat o criz ă
financiar ă sistemic ă: pe 18 septembrie, sistemul financiar interna țional a fost pe punctul de a
intra în colaps iar pia ța creditului nu a mai func ționat în urm ătoarele patru s ăpt ămâni. Chiar
dac ă ultimele efecte al crizei înc ă nu sunt cunoscute, falimentul unor mari institu ții financiare
și interven țiile guvernamentale masive în lume sunt semnale ale unei depresii economice
puternice comparabil ă cu Marea Depresiune din 1929-1933. Cauzele crizei globale a
creditului ast ăzi sunt în general în țelese și ini țiative majore sunt în curs de desf ăș urare pentru
a reforma reglementarea financiar ă în întreaga lume, cu importante consecin țe pentru viitorul
finan țelor globale.
Pentru o mai bun ă în țelegere a situa ției actuale este necesar ă clarificarea conceptului de criz ă
și analiza rela țiilor de intercondi ționare existente în sistemul economic. Astfel, crizele pot fi
definite ca fiind situa ții caracterizate de o instabilitate pronun țat ă, fiind înso țite, fire ște,
de o volatilitate și de o incertitudine în cre ștere. În situa ții de criz ă (indiferent de form ă) exist ă
o permanent ă stare de nelini ște și de nesiguran ță legat ă de viitor, team ă sau chiar panic ă.
Instinctul de ap ărare și de conservare îndeamn ă la un comportament uneori ira țional și la
accentuarea acestei volatilit ăți deoarece fiecare dintre participan ții pe pie țe, cu capacitatea
cognitiv ă de care dispun, filtreaz ă informa ția și în țeleg fenomenul în felul propriu,
transpunându-l apoi într-un anumit comportament leg at de pia ță .
Problema cu defini ția acestor crize const ă în a aprecia cât de mare s ă fie volatilitatea sau
căderea pie țelor pentru a încadra o evolu ție de acest gen în categoria unei crize . Cât de
mare s ă fie infla ția, șomajul sau sc ăderea PIB-ului înregistrate într-o țar ă pentru a confirma
intrarea ei într-o criz ă? Conven țional s-a stabilit c ă recesiune este atunci când dup ă 2 trimestre
succesive, nivelul PIB-ului dintr-o țar ă sau regiune sufer ă reduceri. National Bureau of
Economic Research (NBER) a definit criza ca fiind „ o sc ădere semnificativ ă a activit ății
economice pentru câteva luni reflectat ă în sc ăderea PIB, sc ăderea veniturilor individuale,
reducerea nivelului ocup ării, diminuarea produc ției industriale și a consumului“.
Unii speciali ști clasific ă aceste crize în crize sociale manifestate printr-o infla ție în cre ștere,
șomaj și s ărăcie; crize financiare caracterizate printr-o volati litate accentuat ă pe pie țele de
capital, c ăderea burselor și revenirea lor spectaculoas ă; crize politice, care pot degenera în
războaie; crize locale sau interna ționale, crize cauzate de dezastre naturale sau criz e
economice generalizate.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
3O observa ție pertinent ă cu privire la natura cauzelor crizei actuale a avu t-o recent domnul
Necula 1: „A fost o perioad ă când toata lumea avea acces la bani de la institu țiile financiare și
fiecare îi cheltuia dup ă bunul plac. B ăncile finan țau aproape orice, iar banii intrau in
economia care “duduia” printr-un consum exagerat al individului. S-a ajuns ca oricine s ă își
poat ă permite orice, doar prin prisma faptului c ă se îndatora pe baza câ știgurilor amanetate pe
urm ătorii mul ți ani”. Ira ționalitatea consumatorului și superficialitatea b ăncilor au dus la
crearea unui „bubble” datorit ă lipsei unui minimum de bun sim ț din partea amândurora.
Ast ăzi, realitatea banilor pu țini de care dispunem dar și a datoriilor imense create cu credin ța
ca putem avea de toate și ca to ți suntem boga ți, a ie șit la iveal ă. Când bubble-ul înc ă se mai
putea umfla, se g ăseau mijloace de finan țare, acum îns ă banii s-au terminat. Nu ne mai
rămâne decât s ă pl ătim pentru c ă nu am avut bunul sim ț de a ne întinde atât cât ne ținea
plapuma.

1 Necula, G. – „Despre burs ă cu bun sim ț”, www.primet.ro , iunie 2009, p. 1

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
4CAPITOLUL 1. ANALIZA CAUZELOR CRIZEI FINANCIARE 200 7-8
1.1. Cauze fundamentale ale crizei
O tr ăsătur ă proeminent ă a dezvolt ării economice globale a fost persisten ța unor pronun țate
dezechilibre de cont curent . Ani de-a rândul în S.U.A., dar și în Europa, în Marea Britanie
sau Spania, autorit ățile și-au asumat deficite imense de cont curent, finan țate de excedentele
înregistrate în China, Japonia și Germania. În Statele Unite, consumul domestic tot al și
nivelul investi țiilor a dep ăș it substan țial nivelul produsului na țional, ecart care a fost satisf ăcut
prin împrumuturi. Ță rile care au înregistrat surplus au cump ărat active financiare, fapt ce a
men ținut ratele de dobând ă pe termen lung la un nivel sc ăzut (și a sus ținut în continuare
dezechilibrele). Nemul țumite de nivelul veniturilor generate de activele c onsiderate sigure,
precum biletele de trezorerie, aceste ță ri (al ături de investitorii na ționali) au cump ărat active
mai complexe, mai opace, oferite de „alchimi știi financiari” de pe Wall Street, active cu
randamente superioare. În Germania, surplusurile as tfel valorificate constituie o justificare
fundamental ă a importantelor cantit ăți de ceea ce avea s ă se demonstreze mai târziu a fi active
toxice, din portofoliile b ăncilor.
O a doua tr ăsătur ă a dezvolt ării economice globale a fost interna ționalizarea rapid ă a
produc ției, investi țiilor și a conexiunilor financiare – pe scurt, globalizarea – fără o
dezvoltare corespunz ătoare a supravegherii și a altor forme de reglementare la un nivel
adecvat (european, global). Institu țiile globale reflect ă înc ă realit ățile geo-politice din
perioada ce a urmat celui de-al Doilea R ăzboi Mondial, iar politicile și activit ățile lor reflect ă
nevoile ță rilor în curs de dezvoltare/izolate care solicit ă sus ținere. O consecin ță a acestei lipse
de reglare institu țional ă a fost competi ția jurisdic țiilor de reglementare în domenii precum
impunerea fiscal ă, drept corporatist, reglementarea sectorului finan ciar, ș.a. Lipsa unei
guvern ări globale efective a permis ca problema dezechilib relor de cont curent s ă „supureze”.
În al treilea rând, ca rezultat al acestor deficien țe dar și ca urmare a turnurii politice majore în
sensul economiilor capitaliste avansate, înc ă de la începutul anilor `80, asist ăm la un proces
sus ținut și de mare r ăsunet al retragerii interven ționismului de stat din economie. Printre
altele, proprietatea de stat ( și nu în ultimul rând a institu țiilor financiare) a fost redus ă, pia ța
muncii și institu țiile „bun ăst ării statului” au fost sl ăbite, comercializate sau privatizate,
reglementarea legal ă silit ă a fost abandonat ă în favoarea unor coduri de conduit ă și a așa-zisei
„auto-reglement ări”. Constrângerile de natur ă legal ă și social ă asupra desf ăș ur ării afacerilor și
nu în ultimul rând influen ța sindicatelor, au fost puternic reduse în favoarea unor abord ări noi

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
5privind „dreptul de a gestiona” și „valoarea/câ știgul ac ționarilor”. În contextul prezent, nu
este cazul s ă apreciem c ă guvernele au e șuat în „a ține pasul” cu inova ția financiar ă. Cel pu țin
în S.U.A. sectorul serviciilor financiare a fost în mod activ dereglementat la cerere explicit ă și
cu ajutorul unor dona ții politice substan țiale din partea unor institu ții financiare care acum
„întind mâna” statului pentru suport. În mod ironic , multe dintre reglement ările abrogate –
precum a fost Glass Steagall Act în Statele Unite – au fost introduse ca urmare a Marii
Depresiuni.
Aceste tendin țe, probabil încorporate în dezvolt ările tehnologice, au dus, în al patrulea rând, la
modific ări majore în distribu ția veniturilor în majoritatea ță rilor capitaliste avansate .
Aceasta a însemnat accentuarea disparit ăților în venitul personal (o diferen țiere mai mare între
săraci și boga ți și, în special, o „decuplare” a veniturilor celor bo ga ți de veniturile restului
societ ății). Acest fapt a plasat o parte însemnat ă a resurselor în mâinile acelora care, mai
curând decât s ă consume bunuri reale și servicii, le-au folosit pentru a specula pe pie țele
financiare. Între timp, la cel ălalt cap ăt al scalei veniturilor, s ăracii au fost for țați s ă î și extind ă
împrumuturile pentru a- și men ține standardul de via ță , în condi țiile în care veniturile reale
stagnau în multe ță ri.
În al cincilea rând, înc ă este foarte pu țin în țeles modul în care aceste realit ăți au interac ționat
cu „financializarea” economiei . Acest termen „umbrel ă” acoper ă diverse tendin țe precum
mărimea în cre ștere a sectorului financiar, volumul extins tranzac țiilor și produselor
financiare (relativ la PIB), transform ările guvernan ței corporatiste în sensul „câ știgului
ac ționarilor”, utilizarea crescut ă a op țiunilor pe ac țiuni și alte forme de stimulente (pe termen
scurt) pentru senior-manageri, rolul tot mai însemn at al directorilor CEO în marile companii
și modific ările în structura și produsele industriei financiare înse și.
Cota în cre ștere a profiturilor în venitul na țional în majoritatea ță rilor nu a fost înso țit ă de o
cre ștere a cotei investi țiilor. Activit ățile managerilor corporati ști nu au fost niciodat ă ca acum
motivate de interese pe termen scurt, ceea ce poate s ă explice, în parte, nivelul sc ăzut al
investi țiilor (vizând profituri ridicate). Un fenomen secun dar acestuia a fost migrarea
fondurilor poten țial disponibile pentru investi ții reale c ătre active reale (preponderent din
sectorul imobiliar) sau c ătre active financiare de o complexitate și opacitate crescut ă.
În al șaselea rând, și un alt aspect al financializ ării, este securitizarea – transmiterea
comercializabil ă a unor rela ții contractuale încheiate anterior, precum ipoteci sau alte credite
și astfel, r ăspândirea riscurilor (Frank și Krahnen, 2008). Evolu ția tehnologiei și concuren ța

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
6între institu țiile financiare dereglementate ( și globalizate) au condus, în pofida cererii crescut e
pentru oportunit ăți de economisire din partea investitorilor institu ționali (inunda ți de
economiile persoanelor pensionabile ca rezultat al proceselor demografice și al privatiz ării
sectorului pensiilor), la o proliferare a produselor financiare tot mai compl exe . Vânzarea
multiplicat ă riscului a stimulat reprezentarea lacunar ă a naturii și m ăsurii riscului c ătre
consumatorii imperfect informa ți din partea contractan ților ini țiali; proprietatea diverselor
obliga țiuni ( și riscurile aferente) a devenit imposibil de trasat și de monitorizat; cump ărătorii
unor asemenea produse și-au pus încrederea în agen țiile de rating care dispuneau de un
oligopol institu ționalizat cvasi-legalizat și care sunt pl ătite de emiten ții produselor ( și nu de
cump ărători) și/sau au încheiat o asigurare sub forma swap-urilor pe risc de credit (care au o
valoare îndoielnic ă și constituie o important ă surs ă de risc). A rezultat o cre ștere semnificativ ă
a m ăsurilor efectului de pârghie (engl. „ leverage ”): o rat ă mai mare a împrumuturilor
gopod ăriilor în PIB, inversarea pozi țiilor din balan ța între capital și finan țarea prin îndatorare,
cre șterea datoriilor ipotecare raportate la capitalul i mobiliar.
1.2. Cauzele proxime ale crizei
Tr ăsăturile structurale analizate mai sus și, în special rolul sectorului financiar, au fost
îndelung discutate, îns ă mul ți anali ști au trecut cu vederea o serie de șocuri ale cererii
agregate care au afectat economia european ă (și nu numai) în ultimele luni, șocuri care
constituie tocmai cauzele proxime ale crizei. Aceas ta ar putea duce la recomand ări de politic ă
inadecvate (precum focalizarea pe reglementarea sec torului financiar pe termen mediu).
Principalele „impulsuri” au fost urm ătoarele:
Cre șterea puternic ă a pre țurilor m ărfurilor (engl. „ commodities ”): pre țul
petrolului a crescut cu mai mult de 100% de la înce putul anului 2007 pân ă în vara
anului 2008; evolu ții similare s-au înregistrat și în cazul altor m ărfuri – pre țurile
mărfurilor dinafara sectorului energiei au crescut în fiecare trimestru al anului 2008
comparativ cu anul precedent (raportare trimestru p e trimestru) cu aproximativ 10%.
Acest fapt a crescut costurile firmelor și a redus veniturile reale ale salaria ților,
reducând cererea agregat ă, în timp ce infla ția s-a men ținut la un nivel aproximativ de
4%.
Aprecierea puternic ă a monedei euro : de la începutul anului 2006 pân ă în vara
anului 2008, euro s-a apreciat fa ță de dolar cu aproximativ 33% (de la 1,20 USD la 1,6 0

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
7USD). De asemenea, a existat o apreciere paralel ă fa ță de yen-ul japonez. Rata de
schimb efectiv ă nominal ă a monedei euro a crescut cu cca. 15% fa ță de media sa în
2005. Dac ă aprecierea monedei euro a compensat pe de o parte, cre șterea pre țurilor
mărfurilor, pe de alt ă parte, a îngustat ratele de profit ale firmelor în sectorul bunurilor
comercializabile (engl. „ tradable goods ”) și a redus exporturile nete. Drept urmare,
comer țul în zona euro și soldurile contului curent au trecut de la un oare care surplus la
deficit iar ordinele de export au ajuns la un nivel nemaiîntâlnit de la recesiunea din anii
`90.
Efectul întârziat al ratelor de dobând ă ridicate : Banca Central ă European ă a
început s ă ridice nivelul dobânzilor la începutul anului 2006 . Opt cre șteri succesive au
adus la mijlocul anului 2007 dobânda la nivelul de 4% de la 2%, în ciuda cre șterii ratei
infla ției ca urmare a cre șterii pre țurilor importate. Prin intermediul canalelor de
transmisie obi șnuite (incluzând aprecierea monedei deja men ționat ă) și cu întârzierea
specific ă, acest fapt a sc ăzut cererea agregat ă.
În topul acestor trei factori restrictivi majori ca re au afectat negativ toate economiile
europene în mod similar ( și în special cele din zona euro), a fost faptul c ă un num ăr de
ță ri s-au confruntat cu probleme specifice . Marea Britanie, Irlanda și Spania, în
particular, împ ărt ăș esc câteva caracteristici ale economiei americane: „baloane”
imobiliare, datorii crescute ale gospod ăriilor și/sau deficite de cont curent sau
probleme legate de competitivitatea interna țional ă. Aceste tr ăsături au fost, de
asemenea, caracteristice unor ță ri, cu statutul de nou membru UE, exacerbate de un
nivel ridicat al creditelor denominate într-o moned ă non-na țional ă.
1.3. Interac țiunea factorilor interni cu factorii externi: de la încetinire la criz ă
Reducerea dramatic ă a activit ății economice și Statele Unite, spargerea baloanelor imobiliare
și financiare, „înghe țarea” pie ței creditului, ș.a., care au început în vara anului 2007 dar care
s-au accelerat rapid în toamna anului trecut, au gu vernat ac țiunea tuturor factorilor analiza ți
anterior.
O reprezentare schematic ă a modului în care contagiunea de dincolo de Atlant ic și
dezechilibrele men ționate au accelerat impactul for țelor restrictive interne în ultimele luni este
înf ățișat ă în figura de mai jos (Figura 1):

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
8Sursa: adaptare dup ă Watt, Andrew (2008), p. 10
Figura 1. Mecanismele de transmisie ale problemelor financiare
Astfel, s-au manifestat patru mecanisme principale de transmisie a problemelor financiare
care au condus la criza general ă:
Suprimarea consumului în Statele Unite (și stagnarea investi țiilor în afaceri)
afectat direct de oportunit ățile de vânz ări ale exportatorilor europeni, restrânse ca
urmare a aprecierii trecute a monedei
Sistemul financiar european a fost un cump ărător important de „active toxice”
din portofoliile b ăncilor americane. Reducerea drastic ă a valorii acestora sau încetarea
tranzac țion ării acestor active a condus la pr ăbu șirea în lan ț a sistemului bancar
european, ceea ce a afectat apoi companiile europen e ( și, într-o m ăsur ă mai mic ă,
consumatorii). Securitizare Spargerea balonului
imobiliar și financiar
Pierderi ale institu țiilor
financiare din S.U.A.
(„active toxice”) Suprimarea
consumului Deprecierea
USD
SUA
FED reduce
dobânda
Pie țe
emergente
Sc ăderea
cererii pentru
importuri
Pierderi ale institu țiilor
financiare din UE Presiuni asupra
companiilor din UE
Presiuni asupra
consumatorilor din UE Cre șteri
trecute
ale
ratelor de
dobând ă Șocurile
pre țurilor
mărfurilor

UE Restric ții la credite
Restric ții la credite Default-uri
Default-uri Sc ăderea
cererii de
consum Sc ăderea
investi țiilor +
șomaj
Cerere în sc ădere
+
Repatrierea
capitalului (pentru
siguran ță )

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
9 Reducerile masive ale dobânzii de c ătre FED ca r ăspuns la criz ă au generat o
depreciere puternic ă a dolarului în raport cu euro, ceea ce a exacerbat presiunea
concuren țial ă asupra produc ătorilor europeni.
În final, cu o mic ă întârziere, criza a lovit și economiile emergente ( și nu în ultimul
rând China ale c ărei rapoarte recente indic ă probabilitatea unei cre șteri majore a
șomajului), ceea ce a determinat o sc ădere a cererii acestora pentru importuri .
Drept urmare, în economiile europene s-a generat o interac țiune negativ ă standard între
sectorul corporate și cel al gospod ăriilor, în modul tipic al oric ărei recesiuni. Firmele au
redus/încetat investi țiile, au redus orele de munc ă și nivelul de personal. Gospod ăriile –
confruntate cu incertitudine crescut ă, reduceri ale pre țurilor bunurilor din proprietate, dar și cu
noi restric ții la creditare – economisesc mai mult și sufer ă pierderi în venituri; consumul
general scade, înr ăut ățind situa ția companiilor, ceea ce intensific ă procesul de pierdere a
locurilor de munc ă, etc.
Înainte de a analiza politicile de r ăspuns la criz ă este necesar s ă sintetiz ăm trei puncte cheie
ale analizei efectuate:
1. Rădăcinile crizei sunt globale, diverse și extrem de complexe cum sunt dealtfel și
„obscurit ățile” sistemului financiar dezvoltat care a accelera t criza
2. Aparent paradoxal, impactul asupra economiei europe ne și lan țurile cauzale care s-au
activat acum sunt oarecum simple, deloc noi și bine în țelese. Europa se confrunt ă cu o
sc ădere sever ă a cererii dublat ă de probleme în sectorul bancar și financiar care, cu
excep ția unor anumite detalii, sunt reminiscen țe ale crizelor bancare anterioare (mai
ales cele din ță rile nordice de la începutul anilor `90
3. Uniunea European ă ca întreg nu a fost, în mod clar, „supraînc ălzit ă” și nu înregistrase
multe dintre dezechilibrele economice majore care a u caracterizat economia Statelor
Unite și pentru care actuala criz ă este, în parte, un r ăspuns necesar. A șa cum s-a
întâmplat în trecut (de exemplu, în 2001), o criz ă a fost importat ă din Statele Unite
într-un moment în care în termenii ofertei economie i europene, o continuare a cre șterii
sus ținute și reduceri ale șomajului ar fi fost posibile.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
10 CAPITOLUL II PREMISELE REFORM ĂRII / RECONFIGUR ĂRII SISTEMULUI
FINANCIAR
Pr ăbu șirea Lehman Brothers, cea mai mare institu ție american ă declarat ă vreodat ă
falimentar ă, a deschis un nou capitol în dezordinea financiar ă global ă care a început în vara
anului 2007 și care a p ărut ini țial ca fiind restrâns ă la un mic segment din pia ța imobiliar ă
american ă.
În fiecare zi, noi cifre cu privire la efectele cri zei financiare dezv ăluie profunzimea și
severitatea crizei, chiar dac ă guvernele au l ăsat deoparte convingerile monetariste și rezisten ța
la interven ția pe pia ță .
2.1. Politicile de r ăspuns la criza financiar ă
Înc ă din vara anului 2007, autorit ățile monetare au început s ă implementeze diferite m ăsuri cu
scopul de a îmbun ătăți lichiditatea institu țiilor financiare. Atunci când împrumuturile
interbancare s-au blocat culminând cu pr ăbu șirea b ăncii Lehman Brothers în septembrie 2008,
băncile centrale au procedat la injec ții masive de lichidit ăți în sistemul bancar, relaxând
cerin țele privind garan țiile opera țiunilor de refinan țare. În general, se consider ă c ă Banca
Central ă European ă a ac ționat prompt și efectiv în direc ția aceasta, mai ales în compara ție cu
ac țiunea B ăncii Angliei, în care caz obiec țiile cu privire la preluarea activelor nelichide al e
băncilor au fost, par țiale, determinante pentru colapsul b ăncii Northern Rock (Buiter, 2007).
Criza financiar ă actual ă reclam ă solu ționarea a trei probleme centrale: lipsa lichidit ății din
pie țe, incertitudinea cu privire la valoarea activelor „îndoielnice” și insuficien ța capitalului.
Atât în Europa cât și în alte state ale lumii s-au adoptat m ăsuri de urgen ță ca r ăspuns la
șocurile financiare. Plafoanele de garantare a depoz itelor au fost ridicate preventiv în
majoritatea jurisdic țiilor, chiar dac ă nu într-un mod consecvent. De asemenea, au fost
interzise/limitate vânz ările în lips ă (engl. „ short-selling ”).
Cu toate acestea, nu s-a reu șit restabilirea încrederii în pie țele financiare și condi țiile de pia ță
au continuat s ă se deterioreze. În acest context, ță rilor le-a fost recomandat s ă adopte un
pachet pro-activ multilateral, incluzând m ăsuri pentru relansarea credit ării interbancare și
ajutorarea recapitaliz ării bancare (Tabel). Un astfel de plan era consider at mai pu țin costisitor
și mai eficace decât o abordare fragmentat ă. În plus, s-a f ăcut un apel pentru cre șterea
cooper ării interna ționale.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
11
Recomandare Obiectiv
Relansarea
credit ării
interbancare Recapitalizarea
băncilor
Injec ție de capital (de regul ă, prin ac țiuni preferen țiale) 
Garantarea împrumuturilor bancare (pe o perioad ă
limitat ă și contra un comision) 
Asigurarea armonizat ă a depozitelor bancare
Na ționalizarea temporar ă a b ăncilor 
Facilitarea cre ării de fonduri comune de lichidit ăți pe
termen lung pentru cump ărarea de active (prin emisiune
de obliga țiuni guvernamentale pe 10 ani) 
Absorb ția unor cantit ăți importante de active toxice  
Crearea unei scheme de recapitalizare comun ă 
Stabilirea de reguli comune pentru recapitalizarea
băncilor 
Expansiune monetar ă coordonat ă la nivel global  
Sursa: Baldwin și Eichengreen (2008), p. 10
S.U.A. a fost prima care a anun țat pachetul de salvare multilateral care, în prim ă faz ă, s-a
focalizat pe cump ărarea activelor problematice privind ipoteci. Câtev a s ăpt ămâni mai târziu,
planul a fost completat cu injec ții de capital. Marea Britanie a intervenit concentr ându-se
asupra injec țiilor de capital și asupra facilit ării accesului b ăncilor la surse de lichiditate.
Principalele elemente cuprinse în pachetele de m ăsuri ale Marii Britanii sunt sintetizate în
caseta de mai jos.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
12 Sursa: Furceri și Mouougane (2009), p. 23
Ulterior, ță rile din zona euro au stabilit liniile de ac țiune care au servit drept baz ă pentru
conturarea politicilor na ționale de solu ționare a crizei. Principalele aspecte tratate au vi zat
garan ția de stat temporar ă pentru activit ățile de finan țare interbancar ă și injec țiile de capital la
cererea institu țiilor. În plus, regulile de contabilizare la valoar ea de pia ță trebuiau s ă fie
suspendate sau rectificate, iar BCE și-a l ărgit sistemul garan țiile f ără s ă ajung ă îns ă la
cump ărarea de titluri de credit, a șa cum au f ăcut Statele Unite. Chiar dac ă planurile de salvare
anun țate consecutiv în alte ță ri europene au adresat probleme și conjuncturi specifice
economiilor na ționale, au împ ărt ăș it tr ăsături similare planului britanic.
În majoritatea ță rilor europene, interven țiile s-au bazat pe „ țintirea” unor componente
specifice de bilan ț ale b ăncilor prin intermediul instrumentelor financiare/s tructurale (Tabel
1). Garantarea depozitelor are efecte asupra pasivu lui b ăncilor, pe când garantarea creditelor
interbancare are impact atât asupra creditelor acor date cât și asupra celor primite. Teoretic,
injec țiile de capital afecteaz ă activul prin intermediul numerarului și al obliga țiunilor și
pasivul prin intermediul numerarului. În general, ță rile au anun țat c ă vor cump ăra p ărți din Principalele direc ții ale pachetelor de m ăsuri stabilite în Marea Britanie

În octombrie 2008, guvernul britanic s-a oferit s ă injecteze capital prin intermediul ac țiunilor
preferen țiale într-o serie larg ă de institu ții eligibile. Aceste institu ții eligibile erau reprezentate
de b ănci din Marea Britanie (incluzând subsidiarele b ăncilor str ăine) care sus țineau o cot ă
importantă din afacerile ță rii. Utilizarea ac țiunilor preferen țiale permitea pl ătitorilor de taxe s ă
câ știge dac ă b ăncile salvate și-ar fi revenit în final. Mai mult, exista o condi ționare specific ă
între politicile de dividend, schemele de compensa ție ale executivului și politicile de creditare.
Volumul injec țiilor de capital se ridica la aprox. 50 miliarde de lire sterline .
Imediat dup ă aceasta, guvernul a anun țat ca va realiza investi ții de capital în banca RBS și dup ă
fuziunea cu HBOS și Lloyds TSB pentru un total de 37 miliarde de lire .
Schema special ă a B ăncii Angliei privind lichiditatea se dubla în m ărime, astfel c ă, peste 200
miliarde de lire în bilete de trezorerie deveneau d isponibile b ăncilor prin intermediul
opera țiunilor swap pentru activele lor mai pu țin lichide. Pân ă când pie țele aveau s ă se
stabilizeze, Banca Angliei continua s ă organizeze licita ții pentru împrumuturi în lire sterline
pentru trei luni și în dolari pentru o s ăpt ămân ă, contra unui colateral extins.
Trezoreria urma s ă garanteze în limita a 250 miliarde de lire noile f onduri ob ținute de b ănci,
contra unui comision.
Acest pachet a fost completat de un al doilea pache t de salvare pe 19 ianuarie 2009 pentru a
relansa creditarea bancar ă. Creditorii trebuie s ă identifice activele lor cele mai riscante pe care
le pot asigura cu ajutorul guvernului pentru un com ision. De asemenea, Trezoreria a extins
schema de garantare a creditelor pentru a cuprinde datoriile b ăncilor capitalizate de guvern pân ă
la sfâr șitul anului 2009 și a creat o schem ă de garantare a obliga țiunilor cu active colateralizate.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
13 capital, în schimbul ac țiunilor preferen țiale f ără drept de vot. În unele ță ri, guvernele au
încurajat fuziunile și achizi țiile instituțiilor financiare „sl ăbite”.
Active Pasive
Numerar Depozite
Obliga țiuni Credite primite
Credite acordate Capital
Alte active
Tabel 1. Componentele bilan țului unei b ănci
Pentru a înt ări stimulentele, uzului acestor instrumente i-au fo st asociate unele condi țion ări.
De exemplu, m ăsurile sunt, de regul ă, limitate temporal, implic ă un cost sau impun restric ții
asupra pl ății executivului sau asupra politicii de dividend. U nele ță ri au optat pentru utilizarea
instrumentelor structurale, cum ar fi cump ărarea activelor toxice (Tabelul 2). Suplimentar,
unele ță ri și-au orientat interven ția în scopul prevenirii colapsului pie ței imobiliare prin
cump ărarea obliga țiunilor ipotecare. Statele Unite și Elve ția au optat pentru cump ărarea
direct ă a obliga țiunilor corporatiste sau a titlurilor de credit iar Marea Britanie a creat
contextul pentru ac țiuni similare.
Aceste planuri de salvare au ajutat la stabilizarea pie țelor financiare, chiar dac ă nu s-a
înl ăturat complet stresul. Este important ă implementarea rapid ă a acestor m ăsuri și, în special,
recapitalizarea rapid ă a b ăncilor viabile. De asemenea, este necesar ă încurajarea injec țiilor de
capital în domeniul privat. Identificarea și îndep ărtarea activelor problematice din bilan țurile
băncilor va fi, de asemenea, necesar ă dac ă recapitalizarea nu reu șește s ă restabilieasc ă
încrederea iar pie țele r ămân nelichide. În acela și timp, ar putea fi necesar ca unele m ăsuri de
urgen ță precum interzicerea vânz ărilor în lips ă și relaxarea regulilor privind evaluarea
activelor în termenii pie ței, s ă fie abandonate, din moment ce sporesc incertitudin ile și pot
încetini ritmul ie șirii din criz ă. Mai general, transparen ța bilan țurilor este esen țial ă pentru a
asigura fluxuri informa ționale de bun ă calitate și pie țe eficiente în viitor.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
14 Tabel 2 Instrumente utilizate ca r ăspuns la criz ă
Instrumente monetare
tradi ționale Instrumente de solu ționare a crizei
Injec ții de
lichidit ăți Modificarea ratelor de dobând ă
Cre șterea
garan ției
depozitelor Garan ții
pentru creditele și
datoriile băncilor Funduri pentru cump ărarea
titlurilor de credit Cump ărarea
obliga țiunilor
ipotecare Interzicerea/l imitarea vânz ării în
lips ă Injec ții
de capital* Cump ărarea
de active toxice
S.U.A.  reducere       
Zona Euro  reducere 
Germania     
Fran ța deja la un
nivel ridicat   
Italia   
Marea
Britanie  reducere      
Austria    
Belgia    
Cehia reducere
Danemarca  cre ștere/reducere    
Finlanda   
Grecia   
Ungaria  cre ștere   
Irlanda   
Luxemburg  
Olanda    
Slovacia reducere 
Polonia  reducere 
Portugalia   
Suedia  reducere    
Spania    
* Injec țiile de capital în b ănci erau deja efectuate la momentul întocmirii rapo rtului
Sursa: OECD ( www.oecd.org )

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
15 De asemenea, au fost puse în aplicare politici de s tabilizare macroeconomic ă. B ăncile centrale
au redus masiv ratele de dobând ă de politic ă monetar ă, pentru ca în unele ță ri s ă ajung ă la
nivele apropiate de zero. Temporizarea reducerilor de dobând ă a fost în unele cazuri
coordonat ă la nivel interna țional 2. În acela și timp, unele b ănci centrale au crescut lichiditatea
disponibil ă prin licita ții obi șnuite și/sau au l ărgit gama de active acceptate drept colateral. De
asemenea, s-a facilitat accesul la lichiditate și s-au stabilit aranjamente bilaterale privind
facilit ăți de tip swap între Sistemul Federal de Rezerve sau BCE și economiile mici. În plus,
instrumente de politic ă monetar ă neconven ționale, precum relaxarea credit ării, au început s fie
utilizate progresiv.
Actul pentru Stabilizare Economic ă de Urgen ță al Statelor Unite (ASEU)
Adoptarea ASEU în Statele Unite a fost în mod clar necesar ă pentru stabilizarea pie țelor
financiare. Elementele cheie ale actului sunt redat e în caseta de mai jos. Planul a fost criticat
pe motiv c ă adreseaz ă problema lipsei de lichidit ăți și a valorii în sc ădere a câtorva active, și
nu direct problema insuficien ței capitalului. Par țial, critica nu a fost bine fundamentat ă din
moment ce planul oferea autorit ăților americane flexibilitate pentru a cump ăra ac țiuni și
recapitaliza b ănci. Dat ă fiind urgen ța situa ției, a fost introdus un program voluntar de
cump ărare de capital și o garan ție suveran ă temporar ă pentru noile datorii ale b ăncilor. Și,
dac ă încrederea în pie țe a r ămas fragil ă, op țiunea pentru cump ărarea activelor toxice a ie șit
din nou la suprafa ță , cu un plan pentru crearea unei b ănci a guvernului care s ă cumpere
investi țiile neperformante și creditele care au stat la baza pierderilor raport ate de b ănci.
Pe termen mediu și lung, efectele acestor m ăsuri vor depinde de modul în care sunt
implementate. Dac ă programul reu șește s ă îndep ărteze activele problematice și s ă relanseze
creditarea bancar ă, percep țiile cu privire la riscurilor de contraparte se vor atenua. Îns ă
implementarea sec țiunii planului privind managementul activelor se co nfrunt ă cu o serie de
probleme. În primul rând, este dificil ă determinarea pre țului obliga țiunilor colateralizate cu
active problematice, chiar și prin metoda licita țiilor inverse 3. F ără îndoial ă, activele care au
nevoie de evaluare sunt foarte eterogene, iar asime tria informa țional ă inevitabil ă poate afecta
derularea tranzac țiilor. În al doilea rând, nu se știe dac ă administra ția american ă va fi capabil ă

2 Pe 8 octombrie, Banca Angliei, Banca Central ă European ă, Banca Suediei, Banca Na țional ă a Elve ției,
Sistemul Federal de Rezerve și Banca Canadei au anun țat împreun ă reducerea dobânzii de politic ă monetar ă. Au
urmat apoi reduceri în Asia, în special China și în Australia.
3 Licita ția invers ă este o metod ă care permite mai multor vânz ători s ă concureze pentru vânzarea unui produs în
baza pre țului de cump ărare propus de cump ărător. Vânz ătorul care ofer ă pre țul cel mai redus poate perfecta
tranzac ția.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
16 să angajeze personal calificat care s ă identifice activele problematice (Rogoff, 2008). A ceast ă
identificare este complicat ă de faptul c ă activele în vizor sunt foarte complexe și eterogene. În
al treilea rând, abordarea propus ă reclam ă timp suficient pentru implementare. În acest sens,
unui anali ști au argumentat c ă temporizarea planului american nu a fost cea mai f ericit ă și c ă
ar fi fost posibil ă o abordare preventiv ă.
Sursa: OECD
Sunt planurile na ționale suficiente pentru Europa?
Reac ția autorit ăților europene la criz ă a fost prompt ă și bine coordonat ă. Dup ă întâlnirea de
urgen ță din 12 octombrie, majoritatea ță rilor din zona euro au anun țat pachete de salvare care
împ ărt ăș esc tr ăsături similare cu ac țiunile conduse de Marea Britanie – cu focalizare pe
garan ții interbancare și injec ții de capital. Cu toate acestea, un num ăr de întreb ări au r ămas Principalele linii de ac țiune ale Actului de Urgen ță pentru Stabilizare Economic ă al Statelor
Unite
Pe 3 octombrie 2008, autorit ățile americane au aprobat un plan de salvare care î și propunea s ă
injecteze un volum substan țial de lichidit ăți în pia ță . M ăsurile cheie includ:
alocarea a 700 mld.$ în dou ă tran șe
utilizarea de fonduri pentru cump ărarea activelor problematice (mortgage-based
securities) sau garantarea acestor active
pentru a beneficia de plan, firmele participante tr ebuia s ă depun ă garan ții și s ă accepte
limit ări ale salariilor top-managerilor, cu nivele stabil ite de Secretariatul Trezoreriei
încurajarea dat ă SEC (Securities and Exchange Commission) pentru a relaxa regulile de
contabilizare la valoarea de pia ță .
plafoanele de garantare a depozitelor se ridicau de la 100 000$ la 250 000$. Experien ța
crizelor anterioare arat ă c ă aceasta m ăsur ă a ajutat b ăncile s ă atrag ă influxuri de capital, a
facilitat cump ărarea activelor „problem ă” și a încurajat creditarea.
FED urma s ă bonifice b ăncilor o dobând ă pentru rezervele de ținute de la 1 octombrie,
sporind astfel veniturile acestora
Pe 14 octombrie, Trezoreria a anun țat c ă 250 mld.$ vor fi aloca ți injec țiilor de capital. Institu țiile
financiare puteau astfel participa la programul vol untar de cump ărare prin vânzarea de ac țiuni
preferen țiale guvernului american. În plus, FDIC urma s ă garanteze temporar datoriile-senior ale
institu țiilor asigurate FDIC și ale companiilor de ținute de acestea.
Pe 23 noiembrie, guvernul federal a salvat Citigrou p prin ajutorul dat pentru absorb ția pierderilor
poten țiale majore ce ar fi grevat activele toxice din bil an ț și prin injec ții de capital. Pe 25
noiembrie, FED a anun țat c ă va cump ăra MBS și va sprijini financiar sectorul de consumer
finance (fondurile AUSE absorbind primii 10% din pierderi) .
Pe 17 ianuarie 2009, autorit ățile americane au anun țat c ă vor ajuta Banca Americii s ă absoarb ă
pierderile suferite odat ă cu achizi ția Merril Lynch. Guvernul pl ănuia s ă injecteze 20 mld.$ în
banc ă în schimbul ac țiunilor preferen țiale, iar 118 mld.$ s ă îi foloseasc ă pentru garantarea
activelor „problem ă”.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
17 fără r ăspuns. În primul rând, unele guverne au anun țat c ă vor salva b ănci aflate în dificultate
îns ă nu s-a stabilit nicio procedur ă privind b ăncile multina ționale, în care cazuri o pr ăbu șire ar
fi putut genera risc sistemic. Cu cât pie țele devin mai integrate, falimentul unei b ănci mari
este mai probabil s ă influen țeze negativ întreg sistemul financiar. Este importa nt ă
comunicarea detaliilor cu privire la condi țiile de eligibilitate ce trebuie îndeplinite de b ănci
pentru a primi suport. Au fost înaintate un num ăr de propuneri alternative care vizeaz ă crearea
unui fond de salvare la nivel european, sau o regul ă care s ă stabileasc ă ță rile care ar trebui s ă
intervin ă. În al doilea rând, este necesar ă armonizarea schemelor de garantare a depozitelor și
a regulilor privind garan țiile creditelor interbancare, pentru a evita stimul entele distorsionate.
2.2. Strategia de ie șire din criz ă și necesitatea reformei pe termen lung
Blundell-Wignall et. al (2008) argumenteaz ă c ă, pe termen lung, pe m ăsur ă ce vom dep ăș i
criza, este necesar ă focalizarea asupra unor politici sustenabile în si stemul financiar. Sunt
aduse în discu ție trei domenii care trebuie avute în vedere dup ă relaxarea sau înl ăturarea
măsurilor de urgen ță :
1. Reformarea schemelor de compensa ție care au stat la baza declan șă rii crizei
2. Adecvarea influen ței reglement ărilor asupra costului capitalurilor la riscurile re ale
asumate de institu țiile financiare
3. Renun țarea la ac ționariatul de stat în b ănci și la angajamentele de asigurare realizate
prin intermediul tehnicilor de vânz ări de active și de management al datoriei
În primul rând, deciden ții în materie de politic ă pruden țial ă s-au confruntat cu un sistem
determinat de mai mul ți factori care stau în afara domeniului lor de comp eten ță : modelul
afacerilor bancare și r ăspunsul acestuia la politicile privind lichiditatea , reglementarea sau
fiscalitatea. Eșecul modelelor de guvernan ță corporatist ă în unele companii reflect ă
scheme de compensa ție șubrede privind adoptarea deciziilor și cre șterea sustenabil ă a
corpora ției. Aici ar prezenta importan ță schemele de remunera ție bazate pe performan țe
recente, dar și structura de conducere și felul în care aceasta gestioneaz ă riscul. Principiile
generale și regulile „blânde” specifice auto-reglement ării se pare ca nu au fost suficiente. Iar
aceasta reclam ă fortificarea modelelor de guvernan ță corporatist ă.
Câteva dintre canalele principale de influen ță sunt prezentate în figura de mai jos (Figura 1).

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
18 Politica macro Fiscalitatea Reglementarea Structura firmelor Guvernan ța corporatist ă Concuren ța Educa ție/Protec ție
– „American dream” – produse structurate cu – regulile de capital privind – b ănci „too big to fail” – independen ța directorilor – obiective consecvente – co duri de
ipoteci cu 0 capital avantaj fiscal băncile în acordul Basel și cu reglement ările conduit ă
problema poli ticilor pro-ciclice – Holding Co. include și o – Subcomitet de risc?
– rate de dobând ă sc ăzute – paradisuri fiscale – banc ă de investi ții – impactul structurilor – campa nii de
loca ție pentru VI – tratamentul b ăncilor de – Remunera ție și participa ție oligopoliste asupra informare asupra
– reduceri ale impozitelor/ investi ții în fuziuni și regulile – prevederile Actului costur ilor, declara țiilor riscurilor,
deficite bugetare – impunerea sala riilor de capital Glass-Steagall – focalizare pe riscul holistic costurilor,
exec utivului incluzând strategia b ăncii – rolul statului termenelo r
– valorificarea excedentului – interzicerea vânz ării în lips ă – concentrare, rolul statului pe termen lu ng și problemele
Asiatic și lichiditate – tratamentul fiscal al reglementatori multipli, efectul ui de levier – integrarea opera țiunilor – transparen ță
global ă excesiv ă fuziunilor și achizi țiilor – subscriere/audit/conturi opera țiuni multiple, independente costuri credite
cross-se lling / – responsabilit ăți fiduciare și și termene
– deductibilitatea dobânzilor afa ceri interne probleme legate de taxe – concuren ța extern ă – asig. depozite Schemele de compensa ție Factori de risc Costul capitalului Agen ții de rating B ănci Fonduri de pensii B ănci de investi ții Agen ți Societ ăți de asigur ări Fonduri de hedging Consumatori Aud itori Reglementatori Criza actual ă
Subevaluarea riscului Balonul activelor Efect de levier excesiv Criza creditelor / recesiune Rezultat viitor
Cost adecvat al capitalului Evaluarea corect ă a riscului
Active și datorii sustenabile
Reglement ări consecvente
Pre țurile activelor Efect de levier Factori de risc Securitizare Tra nsparen ță
Figura 1 . Schemele de compensa ție, influen țe și rezultate

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
19 Sistemul de impunere, reglementarea, politica macro , guvernan ța, schemele de remunera ție,
etc., toate trebuie s ă formeze un ansamblu coerent de m ăsuri care s ă nu împiedice îndeplinirea
obiectivelor de politic ă financiar ă.
Teoria celei de-a doua op țiuni (engl. „ Theory of the second best ”) este foarte relevant ă aici:
dac ă pia ța e șueaz ă, reforma pentru îmbun ătățirea unor p ărți din sistem ( și nu a interac țiunilor
globale dintre reglementare, fiscalitate și schemele de remunera ție și al ți factori ai
guvernan ței) pot s ă nu ajute și chiar s ă înr ăut ățeasc ă situa ția 4. Aceste interac țiuni sunt extrem
de complexe, iar ajustarea regulilor pruden țiale pentru a r ăspunde tr ăsăturilor esen țiale ale
crizei actuale va ajuta în mod necesar la evitarea crizelor viitoare.
În al doilea rând, acordurile Basel I și Basel II au avut drept scop adecvarea reglement ării
capitalului la riscurile creditelor bancare , îns ă particularit ățile structurilor institu ționale ale
băncilor au z ădărnicit aceste eforturi. Pr ăbu șirea băncilor de investi ții a fost o caracteristic ă a
acestei crize. Aceste entit ăți „au beneficiat de pe urma costului prea sc ăzut al capitalului și,
propor țional, s-au extins prea mult” 5. Costul capitalului este mai mic dac ă creditorii cred c ă
băncile sunt supravegheate și c ă nu se vor pr ăbu și.
Potrivit sistemului Basel, b ăncile de investi ții au beneficiat de o propor ție redus ă a capitalului
de 20%. Acest fapt reflect ă o protec ție relativ ă, b ăncile acordând, mai ieftin, credite
contrap ărților b ănci de investi ții. În anul 2004, modificarea regulii privind capit alul și rolul
crescut al supravegherii b ăncilor de investi ții au ajutat la men ținerea unui nivel sc ăzut al
costului capitalului, permi țând, simultan, un nivel mai ridicat al efectului de levier (engl.
„leverage ”). Încorporate în conglomerate financiare precum C iti sau b ănci europene
universale precum UBS, segmentele extrem de extinse ale b ăncilor de investi ții, au periclitat
stabilitatea acestor institu ții.
Politicile viitoare trebuie s ă asigure c ă nu vor exista suprapuneri între cultura creditului și cea
a capitalului și c ă regulile privind capitalul aplicabile acestor inst itu ții vor fi adresate eficient
acestora iar costul efectului de levier va fi sufic ient de ridicat pentru a asigura m ărimea lor.
Exist ă dou ă op țiuni de baz ă privind adresarea eficient ă a costului capitalului și a altor
activit ăți de supraveghere. Pe de o parte, este necesar ă o reglementare care s ă vizeze o

4 R.G. Lipsey & Kelvin Lancaster – “ The General Theory of the Second Best ”, The Review of Economic
Studies, vol 24, No. 1, 1956, p. 17
5 Blundell-Wignall, A., Atkinson, P. și Se Hoon Lee – „The Current Financial Crisis: Caus es and Policy Issues”,
în Financial Market Trends, OECD, 2008, p. 16

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
20 abordare mai îngust ă a conceptului de „banc ă”; astfel, se va facilita supravegherea
îndeaproape și sus ținerea pe timp de criz ă a b ăncii, regula „caveat emptor” („ let the buyer
beware ”) aplicându-se în sectorul cu risc ridicat (cel al b ăncilor de investi ții, în particular). De
asemenea, este necesar ă separarea b ăncilor comerciale de b ăncile de investi ții în institu ții
financiare diferite. Activitatea b ăncilor de investi ții este foarte riscant ă iar pierderile lor pot
„înghi ți” rapid întreg capitalul grupului.
Aceast ă din urm ă structur ă, îns ă, nu poate s ă evite probleme sistemice majore în viitor,
deoarece b ăncile reglementate vor continua s ă stabileasc ă rela ții de contraparte cu b ăncile de
investi ții și alte societ ăți foarte riscante, nereglementate, componente ale „ sistemului bancar
din umbr ă”. Iar volumul oportunit ăților riscante care ar trebui valorificate nu este d at și nici
independent de costul capitalului.
Astfel, solu ția poate fi urm ătoarea: b ăncile s ă stabileasc ă rela ții de contraparte cu institu ții
financiare cu risc ridicat, îns ă cu reguli foarte clare privind capitalul (dac ă este necesar, pân ă
la acoperire complet ă), protejând solvabilitatea bancar ă. Drept urmare, banca de investi ții ar
trebui s ă se confrunte cu un cost mai ridicat al capitalului în compara ție cu situa ția dinainte. În
particular, b ăncile de investi ții nu vor mai putea s ă profite de opera țiunile de trezorerie
diversificate ale b ăncilor ( și de statul „reglementat” al acestora) pentru a put ea ob ține capital
ieftin pe care s ă îl aloce unor tranzac ții interne extrem de riscante. Cu mai pu ține tranzac ții, se
va r ăspunde cerin țelor privind ratele interne de rentabilitate iar ef ectul de levier și riscul
sistemic se vor reduce propor țional – precum și m ărimea și influen ța abuziv ă a sectorului
financiar asupra economiei.
Pe de alt ă parte, o abordare mai pu țin radical ă presupune lucrul cu structuri non-opera ționale
ale holding-ului (engl. „ non operating holding company – NOHC ”). Aceasta va separa
conglomeratul financiar în p ărțile sale constitutive: opera țiuni comerciale, opera țiuni de
investi ții, managementul avu ției, etc. Exist ă structuri de conducere separate și ziduri puternice
între filiale. Regulile privind capitalul pot adres a riscul activit ății desf ăș urate de filiale, iar
pentru cazuri de criz ă, orice pierdere suferit ă de o filial ă s ă se trateze individual de c ătre
supraveghetori, f ără s ă pericliteze stabilitatea întregului conglomerat . De exemplu, este
mult mai simplu s ă vinzi sau s ă lichidezi un „negustor” de obliga țiuni problematice, dac ă este
o filial ă a unei NOHC decât dac ă este o entitate în topul piramidei. De asemenea, s tructura
NOHC este mult mai transparent ă și este mult mai facil ă limitarea expunerilor intra-grup.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
21 Punctul cheie este c ă activit ățile financiare cu nivel ridicat de risc s ă fie finan țate cu un cost al
capitalului corect, dictat de pia ță și f ără distorsiunile cauzate de reglementare și interfa ța
structurii bancare. De pild ă, UBS s-a folosit de opera țiunile de trezorerie în numele b ăncii
pentru a împrumuta ieftin de pe pia ța de capital, fonduri care au fost mai apoi alocate intern
unit ăților foarte riscante ale b ăncilor de investi ții.
2.3. Reforme necesare pentru restabilirea ordinii î n sistemul financiar
O perspectiv ă recent ă6 cu privire la reformele necesare, îns ă pân ă acum evitate, în sistemul
financiar, propune urm ătoarele m ăsuri pentru restabilirea ordinii în domeniul financ iar-
bancar:
1. Licen ța de func ționare a unei b ănci trebuie s ă r ămân ă singura atribu ție a unei
institu ții publice , preferabil autoritatea de supraveghere înfiin țat ă de stat, independent ă
politic și gestionat ă potrivit unui mandat clar definit. A permite crear ea de b ănci de c ătre
oricine ar fi o invita ție la „criminalizarea” întregii economii. Oricum, c onceptul existent în
Europa (o banc ă licen țiat ă într-o țar ă este supravegheat ă de autoritatea din țara sa de origine,
iar țara în care func ționeaz ă filiala b ăncii se bizuie pe acea supraveghere) ar trebui core ctat,
din moment ce și-a dovedit pericolele pe timp de criz ă. În definitiv, guvernului ță rii de loca ție
a filialei i se va solicita protec ție pentru deponen ții acelei filiale.
Prin urmare, cererile de autorizare a func țion ării ( și supravegherea asociat ă) ar trebui
solicitate în fiecare țar ă în care banca vrea s ă opereze, cu excep ția cazului în care exist ă o
agen ție de supraveghere comun ă pentru ambele ță ri. Astfel, dac ă în viitor se va crea o
autoritate de supraveghere la nivel european, fieca re banc ă care inten ționeaz ă s ă î și deschid ă
filiale în mai mult de o țar ă din Uniune (sau din teritoriul acoperit de agen ție) ar trebui s ă se
adreseze acestei autorit ăți. Men ținerea autorit ăților de supraveghere de stat a demonstrat, în
Europa, șubrezenia, limitele și pericolele sistemelor na ționale care pretind s ă controleze
institu ții interna ționale.
Dificult ățile întâmpinate de unele guverne în încercarea de a asambla pachetele de salvare a
băncilor active în mai multe ță ri semnalizeaz ă gradul de urgen ță .
2. Schemele de garantare a depozitelor proiectate pent ru perioade de lini ște au e șuat .
Guvernele europene au reac ționat haotic: câteva au ridicat plafonul de garanta re de la 20 000

6 Desmet, Cherles – „Reforming financial systems: bu ilding anew, or tinkering?”, April 2009, articol pu blicat pe
site-ul Hayek Institut ( www.fahayek.org ), p. 2-4

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
22 EUR la 50 000 EUR sau 100 000 EUR, sau chiar la niv elul depozitelor (nelimitat). Unele au
ridicat limita doar pentru 1 an, anun țând c ă vor reveni la nivelul ini țial de garantare dup ă
termenul vizat. Alte guverne au crescut nivelul gar an ției doar pentru anumite depozite sau în
cazul anumitor b ănci. În unele situa ții, nivelul acoperit prin garan ții de stat reprezint ă un
multiplu de mărimea PIB-ului ță rii, nivel în mod evident nesustenabil.
Întregul concept al garant ării depozitelor trebuie reconsiderat din temelii, ținând cont de
urm ătoarele patru principii fundamentale:
Deponen ții nu au posibilitatea s ă evalueze solvabilitatea sau lichiditatea unei b ănci,
de ceea este necesar ă o agen ție specializat ă care s ă evalueze în locul lor;
Activele unei b ănci și nu capitalul b ăncii sunt garan ția depozitelor în acea banc ă;
Limitele de desp ăgubire ale deponen ților (presupuse în scopul favoriz ării
„s ăracilor”) introduc conceptul de „justi ție distributiv ă” care este totodat ă lipsit ă de
sens, absurd ă și ineficient ă – nu numai deoarece nu î ți are locul în sistemul bancar ci și
deoarece creeaz ă noi „s ăraci” prin egalizare descendent ă;
O institu ție financiar ă ar trebui s ă fie liber ă s ă contracteze asigurare, iar clien ții s ăi
să cunoasc ă efectele unei asemenea decizii.
Concluzionând, orice propunere privind schemele de garantare a depozitelor trebuie s ă
includ ă urm ătoarele elemente:
– Obliga ția b ăncilor de a informa deponen ții cu privirea la partea din activele b ăncii
pe care banca central ă ar accepta-o pentru refinan țare , în conformitate cu o valoare
predeterminat ă „floor emergency discount”. Acest raport ar fluctu a zilnic odat ă cu
lichiditatea activelor. În contextul actual, b ăncile centrale finan țeaz ă b ăncile
nediscriminatoriu, indiferent de valoarea activelor și uneori bazându-se doar pe riscul
sistemic pe care respectivele b ănci îl prezint ă (m ărimea lor). Basel I și II, legând
solvabilitatea b ăncilor de capitalul lor ca frac țiune din active și nu valoarea ( și adecvarea
maturit ăților) acestor active, nu au garantat soliditatea si stemului.
– Restabilirea coinciden ței dintre zona de „suveranitate” (posibilitatea unui anume stat
de a cre ște impozitele și taxele pentru a desp ăgubi deponen ții) și zona de risc (țara în care
sunt localizate activele). De pild ă, nu se justific ă obligarea contribuabililor belgieni la
plat ă pentru activele colectate în Belgia de o subsidiar ă a unei b ănci din Islanda care s-a

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
23 implicat în tranzac ții cu ipoteci americane. Pentru a evita pericolele securitiz ării,
deponen ții dintr-o țar ă ar trebui asigura ți la nivelul justificat de activele b ăncilor din
aceea și țar ă. Astfel, garan ția depozitelor constituite la b ănci europene care ar investi în
active din SUA, s-ar reduce corespunz ător.
– Îmbinând cele dou ă elemente de mai sus rezult ă c ă deponen ții ar trebui s ă primeasc ă,
cu fiecare extras de cont, informa ții precise cu privire la propor ția depozitelor sale
acoperit ă de asigurare. Aceast ă propor ție ar fi un procent din totalul asigurat și nu un
plafon al depozitelor (astfel încât asigurarea s ă nu devin ă un mecanism de
„redistribuire”). În fine, b ăncile care nu vor s ă se asigure, trebuie s ă men ționeze clar în
fiecare extras. De asemenea, banca central ă trebuie s ă furnizeze informa ții cu privire la
propor țiile asigurate în fiecare banc ă pe o baz ă zilnic ă.
– Dac ă o banc ă se confrunt ă cu retrageri masive, simultane din partea deponen ților și
apeleaz ă la m ăsura de urgen ță („emergency rediscount”), poate fi capabil ă mai târziu s ă-și
retrag ă activele și s ă conduc ă opera țiuni în condi ții normale. Dac ă amplitudinea și durata
problemelor sunt atât de severe încât banca nu ar m ai putea s ă î și recapete încrederea
deponen ților, bilan țul b ăncii trebuie s ă fie ajustat în sc ădere. O reducere a obliga țiilor
băncii trebuie s ă fie contrabalansat ă de o reducere a activelor: resursele contribuabili lor ar
trebui folosite pentru contrac ția bilan țului celor mai neperformante b ănci și nu pentru
men ținerea lor în via ță . Ast ăzi, politica „one-size-fits-all” este în mod clar
contraproductiv ă.
3. Închiderile b ăncilor au fost întâmpl ătoare f ără nicio apreciere cu privire la gradul de
solvabilitate al activelor. Și o dovad ă a acestui fapt este c ă, la câteva luni de la recapitalizare
și/sau de la injec țiile de capital, înc ă se mai poart ă discu ții cu privire la regulile exacte și
mărimea b ăncilor cu active problematice.
Dac ă o banc ă se confrunt ă cu dificult ăți care nu pot fi solu ționate prin refinan țarea
activelor, aceast ă banc ă ar trebui închis ă de autoritatea de supraveghere, cu interzicerea
oric ărei interven ții a statului sau implic ări politice . Dac ă valoarea nominal ă a activelor
este mai mic ă decât depozitele atrase de banc ă, utilizarea fondurilor publice pentru a reinjecta
capital introduce distorsiuni în detrimentul instit u țiilor cu un management eficient și distruge
valoare. Recapitalizarea b ăncii ar trebui s ă r ămân ă o decizie proprie ac ționarilor.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
24Obligarea la evaluarea activelor la valoarea de pia ță a fost în mod clar o eroare care ar
trebui recunoscut ă. În contextul unei crize globale de încredere, acti vele pe termen lung sunt
fără valoare dac ă b ăncile sunt for țate s ă vând ă.
În unele cazuri, unele ță ri au optat pentru na ționalizarea unei b ănci în loc s ă o închid ă. Dac ă o
banc ă și-a asumat riscuri excesive sau dac ă a avut un management defectuos, nu ar
trebui recompensat ă prin na ționalizare, ci penalizat ă prin închidere. Efectele acestor
dou ă solu ții asupra stabilit ății și eficien ței sistemului financiar sunt, f ără îndoial ă, diferite.
În cazul în care o banca se închide, ac ționarii și-ar pierde investi ția, cu excep ția cazului în
care aleg s ă recapitalizeze banca. Managementul și personalul (care sunt, de regul ă,
responsabili pentru situa ția critic ă a b ăncii) sunt concedia ți. Îns ă deponen ții nu înregistreaz ă
pierderi și sunt liberi s ă î și transfere activele c ătre o alt ă – mai bine gestionat ă – banc ă. În caz
de na ționalizare, contribuabilii sunt obliga ți s ă finan țeze salariile celor responsabili pentru
pierderi. Mai mult, o banc ă de stat introduce distorsiuni severe în pia ță , împrumuturi
orientate politic și perspectiva înfrico șă toare a pierderilor nelimitate .
4. A permite pre țurilor și salariilor s ă scad ă. Atunci când un sector economic
experimenteaz ă injec ții masive de resurse, retrase de la alte întrebuin ță ri, nu ar trebui s ă existe
nicio cauz ă de îngrijorare dac ă productivitatea noilor investi ții dep ăș ește veniturile industriilor
vechi și dac ă investi țiile sunt realizate cu economii existente. Dac ă investi țiile sunt finan țate
prin credite iar productivitatea pe termen lung est e dubioas ă, profiturile a șteptate din
revânzarea investi ției nu se pot realiza f ără injec ții suplimentare de credit, ceea ce conduce la
„umflarea balonului”. În consecin ță , structura produc ției va fi denaturat ă și instabil ă. Atunci
când popula ția amaneteaz ă toate veniturile viitoare pentru o singura compone nt ă a nevoilor
sale viitoare (locuin ța), este, în mod evident, gre șit ca banca central ă s ă sus țin ă aceast ă
frenezie speculativ ă cu injec ții masive de credit.
O cas ă care valora 100 000 EUR în ianuarie 2000, înainte de începutul crizei, a fost evaluat ă
la 250 000 EUR (de exemplu, în Fran ța indicele pre țurilor la locuin țe a crescut cu 150%). Îns ă
produsul intern pe cap de locuitor a crescut cu num ai 15%, excluzând infla ția. Prin urmare,
pre țul acestor active trebuie s ă scad ă pentru a se alinia evolu ției venitului general. În exemplul
nostru, valoarea real ă a casei la începutul crizei ar fi fost 125 000 EUR , adic ă o cre ștere de
25% care însumeaz ă cre șterea venitului și a infla ției.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
25 Îns ă rezisten ța puternic ă la aceast ă realiniere vine din partea celor care au ob ținut beneficii
importante și au încurajat „exuberan ța ira țional ă”. Grupul acestora include nu numai agen ții
imobiliari sau companiile de construc ții, ci, mai important, municipalit ățile, ministerele și
acumul ările lor de „white elephants” (lucruri de prisos) – care au putut fi finan țate pe seama
taxelor colectate din vânz ări care au crescut odat ă cu „balonul”.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
26 CAPITOLUL III IMPACTUL CRIZEI FINANCIARE ASUPRA SIS TEMULUI
FINANCIAR ROMÂNESC
România suport ă impactul crizei financiare și economice prin dou ă canale de propagare:
a) Canalul financiar determinat de restrângerea și scumpirea creditului pe plan mondial:
Cre șterea costului creditelor luate de c ătre popula ție, firme și stat;
Modelul de afaceri practicat de c ătre b ăncile din România și de c ătre alte institu ții
financiare, respectiv „ne împrumut ăm extern și credit ăm pe plan local” se va schimba
radical, ceea ce va genera lips ă de lichiditate pe pie țele financiare;
Investitorii str ăini renun ță sau amân ă deciziile cu privire la unele investi ții pe care ar
fi dorit s ă le fac ă în România;
Investi țiile de portofoliu au fost reduse substan țial.
b) Canalul economic determinat de contrac ția economic ă din ță rile dezvoltate:
FMI prognozeaz ă o contrac ție de 0,5% a zonei euro în anul 2009; Comisia
European ă prevede o recesiune (-1,5%), comparativ cu o cre ștere de 1,2% în 2008 și
2,6% în 2007.
Diminuarea exportului;
Reducerea sau oprirea activit ăților care furnizeaz ă componente pentru industriile
afectate de recesiune – auto, metalurgie, confec ții, construc ții etc.;
Mic șorarea transferurilor de bani în România f ăcute de c ătre muncitorii români din
str ăin ătate;
Reducerea ritmului de cre ștere economic ă.
Contrac ția economic ă poate conduce la imposibilitatea achit ării unor datorii de c ătre
persoane fizice și juridice și implicit la apari ția unor probleme de solvabilitate pentru
bănci și alte institu ții financiare, precum și a tensiunilor sociale.
Între cele dou ă canale se manifest ă o rela ție de intercondi ționare, astfel c ă sistemul financiar
românesc este afectat prin intermediul ambelor cana le prezentate, atât de criza de lichiditate
generalizat ă astfel generat ă, cât și de criza de încredere instalat ă la nivelul popula ției.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
27 3.1. Emergen ța riscului sistemic în sistemul bancar din România
Criza financiar ă 2007-2008 dezv ăluie noi dimensiuni ale conceptului de risc sistemi c în
activitatea bancar ă. Astfel, „riscul unor reac ții în lan ț de pr ăbu șire a unor institu ții
interconectate” 7 se extinde pentru a cuprinde și activitatea „sistemului bancar din umbr ă”8 –
un sector nereglementat creat pentru a evita reglem entarea strict ă tipic ă b ăncilor.
Evaluarea riscului sistemic în sistemul bancar din România r ămâne îns ă tradi țional ă, având în
vedere c ă, aici, nivelul de dezvoltare al tehnologiilor fina nciare, dar și toleran ța fa ță de risc,
sunt foarte sc ăzute. Astfel, acele institu ții financiare nebancare care formeaz ă sistemul bancar
din umbr ă și care, utilizând produse financiare sofisticate cu grad ridicat de risc, au periclitat
stabilitatea sistemului financiar american, în Româ nia nu prezint ă semne de îngrijorare.
În mod tradi țional, potrivit lui De Bandt și Hartmann (2000), efectul de contagiune se
manifest ă prin intermediul a dou ă canale 9:
Canalul expunerii – care se refer ă la poten țialul pentru apari ția „efectului de
domino”, poten țial dat de expunerile reale pe pie țele interbancare și în sistemele de
pl ăți și compensare/decontare
Canalul informa țional – care se refer ă la retragerile masive și contagioase de
numerar de c ătre deponen ții imperfect informa ți cu privire la tipul șocurilor care
afecteaz ă b ăncile și la expunerile fizice reciproce
În România, riscul sistemic se poate manifesta în r ela ție cu lichiditatea institu țiilor de credit
ca urmare a accentu ării comportamentului unor b ănci de a-și baza strategia de finan țare a
cre șterii creditelor pe atragerea de resurse interbanca re. Dinamica alert ă a credit ării,
superioar ă celei aferente depozitelor atrase de la clientela nebancar ă, a indus majorarea valorii
indicatorului credite pe depozite de la 91,1% în 20 06 la 109% în 2007 (Grafic 1). În aceste
condi ții, echilibrul bilan țier a fost sus ținut prin cre șterea ponderii resurselor interbancare în
total pasiv de la 22,3% în 2006 la 28% în 2007, crescând dependen ța sistemului bancar
românesc de resurse cu poten țial ridicat de volatilitate . Gradul de concentrare și valoarea

7 Kaufman, George G.- Comment on Systemic Risk, In Research in Financial Services: Banking, Financial
Markets, and Systemic Risk , vol. 7, edited by George G. Kaufman, 47–52, 1995, Greenwich, Conn.: JAI, p. 47
8 Dăianu, D. -“What This Financial Crisis Tells Us”, Ed itorial in Review of Economic and Business Studies, The
Journal of the Faculty of Economics and Business Ad ministration, "Alexandru Ioan Cuza" University of I a și,
Romania, No. 2/2008, p. 14
9 De Bandt, O. and P. Hartmann – „Systematic Risk: A Survey” , ECB Working Paper No. 35, Frankfurt, 2000, p.
18

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
28 din ce în ce mai mare a acestora sporesc expunerea institu țiilor de credit la șocuri de
lichiditate , pe fondul unor eventuale schimb ări în sens negativ a sentimentului investitorilor
institu ționali privind perspectivele plasamentelor în siste mul bancar românesc.

Sursa: Raport de stabilitate BNR 2008 ( www.bnro.ro )
Grafic 1. Evolu ția indicatorului credite pe depozite comparativ cu ponderea resurselor
interbancare în total pasiv
Analiza structural ă a resurselor interbancare eviden țiaz ă dominan ța resurselor externe,
provenite în special de la banca-mam ă. Având în vedere c ă sumele atrase de la b ănci-mam ă
reprezentau la sfâr șitul anului 2007 cca. 70% din totalul resurselor in terbancare utilizate de
institu țiile de credit din România, scenariul de risc cel mai probabil ar putea fi situ a ția în
care b ăncile-mam ă ar fi ele însele afectate de o penurie de lichidit ate . Chiar și în asemenea
condi ții, acestea vor restrânge finan țarea filialelor din Europa Central ă și de Est doar în
condi țiile în care criza de lichiditate este extrem de se ver ă, deoarece o parte important ă din
profiturile acestor b ănci-mam ă provin de la filialele respective. Având în vedere c ă sectorul
bancar autohton este dominat de b ănci din Austria și Grecia, care nu par a întâmpina
dificult ăți în contextul turbulen țelor actuale 10 , severitatea unui posibil șoc extern este
limitat ă.

10 Primele 4 ță ri dup ă de ținerile de capital bancar în România sunt: Austria (22 la sut ă), Grecia (21,7 la sut ă),
Olanda (7,7 la sut ă) și Fran ța (5 la sut ă) – decembrie 2007

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
29

Sursa: Raport de stabilitate BNR 2008 ( www.bnro.ro )
Grafic 2. Evolu ția structural ă a resurselor atrase de la alte institu ții de credit
În paralel cu accentuarea utiliz ării resurselor provenite de la b ăncile-mam ă, finan țarea de pe
pia ța monetar ă intern ă a fost în cre ștere. Testarea rezisten ței sistemului bancar românesc
la riscul intern de contaminare interbancar ă arat ă că declan șarea unui proces de
faliment în lan ț este foarte pu țin probabil ă, expunerile bilaterale interbancare autohtone
fiind, în general, de dimensiuni reduse în raport c u fondurile proprii și activele lichide
de care dispun b ăncile creditoare.
În plus, de și valoarea depozitelor interbancare atrase de insti tu țiile de credit a crescut, în
termeni nominali, cu 82% în perioada februarie 2007 -februarie 2008 (Grafic 3), gradul de
concentrare al pasivelor interbancare interne, calc ulat pe baza indicelui Herfindahl-
Hirshmann, s-a redus de la 1531 puncte de baz ă la 1258 puncte de baz ă în aceea și perioad ă.
Acest proces este justificat în principal de cre șterea gradului de conectivitate interbancar ă
intern ă11 (de la 14,11% în februarie 2007 la 26,81% în febru arie 2008), care a permis
cre șterea sumelor atrase de pe pia ța interbancar ă autohton ă în condi țiile diversific ării
grupurilor de creditori. Rezultatele simul ărilor efectuate arat ă c ă severitatea poten țial ă a
unui eventual șoc sistemic nu ar eroda activele sectorului bancar cu mai mult de un
procent , chiar și în ipotezele scenariului extrem, în care se consi der ă posibilitatea, foarte
sc ăzut ă de altfel, a intr ării în incapacitate de plat ă a trei institu ții de credit simultan.
Perspectivele apari ției din interiorul sistemului bancar românesc a unu i proces sistemic

11 Gradul de conectivitate interbancar ă reprezint ă ponderea num ărului de rela ții financiare în total rela ții
financiare posibile pe pia ța monetar ă interbancar ă, exceptând banca central ă

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
30 puternic sunt legate de o eventual ă generalizare a comportamentului unor institu ții de credit
de a-și finan ța dezvoltarea activit ății de creditare preponderent din surse interbancare .

Sursa: Raport de stabilitate BNR 2008 ( www.bnro.ro )
Grafic 3. Evolu ția comparativ ă a valorii pasivelor interbancare aferente b ăncilor cu
personalitate juridic ă român ă și gradul de conectivitate interbancar ă
Având în vedere c ă indicatorii de pruden țialitate au fost, de-a lungul timpului, instrumente
valoroase de evaluare a stabilit ății și s ănătății sistemului bancar, îmbun ătățirea reglement ării
și supravegherii sistemului bancar precum și contextul actual al crizei financiare mondiale
este elocvent ilustrat ă de evolu ția principalilor indicatori de pruden țialitate în perioada 2004-
martie 2009.
Indicator 2004 2005 2006 2007 2008 03.2009
Indicatorul de solvabilitate ( ≥8%) 20,64 21,07 18,02 13,78 12,34 12.03
Efectul de pârghie (Fonduri proprii/
Total active medii) 8,93 9,18 8,63 7,32 7,04 6,04
Rata general ă de risc 12 46,95 47,61 53,01 56,94 50,74 49,00
Plasamente și credite interbancare/Total
activ 33,58 29,50 35,97 29,98 26,03 24,98

12 calculat ă ca raport între elementele de activ din bilan ț, ponderate cu gradul de risc de credit, plus eleme ntele în
afara bilan țului, ponderate cu gradul de risc de credit, și totalul activelor de bilan ț plus totalul elementelor în
afara bilan țului, la valoarea contabil ă

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
31 Credite acordate clientelei/Total activ 45,64 46,60 53,17 59,09 62,49 60,00
Credite restante și îndoielnice/
Total portofoliu credite 0,28 0,26 0,20 0,22 0,35 0,66
Total crean țe restante și îndoielnice/Total
activ 0,18 0,15 0,14 0,17 0,31 0,52
Total crean țe restante și îndoielnice/
Total datorii 0,20 0,18 0,16 0,19 0,34 0,57
Rata riscului de credit 2,87 2,61 2,81 4,00 6,52 9, 40
Indicatorul de lichiditate 2,28 2,59 2,31 2,13 2,56 2,31
Sursa: Buletin lunar BNR nr. 3/2009
Tabel 3. Principalii indicatori de pruden țialitate în sistemul bancar românesc în perioada
2004- martie 2009
Dup ă cum se poate observa și în graficul de mai jos (Grafic 4), exist ă o corela ție între evolu ția
indicatorului de solvabilitate și efectul de pârghie („leverage”), fapt explicabil prin
modalitatea de calcul al celor doi indicatori 13 . Astfel, sc ăderii solvabilit ății sistemului bancar
în ultimii doi ani, îi corespunde o reducere a efec tului de pârghie, îns ă într-o propor ție mult
mai mic ă (20,49% în perioada 2006-2008 fa ță de 34,20%), ceea ce înseamn ă c ă solvabilitatea
a fost influen țat ă de ritmul mai alert de cre ștere a activelor ponderate în func ție de risc
în compara ție cu cel al fondurilor proprii. În ceea ce prive ște rata general ă de risc,
exprimat ă ca raport între activele ponderate în func ție de risc și totalul activelor la valoare
contabil ă, trendul constant ascendent este o reflectare a po liticii de expansiune a activit ății de
creditare și o consecin ță a concentr ării mai mari a activelor bancare contabile în activ e cu risc
(56,9 la sut ă la sfâr șitul anului 2007, 53,0 la sut ă în 2006, 47,6 la sut ă în 2005). Cu toate
acestea, observ ăm c ă acest indicator a sc ăzut în ultima perioad ă, ajungând în martie 2009
pân ă la nivelul de 49,00%.

13 Indicatorul de solvabilitate se calculeaz ă ca raport procentual între fondurile proprii ale b ăncii și activele
bilan țiere și extrabilan țiere ponderate cu un coeficient de risc; fondurile proprii luate în calculul solvabilit ății se
împart în dou ă categorii: fonduri proprii de baz ă (capital, rezerve și profit) și fonduri proprii complementare
(reevalu ări, subven ții).

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
32 0.00 10.00 20.00 30.00 40.00 50.00 60.00
2004 2005 2006 2007 2008 3.2009 Efect de parghie
Solvabilitate
Rata generala de risc
Poly. (Rata generala de risc)

Grafic 4. Evolu ția solvabilit ății, efectului de pârghie și a ratei generale de risc în perioada
2004-martie 2009
De asemenea, observ ăm c ă în contextul reducerii ratei solvabilit ății, în 2006 și 2007 rata
general ă de risc a crescut cu 11,34%, respectiv 7,41%, ceea ce indic ă o corela ție invers ă
fireasc ă între cei doi indicatori, precum și între efectul de pârghie și rata general ă de risc.
Dup ă cum am men ționat și anterior, cu cât va fi mai mic raportul capital-a ctive cu atât va
cre ște riscul ca banca s ă devin ă insolvent ă și s ă atrag ă dup ă sine alte b ănci cu care se afl ă în
conexiune.
În contextul crizei financiare început ă în august 2007, în majoritatea sistemelor bancare din
ță rilor dezvoltate unui nivel sc ăzut al efectului de pârghie îi corespunde un nivel ridicat al
riscului, ceea ce eviden țiaz ă și o expunere ridicat ă la risc sistemic. Și aceasta deoarece b ăncile
de țin în portofolii active riscante, unele dintre aces tea fiind chiar activele toxice care au stat la
baza pr ăbu șirii multor b ănci americane. În sistemul bancar românesc, chiar dac ă nu se
găsesc active toxice, riscul sistemic este prezent, î ns ă la un nivel sc ăzut, ca urmare a
expunerilor interbancare și a lipsei lichidit ăților.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
33 010 20 30 40 50 60 70
2004 2005 2006 2007 2008 3.2009 00.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
Credite acordate
clientelei/Total activ
Total crean țe restante și
îndoielnice/Total activ

Grafic 5. Evolu ția indicatorilor Credite acordate clientelei/Total activ și Total crean țe
restante și îndoielnice/Total activ în perioada 2004-03.2009
În graficul de mai sus putem observa c ă ponderea creditelor în total activ a crescut în mo d
constant pân ă în anul 2008, ajungând pân ă la nivelul de 62,49%. În luna martie 2009 se
constat ă o reducere a nivelului acestui indicator pân ă la nivelul de 60,00%, ceea ce reflect ă o
reducere a activit ății de creditare în sistem ca urmare a crizei genera lizate de lichidit ăți
manifestate pe plan mondial.
De cealalt ă parte, ponderea crean țelor restante și îndoielnice în total activ se men ținea în luna
martie 2009 la un nivel rezonabil – 0,52%, chiar da c ă indicatorul a înregistrat o cre ștere
puternic ă din anul 2007. Astfel, în 2008, ponderea creditelo r restante în total activ a crescut cu
82,35%, iar în luna februarie 2009 fa ță de decembrie 2008 cu 67,74%, ceea ce ne semnaleaz ă
ce efectele crizei economice s-au propagat și asupra debitorilor b ăncilor române ști.
Chiar dac ă datele analizate mai sus corespund contextului eco nomic actual în care institu țiile
financiare au fost supuse unor șocuri sistemic, în sistemul bancar românesc riscul sistemic nu
se afl ă la un nivel ridicat, autorit ățile monetare dispunând de instrumente de management al
riscului sistemic adaptate standardelor interna ționale.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
34 3.2. Expunerile institu țiilor financiare nebancare române ști și poten țialul impact al
acestora
Analiza expunerilor IFN-urilor din România prezint ă importan ță prin prisma conectivit ății
acestora cu alte institu ții financiare și a impactului asupra stabilit ății sistemului financiar.
Dac ă în Statele Unite ale Americii, sistemul bancar din umbr ă, format din institu ții financiare
nebancare angajate în numeroase opera țiuni speculative și intermediind circula ția produselor
financiare sofisticate, a m ărit riscul sistemic și destabilizat întregul sistem financiar, în
România, IFN-urile nu ridic ă probleme majore.
Potrivit ultimului raport asupra stabilit ății financiare publicat de BNR, nivelul adecvat al
indicatorilor de performan ță financiar ă a IFN-urilor și propor ția redus ă a finan ță rilor acordate
acestora în totalul portofoliului de crean țe al institu țiilor de credit, minimizeaz ă posibilitatea
de transfer a riscurilor c ătre alte sectoare financiare. De asemenea, prin ins tituirea cadrului de
reglementare și monitorizare de c ătre BNR, care a introdus standarde adecvate de acor dare,
clasificare și provizionare a creditelor, se promoveaz ă o gestionare prudent ă a portofoliului de
crean țe, diminuând în acela și timp posibilitatea de transfer intersectorial al pierderilor
financiare, cu implica ții directe asupra men ținerii stabilit ății financiare.
Principalul risc cu care se confrunt ă institu țiile financiare nebancare este riscul de credit .
Conform datelor existente, volumul crean țelor restante și îndoielnice în total credite acordate
variaz ă în func ție de activitatea desf ăș urat ă (Grafic).

Sursa: Raport asupra stabilit ății financiare, 2008 (www.bnro.ro ), p. 52
Grafic 6. Calitatea creditelor acordate de IFN-uri

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
35 De și propor ția este mai mare în cazul activit ății de leasing, analiza trebuie stilizat ă ținând
seama de probabilitatea mare de recuperare în cazul contractelor de leasing, datorat ă de ținerii
– de c ătre societ ățile de leasing – a dreptului de proprietate asupra activului finan țat pe toat ă
durata de derulare a contractului. Totu și, valorile superioare ale ponderii crean țelor restante și
îndoielnice în totalul portofoliului de credite afe rent clientelei înregistrate de IFN (5,93%),
comparativ cu cele de ținute în sistemul bancar (0,77%), reflect ă, fire ște, o politic ă mai pu țin
restrictiv ă de acordare a creditelor de c ătre acest sector financiar. Este de a șteptat ca acest
ecart s ă înregistreze o tendin ță de diminuare datorit ă trecerii acestor institu ții financiare sub
autoritatea de reglementare și monitorizare a BNR.
Accentuarea integr ării între institu țiile financiare nebancare și sectorul bancar prezint ă interes
din perspectiva analizei asupra stabilit ății financiare. Pe lâng ă impactul pozitiv al
conectivit ății, aceasta tendin ță poate conduce la o realocare a riscului, la concen trarea și
intensificarea acestuia, pe baze consolidate. Prin prisma leg ăturilor de finan țare și de capital
existente, riscul de credit al IFN poate fi transfe rat institu țiilor de credit.
La sfâr șitul anului 2007, obliga țiile institu țiilor financiare nebancare fa ță de b ănci aveau o
pondere de aproximativ 73%în totalul surselor împru mutate, ceea ce ilustreaz ă gradul mare
de dependen ță fa ță de sectorul bancar, ca surs ă principal ă de atragere a fondurilor.
Ponderea peste medie, înregistrat ă în cazul institu țiilor care furnizeaz ă activit ăți multiple de
creditare, este explicabil ă datorit ă posibilit ății de acoperire a unei game extinse de opera țiuni.

Sursa: Raport asupra stabilit ății financiare, 2008 ( www.bnro.ro ), p. 52
Grafic 7. Ponderea împrumuturilor bancare în total surse împrumutate pe tipuri de IFN

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
36 În schimb, expunerea sistemului bancar românesc fa ță de sectorul IFN, din punct de vedere al
creditelor acordate acestuia, este destul de redus ă, având o pondere de aproximativ 2,5% în
totalul creditului neguvernamental.
O alt ă caracteristic ă a interdependen țelor sectoriale const ă în includerea sectorului asigur ărilor
în rela ția de finan țare b ănci – IFN, prin intermediul asigur ării de credite solicitate de
institu țiile de credit pentru acoperirea pierderilor de ner ambursare aferente crean țelor de ținute
asupra sectorului IFN.
3.3. Evolu ția pie ței de capital din România în contextul crizei finan ciare
Efectele crizei financiare asupra pie ței de capital pot fi structurate astfel 14 :
Efecte directe asupra institu țiilor financiare : în întreaga lume criza financiar ă a
dat na ștere la falimente r ăsun ătoare, restructur ări de companii și institu ții financiare,
prelu ări și fuziuni și la o sus ținere financiar ă direct ă cu fonduri importante din partea
guvernelor. O bun ă parte dintre aceste institu ții sunt sau au fost listate la burs ă, ie șirea
lor de pe pia ță afectând nu doar credibilitatea pe pia ța de capital ci și volumul
tranzac țiilor bursiere, volatilitatea pre țurilor, nivelul randamentelor.
Efecte asupra volumului și cota țiilor bursiere : volumul tranzac țiilor bursiere este
în u șoar ă sc ădere îns ă impactul cel mai puternic pe care l-a avut criza a fost asupra
volatilit ății (riscului) și asupra randamentelor bursiere asociate mai ales i nstrumentelor
cu venit variabil.
Efecte asupra comportamentului investitorilor pe pi a ță : în condi țiile unei pie țe
care nu mai ofer ă siguran ță și randamente cât de cât stabile și în u șoar ă cre ștere,
investitorii se distan țeaz ă tot mai mult de pia ța de capital și î și modific ă radical
op țiunile investi ționale. Acest lucru are impact direct asupra costul ui capitalului și
asupra dobânzilor financiare. Panica, teama, efectu l de turm ă, neîncrederea, isteria sunt
sentimente care domin ă în aceste momente masa mare de investitori confrun tat ă de la o
zi la alta cu pierderi tot mai mari.
Efecte asupra reglement ărilor privind pia ța de capital : criza a condus la o serie
de m ăsuri de intensificare a controlului asupra unor zon e r ămase în afara jurisdic ției

14 Păun, C – „Pie țele de capital și criza financiar ă”, Articol publicat pe www.cristianpaun.finantare.ro , decembrie
2008, p. 1

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
37 băncilor centrale sau comisiilor de supraveghere a pi e țelor de capital. În paralel, au fost
aduse tot mai mult în discu ție criteriile de acordare a finan ță rilor și metodologiile de
evaluare a riscului și de acordare a rating-ului folosite în decizia de finan țare. Mai mult,
interven ția statului pe pie țele financiare (care uneori a mers pân ă la cazuri extreme de
na ționalizare) a trebuit și ea legitimat ă printr-o serie de m ăsuri legislative
nemaiîntâlnite de la Marea Criz ă.
Anul 2008 a reprezentat pentru Bursa de Valori Bucu re ști și pentru to ți participan ții pe pia ța
bursier ă autohton ă una dintre cele mai dificile perioade din istoria pie ței de capital din
România. Dup ă aproape un deceniu în care principalii indici și indicatori ai BVB au cunoscut
o evolu ție ascendent ă, accentuat ă și sus ținut ă în ultimii ani de efectele asociate procesului de
aderare a României la Uniunea European ă, 2008 a fost marcat de inversarea abrupt ă a
trendului cresc ător al cota țiilor și de diminuarea sensibil ă a lichidit ății generale a pie ței
bursiere.
Prin însu și modul lor de func ționare, pie țele bursiere au fost dintotdeauna caracterizate de un
grad ridicat de senzitivitate la schimb ările care se produc la nivelul percep ției
investitorilor cu privire la evolu țiile și perspectivele economiei reale și ale sistemului
financiar. În condi țiile actuale, în care fenomenul de globalizare este deja o realitate a lumii
moderne, investitorii sunt influen țați în luarea deciziilor de investi ții nu doar de performan țele
economiei na ționale, de realiz ările companiilor listate sau de climatul socio-poli tic intern, dar
într-o m ăsur ă din ce în ce mai mare și de evolu țiile înregistrate la nivel interna țional.
Senzitivitatea pie ței bursiere autohtone la factorii externi a crescut gradual în ultimii
ani, odat ă cu deschiderea economiei române ști și cu liberalizarea contului de capital . De
aceea, chiar dac ă și în plan intern pot fi identifica ți foarte mul ți factori susceptibili s ă fi indus
incertitudini la nivelul investitorilor – incertitu dini care au derivat în principal din caracterul
electoral al anului 2008 și din mi șcările care s-au produs în cadrul pie țelor valutare și
monetare interbancare – factorii determinan ți ai evolu țiilor BVB din ultima perioad ă au fost
cele legate de contextul financiar interna țional, context în care majoritatea indicilor bursie ri au
înregistrat sc ăderi masive.
Dup ă sc ăderi cu aproape -30% ale indicilor bursieri din pri mele s ăpt ămâni de tranzac ționare
ale anului 2008 a urmat o perioad ă de relativ ă acalmie, care a creat iluzia unui scenariu în
care corec țiile negative ale pre țurilor de tranzac ționare puteau fi considerate oarecum
fire ști , dup ă cre șterile sus ținute și consistente marcate de indicii bursieri înainte și imediat

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
38 dup ă momentul ader ării României la Uniunea European ă. O astfel de explica ție, mai curând
de natur ă tehnic ă, p ărea a fi cu atât mai probabil ă cu cât performan țele financiare raportate
de c ătre companiile listate la BVB erau în continuare po zitive , iar indicatorii
macroeconomici î și p ăstrau robuste țea. Turbulen țele care au marcat îns ă pie țele financiare
interna ționale au l ăsat pân ă la urm ă în plan secund datele fundamentale și, treptat, corelarea
mi șcărilor indicilor BET, BET-FI sau BET-XT cu cele ale indicilor bursieri
interna ționali a devenit elementul determinant în luarea de ciziilor investi ționale. Iar cea
mai bun ă sus ținere a acestei afirma ții vine din modul în care au reac ționat investitorii pe pia ța
bursier ă autohton ă în ședin țele de tranzac ționare imediat urm ătoare anun ță rii reducerii rating-
urilor de țar ă de c ătre S&P și Fitch: de fiecare dat ă indicii bursieri au înregistrat sc ăderi, în
strâns ă corela ție cu mi șcările pie țelor bursiere interna ționale din zilele respective.
In graficul de mai jos, putem observa evolu ția indicilor bursieri pe pia ța reglementat ă și pe
pia ța Rasdaq.

Sursa: www.bvb.ro

Figura 2. Evolu ția indicilor pe pia ța reglementat ă și pe pia ța Rasdaq

Pe fondul unei lichidit ăți a pie ței bursiere locale incomparabil mai mici decât în c azul marilor
burse din S.U.A. sau alte ță ri europene, fenomenul de contagiune în care s-au t ransformat la
un moment dat corela țiile dintre indicii BVB și cei ai pie țelor bursiere interna ționale a cauzat

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
39 un grad extrem de ridicat al volatilit ății generale a pie ței. Aceast ă situa ție a f ăcut posibil ca
pentru unele dintre cele mai importante titluri de la BVB, în câteva ședin țe de tranzac ționare
din trimestrul III al anului 2008, ordinele de cump ărare să nu mai respecte intervalul de pre ț
+/-15% impus pentru o ședin ță de tranzac ționare. De aceea, în premier ă în istoria BVB, în
data de 8 octombrie 2008 a fost necesar ă suspendarea ședin ței de tranzac ționare, ca
urmare a volatilit ății excesiv de ridicate . Chiar și în condi țiile existen ței unui tunel mai
îngust de evolu ție a pre țurilor zilnice decât cel practicat de alte pie țe bursiere, pierderile
înregistrate în acest an la nivelul indicilor BVB a u fost printre cele mai ridicate dintre pie țele
bursiere europene. Astfel, la finalul anului 2008 i ndicele BET era calculat pentru 2.901
puncte, cu 70% sub valoarea de start a lunii ianuar ie (de altfel, valorile maxime din 2008 ale
tuturor indicilor bursieri au fost atinse în primel e ședin țe de tranzac ționare ale anului).
Trendul pronun țat descendent pe care s-au înscris valorile indicil or bursieri și deprecierile
pre țurilor de referin ță pentru marea majoritate a ac țiunilor admise la tranzac ționare au afectat
direct capitalizarea total ă a celor dou ă pie țe administrate de c ătre BVB, indicator care a
coborât de la nivelul de aproape 30 miliarde euro l a finalul anului 2007 la numai 11 miliarde
euro (valoarea capitaliz ării nu include Erste Group Bank AG – aproximativ 4, 8 miliarde euro).
În tabelul de mai jos este redat ă evolu ția capitaliz ării bursiere, sugestiv ă pentru contextul
dificil actual.

Bursa de Valori Bucure ști 2005 2006 2007 2008
mld.
EUR mld.
RON mld.
EUR mld.
RON mld.
EUR mld.
RON mld.
EUR mld.
RON
Pia ța reglementat ă 15.3 56.1 21.4 73.3 24.6 86.0 11.6 45.7
Pia ța Rasdaq 2.2 8.2 3.1 10.7 7.0 24.4 3.1 12.1
Total 17.5 64.3 24.5 84 31.6 110.4 14.7 57.8
Sursa: www.bvb.ro
Tabel 4. Evolu ția capitaliz ării bursiere la Bursa de Valori Bucure ști
Schimbarea atitudinii fa ță de risc la nivel interna țional și restrângerea drastic ă a lichidit ății din
cadrul pie țelor financiare au influen țat comportamentul investitorilor, care au orientat sume
relativ mai mici decât în anul anterior pentru plas amente în ac țiuni tranzac ționate pe pia ța
bursier ă. Mai mult, dac ă pe plan interna țional autorit ățile monetare au operat sc ăderi ale
dobânzilor și au sus ținut astfel indirect activitatea din cadrul pie țelor bursiere, în România
BNR a ridicat succesiv rata dobânzii de politic ă monetar ă la peste 10% pe an și a crescut

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
40 astfel atractivitatea plasamentelor în depozitele c onstituite la nivelul sistemului bancar .
Totodat ă, odat ă cu eliminarea simultan ă a impozitelor pentru veniturile aferente câ știgului de
capital și a celor din dobânzi, regimul fiscal a devenit neu tru. Toate aceste evolu ții au avut
rolul lor în diminuarea în termeni nominali a sumel or plasate de investitori pe pia ța bursier ă și
reducerea relativ ă a ponderii pe care investitorii str ăini au avut-o în economia general ă a
pie ței pe parcursul anului 2008.
***
Chiar dac ă, și în anul 2009, contextul economico-financiar inter n și interna țional se prevede a
fi unul complicat, influen țând în continuare activitatea de pe pia ța de capital din România,
exist ă totu și pârghii a c ăror ac ționare ar putea s ă contribuie la relansarea pie ței
bursiere . Poate cea mai important ă dintre acestea, în condi țiile în care creditele bancare au
devenit în ultima perioad ă destul de dificil de accesat, este legat ă de promovarea
împrumutului obligatar . Pia ța secundar ă a instrumentelor financiare cu venit fix organizat ă
la BVB arat ă un interes în cre ștere al investitorilor pentru acest tip de instrume nte financiare
și este de a șteptat un r ăspuns adecvat din partea ofertan ților. Pentru a sus ține aceast ă tendin ță ,
în esen ță favorabil ă pie ței de capital, ar trebui g ăsite modalit ățile care s ă reduc ă semnificativ
costurile asociate derul ării ofertelor publice primare, astfel încât compani ile locale s ă fie
încurajate s ă lanseze noi emisiuni de obliga țiuni.
Problema reducerii costurilor de operare pe pia ța de capital a fost deja adresat ă de c ătre Bursa
de Valori Bucure ști, care a prev ăzut pentru anul 2009 o diminuare cu 10% a comisioan elor de
tranzac ționare, m ăsur ă care apropie și mai mult nivelurile costurile generale de operare pe
pia ța bursier ă autohton ă de cele practicate de alte pie țe bursiere din regiune. Și sub impactul
acestei decizii de reducere a comisioanelor de tran zac ționare, dar mai ales în speran ța c ă
starea de acut ă incertitudine din cadrul pie țelor financiare se va atenua, se poate estima c ă,
treptat, volumul opera țiunilor bursiere va cre ște pe parcursul anului 2009.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
41 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Lucrarea de fa ță propune o analiz ă a cauzelor și consecin țelor crizei financiare actuale, cu
particularizare pe cazul sistemului financiar român esc, care nu a r ămas neafectat de efectele
negative manifestate la nivel global.
Criza actual ă este o recunoa ștere a faptului c ă este necesar ă reconfigurarea sistemului
financiar global ținând cont de urm ătoarele:
a) Crizele financiare sunt o parte inevitabil ă a capitalismului modern , o consecin ță a
interac țiunilor dintre comportamentul uman și abilitatea de a inova, de a concura și de a
evolua. Îns ă chiar dac ă crizele nu pot fi evitate, efectele lor negative p ot fi reduse semnificativ
prin asigurarea riscurilor adecvate în sarcina p ărților adecvate, iar acest deziderat se poate
ob ține prin cre șterea transparen ței, mai ales în a șa-numitul „sistem bancar umbr ă” (engl.
shadow banking system”). Guvernul poate juca un rol central în furnizarea acestei
transparen țe.
b) Înainte de a spera la un management eficace al risc urilor crizei financiare, trebuie s ă
st ăpânim însemn ătatea acestor riscuri dar și mijloacele de m ăsur ă efectiv ă a acestora .
Prin urmare, pentru a emite noi reglement ări este necesar ă dezvoltarea unei defini ții formale a
riscului sistemic și crearea unor m ăsuri specifice, suficient de practice și cuprinz ătoare pentru
a fi folosite atât de c ătre deciden ții politici cât și de c ătre publicul larg. Aceste m ăsuri vor
solicita fondurile de hedging și alte p ărți ale sistemului bancar umbr ă s ă asigure o mai mare
transparen ță c ătre reglementatori, pe o baz ă confiden țial ă (de exemplu, informa ții legate de
activele aflate în gestiune, gradul de îndatorare, lichiditatea, parteneri și drepturi de
proprietate.
c) Cea mai presant ă modificare pe linia reglement ărilor sistemului financiar vizeaz ă
furnizarea c ătre public a informa țiilor privind acele institu ții care au e șuat într-un fel
sau altul . Acest obiectiv poate fi atins prin fondarea unei agen ții independente de investiga ții
care s ă raporteze periodic detaliile falimentelor înregist rate și s ă propun ă m ăsuri de evitare a
problemelor prezentate, în viitor.
d) Pentru cet ățeanul simplu, criza financiar ă actual ă este un mister și concepte precum
ipoteci subprime, CDO-uri, CDS-uri și pr ăbu șirea pie ței creditului creeaz ă doar mai mult ă
confuzie și team ă. De aceea, un punct critic al oric ărui protocol de management al crizei este

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
42 stabilirea unor linii periodice de comunicare cu pu blicul , prin care s ă se clarifice
determinan ții și consecin țele crizei.
e) Este necesar ă dezvoltarea și implementarea unei noi ramuri a contabilit ății –
„contabilitatea riscului” – care s ă permit ă m ăsurarea și gestionarea riscului sistemic la scar ă
global ă.
f) Toate industriile bazate pe tehnologie sunt grevate de riscul inova țiilor tehnologice
care pot dep ăș i, temporar, abilitatea oamenilor de a le utiliza e ficient. În aceste condi ții, este
necesar ă interven ția guvernului care s ă sus țin ă desf ăș urarea în universit ăți a unui
num ăr cât mai mare de programe educa ționale în tehnologie financiar ă.
g) Complexitatea pie țelor financiare restrânge capacitatea autorit ăților de reglementare s ă
țin ă pasul cu inova țiile. Noile reglement ări trebuie s ă fie adaptative și s ă se focalizeze pe
func ții financiare și mai pu țin pe institu ții , asigurând o mai mare flexibilitate și dinamic ă
acestora. Un exemplu de reglementare adaptativ ă este cerin ța de standardizare a unui contract
OTC și stabilirea unui schimb organizat pentru momentul în care m ărimea sa dep ăș ește o
anumit ă limit ă.

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
43 BIBLIOGRAFIE
1. Andrew W. Lo – „Hedge Funds, Systemic Risk, and the Financial Cris is of 2007–
2008”, Prepared for the U.S. House of Representatives Co mmittee on Oversight and
Government Reform November 13, 2008 Hearing on Hedg e Funds
2. Blundell-Wignall, A., Atkinson, P. și Se Hoon Lee – „The Current Financial Crisis:
Causes and Policy Issues”, în Financial Market Trends , OECD, 2008
3. Board of Governors of the Federal Reserve System – „Policy Statement on Payments
System Risk” , Docket No. R-1107, 1–13. Washington, D.C., May 30 , 2001
4. Buletin lunar BNR nr. 3/2009 ( www.bnro.ro )
5. Crockett, Andrew – „ Why Is Financial Stability a Goal of Public Policy? ”, In
Maintaining Financial Stability in a Global Economy , Kansas City, Mo.: Federal
Reserve Bank ofKansas City, 1997
6. Dăianu, D. -“What This Financial Crisis Tells Us”, Ed itorial in Review of Economic
and Business Studies, The Journal of the Faculty of Economics and Busine ss
Administration, "Alexandru Ioan Cuza" University of Ia și, Romania, No. 2/2008
7. De Bandt, O. and P. Hartmann – „Systemic Risk: A Survey” , ECB Working Paper No.
35, Frankfurt, 2000
8. Desmet, Cherles – „Reforming financial szstems: bui lding anew, or tinkering?”, April
2009, articol publicat pe site-ul Hayek Institut ( www.fahayek.org )
9. Driga, I. – „ Systemic Risk in Banking ”, In Humanitarian and Economics Sciences,
Vol. 50, Part 4, 2007 ; Annual Meeting of the Unive rsity of Mining and Geology, St.
Ivan, Rilski , disponibil pe site-ul SSRN: http://ssrn.com/abstract=1337093
10. Freixas, X, Parigi, B.M. – „ Lender of Last Resort and Bank Closure Policy ”,
Presented at Cesifo Area Conference On Applied Micr oeconomics, March 2008
11. Furceri, D și A. Mourougane – „Financial Crises: Past Lessons A nd Policy
Implications”, OECD Economics Department Working Pa pers No. 668, februarie
2009

Criza financiar ă 2007-2008: cauze și consecin țe
44 12. George, E. A. J. – „ The New Lady of Threadneedle Street ”, Governor’s Speech, Bank
of England, London, February 24, 1998
13. Goodhart, C., P. Hartmann, D. Llewellyn, L. Rojas-S uárez and S. Weisbrod –
„Financial Regulation: Why, how and where now?” , London, 1998
14. Kaminsky, Graciela L., and Carmen M. Reinhart – „On crises, contagion, and
confusion” , George Washington University, Washington,DC, Work ing Paper,
December, 1998
15. Kaufman, George G.- „ Comment on Systemic Risk” , In Research in Financial
Services: Banking, Financial Markets, and Systemic Risk , vol. 7, edited by George G.
Kaufman, 47–52, 1995, Greenwich, Conn.: JAI
16. Necula, G. – „Despre burs ă cu bun sim ț”, www.primet.ro , iunie 2009
17. Eichengreen, B. și G. Baldwin – „The G7/8 Finance Ministers Meeting: An
Opportunity”, in Rescuing our Jobs and Savings: What G7/8 Leaders Ca n Do to
Solve the Global Credit Crisis, octombrie 2008
18. Păun, C – „Pie țele de capital și criza financiar ă”, Articol publicat pe
www.cristianpaun.finantare.ro , decembrie 2008
19. Păun, C. – „Ce este o criz ă financiar ă”, www.cristianpaun.finan țare.ro, decembrie
2008
20. R.G. Lipsey & Kelvin Lancaster – “ The General Theory of the Second Best ”, The
Review of Economic Studies, vol 24, No. 1, 1956
21. Raport asupra stabilit ății financiare pentru anul 2008 publicat pe site-ul BNR
(www.bnro.ro )
22. Volumul „Risk Measurement And Systemic Risk” – Fourth Joint Central Bank
Research Conference 8-9 November 2005 In Co-operati on With The Committee On
The Global Financial System, disponibil pe site-ul BCE, www.ecb.int
23. Watt, Andrew – „The Economic and Financial Crisis i n Europe: Addressing the
Causes and the Repercussions”, European Trade Union Institute, European Economic
and Employment Policy Brief , No. 3, decembrie 2008