Motto………………………………………………………………………………………3 Rezumatul și structura lucrării pe capitole………………………………………………..4 Introducere – Evaluarea în societatea… [602363]

CUPRINS

Motto………………………………………………………………………………………3
Rezumatul și structura lucrării pe capitole………………………………………………..4
Introducere – Evaluarea în societatea actuală………………………………………………8
Importanța și actualitatea temei ……………………………………….……10
Motivarea alegerii temei………………………………………………..….11
Capitolul I – Evaluarea component de bază a procesului de învățământ………………….12
1.1 Delimitări conceptuale……………………………………………………12
1.2 Tendințe de modernizare a evaluării școlare……………………………..13
1.3 Tipuri de evaluări…………………………………………………………14
1.4 Evaluările internaționale TIMMS&PIRLS…………………………………..18
1.5 Evaluarea tradițională vs. evaluarea modernă…………………………..23
Capitolul II – Metodele de evaluare ……………………………………………………..24
1.1 Delimitări conceptuale……………………………………………….…24
1.2 Clasificări ale metodelor de evaluar e……………………………………25
Capitolul III – Metode de evaluare tradiționale sau clasice ………………………….….30
1.1 Evaluarea orală………………………………………………………………………30
1.2 Evaluarea scrisă………………………………………………………………………32
1.3 Evaluarea prin probe practice…………………………………………………….….35
Capitolul IV – Metode moderne de evaluare………………………………………………36
1.1 Observarea sistematică…………………………………………………………….…36
1.2 Investigația……………………………………………………………………………38
1.3 Proiectul………………………………………………………………………………39
1.4 Portofoliul ……………………………………………………………………………40
1.5 Autoevaluarea………………………………………………………………..………41
1.6 Referatul……………………………………………..………………………………43
Capitolul V -Alternanța și complementaritatea metodelor de evaluare………………….44
Capitolul VI – Cercetare………………………………………………………………….47
Tema cercetării…………………………………………………………………..47
Problemele care au stat la baza cercetării………………………………………..47

Obiectivul fundamental………………………………………………………….48
Obiective generale………………………………………………………………..48
Întrebări generale…………………………………………………………………4 8
Ipoteze specifice………………………………………………………………….49
Instrumente de cercetare…………………………………………………………50
Eșantioane de cercetare/Subiecți…………………………………………………51
Descrierea, analiza și interpretarea rezultatelor ipotezelor emise initial…………52
Capitolul VII – Concluzii…………………………………………………………………62
Bibliografie……………………………………………………………………………….63
Anexe…………………………………………………………………………………….65

Motto:

„Autoeducația este, după părerea mea fermă, singurul tip de educație care există”1

„Așadar trebuie să -ți dai osteneala, prin orice mijloc posibil, ca școlarul să privească
învățătura spre care îl îndrepți ca pe ceva admirabil. (Această admirație aprinde dragostea, dragostea
trezește dorința, iar dorința atrage sârguința.)” 2

„Autoeduc ația este o operă luungă și anevoioasă, durează toată viața și nu trebuie pierdută
din vedere nicio secundă…Nu -i de ajuns ca omul să cunoască binele pentru a -l realiza, mai e nevoie
să lupte cu deprinderile rele și să -și formeze alte deprinderi bune”3

1 Isaac Asimov – Citate celebre
2 J.A. Comenius, Arta didactică, EDP, București, 1975 , pag. 26
3 G. Aslan – Citate celebre

REZUMAT

Lucrarea de față a fost gândită ca o perspectivă asupra metodelor de evaluare din
învățământul primar dat fiind faptul că problema evaluării educaționale este una dintre cele mai
controversate probleme în rândul elevilor, părinților, dar și în rândul cadre lor didactice.
Atingerea finalității procesului educațional presupune dobândirea de competențe, iar pentru a
le putea dobândi este necesară o parcurgere treptată a următoarelor etape:
 Este absolut necesară modificarea pedagogiei discursive, expozitive (nu mită și „pedagogia
ascultării” datorita rolului de „ascultător” al elevului față de informația expusă) într -o
pedagogie experimentală, activă (numită „pedagogie activă” prin schimbarea rolurilor între
cadrul didactic și elev) etapă la care unele cadre dida ctice lucrează;
 Odată realizată această trecere elevul singur va căuta răspunsuri la întrebările sale, prin
urmare va fi determinat să achiziționeze cunostințe, să dobândească capacități, deprinderi,
atitudini și valori pe care, ulterior le va identifica, le va combina și le va activa în situații
concrete.
Societatea este într -o continuă schimbare ceea ce face ca obiectivele educației să se schimbe
la rândul lor, transformându -se din obiective operaționale în obiective centrate pe competențe, cadrul
didactic urmărind următoarele:
1. Accentul trebuie să cadă pe competențele pe care elevul trebuie să le stăpânească la sfârșitul
fiecărui an școlar și la sfârșitul școlarității obligatorii. În acest caz, rolul profesorului este acela de a
organiza învățare a într -o manieră cât mai adecvată, cu metode adecvate pentru a duce elevii la
nivelul așteptat.
2. Acordarea unui sens învățării, să indice elevului la ce îi folosește ceea ce învață el în școală.
Pentru a se fi realizabil acest aspect, este necesar să se depășească listele de conținuturi – materii ce
trebuie învățate pe dinafară. Această abordare prin competențe îl învață pe elev să raporteze
permanent învățarea la situații reale, întâlnite în viața de zi cu zi și să folosească achizițiile în aceste
situa ții.
3. Achizitiile elevului să presupună rezolvare de situații concrete; să nu fie o acumulare de
cunoștințe și deprinderi pe care elevul le va uita și pe care nu va ști cum să le utilizeze în viața activă.
Formarea competențelor de bază reprezintă un răspuns la problematica analfabetismului
funcțional printre avantajele ale curriculum -ului centrat pe competențe putând fi enumerate:
 asigură pregătirea absolvenților pentru viața socială și profesională;
 învățarea este orientată către rezultatele finale, nu către rezultate immediate

 actualizarea permanentă a ofertei educaționale pentru a servi necesităților reale ale elevilor,
fie ele sociale sau profesionale
 elevii sunt motivați să învețe continuu și mai ales să își autoevalueze competențele
dobâ ndite;
 experiența didactică a profesorului poate fi valorificată în totalitate, nefiind limitată la
nivelul materiei pe care o predă, oferind astfel posibilitatea estimării performanțelor elevilor;
 parcursul educațional este flexibilizat, iar sistemul es te organizat modular, sistemul debutând
și finalizându -se cu evaluarea competențelor, fiind totodată orientat către cel care învață,
respectiv către disponibilitățile sale, urmând să le pună mai bine în valoare;
 în orice moment al procesului de predare -învățare -evaluare pot fi integrate noi mijloace sau
resurse didactice;
 cadrele didactice dobândesc competențe de proiectare didactică în baza modelului centrat pe
rezultate – adică reconstruiesc oferta educațională din perspectiva competențelor create
intenți onat, stabilesc nivelurile de complexitate ale competențelor, asociază teme suport care
susțin și asigură formarea competențelor, creează situații practice de învățare implicând clasa
într-un mod activ, stabilesc criterii de evaluare privind dobândirea com petenței (pentru
fiecare calificativ câte un criteriu), evaluează atât elevii cât și oferta educațională într -un mod
complex;
 elevii dețin reprezentarea achizițiilor finale și a demersului (teoretic și practic) de dobândire
a acestora.prin evaluarea pe cr iterii și indicatori de performanță,
Problematica evaluării școlare a înregistrat modificări semnificative prin evaluarea pe criterii
și indicatori de performanță, având loc trecerea de la valorizarea și certificarea „a ceea ce știe elevul”
la „ceea ce știe el să facă” și „a modului în care procedează pentru a fi performant și a obține
succese”, pentru că datorită acestui mod de evaluare fiecare elev înțelege cum este evaluat și de ce
are nevoie ca să câștige/dobândeaască competența cerută.
Apariția ac estor modificări, clasificate drept noutăți ȋn domeniu, impun modificări ale
metodelor de evaluare, prin urmare, metode noi, care să aprecieze și să valorizeze competențele
elevilor. Acesta este și motivul pentru care profesorii sunt din ce în ce mai preoc upați pentru găsirea
unor metode alternative, moderne, complementare celor clasice, care să determine un plus de
obiectivitate în valorizarea competențelor elevilor și să evalueze, cât mai just, performațele acestora.
Lucrarea are o structură simplă, org anizată ȋn șapte capitole care tratează atât din punct de
vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic problematica domeniului evaluării la nivelul
ȋnvățământului primar.

Prima parte a lucrării evidențiază importanța cunoașterii teoriei și practici i evaluării pentru
învățător care este dator să o transpună la nivelul particularităților de vârstă ale elevilor pe care ȋi
evaluează, pentru ca ȋmpreună, să pornească pe calea succesului.
De asemenea am considerat necesar să mă opresc asupra schimbărilor ce au intervenit în
sistemul de ȋnvățământ, mai ales ȋn procesul de evaluare de la nivelul învățământului primar
invocând totoodată motivele pentru care am ales tema acestei lucrari.
Primele capitole debutează cu partea teoretică care reprezintă punctul d e plecare al oricărei
investigații și am abordat câteva dintre problemele ce se referă la aspecte generale ale evaluării
educaționale, am delimitat unele concepte cheie, am subliniat elemente ce ajută la definirea modului
ȋn care a evoluat evaluărea școla ră și direcțiile ȋn care pare să se ȋndrepte, am analizat modele de
interpretare a evaluării școlare, schimbările și transformările ce au avut loc ȋn domeniul evaluării
școlare, ȋn învățământul românesc din ultimii ani, am observat modul de integrare a pr ocesului de
evaluare în macroprocesul de predare -ȋnvățare -evaluare așa cum este perceput de către concepțiile
pedagogilor moderni care amplifică funcția educativă a evaluării și o așează ȋn fruntea procesului
instructiv -educativ. Această clasificare este d e fapt o consecință ce reiese din ȋnțelegerea evaluării
drept o “știință a valorii”, a orientării, a tendinței de a practica evaluarea educațională ca o șansă de
îmbunătățire a evaluării școlare, prin diversificarea, combinarea și alternarea metodelor folo site. De
asemenea este evidențiată dinamica pe care a căpătat -o noul concept de „evaluare școlară”, dar și
semnificația actuală acceptată atât de repede datorită faptului că este centrată pe elemente calitative
și apreciative ce vizează procesul învățării de către elev.
Actualul sistem de ȋnvățământ, pe care ȋl putem numi un sistem modern implică crearea unui
cadru de evaluare asemeni sistemului, adică un cadru de evaluare nou, care să aibă la bază formarea
competențelor elevilor, o evaluare complexă, rea lizată desigur printr -o metodologie la fel de
complexă ca ȋntreg procesul.
Așezate ȋntr -o paralelă, caracteristicile celor două tipuri de evaluare școlară – evaluarea
tradițională respectiv evaluarea modernă – precum și mutațiile survenite în ultimul timp au drept
consecințe redimensionarea și regândirea strategiilor evaluative.
În acelasi timp, am încercat să determin valențele și limitele viziunii constructiviste în
realizarea învățării și evaluării educaționale, subliniind locul și valoarea metodelor a lternative
rezultate din ȋmpletirea dibace a celor tradiționale cu cele moderne, în cadrul acestei paradigme.
Capitolul al II – lea abordează problematica metodelor de evaluare, încercând delimitarea
unor repere conceptuale, clasificări ale metodelor de ev aluare la nivelul învățământului primar pe
baza diferitelor criterii, dar și „calitățile” pe care trebuie să le aibă aceste metode pentru a conduce la
performanță și succes.

În capitolul al III -lea am descris principalele metode de evaluare tradiționale sau clasice
utilizate în evaluarea școlară, pe baza documentării din metodicile sau cărțile de specialitate.
În capitolele IV și V am abordat principalele metode moderne de evaluare care sunt
complementare celor tradiționale, dar în același timp am prezent at necesitatea alternării acestor
metode, cu alte cuvinte am pus accentul pe complementaritatea acestora pe valențele pozitive, pe
punctele tari, limitele și punctele slabe (o analiză SWOT) ȋn evaluarea performanțelor școlare ale
elevilor, așa cum apar ele în lucrările unor autori ce au contribuit semnificativ la dezvoltarea și
modernizarea domeniului evaluării educaționale.
Secțiunea destinată cercetării sau investigării (capitolul al VI – lea) include studii efectuate pe
un lot de subiecți incluzând cadr e didactice, elevi și părinți din învățământul primar.
Primul studiu a urmărit determinarea percepției, a atitudinii cadrelor didactice și a elevilor din
învățământul primar față de metodele moderne de evaluare, de alternanța și completarea lor cu cele
tradiționale, în timp ce al doilea a avut drept obiectiv colectarea și centralizarea părerilor cadrelor
didactice despre necesitatea, utilitatea și impactul metodelor alternative de evaluare asupra
performanțelor școlare ale elevilor.
Am folosit ca și instrument de cercetare chestionarul, iar datele obținute au fost supuse
analizei statistice și interpretării calitative. Am utilizat chestionare, pentru cadrele didactice și pentru
elevi, prin care am urmărit să determin percepția ș i atitudinea cadrelor didactice care predau la nivel
primar, dar și a celor care și care nu predau la nivelul claselor primare, percepțiași atitudinea elevilor
și nu ȋn ultimul rând, cea a părinților, față de modul în care are loc activitatea evaluativă di ntr-o
instituție de învățământ.
Premisa generală a cercetării a fost aceea că pe măsură ce cadrele didactice conștientizează
necesitatea, utilitatea și eficiența metodelor moderne de evaluare, utilizate împreună cu cele
tradiționale, așadar prin completa rea și alternarea acestor metode de evaluare, contribuie la crearea
unei viziuni noi a învățământului românesc.
În finalul lucrării, pe baza constatărilor efectuate, după analiza statistică și interpretarea
rezultatelor obținute prin cercetare, am realiza t unele concluzii referitoare la folosirea metodelor
alternative de evaluare educațională ȋn vederea evaluării performanțelor școlare ale elevilor (capitolul
VII).
Anexele cuprind un model de fișa de evaluare a portofoliului recomandată de către prof.
Crenguța -Lăcrămioara Oprea, precum și chestionarele aplicate cadrelor didactice, părinților și
elevilor.

INTRODUCERE
EVALUAREA ȘCOLARĂ ÎN SOCIETATEA ACTUALĂ

Evaluarea școlară, această componentă esențială a ȋntregului proces de predare -ȋnvățare –
evaluare poate fi abordată diferit pentru că are un statut complex și funcții multiple atât ȋn cadrul
procesul de învățământ, cât și în sistemul educativ, în relația ș coală – părinți -comunitate locală –
societate, dar și în destinele individuale ale subiecților care sunt implicați direct (cadre didactice și
elevi) sau indirect (părinți, bunici, tutori legali).
Abordarea evaluării dintr -un singur punct de vedere, ca o comp onentă total separată de
proces, o viziune simplistă ar fi greșită, deoarece aceasta este în primul rând o acțiune pedagogică, o
parte integrată ȋn procesul de învățământ, o componentă cu funcții formative ce implică competențe,
obiective, metode, tehnici și mijloace specifice, astfel încât punctul de vedere pedagogic nu trebuie
să lipsească din nicio analiză asupra evaluării. Evaluarea este însă și o instituție socială, oficializată
și reglementată juridic deoarece imprimă o dimensiune socială a rezultate lor predării și învățării,
condiționează absolvirea și accesul pe treptele sistemului de învățământ și este baza recunoașterii
sociale a studiilor. Prin consecințele ei, evaluarea școlară depășește cadrul strict al procesului de
învățământ și al școlii.
Evaluând elevii, evaluăm în același timp, direct sau indirect, profesorii, calitatea prestației
didactice, calitatea procesului de învățământ, a instituției școlare și, în cele din urmă, calitatea
sistemului educativ cu toate componentele sale. Se poate spu ne că fiecare notă școlară, fiecare
calificativ, fiecare performanță a elevilor este de fapt rezultatul unei sinteze de factori, de la cei
individuali la cei sociali. Evaluarea se produce într -un câmp psihosocial de forțe care interacționează,
câmp alcătui t din relații interumane, motivații, reprezentări, atitudini, mentalități, astfel încât
evaluarea poate și trebuie să fie abordată și din perspectiva psihosocială.
Evaluarea are însă și o dimensiune tehnică, metodologică, ea implică măsurarea
performanțel or, capacităților, calităților umane, ceea ce, după cum se cunoaște, nu este deloc o
acțiune simplă. Se ridică, sub acest aspect, problemele validității metodelor și instrumentelor de
evaluare, ale valorii și limitelor sistemului de notare folosit.
Sistemul de apreciere a elevilor prin calificative și -a dovedit eficiența prin:
evaluarea obiectivă a elevilor;
motivația crescută pentru învățare a elevilor cu rezultate medii și slabe;

posibilitatea comparării, la nivel național, a rezultatelo r celor evaluați pe baza unor criterii
calitative unitare și nu printr -o apreciere cantitativă, întâmplătoare;
creșterea gradului de transparență în apreciere;
creșterea gradului de înțelegere, de către elevi și părinți, a modului de evaluare

IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI

Știința avansează cu pași repezi, iar pe scena lumii, apar tineri conștienți de faptul că școala
tradițională nu -i mai ajută atât cât ar dori, că acest tip de instituție trebuie să lase locul unei școli
moderne, care să -i pregătească pentru o societate aflată în continuă schimbare.
Generațiile actuale sunt capabile să utilizeze de la vârste fragede toate tehnologiile și
instrumentele de ultimă oră, indicând astfel nevoia de schimbare, necesitatea unui învățământ
deschis, flexibil, care să aibă drept principal protagonist al societății elevul.
Apariția manualelor digitale, înlocuirea tablelor negre cu table albe (whiteboards) sau
flipchart -uri, dotarea școlilor cu table interactive, laptopuri si retroproiectoare ne indic ă mici
schimbări către un sistem modern, care să aibă la bază tot ceea ce a avut mai bun școala tradițională.
În acest sistem aflat în construcție, metodele de evaluare utilizate au un rol hotărâtor în formarea
elevului ca o persoană care să fie în stare s ă-și schimbe stilul de viață după nevoile societății, care să
știe să trăiască mai bine, să fie capabilă de autoevaluare și autoformare, și nu în ultimul rând drept o
persoană care să -și utilizeze libertatea și drepturile într -un mod creativ și pozitiv.
Pot spune că m -am oprit asupra acestei teme de studiu pentru că am simțit că evaluarea
folosită în învățământul românesc poate contribui mai mult la modernizarea educației aflate acum în
plin proces de inovare. De elev și de cadrul didactic depinde calea pe care va înainta educația, căci
ambii își pun amprenta asupra procesului de învățământ, se formează unul pe altul, având grijă să -și
schimbe rolurile alternativ și ambii merită o șansă pentru a -și schimba mentalitatea. Niciunul dintre
cei doi parteneri nu trebuie să stea în calea celuilalt, căci “ omul își poate lua cunoștințele numai de la
om; așa cum bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, tot așa sufletul omului se modelează
datorită sufletului unui alt om. “ 4
Principala greșeală intervine at unci când cel ce dorește să modeleze crede că numai el are
dreptul și puterea de a modela, iar elevul este doar un “obiect“ al învățării. Deseori uităm de forța de
a crește a copilului și de capacitatea sa de a fi educat, iar dacă ne -am întreba cât anume f ace
educatorul și cât face școlarul în acest proces de învățare, am fi uimiți să constatăm faptul că munca

4 Rabindranath Tagore, op.cit

elevului este înzecit mai grea decât a noastră. Atât cadrele didactice cât și unii părinți trebuie să
înțeleagă că elevul nu este un simplu produs al forțelor noastre, ci este, într -o mare măsură, opera
propriei voințe de a crește. Deseori adulții adresează copiilor întrebarea: “Ce vrei să te faci atunci
când vei fi mai mare? ” și răspunsul probabil va fi unul inspirat din viață și din modelele primite
până în acel moment: “Vreau să fiu medic !“, “Vreau să fiu profesor !“, “Vreau să fiu polițist !“ – în
fiecare din aceste exemple se regăsește dorința sa de maturizare bruscă, de a deveni adult. Răspunsul
oferit este un indicator de aceea trebuie să ne oprim asupra lui pentru a medita și a găsi niște
răspunsuri. Echilibrul dintre disponibilitatea de a fi educat și forța voinței sale îl transformă pe școlar
în adultul pregătit de o integrare unică și creatoare în societate. Astfel privind lucrurile, sunt de
părere că noi, cei ce facem educație, trebuie să reconsiderăm meritul propriu, să punem în centrul
preocupărilor noastre copilul – copilul modern sau „copilul cu ochi digitali”, așa cum deseori este
numit.
Multe cadre didactice se tem parcă de acest tip nou de copil sau se tem, poate, de schimbare,
sunt nehotărâte în a pune în aplicare idei noi, nu au curajul de a compensa ne -ajunsurile metodelor de
evaluare tradiționale. Dacă am fi mai atenți la ceea ce dorește elevul, la nevoia lui de adaptare la
societate a actuală, atunci, cu siguranță, nu am mai respinge noul, ci i -am înțelege eficacitatea și ne –
am armoniza eforturile pentru a realiza o reformă profundă, pozitivă.
Problematica evaluării procesului de învățământ reprezintă o preocupare atât pentru
teoreti cieni, cât și pentru practicieni. Fiecare caută noi modalități de utilizare a controlului pentru
atingerea unui nivel de performanță superior și pentru ameliorarea / optimizarea rezultatelor
intervenției educative. Evaluarea reprezintă un domeniu “cheie “ al oricărei schimbări sociale și dacă
este cât mai corectă și precisă, devine o condiție esențială a succesului. E foarte important ca
evaluarea să fie autentică și să nu uităm niciodată faptul că inițial, elevul nu învață neapărat pentru a
cunoaște, ci pe ntru a obține calificative bune, deoarece acasă i s -a repetat constant că la școală
trebuie să ia numai 10. De cele mai multe ori nu cunoaște echivalentul notei 10 în calificativul
,,Foarte bine,, și nimeni nu i -a explicat că mai sunt și alte calificative (nu note) care pot indica o
greșeală de învățare ușor de remediat. Necesitatea explicării calificativelor și a motivării permanente
a elevilor revine cadrului didactic. Dacă va fi subapreciat, își va pierde încrederea în sine, va renunța
și se va inhiba pe rmanent, iar dacă, din contră, va fi supraapreciat, atunci va deveni mult prea
încrezător în el și va renunța să se mai pregătească în mod consecvent. Noi suntem responsabili cu
motivarea lor, cu aprecierea lor la adevărata valoare și tot noi trebuie să -l învățăm în permanență să
se autoaprecieze cât mai obiectiv, pentru a preveni apariția unor situații nedorite.
Personal, pot spune că am ales acestă temă din motive variate, dar principalul a fost dorința
de a mă adapta elevilor din diferite medii sociale, de a crește calitatea educației pe care o ofer și chiar

de a fi „o profă cool” care să îi facă pe elevii mei să fie naturali, dezinvolți, fără teamă de a întreba,
de a răspunde, de a se comporta într -un anume fel sau de a acționa conform propriilor decizii.
Nu ȋn ultimul rând, am ales această temă din dorința de a accentua scopul principal al
evaluării și anume: formarea, atât a elevului cât și a profesor ului, deoarece pe baza informațiilor
obținute cu ajutorul evaluării se iau decizii referitoare la demersul didactic, la progresul școlar și la
identificarea dificultăților de ȋnvățare ale elevului.