Motto: „ Un om cu frumoase calități nu poate trăi niciodată pentru dânsul,cum o rază nu -și poate da numai ei lumină ” Nicolae I orga  2 Capitolul I… [601547]

ISBN 978 -606-577-050-8
Editura Sfântul Ierarh Nicolae
2010

1
Motto: „ Un om cu frumoase calități nu poate trăi niciodată pentru
dânsul,cum o rază nu -și poate da numai ei lumină ”
Nicolae I orga



2

Capitolul I Introducere
I.1. Motivația alegerii temei și gradul de actualitate ……………………………………………4
I.2. Modelul didactic la educație fizică…………………………………………………………….7
I.3. Rolul exercițiului fizic în menținerea sănătății …… ………………………………………..14
I.4. Contribuția temei la realizarea finalităților învățământului liceal ………………………..17

Capitolul II Fundamentarea teoretică a lucrării
II.1. Calități motrice de bază. Metodologia dezvoltării calităților motrice …………… ………21
II.2. Metode moderne de pregătire.
Posibilități de adaptare și aplicare în lecția de educație fizică ……………………………34
II.3. Model și modelare ……………………………………………………………………………45
II.4. Particularitățile morfo -funcționale și psihice ale vârstei de 15-16 ani ……………………47
II.5. Efortul în dezvoltarea calităților motrice ……………………………………………………50

Capitolul III Metodologia cercetării
III.1. Ipoteza cercetării ……………………………………………………………………………54
III.2. Sarcinile cercetării …………………………………………………………… …………….54
III.3. Metode, indici și teste de referință …………………………………………………………55
III.4. Condiții materiale ……………………………………………………………………………57
III.5. Organizarea, perioada, grupele de lucru …………………………………………………..58
III.6. Bateria de teste aplicate ………………………………………… …………………………..63
III.7. Conținutul instruirii …………………………………………………………………………64

Capitolul IV Rezultatele și interpretarea datelor
IV.1. Măsurătorile antropometrice ……………………………………………………………….90
IV.2. Măsurătorile fiziologice …………………………………………………………… ………..109
IV.3. Măsurătorile motrice ………………………………………………………………………..128
IV. 4. Interpretarea datelor și prezentarea concluziilor preliminare …………………………..192

Capitolul V Concluzii …………………………………………………….197

Capitolul VI B ibliografie ……………………………………………….199

3


4 I .1 Motivația alegerii temei și gradul de actualitate

Aplicarea reformei învățământului a determinat mutații majore de natură organizatorică și
curricul ară, în mod deosebit la învățământul liceal, diferențiindu -l substanțial de cel obligatoriu.
Față de învățământul obligatoriu, unde predarea educației fizice se face în mod u nitar,
parcurgând în mod preponderent conținutu ri obligatorii, pe principiul concentricității, la liceu se
impune o nouă abordare, care să permită elevilor, ca pe lângă realizarea conținuturilor obligatorii
(cu pondere mai mică) să aibă posibilitate de a participa la un proces de instruire bazat pe
ofertă și opțiune, parcurgând astfel trasee particulare de învățare.
În acest sens am elaborat un model de "Fișă individuală pentru înregistrarea rezultatelor
obținute la susținerea pro belor de evaluare" , care, oferă elevilor posibilitatea de a opta, în urma
testărilor predictive (preliminare) pentru instrumentele (probele) care -l reprezintă, din punct de
vedere biomotric, din fiecare set de capacități \compete nțe de evaluat.
Elaborarea "Fișei individuale pentru înregistrarea rezultatelor obținute la susținer ea probelor
de evaluare" vine și întărește una din cerințele fundamentale ale reformei, care, cere c a elevul să
fie prez ent în centrul preocupărilor didactice ale profesorului, la educație fizică mai mult dec ât
la oricare altă disciplină școlară, posibilitățile de a veni în întâmpinarea intereselor manifestate
de elevi sunt multiple și deosebi t de atractive.
În lecția de educație fizică, care este o disciplină obligatorie, dezvoltarea ca lităților motrice
nu trebuie să fie impusă, să devină o corvoadă pentru elevi. Educarea calităților motric e trebuie
să se realizeze cu plăcere, elevii nefiind obligați să se instruiască numai pentru realizarea
conținuturilor cu caracter de obligativitate, ci trebuie să li se creeze cadrul necesar de satisfacere
a unor conținuturi opționale.
Argumentul des invocat, precum că elevii de liceu nu mai au dorința de practica re a
exercițiului fizic este fals. Că este așa, o dovedește prezența masivă a acestora la să lile de
fitness și aerobic, unde chiar plă tesc pentru a -și remodela corpul.
Se pune, deci, întrebarea firească, dacă școala poate oferi asemenea activități. R ăspunsul este
categoric "da" și nu numai pentru dezvoltarea calităților motrice, ci și pentru alte "c ategorii",
care pot fi la fel de atractive.
Pentru ca aceste solicitări să poată deveni o realitate se impune ca profesorul să depună
eforturi constante pentru:
– a prezenta elevilor o ofertă diversificată și atractivă, în scopul satisfacerii a cât
mai multor opțiuni;
– o completare progresivă a dotării sălilor de sport cu aparate de fittnes, stații de
amplificare;
– autoperfecționarea profesională și dorința de a aplica ceea ce este f apt oficializat.
Importanța educației fizice și implicit a dezvoltării calităților motrice în proce sul general de
instruire și educare a elevilor este relevată și de faptul că reprezintă singurul obi ect din planul
de învățământ căruia îi revine, în principal, rolul de a acționa în domeniul dezvoltării și pregătirii
fizice de a stabili și realiza un echilibru corespunzător între efortul intelectual și cel fizic –
element de mare importanță în creșterea și dezvoltarea normală a elevilor.
Dezvoltarea motricit ății elevilor, trebuie realizată ca un proces de continuă adaptare a organismului
la cerințele mediului social, de trecere a posibilităților sale fu ncționale de la un nivel calitativ
inferior, specific unei etape din viață, la altul superior, obținut și ca efect al pra cticării în mod
organizat și continuu a exercițiilor fizice. competitiv al unor activități, care obligă la autodepășire,

5la învingerea greutăților, la autocunoaștere – relevă gama largă de influențe pozitive de care
acestea dispun.
În dezvoltarea sa organismul suferă continuu modificări cantitative și calitative,
perfecționarea funcțiilor sale se realizează, în mod deosebit în perioada de creștere, care
corespunde vârstei școlare. Cele mai importante procese din organismele tinere sunt crește rea și
dezvoltarea, al căror principal stimulent – mișcarea – este unanim recunoscut astăzi; sub acțiunea
organizată și continuă a exercițiului fizic, procesele de creștere și dezvoltare sunt infl uențate
pozitiv, favorizându -se și accelerându -se mecanismele de adaptare și transfor mare ale principalelor
funcții vitale ale organismului.
Efectul pozitiv se răsfrânge și asupra formării și perfecționării priceperilor și deprinderilor
motrice, dar mai ales asupra dezvoltării calităților motrice, component e de bază ale capacității
motrice, laturi esențiale ale procesului de dezvoltare și pregătire fizică.
Numeroși oameni de știință (Uhtomski, Leshaft, Secenow, Lamarque etc.) au subliniat în
lucrările lor, importanța activi tății motrice, a practicării exercițiilor fizice, rolul acestora în
dezvoltarea și „perfecționarea” organismului omenesc. Lamarque, într -una din lucrările sale afirma
că: „folosirea frecventă și intensă a unui organ, îl întărește treptat, îl dezvoltă, îi mărește forța
și-l adaptează la durata activității la care este supus, pe când nefolosirea lui continuă duce la
slăbire, la atrofiere .”
Influența educației fizice nu poate fi limitată la lat ura fizică, biomotrică (în cazul prezentei
lucrări – educarea calităților motrice) deoarece are aceleași efecte și asupra laturii spirituale.
Exersând, pentru dezvoltarea calităților motrice, printr -o participare conștientă, elevul își
îmbunătățește și procesele superioare ale activității corticale, „centrul de comandă” a î ntregii
activități a organismului. Așadar, educația fizică contribuie pe planuri multiple la: forma rea
personalității elevilor, l a dezvoltarea proceselor de cunoaștere, la formarea sentimentelor, la
conturarea principalelor trăsături de caracter ale personalității.
Caracterul practic și activ al activităților desfășurate în cadrul verigilor destin ate educării
calităților motrice, din lecția de educație fizică – relațiile care se creează între elevi în timpul
acestora, încadrarea într -o activitate organizată, cu cerințe de muncă, disciplină, de respectare a
unor reguli de comportament, presupune trăirea unor sentimente de satisfacție pentru reușita
acțiunilor.

Bine orientate, activitățile destinate dezvoltării calităților motrice pot educa: di sciplina
conștientă, capacitatea de a pune în pr actică anumite priceperi și deprinderi, dezvoltă prin
repetare, trăsăturile de voință și de caracter, unele deprinderi și însușiri morale, toat e îmbogățind
experiența de viață colectivă a elevilor.
Întărind sănătatea, fortifi când organismul elevilor, contracarând efectele sedentarismului și
activității unilaterale, dezvoltarea calităților motrice și prin acestea educația fizică, creează
premise favorabile desfășurării activităților la parametri optimi l a celelalte discipline din planul
de învățământ.
În acest sens, cred că este stimulativ și binevenit sloganul „nu contează cât de greu este pentru
profesor, contează cât de bine este pentru elev”.

6 De ce fotbalul și nu alt joc sportiv?

Lucrarea urmărește de a verifica – practic – experimental, o serie de mijloace și metode specifice
jocului de fotbal, în ridicarea indicilor de manifestare ai calităților motrice, la elevii de liceu clasa 10.
Fotbalul, cu întregul său angrenaj se înscrie în categoria fenomenelor sociale, care se impun c a o
necesitate, cu și prin efecte vizibile, efecte care reclamă o atenție deosebită din partea ambelor p ărți:
profesor – elevi.
Fotbalul prin tradiție este un sport popular, de masă, atât la nivelul practicanților cât și la nivelul
spectatorilor; dintre sporturile care pot fi încadrate în această categorie „populară” – baschet, volei,
handbal, regby, hochei etc., fotbalul este global cel mai popular.
La origine, simplitatea fotbalului a jucat un rol determinant în favoarea răspândirii sale, dar ș i pentru
abordarea acestuia ca „mijloc” în dezvoltarea calităților motrice, în lucrarea de față.
Poate fi jucat peste tot, orice poate deveni „balon”, nici o instalație deosebită nu este cu adevărat
necesară, fac din acest sport unul foarte îndrăgit și ne trimit la sintagma:„ne place ceea ce facem sau
facem ceea ce ne place?”, întrebare care nu este deloc banală.
De fapt, fotbal este unul dintre p uținele sporturi care poate fi practicat atât de băieți cât și de fete, mai
nou, la nivel de educație fizică școlară, Agenția Națională pentru Sport în colaborare cu Ministerul
Educației și Cercetării au introdus pe lângă consacratul campionat de fotbal al băieților și unul pentru
fete, fapt care m -a determinat în mare măsură să aleg fotbalul, ca „mijloc”.
Pe de altă parte, simplitatea jocului se exprimă și printr -un regulament care cuprinde puține reguli
fundamentale, reguli care sunt, de altfel dest ul de logice și relativ ușor de înțeles.
Fotbalul aparține atât biologicului cât și culturalului, experienței personale de joc ca și i storiei, care
îi relatează originile, faptele și gesturile.
Nici un alt sport nu are o arie atât de mare de p racticare și de altfel nici nu ar putea avea, ținând cont
de particularitățile lui, fiecare dintre noi trebuie să fie convins de influența sa asupra fizicului , psihicului
și de valoarea sa educativă, atunci când este practicat într -un cadru organizat și co ndus de specialiști cu o
pregătire temeinică.
Fotbalul este unul dintre jocurile sportive pentru care elevii claselor a -XII-a pot opta la examenul de
Bacalaureat, astfel încât apare dubla valență sau dubla funcționalitate:
1. directă – ținând con t de specificul temei – mijloc pentru educare, dezvoltarea calităților motrice;
2. indirectă – perfecționarea procedeelor tehnico -tactice – în perspectiva viitoarelor evaluări și a
examenului de Bacalaureat.
Fotbalul este un joc complex cuprin zând alergări, sărituri, aruncări dezvoltând prin aceste deprinderi
(motrice de bază):
– viteza ( sub toate formele): de reacție, execuție, repetiție, deplasare;
– forța: membrelor, abdomenului, spatelui;
– rezistența: în regim de viteză, de forță;
– îndemâna rea specifică.
Toate aceste argumente, la care mai pot adăuga faptul că, beneficiez de o bază materială foarte bună și
că am specializarea –fotbal, m -au determinat să folosesc mijloacele acestui joc sportiv, pentru educarea
calităților motrice.

7
I . 2 Modelul didactic la educație fizică

A. Dezvoltarea fizică corectă și armonioasă.
B. Menținerea și întărirea stării de sănătate.
C. Dezvoltarea capacității motrice.
D. Cuno ștințe și tehnici de specialitate.
E. Dezvoltarea proceselor psihice și a personalității elevilor.

A. Dezvoltarea fizică corectă și armonioasă.

Dezvoltarea fizică corectă și armonioasă reprezintă un obiectiv f undamental al educației
fizice școlare, cu ponderi și priorități diferențiate în funcție de particularitățile mor fo-funcționale
și psihice ale diferitelor categorii de vârstă, cuprinse în ciclurile curriculare nou co nstituite.
Metodele și mijloacele utilizate, prezența și durata lor în lecții se diferențiază în funcție de
cele trei grupe evolutive ale elevilor:
a. vârsta școlară mică: 6/7 – 9/10 ani (ciclul primar I – IV)
b. vârsta școlară mijlocie:10/11 – 14/15 ani (ciclul gimnazial V – VIII)
c. vârsta școlară mare: 15 – 18/19 ani (ciclul liceal IX – XII)
În cele ce urmează mă voi referi la vârsta școlară mare, adică acolo unde acționează
metodele, mijloacele și ai cărei elevi sunt participanți direcți la experiment. Elevii în cadrați în
această categorie datorită particularităților psihice și fizice au fost grupați în trei cicluri
curriculare: ciclul de observare – clasa a -IX-a;
ciclul de aprofundare – clasa a -X-a și a -XI-a;
ciclul de specializare – clasa a -XII-a;
Diferențele vizibile se constată în privința mod ificărilor ce se produc între elevii claselor
a-IX-a și cei din restul claselor de liceu.
Dezvoltarea parametrilor morfologici (talie, greutate corporală) sunt în strânsă leg ătură cu
evoluția maturității sexuale și tr ecerea de la pubertate la adolescență, fapt întâlnit frecvent la
clasa a -IX-a (14 -15 ani), unde fetele se apropie de maturitatea sexuală deplină, în timp ce băieții
prelungesc, cu cel puțin un an, acest proces.
La f ete, creșterea în înălțime este pe sfârșite, în timp ce la băieți aceasta continuă înc ă 2-3
ani, dar într -un ritm mai lent.
La perioada vârstei liceului, denumită și „vârsta adolescenței”, vârsta crizelor e ntuziasmul ui,
afirmării și chiar vârsta critică, ce adâncește orizontul cunoașterii, treptat se instale ază un
echilibru relativ al stărilor afective, conturându -se personalitatea elevilor.
Pe plan fizic se constată tendința de af irmare în practicarea diferitelor ramuri sportive,
apare dorința de confruntare și de stabilizare a atitudinilor față de educația fizică. Î ncepând cu
clasa a -X-a elevii au o capacitate crescută de efort și sunt chiar interes ați (în special băieții)
pentru efectuarea exercițiilor cu grad de dificultate crescut.
Deși, această împărțire stadială este conformă cu realitatea, în fiecare etapă de limitată
cronologic, există și elevi cu diferite pr ofiluri individuale care fac posibile, prin excepții, evoluții
diferențiate ale subiecților pe trasee interstadiale particularizate.

8 Cunoscând aceste realități, profesorul poate orienta în mod obiectiv problema real izării
dezvoltării fizice armonioase, schimbând de la un an la altul dominantele, particularizând
conținuturile instruiri, adaptând dozarea exercițiilor în funcție de vârstă, sex și manif estarea unor
particularități individuale.
Dezvoltarea fizică armonioasă trebuie să aibă în vedere următoarele patru obiective:
A.1 Dezvoltarea proporțională a grupelor musculare;
A.2 Formarea ținutei corecte și reflexului de atitudine corpo rală normală;
A.3 Dezvoltarea tonicității și supleții musculare;
A.4 Prevenirea, depistarea și corectarea deficiențelor fizice ușoare.

A.1 Dezvoltarea proporțională a grupelor musculare

Elevii de liceu se situează în perioada postpubertară, etapă cu multiple și complex e
manifestări, care în mod obiectiv au determinat o accentuată creștere în înălțime, fapt ce poate
conduce la crearea unor dezechilibre de proporționalitate între grupele musculare și dimensiunile
segmentelor. Din aceste motive, la nivelul liceului, profesorul are datoria de a întrepri nde măsuri
eficiente pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a principalelor regiuni și lanțuri musculare, care
acționează la nivelul segmentelor.
Pentru atingerea acestui obiectiv trebuie desfășurată o importantă muncă de „educ ație
sportivă” cu elevii, care la rândul lor trebuie să conștientiz eze necesitatea de a desfășura o
activitate conjugată atât la școală, cât și în activitatea lor independentă, pentru dezv oltarea masei
musculare.
Asigurarea dezvoltării proporționale a grupelor musculare se realizează a tât prin metode și
mijloace specifice creșterii tonicității și troficității musculare, cât și prin mijloacele specifice
jocului de fotbal.

A.2 Formarea ținutei corecte și reflexului de atitudine corporală normală

Formarea ținutei corecte, după Adina Stroescu, este un proces complicat și îndel ungat, care
se realizează concomitent cu dezvoltarea calităților motrice și formarea deprinderilor mot rice.
Ținuta corectă se referă, în esență, la un control asupra întregului corp, dar, în special, la
redresarea curburilor coloanei vertebrale. Senzațiile chinestezice permit omului să perceapă și să
memoreze corect poziția întregului corp și ale s egmentelor sale.
Adoptarea unei atitudini corporale corecte depinde în mare măsură de adoptarea unui
comportament conștient care, să -i determine pe elevi să sesizeze pericolul instalării deficiențelor
atitudinale și în consecință să persevereze pentru redresarea segmentelor corporale, când acestea
sunt solicitate să ia poziții asimetrice.
Cunoscând fiind faptul că, la vârsta școlară, instalarea viciilor atitudinale es te foarte
frecven tă, profesorul are datoria de a acționa preventiv, prin introducerea, în mod constant, în
lecții a exercițiilor pentru tonifierea musculaturii abdominale și a spatelui, acestea fii nd
principalele grupe musculare răspunzătoare d e adoptarea unei ținute corecte a trunchiului,
împiedicând astfel deviațiile de la normal ale coloanei vertebrale.

9

A.3 Dezvoltarea tonicității și supleții musculare

Prin tonicitate muscula ră se înțelege menținerea marilor grupe musculare într -o stare de
încordare optimă și totodată estetică, ceea ce dă o senzație plăcută, de sănătate și f avorizează
efectuarea cu eficiență a actelor motrice de dificultate ușo ară – medie.
Menținerea tonicității optime a musculaturii necesită adoptarea de către elevi a unei
atitudini pozitive -active, care să -i determine pe aceștia să efectueze cu regularitate programe de
exerciții, care să ac tiveze principalele regiuni musculare – spate, abdomen, brațe, picioare.
Starea de tonicitate se poate aprecia prin examen somatoscopic realizat de perso ane avizate,
dar și prin autoapreciere, privindu -se fiecare în oglin dă.
Primele semne ale scăderii tonusului muscular se constată prin creșterea țesutulu i adipos și
producerea unei „căderi inestetice” cu precădere a musculaturii pectorale și abdominale, din
cauza faptului că musculatura are o structură flască.
Exercițiile de menținere a tonicității musculare se recomandă a fi asociate cu exercițiile de
întindere și mobilitate, elemente decisive pentru realizarea supleții musculare.

A.4 Preve nirea, depistarea și corectarea deficiențelor fizice ușoare.

Deficiențele fizice sunt abateri grave de la starea de normalitate a organismulu i uman și
pot fi parțiale sau globale. Acestea trebuie corectate de specialișt ii domeniului, care vor stabili
dacă se situează în stadiul de atitudine deficitară sau sunt deformații ale segmentel or și în ce
stadii se găsesc ele.
Deficiențele fizice pot fi depistate atât de părinți, medicul de familie, medicul școlar, cat și
profesorul de educație fizică. Cu cât acestea vor fi depistate mai de timpuriu, cu atât șansele de
corectare a lor sunt mai mari.
Deficiențele fizice la vârsta școlară se pot in stala la toate segmentele corpului, mai evidente
și cu consecințe mai dăunătoare sunt cele ale coloanei vertebrale, care conduc la forma rea
cifozelor, lordozelor și scoliozelor.
Odată depistate – în special deficiențele ușoare – trebuie să se acționeze asupra lor, atât la
nivelul unităților școlare, prin programe speciale, aplicabile în timpul lecțiilor de edu cație fizică
și în cadrul orelor opționale, cât și prin programe realizate zilnic la domiciliul elevului.
Deficiențele grave trebuie tratate numai în centrele medicale specializate, unde există atât
specialiști, cât și aparatura necesară pentru realizarea unor programe eficiente.

B. Menți nerea și întărirea stării de sănătate.

Starea de sănătate a elevilor reprezintă o problemă complexă de care sunt inter esați atât
elevii înșiși și familiile acestora, cât și școala, fiecare acționând în mod convergent în același
scop, cu mijloace proprii.

10 Starea de sănătate este nu numai o stare de moment, ea depinzând de o serie întreagă de
factori, dintre care menționez: ereditatea, mediul social din familie, măsurile aplicate de
instituțiile medicale specializate, gradul de călire al organismului – ca măsură de creștere a
rezistenței acestuia la influența factorilor de mediu, respectarea normelor de igienă ind ividuale și
colectivă, aplicabile în toa te cazurile când elevul intră în contact cu diferite tipuri de activități,
calitatea alimentelor consumate, nivelul de educație și conștientizarea comportamentului el evilor
în toate categoriile de activități, luarea măsurilor de protecție și autoprotecție pentru evitarea
accidentelor etc.
Așadar, starea de sănătate depinde de o multitudine de factori și condiții de viață care de
fapt trebuie să rezolve trei aspecte ale acesteia:
a. Dobândir ea unei stări optime de sănătate;
b. Menținerea stării de sănătate;
c. Întărirea stării de sănătate.

a. Dobândirea unei stări optime de sănătate – prin specificul activității sale, profesorul de
educație fizică are posib ilitatea și totodată responsabilitatea profesională de a menține și de a
întări starea de sănătate a elevilor; contribuția sa pentru atingerea acestui important o biectiv se
poate realiza pe multiple căi.

b. Menținer ea stării de sănătate – pentru menținerea stării de sănătate, trebuie avute în
vedere:
– desfășurarea tuturor activităților practice în limitele potențialului biomotric al elevil or;
– controlul periodic al adaptăr ii la efort, cu prilejul exersării unor conținuturi care au un
grad ridicat de dificultate – alergare de rezistență, circuite de forță – controlul se reali –
zează individualizat – autocontrol – prin metode simple, după care se aplică dozările
care se impun, în mod diferențiat, pe grupe de nivel valoric biomotric;
– desfășurarea activităților în aer liber, numai în echipament adecvat stării atmosferice;
– controlul bunei funcționalități a instalațiilor și aparaturii folosite în timpul lecțiilo r;
– imprimarea unei stări de disciplină optimă, care să elimine brutalitățile ce pot apăr ea
pe parcursul unor întreceri organizate;
– constituirea grupelor valorice biomotrice, cărora li se vor stabili sarcini motrice adecvate;
– acordarea de sprijin, ajutor sau asistență, după caz;
– alterna rea efortului cu pauzele active sau totale;
– manifestarea unei înțelegeri corespunzătoare pentru elevii care reclamă unele indisponibilități,
pentru a participa total sau parțial, la lecția de educație fizică;
– adaptarea solicitării la efort potrivit cu poziția lecției în orarul școlii, în special spre limita
superioară a intervalului orar, când se instalează deja o anumită stare de oboseală fizic ă,
psihică și intelectuală (neurop sihică);
– transmiterea de cunoștințe, care clarifică procesul de instruire.

c. Întărirea stării de sănătate – se poate obține prin aplicarea unor măsuri care pot avea
influențe benefice asupra organismului, din acest punct de vedere se recomandă:
– acțiuni de călire a organismului, concretizate în:
– participarea la lecțiile din anotimpul călduros numai în echipament sumar, băieții
chiar la bustul gol, favorizând astfel „băile” de soare și aer;
– asigurarea posibilității de utilizare a dușurilor.

11- creșterea preocupărilor pentru aplicarea măsurilor de igienă personală și a igienei spații lor
de lucru – înaintea, în timpul și du pă încheierea lecției;
– introducerea constantă în lecții a unui grupaj de exerciții prin care să combată inst alarea
viciilor de atitudine și de tonificare a marilor grupe musculare;
– convingerea elevilor pentru a parti cipa și la alte forme de practicare a exercițiilor fizice
organizate în școală și în activitatea independentă.

C. Dezvoltarea capacității motrice

Capacitatea motrică are în structura sa două componente ma jore:
a. capacitatea motrică generală – deprinderile și priceperile motrice (de bază și utilitar –
aplicative) și calitățile motrice de bază (viteză, îndemânare, rezistență, forță – V.Î.R.F.)
b. capacitatea motrică speci fică – deprinderile și priceperile motrice specifice ramurilor
de sport precum și calitățile motrice specifice.

C. a. Capacitatea motrică generală – calități motrice

Dezvoltarea calităților motrice reprezintă o preocupare cu caracter de permanență la nivelul
întregului învățământ preuniversitar, cu anumite priorități, legate de posibilitățile de d ezvoltare
optimă a acestora, în raport cu vârsta diferitelor categorii de elevi.
La nivelul învățământului liceal prioritatea este transferată de partea dezvol tării calităților
motrice combinate – viteză în regim de rezistență, viteză în regim de forță, îndemânare în regim
de viteză, forță în re gim de rezistență (rezistență musculară locală) sau viteză, fără a exclude însă
și acționarea asupra dezvoltării izolate a unor calități, în special cele de forță segm entară și
rezistență.
Acest mod de aborda re a dezvoltării calităților motrice prezintă avantaje și pentru creșterea
eficienței procesului de instruire specific probelor/ramurilor sportive, în cazul de față, fotbalul.
Pregătirea elevilor pentru obținerea unor performanțe optime se poate realiza pe mai multe
căi:
1. prin metode și mijloace specifice.
2. prin intermediul mijloacelor și metodelor specifice ramurilor/probelor sportive
3. prin activități independente ale elevilor.

1. Dezvoltarea calităților motrice prin intermediul metodelor și mijloacelor specifice

Viteza – datorită faptul că, viteza este „dependentă” de rezervele de ADN (adenozintrifosfat) și
fosfocreatină, moștenite genetic și dificil de antrenat, mai ales în formele sale singulare, la
nivelul liceului se recomandă să se acționeze asupra formelor sale combinate, întâlnite în
practicarea probelor/ramurilor sportive.
După cum este bine cunoscut calit atea motrică – viteză – se manifestă în mai multe forme:
viteză de reacție, execuție, repetiție, deplasare; acestea având posibilitatea de a se ma nifesta
separat, în comun (viteză de reacție + repetiție = proba de alergare – start + accelerare ), precum și
în combinație cu alte calități motrice, cel mai des întâlnită fiind combinația cu forța (viteză +
forță = detentă) la sărituri sau cu îndemânarea, care are o largă aplicabilitate la joc urile sportive .

12
Rezistența – este o calitate motrică implicată – prin diferite forme de manifestare – în majoritatea
actelor și acțiunilor motrice, cu pondere majoră în proba de alergare de rezistență și prin
combinarea cu alte calități motrice. Eficiența execuției diferitelor probe/ramuri sportive depinde și
de modul în care profesorul s -a preocupat de dezvoltarea rezistenței specifice, în procesul de
instruire.
Forța – principalul obiectiv este realizarea t onicității marilor lanțuri musculare a tuturor
segmentelor, utilizându -se în acest scop mijloace adecvate activității desfășurate în aer liber sau
în interior. Elevii în funcție de disponibilități pot exersa una dintre cele 2 -3 variante prezentate
de profesor, dozarea realizându -se prin mărirea numărului de repetări, prin introducerea unor
exerciții cu grad mai ridicat de dificultate sau prin mărirea timpului de exersare.
Îndemânarea – în dezvolta rea îndemânării calea principală o reprezintă însușirea continuă a
unor deprinderi noi din domenii variate, care pot contribui, atât la mărirea bagajului de
deprinderi motrice, cât și la îmbunătățirea posibilităților funcționa le și perfecționarea
mecanismelor de coordonare.

2. Dezvoltarea calităților motrice prin intermediul mijloacelor și metodelor specifice
unor probe/ramuri sportive

Dezvoltarea calităților motrice, prin intermediul exer sării diferitelor procedee tehnice
reprezintă o metodă de sporire a eficienței procesului instructiv -educativ, fiind specifică pregătirii
sportive de performanță, având influențe benefice și în activitatea de educație fizică.

3. Dezvoltarea calităților motrice prin activități independente ale elevilor.

Pentru aplicarea acestei modalități de dezvoltare a calităților motrice, prin progr ame
individuale este necesar ca:
– elevii să c onștientizeze necesitatea de aplicare a unui program coerent și în mod continuu;
– profesorul să ofere mai multe exemple de programe și să verifice periodic (prin probe de
evaluare specifice), dacă elevii au aplicat programele indicate.

C. b. Dezvoltarea capacității motrice specifice

Capacitatea motrică specifică vizează nivelul de însușire a deprinderilor cu caract er sportiv
(probe/ramuri sportive) cuprinse în program a școlară.
Educația fizică școlară este o disciplină de învățământ care se deosebește de cel elalte, nu
numai în privința conținutului, dar și ca modalitate de concepere și derulare a procesu lui
didactic, care se reali zează, în majoritatea cazurilor, pe principiul predării concentrice.
Pentru a realiza la un nivel de eficiență optim obiectivele/competențele și finali tățile stabilite
pentru liceu este necesar să se abordeze ca principal ă orientare, practicarea globală a
probelor/ramurilor de sport.
În această accepțiune, instruirea elevilor se va realiza în mod diferențiat, în f uncție de anul
de studiu, particularitățile bio -fizio-psiho -motrice și numărul de ore alocat.

13 În sprijinul acestei abordări vin următoarele argumente:
a. Educația fizică dispune de conținuturi stabile realizate la toate nivelurile de
învățământ, prin reluarea majorității lor, de la un an de stud iu la altul, sporind însă
cerințele calitative și de performanță, aplicând principiul concentricității; deci la fieca re
an de studiu este necesară aplicarea unui progres;
b. În fiecare colectiv de elevi, învățarea nu se realizează în mod uniform, din motive de
ordin obiectiv – aptitudini, interese, capacități și competențe acumulate – toate acestea
diferențiind elevii în cel puțin 2 -3 grupe valorice – grupe de nivel valoric biomotric;
c. Începând cu clasa a -X-a există și posibilitatea ca elevii, pe baza propriilor opțiuni, să
parcurgă trasee particulare de învățare.
În educația fizică școlară, procesul de învățare este condiționat de modul în ca re se îmbină,
cu pond eri diferite, sistemele de acționare aparținând primului și celui de -al doilea sistem de
semnalizare, ponderile acestora în lecție depind de nivelul de conștientizare al elevilor , precum și
de complexitatea conținuturilor pred ate.
Aceste două componente ale predării se concretizează prin explicație și demonstrație ,
realizate de profesor și elevi sau prin intermediul mijloacelor intuitive; demonstrația t rebuie să
aibă caracter de model și să fie permanent dublată de explicații și precizări clare, concise,
eficiente.
Procesul de învățare a deprinderilor și priceperilor motrice se axează, în princ ipal, pe
învățarea senzorială, care oferă posibilități de acum ulare nelimitate, dobândite de elevi prin
receptare stimulilor din ce în ce mai complexi oferiți de model.

D. Cunoștințe și tehnici de specialitate

Educația fizică, deși este o disciplină cu caracter practic , nu se poate realiza în bune
condiții dacă nu se transmit concomitent și o serie de cunoștințe privind: organizarea ac tivității,
metodica de predare, contribuțiile aduse de discipline care asigură interdisciplinaritatea (biolog ia,
fiziologia, biomecanica, psihologia, pedagogia), conținutul regulamentelor ramurilor/probelor
sportive cuprinse în programele școlare.
Cunoștințele și tehnicile specifice, în funcție de natura lor, se pot transmite pe mai multe
căi, după cum urmează:
a. Prin lecții teoretice special organizate, de regulă în prima oră de curs a fiecărui
semestru și prin rularea a 1 -2 ore de dirigenție/consiliere (cu acordul dirigintelui
fiecărei clase);
b. Pe parcursu l derulării lecțiilor practice;
c. Cu prilejul organizării și desfășurării activităților competiționale și necompetiționale;
d. Cu ocazia altor categorii de activități și la solicitările unor grupuri de elevi sa în mod
individual.

E. Dezvoltarea proceselor psihice și a personalității elevilor

Este binecunoscut faptul că, ființa umană reprezintă un „mecanism complex”, care are ca
mod de manifestare două laturi distincte, latura fizică și cea psihică, care acționea ză în comun,
ca un tot unitar, cu dominante și manifestări variate în funcție de vârstă și natura activității
desfășurate.

14 La om spre deosebire de animale, reflectarea psihică este superioară atât în ce ea ce priveș te
mecanismele (complexitatea sistemului nervos), cât și în privința conținutului, ea atingân d nivelul
conștiinței, ca raportare a individului la natură, societate și la sine însuși.
Raportul dintre om și mediul social este un raport dialectic, de interacțiune, în sensul că
mediul social determină structura psihică a omului, acesta însă modificând la rândul său , mediul
în care trăiește și acționează. (M. Epuran, I. Holdevici)
Educați a fizică nu reprezintă un simplu proces de exersare „gen dresaj”, aceasta beneficiază
și totodată dezvoltă procesele psihice, prin mijloace specifice, la un nivel de complexi tate ridicat,
cum nici o altă disciplină școlară n u le poate dezvolta sau cel puțin influența.
În practica educației fizice există numeroase posibilități de acționare asupra proceselor cognitive
(senzațiile –vizuale, auditive, chinestezice, de echilibru, și orientare în spațiu; percepții le; reprezentările ;
gândirea, memoria, creativitatea ; alte forme psihice din sfera cognitivă – imaginația, spiritul de
observație ),proceselor afective (emoții, sentimente, pasiuni, motivații, interese, atitudini), proceselor
volitive (voința, ho tărârea, perseverența, curajul, spiritul de disciplină, stăpânirea de sine, dorința
de autodepășire, dârzenia, încrederea în forțele proprii, ambiția), personalității elevilor
(temperamentul, caracterul, aptitudinile).

I.3 Rolul exercițiului fizic în menținerea sănătății.

Exercițiul fizic reprezintă, după cum este bine știut, mijlocul principal, de bază, din cad rul
mijloacelor specifice; ca urmare trebuie precizat care este scopul exercițiului fizi c, aplicat ca factor în
menținerea și întărirea sănătății. Prin aplicarea rațională a exercițiului fizic se urmărește:
a. Păstrarea unei perfecte stări de sănătate (fizică și morală);
b. Obținerea unei capacități sporite pentru activitatea intensă neuro -motorie;
c. Reactivitatea favorabilă în sensul vindecării, în caz de boală;
d. Longevitate.
Modul de acțiune al exercițiului fizic poate fi explicat în sinteză, în felul următor: este știut faptul
că orice mișcare pretinde contracția unui grup mai mic sau mai mare de mușchi. Această contracție însă
nu este un fenomen izolat, ea pretinzând intrarea în acțiune și a marilor funcțiuni a organismului. În mod
schematic se poate spune că: un grup de mușchi ca să se contracte – deci să pună în funcțiune mașina
umană – are nevoie de combustibil, reprezentat în cazul de față, de glicogenul muscular . Acest
combustibil trebuie transportat la nivelul mușchilor prin intermediul sângelui, deci de către apara tul
circulator. Combustibilul, la nivelul mușchiului, trebuie ars pen tru a produce energia necesară
contracției, „ardere” realizată cu ajutorul oxigenului furnizat de către aparatul respirator și tran sportat tot
cu ajutorul sângelui, deci a aparatului circulator. În urma „arderii” rezultă produse de uzură, care trebuie
îndepărtate tot prin intermediul sângelui și apoi a aparatului excretor. Aparatul digestiv trebuie să as igure
combustibilul necesar activității musculare. Sistemul neuroendocrin – sistemul nervos și glandele
endocrine – trebuie să regleze toate aceste activită ți.
Așadar, mișcarea – respectiv contracția musculară – face să intre în acțiune majoritatea aparatelor și
sistemelor organismului, solicitând în primul rând marile funcțiuni: circulația și respirația, precu m și
sistemul nervos.
Ce se înt âmplă în cazul exercițiului fizic care presupune contracția repetată și intensă a mai multor
grupe musculare. Este logic că, pentru a face față nevoilor de energie a mușchilor sunt solicitate î n
primul rând aparatele circulator și cel respirator precum ș i sistemul nervos. Aparatul circulator
realizează transportul combustibilului (substanțelor energetice) în cantități mari la nivelul mușchi lor în

15activitate, ca și îndepărtarea substanțelor produse aici în urma contracției odată cu transportul de oxigen
în cantități mai mari, necesar arderilor mai intense, furnizat prin creșterea ritmului respirator. Cu cât vor
lua parte la exercițiu mai multe grupe musculare și cu cât numărul de contracții vor fi mai multe și mai
rapide, cu atât și efectul asupra marilor f uncțiuni, în sensul activării lor, va fi mai mare. Spre
exemplificare: dacă ridicăm de mai multe ori o greutate – exercițiu solicită un număr mic de mușchi –
vom simți la un moment dat că obosim, în sensul că nu mai putem face mișcarea; dacă însă ne -am
înregistra frecvența cardiacă (F.C.) și respiratorie (F.R.) am vedea că ele nu au crescut considerabil, în
schimb este suficient să executăm o alergare de câteva zeci de secunde ca să constatăm că indicatori i
marilor funcțiuni (F.C.) și (F.R.) au crescut foar te mult, deoarece prin alergare au fost solicitate un număr
mare de grupe musculare.
Rezultă din cele de mai sus că, în cazul practicării exercițiului fizic, prin activarea fun cțiunilor, în
special ale aparatelor circulator și respirator, ajunge s ă circule în organism, prin intermediul sângelui, o
cantitate sporită de oxigen, care se fixează în cantități mai mari în țesuturi; acest oxigen stimule ază
funcționarea tuturor celulelor organismului. Iată, deci cum prin mișcare organizată – exerciții fizi ce –
intervenim direct în activitatea tuturor funcțiilor organismului și implicit în mărirea gradului de sănătate;
invers lipsa de mișcare duce la inactivitatea parțială a marilor funcțiuni, cu consecințe ce vor apă rea mai
târziu.
În afară de acest e efecte, generale, voi trece în revistă, pe scurt și o serie de efecte asupra marilor
aparate și sisteme:

a. Influența exercițiilor fizice asupra sistemului muscular și țesutului adipos
Sub influența exercițiilor fizice sistemul muscular își mărește volumul și totodată își modifică
structura prin dispariția țesutului adipos aflat între fibrele lui; această dispariție se continuă ș i cu
eliminarea țesutului adipos de sub piele, astfel că mușchiul se reliefează în exterior. Mușchii util izează
drept comb ustibil materiile aflate în apropierea lor, ceea ce duce la dispariția grăsimilor din apropierea
mușchilor activați prin exerciții fizice.
Mărirea volumului muscular se explică prin îngroșarea fibrelor care îl compun, fenomen cuno scut
sub numele de hipertrofie, care se datorează faptului că la un mușchi în activitate „sosește” o cantitate
foarte mare de sânge încărcat cu substanțe, care nefiind consumate în totalitate se depun, îngroșând fibra
musculară.

b. Influența exercițiilor fizice asupra aparatului circulator

Aparatul circulator suferă o serie de modificări în urma exercițiilor fizice. Inima se mărește ca
volum, prin îngroșarea pereților; acest lucru se explică foarte ușor, mușchiul inimii (miocardul) fi ind și el
un mușchi, care în cazul solicitării se dezvoltă. O inimă mărită în urma exercițiilor fizice nu este o inimă
bolnavă, ci din contră o inimă mai sănătoasă, capabilă să facă față unei solicitări mai intense. Ea lucrează
mai economic, împingând într -o contracție o cantitate mai mare de sânge decât o inimă obișnuită; așa se
explică de ce pulsul (F.C.) și tensiunea celui care practică exercițiile este mai rar, decât al unui individ
normal.
Există și modificări ale compoziției sângelui; astfel se constată o creștere a n umărului de globule
roșii și albe, o scădere a ureei și – ceea ce este mai important – a colesterolului.

16 c. Influența exercițiilor fizice asupra aparatului respirator
Tot datorită faptului că organismul celui ce practică exercițiil e fizice lucrează mai economic, se
constată și o scădere a frecvenței respiratorii (F.R.), adică a numărului de respirații pe minut, at ât în
repaus cât și în efort. Trebuie amintit aici faptul că, activarea respirației se face prin exerciții care solicită
un număr foarte mare de mușchi, deci așa zisa gimnastică respiratorie este eficace doar atunci când pe
lângă mișcările specifice de inspirație și expirație adăugăm și exerciții care intensifică procesele
respiratorii și în special alergări.

d. I nfluența exercițiilor fizice asupra aparatului digestiv

Toate funcțiile care asigură digestia alimentelor – motilitatea, secreția și absorbția – sunt activate în
urma exercițiilor fizice. Mișcările, numite peristaltice, prin care alimentele avans ează în traiectul
digestiv, respectiv: stomac, intestin subțire și gros sunt mult mai active așa că tranzitul intestin al este
accelerat, la sedentari el fiind mult încetinit; la fel și secreția este activată, secretându -se sucurile
necesare digestiei în c antități mai mari, ceea ce asigură o digestie mai rapidă și completă; absorbția
alimentelor din intestin în sânge este activată.
Un lucru foarte important, pe care nu trebuie să -l scăpăm din vedere este faptul că întreg aparatul
digestiv este înch is într -o cavitate a cărei pereți sunt aproape în întregime musculari; în față – mușchii
abdominali – în spate – psoasul iliac – sus – diafragmul – jos – mușchii perineali. De starea acestor
mușchi depinde în foarte mare arte digestia; dacă acești mușchi s lăbesc din cauza lipsei de mișcare, apar
tulburări în procesele de digestie și ceea ce e mai grav, organele abdominale nemaifiind susținute, au
tendința de a cădea, provocând așa numitele „ptoze” și în special ptoza gastrică, foarte rebelă la
tratament.
Trebuie remarcat faptul că, mersul și activitatea zilnică nu sunt deloc suficiente pentru înt ărirea
musculaturii de care am vorbit; pentru aceasta este nevoie de aplecări, îndoiri, extensii și circumd ucții ale
trunchiului. Efectul stimulativ al exer cițiilor fizice este evident și asupra ficatului și al pancreasului.

e. Influența exercițiilor fizice asupra sistemului nervos

Efectele sunt multiple, voi insista asupra faptului că exercițiile fizice reprezintă cel ma i bun mijloc
de odihnă activă. Este știut că, orice activitate presupune intrarea în acțiune a unor centri nervoși, d ar o
solicitare intensă și continuă a lor duce la fenomene de epuizare.
Refacerea se asigură prin odihnă pasivă sau activă; odihna pasivă se realiz ează prin punerea în
repaus a centrilor solicitați, mai ales cu ajutorul somnului. S -a constatat însă, că refacerea este mai rapidă
și mai completă atunci când punerea în repaus a centrilor solicitați este însoțită de intrarea în ac tivitate a
altor centri, deci schimbarea felului de activitate; s -a născut astfel termenul de odihnă activă, a cărei
eficacitate este admisă astăzi în mod unanim.
Într -o altă ordine de idei, actualul ritm de viață se derulează cu o solicitare intensă a sistemului
nervos; pentru refacerea lui omul modern simte tot mai mult nevoia de a ieși din preocupările vieți
zilnice, de a se „deconecta”. Trebuie amintit și faptul că exercițiul fizic produce o congestie acti vă a
creierului, favorizându -i activitatea și dând chiar o star e de euforie.

17 f. Influența exercițiilor fizice asupra conformației corpului și ținutei

Putem considere corpul omenesc ca fiind format din segmente suprapuse, care sunt menținute în
echilibru în special prin acea stare de semi -contra cție permanentă a mușchilor numită tonus. Orice
scădere a tonusului va aduce tulburări ale ținutei, mai ales prin accentuările curburilor fiziologic e ale
coloanei vertebrale – așa numitele atitudini cifotice sau lordotice – precum și apariția atitudinii sc oliotice.
Aceste vicii de atitudine apar de obicei în copilărie, la vârsta școlară și se datorează în primul r ând
sedentarității; viața mai mult sau mai puțin sedentară, dacă nu este combătută printr -un program rațional
de exerciții fizice, va face să scad ă tonusul muscular și astfel să apară atitudinile vicioase. Atitudinile
vicioase care sunt tratate cu prea puțin’ atenție pot duce cu timpul la veritabile deformații ale co loanei
vertebrale, respectiv la cifoze, lordoze și scolioze, a căror tratament este foarte greu și uneori insuficient
de eficace.

I. 4 Contribuția temei la realizarea finalităților învățământului liceal

În sistemul de învățământ preuniversitar, „liceului”, ca ultim ciclu formal, care cuprinde
elevii cu disponibilități, selectați prin concurs, care valorifică și structurează acumulări le din
ciclurile anterioare, îi revine sarcina de a căuta soluții eficiente pentru realizarea
obiectivelor/competențelor, înțelese ca expres ie a comenzii sociale.
Tema supusă cercetării „Dezvoltarea calităților motrice cu ajutorul metodelor moder ne și a
mijloacelor specifice jocului de fotbal” poate constitui una din modalitățile concrete de realizare a
deme rsului didactic, pe baza opțiunilor și determinării unor trasee individuale de pregătire , astfel
încât pot spune că „tema” își aduce contribuția la realizarea următoarelor finalități ale liceului:
1. Formarea capacității e levilor de a reflecta asupra lumii, de a formula și de a rezolva
probleme pe baza relaționării cunoștințelor din diferite domenii
Evident că, profesorul de educație fizică, nu va acționa prin lecții teoretice, ci: in formează,
comunică scopul și efectele exersării unor structuri de exerciții, operează cu structuri complexe
special construite (pentru înviorare, pentru dezvoltarea unor grupe musculare, pentru elimi narea
țesutului adipos, pentru creșterea randamentului funcțional), recomandate a fi practicate și
independent, oferă exemple din sportul național și internațional, semnalează evoluția elev ilor pe
plan motric, în urma susținerii probelor de control, organizeaz ă întreceri și concursuri în condiții
regulamentare sau ad -hoc, stabilește îndeplinirea de roluri și funcții de către elevi (responsabil de
atelier, de stație, responsabilul sportiv al clasei, etc.), discută și comentează recom andările
generale și individuale; toate pot transforma lecțiile practice de -a lungul anilor de liceu în reale
surse de realizare a acestei finalități.
Dacă activitatea din lecții se extinde și prin manifestări cultu ral-sportive (competiționale și
necompetiționale), dacă funcționează un panou de informare curentă, dacă se inserează în revista
liceului articole sportive, dacă se realizează întâlniri cu personalități sportive, dacă se organizea ză
vizionarea în grup a unor întreceri sportive importante, educația fizică și sportul vor penetra și
conștiința elevilor, formând pe lângă priceperi, deprinderi și calități motrice și un si stem de
cunoștințe, tehnici de ac ționare, atitudini și motivații pentru valorificarea efectelor benefice ale
acestora în procesul de formare a personalității complex dezvoltate, autonome și creative .
2.Valorizarea propriilor experiențe, în scopul unei orientări profesionale optime pentru piața
muncii și/sau pentru învățământul superior

18 În lecțiile de educație fizică cât și în activitățile extracurriculare specifice, elevii sunt puși
în ipostaze de o mare varietate, î n care își dezvăluie „necenzurat” capacitățile, disponibilitățile,
trăsăturile intime ale personalității.
„Ochiul versat” al profesorului de educație fizică distinge existența sau conturar ea
caracteristicilor individuale, dis ponibilităților certe și îi încurajează pe elevi în dezvoltarea acestora.
Aspectul fizic și ținuta corporală (impunătoare, expresivă, estetică, atractivă, decentă, os tentativă,
inestetică, atletică, feminină, masculinizată etc) reflect ă elemente care pot facilita sau diminua
exercitarea unor profesii, după cum pentru altele sunt neconcludente. Profesii care incumb ă relații
directe cu publicul (prezentator de spectacole sau emisiuni TV, actor, balerin, solist vocal,
dansator, fotomodel, manechin, secretar, purtător de cuvânt, militar de carieră, polițist, jandarm,
diplomat, judecător, procuror, avocat, prezentator de reclame comerciale sau de produse, negociator de
contracte, asistent social, profesor , politi cian etc) solicită aspirantului la post, pe lângă pregătirea
profesională și un aspect fizic specific, în multe cazuri acesta devenind criteriul prel iminar de
selecție.
Disponibilitățile la viteza de reacție și de e xecuție, la forță și rezistență la efort, capacitățile
coordinative, adaptabilitatea și rezolvarea eficientă a unor situații motrice variabile și neprevăzute,
atracția pentru activitatea în condiții de adversitate, spiritul comp etitiv, manifestarea ca lider,
predilecția pentru lucrul în echipă, capacitatea de cooperare, inițiativa, creativitatea, at enția
concentrată sau distributivă, simțul chinestezic deosebit, curajul, dârzenia, perseverența, altruism ul,
atitudinea d e fair -play etc., sunt de asemenea caracteristici care, valorizate de elevi cu ajutorul
profesorului, îi pot orienta spre opțiuni profesionale corecte.
Pentru a fi eficient și în acest plan al acțiunii educaționale, profesorul de educație fizică
trebuie să cunoască aspirațiile și opțiunile elevilor către diferite profesii, să le dezvă luie solicitările
impuse de acestea și, după caz, să -i orienteze sau reorienteze spre domenii ocupaționale care din
punct de vedere al aspectului fizic și caracteristicilor psiho -motrice, corespund disponibilităților
personale.
În cazul elevilor care optează pentru încadrarea în forme de învățământ postlicea l sau
universitar, la care admiterea con ține și probe de aptitudini psiho -motrice, de regulă eliminatorii
(Colegii Pedagogice, Școli Militare, Instituții de Învățământ Superior Militar, Facultăți de Educaț ie
Fizică și Sport) orientarea acestora trebuie conjugată și cu oferirea de către profesori a consultației
de specialitate, pentru pregătirea în vederea susținerii cu succes a acestor probe.
3.Dezvoltarea capacității de integrare activă în grupuri diferite: familie, mediu profesional,prieten i
C unoștințele, priceperile, deprinderile, calitățile motrice dobândite de -a lungul demersului didactic,
concretizate în capacități, competențe și atitudini le vor permite elevilor o integrare activă ș i eficientă
în diferite grupuri sociale, pe care le vor întâlni în viață ca adolescent, tânăr, matur sau vârstnic fără a
suporta efectele psihice negative ale unor atitudini de respingere.
Obișnuința de a depune eforturi fizice în mod sistematic, dobândirea capacității de dozare a
acestora în func ție de natura solicitărilor și durată, adoptarea măsurilor igienice necesare, abilitățile
motrice formate, asigură tânărului competența de a rezolva fără dificultăți situații care implică so licitări
fizice, atât în viața de familie cât și la viitorul loc d e muncă.

4.Dezvoltarea competențelor funcționale esențiale pentru reușita socială: comunicare, gândire
critică, luarea deciziilor.
Activitățile practice caracteristice, au capacitatea și trebuie să pună constant elevul în situația de a
comunica verbal și non -verbal cu partenerii din grupă sau echipă, de a analiza rapid situațiile create pe
parcursul întrecerilor și de a manifesta inițiativă în luarea deciziilor, de a -și asuma responsabilitatea

19acțiunilor, de a aprecia critic randamentul propriu și pe cel al partenerilor, de a găsi explicații pentru
reacțiile, acțiunile sau evoluțiile personale prin utilizarea contextuală a cunoștințelor care le de ține din
domeniile anatomiei, fiziologiei, geneticii, psihologiei etc., pe care le-a studiat elevul.
Acționarea frecventă și sistematică a elevilor în acest gen de activități practice va condu ce, fără
îndoială, la educarea unor trăsături de personalitate care se vor manifesta constant și în alte dome nii.
5.Cultivarea s ensibilității și a expresivității, în scopul personale și a promovării unei vieți de calitate
Modelele pe care le oferă domeniul nostru și pe care, de -a lungul lecțiilor de educație fizică, trebuie
să le concretizăm la nivelul fiecărui elev, se r eferă la:
a. Armonia dezvoltării fizice;
b. Atitudinea corporală corectă, globală și segmentară;
c. Ținuta corectă în mers și alergare;
d. Expresivitatea gestului motric;
e. Coordonarea acțiunilor segmentare;
f. Adoptarea de ritmuri diferite, îndemânarea în manevrarea unor obiecte, sincronizarea execuției
individuale cu cea a grupului.
Exersarea și conștientizarea realizării acestor componente, dau elevului sentimentul de împ linire
personală, siguranța unei prezențe expresive și atractive în mediul social și, totod ată îi dezvăluie încă un
domeniu estetic, în care poate fi „producător” și „consumator” al frumosului.
Acționarea în lecții cu structuri de exerciții concepute sub forma complexelor de dezvoltar e fizică,
de prevenire a instalării unor atitudini de ficitare, de dezvoltare a calităților motrice, de relaxare
musculară și psihică, practicarea globală a ramurilor de sport (individual, pe echipe, cu efective r eduse
sau regulamentare) însoțite de recomandări privind integrarea acestora în regimul de viață cotidian și
săptămânal, cât și oferirea sistematică a condițiilor organizatorice și de asistență pentru practica rea
sportului și implicit a dezvoltării fizice vor conduce la adoptarea de către elevi a unui regim de v iață de
calitate, care să îmbine echilib rat activitatea profesională, odihna, îndatoririle familiale, satisfacerea
aspirațiilor culturale, întreținerea stării fizice și divertismentul.
6. Formarea autonomiei morale
Alături de cunoștințe, deprinderi/priceperi, calități motrice, i ntegrate și valorizate prin competențe,
liceul, împreună cu familia și comunitatea locală are menirea de a genera constituirea componentelor
structurale ale personalității fiecărui elev, respectiv, a motivațiilor, atitudinilor care vor deter mina
conduita i ndividuală și socială.
Exersarea individuală și obiectivarea progresului înregistrat, lucrul pe grupe, acordarea r eciprocă a
asistenței în timpul execuției, întrecerile pe echipe, cu respectarea regulamentului sau regulilor s tabilite și
acceptate, colaborarea și întrajutorarea cu partenerii, respectul față de adversari, evaluarea obiectivă a
valorii, creativitatea, inițiativa și riscul asumat sunt experiențe practice pe care liceanul le poa te trăi și
care se pot transforma în conduite stabile, cara cterizate de respect față de sine, spirit de colaborare,
respect față de reguli, toleranță.
De modul în care, profesorul de educație fizică va reuși să dezvăluie valențele multiple al e
practicării exercițiilor fizice și sportului și să -l convingă pe elev, prin activitățile practice desfășurate, de
valoarea acestora, va depinde acceptarea, integrarea și structurarea unor motivații puternice, care să
determine comportamente stabile.

20

21 II .1 Calități motrice de bază. Metodologia dezvoltării calităților motrice.

Dezvoltarea calităților motrice constituie una din preocupările principale ale procesului d e pregătire
al elevilor, realizată concomitent cu formarea deprinderilor și priceperilor motrice, ca rezultat al
influențelor sistematice a exercițiilor fizice.
Realizarea unei acțiuni motrice cu caracter general sau specializat diferă de la elev la el ev, fiind
dependentă de nivelul de cunoaștere al depr inderilor motrice care fac parte din structura acțiunii și de
indicii dezvoltării aptitudinilor fiecăruia pe linia motricității. Altfel spus, calitățile motrice s unt în strânsă
interdependență cu deprinderile și/sau priceperile motrice, interdependență car e trebuie să fie corect
înțeleasă. Însușirea deprinderile și/sau priceperile motrice necesită un anumit nivel al calită ților motrice
și influențează acest nivel (prin exersarea realizată în scopul învățării, consolidării sau perfecți onării
deprinderile și/sau priceperile motrice); la rândul său, orice acționare pentru dezvoltarea calităților
motrice, realizată prin deprinderi și/sau priceperi motrice, influențează consolidarea acestora, așa dar sunt
„priorități” și „efecte secundare” pe care nu trebuie să le încurcăm.
Problema calităților motrice este semnalată pentru prima oară de Bellin Coteau (1924), care enunță
patru calități motrice de bază, numite de el V.A.R.F. – viteză, adresă (îndemânare), rezistență, forță. De
atunci, o pleiadă de specia liști (teoreticieni, metodiști, fiziologi, practicieni) s -au ocupat de problema
calităților motrice, dintre aceștia menționez pe: N.A. Bernstein, A. Demeter, N.G. Ozolin, C. Flores cu,
V. Dumitrescu, A. Predescu, A.B. Novicov, Gh. Mitra – Alex. Mogoș, I. Și clovan, D. Hare, V.
Ardeleanu, GH. Cârstea, specialiști în rândul cărora nu a existat consens deplin în definirea și cla sificarea
calităților motrice.
Există pentru fiecare calitate motrică de bază, un element caracteristic, ca „predominantă” :
– viteză = repeziciune;
– îndemânare = grad de complexitate;
– rezistență = durată;
– forță = încărcătură.
Orice calitate motrică poate fi programată pentru a fi educată special în orice perioadă a anului
școlar, dar în lecția de educație fizică fiecare calitate motrică își are un loc special de amplasare și
anume: V/Î, după „Influențarea selectivă a aparatului locomotor”, iar F/R, înaintea verigii „Reveni rii
organismului după efort”.
Restabilirea după efortul pentru educarea calităților motrice nu este liniară:
– 70% din restabilire are loc în prima treime a timpului de revenire;
– 20% din restabilire are loc în a doua treime;
– 10% din restabilire are loc în ultima treime.
Durata restabilirii variază de la o calitate motrică la alta; după N. Zimkin această durată e ste mai
mare pentru forță și mai mică pentru îndemânare și viteză. El spune că pentru:
– forță – trebuie să se facă „antrenamente” cu pauză de o zi între e le;
– viteză – „antrenamente” cu pauză mai mică de o zi;
– rezistență și îndemânare – „antrenamente” de mai multe ori pe zi.
În efectuare oricărui (cu aproximație) act motric (și mai ales exercițiu fizic) sunt implica te toate
calitățile motrice d e bază, cu pondere diferită.
Calitățile motrice sunt clasificate în două mari categorii:
a. de bază – viteză, îndemânare, rezistență, forță (V.Î.R.F.), la care unii autori mai adaugă
mobilitatea și suplețea; alții considerând de bază numai viteza, rezistența, forța, excluzând îndemânarea.

22 b. specifice – cele implicate în practicarea unor ramuri de sport sau în exercitarea unor
profesii, meserii; ele rezultă din „combinația” dintre două sau mai multe calități motrice de bază. (ex.
„detenta” – viteza+ forța, „forța explozivă” – forță+viteză, „rezistență musculară locală” – rezistență+forță)
În continuare voi face o analiză la nivelul calităților motrice de bază, care constituie ob iectul de
studiu al lucrării, calități care v or fi abordate din punct de vedere al: definiri, factori determinanți
formelor de manifestare, procedee metodice, metodica dezvoltării.

A. Viteza

Definiție – capacitatea organismului uman de a executa acte și acțiuni motr ice, cu întregul corp sau
numai cu anumite segmente (părți) ale acestuia, într -un timp cât mai scurt, deci cu rapiditate
(„repeziciune”, „iuțeală”) maximă, în funcție de condițiile existente.

Factori determinanți – care condiționează manifestar ea

1. Mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitația și inhibiția, care determină tempoul
1. alternării contracției și relaxării mușchilor;
2. Nivelul de funcționalitate (acuitatea, finețea, precizia, etc.) a organelor receptoare (analizato ri);
3. V iteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente și eferente;
4. Tipul fibrelor care se contractă – fibrele albe sunt rapide;
5. Viteza de contracție a mușchilor inervați;
6. Valoarea surselor și proceselor energetice;
7. Lungimea segmentelor implicate, mobilitatea articulațiilor și elasticitatea musculară.

Forme de manifestare

a. Viteza de reacție – dependentă de cele cinci elemente componente (apariția excitației în receptor,
transmiterea pe cale aferentă, analiza sem nalului – care durează cel mai mult, transmiterea pe cale
eferentă, excitația mușchilor ); reacțiile sunt simple sau complexe:
a.1. reacția simplă – se manifestă atunci când răspunsul este dat sub forma unei mișcări dinainte
cunoscute și care apare spontan;
a.2. reacția complexă – se manifestă mai ales în jocurile sportive, dar și în alte ramuri unde
răspunsul trebuie dat în funcție de acțiunile „partenerilor”.
b. Viteza de execuție – este dată de timpul consumat de la începe rea efectuării unui act sau acțiuni
motrice până la terminarea acestora; ea se referă în special la mișcările „singulare”, „separate”.
c. Viteza de repetiție – care este , de fapt, o variantă a vitezei de execuție și se referă la efectuarea
aceleiași mișcări într -o unitate sau interval de timp prestabilite; ea vizează frecvența unei mișcări pe o
unitate de timp.
d. Viteza de deplasare – care este tot o variantă a vitezei de execuție (când este vorba de parcurgerea,
prin alergare sau alte modalită ți – a unui spațiu prestabilit, a unei distanțe contra timp) sau a vitezei de
repetiție (când se pune problema cât spațiu, ce distanță se parcurge într -o unitate de timp prestabilită,
deci care este frecvența mișcărilor care deplasează corpul omului în spa țiu); această formă de viteză se
întâlnește – de regulă – în ramurile sau probele sportive ciclice.
e. Viteza în regimul altor calități motrice
e.1. viteza în regim de forță – detentă;
e.2. viteza în regim de rezistență;
e.3. viteza în regim de îndemânare.

23 Din alt punct de vedere, viteza poate fi: uniformă
neuniformă
Foarte rar în execuția actelor și acțiunilor motrice se menține o viteză constantă, unifor mă. Atunci
când ea crește avem o „accelerație”, iar când descrește este vorba de o „decelerație”. În execuția actelor
și acțiunilor motrice foarte importantă este menținerea vitezei optime, fenomen care se apreciază pr in așa
numitul „simț al vitezei”, car e se corelează cu simțul „ritmului” și al „tempoului”.

Procedee metodice pentru dezvoltarea vitezei

1. Executarea unor acte și/sau acțiuni motrice în tempouri maxime (cu intensitate maximă),
folosindu -se condiții normale.
2. Efectuarea uno r acte și/sau acțiuni motrice cu intensitate supramaximală , folosindu -se condiții
ușurate – reducerea rezistenței din partea materialelor; reducerea amplitudinii mișcărilor; folosire
forțelor exterioare pentru ușurarea execuției etc.
3. Efectuarea unor acte ș i/sau acțiuni motrice cu intensitate submaximală , folosindu -se condiții
îngreuiate – îngreuieri mici sau medii.
4. Efectuarea unor acte și/sau acțiuni motrice în tempouri alternative – submaximale, maximale –
imprimate în majoritatea cazurilor, de factori ext erni (profesor, mijloace mecanice sau
electronice).

Metodica dezvoltării vitezei

În școală principalul mijloc prin care se acționează în sensul perfecționării frecvenței mișcă rilor în
unitatea de timp îl constituie alergarea. Este vorba deci, de dezvoltarea vitezei într -o singură direcție,
aceea specifică probei de alergare și cu un singur mijloc.
O frecvență mare a mișcărilor se poate realiza atât timp cât organismul se găsește într -o stare optimă
de funcționare; prelungirea durat ei efortului, mărirea încărcăturii, pauzele necorespunzătoare etc. fac ca
frecvența mișcărilor să scadă datorită oboselii.
Pentru educarea vitezei de deplasare, formă de manifestare a vitezei cu largi posibilități de exprimare
în școală, cele mai bun e mijloace sunt sprinturile și accelerările pe diferite porțiuni; sprinturile sunt
alergări pe distanțe scurte, cu viteză maximă. Distanțele folosite pentru efectuarea accelerărilor ș i
sprinturilor depind de vârsta elevilor. După o serie de cercetări s -a ajuns la concluzia că, după o anumită
distanță (aproximativ 30m) alergarea nu mai dezvoltă numai viteza, ci și rezistența; rezultă deci, c ă ce
mai indicate porțiuni pentru accelerări și sprinturi sunt în școală, distanțele cuprinse între 15 -30m.
Pentr u educarea vitezei de execuție pot fi folosite și alte mijloace sau procedee tehnice. Ca
recomandare generală, în cazul folosirii procedeelor tehnice, se impune creșterea continuă a numărul ui
de repetări în aceeași perioadă de timp sau efectuarea aceluiași număr de repetări în perioade de timp din
ce în ce mai scurte. Spre exemplu: pentru creșterea vitezei de execuție putem folosi pasarea mingii de
fotbal, prin unul din procedeele cunoscute; se înregistrează la început câte pase spre un zid sau pa rtener
poate executa un elev într -un interval de timp dat, lucrând pentru educarea vitezei de execuție, se va cere
mărirea numărului de repetări în aceeași unitate de timp sau realizarea aceluiași număr de repetări
micșorând treptat durata.
Pentru educarea vit ezei de reacție se folosesc mijloace care pretind reacții prompte la diferite semnale
vizuale sau auditive, dinainte stabilite, indicate spontan sau prin surprindere. Această grupă cupri nde
mijloace numeroase, adecvate pentru fiecare categorie de vârstă, m ijloace care trebuie utilizate conform
unei metodologii și planificări atent realizate. Spre exemplificare: dacă întreg colectivul sau o gr upă se

24deplasează prin mers sau alergare cu mingea la picior, într -o anumită direcție, la diferite semnale i se va
cere să execute schimbarea direcției de deplasare (spre stânga, dreapta, înapoi, pasarea mingii etc.)
Pentru educarea vitezei sub toate formele ei de manifestare se recomandă folosirea elementelor de
întrecere, care sporesc eficiența, prin caracterul mobilizator al concursului și prin mărirea numărului de
repetări.
Folosirea sprinturilor, accelerărilor sau a procedeelor tehnice executate cu ritm accelerat pe ntru
dezvoltarea vitezei se face numai în condițiile în care elevii posedă deprinderea de alergare și
mecanismul de bază al mijloacelor sau procedeelor tehnice utilizate.

B. Îndemânarea

Definiție – capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau ale acestuia în întregime pentru
efectuarea unor acte sau acțiuni motrice: echilibru, precizie, orientare spațio -temporală (inclusiv ritm),
amplitudine (pe bază de mobilitate articulară, suplețe și elasticitate musculară) ambilateralitate
(„ambidextrie”)etc., toate subordonate obținerii unei eficiențe maxime mai ales în condiții
„neobișnuite”, cu un consum minim de energie.

Factori determinanți – care condiționează manifestarea

1. Nivelul de coordonare al centrilor sistemului nervos și plasticitatea scoarței cerebrale.
2. Calitatea transmiterii impulsurilor nervoa se și a inervației musculare.
3. Capacitatea analizatorilor de a capta informația și de a realiza sinteza aferentă pentru analiza
situației.
4. Capacitatea de anticipare a executantului.
5. Memoria și gândirea (mai ales cea creativă) executantului.
6. Volumul și compl exitatea deprinderilor motrice, pe care le stăpânește individul uman.
7. Nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice de bază.

Forme de manifestare

a. Îndemânarea generală – necesară efectuării tuturor actelor și acțiunilor motrice, de către oa meni.
b. Îndemânarea specifică – caracteristică celor care practică diferite probe și ramuri de sport sau exercită
profesii bazate pe efort fizic complex.
c. Îndemânarea în regimul altor calități motrice:
– în regim de viteză;
– în regim de forță;
– în regim de rezistență.

Procedee metodice pentru dezvoltarea îndemânării

1. Efectuarea actelor și/sau acțiunilor motrice în condiții relativ constante;
2. Efectuarea actelor și/sau acțiunilor motrice în condiții îngreuiate (îndepărtarea centrului de greutate
față de sol, îngustarea suprafeței de sprijin, micșorarea dimensiunilor spațiului de lucru, mărirea
numărului de executanți pe aceiași suprafață de lucru, execuția cu segmentele „neîndemânatice”,
introducerea unor sarcini motrice suplimentare, execuții asimetrice etc.)
3. Efectuarea actelor și/sau acțiunilor motrice în condiții variabile, schimbătoare, în așa fe l încât să se
surprindă aproape toate situațiile posibile (aer liber, interior; suprafețe mici, mijlocii, mari; cu și fără

25spectat ori; dimineața, după -amiaza, seara; la șes, la altitudine medie, la altitudine mare; pe suprafețe cu
bitum, zgură, pământ, pardoseală, iarbă; pe timp friguros, pe timp călduros; pe vreme liniștită și p e vânt,
ploaie etc.)

Metodica dezvoltării îndem ânării

Deși, cercetările efectuate pană în prezent nu au reușit să elucideze totalitatea aspectelor es ențiale ale
îndemânării, metodica dispune de unele date, suficient fundamentate din punct de vedere științific, care
pot fi folosite ca repere în ap recierea și dezvoltare acestei calități.
Indicii prin care se poate aprecia îndemânarea sunt:
– gradul de complexitate al acțiunii;
– precizia acțiunii (a execuției);
– timpul de execuție.
În dezvoltare îndemânării calea principală o reprezintă „însuș irea continuă a unor deprinderi noi , din
domenii variate, care pot contribui atât la mărirea bagajului de deprinderi motrice, cât și la îmbun ătățirea
posibilităților funcționale ale analizatorului motric și perfecționarea mecanismelor de coordonare” –
Moln, Fleischman. Pe măsură ce automatizarea deprinderii crește, scade și importanța ei pentru
dezvoltarea îndemânării; în acest sens prevederile programei școlare, referitoare la formarea și
consolidarea continuă a unor deprinderi motrice noi, reprezintă pre mise sigure pentru educarea
îndemânării.
Pornind de la ideea că, orice exercițiu care conține și unele aspecte noi, poate contribui la e ducarea
îndemânării este necesar de arătat că folosirea lui trebuie realizată în următoarele condiții:
a. sch imbarea pozițiilor inițiale și adoptarea unor poziții neobișnuite (începerea conducerii mingii cu
spatele, schimbarea poziției inițiale prin modificarea condițiilor de echilibru etc.);
b. execuție ambidextră (pasarea mingii pe rând cu ambele picioa re);
c. efectuarea opusă a exercițiilor (comenzi inverse, demonstrații neoglindite etc.);
d. schimbarea frecvenței și a ritmului mișcărilor (alergări cu schimbări de ritm, pase executa te contra
cronometru etc.);
e. executarea actelor și/s au acțiunilor motrice în condiții mereu schimbătoare (lovirea mingii de pe
loc, din alergare, fără adversar, cu adversar pasiv, semi -activ, activ, în combinație cu 2 -3 parteneri);
f. combinarea procedeelor tehnice în structuri cu grad de complexitate sporit.
Spre deosebire de celelalte calități motrice, educarea îndemânării se poate realiza în orice m oment al
lecției, deoarece exersarea unor mijloace, nu afectează cu nimic succesiunea celorlalte și nu supune
organismul elevilor la un efort prea mare.

C. Rezistența

Definiție – capacitatea organismului de a depune eforturi cu o durată relativ lungă și o intensitate
relativ mare, menținând indici constanți de eficacitate optimă; deci, este capacitatea psiho -fizică de a
depune eforturi făr ă apariția stării de oboseală (senzorială, emoțională, fizică) sau prin învingerea
acestui fenomen (de oboseală)

26 Factori determinanți – care condiționează manifestarea

1. Stabilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitația – inhibiția, în sensul menținerii unui raport
constant între acestea (în „favoarea „ excitației) un timp cât mai îndelungat;
2. Posibilită țile de activitate ale sistemelor și funcțiilor organismului, mai ales pe plan cardio -vascular
și respir ator;
3. Tipul fibrelor musculare implicate în activitate (fibrele roșii sunt ”lente”, deci favor abile pentru
eforturile de rezistență);
4. Calitatea metabolismului și resursele energetice ale organismului;
5. Capilaritatea și reglare a periferică;
6. Calitatea proceselor volitive, determinate motivațional și mai ales nivelul de perseverență și dârzenie;

Forme de manifestare

În funcție de ponderea participării grupelor musculare distingem:
a. rezistență generală – caracteristică efectuării timp îndelungat a unor acte sau acțiuni motrice care
angrenează principalele grupe musculare (aproximativ 70%)
b. rezistență specifică (specială) – caracteristică depunerii eforturilor pe care le implică probele sau
ramurile d e sport și unele profesii, cu indici constanți și eficienți de randament; aceasta poate fi:
– locală – când în efort se angrenează mai puțin de 1/3 din musculatură;
– regională – când în efort se angrenează între 1/3 –2/3 din musculatura organismului uman .
În funcție de sursele energetice și durata efortului, rezistența este clasificată în:
a. rezistență anaerobă – specifică pentru eforturile cuprinse între 45"-2 minute (numite și eforturi de
durată scurtă);
b. rezistență aerobă – specific ă pentru eforturile 6 minute (numite eforturi de lungă durată);
c. rezistență mixtă – specifică pentru eforturi cuprinse între 2 -6 minute (numite și eforturi de durată
medie), în care pe fondul unor procese de tip aerob apar și unele anaerobe, mai a les spre limita inferioară
de efort.
În funcție de modul în care se combină cu celelalte calități motrice, rezistența se clasifică în :
a. rezistență în regim de viteză;
b. rezistență în regim de forță (rezistență musculară locală);
c . rezistență în regim de îndemânare.

Procedee metodice pentru dezvoltarea rezistenței

Literatura de specialitate ne pune la dispoziție un număr mare de metode și procedee pentru
dezvoltarea rezistenței. Raportând aceste metode și procedee la sp ecificul activității școlare, reținem ca
fiind adaptabile și posibile de aplicat următoarele:
a. Procedee bazate pe variația volumului efortului
a.1. Procedeul eforturilor uniforme – efortul își menține, permanent, aceeași intensitate; se
modifică în sens de creștere, pentru a se putea realiza progres în dezvoltarea rezistenței, volumul –
durata, distanța, numărul de repetări; este specifică educării rezistenței generale, a capacității d e efort
aerob.
a.2. Procedeul efortur ilor repetate („relativ standard”) – se efectuează aceeași „unitate” de efort –
distanță, repriză, serie, etc. – cu un număr variabil de repetări; are ca efect principal dezvoltarea
rezistenței generale, a capacității aerobe

27
b. Procedee bazate pe variația intensității efortului
b.1. Procedeul eforturilor variabile – presupune modificarea tempoului de lucru, a intensității
efortului, pe parcursul repetării unei porțiuni de distanță, a unei reprize, etc.; determină solici tări varia te
ale funcțiilor organismului și are ca urmare o adaptare multilaterală la eforturi.
b.2. Procedeul eforturilor progresive – presupune tot variația intensității efortului, dar numai în
sensul creșterii acesteia; această creștere progresivă s e poate realiza fie pe parcursul repetării unei
porțiuni de distanță, a unei reprize, etc., fie de la o repetare la alta; procedeul contribuie la de zvoltarea
rezistenței specifice eforturilor de intensitate maximală.
c. Procedeul „cu intervale” numit frecvent „antrenamentul cu/pe intervale” – presupune atât variația
volumului (de la o lecție la alta) cât și a intensității (în cadrul aceleiași lecții); asupra acestu i procedeu
voi reveni pe larg în subcapitolul următor ( II.2)

Metodica dezvoltării rezi stenței

În lecțiile desfășurate cu întreaga clasă, accentul cade pe dezvoltarea rezistenței generale, a rezistenței
la eforturi cât mai diferite.
Dezvoltarea rezistenței se realizează pe seama raportului dintre volumul și intensitatea efortului , raport
invers proporțional – pe măsură ce volumul crește, intensitatea scade și invers. În educarea rezistenței
mai prezintă importanță tempoul în care se lucrează și încărcătura (sarcina suplimentară); se știe că,
tempoul ridicat favorizează dezvoltarea rezistenței în regim de viteză, cel scăzut rezistența generală, în
timp ce, încărcăturile mari dezvoltă într -o măsură mai mică rezistența decât cele medii și mici.
Rezistența generală poate fi educată în cadrul tuturor lecțiilor de educație fizică. M ulți profesori
consideră, din păcate, că rezistența poate fi educată exclusiv prin alergare, neglijând din această cauză
dezvoltarea ei în perioadele anului școlar în care timpul nu permite abordarea acestui mijloc. Orice
mijloc, chiar cele de dezvoltare f izică generală, poate contribui la dezvoltarea rezistenței dacă mărim
durata efortului (număr de repetări, volum de lucru etc.). Pentru educarea rezistenței (generale) se pot
folosi următoarele conținuturi:
a. Executarea tuturor mijloacelor cu un ritm moder at, mărind treptat timpul; exemplu: din alergare
2/4 pasarea mingii prin procedeul indicat de profesor (sau la alegere) –fotbal – poate avea
influențe și asupra dezvoltării rezistenței generale, în condițiile în care se repetă de mai multe o ri,
cu pauze și dacă se continuă exersarea și în cazurile în care elevii au început să dea semne de
oboseală; de asemenea, flotările, genoflexiunile, săriturile, pot avea efect asupra educării
rezistenței, în special a rezistenței musculare locale, dacă au fost repetate de ori, fără încărcături
suplimentare și influența lor asupra educării forței nu se mai face simțită – în condițiile în care
exersarea lor continuă, efectul este direcționat spre educarea rezistenței.
b. Alergarea în tempo uniform moderat (procedeul clasic p entru educarea rezistenței) mărind treptat
distanța sau timpul.
Veriga destinată educării rezistenței este amplasată în lecție înaintea celei destinate „Revenir ii
organismului după efort”, dezvoltarea rezistenței fiind eficientă numai în condițiile în care alergarea este
bine dozată ca tempo, distanță, timp, variațiile realizându -se în funcție de efectele obținute.

28 Cerințe care trebuie respectate în metodica educării rezistenței:
– dată fiind solicitarea sistemelor cardiovascular ș i respirator se impune gradarea treptată
a eforturilor;
– în stabilirea volumului sau a intensității efortului se vor avea în vedere particularitățile
individuale ale elevilor și faptul că posibilitatea creșterii optime a indicilor de rezistență
se manifestă începând cu 15 -16 ani;
– necesitatea unei încălziri prealabile a organismului;
– exagerările în timpul efectuării mijloacelor pentru educarea rezistenței pot avea efecte
negative, în special asupra marilor funcțiuni.
„Unitatea de măsură” a rezistenței o constituie durata, distanța sau numărul de repetări a unui
mijloc efectuat cu o intensitate relativ constantă; pe seama acestor trei parametri se pot structura și
realiza mijloace variate pentru educarea acestei calități; așadar factorii care asigură efec tele cantitative și
calitative ale actelor și/sau acțiunilor motrice sunt volumul (mărimea distanței pe care se execută
deplasarea sau durata ei în timp) și intensitatea, stabilită prin tempoul în care se execută deplasa rea,
tempoul care este marcat prin u rmătoarele fracții stabilite convențional:
1/4 – tempo lent
2/4 – tempo moderat
3/4 – tempo submaximal
4/4 – tempo maximal
Așa cum am mai menționat, rezistența este o calitate mot rică perfectibilă și care se păstrează timp
îndelungat în apropierea valorilor atinse. În dezvoltarea rezistenței, avându -se în vedere tocmai aceste
particularități, trebuie respectate câteva principii:
a. Continuitatea – reprezintă un principiu de ma re importanță pentru educarea rezistenței; aceasta
presupune: planificarea pe semestre, an școlar și chiar ciclu de școlarizare, timp cât mai îndelunga t
posibil, a unităților care pot contribui la dezvoltarea rezistenței – programarea întâmplătoare, sporad ică a
mijloacelor specifice nu poate avea efecte pozitive asupra educării rezistenței.
b. Variația volumului efortului – reprezintă un element principal de progresie în educarea rezistenței
generale; având în vedere cerințele programei școlare, referi toare la dezvoltarea, cu prioritate a
rezistenței generale, se va acționa cu eforturi de valoare moderată, ceea ce presupune ca element de
progres volumul în combinație cu intensitatea.
c. Creșterea continuă a duratei activității sau a distanței – este de asemenea un element hotărâtor în
educarea rezistenței.
d. Aprecierea continuă a progresului – principiu care pretinde o evidență strictă a metodelor,
procedeelor metodice și mijloacelor utilizate și mai ales a efectelor pe care acestea le au într -o anumită
perioadă; fără a aprecia continuu progresele realizate, planificarea unităților de învățare este
întâmplătoare, neconformă cu posibilitățile de progres ale elevilor.
În educarea rezistenței, pe lângă consacratele mijloace, mers și alergare, un a port considerabil îl au
procedeele tehnico -tactice în condiții de joc, jocurile de mișcare și ștafetele, jocurile sportive.
Repetarea unor procedee tehnico -tactice în condiții de joc – combinații de pase, conducerea mingii,
tras la poartă, elemente de mișcare în teren (marcaj – demarcaj – presing) executate pe durate
determinate, în ritm accelerat și cu pauze precise între repetări, constituie tot atâtea posibilităț i pentru a
acționa premeditat asupra educării rezistenței, paralel cu consolidarea unor d eprinderi motrice, care la
rândul lor, reprezintă numeroase motive de ușurare aparentă a efortului necesar pentru a influența
dezvoltarea acestei calități motrice.
Jocurile de mișcare și ștafetele – pot fi organizate și orientate și spre realizarea un ui anumit efort,
judicios dozat, care să influențeze educarea rezistenței; o condiție importantă o constituie elimina rea

29momentelor de repaus prelungit și antrenarea totală a elevilor în executarea jocului sau a ștafetei; pentru
eliminarea pauzelor, timpil or morți se recomandă alcătuirea unor echipe, grupe mai puțin numeroase.
Jocurile sportive (fotbal) – prin regulamentele lor de organizare, dar mai ales prin durata fixă, în
limitele căreia majoritatea jocurilor se desfășoară, solicită din partea elev ilor o rezistență deosebită,
pentru a permite terminarea jocului și executarea procedeelor tehnico -tactice simple sau complexe, în
derularea acestuia. Jocul sportiv constituie un mijloc al educației fizice deosebit de îndrăgit de e levi,
aceștia angrenându -se de foarte multe ori în practicarea lui în afara orelor de curs. (activități
extracurriculare, timpul liber)
Principalele elemente care trebuie avute în vedere, de profesor, atunci când prin jocul sportiv
urmărește educarea rezistenței sunt:
– participarea activă a elevilor la joc; aceasta se poate realiza numai dacă elevii stăpânesc
bine tehnica jocului și dacă echipele sunt relativ omogene ca valoare;
– desfășurarea jocului pe reprize mai scurte ca durată decât cele normale, mărind, în
schimb ritmul de joc; atenție la pauzele dintre reprize, care vor fi mai scurte sau mai
lungi în funcție de durata reprizelor și ritmul de joc;
– realizarea unui număr mai mare de reprize decât cel regulamentar; se vizează, în
principal, mărirea rezistenței generale a or ganismului și îmbunătățirea execuțiilor
procedeelor tehnice în condiții de efort.

Rolul respirației în educarea rezistenței

Asigurarea unui înalt nivel al activității aerobe a organismului depinde, în mare măsură, de gr adul de
pregătire al a paratului respirator, de executarea unei respirații corecte atât în repaus, cât și în timpul
efortului. Este bine cunoscut că, aparatul respirator se dezvoltă morfo -funcțional sub influența unor
exerciții speciale; concomitent cu această dezvoltare are loc și o perfecționare a proceselor nervoase care
racordează respirația la intensitatea activității fizice.
Respirația are un rol deosebit în cazul eforturilor de intensitate moderată, medie (2/4) și sub maximală
(3/4), intensitate care acționează frecven t în timpul educării respirației.
Datorită acestor considerente elevii trebuie învățați să respire corect și ritmic în timpul efo rtului; în
actul respirator foarte importantă este executarea expirației depline și intense, la început forțat în mod
conștient. Treptat, ea devenind o componentă a acțiuni motrice nu va mai necesita acordarea unei atenții
deosebite.
În educarea respirației trebuie să avem în vedere că inspirația durează, de obicei, ceva mai mu lt decât
expirația, la începători o inspiraț ie la 3 -4 pași, iar expirația la 2 -3 pași. La prima vedere acest fel de a
respira pare dificil, pentru că mușchii respiratori obosesc repede, precum și datorită senzației de
usturime pe traiectul căilor respiratorii; datorită exersări exercițiilor de resp irație, mușchii respiratori
devin mai rezistenți, favorizând o activitate normală timp îndelungat, iar capacitatea plămânilor se
mărește asigurând efectuarea respirației necesare realizării actului motric în condiții normale.
O respirație corectă se poate realiza folosind, în principal, exerciții ciclice, în timpul cărora trebuie
impusă și menținută, la început, o respirație ritmică accentuată.
Atenție deosebită trebuie acordată modului în care respiră elevii în timpul executării unor ac țiuni
motrice aciclice, în special la jocurile sportive; aici se recomandă o grijă deosebită exercițiilor de
respirație din timpul pauzelor sau după terminarea acțiunii.

30 D. Forța

Definiție – capacitatea organismului de a învinge o „rezisten ță” (internă sau externă) prin
intermediul contracție musculare (A. Demeter);
– capacitatea omului de a -și manifesta prin efort muscular anumite valori de forță: de
învingere (cu scurtarea sau lungirea mușchilor), de menținere (fără modificarea lungimii mușchilor) sau
de cedare (cu modificarea lungimii mușchilor) – V.M. Zariorski

Factori determinanți – care condiționează manifestarea

1.Concentrarea proceselor nervoase fundamentale: excitația – inhibiția;
2.Capacita tea de reglare a funcțiilor vegetative de către sistemul nervos central;
3.Numărul fibrelor angajate în contracție și mărimea suprafeței secțiunii fiziologice a acestora;
4.Calitatea proceselor metabolice și a substanțelor energetice existente în mușchi (compo ziția
biochimică a acestora);
5.Durata contracției musculare (contracțiile de 20 -30 de secunde determină o creștere mai rapidă a
forței, decât cele de 2 -3 secunde);
6.Starea de funcționalitate a segmentelor de sprijin, a ligamentelor și articulațiilor;
7.Valoare a unghiulară a segmentelor implicate în acțiune;
8.Nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice de bază, mai ales viteza și rezistența.

Forme de manifestare

În func ție de participarea grupelor musculare avem:
a. forță gener ală – în care participă prin contracție – pentru învingerea unei „rezistențe” – principalele
grupe musculare ale organismului uman;
b. forța specifică – în care participă prin contracție – pentru învingerea unei „rezistențe” – doar una
sau câteva din grupele musculare ale organismului uman;
În funcție de caracterul contracției musculare, forța se poate clasifica în:
a. forța statică – izometrică – când, prin contracție nu se modifică lungimea fibrelor musculare
angajate în efectuarea actu lui sau acțiunii motrice;
b. forța dinamică – izotonică – când, prin contracție se modifică lungimea fibrelor musculare
angajate în efort; dacă fibrele se scurtează, pe baza intrării în acțiune a mușchilor agoniști („mot ori”),
forța dinamică este de tip învingere (regim miometric); dacă fibrele se alungesc, intrând în acțiune
mușchii antagoniști („frenatori”), forța dinamică este de tip cedare (regim pliometric);
c. forța mixtă – combinată – când pentru învingerea „rezistenței” se întâlnesc contracțiile dinamice
cu cele statice, alternând într -o ordine diferențiată în raport de natura actelor sau acțiunilor motrice.
După capacitatea de efort (în relație cu „puterea” individuală) forța se clasifică în:
a. forța absolută – maximă – manifestată printr -o mișcare, independent de greutatea corporală
proprie; ea crește, de regulă, odată cu mărirea greutății corporale;
b. forța relativă – care exprimă valoarea ce revine în raport cu greutatea corporală proprie; ea scade,
de regulă, odată cu mărirea greutății corporale.

31 În funcție de modul în care se combină cu celelalte calități motrice, forța poate fi:
a. forță în regim de viteză – „capacitatea de a manifesta valori mari de forță în cea mai mică unitate
de timp” – D.M. I oselini. Această formă de manifestare a forței deține un rol important în obținerea unor
performanțe într -o serie de ramuri și probe sportive, bazate pe mișcări aciclice: aruncările, săriturile,
jocurile sportive în care rezultatele depind de forța de impu lsie.
b. forța în regim de rezistență – capacitatea organismului de a efectua contracții musculare în cadrul
unor eforturi de durată lungă (majoritatea jocurilor sportive, caiac -canoe, schi fond, box, lupte).
c. forța în regim de îndemânare.

Procedee metodice pentru dezvoltarea forței

a. Procedeul „ridicării de greutăți” – metoda halterofilului – este specific dezvoltării forței maxime;
denumirea metodei provine de la faptul că, în principal se folosește bara de haltere cu discuri marcate, iar
ca exerciții de bază sunt utilizate, în special, procedee specifice sportului cu haltera. Elementul principal
de progresie îl constituie intensitatea efortului, realizată prin creșterea încărcăturii; practic mă rirea
intensității se poate obți ne prin 4(patru) procedee:
a.1 – Creșterea continuă a încărcăturii – greutatea folosită calculându -se în raport cu posibilitățile
maxime ale fiecărui elev, iar mărirea încărcăturii se face de la o serie la alta, de la o lecție la alta sau de la
o unitate la alta. Exemplu: 50% -60%-70%-80%; 50% -55%-60%-65%-70%.
a.2 – Creșterea în trepte a încărcăturii – în care mărirea încărcăturii se face după ce s -a lucrat de
mai multe ori cu încărcătura precedentă, astfel: 50% -50%; 60% -60%; 70% -70%; 80% -80%.
50% -50%; 55% -55%; 60% -60%; 65% -65%
a.3 – Creșterea și descreșterea continuă a încărcăturii – adică după ce încărcătura crește progresiv
până aproape de maximum posibil, ea se reduce în mod similar până la cifrele de la care s -a pornit.
Exemplu: 50% -60%-70%-80%-70%-60%-50%
50% -55%-60%-65%-70%-65%-60%-55%-50%
a.4 – Creșterea încărcăturii în „val” – în care după ce se realizează o creștere a încărcăturii, aceasta
se reduce ușor, fără a se ajunge la încăr cătura inițială, mai exact descreșterea este întotdeauna 1/2 din
„rata ” creșterii, după care urmează o nouă creștere și o nouă reducere.
Exemplu: 50 -60%-55%-65%-60%-70%-65%-75%-70%-80%.
Indicații metodice
– numărul exercițiilor utilizate înt r-o lecție în care se acționează asupra dezvoltării forței prin procedeul
„ridicării de greutăți” poate fi de 3 -4, în cadrul fiecărei serii realizându -se 2-5 repetări;
– viteza de execuție depinde de mărimea încărcăturii, fiind de regulă mai mare pentr u greutăți mai mici
și mai mică pentru greutăți mari;
– între serii se fac pauze de 2 -4 minute și chiar mai mult la încărcături mari.

În privința folosirii acestui procedeu pentru dezvoltarea forței la elevi este necesar să s ubliniem
următoa rele:
– cele patru variante de creștere a intensității efortului pot fi utilizate cu o atenție deosebită, a tât la
încărcătura de început, cât și la cea de la finalul exercițiului;
– grijă deosebită la dorința elevilor de a -și etala forțele și prin aceasta depășind încărcăturile maxime.

32 b. Procedeul contracțiilor izotonice intense și rapide – se folosește pentru dezvoltarea forței explozive,
adică a forței în regim de viteză; se mai numește și „procedeul eforturilor dinamice”. Se execută ex erciții
de forță -viteză, cu amplitudine maximă, într -o manieră cât mai apropiată de structura deprinderilor sau
priceperilor motrice.
c. Procedeul eforturilor repetate până la refuz – implică un număr mare de repetări, cu greutăți medii
(aproximativ 35% pen tru începători și 60 -65% pentru avansați); eficiența procedeului apare după
instalarea oboselii reale, adică doar la ultimele execuții; este un procedeu foarte bun pentru încep ători (se
evită leziunile musculo -ligamentare) și pentru menținerea unei stări o ptime de sănătate.
d. Procedeul „Pawer – Training” – se folosește pentru dezvoltarea forței în regim de viteză, deci a forței
explozive; se utilizează 3(trei) grupe principale de mijloace:
1. exerciții cu greutăți – mai ales haltera;
2. exerciții cu mingi u mplute;
3. exerciții acrobatice.
În gradarea efortului progresia se realizează prin:
1. creșterea încărcăturii;
2. sporirea numărului de repetări;
3. creșterea vitezei de execuție.
În principiu încărcătura se stabilește după posibilitățile maxime ale elevu lui, aplicându -se un procent
de reducere datorită căruia să poată executa un număr de 6(șase) repetări; în continuare se urmăreșt e
creșterea vitezei de execuție, iar când aceasta este satisfăcătoare se acționează asupra măririi num ărului
de repetări până l a12(doisprezece); când se constată că cele 12(doisprezece) repetări sunt executate cu o
viteză corespunzătoare (mai mare față de începutul repetărilor) se procedează la mărirea încărcături i,
lucrul fiind reluat din nou cu 6(șase) repetări, apoi 12(doisprez ece). Lucrul se întrerupe când se constată
că exercițiile nu se mai execută corect (ca tehnică și ca viteză)
Programul este alcătuit din 12 (doisprezece) exerciții împărțite în 4(patru) grupe a câte 3(tr ei)
exerciții, a căror ordine de execuție este următoarea:
– un exercițiu cu greutăți – bara de haltere;
– un exercițiu cu mingea medicinală;
– un exercițiu cu greutăți – altele decât bara de haltere;
– un exerci țiu acrobatic.
După efectuarea lor se face o pauză de 2 -3 minute pentru încărcături de p ană la 85%, 3 -5 minute
pentru încărcături peste 85%, după care urmează exercițiile din grupă 2 și 3; de remarcat că, cele
12(doisprezece) trebuie alese astfel încât să aibă efecte directe, în raport cu sensul acțiunii motr ice,
probei, ramurii de sport pent ru care se efectuează.
Succesiunea exercițiilor, simplitatea lor, sub aspectul pretențiilor materiale, modul în care se
realizează progresia în dozarea efortului sunt elemente care se pot aplica în condițiile lecției de educație
fizică.
e. Proc edeul „în circuit”, procedeul izometric – descrierea acestor două procedee o voi realiza în
subcapitolul următor II.2 „Metode moderne de pregătire”.

33Metodica dezvoltării forței

Pentru educarea forței se folosesc, în general, două grupe mari de mijloace cu îngreuieri:
a. mijloace în care îngreuierea o reprezintă greutatea propriului corp (sărituri, flotări,
genoflexiuni, tracțiuni, ridicări ale trunchiului din diverse poziții, extensii de trunchi, cățărări , escaladări
etc.)
b. mij loace cu îngreuiere sau cu rezistență externă, folosind:
b.1. greutatea obiectelor : bara de haltere, gantere, greutăți, mingi umplute, bănci de
gimnastică, săculeți de nisip, sticle umplute, etc.; mărimea încărcăturii se apreciază astfel:
– maximă = 90 -100% din posibilități;
– submaximală = 65 -90% din posibilități;
– medie = 35 -65% din posibilități;
– mică = până la 35% din posibilități.
b.2. rezistența obiectelor : helcometru, extensor, cordon de cauciuc, aparate de fi ttnes;
b.3. greutatea și rezistența partenerului : exerciți în perechi;
b.4 . rezistența mediului exterior : zăpadă, apă, nisip, pantă.
Aceste mijloace pot fi folosite izolat, exersându -le de mai multe ori după o unitate stabilită de
profesor sau în combinații, în cadrul unor metode moderne.
Cerințe care trebuie respectate în metodica educării forței:
– stabilirea grupelor musculare a căror forță dorim să o dezvoltăm într -o perioadă de timp;
– stabilirea numărului de repetări și a numărului de mijloace, în raport cu vârsta și stadiul
de pregătire;
– pentru dezvoltarea forței anumitor grupe musculare, selectarea mijloacelor a căror
influență să poată fi precis determinată și în concordanță cu posibilitățile b iomotrice ale
elevilor;
– la stabilirea pauzelor dintre repetări să se aibă în vedere cantitatea și calitatea efortului
depus (volum – intensitate);
– efectuarea prealabilă, a pregătirii organismului și în mod special a grupelor musculare
ce vor fi solicitate în efort;
– fixarea rațională a încărcăturilor și creșterea lor progresivă, în raport cu vârsta și nivelul
de pregătire al elevilor; numărul de repetări, în acest caz, este invers proporțional cu
mărimea încărcăturii.
În activitatea desfășurată pentru dezvoltarea forței, mărimea încărcăturii reprezintă elementul
hotărâtor; deci, stabilirea încărcăturii optime pentru exercițiile de forță, în vederea educării ei rapide și
substanțiale, constituie problema cea mai important’ și mai dificilă.
Concluzi ile a numeroase cercetări arată că un exercițiu poate avea influență asupra dezvoltării forței
numai atunci când încărcătura depășește 1 \2 – 2\3 din posibilitățile maxime ale elevilor. Doctorul Andrei
Demeter menționează în lucrarea sa „Fiziologia educație i fizice și sportului” că: ”rezultate valoroase în
dezvoltarea forței se obțin numai prin exersări cu solicitări maxime (90 -100%) sau cu solicitări medii 30 –
50% din posibilități, dar cu viteză maximă ”; în primul caz exersarea va determina dezvoltarea forț ei
generale, iar în al doilea, dezvoltarea forței în regim de viteză (detenta). Deoarece eforturile max ime nu
permit reluarea lor imediată și realizarea unui număr sporit de repetări, la educație fizică, se rec omandă
utilizarea eforturilor submaximale (65 -90%), deoarece educația fizică nu -și propune (și nici nu poate
realiza) ca obiectiv principal dezvoltarea forței absolute, ci a celei generale și a combinării cu c elelalte
calități motrice.

34 În lecția de educație fizică este greu să se stabilească pre cis și mai ales să se poată procura încărcătura
optimă pentru fiecare elev; de aceea fie că se folosesc greutăți stabilite pe baza mediei posibilită ților
maxime ale elevilor, fie greutăți între anumite limite – în cazul tratării diferențiate și a lucrului pe grupe –
fiecare elev folosind greutatea care îi convine sau care i -a fost indicată de profesor. Dacă un elev poate
ridica o greutate de 40 de kg. (posibilitate maximă) pentru dezvoltarea forței este indicat să se fo losească
în prima etapă exerciții cu î ngreuieri între 20 -25 de kg. , ele crescând pe măsură ce posibilitățile maxime
cresc.
Pentru a putea influența favorabil dezvoltarea forței, ritmul de execuție va fi mediu sau chia r mai
mic; un ritm prea mare înseamnă folosirea unor încărcături prea ușoare, realizând dezvoltarea unor forme
de manifestare a vitezei și mai puțin a forței; pauzele dintre repetări (1 -3 minute) completate cu exerciții
de respirație și relaxare, au un rol deosebit în dezvoltarea forței.
Creșterea forței, efect ce apare la scurt timp de la începerea activității, nu este însoțită și de creșterea
masei musculare, fenomen care se remarcă mult mai târziu, ca urmare a pregătirii sistematice și care se
realizează pe seama a două elemente:
– îngroșarea fibrelor mus culare – hipertrofie;
– înmulțirea fibrelor prin procesul de disociere a fibrelor inițiale în două secundare – hiperplaxie
Așadar este imperios necesar ca profesorii să aprecieze periodic progresele realizate de elevi cu
ajutor ul mijloacelor exacte (greutăți marcate, dinamometre etc.) și mai puțin prin observație.

II. 2 Metode moderne de pregătire.
Posibilități de adaptare și aplicare în lecția de educație fizică

Apariția în ultimii ani a unui număr însemnat de metode de pregătire fizică sau de variante
perfecționate ale unora clasice reflectă preocuparea permanentă a specialiștilor de a găsi noi căi d e
soluționare a problemei pregătirii elevilor: perfecționarea rapidă a posib ilităților funcționale ale
organismului, educarea calităților motrice, morale și de voință, perfecționarea elementelor tehnico –
tactice.
Majoritatea metodelor moderne folosite în practică au fost concepute pentru a fi aplicate indi vidual;
ele pretind din partea executantului participarea conștientă și activă, iar complexele de exerciții (numărul
și varietatea lor), modalitatea repetării, timpul efectiv de lucru (durata pauzelor, numărul de repe tări
pentru fiecare exercițiu), succesiunea exercițiilor, i ntensitatea efortului etc. se stabilesc individualizat și
se execută independent, pe baza indicațiilor și a discuțiilor prealabile.
Mai reține atenția și faptul că, marea majoritate a procedeelor moderne a fost concepută în id eea
perfecționării rapid e a pregătirii fizice, a dezvoltării concomitente sau separate a calităților motrice, a
creșterii funcționale a capacității organismului și mai puțin în cea a învățării – consolidării sau
perfecționării tehnicii și tacticii.
În organizarea modernă a tehnologiei didactice, la educație fizică sunt tot mai frecvent promovate
idei ca: lucrul independent, acordarea unei atenții deosebite educării calităților motrice, operarea cu
mijloacele și procedeele metodice cele mai eficiente pentru realizarea indicat orilor de performanță
(obiectivelor), selecționând conținutul în raport de eficiența și valoarea practică, controlul efici enței și
dirijarea corespunzătoare a activității elevilor etc.

35 Având în vedere caracterul lucrării, voi prezenta numai ac ele metode moderne, care fac obiectul
cercetării:
1. Procedeul circuitului;
2. Procedeul contracțiilor izometrice;
3. Procedeul contracțiilor pliometrice;
4. Procedeul antrenamentului cu \pe intervale;
5. Metoda repetărilor.
6. Metoda jocului

2. Procedeul circuitului

Dintre toate procedeele moderne, circuitul, oferă cele mai multe posibilități de adaptare și aplicare cu
foarte bune rezultate în cadrul procesului de pregătire și de dezvoltare a calităților motrice.
Cuvântul „ circuit” vine de la latinescul „circuitus” și înseamnă mers împrejur, în cerc unul după
altul.
În legătură cu data când a apărut acest procedeu și cu autorii ei există încă controverse în rândul
specialiștilor, cert este faptul că, doi profesori de la Universitatea Luds, din Ang lia –Adamson și Morgan,
au conceput și folosit în pregătirea studenților actuala formă pe care au denumit -o „circuit training ”.
Scopul procedeului „în circuit” stabilit de Adamson și Morgan este în general dezvoltarea forței
principalelor grupe musculare (inclusiv a forței în regim de rezistență, dar nu pentru educarea
rezistenței!). Autorii urmăreau în principal:
1. creșterea forței;
2. creșterea rezistenței musculare;
3. creșterea rezistenței cardio -pulmonare.
Pregătirea unui circuit cu care să se lucreze o anumită perioadă, solicită profesorului o muncă
intensă, perseverentă, iar elevilor o înțelegere conștientă a avantajelor și o participare activă. E tapele cele
mai importante ale pregătirii unui circuit sunt:
– cunoașterea teoretică a princip alelor caracteristici ale procedeului „în circuit” și a posibilităților
de adaptare și aplicare la condiții diferite;
– convingerea fermă a profesorului că poate conta pe o participare conștientă, sinceră a elevilor la
acțiunile solicitate; cunoa șterea gradului de disciplină a colectivului, având în vedere posibilitățile reduse
de supraveghere în timpul exersării;
– selectarea și stabilirea mijloacelor care intră în structura circuitului, a timpului de lucru și a
pauzelor în funcție de s copul urmărit (dezvoltarea uneia sau mai multor calități motrice, consolidarea
unor deprinderi motrice de bază sau specifice); se recomandă ca mijloacele să fie selectate în funcț ie de
sex, să fie simple, cunoscute de elevi și cu efecte bine precizate asup ra organismului;
– succesiunea mijloacelor să fie astfel realizată încât să se alterneze angrenarea în efort a
principalelor grupe musculare; nu pot fi efectuate două mijloace(chiar cu structură diferită) succes ive,
care se adresează aceleiași gr upe musculare;
– se recomandă ca, dificultatea mijloacelor (exercițiilor) – în sens de „greutate”, „intensitate” – să
crească progresiv de -a lungul circuitului;
– dozarea efortului este foarte importantă, poate unul din elementele de ese nță ale acestui procedeu;
se solicită în ideea în care a fost elaborat , ca dozarea să fie individualizată, de aceea, la circu it se
lucrează cu „fișe individuale”; ca formulă de dozare a efortului se folosește:

36 posibilitățile maxime individuale/2 + 1…,2…,3…,etc.
(în această formulă cifrele care se adaugă fracției trebuie înțelese ca „rata” de creștere, pe care le
stabilește fiecare profesor); pentru a fi posibilă o asemenea dozare a efortului tr ebuie să dispunem de o
bază sportivă și o dotare materială deosebit de bune; fiindcă în școală nu există asemenea situații s-a
făcut apel la unele „variante” de adaptare a circuitului în lecția de educație fizică; așa s -a ajuns să se
„lucreze” și să se fac ă „pauze” între exerciții contra timp (30 secunde lucru – 45 secunde pauză; 30
secunde lucru – 30 secunde pauză; etc.);
– din punct de vedere al organizării, distingem două modalități de desfășurare a circuitului în lecți a
de educație fizică:
a. frontal – când întregul colectiv execută simultan aceleași mijloace (ordinea este aceeași
pentru toți elevii);
b. pe grupe – (de 4 -6 subiecți) fiecare grupă având traseul său.
– circuitul trebuie realizat, în lecție, înainte de veriga care vizează „Revenirea organismului după
efort”.

Variantele procedeului „în circuit”

Variantele procedeului „în circuit” sunt destul de numeroase, clasificându -se în funcție de mai multe
criterii, printre care:
a. după numărul de mijloace (exerciții) care compun un circuit:
a.1. circuit scurt : 4-5 stații;
a.2. circuit mediu : 6-8 stații;
a.3. circuit lung : 9-12 stații.
b. după felul mijloacelor (exercițiilor) și gradul de solicitare a organismului:
b.1. circuit ușor – conține următoarele categorii de mijloace (exerciții):
– exerciții de mobilitate fără obiecte;
– exerciții de îndemânare fără sau cu obiecte uș oare;
– exerciții de viteză pe distanțe scurte, viteză de execuție cu și fără obiecte;
– exerciții de forță fără încărcătură;
– deprinderi motrice de bază sau procedee tehnice, bine însușite de elevi
b.2. circuit mediu – conține următoarele catego rii de mijloace (exerciții):
– exerciții de mobilitate cu obiecte ușoare;
– exerciții la aparate;
– exerciții de forță cu încărcături mici (10 -15%) prin care se urmărește consolidarea unor
deprinderi motrice în condiții variate;
– exerciții de forță cu încărcă turi până la 25% din posibilitățile maxime;
– exerciții combinate de forță – îndemânare.
b.3. circuit greu – conține următoarele categorii de mijloace (exerciții)
– exerciții de forță în regim de rezistență și viteză;
– exerciții de forță cu încărcătur i de peste 30% din posibilitățile maxime;
c. după formulele de lucru folosite în cadrul circuitului acesta poate fi:
c.1. circuit de durată
c.2. circuit pe intervale :
c.2.1 circuit extensiv
c.2.2 circuit intens iv
c.3. circuit cu repetări

37
c.1. Circuit de durată

Caracteristici:
– se desfășoară fără pauze, executându -se legat toate exercițiile ce îl compun;
– se repetă global de 2 -3 ori , fără pauză între exerciții și între serii;
– execuția solicită organismul la un efort de o intensitate mare, care ajunge până la 75 -80 %
din capacitatea maximă de efort;
– contribuie în mare măsură la dezvoltarea dârzeniei, a perseverenței, la învinge rea propriilor
slăbiciuni și în special la dezvoltarea forței în regim de rezistență;
Circuitul de durată are trei variante:
c.1.a. circuit desfășurat fără pauză și fără normă de timp;
c.1.b. circuit desfășurat fără pauză, dar cu normă de timp pentru un număr de „x” repetări;
c.1.c. circuit desfășurat fără pauză, dar cu timp standard.

c.1.a. Circuit desfășurat fără pauză și fără normă de timp

Indicații privind modul de desfășurare:
– se învață un număr de 8 -12 exerciții, în funcție de scopul urmărit, nivelul de pregătire al
colectivului, numărul grupelor;
– se efectuează proba de control pentru stabilirea numărului maxim de repetări (M.R.) pentru
fiecare elev sau grup de elevi; se stabilește dozajul individual după formula M.R./2, M.R./3, M.R./4;
– la fiecare stație se execută numărul de repetări stabilit, conform dozării de mai sus; nu se fac
pauze între exerciții (stații), ci se trece imediat la exercițiul (stația) următoare;
– circuitul se repetă de maximum trei ori, fără pauze;
– se notează separat durata globală a unui circuit, durata execuției a doua și a treia circuite.
După această metodă progresul nu se realizează prin scurtarea timpu lui, ci prin creșterea numărului
de repetări și mai ales prin lipsa pauzelor.
În școală se poate folosi reducând numărul exercițiilor (stațiilor),la 4 -6, executându -l fără încărcături
și cu intensitate de 30 -40% din capacitatea maximă.

c.1.b. Circuit desfășurat fără pauză, dar cu normă de timp pentru un număr de „x” repetări

Indicații privind modul de desfășurare:
– se fixează numărul de exerciții și natura influenței lor;
– se efectuează proba de control și se stabileșt e numărul de repetări pentru fiecare subiect sau
grupă; M.R./2, M.R./3, M.R./4.
– se cronometrează durata unui circuit; timpul obținut se înmulțește cu 3(trei), iar din total se
scad 1 -3 minute, se obține astfel norma utilă de timp;
– elevii execută numărul de repetări indicat pentru fiecare exercițiu, încercând să se încadreze în
timpul stabilit pentru repetarea celor 2(două) sau 3(trei) circuite;
– gradarea se realizează micșorând timpul după desfășurarea unui num ăr de lecții.
Se poate folosi în cadrul lecțiilor de educație fizică utilizându -se exerciții ușoare, fără încărcături;
intensitatea efortului este una normală 30 -40% din posibilitățile maxime.

38

c.1.c. circuit desfășurat fără p auză, dar cu timp standard

În cadrul timpului indicat (standard), elevii execută numărul de repetări dat pentru fiecare e xercițiu,
căutând să parcurgă de cât mai multe ori circuitul.
Această variantă se recomandă a fi folosită mai rar, d eoarece stabilirea timpului standard presupune
numeroase operații, iar elevii pot fi tentați să execută superficial mijloacele.

c.2. Circuit pe intervale

Circuitul pe intervale are două variante:

c.2.1. circuit extensiv pe intervale

Indicații privind modul de desfășurare:
– activitatea are un caracter mai lejer, de unde și denumirea de extensiv;
– fiecare exercițiu (la fiecare stație) se repetă o perioadă variabilă de timp, după care urmează
obliga toriu o pauză incompletă;
– după fiecare circuit se acordă o pauză mai mare: 1 -2 minute;
– sistemul de lucru este determinat de raportul dintre activitatea propriu -zisă și durata pauzei;
exemplu: 30sec. lucru – 30sec. pauză;
30sec. lucru – 20sec. pauză;
25sec. lucru – 15sec. pauză;
15sec. lucru – 20sec. pauză.
– pauza poate fi aceeași pentru toate mijloacele sau diferită, în sensul că va crește sau se va
micșor a spre finalul circuitului.
Progresul în educarea calităților motrice este evident în cazul activității cu pauze incomplet e. Din
experimentele făcute a rezultat că această variantă este cea mai indicată pentru lecțiile de educați e fizică,
din școală.

c.2.2. circuit intensiv pe intervale

Indicații privind modul de desfășurare:
– se lucrează tot după principiul alternării activității cu pauze;
– variația, dinamica efortului se realizează, în special, pe seama i ntensității;
– se urmărește creșterea numărului de repetări în unitatea de timp, în special, prin mărirea
vitezei de execuție;
– se lucrează cu 50 -70% din capacitatea de efort a organismului;
– cel puțin 50% din exerciții se execută cu o încărcătură variind între 20 -40% din posibilitățile
maxime;
– pauza între exerciții (sta ții) are o durată de 30 -45sec., iar între circuite de 2 -4minute;
Se recomandă să se aplice la clasele mari, bine p regătite, fiind eficient pentru dezvoltarea forței în
regim de viteză și rezistență.

39
c.3. Circuit cu repetări

Caracteristici:
– se urmărește în principal creșterea indicilor de forță;
– majoritatea exercițiilor se exe cută cu încărcături;
– ca intensitate, efortul se situează între 60 -100% din capacitatea maximă;
– se folosesc exerciții clasice cu haltere (împins – smuls – aruncat) sau genoflexiuni cu
încărcături, tracțiuni în brațe, ridicări cu un sin gur braț etc.

3. Procedeul contracțiilor izometrice

Procedeul face parte din grupa celor care au influență selectivă, vizând dezvoltarea unei singure
calități motrice; se folosește, cu precădere, pentru educarea forței.
În practică, a fost a plicat prima dată de antrenorii americani, care denumesc acest sistem de pregătire
„F.I.C.” (Funcțional Izometric Contractrice – contracția izometrică funcțională). Modul în care acest
procedeu a fost popularizat, în S.U.A., sugerează plastic, lăsând la o parte exagerările propagandistice
specific americane, unele particularități ale metodei: ”Din California și până la New York, mame, at leți,
oameni de afaceri practică un sistem de dezvoltare musculară fără oboseală și fără dureri”; „fi pute rnic
fără să fac i mișcare”; „fii puternic printr -un minut de exerciții pe zi”.
Este un procedeu destinat dezvoltării grupelor musculare, implicit a forței acestora, prin exe rciții
statice executate într -un interval de timp scurt.
Contracția izometrică – presu pune producerea unei stări de tensiune în mușchiul în acțiune, o
contracție care nu urmărește lungirea sau scurtarea lui, segmentele pe care se inseră nefiind deplas ate;
daci, o contracție statică.
Contracțiile izometrice pot fi obținute prin:
– încercări de a ridica greutăți mai mari decât posibilitățile executantului;
– împingeri sau tracțiuni aplicate asupra unui obiect imobil;
– opunerea grupelor musculare antagoniste contracției celor goniste.
Contracția izometrică poate fi aplicată în toată gama de poziții intermediare situate între exte nsie și
flexie maximă; se cunoaște că în timpul contracției mușchiul se scurtează – acțiune frecventă în mișcările
de flexie, se lungește – acțiune frecvent ă în mișcările de extensie sau se opune acțiunilor de scurtare sau
întindere; contracțiile din prima categorie (întindere – scurtare) se numesc contracții izotonice, cele din a
doua grupă – contracții izometrice.
Scopul urmărit prin antrenamentul izom etric este îngroșarea fibrei musculare și implicit, educarea
forței, creșterea volumului mușchiului (mărirea secțiunii transversale).

Indicații privind folosirea contracțiilor izometrice

Folosirea contracțiilor izometrice în cadrul activit ăților orientate spre dezvoltarea forței se va face
respectându -se anumite indicații:
– pentru a avea efect în dezvoltarea forței, contracțiile izometrice trebuie efectuate cu 60 -100%
din posibilitățile maxime ale individului; contracțiile i zometrice care angajează mase mari musculare nu
vor depăși 50 -60% din capacitatea de efort;
– dozarea efortului se va face prin mărirea sau reducerea numărului de repetări, păstrând
intensitatea;

40 – durata unei contracții izometrice trebuie încadra tă între 9 -12sec., timpul total de contracții
izometrice se va încadra între 60 -90sec.;
– pauza dintre contracțiile izometrice trebuie să fie de minim 90 -120sec. și ea trebuie să fie
„activă”;
– contracțiile izometrice vor alterna întotdeauna cu cele izo tonice;
– pentru a se obține efectul urmărit se va acorda mare atenție poziției segmentului, direcției în
care se efectuează mișcarea și caracterul acesteia: împingere, tracțiune, opoziție;
– valoarea oboselii provocate de contracțiile izometrice este di ficil de sesizat, de aceea pentru a
evita greșelile și consecințele negative ale unei dozări necorespunzătoare a efortului se vor respec ta cu
strictețe indicațiile amintite.

Avantajele procedeului

– efectul poate fi precis orientat asupra grupei musculare, caracterul contracției, direcției
(sensului) de deplasare a segmentului;
– se consumă un timp relativ scurt pentru a obține rezultate apreciabile în dezvoltarea forței;
timpul economisit poate fi utilizat pentru realizarea alto r obiective;
– se produce, aparent, o oboseală generală mai diminuată – „nu obosești atât de des și mușchi se
reculeg mai repede” – Hofman.

Dezavantajele procedeului

– o irigare mai slabă cu sânge a mușchilor datorită presiunii ma ri ce se exercită asupra vaselor în
timpul contracției izometrice;
– lipsind mișcarea celelalte calități motrice: viteza, îndemânarea, rezistența nu se dezvoltă în
cadrul antrenamentului izometric (antrenamentul izometric acționează în direcția fibrelor tonice – care
servesc pentru susținerea corpului -coloanei; fibrele fazice – care servesc mișcării rămânând neangajate);
– datorită tensiunii mari și a poziției statice este influențată negativ capacitatea de întindere a
mușchiului.

În lecția de e ducație fizică contracțiile izometrice vor fi utilizate numai intercalate cu cele izotonice
folosind, mai ales, combinarea în varianta contracțiilor intermediare (încetinite). Contracțiile izo metrice
vor fi urmate întotdeauna de exerciții pentru relaxare ș i respirație; momentul „Revenirea organismului
după efort” va fi mai lung și mai atent organizat; se recomandă înaintea exercițiilor de relaxare u n joc
dinamic sau un joc sportiv.
Exerciții care pot fi utilizate în lecția de educație fizică:
– exerciții de împingeri și tracțiuni executate la scara fixă;
– exerciții de împingeri și tracțiuni executate în perechi;
– exerciți în perechi în cadrul cărora, alternativ, unul dintre elevi execută diferite acțiuni de
întindere sau scurtare a unei gr upe musculare, iar celălalt se opune;
– exerciții de luptă convențională, în cadrul cărora unul dintre parteneri se blochează în anumite
poziții, iar celălalt încearcă să -i deplaseze segmentul blocat (brațele blocate la piept sunt duse la spate,
trunchiul flexat este îndreptat prin acțiunea de strângere cu brațele etc.)
– exerciții de ridicare a partenerului așezat grupat (în genunchi și pe palme, stând în picioare);
– împingeri și tracțiuni înainte, lateral, înapoi, din poziția de plecare cu brațele l a umeri sau
încrucișat peste umăr și sub axilă etc.

413. Procedeul contracțiilor pliometrice (pliometria)

Termenul de „pliometrie” a fost folosit pentru prima dată de Fred Wilt (1975), unul dintre ant renorii
de atletism din S.U.A. cu o gândire extre m de avansată; cele două cuvinte din care este format cuvântul,
„plyo – metric” sunt de origine latină și pot fi interpretate sub formă de „creșteri măsurabile”; pliometri a
este termenul care se aplică acelor exerciții cunoscute sub numele de antrenament c u salturi multiple .
Exercițiile pliometrice au fost recunoscute repede de specialiști drept mijloace care sunt men ite să
unească forța și viteza de execuție, fiind capabile să producă o robustețe superioară.
Pliometria – este definită drept pr ocedeul prin care un mușchi este pregătit să atingă forța maximă
într-o perioadă de timp cât mai scurtă posibil; această capacitate de viteză – forță este cunoscută sub
numele de robustețe.
Procedeul contracțiilor pliometrice este de natură strict ana erobă (fără oxigen) și folosește sistemul de
energie potențială dintr -un mușchi înaintea unui act exploziv, printr -o putere maximă. Recuperarea
trebuie să fie completă după fiecare execuție a exercițiilor și după fiecare serie; dacă recuperarea nu este
suficientă, atunci activitatea poate să devină aerobă, dar calitatea și explozia mușchilor vor avea în mod
sigur de suferit.
Principalele calități care pot fi îmbunătățite cu ajutorul contracțiilor pliometrice sunt: rez istența
locală, forța membrelor inferioare, elasticitatea musculară, coordonarea.

Indicații metodice

Folosirea procedeului pliometric (antrenamentului prin sărituri multiple) presupune o serie de cerințe:
– profesorul va explica și va demonstra executarea unor mijloac e (exerciții) simple;
– subiecții vor fi dispuși pe grupe sau frontal pentru a controla în mod optim execuțiile;
– distanțele recomandate variază între 15 -25m., astfel încât elevii să poată acorda atenție
mișcărilor pe aceste distanțe scurte; se vor put ea obține astfel execuții satisfăcătoare;
– distanțele pot fi mărite dacă un exercițiu este mai ușor sau dacă elevii au deprins bine tehnica
de execuție;
– este important să se varieze întotdeauna mijloacele, pentru ce elevii să fie puși să desfăș oare o
vastă gamă de mișcări;
– elevii tind să o „ia la fugă”, executând corect exercițiul numai pe primii metri, pentru a urma
apoi cu mișcări care încet –încet se apropie tot mai mult de alergare; elevii trebuie reținuți și mereu
reamintit că exerci țiul va avea la început, în special, scopuri coordonative și va trebui executat chiar lent,
dar în mod corect;
– în timpul învățării este important să se indice tehnica corectă de aterizare pe sol, care se
produce prin contactul și amortizarea mai întâi a labei piciorului și apoi a călcâiului; trebuie corectată
imediat sprijinirea directă pe „toată talpa” sau și mai rău , „pe călcâi”, întrucât acest lucru ar p rovoca
solicitări dăunătoare asupra structurii osoase (se recomandă ca majoritatea exercițiilor s ă se facă pe
vârfuri) și a ligamentelor;
– lucrul de tip elastic (efectuat de musculatura tălpii și a piciorului) efectuat de membrele
inferioare în timpul săriturilor multiple, nu se desfășoară doar la nivelul complexului muscular – tendinal
al triceps ului sural, ci bună parte din el este efectuat de un ansamblu de mușchi mici și tendoane
intrinseci ale labei piciorului; lucrul de tip elastic va putea să fie apreciat doar dacă elevul exe cută
exercițiul cu biomecanica corectă, efectuând desprinderea succ esivă aterizării într -un timp relativ scurt;
– este importantă învățarea și controlarea coordonării între membrele inferioare și superioare
Acest procedeu este învățat rapid de elevi și se obțin îmbunătățiri notabile în scurt timp. Este nec esar
de subli niat importanța pe care o prezintă tehnica corectă de execuție, întru -cât o execuție greșită a

42acestor mijloace, în special dacă se întrepătrund și cu un volum mare de efort, poate pricinui neplă ceri,
atât la nivel muscular, cât și la nivel articular.
Mijloacele trebuie să oglindească condițiile de vârstă și de dezvoltare; o folosire corectă și amplă a
exerci țiilor de sărituri va ajuta la dezvoltarea corporală multilaterală, bazată pe deprinderea unei game
bogate de mișcări.

4. Procedeul antrenamen tului cu \pe intervale

Procedeul antrenamentului cu \pe intervale constituie unul dintre procedeele de bază destinate
educării rezistenței; motivarea științifică a lucrului pe intervale, posibilitățile și limitele meto dei în
educarea rezistenței sunt realizări recente, constituind preocupări ale multor specialiști.
În prezent, se poate aprecia că procedeul este binecunoscut, determinându -se în cele mai mici
amănunte influențele sale și particularitățile metodice ale folosirii lui; specialiștii r ecunosc că
antrenamentul cu intervale asigură o bună adaptare a inimii la efort, dispunând de suficiente elemen te, pe
baza cărora se poate doza și controla influența efortului.

Particularitățile procedeului

– procedeul „cu intervale” presupun e atât variația volumului (de la o lecție la alta) cât și a
intensității (în cadrul aceleiași lecții);
– intervalul este pauza dintre două repetări, întreruperea dintre eforturi, de unde și denumirea
de antrenament cu \pe intervale;
– efortul și pauza (in tervalul) pot fi stabilite precis în cadrul unei lecții sau pe parcursul unei
perioade mai lungi, urmărindu -se prin intermediul pulsului (F.C.) principalele reacții ale organismului
față de solicitări; această particularitate ridică valoarea procedeului, m ărind posibilitatea de a fi aplicat cu
ușurință și fără riscuri în activități motrice dintre cele mai diferite: atletism, ciclism, înot – ciclice; jocuri
sportive, box, lupte – aciclice;
– efortul optim capabil să determine modificări de adaptare ale func țiilor organismului (în
special a circulației și respirației) este apreciat la 60 -80% din capacitatea maximă, în cazul exercițiilor de
rezistență -viteză și 50 -60%, în cazul exercițiilor de rezistență -forță; el trebuie să dureze aproximativ
45sec. și să rid ice valorile F.C. la 180 bătăi/minut;
– efortul etalon stabilit (distanța de parcurs, durata reprizei etc.) trebuie să fie repetat, în acei ași
lecție, de atâtea ori încât prin însumare să fie depășit modelul competițional pentru ramura sau pro ba
respectiv ă;
– elementul care determină reglarea intensității efortului pe parcursul repetărilor din aceiași
lecție este frecvența cardiacă (F.C.), adică pulsațiile pe minut; se apreciază că organismul este ap t să
efectueze acest procedeu dacă reușește, prin „încă lzirea” din lecția respectivă, să ajungă cu F.C. la
aproximativ 120 -130 pulsații/miunt; intensitatea cu care se efectuează prima repetare trebuie să ridice
valorile F.C. la aproximativ 170 -180 pulsații/minut; dacă nu se ating aceste valori la următoarea re petare
trebuie să crească intensitatea efortului, dacă sunt depășite aceste valori, la următoarea repetare va fi
micșorată intensitatea efortului;
– pauza dintre repetări, adică „intervalul” (de aici și denumirea procedeului) este cuprinsă între
45-90sec. ; în timpul „intervalului” F.C. trebuie să coboare către valorile de la care s -a plecat
(aproximativ 120 -130 pulsații/minut); dacă valorile nu coboară aproape de aceste valori în cele 90sec.,
cât durează intervalul, înseamnă că intensitatea a fost prea mar e și trebuie redusă la repetarea următoare;

43dacă se ating valorile inițiale, chiar mai repede decât în 90sec., înseamnă că intensitatea efortulu i a fost
prea mică și trebuie crescută la repetarea următoare;
– în timpul „intervalului” dintre repetări su biectul poate să execute unele exerciții cu o intensitate
scăzută (pauză activă) sau poate să întrerupă efortul complet (pauză pasivă).

Indicații metodice

Organizarea activității după cerințele antrenamentului cu \pe intervale necesită efectu area
următoarelor operații:
– fracționarea activității pe porțiuni sau reprize : 1000m=5x200m; 8 reprize a 45sec. pentru repetare a
unui complex tehnico -tactic; 8 reprize a 45sec. genoflexiuni; 4 reprize a 45sec. sărituri peste obstacole
etc.;
– stabilirea duratei „intervalului” în limitele a 45 – 90sec., după care se repetă porțiunile, seriile,
reprizele;
– stabilirea intensității efortului în raport de caracterul acestuia – pentru exercițiile realizate în regim
de forță, 40 -50% din posibi lități, pentru exercițiile în regim de viteză, 60 –80%, din posibilități;
– stabilirea numărului de mijloace în cadrul fiecărei serii (reprize) și a numărului de serii (repriz e);
– stabilirea exercițiilor (mijloacelor) din cadrul „intervalelor ” active.

Așa cum rezultă din datele prezentate, procedeul permite dozarea și controlul precis al efortu lui;
acesta se adresează educării rezistenței și acționează, în principal asupra adaptării cordului la ef ort,
asupra creșterii raționale a capaci tății de efort a organismului – obiectiv de bază al educației fizice.
Procedeul are o largă aplicativitate, fiind eficient în toate acțiunile motrice care au la bază rezi stența,
rezistența în regim de viteză, rezistența în regim de forță, ca și pentru perf ecționarea unor complexe
tehnico -tactice în condițiile în care se urmărește concomitent și dezvoltarea rezistenței specifice.
Procedeul se poate aplica în lecția de educație fizică în următoarele condiții:
– când se urmărește educarea reziste nței și a calită ților combinate viteză -rezistență, forță – rezistență;
– când tema lecției prevede dezvoltarea rezistenței de alergare sau a rezistenței în cadrul unei alte
acțiuni motrice; raportul dintre lucru și pauze poate fi determinat respec tând integral indicațiile de
aplicare a procedeului;
– la exersarea unor procedee tehnice din jocurile sportive (izolate sau combinate în cadrul unor
complexe); în acest caz, pe lângă corectitudinea execuției se urmărește și o anumită frecvență a acestuia,
capabilă să determine dezvoltarea rezistenței;
– la jocuri cu intensitate mare a efortului (deplasare în viteză), în reprize scurte, capabile să
determine creșterea pulsului la aproximativ 180 pulsații \minut.

5. Metoda repet ărilor

Procedeul constă în repetarea mijloacelor pentru dezvoltarea vitezei, cu intensitate submaximal ă și
maximală (în condiții ușurate); pe bună dreptate specialiștii apreciază că această metodă este organ ic
legată de celelalte (metoda exercițiulu i „din mers”; „ alternativă” – alternarea intensității; ”handicapului”
–egalizatoare – asigură condiții egale de întrecere între concurenți cu posibilități diferite; ștafetele și
jocurile – educă viteza pe un fond emoțional favorabil, fără a solicita „înco rdări” deosebite; întrecerile

44oficiale și de antrenament – solicită elevului manifestarea posibilităților pe linia vitezei în condițiile unei
întreceri concrete).
Mijloacele folosite în educația fizică școlară, pentru educarea vitezei trebuie să resp ecte următoarele
cerințe:
– structura mișcărilor (simple sau complexe) să fie astfel însușite încât să permită elevului să -și
orienteze preocupările și efortul spre obținerea unei execuții cu viteză maximă;
– repetarea efortului cu vit eză maximă constituie calea de bază pentru educarea vitezei;
– la fiecare reluare a efortului destinat educării vitezei, tendința trebuie să fie de depășire a
performanței anterioare;
În tehnologia dezvoltării vitezei, unitățile (sistemele) de acționare trebuie „constituite” apelând la
următoarele tipuri de efort:
a. eforturi specifice ramurii \probei (deprinderi motrice ce trebuie însușite) realizate în viteză
maximă și în condiții normale:
– repetarea eforturilor cu gr adarea crescândă a vitezei până la punctul maxim;
– repetarea eforturilor cu viteză maximă de la început.
b. eforturi specifice ramurii \probei în condiții ușurate, pentru a mări viteza execuției
– reducerea încărcăturii: materiale sportive mai ușoare; teren cu dimensiuni reduse,
simplificarea regulamentelor etc.;
– reducerea amplitudinii mișcărilor pentru a se realiza un tempo ridicat;
– utilizarea unor forțe externe: vânt din spate, piste înclinate, et c.;
– utilizarea unor excitanți: adversari mai buni, întreceri cu handicap, adversari artificiali, muzică
stimulatoare, etc.
c. eforturi specifice cu viteză maximă, în condiții de îngreuieri
– parcurgerea unor distanțe mai mari;
– încărcături mai mari (greutăți, mingi mari)
– sarcini suplimentare.

6. Metoda jocului

Numeroși specialiști în domeniul educației fizice și sportului indică printre mijloacele care exercită
influențe pozitive asupra dezvoltării îndemânării – jocurile sportive (elementele tehnico -tactice și jocurile
sub formă de întreceri bilaterale).
Condițiile în care se aplică procedeele tehnico -tactice în cadrul jocurilor sportive (fotbal) sunt mereu
noi, neprevăzute și impun sesizarea situației, al egerea soluției, corectarea din „mers” a execuției,
modificarea planului și a intențiilor inițiale.
Sincronizarea propriilor acțiuni cu cele ale partenerilor de echipă, dependent de acțiunile și intențiile
adversarului (manifestate sau intuite) și de condițiile intervenite în desfășurarea jocului solicită un grad
superior de coordonare.
Indicații metodice
– pentru dezvoltarea îndemânării condiția de bază o constituie învățarea cât mai multor
elemente și procedee tehnice și com plicarea continuă a acestora;
– execuția ambidextră;
– parametrul efortului pe baza căruia se dezvoltă îndemânarea este complexitatea, deprinderile
simple învățându -se ușor și relativ repede;

45 – pentru a influența îndemânarea, deprinderea motrică nu treb uie exersată până la automatizare;
deprinderile automatizate solicită într -o măsură mai mică îndemânarea, mai ales în situația în care
condițiile de exersare rămân neschimbate;
– schimbarea frecvenței și a ritmului mișcărilor;
– efectuar ea opusă a exercițiilor (comenzi inverse, demonstrații neoglindite etc.)

II. 3 Model și modelare

În literatura de specialitate și în cea psihopedagogică, în general, modelarea primește sensuri foar te
diferite, accepțiuni care numai uneori se pot explica prin prisma „formației” autorilor. Se desprind trei
asemenea sensuri principale, după cum urmează:
a. În cele mai frecvente cazuri, modelarea este înțeleasă, explicată și acceptată ca metodă de
investigație științifică , de cercetare a realită ții, a unor fenomene din această realitate naturală sau socială.
În acest sens ea este definită relativ asemănător în diferite surse bibliografice:
 „Ansamblu de procedee practice și teoretice prin care se transformă și se cercetează
originalul prin model ul său ” – Dicționarul de psihologie, Editura Albatros, București, 1978;
 „Reproducerea sau construcția substanțială sau mintală a unor modele, materiale sau
ideale, ca analoage ale realității ” – I.Cerghit – Metode de Învățământ, Editura D.P.,
București, 197 6;
 „Reproducerea imaginară, schematică, a fenomenului sub forma unui sistem simplificat ,
similar sau analog cu originalul ” – Gh. Mitra, Alex. Mogoș – Metodica educației fizice
școlare, Editura Sport – Turism, București, 1980;
 „Proces de construire a unui m odel, o operație de studiu, de cercetare a fenomenelor din
natură și societate, cu ajutorul modelelor ideale sau materiale ” – Elena Firea – Metodica
educației fizice școlare, vol. I, I.E.F.S., București, 1984.
Se pot desprinde, deci două direcții în care este înțeleasă modelarea ca metodă de cercetare:
1. Metodă de studiere a unui fenomen al realității („originalul”) pentru a elabora „modelul” său;
2. Metodă de studiere a realității, a fenomenelor acestuia, cu ajutorul modelelor (deja elaborate),
pentru a se explica cât mai cuprinzător „originalele” respective; se apreciază că trebuie să recurge m
la modelare numai atunci când modelul oferă o cunoaștere mai bună decât originalul.
b. Unii autori consideră modelarea ca o metodă de în vățământ , o metodă de instruire. În această
accepțiune, modelarea este înțeleasă, ca fiind acțiunea cadrului didactic, de pregătire a subiectulu i în
concordanță cu indicatorii cuprinși în modelele elaborate; această acțiune cu caracter metodologic
vizează mijloacele, metodele, tehnicile de lucru, „pașii metodici”, criteriile de evaluare a
disponibilităților și randamentul subiecților etc., în scopul realizării sau depășirii valorilor mod elului
stabilit pe anumite intervale de timp. Modelarea de acest tip (p edagogic) se finalizează prin programarea
activității respective, presupune aplicarea acestei programări.
c. Cei mai mulți autori (printre care I. Șiclovan, Gh. Mitra Alex. Mogoș) consideră modelarea c a un
principiu de instruire , care trebuie să orien teze întreaga organizare și desfășurare a procesului de
pregătire, programarea conținutului acestui proces.
Modelarea ca, metodă, principiu sau orientare metodologică, face trimitere în mod direct, la u n alt
termen pentru a fi înțeleasă; este vorba d e „model ”. De fapt, în multe dicționare și publicații se începe cu
acest termen, acest concept și se continuă cu cel de „modelare”. Ce este „modelul”? Câteva definiții vor
ajuta la aflarea răspunsului corect:

46 „Mijloc sau procedeu simplificat, care imită în întregime sau în parte, în mod esențial și din
anumite puncte de vedere, un sistem organizat, mai complex” – Dicționarul de Pedagogie
Contemporană, Editura Enciclopedică Română, București, 1969;
 „Obiect (sistem) teoretic sau material cu ajutorul căruia se pot cerceta indirect proprietățile
unui alt obiect mai complex numit original” – Dicționar de Psihologie, Editura Albatros,
București, 1978;
 „Reproducerea schematică a unui fenomen sub forma unui sistem care -i evidențiază
elementele semnificative ” – Gh. Mitra – Alex. Mogoș, Metodica educației fizice școlare,
Editura Sport – Turism, București, 1980;
 „O aproximare a sistemului; este un sistem teoretic (logic -matematic) sau material cu ajutorul
căruia pot fi studiate indirect proprietățile și transformările unui alt sistem mai complex –
sistemul original – cu, care modelul reprezintă o anumită analogie” – Mic Dicționar Filosofic,
Ediția a -II-a, Editura Politică, București, 1973.
Sunt și multe alte definiții ale modelului, sintetizând se poate concluzion a că, modelul este un sistem
simplificat (material sau ideal) al unui fenomen din realitatea naturală sau socială (fenomen numit
„original”), sistem care cuprinde elementele definitorii , semnificative sub aspectul conținutului, structurii
și funcționalităț ii fenomenului respectiv.
Modelul trebuie să fie eficient, iar în acest sens trebuie să fie: simplu, fidel originalului, relevant,
reprezentativ pentru un original „categorial” și nu pentru un original „individual”.
Modelul reflectă realitatea obiectivă, dar numai rezumativ și chiar limitat. El nu epuizează originalul
este mai omogen și mai abstract decât acesta; originalul este un sistem deschis, în timp ce, modelul un
sistem închis, dar numai pentru o anumită perioadă de timp. Modelul trebuie să poată fi cuantificat
precis, să aibă parametri de ordin calitativ și cantitativ.

Tipologia modelelor

În funcție de anumite criterii, modelele se pot clasifica în felul următor:
1. După natura lor
a. modele ideale – cerințele maximale ale s ocietății, ale comenzii sociale, în raport cu
fenomenul real;
b. modele materiale – machete, scheme etc.; aceste modele pot fi similare , fidele cu
originalul sau analogice, care prezintă o funcționare structurală asemănătoare cu cea a originalului , însă
cu procese de altă natură (modele cibernetice, modele tehnice etc.)
2. După calitatea lor
a. modele empirice – stabilite pe bază de rutină, prin aprecieri subiective (din păcate, în
domeniul educației fizice și sportului mai avem încă asemenea modele);
b. modele logice – verificate total sau parțial prin determinări;
c. modele matematice – exprimate cifric în procente și proporții.
3. După termenul pentru care sunt elaborate
a. modele finale – valabile pentru sfârșitul unor cicluri de învățământ sau pen tru
„perspectiva” din antrenamentul sportiv;
b. modele intermediare – valabile pentru un an școlar sau un an de pregătire sportivă;
c. modele operaționale – unități de învățare (sisteme) pentru atingerea (îndeplinirea)
modelelor intermediare.
În e ducație fizică și sport se întâlnesc multe dintre aceste modele; în general, modele de tip „ideal”
predomină, prezente sunt însă și modele materiale, mai ales sub formă de machete, prototipuri de
materiale sau instalații sportive.

47 Idealul educației f izice și sportului reprezintă speța de model cu cel mai înalt grad de generalizare; la
rândul lor modele finale și intermediare reprezintă „trepte” de realizare a modelului ideal. Aceste modele
sunt expresia comenzii sociale față de domeniul nostru, în fun cție de specificul fiecărei categorii de
subiecți cuprinși în procesul de practicare a exercițiilor fizice; modelele respective trebuie să ex prime
„cum trebuie să arate?” și „ce trebuie să știe?” subiecții în anumite momente ale procesului de
pregătire. Fi ecare dintre aceste modele are o anumită structură, presupune anumite componente, în
majoritatea cazurilor precis cuantificate.
În general, orice model (final sau intermediar) la educație fizică și sport se structurează pe
următoarele componente, car e sunt „finalități” ale procesului de practicare a exercițiilor fizice:
a. capacitatea de organizare, de a răspunde simultan în grup sau în mod individual, la unele comenzi
necesare pentru manevrare, disciplinare, pregătire etc.;
b. dezvolt area fizică armonioasă a organismului;
c. capacitatea motrică, cu cele două subcomponente:
c.1. capacitatea motrică generală – calități motrice de bază, deprinderi și priceperi motrice
de bază și utilitar -aplicative;
c.2. capacitatea motrică spe cifică – calități motrice specifice, deprinderi și priceperi
motrice specifice unor ramuri sau probe sportive.
d. capacitatea de practicare independentă a exercițiilor fizice – tehnici individuale de: auto –
organizare, autoconducere și autoaprecier e.
Foarte răspândite, în educație fizică și sport, sunt modelele operaționale pentru îndeplinirea fiecărei
componente a modelului intermediar, adică exercițiile fizice; aceste mijloace pentru a se constitui în
modele operaționale trebuie să se „admin istreze” într -o succesiune logică, să fie precis dozate și să aibă
un grad ridicat de eficiență pentru realizarea obiectivelor propuse.

II. 4 Particularitățile morfo -funcționale și psihice ale vârstei de 15 -16 ani

Creșt erea și dezvoltarea corpului se desfășoară în două etape bine delimitate: prenatală și postnatală.
Aceste etape se deosebesc între ele prin condițiile de viață complet diferite și prin durata lor ine gală.
Înainte de naștere, copilul are o viață pasivă, asi gurată de organismul matern, iar după naștere duce o
viață activă, de adaptare continuă la condițiile mediului extern.
După naștere începe pentru copil o viață nouă, în condiții cu totul schimbate. Mediul extern n u este la
fel de favorabil ca cel int ern; se presupune că schimbarea condițiilor biologice în momentul nașterii este
destul de neplăcut, datorită mai ales pătrunderii aerului în plămâni, temperaturii schimbătoare a
atmosferei, luminii, zgomotelor și altor factori excitanți. Din cauza acestor schimbări, ritmul de creștere
și dezvoltare al copilului se încetinește, iar evoluția organismului se supune altor legi decât celo r din
viața intrauterină.
Viața extrauterină a fost împărțită, schematic, în trei etape:
1. etapa evoluției – cores punde vârstei de creștere și dezvoltare;
2. etapa maturității – corespunde vârstei cuprinse între 20 -60 de ani;
3. etapa involutivă – corespunde vârstei înaintate.
Delimitarea acestor perioade se face destul de greu, deoarece durata lor nu se poate stabili cu precizie,
iar schimbările morfologice, funcționale și psihologice ce le caracterizează nu se produc în același timp
și în măsură egală.

48 Deoarece diferențele dintre fete și băieți nu sunt mari în prima copilărie și în cea me die, evoluția lor
poate fi cercetată împreună; începând însă cu perioada prepubertară, evoluția celor două sexe trebui e
urmărită în paralel.
După vârsta copilăriei, vârsta adolescenței este a doua etapă importantă a creșterii și dezvol tării
corpului. Unii autori identifică noțiunea de adolescență cu cea de pubertate; după Littr è, Gilbert, Hutinel
și Lesnè, adolescen ța se întinde de la apariția primelor semne ale pubertății și până la stabilirea
trăsăturilor individuale, somatice, organice și psihice. Alți autori fac o deosebire netă între adolescență și
pubertate, pe care le studiază separat și le situează în perioade diferite de timp; după Dufestal,
adolescența urmează după pubertate, așa cum „calmul vine după furtună”. Spre deosebire de pubertate,
care este o fază de zbucium și schimbări, adolescența este o fază de liniștire și stabilitate, deci
adolescența ar termina și ar desăvârși opera pubertății.
Marea majoritate a specialiștilor printre care Adrian Ionescu, Virgil Mazilu, Mihai Epuran con sideră
adolescența ca noțiune de vârstă sau de etapă, legată de sistemul de împărțire a evoluției organismu lui,
iar pubertatea ca un complex de fenomene biologice prin care copilul se transformă în tânăr. După
această concepție adolescența începe în perioad a prepubertară, se manifestă din plin în perioada
pubertară și continuă în perioada postpubertară.
Durata și ritmul schimbărilor ce caracterizează perioada adolescenței variază destul de mult l a cele
două sexe. Evoluția este mai scurtă și ritmul mai accelerat la fete decât la băieți; în timp ce fetelor le
ajung pentru a deveni nubile (aptitudine pentru căsătorie și reproducere) 7 ani, de la apariția prim elor
semne pubertare și 5 ani de la prima menstruație, băieții au nevoie, pentru a deveni tineri, d e cel puțin 9
ani, ritmul evoluției lor fiind încetinit mai ales de perioada prepubertară și pubertară.
Având în vedere că experimentul propriu -zis se desfășoară la clasa a -X-a, voi prezenta
particularitățile specifice acestei categorii de vârstă.
Perioada pubertară – ocupă un interval de timp cuprins între 14 -16 ani, la fete și între 14 -16/17 ani,
la băieți; perioada poate fi însă mai scurtă sau mai lungă, după durata proceselor și fenomenelor
complexe care transformă copilul în adolescent.
Pubertatea este o răspântie hotărâtoare pentru evoluția organismului uman; în acest timp se înche ie
copilăria și începe o altă etapă în care se modelează și se perfecționează organele, în vederea unor
activități mai complexe.
Pentru mulți oameni d e știință, pubertatea este un fenomen de, substituire endocrină, care pregătește
organismul pentru reproducere; accentuând importanța dezvoltării organelor sexuale, se folosește ca prim
punct de plecare apariția menstruației, la fete și secreția spermatică , la băieți. Unele țesuturi și organe
cresc și se dezvoltă mai intens, altele își încetinesc ritmul, iar altele, devenind inutile, își înc etează
activitatea și involuează.
În creșterea somatică se produc în continuare modificări, care accentuează dif erențele dintre fete și
băieți; creșterea în înălțime, la fete se încetinește progresiv, în timp ce la băieți se produce o a ccelerație
compensatoare, care restabilește raporturile dinaintea fazei prepubertare; creșterea în greutate con tinuă să
fie intensă până după pubertate, mai ales la fete, asigurându -le acestora un indice de corpolență mai bun
decât al băieților.
La pubertate se schimbă ritmul creșterii segmentare și se stabilesc definitiv proporțiile corp ului; se
realizează la ambele sexe o conve rgență și o reliefare a caracterelor fizice și organice. Dacă până la
pubertate a dominat creșterea membrelor inferioare, de la aceasta înainte crește înălțimea bustului; se
măresc progresiv dimensiunile toracelui și lățimea umerilor, mai ales la băieți; m embrele superioare
cresc paralel cu cele inferioare, încât deschiderea largă a brațelor – anvergura – întrece cu 2 -4 centimetri
înălțimea corpului.
După creșterea accelerată în înălțime urmează, pe baza legii alternanței, o intensificare a cr eșteri i
organelor și o dezvoltare a funcțiilor pe care le îndeplinesc acestea.

49 Aparatul locomotor, care în perioada precedentă a avut de suferit de pe urma discordanței dint re
creșterea înălțimii și greutății corpului, începe să se întărească. Datorită act ivității osteogene sporite a
periostului, oasele cresc mai puțin în lungime și mai mult în grosime; articulațiile își întăresc st abilitatea,
mușchii cresc în volum și forță, crește capacitatea de exprimare a diferitelor forme de manifestare a
vitezei, spor ește abilitatea mișcărilor.
Aparatul cardiovascular se dezvoltă prin creșterea în volum și perfecționarea funcțională a
miocardului, prin mărirea deschiderii vaselor principale și a ramificațiilor vasculare periferice; t ensiunea
arterială crește și s cade frecvența pulsului, se mărește numărul globulelor roșii și cantitatea de
hemoglobină din sânge.
Aparatul respirator se dezvoltă prin creșterea cutiei toracice, întărirea mușchiului diafragm, care
determină amplificarea mișcărilor respiratorii și sporirea capacității vitale; tipul de respirație se schimb’,
devenind din abdominal – costal inferior – la băieți și – costal superior – la fete; schimburile gazoase de
la nivelul plămânilor și țesuturilor devin mai eficiente.
Organele digestive își termină evoluția; ficatul ajunge la volumul său maxim. Digestia și absorția
intestinală se desfășoară normal; se termină dezvoltarea musculaturii netede a întregului tub digest iv și se
asigură tranzitul regulat al alimentelor; crește pofta de mâncare și s e echilibrează funcțiile metabolice;
crește cantitatea de uree în urină, dovedind valoarea crescută a metabolismului proteic și buna
funcționare a aparatului renal.
Sistemul endocrin crește trece printr -o adevărată restructurare funcțională; complex ul hormonal al
copilăriei se schimbă prin apariția secrețiilor gonade, reprofilarea funcțiilor hipofizei și suprare nalelor și
prin dispariția timusului și a țesuturilor limfatice.
Sistemul nervos se dezvoltă în continuare, ajungând la punctul culmin ant al evoluției sale; se
apreciază că între 15 -17 ani creierul atinge greutatea sa maximă atât la fete, cât și la băieți și funcțiile
psihice de dezvoltă multilateral.
Cercetate pe sexe, caracterele pubertare sunt și mai evidente; din punct de veder e somatic, fetele își
desăvârșesc tipul morfologic specific, dar organele interne se dezvoltă lent.
Pubertatea se caracterizează prin maturizarea organelor genitale și prin intrarea în funcțiune a
glandelor gonade; expresia acestei maturizări, menstr uația este consecința unei hipersiuni periodice a
întregului aparat genital, dar mai ales a mucoasei uterine; durata unei menstruații normale variază între și
3-6 zile, iar cantitatea de sânge pierdut, între 100 -200g.
La pubertate, sânii își tripleaz ă volumul, crescând de la 30 -60g. la 150 -200g., în perioada menstruală;
apariția și evoluția funcției menstruale este determinată de ereditate, tipul constituțional și infl uențată în
sens pozitiv sau negativ de climat, alimentație, condiții de viață și de muncă etc.; la fetele din mediu
urban, prima menstruație apare mai de vreme decât la cele din mediu rural.
Sistemul nervos se echilibrează, iar activitatea psihică se orientează ferm în sens feminin.
Pubertatea la băieți se produce mai lent și durează un timp mai lung. Spre deosebire de fete, la băieți
atât talia cât și membrele inferioare își continuă dezvoltarea; o deosebire există și în ceea ce pri vește
creșterea greutății corpului, care la fete este mai intensă decât la băieți; la fete se constată o tendință a
depunerilor adipoase, iar la băieți se observă o creștere a musculaturii, cu ajutorul căreia își pun în
evidență aptitudinile fizice, forța și rezistența.
Toracele se dezvoltă mai mult decât la fete, iar umerii devin mai largi prin creșterea diametrului
biacromial; în același timp se mărește amplitudinea mișcărilor respiratorii și sporește capacitatea vitală;
dimensiunile laringelui cresc până la dublare, se alungesc și se îngroașă coardele vocale, vocea
adolescentului se schim bă devenind mai bărbătească. Abdomenul băieților este mai mic și mai puternic,
aparatul digestiv funcționează normal, apetitul este crescut, metabolismul echilibrat.
Funcțiile sistemului nervos se perfecționează, viața psihică a adolescentului prezin tă unele
particularități, printre care găsim rămășițe din copilărie, dar și tendințe de emancipare.

50 Sistemul endocrin se modifică prin regresul unor glande specifice copilăriei și prin dezvoltar ea
glandelor gonade. Pubertatea este și la băieți o peri oadă a creșterii și dezvoltării organelor sexuale;
funcționarea acestor organe nu este deplină, însă, se vorbește despre un „somn al gonadelor”, care e ste
real în copilărie și se poate prelungi și în perioada pubertară; organismul așteaptă maturizarea som atică și
organică pentru ca organele sexuale să devină organe de reproducere.
Structura și funcțiile sistemului nervos se desăvârșesc atât în sectoarele periferice, cât și la nivelul
centrilor cerebrospinali; scoarța cerebrală se perfecționează, iar f uncțiile psihice se dezvoltă cu o mare
rapiditate.
Procesele de cunoaștere se organizează la un nivel superior; cunoștințele teoretice și practic e se
însușesc pe baza unui discernământ selectiv, se clasifică și se depozitează după criterii metodice d eja
experimentate; memoria și atenția, din ce în ce mai active, sprijină gândirea și operațiile acesteia ;
imaginația este controlată de rațiune. Acum pot fi efectuate cele mai complexe și mai complicate ope rații
de analiză și sinteză psihică; gusturile și opiniile personale se afirmă cu mai multă vigoare, punând în
evidență caracterele personale; se acordă mai multă atenție stilului de muncă și se exercită mai mul t
simțul autocritic; voința devine fermă, caracterul se întărește.
În viața afectivă, se constată la ambele sexe o concentrare și o stabilitate mai mare; emotivitatea și
impulsivitatea, caracteristice adolescenței sunt înfrânte prin puterea stăpânirii de sine și prin ră spunderea
față de propriul comportament.
La această vârstă crește și mai mult interesul și atracția spre sexul opus și se dezvoltă adevăratele
sentimente de prietenie și dragoste, care se bazează pe devotament și înțelegere reciprocă.
Față de mediul familial și social, adolescentul, manifestă o exigență crescută, baz ată pe concepții,
sentimente și manifestări diferite; acum apar mai evident diferențele dintre generații, cu toate ace stea,
adolescența rămâne o vârstă optimistă și generoasă, dominată în general de entuziasm și altruism.
Dascălii, trebuie să cultive la adolescenți dorința de a atinge prin activitatea din cadrul lecțiilor de
educație fizică o dezvoltare fizică și psihică cât mai sănătoasă, pentru a se încadra în valorile m ajore ale
societății actuale.

III. 5 Efortul în dezvolta rea calităților motrice

Orice activitate umană necesită un consum de energie, în vederea creșterii intensității și ritm ului de
funcționare a diferitelor organe și sisteme. Activitățile care necesită cheltuieli mici de energie p ot fi
efectuate d e orice om sănătos, fără o pregătire specială, însă activitățile sportive efectuate cu un consum
energetic mare, necesită o pregătire specială.
În timpul activității fizice are loc o creștere a consumului de energie și aceasta diferă după
intensitate a activității musculare. Energia utilizată de mușchi este transformată, fie sub formă de căldură,
fie de lucru mecanic, iar cheltuielile energetice se fac in trei moduri:
1. eliberare lentă, dar continuă a energiei (rezistență)
2. eliberare explozivă, brus că (viteză, viteză+forță)
3. eliberare alternativă, adică faze de eliminare bruscă, urmate de faze de eliminare lentă
(îndemânare, jocuri sportive)
Mușchiul are capacitatea, ca în vederea contracției pe care o exercită, să folosească energia produsă
de reacții chimice proprii, prin care adenozintrifosfatul (ATP) trece în adenozindifosfat (ADP), cu
eliberare de căldură și energie; în acest fel, 1g de ATP eliberează 12.000 de calorii, concomitent a vând
loc și o reacție de formare a energiei pierdute, pr in hidroliza creatinfosfatului. Creatinfosfatul se reface
lent din glicogen, care -și eliberează energia fie prin oxidare, fie prin hidroliză și duce la formarea

51acidului lactic. Aproximativ 4/5 din acidul lactic resintetizează glucidele, iar 1/5 din acidul lactic este
oxidat până la H 2O și CO 2, cu eliberare de energie.
Dezvoltarea calităților motrice presupune mobilizarea resurselor energetice ale organismului, deci
efort sistematic, de tip nervos (atenție, memorie etc.) și muscular.
Componentel e (parametrii) efortului:
a. volumul – adică cantitatea de lucru mecanic; se exprimă prin numărul de repetări, distanțe
parcurse, kilograme ridicate etc. – dar totul raportat la timp;
b. intensitatea – adică gradul de solicitare a org anismului, tăria excitantului; se exprimă prin
procente față de posibilitățile maxime (%), tempo de lucru (4/4 –3/4etc.), număr e execuții în unitatea de
timp;
c. complexitatea – adică modul concret de înlănțuire, de asociere a tuturor elementelor pe
parcu rsul efectuării efortului (structură – pe fond de volum și intensitate – procese psihice solicitate etc.);
această complexitate crește când apar „adversarii”.
Raportul dintre volum și intensitate este invers proporțional; în asigurarea acestui raport , un rol
important îl au pauzele, astfel se recomandă ca:
– după efort maximal (90 -100%) – pauză 3 -5 minute;
– după efort submaximal (70 -90%) – pauză 1,30 – 3 minute;
– după efort mediu (50 -70%) – pauză 45sec. – 1,30minute;
– după efort mic (30 -50%) – fără pauză.
Componentele specifice trebuie să fie realizate printr -un sistem didactic (unitate) de exerciții fizice;
această unitate pentru a fi eficientă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– mijloacele selecționate să corespundă obiectivelor specific e;
– mijloacele să corespundă posibilităților subiecților și altor condiții (materiale,
climaterice etc.);
– sistemul de mijloace să corespundă, ca mărime, volumului (duratei) de timp avut la
dispoziție;
– mijloacele să fie selecționate în funcție de eficiența l or (să fie selecționate cele cu
influență multilaterală, aplicativitate, caracter emoțional, accesibilitate, valoare
educativă).
Depunerea efortului determină apariția oboselii, fenomen care reclamă măsuri speciale de dozar e și
dirijare a efortului respectiv.
Oboseala, deși reprezintă o scădere temporară a capacității de efort este un fenomen obișnuit, față de
o activitate cu un caracter, un volum și o intensitate diferită sau neobișnuită. Orice organ care
funcționează mai multă vreme, fără a s e odihni suficient, prezintă modificări care deseori sunt înglobate
sub termenul de oboseală; aceasta depinde de individ și de sensibilitatea sau obișnuința față de un anumit
efort, dar mușchii sunt primi, care percep fenomenul oboselii (atunci când efortu l este predominant
muscular).
Orice activitate, gest, mimică, ținută, mișcare, orice manifestare sau acțiune mecanică a corp ului
omenesc se datorează activității celor aproximativ 500 de mușchi diferiți. Fiecare om acționează și se
manifestă prin miș cări musculare care sunt determinate și coordonate de sistemul nervos central, între ele
fiind o unitate funcțională. Mușchiul este un organ excitabil, excitațiile primite provenind de la n ervul
său motor; neuronul motor și nervul depind de o serie de fact ori ca: aportul de oxigen, substanțele
energetice, echilibrul ionic, metabolismul intermediar, acumulările de metaboliți etc.
Un mușchi, chiar nemișcat, nu este în condiții obișnuite complet inactiv, el este sediul unei tensiuni
bazale ce se datoreaz ă atât elasticității sale, cât mai ales impulsurilor nervoase continue, această stare
reprezentând tonusul muscular.

52 În ceea ce privește contracția musculară deosebim:
a. contracția izometrică – în care mușchiul nu se scurtează, dar are o te nsiunea crescută, mușchiul
fiind contractat fără a -și modifica lungimea; efortul în aceste condiții se numește efort static , care este
foarte obositor; mușchiul nu prestează o muncă mecanică exterioară, dar eliberează totuși căldură , ce se
obține prin tra nsformarea energiei chimice în energie mecanică.
b. contracția izotonică – în care mușchiul se scurtează, tensiunea din el nu se schimbă, însă
furnizează lucru mecanic obținut prin transformarea energiei chimice; această activitate musculară
caract erizează munca dinamică pozitivă și este specifică tuturor activităților umane; mai deosebim și
munca dinamică negativă, în care mușchiul este întins de forțe exterioare în timpul contracției sale și
furnizează o „muncă de frânare”, toată energia fiind tra nsformată în căldură.
Oboseala se datorează solicitărilor prin:
– consum direct energetic, ca urmare a activității fizice, cerebrale sau a solicitărilor nervoase;
– consumul factorial de energie sub influența negativă a uno r factori cum sunt: durata și
intensitatea activității, ambianța fizică, alimentația necorespunzătoare, odihna redusă, insuficienț a
repausului, ambianța psihică nefavorabilă. lipsa de instruire, de practică și de antrenament.
După natura solicitărilo r organismului, oboseala este de 3 feluri: fizică, senzorială și cerebrală
Solicitarea fizică angajează în efort diferite mase musculare și se manifestă prin contracții musculare
având loc procese chimice, care produc energia necesară pentru lucrul m ecanic. Dacă consumul de
energie depășește posibilitatea de refacere a acestuia, apare o scădere capacității de efort a mușch iului.
Procesele biochimice din timpul activității musculare, au loc în două faze:
– în prima fază, reacți ile biochimice musculare au loc în lipsa oxigenului; este faza anaerobă ,
cu transformarea glicogenului în acid lactic și cu eliberare de energie;
– în a doua fază, aerobă , are loc resinteza energiei, în care oxigenul va oxida acidul lactic
până la apă ș i bioxid de carbon, iar cu ajutorul energiei eliberate restul de acid lactic este transformat în
glicogen.
Cu cât efortul este mai mare, cu atât mușchii depun o muncă mai intensă și implicit cantitatea de acid
lactic sau de alți metaboliți va fi mai mare; consumul de oxigen nu este absolut paralel cu efortul, ba
dimpotrivă în efort nevoia de oxigen este crescută, peste cantitatea necesară în repaus, iar cordul și
plămânii nu se adaptează așa de repede la efort și nu aduc un aport de oxigen suficient, în această situație
lucrând în „adtorie de oxigen”. Astfel o parte din acidul lactic este oxidat, iar restul se cristali zează în
mușchi sau trece în sânge și apare datoria de oxigen, încă din primele minute ale efortului; când cu rba
consumului de oxigen cr ește progresiv, avem de -a face cu faza de adaptare , iar aportul de oxigen
nesatisfăcător; după aproximativ 3 minute, între nevoia și aportul de oxigen se stabilește un echili bru –
faza stabilă – în care nevoile de oxigen sunt acoperite de aportul crescut c e se realizează.
După încetarea activității musculare, schimburile gazoase nu revin la starea de repaus, deoare ce acum
se face plata datoriei de oxigen, contractată în efort; aceasta este faza de refacere , care depinde ca durată,
de intensitatea și n atura efortului depus, de nivelul datoriei de oxigen și de gradul de pregătire al elevului.
Omul nu poate aduce în organism o cantitate infinită de oxigen, într -un minut el poate introduce
maximum 3 litri; în cazul celor bine pregătiți (sportivi de p erformanță și înaltă performanță) se poate
ajunge la 5 litri, acesta fiind plafonul maxim de oxigen pe care -l poate „consuma” ființa umană într -un
minut. Pentru a consuma 4 litri de oxigen, prin plămâni trebuie să treacă 70 -80 litri de aer, din care
numai 5-6% din oxigen va pătrunde în sânge.
În efortul intens, cum este cel pentru dezvoltarea calităților motrice, nevoia de oxigen va de păși
plafonul, care va ajunge la 6 -7 litri de oxigen/minut, iar aparatul respirator și cel circulator nu pot asigura
decât 4 litri de oxigen/minut, deci datoria de oxigen în efort crește mult, iar plata acesteia va dur a
proporțional cu intensitatea și natura efortului depus și cu gradul de pregătire al elevului.

53

54

III. 1 Ipoteza cercetării

Pornind de la premisa că, nivelul dezvoltării fizice (particularitățile de ordin biologic) și capaci tății
motrice (nivel al capacităților motrice și al deprinderilor și \sau priceperilor motri ce – ca volum și
execuție) au o plajă de distribuție destul de mare în cadrul aceleiași clase, formulez ipoteza că:
„tratarea dezvoltării calităților motrice cu ajutorul metodelor moderne și a mijloacelor speci fice
jocului de fotbal poate duce la o c reștere a indicilor de manifestare a calităților motrice și implicit a
eficienței procesului instructiv – educativ”

III. 2 Sarcinile cercetării

Pentru buna desfășurare a cercetării am stabilit următoarele sarcini:

1. Studierea și prelucrarea materialului bibliografic;
2. Stabilirea eșantioanelor cercetării: grupa martor și grupa experiment;
3. Stabilirea bateriei de măsurători ale dezvoltării somatice și a probelor privind calitățile
motrice;
4. Prezentarea conț inutului codificat al metodelor și mijloacelor folosite în experiment;
5. Înregistrarea măsurătorilor și testărilor inițiale și finale pentru a putea compara evoluția lor și
raportarea la indicii antropometrici de referință, precum și nivelul de manifestare a calităților
motrice corelate cu cerințele Sistemului Național de Evaluare și Examinare, particularizat la
nivelul unității școlare;
6. Prelucrarea statistică, centralizarea rezultatelor obținute și reprezentarea lor grafică
(histogramă, diagramă areolară);
7. Prezentarea și interpretarea rezultatelor obținute în cercetare;
8. Concluziile cercetării.

55
III. 3 Metode, indici și teste de referință

a. Metode pentru colectarea datelor cercetării – pentru realizarea lucrării am folos it o serie de
metode ale cercetării generale, cât și unele specifice educației fizice:
1. Studierea bibliografiei și selectarea materialului care se pliază pe specificul temei;
2. Observația pedagogică – care se bazează pe o serie de constatări din lecții, legat e de execuțiile
elevilor, calitățile și deprinderile acestora, condițiile de lucru, factori externi ce influențează
activitatea, calitățile psihice și intelectuale etc.;
3. Experimentul – a constat din stabilirea a două grupe (clasa a -X-a) la care am lucrat
diferențiat: o grupă martor, care a lucrat „tradițional”, în cadrul verigilor destinate educării
calităților motrice, conform planificării și o grupă experiment, la care am lucrat „diferențiat”,
folosind în cadrul acelorași verigi, metode moderne , pe care s-au aplicat (grefat) mijloace
specifice jocului de fotbal, toate realizate în concordanță cu planificarea și urmărind obținerea
unor performanțe superioare , la abordarea probelor de evaluare;
4. Metoda antropometrică – care mi -a permis stabilirea parametri lor morfologici, prin calcularea
unor indici: indicele de corpolență – Bouchard = G/T; indicele de proporționalitate – Ad.
Ionescu = bustul – talia/2; testul Ruffier = (P+P 1+P2) – 200/16;
5. Metoda testelor – pentru obiectivitatea potențialului biologic am st abilit o baterie de teste
reprezentative pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei;
6. Metoda cercetării statistice – pedagometria – numărarea (procent, raport), barem, etalon,
standard, prelucrarea statistică și compararea în vederea interpretării;
7. Metoda p rezentării datelor – prezentarea intuitivă a datelor de cercetare permite evaluarea
corectă de către cercetător; după colectare și măsurate au fost prezentate într -o formă adecvată
etapei și necesităților cercetării; prezentarea datelor cercetării am reali zat-o cu ajutorul
histogramelor (pentru calități motrice) și diagrame areolare (pentru note).

b. Indici și teste de referință

Pentru a avea un criteriu obiectiv de apreciere colectivă, în prelucrarea și interpretarea dat elor
antrop ometrice înregistrate, am folosit indici antropometrici și fiziologici recomandați în lucrarea
„Creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a corpului” – Adrian Ionescu și Virgil Mazili.
Deoarece la nivelul școlii (pe plan național) nu dispunem nici de timpul necesar și nici de aparatura,
prin care să se facă investigații complexe, voi selecționa din numeroasele teste existente, doar pe acelea
care se pot efectua în condițiile date și prin care se apreciază capacitatea de efort, rin modificăr ile
frecv enței cardiace în perioada de revenire după efort.
Indicii antropometrici și fiziologici exprimă o serie de însușiri complexe: corpolența, rezist ența
(capacitatea de efort), proporționalitatea dintre segmente.
Unul din cele mai simple teste, da r cu rezultate bune pentru activitatea școlară este testul Ruffier.
Acesta constă în executarea a 30 de genoflexiuni, efectuate în 45 de secunde și urmărirea frecvenței
cardiace în perioada de revenire, care are o durată totală de un minut.
Cum se proce dează?
Se măsoară pulsul în repaus așezat, timp de 15 secunde (P); se efectuează cele 30 de genoflexiuni în 45
de secunde; în următoarele 15 secunde se măsoară din nou frecvența cardiacă (P 1), precum și în ultimele

5615 secunde ale minutului de revenire ( P2); cifrele obținute se înmulțesc cu 4 și se introduc în următoarea
formulă : (P+P 1+P2) – 200/16
Indicele obținut se apreciază astfel:
 sub 1 = foarte bun;
 1,1 – 5 = bun;
 5,1 – 10 = mediocru;
 10,1 – 15 = slab;
 peste 15 = fo arte slab.

Indicele de corpolență (Bouchard) sau de nutriție (Quetelet) – G/T – se calculează împărțind greutatea
în kilograme sau grame la talie, în decimetri sau centimetri; eu am optat pentru grame și centimetri ;
fiecărui cm. din înălțimea cor pului trebuie să -i corespundă 400 grame, la o corpolență medie; valorile
indicelui până la 500 de grame indică o corpolență crescută, iar peste această cifră, o tendință de
îngrășare; valorile până la 300 de grame, arată o corpolență scăzută, iar sub aceas ta o stare de nutriție
nesatisfăcătoare.
Indicele de proporționalitate Adrian Ionescu – rezultă din scăderea jumătății taliei din înălțimea
bustului, adică B – T/2 (B – înălțimea bustului, T – înălțimea corpului); la elevi valoarea medie a
indicelui este de 3 -4 cm.
Pentru înregistrarea și prelucrarea performanțelor obținute la probele destinate calităților m otrice:
– alergare de viteză e 50 m. plat, cu start de jos;
– alergare de rezistență 800 \1000m. f/b;
– aruncarea mingii de oină, de pe loc, la dis tanță;
– flotări;
– săritura în lungime de pe loc;
– ridicarea trunchiului din așezat pe banca de gimnastică – abdomen;
– extensia trunchiului din culcat facial – spate,
am folosit valorile următorilor indici:
a. valori reprezentative ale unui colectiv
a.1 media aritmetică
b. valori de distribuție – măsura variației datelor:
b.1 amplitudinea împrăștierii;
b.2 abaterea medie;
b.3 abaterea standard;
b.4 coeficientul de variabilitate.
a.1 Media aritmetică – este cea mai cunoscută dintre valorile reprezentative (notate cu „ M”, în
formulele matematice). Ea se află calculând suma tuturor valorilor colectivului (simbolizate în formulă,
prin litera „ x”; pentru „sumă” se folosește litera grecească sigma mare „ Σ”; suma (totalul) se împarte la
numărul elementelor (N).
În formulă, M = Σx/N
Cum arat ă și numele (latinul „medium” = mijloc, centru, adjectivul „medius” = care este în mijloc,
central), media aritmetică a unor mărimi este valoarea din centrul lor, valoarea în jurul căreia se
organizează acele mărimi, deci valoarea care le reprezintă.

57 b.1 Amplitudinea împrăștierii (variația posibilă) notată cu „ a”- este cea mai simplă valoare de
distribuție și reprezintă diferența dintre cele două măsuri limită, cea mai mare și cea mai mică, în tre care
se întinde șirul valorilor elementelor colectivul ui, ordonate după mărime.
În formulă, a = x max. – xmin., unde „ x” simbolizează o măsură, aici determinată prin indicii
„maxim” și „minim”.

b.2 Abaterea medie (variație medie – lb. franceză; deviație medie – lb. engleză) notată cu „ am” –
constituie tot o „abatere” (adică o îndepărtare a fiecărei măsuri de la medie), luând media aritmet ică a
tuturor acestor „îndepărtări”/diferențe (adică însumându -le în valoare absolută – fără considerarea
semnului minus – și divizând cu numărul cazur ilor)
În formulă: am = Σf ׀x – M ׀ ; ׀x – M = ׀d ; a m = Σfd/N , unde
Σ = simbolizează suma tuturor expresiilor, operatorul adunării;
x = variabila de la 1 la N;
M = media aritmetică;
f = frecvența variabilei;
d = diferența dintre variabilă și media aritmetică.

b.3 Abaterea tip – cea mai importantă măsură a variabilității din punct de vedere statistico –
matematic; notată cu litera „ σ” mai este cunoscută ca „ abatere etalon ”, în limba franceză și ca „ deviație
standard ”, în limba engleză. Se calculează prin extragerea radicalului din σ2 (dispersie sau variație) și
derivă din formula:

σ = σ2 ; σ2 = Σfd2/N

III. 4 Condiții materiale

Experimentul s -a desfășurat pe baza sportivă a Grupului Școlar „Radu Negru”, bază care se
compune din:
a. sală de sport;
b. teren de handbal (minifotbal), teren de baschet;
c. pistă de alergări;
d. sector de aruncări;
e. sector de sărituri;
f. teren variat (scări, plan înclinat).
a. Sala d e sport – locație: aripa de sud vest a Grupului Școlar „Radu Negru”; dimensiuni: 28x14m;
suprafața de joc este parchetată, luminozitatea și ventilația bune; sala dispune de două vestiare și două
grupuri sanitare.
 materiale sportive: 20 bănci de gimnasti că; aparate de gimnastică (2 lăzi, o capră, 2 trambuline)
10 saltele;
20 scări fixe
 materiale didactice: planșe, chinograme, diapozitive.
 consumabile: 20 mingi de fotbal, 15 mingi de bas chet, 10 mingi de volei, 5 mingi umplute, 3
mingi de oină.

58
b. Teren de handbal(minifotbal) și baschet – locație: aripa de vest (terenul de handbal) și aripa de
nord (terenul de baschet)
 dimensiuni teren de handbal:40x20m, suprafață asfaltată ;
 terenul este marcat regulamentar și prevăzut cu porți (h = 2m; l = 3m);
 dimensiuni teren de baschet: 28x14m, suprafață asfaltată;
 terenul dispune de panouri cu unele dispuse la înălțimea regulamentară (3,05m)

c. Pista de alergări – loca ție: aripa de sud a Grupului Școlar „Radu Negru”
 lungime: 50m;
 număr culoare: 4×0,5m;
 suprafața: asfalt;
 bloc – starturi, starter.

d. Sector aruncări – locație: aripa de vest a Grupului Școlar „Radu Negru”
 marcaj metric cu diviziune intermediar ă pe o lungime de 50m., pe latura de vest a căminului
școală.

e. Sector de sărituri – locație: aripa de vest (săritura în lungime de pe loc) și de nord (săritura în
lungime cu elan) Grupului Școlar „Radu Negru”
 marcaj săritura în lungime de pe loc: c entimetric pe o lungime de 3m.;
 pista de elan: 15m, groapă de nisip(2x5m), nivelator, ruletă de 10m.

f. Sector „variat” – locație: aripa de sud -vest a Grupului Școlar „Radu Negru”
 scările de acces către sală și cămin (20 de trepte);
 aleea dintre sală ș i cămin (30m., suprafață betonată);
 planul înclinat din prelungirea alei (suprafață de pământ cu o înclinație de aproximativ 450).

III. 5 Organizarea, perioada, grupele de lucru

Experimentul a fost conceput a se desfășura în trei etape:

Etapa I -îi : care cuprinde investigațiile/testările inițiale, evaluarea inițială a dezvoltării calităților
motrice, a dezvoltării fizice pentru ambele grupe (experiment și martor).
– măsurătorile antropometrice: înălțimea, greutatea, înălțime a bustului s -au desfășurat la
Cabinetul Medical Școlar, în afara orelor de curs.
– măsurătorile indicilor antropometrici și fiziologici: de robustețe (Bouchard), de
proporționalitate (Ad. Ionescu), testul Ruffier;
– pentru evaluarea/investigarea gradulu i de dezvoltare al calităților motrice am folosit
următoarele instrumente/probe:
– alergare de viteză pe 50 m. plat, cu start de jos;
– alergare de rezistență 800 \1000m. fete/băieți;
– aruncarea mingii de oină, de pe loc, la distanță;
– flotări;
– săritura în lungime de pe loc;

59- ridicarea trunchiului din așezat pe banca de gimnastică – abdomen;
– extensia trunchiului din culcat facial – spate.
Descrierea analitică a acestor probe se va realiza la capitolul II. 6 „Bateria de teste aplicat e”.
Toate investigațiile și testările inițiale ale celor două grupe s -au desfășurat în perioada martie – aprilie
2005, în timpul orelor de curs, dar și în afara acestora (măsurătorile antropometrice), testările la capitolul
motricitate fiind teme în cadru l lecțiilor respective.

Etapa a -II-a: a constat în punerea în practică a documentelor de planificare elaborate și
experimentarea efectivă a metodelor și mijloacelor, care urmăresc trezirea interesului pentru mișcar e,
ridicarea nivelului de dezvoltar e al calităților motrice – care constituie și obiectul cercetării – creșterea
gradului de solicitare fizică și psihică, atragerea elevilor către lecția de educație fizică, desfăș urată în
mod util și plăcut, respectând structura acesteia, educarea culturii sportive.

Etapa a -III-a: cuprinde testările/investigațiile finale, înregistrarea și ordonarea datelor în vederea
prelucrării lor prin metoda statistico -matematică; o altă activitate a acestei etape este analiza prin
comparare și stabilirea gradulu i de realizare a obiectivelor propuse și confirmarea sau infirmarea ipotezei
de lucru.

Perioada experimentului – experimentul a fost planificat a se desfășura în intervalul:

10 aprili e 2005 – 20 aprilie 2006
 10 aprilie – 20 aprilie 2005 = testările/investigațiile inițiale;
 21 aprilie 2005 – 9 aprilie 2006 = experimentul propriu – zis;
 10 aprilie – 20 aprilie 2006 = testările/investigațiile finale.
Educația fizică școlară este s ingura disciplină din planul de învățământ care se predă atât în interior
(ca și celelalte discipline), cât și în aer liber , ori de câte ori condițiile permit (celelalte discipline nu au
„acces” de desfășurare în aer liber, decât unele nesemnificative exce pții); prevederea acestor condiții este
din ce în ce mai greu de realizat, mai ales în intervalul noiembrie – martie al anului școlar; la acestea se
adaugă diversitatea condițiilor geografice și climaterice specifice diferitelor zone.
Sunt incomparabi le avantajele unei lecții desfășurate în aer liber față de una desfășurată în interior,
prin prisma efectelor asupra organismului elevilor; pentru ca aceste efecte să fie favorabile, mediu l
ambiant trebuie să fie corespunzător din mai multe puncte de veder e, de aceea lecțiile se pot desfășura
afară, în aer liber, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
– temperatura aerului să nu depășească plus 350 și minus 50-100;
– să nu fie vânt puternic, admițându -se o viteză de 0,5 -4,5 m/s;
– să nu fie precipitații pute rnice;
– umiditatea aerului să fie cuprinsă între 35 -65%;
– să nu existe nebulozitate și poluare a aerului.

Grupele de lucru – eșantion

Experimentul s -a desfășurat la Grupul Școlar „Radu Negru” pe un eșantion de 50 de elevi,
reprezentând efectivele a două clase de a -X-a, clase care au în componența lor un raport numeric egal de
băieți/fete (băieți = 14; fete = 11).
Cu grupa experiment s -a lucrat diferențiat conform conținutului selectat și planificat, în timp ce la
grupa martor s -au folosit mijloacele „tradiționale” prevăzute în unitățile/sistemele de acționare pentru
fiecare calitate motrică.

60 Atât la grupa experimentală cât și la grupa martor, metodele și mijloacele s -au folosit respectând
planificările anuale și semestriale, pr ecum și structura lecției de educație fizică, dezvoltarea/educarea
calităților motrice având locații bine definite în componența acestei structuri; V.Î. – după „ Influențarea
aparatului locomotor/organismului ”, R.F. – înaintea „ Revenirii organismului după e fort”.
Am întocmit tabele nominale, care cuprind următoarele date:
– număr curent;
– numele și prenumele;
– data nașterii (vârsta);
– mediul social din care provine;
– starea de sănătate.

61

Tabel nominal cu elevii din – grupa experiment

Nr.
crt.
Numele și prenumele
Data nașterii
Domiciliu
Stare de sănătate
1 Alexandru Alice – Florentina 26.04.1988 urban clinic sănătos
2 Ariton Gabriel 02.10.1989 rural clinic sănătos
3 Anasiei Florin 21.02.1989 urban clinic sănătos
4 Băleanu Silvia 03.08.1989 urban clinic sănătos
5 Bobangă Răzvan 12.12.1988 urban clinic sănătos
6 Cristea Ioan – Alexandru 07.01.1989 urban clinic sănătos
7 Covrig Elena 24.02.1989 urban clinic sănătos
8 Gheorghiu Ana – Maria 20.02.1989 urban clinic sănătos
9 Iacob Florin – Gabriel 01.04.1989 urban clinic sănătos
10 Ivan Vladimir – Ștefan 27.02.1989 urban clinic sănătos
11 Lungu Georgiana 04.09.1988 urban clinic sănătos
12 Miron Anamaria 12.07.1989 urban clinic sănătos
13 Mușală Cornelia 24.04.19 89 urban clinic sănătos
14 Oprea Andrei Mihăiță 23.02.1989 urban clinic sănătos
15 Pop Marius 11.12.1989 urban clinic sănătos
16 Popa Natalia – Nadia 07.04.1989 urban clinic sănătos
17 Răuță Ionuț -Ovidiu 28.02.1989 urban clinic sănătos
18 Rozete Claud iu 04.08.1989 urban clinic sănătos
19 Stoian Cristinel – Alexandru 21.11.1988 rural clinic sănătos
20 Săvucă Florin – Alexandru 27.10.1989 urban clinic sănătos
21 Șerban Alina – Andreea 30.11.1989 urban clinic sănătos
22 Țilea Mihaela – Florentina 16.01.1990 urban clinic sănătos
23 Țurcanu Maria 10.12.1988 R. Moldova clinic sănătos
24 Vîjianu Valentin 29.05.1989 urban clinic sănătos
25 Voicu Ionel 03.10.1989 urban clinic sănătos

62

Tabel nominal cu elevii din – grupa martor

Nr.
crt.
Numele și prenumele
Data nașterii
Domiciliu
Stare de sănătate
1 Angheluță Alexandru -Daniel 10.01.1989 urban clinic sănătos
2 Anghel AlexandruViorel 16.03.1989 urban clinic sănătos
3 Bălan Andrei 30.09.1989 urban clinic sănătos
4 Bejenaru Valentina -Anca 05.05.1989 urban clinic sănătos
5 Bordeianu Natalia 11.03.1989 rural clinic sănătos
6 Chirvăsuță Mircea 15.05.1989 urban clinic sănătos
7 Dajbog Marian 27.06.1989 rural clinic sănătos
8 Dogaru Cosmin 05.09.1989 urban clinic sănătos
9 Frunză Valentin 26.02.1989 rural clinic sănătos
10 Gherghe Valentin 22.05.1989 urban clinic sănătos
11 Hristu Ionela 30.05.1989 urban clinic sănătos
12 Iacomi Cosmin -Ștefan 25.06.1989 urban clinic sănătos
13 Karacsoni Ruxandra -Oana 12.09.1989 urban clinic sănătos
14 Mititelu Elena 03.01.1989 urban clinic sănătos
15 Nanu Elena 03.09.1989 urban clinic sănătos
16 Niță Cristina 05.11.1989 urban clinic sănătos
17 Palade Emanoil -Andrei 01.01.1989 urban clinic sănătos
18 Pavlenco Andrei 17.05.1989 urban clinic sănătos
19 Popa Valentin 17.12.1989 urban clinic sănătos
20 Sava Marina Luiza 30.11.1989 urban clinic sănătos
21 Savin Denisa 10.08.1989 urban clinic sănătos
22 Sion Costel – Adrian 16.005.1989 urban clinic sănătos
23 Tudorie Daniel -Ionuț 25.07.1989 urban clinic să nătos
24 Țarlungă Andreea -Daniele 22.02.1989 urban clinic sănătos
25 Vodă Elena 16.08.1989 urban clinic sănătos

63

III. 6 Bateria de teste aplicate

Pentru măsurătorile antropometrice am folosit următoarele teste:
– măsurarea înălțimii, în centimetri (talia) : aceasta a fost efectuată cu taliometrul la Cabinetul
Medical Școlar; poziția de control – stând, călcâiele lipite, vârfurile ușor depărtate, spatele drept lipit de
tija taliometrului, privirea înainte, cursorul atinge vertexul și înregistrează înălțimea;
– măsurarea greutății corporale, în kilograme : s-a efectuat tot la Cabinetul Medical Școlar,
într-o ținută ușoară, folosindu -se cântarul din dotare;
– înălțimea bustului, în centimetri – s-a efectua t la Cabinetul Medical Școlar, pe un scaun
special cu tijă gradată la spătar și cursor ca la taliometru; poziția de control – așezat pe scaun cu spatele
și capul lipit de tija gradată, cifra „0” fiind la baza scaunului, iar cursorul atinge creștetul cap ului.
Pentru indicii fiziologici ( Indicele de corpolență – Bouchard sau de nutriție – Quetelet, indicele de
proporționalitate – Ad. Ionescu, Testul Ruffier ) descrierea a fost realizată în cap. III. 3 „ Indici și teste
de referință”.
Pentru evaluar ea/investigarea gradului de dezvoltare al calităților motrice am folosit următoarele
instrumente/probe:
– alergare de viteză pe 50 m. plat, cu start de jos – elevii aleargă în serii de câte doi, pe
culoarele centrale, înregistrându -se timpul r ealizat de fiecare concurent, din momentul semnalului sonor
până la depășirea cu pieptul a liniei de sosire.
– alergare de rezistență 800 m fete, 1000 m băieți – se aleargă pe un teren măsurat și marcat
(baza sportivă a Facultății de Educație Fizică și Sport – pista stadionului „Universității”), pe grupe
demixtat – fete/băieți (12 – fete; 13 – băieți), plutonul fiind în câmpul vizual al profesorului; se
înregistrează timpul de parcurgere a distanței, opririle, mersul pe traseu sau abandonarea a preciindu -se cu
nota 1 (unu).
– aruncarea mingii de oină, de pe loc, la distanță – se execută în sectorul de aruncări, dinapoia
unei linii trasate pe sol; elevii au dreptul la două încercări, înregistrându -se aruncarea cea mai bună.
– flotări – din poz iția sprijin facial, pe palme și vârfurile picioarelor, îndoirea brațelor sub un
unghi mai mic de 900 (pieptul ajunge în apropierea solului) și revenire în poziția inițială; se înregistrează
numărul de execuții corecte.
– săritura în lungime de pe loc – din poziția stând, înapoia unei linii trasate pe sol, săritura în
lungime cu desprindere de pe ambele picioare, pe marcajul trasat pe sol. Se acordă două încercări
consecutive și se înregistrează săritura cea mai lungă; lungimea săriturii se măsoară de la li nia marcată pe
sol, la călcâiul cel mai apropiat de acest marcaj.
– ridicarea trunchiului din așezat pe banca de gimnastică – abdomen – din poziția așezat pe
bancă dispusă transversal, față de scara fixă (0,6 -0,8 m), cu genunchii îndoiți, tălpile pe sol cu vârfurile
fixate sub șipca de jos a scării fixe și palmele la ceafă – coborârea trunchiului sub nivelul băncii și
revenire în șezând, atingând genunchii cu coatele; se înregistrează numărul corect de execuții.
– extensia trunchiului din culcat facial – spate – din poziția culcat facial, cu palmele la ceafă și
priză la glezne – extensii ale trunchiului, bărbia depășind înălțimea unei bănci de gimnastică situată, ca
reper, în fața executantului și revenirea în pozi ția inițială; se înregistrează numărul co recte de execuții.

64 III. 7 Conținutul instruirii

A. Calitate motrică : viteză în regim de îndemânare ( cod:V 1 – V23 )

V1 – Mingea lovită (aruncată) pentru atingerea adversarilor din cerc

Modalitate de organi zare: două echipe formate din 10 -12 elevi se afla dispuși într -un cerc cu raza de
6-8 m.; una din echipe (A) își plasează jucătorii pe circumferința cercului, cu tălpile pe linia care -l
delimitează sau în exteriorul lui; cealaltă echipă (B) se va plasa în interiorul cercului, în mod aleatoriu.
Modalitate de lucru : echipa A având la dispoziție a minge de fotbal, va începe să o paseze între
jucătorii ei, prin lovirea cu piciorul – de către băieți – și prin aruncare – de către fete, căutând să atingă
jucăt orii din echipa B, aflați în interiorul cecului. Aceștia se feresc sărind sau evitând contactul cu
mingea; cei atinși părăsesc disputa, până când rămân trei elevi. În acest moment profesorul întrerup e
jocul, oprește cronometrul și consemnează timpul scurs de la momentul de start, apoi echipele inversează
rolurile.
Jocul necesită respectarea unor reguli:
1. nu se consideră valabile loviturile (pasele) dacă mingea nu este în contact cu solul;
2. elevii – pasează/aruncă – mingea numai din afara circumferinței c ercului; dacă mingea atinge
un jucător și rămâne în interiorul cercului, poate fi „culeasă” de orice elev din echipa A, dar nu
o poate pasa decât după ce a revenit cel puțin pe linia cercului;
3. jucătorii din echipa B nu au voie să se apere de minge decât să ritură sau alergare.
Jocul este foarte dinamic, captând atenția tuturor participanților; el dezvoltă viteza de reac ție, precizia
transmiterii mingii (îndemânarea), chiar și forța picioarelor, deoarece elevii sunt obligați să facă un
anumit număr d e sărituri pentru a evita contactul cu mingea.

V2 – Mingea sus

Modalitate de organizare : se dispută între două echipe mixte, fiecare cu număr egal de elevi;
echipele aflate la interval de 4 -5m se aliniază în coloană câte doi, în spatele u nei linii de plecare, distanța
parcursă urmând a fi de 15 -20m. Prima pereche din fiecare echipă primește câte o minge pe care o
plasează între capetele lor și se prind de braț.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului aleargă distanța stabilită ș i revin în echipă; tot timpul
deplasării mingea trebuie să rămână suspendată. Ajunși înapoia liniei de start perechea predă mingea
următorilor, care execută același lucru; cursa se termină când una din echipe și -a epuizat numărul de
perechi.
Reguli :
– dacă mingea este scăpată, elevii sunt obliga ți s-o pozi ționeze și să continue cursa din locul
unde s -a scăpat mingea;
– în timpul alergării elevii nu au voie să se ajute de mâini pentru a menține mingea;
– perechile vor fi sta bilite din parteneri cu înălțimi apropiate.
Jocul dezvoltă viteza de reacție și deplasare, capacitatea de coordonare și echilibru.

65 V3 – Mută mingea (mingile)

Modalitate de organizare : colectivul împărțit în trei echipe alcătui te din 7 -8 elevi; în fața fiecărei
formații se două rânduri de jaloane, intervalul fiind de 4m., iar distanța de 6m.; la baza jaloanelo r din
partea stângă (A) se vor plasa câte două mingi.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului, primii elevi d in fiecare formație vor alerga spre jalonul
A și vor muta mingea cât mai rapid lângă jalonul A 1 , repetând traseul și la celelalte jaloane, după care
revine în viteza cea mai mare la linia de start, unde predă „ștafeta”, prin atingerea cu palma; se
procede ază astfel până când cele trei echipe au parcurs traseul, declarându -se învingătoare formația care
a lucrat mai repede și a respectat regulile. Pentru fiecare repetare se stabilește piciorul care con duce
mingea.
Acest mijloc dezvoltă viteza de execuție, de deplasare, îndemânarea, precizia.

V 4 – Schimb de locuri, prin conducerea mingii

Modalitate de organizare : pe un teren delimitat (30 x 15 m) colectivul împărțit în 8 echipaje,
formate din 3 elevi, fiecare cu minge își schimbă (conducerea mingii) locurile în cea mai mare viteză;
echipele sunt grupate după cum urmează: A – B – C – D (echipa I); E – F – G – H (echipa II) și aleargă
după cum urmează: A – B conta E – F și C – D conta G – H; după 2 -3 repetări componența se modifică.
Modal itate de lucru : startul se dă la fluierul, elevii conduc mingea cu piciorul (șiretul interior –
exterior); câștigă echipa a cărui ultim jucător (nu primul) a trecut linia opusă, acolo de unde, au plecat
adversarii de întrecere (liniile sunt delimitată pri n jaloane). Variantă: dus – întors pentru același număr de
elevi.
Mijlocul dezvoltă viteza de reacție și de deplasare, conducerea mingii în regim de viteză prin
controlul ei permanent, atenția.

V5 – Fotbal cu handicap

Modalitate de or ganizare : colectivul este împărțit în 4 echipe mixte, terenul de joc având 20x20m,
iar porțile dimensiunile celor de handbal (utilizăm jaloane pentru delimitarea lor)
Modalitate de lucru : varianta I – elevii transmit mingea numai cu piciorul, de pe loc, după o
prealabilă prindere (cu mâinile) și o aruncare a mingii în dreptul piciorului de lovire; după pasă e levul
aleargă pentru a reprimi mingea într -o poziție favorabilă. Jocul se desfășoară fără portari, golurile fiind
valabile numai de la 4 -6m de poartă.
Timp de joc: 2×5, 2×6 minute; câștigă echipa care a marcat mai multe goluri, în caz de egalit ate
câștigă echipa care marchează ultimul gol.
Modalitate de lucru : varianta II – permite elevilor transmiterea mingii numai cu, capul; se v or
respecta regulile de la varianta I.

V6 – Stai pe minge

Modalitate de organizare : într -un spațiu delimitat (15x15m) un număr de 10 -12 elevi conduc mingea
individual, schimbând direcția permanent pentru a evite coechipierii.
Modali tate de lucru : la fluierul profesorului, care se aude pe neașteptate după 10sec., 25sec., 30sec.,
etc., elevii se așează cât mai repede pe minge; ultimul elev care se așează este eliminat; jocul con tinuă
până când rămâne un singur elev, care va fi declarat învingător.

66 Variantă: băieții mențin mingea pe piciorul stâng sau drept, fetele conduc în continuare ming ea, la
fluier același lucru.
Jocul dezvoltă viteza de reacție și de execuție, conducerea mingii, atenția și concentrarea.

V7 – Fotbal în sprijin pe brațe și picioare

Modalitate de lucru : pe terenul de minifotbal (dimensiuni:20x10m) două echipe alcătuite din 10 -12
elevi, încearcă să înscrie una în poarta celeilalte, respectând următoarele cerințe: deplasarea se r ealizează
numai în sprijin dorsal (pe palme și picioare), transmiterea mingii către coechipier și înscrierea golu rilor
se va face numai cu piciorul. Timp de joc: 2×5, 2x7min.
Jocul dezvoltă îndemânarea, mobilitatea la nivelul articulațiilor coxo -femurale și scapu lo-humerale.

V8 – Lovirea mingii cu capul

Modalitate de organizare : colectivul este împărțit în 3 -4 coloane, fiecare având câte un căpitan,
plasat la 3m în fața formațiilor.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului „căpi tanii” aruncă mingea cu mâna spre primul elev
din șir, care o retrimite acestuia printr -o lovire cu capul și trece în poziția sprijin ghemuit; „căpitanul”
prinde mingea , după care o oferă celui de -al doilea elev procedura continuând până la ultimul elev.
Câștigătoare este declarată echipa care termină prima și a lucrat corect.
Variantă: lovirea mingii cu capul se face din săritură.
Jocul dezvoltă viteza de reacție și execuție, îndemânarea specifică, detenta.

V9 – Ocupă „colțul” în pătrat

Modalitate de organizare : într-un pătrat cu latura de 6m sunt postați 4 elevi, câte unul în fiecare colț,
delimitat de jalon; un alt elev situat în centrul pătratului.
Modalitate de lucru : elevul din centru încearcă să ocupe colțul lăsat „desc operit” de către unul din cei
4 elevi, care încearcă să schimbe locurile între ei, la semnalul profesorului (sonor sau vizual). Du pă 10
execuții se socotesc reușitele (1,2,4,5,etc.) și se schimbă elevul din centru.
Jocul dezvoltă viteza de reacție, ex ecuție pe spațiu redus (îndemânare), atenția și concentrarea.

V10 – Rostogolirea mingii cu mâna și conducerea cu piciorul

Modalitate de organizare : colectivul împărțit în 4 echipe alcătuite din 5 -6 elevi, așezați în coloană
înapoia liniei de plecare.
Modalitate de lucru : primul elev, din fiecare formație, la fluierul profesorului pornește în viteză
rostogolind mingea cu mâna până la punctul de întoarcere, marcat cu jalon, ocolește jalonul, iar la
întoarcere mingea este condusă cu picior ul până la linia de start, fiind pasată următorului elev care repetă
traseul s.a.m.d.; echipa care termină prima traseul este declarată câștigătoare. În rostogolirea min gii
elevii folosesc palma , la fiecare 2 -3 pași, pentru a o dirija mai ușor. Spațiul de alergare este de 20m., din
care 5m. marcați cu 2 jaloane reprezintă distanța de la care, elevul va transmite mingea următorului
coechipier.
Ștafeta dezvoltă viteza de deplasare, îndemânarea specifică, echilibrul, capacitatea de mobiliza re.

67 V11 – Conducerea mingii

Modalitate de organizare : colectivul clasei împărțit în două grupe, mixte, numeric egale; fiecare
grupă este dispusă în linie pe două rânduri, băieții înaintea fetelor, prima linie situată la 2 -3m., de poartă,
distanța dintre linii 2m.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului (sonor sau vizual) câte o subgrupă din fiecare echipă
(A- băieți; B – fete) aleargă în viteză, din poziții diferite, preia câte o minge așezată în cercul de la centrul
terenului, o conduce înapoi , ocolește subgrupa rămasă pe poziție revine lasă mingile și aleargă în viteză
maximă pe poziția inițială; structura este reluată cu cealaltă subgrupă, avându -se grijă ca numărul de
execuții al băieților să fie dublul execuțiilor fetelor.
Variantă: st ructura se realizează sub formă de concurs „cine ajunge primul la zece”.

V12 – Culege mingea

Modalitate de organizare : colectivul clasei este împărțit în două grupe, dispuse în linie pe două
rânduri, în dreptul porților; distribu ția elevilor în cadrul subgrupei este aleatorie și mixtă, dar se va avea
în vedere ca raportul băieți/fete din fiecare linie să fie același pentru ambele grupe (ex.: grupa A , linia I =
3băieți/3fete; grupa B, linia I = 3băieți/3fete.) În cercul de la centr ul terenului se găsesc mai multe mingi
(cu una mai puțin decât numărul elevilor dintr -o linie).
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului câte o linie din fiecare grupă aleargă spre centrul
terenului, unde trebuie să intre în posesia unei mingi, care va fi scoasă din interiorul cercului, iar la fluier,
lasă mingile și trec în formație; elevul care rămâne fără minge primește drept pedeapsă readucerea
mingilor în cerc.

V13 – Mingea la partener

Modalitate de organizare : colectivul împ ărțit pe perechi , dispuse în mod egal, pe liniile de fund ale
terenului; distanța dintre parteneri este de 2 -3m., elevul din față are mingea la picior.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului elevii cu mingea pleacă în conducere, partenerii îi susțin
(păstrând distanța), la următorul semnal, elevii „calcă” mingea și pleacă în alergare 3 \4 până la centru și
înapoi, mingile fiind preluate de parteneri, care le conduc până la centru și înapoi, rolurile schim bându -se
la fiecare revenire.

V14 – Driblează și „aruncă” mai departe

Modalitate de organizare : colectivul clasei este împărțit în 4 grupe a câte 5 -6 elevi, dispuși în
coloană, primii în dreptul semicercului de 6m., distanța dintre parteneri fiind de 1m., ultimii din fiecare
grupă având câte o minge.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului elevii cu mingea pleacă în „slalom”(conducerea
mingii) printre parteneri, ajunge în față, culege mingea și o pasează ultimului rămas – prin aruncare cu
două mâini, care reia structura; „ștafeta” încetează în momentul în care toate echipele au ajuns la capă tul
terenului; câștigătoare este declarată formația care a terminat prima și nu a făcut greșeli.

68
V15 – Ocolește mingea

Modalitate de organ izare : colectivul clasei împărțit în două grupe, dispuse în linie pe două rânduri,
în dreptul porților (2 -3m), distanța dintre linii 2m.; pe linia de centru, în dreptul fiecărui elev se află o
minge.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului, e levii din primele linii aleargă, ocolesc mingea (dacă
este posibil în același timp) și revin în formație, schimbând locul cu cealaltă linie.

V16 – Aleargă și schimbă colțul

Modalitate de organizare : colectivul clasei împărțit în 4 grupe, d ispuse în cele patru colțuri ale
terenului; în dreptul fiecărei coloane sunt așezate 3 mingi în triunghi (latura de 5m.).
Modalitate de lucru : la semnalul celui de -al doilea elev, din fiecare grupă, primii elevi aleargă în
viteză (3 \4 – 4\4) cu schim bare de direcție, în dreptul fiecărei mingi, după care, se deplasează la coada
șirului opus și în continuare, până când execută toți elevii .Structura se repetă de 4 -5 ori, după fiecare
parcurgere schimbându -se pozi ționarea grupelor și direcția de deplasa re.

V17 – Ține mingea

Modalitate de organizare : colectivul clasei împărțit în două grupe, dispuse în linie pe două rânduri,
în dreptul porților; la mijlocul terenului sunt dispuse un număr de mingi egal cu numărul elevilor d in
două linii.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului primele două linii aleargă în viteză (3 \4 – 4\4) până în
dreptul mingilor, le apucă între glezne (fiecare elev o minge) și se deplasează prin ușoare sărituri înapoi;
lasă mingile în dreptul par tenerilor, care execută același lucru spre centru și se întorc în viteză ( 4 \4)
Variantă : structura poate fi realizată și sub formă de „ștafetă”, dar se va avea grijă ca formațiile să fie
echilibrate din punct de vedere valoric și al raportului băieț i\fete.

V18 – Ocolește, aleargă și pasează

Modalitate de organizare : colectivul clasei este împărțit în 3 grupe numeric egale (proporții egale
băieți \fete), dispuse în coloană câte unul, primii în dreptul semicercului de la 6m. La o distan ță de 2m. în
dreptul fiecărei coloane, din 0,5 în 0,5m sunt așezate câte 5 jaloane; după ultimul la 2m distanță s e
găsește câte o minge de fotbal, iar pe linia imaginară trasată în dreptul celuilalt semicerc de 6m. sunt
poziționați 3 elevi (în dreptul celo r 3 coloane).
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului primii din fiecare coloană aleargă, ocolesc jaloanele,
continuă alergarea, preiau mingea, o conduc și o pasează partenerilor, care execută același traseu î n sens
invers. Structura se termin ă atunci când primii executanți ajung în capul coloanei; „ștafeta” este repetată
de cel puțin 3 ori.

69 V 19 – „Măgărușul”, „4 conta 1” sau „5 conta 2”

Modalitate de organizare : colectivul clasei împărțit în grupe de câte 5 fete / 7 băieți; pe s uprafața
terenului de handbal/baschet se delimitează 4 -5 pătrate cu latura de 6 -8m. (pentru suprafețele de lucru
pentru fete se mai delimitează câte un pătrat care are vârfurile la jumătatea primului pătrat – în interiorul
cărora se plasează elevele care u rmează să intercepteze mingile)
Modalitate de lucru : elevii \eleva din centru încearcă să intercepteze mingea, iar în momentul în care
acest lucru se realizează, ia locul celui de la care a interceptat mingea; pentru fete se stabilește ordinea în
care vor trece la mijloc (1 -2-3-3-5).
Variantă : se stabilește un timp de „staționare” (1 minut), pentru elevi \eleve (grupe de lucru – 2), timp
în care se contabilizează numărul interceptărilor; în final se stabilește câștigătorul și perdantul, la nive lul
fiecărei grupe.

V20 – „Mingea la căpitan”

Modalitate de organizare : colectivul clasei este împărțit în 4 echipe egale ca număr, repartizate câte
două, pe cele două jumătăți ale terenului, dispuși alternativ pe un cerc, cu raza de 6 -8m. La centrul
cercului sunt poziționați „căpitanii” echipelor, spate în spate, cu câte o minge la picior.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului (vizual sau sonor) „căpitanii” pasează (pasa cu
latul)coechipierilor, deplasându -se amândoi spre stâ nga\dreapta, prin întoarceri succesive; numărul
repetărilor se stabilește în funcție de valoarea „căpitanilor”. Câștigătoare este declarată echipa c are
termină prima numărul repetărilor; în cazul fetelor transmiterea mingii fără preluare „din prima” es te mai
dificilă, motiv pentru care pot efectua și o preluare.
Variantă : elevii stau în semicerc, cu raza de6 -8m.; se numesc 3 -4 „căpitani” (din rândul acestora
putând face parte și profesorul),care pasează e rând cu fiecare elev, preia mingea cu talpa și o pasează
înapoi, structura realizându -se sub formă de concurs.

V21 – „Suveică simplă”

Modalitate de organizare : colectivul clasei se împarte pe mai multe grupe, dispuse pe două coloane,
față în față, la distanță de 10 -15m., unul din elev i cu mingea la picior.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului, elevul cu minge pleacă în conducere și pasează (de la
un marcaj stabilit anterior) partenerului din celălalt șir; mijlocul este foarte util când se realiz ează sub
formă de concurs, învingătorii fiind declarați cei care au terminat primii schimbul de coloane; pentru
motivare „ștafeta” se repetă de cel puțin 3 ori.
Variantă : după pasarea mingii elevii se deplasează la coada propriului șir.

70
V22 – Urmărirea mi ngilor

Modalitate de organizare : colectivul clasei este împărțit în două grupe, dispuse pe circumferința a
două cercuri, cu diametrul de 15 -18m.; fiecare formație primește câte două mingi, care sunt poziționate
la elevi așezați diametral.
Modalitate de lucru : la semnalul profesorului, începe pasarea mingilor (transmiterea poate fi realizată
atât cu piciorul cât și cu mâinile), transmise din elev în elev, în același sens. Dacă la un moment dat, unul
din elevi primește o pasă înainte ca cea pe c are a primit -o anterior să fi fost pasară, jocul se oprește și cel
în cauză acumulează un punct de penalitate; jocul se reia, însă pasarea mingilor se va face în celă lalt
sens. După 10 -15 reluări, sunt stabiliți câștigătorii \câștigătorul, aceștia fiind el evii\elevul cu cele mai
puține puncte de penalitate. Jocul urmărește dezvoltarea vitezei de reacție și execuție, a îndemânăr ii
specifice, a vederii periferice.

V23 – Alergători conta recuperatori

Modalitate de organizare : colectivul clasei este împărțit în două grupe (A – B) de 12 -13 elevi, pe
terenul de handbal \baschet; la mijlocul spațiului de lucru se așează o poartă mobilă (dimensiuni:
1,05×1,5m.); locul echipelor se stabilește prin tragere la sorți – „recuperatorii” (A) – ocupân d pozițiile
cele mai variate, chiar în afara spațiului de lucru, în timp ce „alergătorii” (B) – se dispun în linie pe un
singur rând, pe direcția porții, la distanță de 10 -12m.
Modalitate de lucru : primul elev din grupa B, degajează puternic mingea, c ât mai departe de poartă,
apoi aleargă în viteză (tempo maximal 4 \4) pe un traseu prestabilit (20 -22m. traiectorie dreaptă) și revine
la coada formației; în acest timp elevii din grupa A, recuperează mingea și prin pase cu piciorul c aută să
o introducă în timpul cel mai scurt în poartă. Dacă mingea este introdusă în poartă înainte ca
„alergătorul” să ajungă în formație, echipa A – recuperatorii – câștigă un punct; în cazul în care
alergătorul ajunge înainte ca echipa A să fi introdus mingea în poartă, punc tul este adjudecat de echipa B
– alergătorii. După ce ultimul elev din grupa B („alergătorii”) și -a terminat traseul, rolurile se inversează,
în final adunându -se punctele fiecărei echipe.
Jocul dezvoltă viteza sub toate formele de manifestare, îndemânarea specifică, atenția individuală și
colectivă.

71 B. Calitate motrică : îndemânare – (cod Î 1 – Î10)

Î1 – Conducerea mingii alternativ, cu ambele picioare, cu șiretul (interior, exterior) și cu latul; lov irea
ei cu călcâiul și schimbarea direcției de conducere.

Î2 – Din ghemuit, aruncarea ușoară a mingii, cu ambele mâini, în sus, ridicarea rapidă, preluarea
acesteia și menținerea ei în aer prin lovituri repetate cu piciorul, genunchiul, capul; exercițiul s e
realizează pe loc și din deplasare.

Î3 – Conducerea mingii în alergare ușoară, schimbare bruscă de direcție, revenire în alergare ușoară;
ciclul se repetă de 6 -8 ori atât pe partea stângă cât și pe partea dreaptă.

Î4 – Fiecare elev conduce mingea, pe o suprafață limitată (10x5m.) și încearcă să evite colegii pe care
îi întâlnește; elevii care lovesc partenerii părăsesc jocul și formează o altă grupă.

Î5 – Pe perechi, față în față, la distanță de 10 -12m., elevii execută pase directe cu latul pici orului stâng
și alternativ cu latul piciorului drept; după fiecare lovire a mingii se fac 2 -3 pași înainte; distanța se
mărește în momentul în care elevii s -au apropiat la 2 -3m. Fetele pasează mingea după o prealabilă
preluare.

Î6 – Menținerea mingii în aer prin lovituri cu piciorul și capul, în doi, de pe loc, fetele și din alergare
băieții (viteza de lucru 1 \4 – 2\4); la fete se admit și preluările.

Î7 – În doi, depășirea unui partener semiactiv, în dribling (se lucrează demixtat fete \băieți); d upă
depășire, mingea va fi „călcată” elevului semiactiv, iar unul din atacanți va deveni la rândul lui a părător
semipasiv.

Î8 – Câte doi, la distanță de 2 -3m., față în față, unul din parteneri cu două mingi (una la picior și una în
brațe) execută pas cu piciorul și cu mâinile (aruncare de la margine) în același timp, colegului care
încearcă să preia și să prindă mingile, fetele pe loc, băieții din ușoară deplasare.

Î9 – Pe perechi, unul din elevi cu mingea, la semnalul partenerului execută conduce rea mingii cu
schimbări de ritm, dar și de direcție; elevul va fi urmărit îndeaproape de partener, care nu va înce rca
deposedarea; după 25 -30 de secunde rolurile se schimbă.

Î10 – Individual, fiecare elev cu o minge execută rularea ei înapoi cu talpa, ridicarea de la sol cu vârful,
lovire peste cap, întoarcere rapidă, preluarea ei cu piciorul sau coapsa și alergare ușoară; fetele ridică
mingea cu mâna, iar după lovirea cu piciorul urmează, lovirea mingii cu capul și prinderea mingii.

72
C. Calitate motrică : forță

C. 1 – Procedeul „circuit” – mijloace specifice – Cod: F 1 – F 2

F 1- Circuit extensiv cu și partener – băieți – (7 stații)

F 1 Stația 1 (brațe ) – Din stând, față în față, transmiterea mingii , la distanță medie (8 -10m), prin
aruncare cu două mâini, de pe loc cu două mâini, de deasupra capului.

F1 Stația 2 (abdomen ) – Din stând depărtat, cu brațele întinse, mingea ținută cu ambele mâini deasupra
capului – îndoirea trunchiului înainte – jos, cu aruncarea mingii înapoi, printre picioare, partenerului
situat la 5 -6m distanță; genunchii se mențin întinși.

F1 Stația 3 (spate ) – Câte doi, spate în spate, pe genunchi, cu brațele întinse în sus, unul din parteneri
ținând mingea în ambele m âini – îndoirea trunchiului înainte, o dată cu lăsarea șezutei pe călâie, apoi
revenire cu extensia trunchiului și transmiterea mingii înapoi peste cap, partenerului; privirea îns oțește în
permanență mingea.

F1 Stația 4 (picioare ) – Pe perechi, la d istanță de 3 -4m., față în față, aruncarea mingii în sus de către
unul din parteneri, desprindere de la sol cu bătaie pe un picior și prinderea ei pe o poziție cât ma i înaltă.

F1 Stația 5 (abdomen ) – Din stând, față în față, cu piciorul stâng înainte, t runchiul în extensie ușoară,
mingea ținută cu ambele mâini pe frunte – aruncarea mingii înainte, prin aplecarea bruscă a trunchiului în
față; brațele nu contribuie cu nimic la aruncare, ele susțin doar mingea, aruncarea se face numai di n
aplecarea bruscă î nainte a trunchiului și a capului.

F1 Stația 6 (brațe ) – Din culcat dorsal, unul în prelungirea celuilalt, brațele îndoite, mingea ținută cu
ambele mâini la piept – aruncarea mingii în sus, prin întinderea bruscă a brațelor și prinderea mingii in
căder e și transmiterea partenerului de lucru.

F1 Stația 7 (intercostal ) – Câte doi, unul din parteneri culcat lateral (costal), brațele întinse în
prelungirea capului, mingea ținută în ambele mâini, celălalt coleg îi sprijină picioarele, la nivelu l
gleznelo r, pentru a nu se ridica de la sol – ridicarea trunchiului prin îndoire laterală și revenire în poziția
inițială; același, culcat pe cealaltă parte, după 15 secunde.

Timp de referință : 14 minute;
Durată circuit : 3,5 minute;
Număr repetări : 2×3,5 minute
Timp de lucru: 30 secunde;
Pauza între stații (semiactivă ): 30 secunde; total pauză: 6 minute;
Pauza între repetări : 1 minut.

73

F2 – Circuit extensiv cu minge și partener – băieți – (7 stații)

F2 Stația 1 (brațe ): Câ te doi, stând depărtat, dispuși lateral unul față de celălalt, cu mingea ținută în
ambele mâini, brațele întinse oblic lateral sus (stânga) – coborârea brațelor în jos prin față și ducerea lor
oblic lateral sus (dreapta) de unde mingea este culeasă de part ener, care execută același traseu dus –
întors; mișcarea se execută ritmic dintr -o parte în alta, mingea fiind dusă prin fața coapselor.

F2 Stația 2 (abdomen ): Câte doi, culcat dorsal, cu brațele în prelungirea capului, unul din parteneri cu
mingea pri nsă între glezne – ducerea picioarelor întinse cu minge cu tot peste cap, până în dreptul
brațelor, de unde este luată cu mâinile de partener, care o duce la nivelul gleznelor și în continua re ciclul
se repetă; brațele rămân tot timpul întinse.

F2 Stația 3 (spate ): Partenerii sunt așezați față în față, cu picioarele depărtate, mingea ținută de unul
din elevi, cu ambele mâini deasupra capului – îndoirea trunchiului înainte –jos concomitent cu partenerul
fără minge, care preia mingea, execută extensia tr unchiului și continuă transmiterea mingii.

F2 Stația 4 (picioare ): Câte doi, față în față, la distanță de 3 -4m., unul din parteneri așezat, celălalt cu
mingea în ambele mâini – bătaia mingii în pământ, cu putere, ridicare rapidă și prindere în aer.

F2 Stația 5 (intercostali ): Câte doi, spate în spate la un pas distanță, așezat, cu picioarele depărtate,
unul din parteneri ținând mingea cu ambele mâini sprijinite pe sol între picioare – partenerul cu mingea
răsucește trunchiul spre stânga, ducând brațel e înapoi pentru a preda mingea celuilalt, care se răsucește
spre dreapta pentru a prelua mingea, răsucirea trunchiului în partea opusă și predarea mingii; la a doua
serie se schimbă sensul.

F2 Stația 6 (brațe ): Câte doi, față în față, pe genunchi, cu șe zuta pe călcâie, unul din parteneri cu
trunchiul îndoit înainte, fruntea sprijinită pe sol, brațele întinse înapoi, mingea sprijinită pe pa lme –
aruncarea mingii înainte, peste cap, prin îndoirea bruscă a brațelor, cu coatele în afară, parteneru l prinde
mingea și continuă ciclul.

F2 Stația 7 (picioare ): Câte doi, unul din parteneri culcat dorsal, picioarele întinse ridicate la 45ș, cu
mingea ținută între glezne, celălalt elev stând ,al un metru – îndoirea picioarelor cu apropierea mingii de
șezută, apoi aruncarea mingii înainte -sus, prin întinderea bruscă a gambelor în prelungirea coapselor;
după 15 secunde rolurile se schimbă.

Timp de referință : 14 minute
Durată circuit : 3,5 minute;
Număr repetări : 2×3,5 minute; total timp de lucru: 7 minute
Timp de lucru: 30 secunde;
Pauza între stații (semiactivă ): 30 secunde; total pauză: 6 minute;
Pauza între repetări : 1 minut.

74

F3 – Circuit extensiv cu minge și partener –fete– (7 stații)

F3 Stația 1 (abdomen ): Câte două, pe genunchi, una din partenere cu brațele la spate, mingea sprijinită
pe ambele palme – aruncarea mingii înainte peste cap, prin îndoirea bruscă a trunchiului înainte și
îndoirea brațelor, mâinile alunecând de -a lungul spatelui, cole ga prinde mingea si continuă.

F3 Stația 2 (spate ): Câte două, spate în spate, așezat depărtat, la 1m. distanță, brațele sus, una din
partenere ținând mingea cu ambele mâini – îndoirea trunchiului înainte urmată de extensie cu predarea
mingii parteneru lui care execută același lucru.

F3 Stația 3 (brațe ): Câte două, spate în spate, la distanță de 6 -8m., stând cu un picior înainte, ușor
îndoit din genunchi, mingea ținută cu ambele mâini la piept – aruncarea mingii înapoi peste cap, prin
întinderea bru scă a brațelor, o dată cu o mică extensie, în regiunea omoplaților și întinderea piciorului din
față.

F3 Stația 4 (picioare ): Câte două, una din partenere culcată dorsal, brațele întinse de -a lungul corpului,
cu palmele pe sol, mingea ținută între glez ne, cealaltă stând – îndoirea genunchilor la piept, apoi
aruncarea mingii prin întinderea bruscă a picioarelor înainte; după 10 secunde rolurile se schimbă.

F3 Stația 5 (spate ): Câte două, culcat facial, față în față, una din partenere cu brațele îndo ite, coatele în
afară ține cu ambele mâini mingea pe sol, în fața capului – extensia trunchiului odată cu ridicarea mingii
de pe sol și aruncarea ei înainte, prin întinderea bruscă a brațelor.

F3 Stația 6 (brațe ): Câte două, față în față, la distanță d e 5-6m., una din partenere cu mingea ținută în
ambele mâini, la spate – îndoirea trunchiului în față și aruncarea mingii înainte prin îndoirea brațelor și
alunecarea mâinilor de -a lungul spatelui; aruncarea poate fi ajutată prin ridicarea bruscă pe vârfuri în
momentul aplecării trunchiului și a îndoirii brațelor.

F3 Stația 7 (brațe ): Câte două, stând depărtat, spate în spate, la un pas distanță, brațele întinse, una din
partenere ținând mingea cu ambele mâini – îndoirea trunchiului înainte – jos și tran smiterea mingii
printre picioare partenerului, apoi îndreptarea trunchiului și extensia trunchiului cu preluarea min gii sus;
la a doua repetare se schimbă sensul de lucru.

Timp de referință : 14 minute
Durată circuit : 2 minute;
Număr repetări : 2×2 minute
Timp de lucru: 20 secunde; total timp de lucru: 5 minute
Pauza între stații (semiactivă ): 40 secunde; total pauză: 8 minute;
Pauza între repetări : 1 minut.

75 F4 – Circuit extensiv cu minge și partener –mixt – (7 stații)

F4 Stația 1 (picioare ): Poziția inițială – pe perechi, unul din parteneri atârnat cu spatele la scara fixă,
cu mingea ținută între glezne, celălalt stând, la 1,5 -2m. de scară, în dreptul partenerului – aruncarea
mingii înainte, prin ridicarea brus că a picioarelor întinse –băieți; și ridicarea genunchilor, la piept apoi
aruncarea mingii înainte, prin întinderea bruscă a picioarelor -fete.

F4 Stația 2 (brațe ): Poziția inițială – culcat facial, față în față, la distanță de 4 -5m., brațele întinse
înainte, mingea ținută în ambele mâini – îndoirea brațelor cu ducerea mingii la ceafă și revenire bruscă,
cu aruncarea mingii la partener.

F4 Stația 3 (abdomen ): Poziția inițială – pe perechi, unul din parteneri culcat dorsal, cu picioarele
îndoite la 4 50, tălpile pe sol, celălalt în poziția stând, la 1 -1,5m., cu mingea ținută în ambele mâini, la
nivelul abdomenului – ridicarea trunchiului și lovirea mingii oferite de partener, cu capul.

F4 Stația 4 (picioare ): Poziția inițială – pe perechi, unul din partener culcat dorsal, cu picioarele
îndoite, genunchii la piept, celălalt cu mingea ținută în ambele palme, trece în sprijin facial, cu mingea pe
tălpile partenerului – întinderea și îndoirea picioarelor (fete) dublată de îndoirea și întinderea brațelor ,
colegului, în sprijin (băieți).

F4 Stația 5 (spate ): Poziția inițială – pe perechi, unul din parteneri culcat facial, brațele în prelungirea
trunchiului, cu mingea ținută în ambele mâini, celălalt în stând, la 1,5 -2m. – extensia trunchiului cu
pasar ea mingii la partener, care oferă mingea pe jos.

F4 Stația 6 (intercostali ): Poziția inițială – pe perechi, dispuși lateral, la 1 -1,2m., stând pe genunchiul
piciorului din interior celălalt întins lateral, sprijinit pe vârf, brațele sus, unul din parte neri având mingea
în mâini – îndoirea trunchiului spre interior și transmiterea mingii, revenire și îndoirea trunchiului în
partea opusă; exercițiul continuă ritmic, cu transmiterea mingii de la unul la altul.

F4 Stația (abdomen ): Poziția inițială – pe perechi, culcat dorsal, picioarele depărtate, cu priză la
nivelul gleznelor, unul din parteneri cu brațele îndoite la nivelul pieptului țin mingea – ridicarea
trunchiului la orizontală cu brațele întinse către partener care preia, cu priză inversă, cobo ară trunchiul și
continuă; exercițiul poate fi executat și cu picioarele îndoite.

Timp de referință : 14 minute
Durată circuit : 2 minute fete \ 3,5 minute băieți;
Număr repetări : 2
Timp de lucru: tratare diferențiată:20 sec. fete \ 30 sec. băie ți;
Pauza între stații (semiactivă ): 40 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între repetări : 1 minut.

76 F 5 – Circuit extensiv -mixt – (7 stații)

F5 Stația 1 (abdomen) : Din culcat dorsal, cu brațele întinse în prelungirea capului, minge a ținută cu
ambele mâini pe sol – ridicarea trunchiului la verticală, cu mingea deasupra capului și revenire încet în
poziția inițială.

F5 Stația 2 (brațe) : Din stând depărtat, cu brațele întinse , la spate jos, mingea ținută cu ambele mâini
– aplecare a trunchiului înainte cu ridicarea brațelor întinse înapoi – sus, la verticală și revenire în poziția
de plecare.

F5 Stația 3 (spate) : Din stând depărtat, brațele sus, mingea ținută cu ambele mâini – îndoirea
trunchiului înainte – jos cu ducerea ming ii înapoi printre picioare și revenire în poziția inițială.

F5 Stația 4 (picioare) : Din așezat, genunchii ușor îndoiți, palmele sprijinite lateral pe sol, mingea
prinsă între glezne – aruncarea mingii în sus prin întinderea bruscă a picioarelor și prin derea ei în cădere
cu ambele mâini.

F5 Stația 5 (abdomen ): Din culcat dorsal, cu sprijin pe coate, palmele la nivelul bazinului, mingea
ținută între glezne – ridicarea picioarelor de la sol, sub un unghi de 450, cu descrierea unor numere
(1,2,3,4…etc .).

F5 Stația 6 (intercostali ): Din culcat costal (ventral), priză la nivelul gleznelor, brațele întinse deasupra
capului, mingea în mâini – îndoirea alternativă a trunchiului în jos și în sus.

F5 Stația 7 (picioare ): Din culcat dorsal, brațele înti nse, pe lângă corp, cu palmele în pronație, mingea
ținută între glezne, la sol – ridicarea mingii cu picioarele îndoite, apoi întinderea picioarelor la verticală
și revenire în poziția inițială încet, cu picioarele întinse.

Timp de referință : 14 m inute
Durată circuit : 2 minute fete \ 3,5 minute băieți;
Număr repetări : 2
Timp de lucru: tratare diferențiată:20 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între stații (semiactivă ): 40 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între repetări : 1 minut.

77 F 6 – Circuit extensiv -mixt – (7 stații)

F6 Stația 1 (brațe) : Poziția inițială – sprijin facial, cu palmele pe minge – îndoirea și întinderea
brațelor.

F6 Stația 2 (abdomen) : Pozi ția inițială – culcat dorsal, cu brațel e întinse, pe lângă coapse, mingea pe
sol, prinsă între glezne – ridicarea mingii cu picioarele la verticală și revenire încet în poziția inițială;
variantă: ducerea picioarelor întinse peste cap, până când mingea atinge solul, revenire încet, în p oziția
inițială.

F6 Stația 3 (spate) : Poziția inițială – pe genunchi, mingea ținută cu ambele mâini, la înălțimea
pieptului, coatele îndreptate in jos – extensia trunchiului, o dată cu întinderea brațelor în sus – înapoi și
ridicarea șezutei de pe călcâie, re venire în poziția inițială.

F6 Stația 4 (picioare) : Poziția inițială – culcat facial, brațele întinse lateral, cu palmele în pronație,
mingea pe sol ținută între glezne – îndoirea gambelor pe coapse, apropiind mingea de șezută și revenire
în poziția i nițială.

F6 Stația 5 (intercostali) : Poziția inițială – culcat dorsal, brațele întinse lateral, palmele în pronație,
mingea pe sol, ținută între glezne – ridicarea picioarelor întinse la verticală, apoi balansarea picioarelor
alternativ spre stânga -dreapta, pană la sol; în timpul balansării într -o parte și alta, picioarele formează cu
trunchiul tot timpul un unghi de 900.

F6 Stația 6 (abdomen) : Poziția inițială – așezat, cu trunchiul ușor înclinat pe spate, brațele oblic
înainte sus, genunchii în doiți, mingea ținută între glezne, pe sol – ridicarea mingii și mișcarea picioarelor
din genunchi înainte -sus, înapoi -jos, astfel încât mingea să descrie un cerc, în plan sagital.

F6 Stația 7 (picioare) : Poziția inițială – culcat dorsal, brațele pe l ângă corp, palmele în pronație,
mingea ținută între glezne – îndoirea genunchilor, ridicând puțin mingea și apropiind -o de șezută, apoi
revenire în poziția inițială.

Timp de referință : 14 minute
Durată circuit : 2 minute fete \ 3,5 minute băieți ;
Număr repetări : 2
Timp de lucru: tratare diferențiată:20 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între stații (semiactivă ): 40 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între repetări : 1 minut.

78

F 7 – Circuit extensiv -mixt – scară , bancă, ladă (7 stații)

F7 Stația 1 (abdomen) : Poziția inițială – așezat cu fața la scara de gimnastică, picioarele întinse, fixate
la scară, mingea ținută cu ambele mâini, la piept – coborârea trunchiului cel puțin la nivelul băncii și
revenire; va riantă – același exercițiu, din aceiași poziție, mingea ținută cu brațele întinse deasupra
capului.

F7 Stația 2 (picioare) : Poziția inițială – atârnat la scara fixă, mingea ținută între glezne – ridicarea
genunchilor spre piept și revenire.

F7 Staț ia 3 (brațe) : Poziția inițială – sprijin facial, fiecare palmă sprijinindu -se pe câte o minge –
îndoirea și întinderea brațelor sub un unghi mai mic de 900.

F7 Stația 4 (spate) : Poziția inițială – sprijin facial cu bazinul pe lada de gimnastică, pici oarele asigură
priza la nivelul scării fixe, brațele întinse în prelungirea trunchiului, mingea ținută în ambele mâ ini –
extensia trunchiului și revenire.

F7 Stația 5 (picioare, partea posterioară) : Poziția inițială – sprijin facial, cu bazinul pe ban ca de
gimnastică, brațele ușor îndoite, sprijinite cu palmele pe sol, mingea ținută între glezne – îndoirea
gambelor pe coapse, apropiind mingea de șezută și revenire în poziția inițială.

F7 Stația 6 (abdomen) : Poziția inițială – culcat dorsal pe lada de gimnastică (dispusă transversal față
de scara fixă), apucat cu mâinile de scara fixă, din prelungirea trunchiului, mingea ținută între gl ezne –
ridicarea picioarelor până când mingea atinge mâinile și revenire.

F7 Stația 7 (brațe) : Poziția iniția lă – pe genunchi, trunchiul aplecat în față, brațele înainte, palmele
sprijinite pe minge – arcuiri în articulația umerilor prin ridicări și coborâri ale trunchiului; variantă –
aceiași poziție inițială – arcuiri în articulația umerilor.

Timp de re ferință : 14 minute
Durată circuit : 2 minute fete \ 3,5 minute băieți;
Număr repetări : 2
Timp de lucru: tratare diferențiată:20 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între stații (semiactivă ): 40 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între repetări : 1 minut.

79 F 8 – Circuit extensiv -mixt – (7 stații)

F8 Stația 1 (brațe) : Poziția inițială – stând depărtat, brațele întinse, mingea ținută în palme – ridicarea
mingii sprijinită pe palma stângă, oblic lateral sus, revenire și trecerea în partea dreaptă oblic lateral sus;
o palmă sprijină mingea jos, deasupra, mișcarea de translație fiind ritmică.

F8 Stația 2 (spate) : Poziția inițială – pe genunchi, mingea în ambele mâini sprijinită pe genunchi –
extensia trunchiului cu înt inderea piciorului stâng înapoi, sprijinit cu vârful pe sol și ridicarea mingii
deasupra capului; revenire în poziția inițială și același cu piciorul drept.

F8 Stația 3 (abdomen) : Poziția inițială – culcat dorsal, mingea ținută între glezne – ridicare a
trunchiului la verticală, o dată cu ridicarea picioarelor întinse, la 450 băieții și îndoirea gambelor pe
coapse fete, revenire în poziția inițială.

F8 Stația 4 (picioare) : Poziția inițială – culcat dorsal, cu palmele în pronație, mingea ținută într e
glezne, pe sol – îndoirea genunchilor trăgând mingea spre șezută, apoi întinderea gambelor în prelungirea
coapselor, revenire pe același traseu în poziția inițială; variantă – din aceiași poziție, același exercițiu, dar
cu revenirea picioarelor întinse p e sol, în poziția inițială.

F8 Stația 5 (intercostali) : Poziț ia inițială – sprijin lateral, cu mingea pe șold, ținută cu o palmă –
coborârea și ridicarea șoldurilor.

F8 Stația 6 (abdomen) : Poziția inițială – culcat dorsal pe lada de gimnastică ( dispusă transversal față
de scara fixă), palmele apucă șipca scării din prelungirea trunchiului, mingea ținută între glezne – rotarea
picioarelor întinse, în plan vertical și descrierea unor cercuri de mărimi diferite.

F8 Stația 7 (picioare) : Poziția inițială – culcat dorsal, cu palmele pe sol, mingea ținută între glezne –
ridicarea picioarelor întinse la 450 și revenire în poziția inițială.

Timp de referință : 14 minute
Durată circuit : 2 minute fete \ 3,5 minute băieți;
Număr repetări : 2
Timp de lucru: tratare diferențiată:20 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între stații (semiactivă ): 40 sec. fete \ 30 sec. băieți;
Pauza între repetări : 1 minut.

80 C. 2 Procedeul contracțiilor izometrice (C.I.) – mijloace specifice

C. 2.1 „Exerciții” izometrice, cu mingea de fotbal – individuale
Cod: C. 1 I.1 – C.1I.10

C. 1I.1 – Poziția inițială – stând, ușor depărtat, piciorul stâng îndoit din genunchi și cu o talpă înainte, la
distanță de 0,6 –0,8m. față de perete \scara fixă, brațele înainte, palmele la piept, țin mingea – cădere
înainte și trecere în sprijin oblic înainte, cu brațele întinse, ce împing puternic mingea; variantă : același
exercițiu, numai că mișc area de contracție a brațelor este dublată de rularea lentă, pe pingea, cu tensiune
pe sol (9 -12 sec.)

C. 1I.2 – Poziția inițială – stând, ușor depărtat, la 0,6 -0,8m., de scara fixă, brațele îndoite, palmele în
dreptul frunții, sprijină mingea – trecere în sprijin oblic înainte, cu fruntea pe minge, presând cu putere
mingea pe scară (9 -12 sec.)

C. 1I.3 – Poziția inițială – culcat dorsal, cu mingea pe abdomen – trecere lentă în sprijin dorsal, fără a
scăpa mingea de pe abdomen și menținerea poziției (9 -12 sec.)

C. 1I.4 – Poziția inițială – așezat, cu spatele la scara fixă, palmele apucă una din scările de jos (1 -3, în
funcție de particularități), mingea prinsă între glezne – trecere în sprijin oblic înapoi, cu extensie amplă a
trunchiului, bărbia mul t pe spate (9 -12 sec.)

C. 1I.5 – Poziția inițială – stând, lateral față de scara fixă, palma brațului opus ține mingea, la nivelul
coapsei – trecere în sprijin oblic lateral, cu brațul de contact semiflexat, pe antebraț (9 -12 sec.)

C. 1I.6 – Poziția in ițială – culcat dorsal, picioarele pe minge – trecere în sprijin dorsal, pe
coate \antebrațe și minge (9 -12 sec.)

C.1I.7 – Poziția inițială – culcat facial, brațele îndoite, palmele la nivelul umerilor așezate pe minge –
trecere în sprijin facial, cu înd reptarea brațelor și menținere (9 -12 sec.)

C. 1I.8 – Poziția inițială – culcat dorsal, brațele în prelungirea trunchiului, palmele apucă șipca de jos a
scării fixe, picioarele prind mingea între glezne – ridicarea lentă a picioarelor oblic înainte, până la 450 și
menținere (9 -12 sec.); variantă: culcat dorsal, brațele pe lângă corp, sprijin pe coate cu palmele în
pronație pe sol – ridicarea picioarelor oblic înainte 450- 600.

C. 1I.9 – Poziția inițială – culcat facial, brațele în prelungirea trunchiului , palmele apucă șipca de jos a
scării fixe, gleznele susțin mingea – ridicarea lentă a picioarelor oblic înapoi (300) și menținerea poziției
(9-12 sec.)

C. 1I.10 – Poziția inițială – atârnat, cu spatele la scara fixă, priză de sus, picioarele susțin ming ea, la
nivelul gleznelor – băieți, și la nivelul genunchilor – fete – ridicarea lentă a picioarelor (băieți), până la
450 – 900 și îndoirea picioarelor la 900 (fete), cu menținerea poziției (9 -12 sec.)

81
C. 2.2 „ Exerciții” izome trice, cu mingea de fotbal – cu partener – pe loc
Cod: C. 2I.1 – C.2I.11

C. 2I.1 – Poziția inițială – pe perechi, stând ușor depărtat, față în față, palmele apuc ă mingea la nivelul
pieptului, cu priză inversă – tragerea simultană a mingii, cu încercarea de intrare în posesie.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

C.2I.2 – Poziția inițială – pe perechi, stând, față în față, brațele îndoite, palmele susțin mingea la
nivelul frunții – împingere simultană cu încercarea de dezechilibrare a partenerului.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

C.2I.3 – Poziția inițială – pe perechi, culcat dorsal brațele îndoi te, pe lângă trunchi, palmele în
supinație, pe sol, picioarele îndoite (între coapse și gambe 900) susțin cu tălpile mingea – împingerea
simultană a mingii, cu menținerea cât mai aproape de axul vertical.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pa uză: 60-90 sec.

C.2I.4 – Poziția inițială – pe perechi, ghemuit, față în față, brațele semiflexate susțin mingea la nivelul
pieptului – împingerea simultană în brațe, cu menținerea mingii cât mai aproape de axul vertical și
menținere.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec

C.2I.5 – Poziția inițială – pe perechi, unul din parteneri culcat dorsal, brațele sus, palmele țin mingea,
celălalt stând depărtat, încalecă partenerul, la nivelul trunchiului și așează picioarele în drep tul axilelor,
palmele apucă mingea, cu priză inversă – tracțiune simultană, fără modificarea poziției trunchiului.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

C.2I.6 – Poziția inițială – pe perechi, unul din partene ri culcat dorsal, brațele sus, cu palmele în
supinație țin mingea, celălalt în sprijin facial, brațele întinse, palmele în supinație, așezate pe mingea
ținută de partener – împingerea simultană a mingii, fără modificarea poziției inițiale.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

C. 2I.7 – Poziția inițială – pe perechi, culcat facial, față în față, brațele în prelungirea trunchiului,
palmele apucă mingea cu priză inversă – tracțiune simultană, cu menținerea mingii cât mai aproape de
poziția centrală.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

82
C. 2I.8 – Poziția inițială – pe perechi, unul din parteneri culcat facial, picioarele ușor depărtate, brațele
îndoite, palmele în pronație, așezate pe minge, în dre ptul pieptului, celălalt stând, la nivelul gleznelor –
elevul din poziția stând, apucă gleznele partenerului și îl ridică, moment în care acesta întinde br ațele și
menține poziția.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

C. 2I.9 – Poziția inițială – pe perechi, unul din parteneri culcat dorsal, gleznele susțin mingea, brațele
îndoite, palmele la nivelul umerilor, în supinație, cu policele orientat spre frunte, celălalt în sp rijin facial,
cu gleznele pe palmele partenerului și b rațele îndoite, palmele pe minge – întinderea simultană a brațelor
și menținerea poziției.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

C. 2I.10 – Poziția inițială – pe perechi, așezat, ușor depărtat, față în față, cu sprijin la niv elul tălpilor,
brațele întinse înainte susțin mingea, cu priză inversă – tracțiune simultană, cu trecere în sprijin oblic
înapoi și menținerea poziției.
Timp de contracție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

C. 2I.11 – Poziția inițială – pe p erechi, stând, față în față, brațele înainte, unul din parteneri ține mingea
cu palmele, mișcare de adducție, celălalt încearcă să depărteze, cu ajutorul palmelor brațele parten erului,
prin mișcare de abducție, până când mingea cade.
Timp de cont racție : 9-12 sec.
Pauză : 60-90 sec.

C. 2. 3 „Exerciții” izometrice, cu mingea de fotbal – cu partener – din deplasare
Cod: C. 3I.1 – C.3I.6

C. 3I.1 – Poziția inițială – pe perechi, unul înapoia celu ilalt, la distanță de 0,6 -0,8m., partenerul din
spate cu brațele îndoite, palmele la nivelul pieptului, ține mingea, celălalt trece în sprijin oblic înapoi –
întinderea brațelor și deplasare cu opunere de rezistență, pe 10 -12m.

C. 3I.2 – Poziția inițială – pe perechi, sprijin lateral, la nivelul umerilor, mingea asigurând contactul
dintre parteneri (la nivelul umerilor) – împingere simultană, cu menținerea mingii și deplasare pe 10 –
12m.

C. 3I.3 – Poziția inițială – pe perechi, stând șold lângă șold, min gea fiind punctul de contact (la nivelul
șoldurilor) – împingere simultană cu menținerea mingii pe poziție și deplasare pe 10 -12m.

83 C. 3I.4 – Poziția inițială – pe perechi, stând față în față, unul din parteneri cu brațele îndoite, palmele la
piept ține m ingea, celălalt în sprijin facial, cu brațele îndoite, palmele pe minge – împingerea
partenerului din poziția spijin facial, concomitent cu întinderea brațelor, pe o distanță de 10 -12m.

C. 3I.5 – Poziția inițială – câte trei, dispuși în linie, umăr lângă umăr, partenerul din centru, în sprijin
ghemuit, ține mingea la nivelul gleznelor, ceilalți doi îl apucă de sub axilă – ridicarea și transportarea
partenerului, pe o distanță de 10 -12m.; după fiecare execuție rolurile se schimbă.

C. 3I.6 – Poziția iniți ală – câte trei, dispuși în linie, umăr lângă umăr, partenerul din centru, pe
genunchi susține mingea, la nivelul coapselor, ceilalți doi îl apucă de sub axilă ridicarea și tran sportarea
partenerului pe 10 -12m.; după fiecare execuție rolurile se schimbă.

C. 3 Procedeul contracțiilor pliometrice (C.P.) – mijloace specifice

C. 3. 1 Sărituri pliometrice – pe suprafață plată
cod: C. 1P.1 – C.1P. 10

C. 1P.1 Sărituri de pe un picior pe altul cu amortizare la nivelul gleznelor
Poziția inițială : stând, pe un singur picior, între două jaloane mici, așezate la 0,90m., unul de celălalt
– sărituri de pe un picior pe altul, cu amortizare, la nivelul gleznelor; se sare pe piciorul drept lângă
jalonul drept și pe piciorul stâng, lângă jalonul stâng.
Timp de lucru : 4×10 sărituri băieții și 2×10 sărituri fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C. 1P.2 Sărituri la terale pe ambele picioare
Poziția inițială : stând, cu picioarele depărtate la lățimea umerilor, la mijlocul distanței dintre două
jaloane dispuse la 0,6 -0,8m. – sărituri de pe două pe două picioare, împingându -se cu gleznele; pe timpul
exercițiului dis tanța dintre picioare trebuie menținută și să fie egală cu lățimea umerilor.
Timp de lucru : 4×10 sărituri băieții și 2×10 sărituri fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C. 1P.3 Sărituri verticale, cu ducerea genunchilor la piept
Poziț ia inițială : stând, cu picioarele depărtate la lățimea umerilor; șoldurile nu deviază de la poziția
inițială – sărituri verticale, cu ridicarea genunchilor la piept, apucându -i, cu ambele mâini; aterizarea se
face în poziție perfect verticală, fără nici o deviere.
Timp de lucru : 4×8 sărituri băieții și 2×8 sărituri fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

84 C.1P.4 Salt vertical cu, călcâiele înapoi, atingând șezuta
Poziția inițială : stând, cu picioarele depărtate la lățimea umerilor, brațele lateral – genunchii sunt
îndoiți se efectuează săritura, lovind cu călcâiele șezuta, brațele se balansează în direcție ascend entă;
mișcarea este rapidă, solicitând membrele de la genunchi în jos.
Timp de lucru : 4×10 sărituri băieții și 2×10 să rituri fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C. 1P.5 Sărituri cu schimbarea picioarelor în aer prin pedalare
Poziția inițială : stând, cu picioarele mult depărtate în plan sagital (înainte -înapoi), piciorul din față
este îndoit pâ nă formează unghi drept între trunchi – coapsă și coapsă – gambă – salt înainte, cu
schimbarea pozițiilor inițiale ale picioarelor; în timpul mișcării piciorului din spate spre în față , se
încearcă flexarea genunchiului în așa fel încât să atingă șezuta, s e revine în poziția inițială și se continuă.
Timp de lucru : 4×10 sărituri băieții și 2×10 sărituri fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C. 1P.6 Salt vertical cu picioarele depărtate
Poziția inițială : stând, cu picioarele depărtat e la lățimea umerilor – salt vertical, cu ridicarea și
depărtarea laterală a picioarelor, palmele încearcă să atingă vârfurile picioarelor, în timpul saltu lui, după
care se revine în poziția inițială; pe timpul săriturii picioarele trebuie să fie cât mai î ntinse;
Timp de lucru : 4×8 sărituri băieții și 2×8 sărituri fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C. 1P.7 – Săritura în înălțime (plan vertical) braț -picior opus
Poziția inițială : stând – săriturile se execută succesiv, cât mai în alt cu putință; forța de impulsie a
piciorului de sprijin trebuie să fie cât mai puternică;
Distanța de parcurs : 4x25m băieți și 2x25m fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C.P. 8 – Sărituri înalte, cu extensia brațelor și a picioarelor
Poziția inițială : sprijin ghemuit – sărituri înalte, cu extensia brațelor și a picioarelor aterizare pe
poziție viitoare, în sprijin ghemuit.
Distanța de parcurs : 4x15m băieți și 2x15m fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C.1P.9 – Sărituri laterale
Poziția inițială : sprijin ghemuit – sărituri laterale stânga -dreapta; brațele în prelungirea trunchiului,
picioarele apropiate (poziția se păstrează în aer), aterizare în poziția inițială.
Timp de lucru : 4×20 sec. băieți; 2×20 sec. fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

85 C. 1P.10 – Sărituri în cercuri
Poziția inițială – stând – sărituri din cerc în cerc, alternativ stâng -drept -stâng; distanța între cercuri
trebuie să fie de 1,5m., numărul maxim de cercuri fiind 12.; variante: drept -drept, stâng -stâng, drept –
drept; drept -stâng aterizare pe ambele picioare, drept -stâng, aterizare pe ambele picioare.
Distanța de parcurs : 2×12 cercuri băieți;2×6 cercuri fetele.
Pauză activă : alergare ușoară, până la poziția de start.

C. 3. 2 Sărituri pliometrice – pe trepte
cod: C. 2P.1 – C.2P. 4

C. 2P.1 – Poziția inițială – stând, la baza treptelor (în număr de 20) – alergare din treap tă în treaptă, în
viteză maximă (tempo maximal 4 \4); coborârea se face în alergare ușoară (tempo moderat 2 \4).
Distanța de parcurs : 4 serii băieți; 2 serii fetele.
Pauză între repetări : 30 sec.

C. 2P.2 – Poziția inițială – stând, la baza trep telor – sărituri din treaptă în treaptă (20), pe două
picioare, coborârea făcându -se la fel, un rol important avându -l mișcarea de impulsie a brațelor.
Distanța de parcurs : 2 serii băieți; 1 serii fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C.2P.3 – Poziția inițială – stând, la baza treptelor – alergare din două în două trepte (20) și coborâre în
viteză maximă (tempo maximal 4 \4); va exista un lucru energic între brațul opus piciorului oscilant.
Distanța de parcurs : 4 serii băieți; 2 se rii fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.
C. 2P.4 – Poziția inițială – stând, la baza treptelor – alergare dus -întors pe trepte (40), prin sărituri
succesive pe același picior; trebuie să existe o coordonare eficientă între mișcarea brațelor și cea a
piciorului; variante: urcare pe piciorul drept – coborâre pe piciorul stâng, urcare pe piciorul stâng –
coborâre pe piciorul drept.
Distanța de parcurs : 4 serii băieți; 2 serii fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C. 3. 3 Sărituri pliometrice – la banca de gimnastică
cod: C. 3P.1 – C.3P. 4

C. 3P.1 – Poziția inițială – stând lateral, față de băncile de gimnastică – sărituri de o parte și de alta a
băncilor de gimnastică (4 băn ci puse cap la cap), cu impuls și aterizare pe ambele picioare.
Distanța de parcurs : 4 serii băieți; 2 serii fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

86 C. 3P.2 – Poziția inițială – așezat călare, pe banca de gimnastică – impulsie a picioare lor urmată de
săritură cu aterizare în stând cu picioarele semiflexate, pe bancă, săritură ușoară, cu picioarele d epărtate
și așezare pe bancă, după care ciclul este reluat; se folosesc 4 bănci de gimnastică puse cap la cap .
Distanța de parcurs : 4 ser ii băieți; 2 serii fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C. 3P.3 – Poziția inițială – stând lateral, față de băncile de gimnastică – impulsie a picioarelor și
aterizare cu ele ușor flaxate, pe banca de gimnastică, urmată de săritură ușoară d e partea cealaltă a băncii;
se folosesc 4 bănci de gimnastică puse cap la cap.
Distanța de parcurs : 4 serii băieți; 2 serii fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

C. 3P.4 – Poziția inițială – stând lateral, față de băncile de gimnastică – sărituri laterale, de o parte și
de alta a băncilor (4 bănci puse cap la cap), după modelul piciorul stâng pe partea stângă a băncii,
piciorul drept pe partea dreaptă a băncii; variantă: sărituri numai pe stângul la o trecere și numai pe
dreptul la ceal altă trecere.
Distanța de parcurs : 4 serii băieți; 2 serii fetele.
Pauză totală între repetări : 30 sec.

D. Calitate motrică : rezistență
Procedeul „antrenementul cu \pe intervale” – mijloace specifice – Cod: R 1 – R12

R 1 – Formația de lucru – colectivul clasei împărțit în două grupe, la nivelul fiecărei grupe formându –
se 4 subgrupe, dispuse în colțurile unui pătrat cu latura de 10 -15m., primul elev din capul coloanei cu
mingea la picior – pasă în dreapta (cu latul) și alergare la coada șirului alăturat, preluarea mingii, de
către al doilea elev din formația opusă și în continuare.
Timp de lucru : 4 repetări băieții; 2 repetări fetele.
Pauză : 45-90 sec.

R 2 – Formația de lucru – colectivul clasei îm părțit în 4 grupe, dispuse în coloană câte unul înapoia
liniei care delimitează fundul terenului, primul elev cu mingea la picior – conducerea mingii printre 5
jaloane dispuse la 2m. distanță, oprirea mingii, sărituri de pe două pe două picioare, peste 5 j aloane
(înălțimea jaloanelor: 0,2 -0,4m.), alergare în tempo uniform moderat (2 \4-3\4) – 80m (fracționat – 20m.)
Timp de lucru : 4 repetări băieții; 2 repetări fetele.
Ritmul respirator : inspirație pe 1 -2 pași (1 -2 sec.), expirație pe 4 -5 pași (4 -5 sec.)
Pauză : 45-90 sec.

87 R 3 – Poziția inițială – pe perechi, unul din parteneri stând pe linia de fund a terenului de handbal,
celălalt într -un cu raza de un metru, așezat pe linia de margine în prelungirea semicercului de 9m., pe
linia de centru sunt așezate 5 mingi, la distanță de 0,5m. una de cealaltă – alergare până la prima minge,
pasă la partener, alergare, preluarea mingii, tras la poartă – revenire la a doua minge și reluarea traseului;
structura se desfășoară în paralel, pe cele două jumătăți.
Timp de lucru : 4 repetări băieții; 2 repetări fetele.
Pauză : 45-90 sec.

R 4 – Poziția inițială – stând, la linia de centru, pe semicercul de 9m. sunt așezate 6mingi, la distanță
de 1m. între ele – la semnalul profesorului, alerg are în tempo accelerat (4 \4) până la prima minge – tras
la poartă, revenire la centru, alegare la a doua minge și în continuare; structura se desfășară la a mbele
porți.
Timp de lucru : 4 repetări băieții; 2 repetări fetele.
Pauză : 45-90 sec.

R 5 – Formația de lucru – pe perechi, unul înapoia celuilalt, partenerul din spate, cu mingea deasupra
capului (aruncare de la margine) – la semnalul profesorului, elevul din față pleacă în alergare accelerată
(tempo 4 \4), după 3 -4m., partenerul aruncă mingea cu putere, pe direcția de alergare, preluare de către
elevul în alergare, conducere și tras la portă –recuperare și reluarea structurii în sens opus, cu inversarea
rolurilor; perechile sunt dispuse se toată lățimea terenului.
Timp de lucru : 6 repetări băieții; 3 repetări fetele.
Pauză : 45-90 sec.

R 6 – Formația de lucru – pe perechi, dispuse pe toată suprafața terenului – pase, cu alternarea
distanțelor (max.:8m., min.: 1m.) și schimbarea ritmului de lucru.
Timp de lucru : 4×1,5min.
Pauz ă: 45-90 sec.

R 7 – Formația de lucru – pe perechi, dispuse pe toată suprafața terenului – menținerea mingii în aer,
cu fruntea, la semnalul profesorului alergare în tempo accelerat (3 \4-4\4), cu schimbarea permanentă a
direcției; variantă: menținerea mingii, în aer cu piciorul, la semnal sărituri cu genunchii la piept.
Timp de lucru : 2x2min.
Pauză : 45-90 sec.

R 8 – Formația de lucru – colectivul clasei împărțit în 4 grupe demixtate, a câte 8 elevi \eleve (2 grupe
băieți:1 -3; 2 grupe fete: 2 -4.), dispuse în cele patru colțuri ale terenului de handbal – alergare în tempo
uniform moderat (2 \4-34), grupele 1 și 3 (băieți), pe 150 -200m., momentul final al grupelor coincide cu
lansarea gupelor 2 și 4 (fete), pe 100m.; la fiecare reluare a alergări se schimbă conducătorul plutonului.
Timp de lucru : băieții – 8×150 -200m.; fete – 8x100m
Ritmul respirator : inspirație pe 1 -2 pași (1 -2 sec.), expirație pe 4 -5 pași (4 -5 sec.)
Pauză : 45-90 sec.

R 9 –Formația de lucru – colectivul clasei împ ărțit în 4 echipe demixtate, dispuse pe jumătățile
terenului de handbal (băieți – fete) – joc cu temă – „pasarea mingii cu mâna \mâinile, și deplasare e un
picior” – mingea este pasată numai din poziție statică, contactul fizic nefiind permis, distanța max. 1m.

88(dacă acesta are loc mingea este repusă din locul „infracțiunii” de elevul care a fost atins); golul este
valabil numai prin lovire cu fruntea, din pasă, de la partener \adversar.
Timp de lucru : 3reprizex2min.
Pauză : 45-90 sec.

R 10–Formați a de lucru – colectivul clasei împărțit în 4 echipe demixtate, dispuse pe jumătățile
terenului de handbal (băieți – fete) – joc cu temă – „pasarea mingii fără preluare „din prima” și alergare la
susținere (pe direcția mingii) – băieți, cu preluare „din două atingeri” – fete – golul este valabil numai
dacă toți elevii \elevele au depășit linia care delimitează mijlocul terenului.
Timp de lucru : 3reprizex2min.
Pauză : 45-90 sec.

R 11–Formația de lucru – colectivul clasei împărțit în 4 echipe demixtate , dispuse pe jumătățile
terenului de handbal (băieți – fete) – joc cu temă – „fotbal la 4 porți” – câte două porți pentru fiecare
echipă, dispuse pe diagonala terenului sau pe aceiași latură; variantă: același joc desfășurat cu do uă
mingi.
Timp de lucr u: 4reprizex2min.
Pauză : 45-90 sec.

R12–Formația de lucru – colectivul clasei împărțit în 4 echipe demixtate, dispuse pe jumătățile terenului
de handbal (băieți – fete) – joc cu temă – „pasarea mingii cu latul, din mână” – pasarea mingii se face
numai din poziție statică, alergarea cu mingea în mână sau la picior fiind sancționată cu reluarea jocului
de către echipa adversă, din locul „infracțiunii”.
Timp de lucru : 4reprizex2min.
Pauză : 45-90 sec.

89

90

IV. 1 Măsurătorile antropometrice ( greutate, înălțime, înălțime bust )

Grupa experiment

IV.1.1 Tabele centralizatoare cu parametri antropometrici (I. F. D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa martor

IV.1.2 Tabele centralizatoare cu parametri antropometrici (I. F. D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa experiment – grupa martor

IV.1.3 Tabele centralizatoare cu indicii tendințelor centrale ale parametrilor
antropometrici (I.F.D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa experiment – grupa martor

IV.1.4. Reprezentările grafice

91IV.1.1.1 Tabel centralizator cu parametri antropometrici (I. F. D.)

Grupa experiment: clasă

Greutate
Înălțime
Înălțime bust

Indicator

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. A. A.
60
61
1
1,67
1,69
2
81
82
1

2. A. G.
70
72
2
1,74
1,77
3
91
94
3

3. A. F.
66
68
2
1,70
1,75
5
85
87
2

4. B. S.
58
59
1
1,65
1,66 1
78
79
1

5.B. R.
66
69
3
1,70
1,73
3
82
85
3

6.C. I.
72
74
2
1,80
1,82
2
93
94
1

7. C. E.
65
65
0
1,67
1,68
1
79
83
4

8. G. A.
64
65
1
1,66
1,68
2
73
75
2

9. I. F.
67
70
3
1,75
1,77
2
85
88
3

10. I. V.
67
70
3
1,74
1,78
4
83
85
2

11. L. G.
69
68
1
1,71
1,73
2
80
81
1

12. M. A.
59
60
1
1,69
1,69
0
74
77
3

13. M. C.
60
60
0
1,70
1,71
1
79
82
3

14. P. A.
68
69
1
1,72
1,76
4
83
85
2

15. P. M.
67
69
2
1,73
1,75
2
85
85
0

16. P. N.
55
54
1
1,60
1,61
1
69
73
4

17. R. I.
69
71
2
1,72
1,73
1
79
83
4

18. R. C.
73
75
2
1,82
1,85
3
93
94
1

19. S. C.
66
69
3
1,69
1,73
4
84
87
3

20. S. F.
67
70
3
1,72
1,72
0
87
88
1

21. Ș. A.
61
59
2
1,70
1,70
0
84
87
3

22. Ț. M.
63
62
1
1,70
1,71
1
79
83
4

23. Ț. M.
64
62
2
1,69
1,70
1
81
83
2

24. V. V.
69
72
3
1,73
1,77
4
89
93
4

25. V. I.
74
75
1
1,83
1,84
1
95
96
1

92

IV.1.1.2 Tabel centralizator cu parametri antropometrici (I. F. D.)

Grupa experiment: băieți

Greutate
Înălțime

Înălțime bust

Indicator

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. A. G.
70
72
2
1,74
1,77
3
91
94
3

2. A. F.
66
68
2
1,70
1,75
5
85
87
2

3. B. R.
66
69
3
1,70
1,73
3
82
85
3

4. C. A.
72
74
2
1,80
1,82
2
93
94
1

5. I. F.
67
70
3
1,75
1,77
2
85
88
3

6. I. V.
67
70
3
1,74
1,78
4
83
85
2

7. O. A.
68
69
1
1,72
1,76
4
83
85
2

8. P. M.
67
69
2
1,73
1,75
2
85
85
0

9. R. I.
69
71
2
1,72
1,73
2
79
83
4

10. R. C.
73
75
2
1,82
1,85
3
93
94
1

11. S. C.
66
69
3
1,69
1,73
4
84
87
3

12. S. F.
67
70
3
1,72
1,72
0
87
88
1

13. V. V.
69
72
3
1,73
1,77
4
89
93
4

14. V. I.
74
75
1
1,83
1,84
1
95
96
1

93

IV.1.1.3 Tabel centralizator cu parametri antropometrici (I. F. D.)

Grupa experiment: fete

Greutate

Înălțime

Înălțime bust

Indicator

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. A. A.
60
61
1
1,67
1,69
2
81
82
1

2. B. S.
58
59
1
1,65
1,66
1
78
79
1

3. C. E.
65
65
0
1,67
1,68
1
79
83
4

4. G. A.
64
65
1
1,66
1,68
2
73
75
2

5. L. G.
69
68
1
1,71
1,69
2
80
81
1

6. M. A.
59
60
1
1,69
1,71
2
74
77
3

7. M. C.
60
60
0
1,70
1,71
1
79
82
3

8. P. N.
55
54
1
1,60
1,70
1
69
73
4

9. Ș. A.
61
59
2
1,70
1,71
1
84
87
3

10. Ț. M/
63
62
1
1,70
1,70
0
79
83
4

11. Ț. M.
64
62
2
1,69
1,73
4
81
83
2

94
IV.1.2.1 Tabel centralizator cu parametri antropometrici (I. F. D.)

Grupa martor: clasă

Greutate
Înălțime
Înălțime bust

Indicator

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. A. A.
69
70
1
1,74
1,75
1
86
87
1

2. A. A.
79
79
0
1,86
1,86
0
89
89
0

3. B. A.
73
75
2
1,88
1,88
0
91
92
1

4. B. V.
59
59
0
1,66
1,66
1
79
79
0

5. B. N.
60
61
1
1,67
1,67
0
79
80
1

6. C. M.
63
63
0
1,68
1,69
1
78
79
1

7. D. M.
60
60
0
1,67
1,67
0
79
80
1

8. D. C.
72
73
1
1,78
1,80
2
85
86
1

9. F. V.
63
64
1
1,68
1,68
0
81
83
2

10. G. V.
73
73
0
1,83
1,84
1
87
88
1

11. H. I.
58
57
1
1,58
1,58
0
71
71
0

12. I. C.
68
69
1
1,72
1,72
0
88
82
0

13. K. R.
61
62
1
1,67
1,68
1
79
79
0

14. M. E.
69
70
1
1,71
1,71
0
80
81
1

15. N. E.
60
60
0
1,63
1,63
0
75
76
1

16. N. C.
60
60
0
1,62
1,62
0
75
75
0

17. P. E.
75
76
1
1,85
1,85
0
89
89
0

18. P. A.
80
81
1
1,88
1,88
0
89
89
0

19. P. V.
73
72
1
1,84
1,84
0
87
88
1

20. S. M.
59
60
1
1,65
1,66
1
77
79
2

21. S. D.
45
47
2
1,52
1,53
1
69
69
0

22. S. C.
63
63
0
1,71
1,72
1
79
80
1

23. T. D.
66
67
1
1,73
1,73
0
80
81
1

24. Ț. A.
59
59
0
1,65
1,66
1
78
78
0

25. V. E.
61
60
1
1,60
1,60
0
77
77
0

95
IV.1.2.2 Tabel centralizator cu parametri antropometrici (I. F. D.)

Grupa martor: băieți

Greutate

Înălțime
Înălțime bust
Indicator

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. A. D.
69
70
1
1,74
1,75
1
86
87
1

2. A. A.
79
79
0
1,86
1,86
0
89
89
0

3. B. A.
73
75
2
1,88
1,88
0
91
92
1

4. C. M.
63
63
0
1,68
1,69
1
78
79
1

5. D. M.
60
60
0
1,67
1,67
0
79
80
1

6. D. C.
72
73
1
1,78
1,80
2
85
86
1

7. F. V.
63
64
1
1,68
1,68
0
81
83
2

8. G. V.
73
73
0
1,83
1,84
1
87
88
1

9. I. C.
68
69
1
1,72
1,72
0
82
82
0

10. P. E.
75
76
1
1,85
1,85
0
89
89
0

11. P. A.
80
81
1
1,88
1,88
0
89
89
0

12. P. V.
73
72
1
1,84
1,84
0
87
88
1

13. S. C.
63
63
0
1,71
1,72
1
79
80
1

14. T. D.
66
67
1
1,73
1,73
0
80
81
1

96

IV.1.2.3 Tabel centralizator cu val orile inițiale și finale ale parametrilor antropometrici

Grupa martor: fete

Greutate

Înălțime
Înălțime bust
Indica tor

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. B. V.
59
59
0
1,65
1,66
1
79
79
0

2. B. N.
60
61
1
1,67
1,67
0
79
80
1

3. H. I.
58
57
1
1,58
1,58
0
71
71
0

4. K. R.
61
62
1
1,67
1,68
1
79
79
0

5. M. E.
69
70
1
1,71
1,71
0
80
81
1

6. N. E.
60
60
0
1,63
1,63
0
75
76
1

7. N. C.
60
60
0
1,62
1,62
0
75
75
0

8. S. M.
59
60
1
1,65
1,66
1
77
79
2

9. S. D.
45
47
2
1,52
1,53
1
69
69
0

10. Ț. A.
59
59
0
1,65
1,66
1
78
78
0

11. V. E.
61
60
1
1,60
1,60
0
77
77
0

97

IV.1.3.1 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale testărilor
para metrilor antropometrici

Clasă

Greutate
Înălțime
Înălțime bust
Parametru

Indicator
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa experiment
61,57
66,72
5,16
1,71
1,73
2
83
85
2

X
Grupa martor
65,12
65,6
0,48
1,71
1,71
–
81
82
1

Grupa experiment
19
21
2
23
24
1
26
23
3

W
Grupa martor
35
34
1
36
35
1
22
23
1

Grupa experiment
5,30
4,81
0,49
3,44
4,16
0,72
5,16
4,48
0,68

am
Grupa martor
7,88
6,67
1,21
7,88
7,84
0,04
4,64
5,12
0,48

Grupa experiment
6,26
5,64
0,62
5,09
7,82
2,73
6,31
5,95
0,36

σ
Grupa martor
10,64
7,98
2,66
9,94
9,85
0,09
5,75
6,8
1,05

98

IV.1.3.2 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale testărilor
parametrilor antropometrici

Băieți

Greutate
Înălțime
Înălțime bust
Parametru

Indicator
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa experiment
68,64
70,92
2,28
1,74
1,76
2
86,71
89,57
2,86

X
Grupa martor
69,7
70,35
0,65
1,77
1,77
0
84,42
85,21
0,79

Grupa experiment
8
7
1
14
14
0
16
13
3

W
Grupa martor
20
21
1
21
21
0
13
13
0

Grupa experiment
2,17
1,91
0,26
3,21
3,35
0,14
3,95
4,32
0,37

am
Grupa martor
5,21
5,21
0
7,07
7,07
0
3,94
3,75
0,19

Grupa experiment
2,6
2,33
0,27
4,41
4,44
0,03
4,77
4,44
0,33

σ
Grupa martor
6,22
6,36
0,14
7,94
7,88
0,07
4,46
4,26
0,2

99

IV.1.3.3 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale testărilor
parametrilor antropometrici

Fete

Greutate
Înălțime
Înălțime bust
Parametru

Indicator
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa experiment
61,63
61,36
0,27
1,67
1,68
1
77,90
80,45
2,55

X
Grupa martor
59,18
59,54
0,36
1,63
1,63
0
76,27
76,72
0,45

Grupa experiment
14
14
0
11
12
1
15
14
1

W
Grupa martor
24
23
1
19
18
1
11
12
1

Grupa experiment
2,39
2,76
0,37
2,45
2,36
0,09
3,22
3,24
0,02

am
Grupa martor
2,89
2,94
0,05
3,81
4,09
0,28
2,74
2,84
0,1

Grupa experiment
3,85
3,74
0,11
3,04
3,25
0,21
4,38
4,08
0,3

σ
Grupa martor
5,51
5,31
0,2
5,44
5,16
0,28
3,52
3,81
0,29

100 IV.1.4.1 Reprezentare grafică

Greutate – clasă

Greutate
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
61,57
66,72
5,16

X
Grupa martor
65,12
65,6
0,48

Grupa experiment
19
21
2

W
Grupa martor
35
34
1

Grupa experiment
5,30
4,81
0,49

am
Grupa martor
7,88
6,67
1,21

Grupa experiment
6,26
5,64
0,62

σ
Grupa martor
10,64
7,98
2,66
58596061626364656667
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

101
IV.1.4.2 Reprezentare grafică

Greutate – Băieți

67,56868,56969,57070,571
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor –

Greutate
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
68,64
70,92
2,28

X
Grupa martor
69,7
70,35
0,65

Grupa experiment
8
7
1

W
Grupa martor
20
21
1

Grupa experiment
2,17
1,91
0,26

am
Grupa martor
5,21
5,21
0

Grupa experiment
2,6
2,33
0,27

σ
Grupa martor
6,22
6,36
0,14

102 IV.1.4.3 Reprezentare grafică

Greutate – Fete

57,55858,55959,56060,56161,562
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor –

Greutate
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
61,63
61,36
0,27

X
Grupa martor
59,18
59,54
0,36

Grupa experiment
14
14
2

W
Grupa martor
24
23
1

Grupa expe riment
2,39
2,76
0,37

am
Grupa martor
2,89
2,94
0,05

Grupa experiment
3,85
3,74
0,11

σ
Grupa martor
5,51
5,31
0,2

103 IV.1.4. 4 Reprezentare grafică

Înălțime – clasă

1,71,7051,711,7151,721,7251,73
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Înălțime
Parametru

Indicator
I
F
D

Grup a experiment
1,71
1,73
2

X
Grupa martor
1,71
1,71
0

Grupa experiment
23
24
1

W
Grupa martor
36
35
1

Grupa experiment
3,44
4,16
0,72

am
Grupa martor
7,88
7,84
0,04

Grupa experiment
5,09
7,82
2,73

σ
Grupa martor
9,94
9,85
0,09

104 IV.1.4.5 Reprezentare grafică

Înălțime – băieți

1,7251,731,7351,741,7451,751,7551,761,7651,77
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Înălțime
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
1,74
1,76
2

X
Grupa martor
1,77
1,77
0

Grupa experiment
14
14
0

W
Grupa martor
21
21
0

Grupa experiment
3,21
3,35
0,14

am
Grupa martor
7,07
7,07
0

Grupa experiment
4,41
4,44
0,03

σ
Grupa martor
7,94
7,88
0,07

105 IV.1.4.6 Reprezentare grafică

Înălțime – Fete

1,61,611,621,631,641,651,661,671,68
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Înălțime
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
1,67
1,68
1

X
Grupa martor
1,63
1,63
0

Grupa experiment
11
12
1

W
Grupa martor
19
18
1

Grupa experiment
2,45
2,36
0,09

am
Grupa martor
3,81
4,09
0,28

Grupa experiment
3,04
3,25
0,21

σ
Grupa martor
5,44
5,16
0,28

106 IV.1.4.7 Reprezentare grafică

Înălțime bust – Clasă

79808182838485
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Înălțime bust
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
83
85
2

X
Grupa martor
81
82
1

Grupa experiment
26
23
3

W
Grupa martor
22
23
1

Grupa experiment
5,16
4,48
0,68

am
Grupa martor
4,64
5,12
0,48

Grupa experiment
6,31
5,95
0,36

σ
Grupa martor
5,75
6,8
1,05

107 IV.1.4.8 Reprezentare grafică

Înălțime bust – Băieți

81828384858687888990
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Înălțime bust
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
86,71
89,57
2,86

X
Grupa martor
84,42
85,21
0,79

Grupa experiment
16
13
3

W
Grupa martor
13
13
0

Grupa experiment
3,95
4,32
0,37

am
Grupa martor
3,94
3,75
0,19

Grupa experiment
4,77
4,44
0,33

σ
Grupa martor
4,46
4,26
0,2

108
IV.1.4.9 Reprezentare grafică

Înălțime bust – Fete

7475767778798081
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Înălțime bust
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
77,90
80,45
2,55

X
Grupa martor
76,27
76,72
0,45

Grupa experiment
15
14
1

W
Grupa martor
11
12
1

Grupa experiment
3,22
3,24
0,02

am
Grupa martor
2,74
2,84
0,1

Grupa experiment
4,38
4,08
0,3

σ
Grupa martor
3,52
3,81
0,29

109

IV. 2 Măsurătorile fiziologice( Bouchard, Adrian Ionescu, Ruffier )

Grupa experiment

IV.2.1 Tabele centralizatoare cu parametri fiziologici (I. F. D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa martor

IV.2.2 Tabele centralizatoare cu parametri fiziologici (I. F. D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa experiment – grupa martor

IV.2.3 Tabele centralizatoare cu indicii tendințelor centrale ale parametrilor
fiziologici (I.F.D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa experiment – grupa martor

IV.2.4 Reprezentările grafice

110 IV.2.1.1 Tabel centralizator cu parametri fiziologici (I. F. D.)

Grupa experiment: clasă

Bouchard
Adrian Ionescu
Ruffier

I
F
D
I
F
D
I
F
D

1.A.A.
359,2
360,9
1,7
2,5
2,5
0
4
2
2

2. A.G.
402,2
406,7
4,5
4
5,5
1,5
5,3
3,1
2,2

3. A.F.
388,2
388,5
0,3
0
0,5
0,5
3,9
2,3
1,6

4. B.S.
351,5
355,4
3,9
7
4
3
8,7
5,1
3,6

5. B.R.
388,2
398,8
10,6
3
1,5
1,5
4,2
3,1
1,1

6. C.I.
400
406,5
6,5
3
3
0
5,6
3,6
2

7. C.E.
389,2
386,9
2,3
4,5
1
3,5
6,7
4,3
2,4

8. G.A.
385,5
386,9
1,4
10
11
1
5,1
3,1
2

9. I.F.
382,8
395,4
12,6
2,5
0,5
2
7,3
4,2
3,1

10. I.V.
385
393,2
8,2
4
4
0
8,9
5
3,9

11. L.G.
403,5
393
10,5
5,5
5,5
0
4,8
2,1
2,7

12. M.A.
349
355
6
10,5
7,5
3
6,2
3,1
3,1

13. M.C.
352,9
350,8
2,1
6
3,5
2,5
7,1
3,2
3,9

14. P.A.
395,3
392
3,3
3
3
0
3,9
1,1
2,8

15. P.M.
387,2
394,2
7
1,5
2,5
1
4,2
1,1
3,1

16. P.N.
343,7
335,4
8,3
11
7,5
3,5
6,8
4,8
2

17. R.I.
401,1
410,4
9,3
7
3,5
3,5
7,9
5,1
2,8

18. R.C.
401,1
405,4
4,3
2
2,5
0,5
3,1
1,2
1,9

19. S.C.
390,5
398,8
8,3
0,5
1,5
1
4,2
1
3,2

20.S.F.
389,5
406,9
17,4
1
2
1
7,3
5,2
2,1

21. S.A.
358,8
347
11,8
1
2
1
8,5
5,3
3,2

22. Ț.M.
370,5
362
8,5
6
2,5
3,5
1,2
1,1
0,1

23. Ț.M.
370,6
364,7
5,9
3,5
2
1,5
1
0,8
0,2

24. V.V.
398,8
406,7
7,9
2,5
4,5
2
2,9
0,9
2

25. V.I.
404,3
407,6
3,3
3,5
4
0,5
3,8
1,3
2,5

111

IV.2.1.2 Tabel centralizator cu parametri fiziologici (I. F. D.)

Grupa experiment: băieți

Bouchard
Adrian Ionescu
Ruffier
Indicator

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. A. G.
402,2
406,7
4,5
4
5,5
1,5
5,3
3,1
2,2

2. A. F.
388,2
388,5
0,3
0
0,5
0,5
3,9
2,3
1,6

3. B. R.
388,2
398,8
10,6
3
1,5
1,5
4,2
3,1
1,1

4. C. A.
400
406,5
6,5
3
3
0
5,6
3,6
2

5. I. F.
382,8
395,4
12,6
2,5
0,5
2
7,3
4,2
3,1

6. I. V.
385
393,2
8,2
4
4
0
8,9
5
3,9

7. O. A.
395,3
392
3,3
3
3
0
3,9
1,1
2,8

8. P. M.
387,2
394,2
7
1,5
2,5
1
4,2
1,1
3,1

9. R. I.
401,1
410
8,9
7
3,5
3,5
7,9
5,1
2,8

10. R. C.
401,1
405,4
4,3
2
2,5
0,5
3,1
1,2
6,1

11. S. C.
390,5
398,8
8,3
0,5
1,5
1
4,2
1
3,2

12. S. F.
389,5
406,9
17,4
1
2
1
7,3
5,2
2,1

13. V. V.
398,8
406,7
7,9
2,5
4,5
2
2,9
0,9
2

14. V. I.
404,3
407,6
3,3
3,5
4
0,5
3,8
1,3
2,5

112

IV.2.1.3 Tabel centralizator cu parametri fiziologici (I. F. D.)

Grupa experiment: fete

Bouchard
Adrian Ionescu
Ruffier
Indicator

Numele ș i
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. A. A.
359,2
360,9
1,7
2,5
2,5
0
4
2
2

2. B. S.
351,5
355,4
3,9
7
4
3
8,7
5,1
3,6

3. C. E.
389,2
389,9
2,3
4,5
1
3,5
6,7
4,3
2,4

4. G. A.
385,5
386,9
1,4
10
11
1
5,1
3,1
2

5. L. G.
403,5
393
10,5
5,5
5,5
0
4,8
2,1
2,7

6. M. A.
349
355
6
10,5
7,5
3
6,2
3,1
3,1

7. M. C.
352,9
350,8
1,2
6
3,5
2,5
7,1
3,2
3,9

8. P. N.
343,7
335,4
8,3
11
7,5
3,5
6,8
4,8
2

9. Ș. A.
358,8
347
11,8
1
2
1
8,5
5,3
3,2

10. Ț. M/
370,5
362
8,5
6
2,5
3,5
1,2
1,1
0,1

11. Ț. M.
370,6
364
6,6
3,5
2
1,5
1
0,8
0,2

113IV.2.2.1 Tabel centralizator cu par ametri fiziologici (I. F. D.)

Grupa martor: clasă

Bouchard
Adrian Ionescu
Ruffier

I
F
D
I
F
D
I
F
D

1.
396,5
400
3,5
1
0,5
0,5
6,3
3,9
2,4

2.
424,7
424,7
0
4
4
0
5,9
4,8
1,1

3.
388,2
398,9
10,7
3
2
1
3,4
3,4
0

4.
357,5
355,4
2,1
3,5
4
0,5
8,4
8,2
0,2

5.
359,2
365,2
6
4,5
3,5
1
5,4
4,9
0,5

6.
375
372,7
2,3
6
5,5
0,5
3,9
2,9
1

7.
359,2
359,2
0
4,5
3,5
1
10
7,1
2,9

8.
404,4
405,5
1,1
4
4
0
6,1
3,3
2,8

9.
375
380,9
5,9
3
1
2
4,3
4,1
0,2

10.
398,8
396,7
2,2
4,5
4
0,5
2,3
2,2
0,1

11.
367
360,7
6,3
8
8
0
10,1
8,1
2

12.
395,3
401,1
5,8
4
4
0
3,7
3,6
0,1

13.
365,2
369
3,8
4,5
5
0,5
2,6
2,5
0,1

14.
403,5
409,3
5,8
5,5
4,5
1
2,9
2,8
0,1

15.
368
368
0
6,5
5,5
1
4,8
4,5
0,3

16.
370,3
370
0,3
6
6
0
5,3
5,2
0,1

17.
405,4
410,8
5,4
3,5
3,5
0
3,1
3,1
0

18.
425
430,8
5,8
5
5
0
10,6
7,9
2,7

19.
396,7
391,3
5,4
5
4
1
4,2
4,1
0,1

20.
357,5
361,4
3,9
5,5
4
1,5
2,2
2,1
0,1

21.
296
307,1
111,
7
7,5
0,5
4,1
3,9
0,2

22.
368,4
366,2
2,2
6,5
6
0,5
1,3
1,3
0

23.
381,5
387,2
6,3
6,5
5,5
1
3,6
3,5
0,1

24.
357,5
355,4
2,1
4,5
5
0,5
7,3
6,8
0,5

25.
381,2
375
6,2
3
3
0
8,6
7,1
1,5

114

IV.2.2.2 Tabel centralizator cu parametri fiziologici (I. F. D.)

Grupa martor: băieți

Bouchard
Adrian Ionescu
Ruffier
Indicator

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. A. D.
396,5
400
3,5
1
0,5
0,5
6,3
3,9
2,4

2. A. A.
424,7
424,7
0
4
4
0
5,9
4,8
1,1

3. B. A.
388,2
398,9
10,7
3
2
1
3,4
3,4
0

4. C. M.
375
372,7
2,3
6
5,5
0,5
3,9
2,9
1

5. D. M.
359,2
359,2
0
4,5
3,5
1
10
7,1
2,9

6. D. C.
404,4
405,5
1,1
4
4
0
6,1
3,3
2,8

7. F. V.
375
380,9
5,9
3
1
2
4,3
4,1
0,2

8. G. V.
398,9
396,7
2,2
4,5
4
0,5
2,3
2,2
0,1

9. I. C.
395,3
401,1
5,8
4
4
0
3,7
3,6
0,1

10. P. E.
405,4
410,8
5,4
3,5
3,5
0
3,1
3,1
0

11. P. A.
425
430,8
5,8
5
5
0
10,6
7,9
2,7

12. P. V.
396,7
391,3
5,4
5
4
1
4,2
4,1
0,1

13. S. C.
368,4
366,2
2,2
6,5
6
0,5
1,3
1,3
0

14. T. D.
381,5
387,2
5,7
6,5
5,5
1
3,6
3,5
0,1

115

IV.2.2.3 Tabel centralizator cu parametri fiziologici (I. F. D.)

Grupa martor: fete

Bouchard
Adrian Ionescu
Ruffier
Indicator

Numele și
prenumele
I
F
D
I
F
D
I
F
D

1. B. V.
357,5
355,4
2,1
3,5
4
0,5
8,4
8,2
0,2

2. B. N.
359,2
365,2
6
4,5
3,5
1,5
5,4
4,9
1,5

3. H. I.
367
360,7
6,3
8
8
0
10,12
8,1
2

4. K. R.
365,2
369
3,8
4,5
5
0,5
2,6
2,5
0,1

5. M. E.
403,5
409,3
5,8
5,5
4,5
1
2,9
2,8
0,1

6. N. E.
368
368
0
6,5
5,5
1
4,8
4,5
0,3

7. N. C.
370,3
370
0,3
6
6
0
5,3
5,2
0,1

8. S. M.
357,5
361,4
3,9
5,5
4
1,5
2,2
2,1
0,1

9. S. D.
296
307,1
11,1
7
7,5
0,5
4,1
3,9
0,2

10. Ț. A.
357,5
355,4
2,1
4,5
5
0,5
7,3
6,8
0,5

11. V. E.
381,2
375
6,2
3
3
0
8,6
7,1
1,5

116

IV.2.3.1 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale testărilor
parametrilor fiziologici

Clasă

Bouchard
Adr. Ionescu
Ruffier
Indicator

Parametru
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa experiment
380,5
384,3
3,8
4,2
3,5
0,7
4,52
2,92
1,6

X

Grupa martor
379,1
380,9
1,7
4,7
4,34
0,42
5,21
4,52
0,69

Grupa exeriment
60,6
75
14,4
10,5
10,5
0
7,9
4,50
3,4

W
Gropa martor
129
123,7
5,3
7
7,5
0,5
9,3
6,9
2,4

Grupa experiment
15,3
19,5
4,2
2,20
1,76
0,44
1,83
1,38
0,45

am
Gropa martor
20,1
21,3
1,2
1,21
1,26
0,05
2,12
1,62
0,5

Grupa exeriment
19,2
22,9
3,7
3,05

2,42
0,63
2,32
1,61
0,71

σ

Gropa ma rtor
33,6
35,3
1,7
1,54
1,7
0,16
2,63
2,14
0,49

117

IV.2.3.2 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale testărilor
parametrilor fiziologici

Băieți

Bouchard
Adr. Ionescu
Ruffier
Indicator

Parametru
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa experiment
393,8
400,7
6,96
2,53
2,75
0,22
5,1
2,7
2,4

X

Grupa martor
392,4
394,7
2,3
4,32
3,75
0,57
4,90
3,94
0,96

Grupa exeriment
21,5
11,5
10
6,5
5
1,5
6
4,3
1,7

W
Gropa martor
65,8
71,6
5,8
5,5
5,5
0
9,6
6,6
3

Grupa experiment
6,52
6,35
0,17
1,57
1,17
0,4
1,56
1,45
0,11

am
Gropa martor
15,3
15,7
0,4
1,10
1,6
0,5
2,05
1,18
0,87

Grupa exeriment
7,09
7,11
0,02
1,76
1,47
0,29
1,92
1,67
0,25

σ
Gropa martor
19,46
20,43
0,97
2,09
1,62
0,47
2,67
1,73
0,94

118

IV.2.3.3 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale testărilor
parametril or fiziologici

Fete

Bouchard
Adr. Ionescu
Ruffier
Indicator
Parametru
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa experiment
366,7
363,4
3,3
6,13
4,45
1,68
5,46
3,17
2,29

X

Grupa martor
362
363,3
1,3
5,31
5,09
0,22
6,52
5,1
1,42

Grupa exeriment
59,8
57,4
2,4
10
10
0
7,7
4,5
3,2

W
Gropa martor
107,5
102,2
5,3
5
5
0
7,9
6,1
1,8

Grupa experiment
15,5
14,1
1,4
2,5
2,48
0,02
2,04
1,24
0,8

am
Gropa ma rtor
15,3
13,9
1,4
1,19
1,20
0,01
2,42
1,8
0,62

Grupa exeriment
25,3
18,2
1,6
3,28
3,08
0,2
2,58
1,56
1,02

σ
Gropa martor
26
23,7
2,3
1,50
1,57
0,07
2,82
2,19
0,63

119IV.2.4.1 Reprezentare grafică

Bouchard: clasă

376377378379380381382383384385
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Bouchard
Parametru

Indicato r
I
F
D

Grupa experiment
380,5
384,3
3,8

X
Grupa martor
379,1
380,9
1,8

Grupa experiment
60,6
75
14,4

W
Grupa martor
129
123,7
5,3

Grupa experiment
15,3
19,5
4,22

am
Grupa martor
20,1
21,3
1,2

Grupa experiment
19,2
22,9
3,7

σ
Grupa martor
33,6
35,3
1,71

120IV.2.4.2 Reprezentare grafică

Bouchard: băieți

388390392394396398400402
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Bouchard
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
393,8
400,7
6,9

X
Grupa martor
392,4
394,7
2,3

Grupa experiment
21,5
11,5
10

W
Grupa martor
65,8
71,6
5.8

Grupa experiment
6,52
6,35
0,17

am
Grupa martor
15,3
15,7
0,4

Grupa experiment
7,09
7,11
0,02

σ
Grupa martor
19,4
20,4
1

121IV.2.4.3 Reprezentare grafică

Bouchard: fete

359360361362363364365366367
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Bouchard
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
366,7
363,4
3,36

X
Grupa martor
362
363,3
1,3

Grupa experiment
59,8
57,4
2,4

W
Grupa martor
107,5
102,2
5,3

Grupa experiment
15,5
14,1
1,4

am
Grupa martor
15,3
13,9
1,4

Grupa experiment
25,3
18,2
7,1

σ
Grupa martor
26
23,7
2,3

122
IV.2.4.4 Reprezentare grafică

Adrian Ionescu: clasă

00,511,522,533,544,55
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Adrian Ionescu
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
4,2
3,5
0,7

X
Grupa martor
4,76
4,34
0,42

Grupa experiment
10,5
10,5
0

W
Grupa martor
7
7,5
0,5

Grupa exper iment
2,2
1,76
0,44

am
Grupa martor
1,21
1,26
0,05

Grupa experiment
3,05
2,42
0,63

σ
Grupa martor
1,54
1,7
0,16

123IV.2.4.5 Reprezentare grafică

Adrian Ionescu: băieți

00,511,522,533,544,5
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Adrian Ionescu
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
2,53
2,75
0,22

X
Grupa martor
4,32
3,75
0,57

Grupa experiment
6,5
5
1,5

W
Grupa martor
5,5
5,5
0

Grupa experiment
1,57
1,17
0,4

am
Grupa martor
1,10
1,6
0,5

Grupa experiment
1,76
1,47
0,29

σ
Grupa martor
2,09
1,62
0,47

124IV.2.4.6 Reprezentare grafică

Adrian Ionescu: fete

01234567
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Adrian Ionescu
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
6,13
4,45
1,68

X
Grupa martor
5,31
5,09
0,22

Grupa experiment
10
10
0

W
Grupa martor
5
5
0

Grupa experiment
2,5
2,48
0,02

am
Grupa martor
1,19
1,20
0,01

Grupa experiment
3,28
3,08
0,2

σ
Grupa martor
1,50
1,57
0,07

125 IV.2.4.7 Reprezentare grafică

Ruffier: clasă

0123456
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Ruffier
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
4,52
2,92
1,6

X
Grupa martor
5,21
4,52
0,69

Grupa experiment
7,9
4,5
3,4

W
Grupa martor
9,3
6,9
2,4

Grupa experiment
1,83
1,38
0,45

am
Grupa martor
2,12
1,62
0,5

Grupa experiment
2,32
1,61
0,71

σ
Grupa martor
2,63
2,14
0,49

126 IV.2.4.8 Reprezentare grafică

Ruffier: băieți

0123456
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Ruffier
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
5,1
2,7
2,4

X
Grupa martor
4,9
3,94
0,96

Grupa experiment
6
4,3
1,7

W
Grupa martor
9,6
6,6
3

Grupa experiment
1,56
1,45
0,11

am
Grupa martor
2,05
1,18
0,87

Grupa experiment
1,92
1,67
0,25

σ
Grupa martor
2,67
1,73
0,94

127 IV.2.4.9 Reprezentare grafică

Ruffier: fete

01234567
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Ruffier
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
5,46
3,17
2,29

X
Grupa martor
6,52
5,1
1,42

Grupa experiment
7,7
4,5
3,2

W
Grupa martor
7,9
6,1
1,8

Grupa experiment
2,04
1,24
0,8

am
Grupa martor
2,42
1,8
0,62

Grupa experiment
2,58
1,56
1,02

σ
Grupa martor
2,82
2,19
0,63

128
IV. 3 Măsurătorile motrice (alergare de viteză pe 50m plat, alergare de
rezistență 800/1000m f/b, aruncarea mingii de oină, săritura în lungime de
pe loc, flotări, ridicarea trunchiului din cu lcat, extensia trunchiului din
culcat facial)

Grupa experiment

IV.3.1 Tabele centralizatoare cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa martor

IV.3.2 Tabele centralizatoare cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa experiment – grupa martor

IV.3.3 Tabele centralizatoare cu indicii tendințelor centrale ale calitățior motrice
(I.F.D.)
c lasă – băieți – fete

Grupa experiment

IV.2.4 Tabele centralizatoare cu frecvența notelor și procentele obținute la
testările calităților motrice (I.F.)

Grupa martor

IV.2.5 Tabele centralizatoare cu frecvența notelor și procentele obținute la
testările calităților motrice (I.F.)

Grupa experiment – grupa martor

IV.2.6 Reprezentarea grafică

129IV.3.1.1.a Tabel centralizator cu rezultatele testăr ilor calităților motrice (I. F. D.)

Gru pa experiment: clasă

Alergare de viteză pe 50m plat
Alergare de rezistență 800/1000m f/b
Aruncarea mingii de oină

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.A.F.
8,3
9
8,1
10
3,41
7
3,32
9
24
9
25
10

2. A.G.
7,5
7
7,2
9
3,50
5
3,43
7
36
6
39
8

3. A.F.
7,6
7
7,3
8
3,40
7
3,29
10
38
7
42
9

4. B.S.
8,9
6
8,5
8
3,51
5
3,42
7
17
6
23
9

5. B.R.
7,2
9
7,0
10
3,48
6
3,37
8
41
9
45
10

6. C.I.A.
7,3
8
7,1
9
3,55
5
3,38
8
42
9
46
10

7. C.E.
8,7
7
8,3
9
3,41
7
3,29
10
21
8
22
8

8. G.A.
8,1
10
8,0
10
3,39
8
3,31
9
20
8
23
9

9. I.F.G.
7,3
8
7,0
10
3,43
7
3,33
9
27
7
41
9

10. I.V.
7,9
5
7,8
6
3,59
4
3,49
6
32
4
38
7

11. L.G.
8,5
8
8,1
10
3,45
6
3,36
8
27
10
30
10

12. M.A.
8,7
7
8,4
9
3,43
7
3,31
9
17
6
21
8

13. M.C.
8,5
8
8,1
10
3,47
6
3,38
8
15
5
19
7

14. O.A.
6,9
10
6,7
10
3,30
10
3,28
10
43
10
45
10

15. P.M.
7,0
10
7,0
10
3,43
7
3,29
10
39
8
42
9

16. P.N.
8,3
9
8,2
10
3,50
5
3,42
7
15
5
19
7

17. R.I.
7,7
6
7,7
6
3,53
5
3,44
7
30
4
37
7

18. R.C.
7,5
7
7,3
8
3,38
8
3,33
9
40
8
43
10

19. S.C.
6,9
10
6,8
10
3,31
9
3,27
10
44
10
47
10

20. S.F.
7,5
7
7,1
9
3,36
8
3,32
9
32
4
38
7

21. Ș.A.
8,9
6
8,4
9
3,41
7
3,39
8
17
6
21
8

22. Ț.M.
8,0
10
7,9
10
3,29
10
3,27
10
26
10
28
10

23. Ț.M.
8,2
9
8,0
10
3,26
10
3,25
10
28
10
28
10

24. V.V.
7,1
9
6,9
10
3,29
10
3,24
10
39
8
43
10

25. V.I.
7,6
7
7,2
9
3,41
7
3,30
10
37
7
41
9

130 IV.3.1.1.b Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Gru pa experiment: clasă

Săritura în lungime de pe loc
Flotări
Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal -abdomen
Extensia trunchiului din
culcat facial – spate

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.A.F.
1,60
7
1,69
9
9
7
13
9
28
8
31
10
35
8
39
10

2. A.G.
2,10
7
2,15
8
17
7
21
9
36
7
41
10
44
7
47
9

3. A.F.
2,15
8
2,15
8
19
8
20
9
38
8
43
10
43
7
48
9

4. B.S.
1,50
5
1,56
6
5
5
9
7
20
4
26
7
30
5
35
8

5. B.R.
2,20
9
2,23
10
21
9
24
10
40
9
45
10
45
8
49
10

6. C.I.A.
2,25
10
2,31
10
19
8
20
9
38
8
40
9
39
5
43
7

7. C.E.
1,65
8
1,69
9
9
7
13
9
24
6
29
9
37
9
41
10

8. G.A.
1,68
9
1,73
10
9
7
12
9
26
7
29
9
38
9
42
10

9. I.F.G.
2,12
7
2,18
9
17
7
20
9
35
7
39
9
38
4
44
7

10. I.V.S.
1,98
5
2,09
7
14
6
18
8
30
4
37
8
37
4
41
6

11. L.G.
1,66
8
1,71
9
6
6
10
8
25
7
27
8
32
6
37
9

12. M.A.
1,62
7
1,68
9
8
7
11
8
23
6
28
8
29
5
33
7

13. M.C.
1,68
9
1,70
9
8
7
13
9
22
5
28
8
31
6
37
9

14. O.A.
2,09
7
2,15
8
24
10
26
10
42
10
45
10
50
10
52
10

15. P.M.
2,11
7
2,14
8
16
7
17
8
37
8
37
8
46
8
49
10

16. P.N.
1,58
7
1,63
8
10
8
12
9
25
7
29
9
39
10
42
10

17. R.I.
2,01
5
2,09
7
13
5
16
7
33
6
39
9
3.8
4
43
7

18. R.C.
2,13
8
2,23
10
16
7
16
7
39
9
39
9
47
9
52
10

19. S.C.
2,24
10
2,32
10
20
9
21
9
35
7
38
8
43
7
45
8

20. S.F.
1,99
5
2,10
7
14
6
20
9
29
4
38
8
42
6
45
8

21. Ș.A
1,61
7
1,68
9
6
6
10
8
21
5
30
9
33
7
37
9

22. Ț.M.
1,80
10
1,83
10
14
10
15
10
27
8
27
8
40
10
41
10

23. Ț.M.
1,78
10
1,78
10
15
10
20
10
31
10
32
10
38
9
42
10

24. V.V.
2,12
7
2,24
10
22
10
25
10
39
9
42
10
49
10
53
10

25. V.I.
2,13
8
2,19
9
18
8
20
9
37
8
41
10
45
8
47
9

131

IV.3.1.2.a Tabel central izator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Grupa experiment: băieți

Alergare de viteză pe 50m plat
Alergare de rezistență 800/1000m f/b
Aruncarea mingii de oină

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.G.
7,5
7
7,2
9
3,50
5
3,43
7
36
6
39
8

2. A.F.
7,6
7
7,3
8
3,40
7
3,29
10
38
7
42
9

3. B.R.
7,2
9
7,0
10
3,48
6
3,37
8
41
9
45
10

4. C.I.A .
7,3
8
7,1
9
3,55
5
3,38
8
42
9
46
10

5. I.F.G.
7,3
8
7,0
10
3,43
7
3,33
9
37
7
41
9

6. I. V.S.
7,9
5
7,8
6
3,59
4
3,49
6
32
4
38
7

7. O.A.
6,9
10
6,7
10
3,30
10
3,28
10
43
10
45
10

8. P.M.
7,0
10
7,0
10
3,43
7
3,29
10
39
8
42
9

9. R.I.
7,7
6
7,7
6
3,53
5
3,44
7
30
4
37
7

10. R.C.
7,5
7
7,3
8
3,38
8
3,33
9
40
8
43
10

11. S.C.
6,9
10
6,8
10
3,31
9
3,27
10
44
10
47
10

12. S.F.
7,5
7
7,1
9
3,36
8
3,32
9
32
4
38
7

13. V.V.
7,1
9
6,9
10
3,29
10
3,24
10
39
8
43
10

14. V.I.
7,6
7
7,2
9
3,41
7
3,30
10
37
7
41
9

132

IV.3.1.2.b Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D .)

Grupa experiment: băieți

Săritura în lungime de pe loc
Flotări
Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal -abdomen
Extensia trunchiului din
culcat f acial – spate

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.G.
2,10
7
2,15
8
17
7
21
9
36
7
41
10
44
7
47
9

2. A.F.
2,15
8
2,15
8
19
8
20
9
38
8
43
10
43
7
48
9

3. B.R.
2,20
9
2,23
10
21
9
24
10
40
9
45
10
45
8
49
10

4. C.I.A.
2,25
10
2,31
10
19
8
20
9
38
8
40
9
39
5
43
7

5. I.F.G.
2,12
7
2,18
9
17
7
20
9
35
7
39
9
38
4
44
7

6. I.V.S.
1,98
5
2,09
7
14
6
18
8
30
4
37
8
37
4
41
6

7. O.A.
2,09
7
2,15
8
24
10
26
10
42
10
45
10
50
10
52
10

8. P.M.
2,11
7
2,14
8
16
7
17
8
37
8
37
8
46
8
49
10

9. R.I.
2,01
5
2,09
7
13
5
16
7
33
6
39
9
38
4
43
7

10. R.C.
2,13
8
2,23
10
16
7
16
7
39
9
39
9
47
9
52
10

11. S.C.
2,24
10
2,32
10
20
9
21
9
35
7
38
8
43
7
45
8

12. S.F.
1,99
5
2,10
7
14
6
20
9
29
4
38
8
42
6
45
8

13. V.V.
2,12
7
2,24
10
22
10
25
10
39
9
42
10
49
10
53
10

14. V.I.
2,13
8
2,19
9
18
8
20
9
37
8
41
10
45
8
47
9

133

IV.3.1.3.a Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Grupa experiment: fete

Alergare de viteză pe 50m plat
Alergare de rezistență 800/1000m f/b
Aruncarea mingii de oină

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.A.
8.3
9
8.1
10
3,41
7
3,32
9
24
9
25
10

2. B.S.
8.9
6
8.5
8
3,51
5
3,42
7
17
6
23
9

3. C.E.
8.7
7
8.3
9
3,41
7
3,29
10
21
8
22
8

4. G.A.
8.1
10
8.0
10
3,39
8
3,31
9
20
8
23
9

5. L.G.
8.5
8
8.1
10
3,46
6
3,36
8
27
10
30
10

6. M.A.
8.7
7
8.4
9
3,43
7
3,31
9
17
6
21
8

7. M.C.
8.5
8
8.1
10
3,47
6
3,38
8
15
5
19
7

8. P.N.
8.3
9
8.2
10
3,50
5
3,42
7
15
5
19
7

9. Ș.A.
8.9
6
8.4
9
3,41
7
3,39
8
17
6
21
8

10. Ț.M
8.0
10
7.9
10
3,29
10
3,27
10
26
10
28
10

11.Ț.M.
8.2
10
8.0
10
3,26
10
3,25
10
28
10
28
10

134

IV.3.1.3.b Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Grupa experiment: fete

Săritura în lungime de pe loc
Flotări
Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal -abdomen
Extensia trunchiului din
culcat facial – spate

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.A.
1,60
7
1,63
9
9
7
13
9
28
8
31
10
35
8
39
10

2. B.S.
1,50
5
1,56
6
5
5
9
7
20
4
26
7
30
5
35
8

3. C.E.
1,65
8
1,69
9
9
7
13
9
24
6
29
9
37
9
41
10

4. G.A.
1,68
9
1,73
10
9
7
12
9
26
7
29
9
38
9
42
10

5. L.G.
1,66
8
1,71
9
6
6
10
9
25
7
27
8
32
6
37
9

6. M.A.
1,62
7
1,68
9
8
7
11
8
23
6
28
8
29
5
33
7

7. M.C.
1,68
9
1,70
9
8
7
13
9
22
5
28
8
31
6
37
9

8. P.N.
1,58
7
1,63
8
10
8
12
9
25
7
29
9
39
10
42
10

9. Ș.A.
1,61
7
1,68
9
6
6
10
8
21
5
30
9
33
7
37
9

10. Ț.M
1,80
10
1,83
10
14
10
15
10
27
8
27
8
40
10
41
10

11. Ț.M.
1,78
10
1,78
10
15
10
20
10
31
10
32
10
38
9
42
10

135IV.3.2.1.a Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Gru pa martor: clasă

Alergare de viteză pe 50m plat
Alergare de rezistență 800/1000m f/b
Aruncarea mingii de oină

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.A.
7,5
7
7,5
7
3,36
7
3,32
8
38
7
43
10

2. A.A.
7,6
7
7,6
7
3,41
6
3,36
7
39
8
39
8

3. B.A.
7,1
9
7,1
9
3,27
9
3,27
9
40
8
40
8

4. B.V.
8,9
6
8,7
7
3,34
8
3,31
8
20
7
20
7

5. B.N.
8,4
9
8,4
9
3,29
9
3,29
9
23
9
24
9

6. C.M.
7,6
7
7,4
8
3,45
5
3,44
6
34
5
36
6

7. D.M.
7,9
5
7,7
6
3,59
4
3,41
6
31
4
35
6

8. D.C.
7,0
10
6,9
10
3,35
7
3,33
8
37
7
37
7

9. F.V.
7,4
8
7,3
8
3,38
7
3,34
8
39
8
39
8

10.G.V.
7,1
9
7,0
10
3,31
8
3,25
10
40
8
41
9

11. H.I.
9,2
5
8,9
6
3,40
6
3,36
7
16
5
17
6

12. I.C.
6,9
10
6,9
10
3,42
6
3,37
7
41
9
41
9

13. K.R.
8,0
10
8,0
10
3,24
10
3,25
10
26
10
27
10

14. M.E.
8,6
8
8,5
8
3,39
7
3,32
8
24
9
24
9

15. N.E.
8,7
7
8,6
8
3,42
6
3,36
7
18
6
18
6

16. N.C.
8,6
8
8,6
8
3,43
6
3,37
7
19
7
20
7

17. P.E.
7,3
8
7,2
9
3,29
9
3,25
10
35
6
36
6

18. P.A.
7,8
6
7,5
7
3,54
4
3,47
5
33
5
34
5

19. P.V.
7,8
10
7,0
10
3,33
8
3,32
8
43
10
43
10

20. S.M.
8,1
10
8,0
10
3,28
9
3,27
9
24
9
24
9

21. S.D.
8,4
9
8,4
9
3,31
8
3,30
8
27
10
28
10

22. S.C.
7,1
9
7,1
9
3,25
10
3,22
10
41
9
41
9

23. T.D.
7,3
8
7,4
8
3,29
9
3,25
10
42
9
43
10

24. Ț.A.
8,6
8
8,5
8
3,45
5
3,41
6
21
8
21
8

25. V.E.
8,9
6
8,8
6
3,55
4
3,36
7
15
4
17
6

136IV.3.2.1.b Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Gru pa martor: clasă

Săritura în lungime de pe loc
Flotări
Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal -abdomen
Extensia trunchiului din
culcat facial – spate

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.A.
2,10
7
2,12
7
16
7
16
7
36
6
37
7
45
8
46
8

2. A.A.
2,08
7
2,10
7
18
8
19
8
38
7
39
8
43
7
44
7

3. B.A.
2,22
9
2,24
10
19
8
20
9
43
10
44
10
48
9
48
9

4. B.V.
1,61
7
1,62
7
6
6
7
6
24
6
25
7
32
6
33
7

5. B.N.
1,70
9
1,72
9
14
10
15
10
29
9
31
10
37
9
38
9

6. C.M.
2,09
7
2,12
7
14
6
15
6
34
5
36
6
42
6
43
7

7. D.M.
2,01
5
2,06
5
13
5
14
6
31
4
33
5
40
5
41
6

8. D.C.
2,11
7
2,15
8
19
8
20
9
41
9
41
9
47
9
47
9

9. F.V.
2,06
6
2,09
7
20
9
21
9
40
8
40
8
43
7
43
7

10. G.V.
2,16
8
2,17
8
19
8
19
8
37
7
38
7
42
6
41
6

11. H.I.
1,50
5
1,53
6
7
6
7
6
24
6
26
7
37
9
37
9

12. I.C.
2,18
9
2,20
9
21
9
22
10
38
7
40
8
48
9
47
9

13. K.R.
1,75
10
1,76
10
14
10
15
10
31
10
32
10
40
10
40
10

14. M.E.
1,70
9
1,70
9
8
7
9
7
25
7
26
7
37
9
37
9

15. N.E.
1,61
7
1,62
7
9
7
9
7
28
8
28
8
33
7
33
7

16. N.C.
1,65
8
1,67
8
10
8
1
8
26
7
27
8
31
6
31
6

17. P.E.
2,14
8
2,15
8
23
10
24
10
43
10
45
10
50
10
51
10

18. P.A.
2,02
5
2,05
5
11
4
14
6
33
5
35
6
40
5
41
6

19. P.V.
2,24
10
2,25
10
20
9
21
9
41
9
41
9
47
9
47
9

20. S.M.
1,76
10
1,77
10
14
10
14
10
27
8
28
8
34
7
33
7

21. S.D.
1,69
9
1,70
9
11
8
12
9
23
6
24
6
33
7
34
7

22. S.C.
2,26
10
2,26
10
21
9
22
10
39
8
40
8
44
7
44
7

23. T.D.
2,21
9
2,22
9
15
6
16
7
37
7
38
7
46
8
46
8

24. Ț.A.
1,70
9
1,71
9
8
7
8
7
21
5
22
5
36
8
37
9

25. V.E.
1,49
5
1,50
5
5
5
5
5
20
4
21
5
30
5
31
6

137

IV.3.2.2.a Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților mo trice (I. F. D.)

Gru pa martor: băieți

Alergare de viteză pe 50m plat
Alergare de rezistență 800/1000m f/b
Aruncarea mingii de oină

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.A.
7,5
7
7,5
7
3,36
7
3,32
8
38
7
43
10

2. A.A.
7,6
7
7,6
7
3,41
6
3,36
7
39
8
39
8

3. B.A.
7,1
9
7,1
9
3,27
9
3,27
9
40
8
40
8

4. C.M.
7,6
7
7,4
8
3,45
5
3,44
6
34
5
36
6

5. D.M.
7,9
5
7,7
6
3,59
4
3,41
6
31
4
35
6

6. D.C.
7,0
10
6,9
10
3,35
7
3,33
8
37
7
37
7

7. F.V.
7,4
8
7,3
8
3,38
7
3,34
8
39
8
39
8

8. G.F.
7,1
9
7,0
10
3,31
8
3,25
10
40
8
41
9

9. I.C.
6,9
10
6,9
10
3,42
6
3,37
7
41
9
41
9

10. P.E.
7,3
8
7,2
9
3,29
9
3,25
10
35
6
36
6

11. P.A.
7,8
6
7,5
7
3,54
4
3,47
5
33
5
34
5

12. P.V.
7,0
10
7,0
10
3,33
8
3,32
8
43
10
43
10

13. S.C.
7,1
9
7,1
9
3,25
10
3,22
10
41
9
41
9

14. T.D
7,3
8
7,4
8
3,29
9
3,25
10
42
9
43
10

138

IV.3.2.2.b Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Grupa martor: băieți

Săritura în lungime de pe loc
Flotări
Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal -abdomen
Extensia trunchiului din
culcat facial – spate

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. A.A.
2,10
7
2,12
7
16
7
16
7
36
6
37
7
45
8
46
8

2. A.A.
2,08
7
2,10
7
18
8
19
8
38
7
39
8
43
7
44
7

3. B.A.
2,22
9
2,24
10
19
8
20
9
43
10
44
10
48
9
48
9

4. C.M.
2,09
7
2,12
7
14
6
15
6
34
5
36
6
42
6
43
7

5. D.M.
2,01
5
2,06
5
13
5
14
6
31 4
33
5
40
5
41
6

6. D.C.
2,11
7
2,15
8
19
8
20
9
41
9
41
9
47
9
47
9

7. F.V.
2,06
6
2,09
7
20
9
21
9
40
8
40
8
43
7
43
7

8. G.V.
2,16
8
2,17
8
19
8
19
8
37
7
38
7
42
6
41
6

9. I.C.
2,18
9
2,20
9
21
9
22
10
38
7
40
8
48
9
47
9

10. P.E.
2,14
8
2,15
8
23
10
24
10
43
10
45
10
50
10
51
10

11. P.A.
2,02
5
2,05
5
11
4
14
6
33
5
35
6
40
5
41
6

12. P.V.
2,24
10
2,25
10
20
9
21
9
41
9
41
9
47
9
47
9

13. S.C.
2,26
10
2,26
10
21
9
22
10
39
8
40
8
44
7
44
7

14. T.D.
2,21
9
2,22
9
15
6
16
7
37
7
38
7
46
7
46
8

139

IV.3.2.3.a Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Grupa martor: fete

Alergare de viteză pe 50m plat
Alergare de rezistență 800/1000m f/b
Aruncarea mingii de oină

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. B.V.
8,9
6
8,7
7
3,34
8
3,31
8
20
7
20
7

2. B.N.
8,4
9
8,4
9
3,29
9
3,29
9
23
9
24
9

3. H.I.
9,2
5
8,9
6
3,40
6
3,36
7
16
5
17
6

4. K.R.
8,0
10
8,0
10
3,24
10
3,25
10
26
10
27
10

5. M.E.
8,6
8
8,5
8
3,39
7
3,32
8
24
9
24
9

6. N.E.
8,7
7
8,6
8
3,42
6
3,36
7
18
6
18 6

7. N.C.
8,6
8
8,6
8
3,43
6
3,37
7
19
7
20
7

8. S.M.
8,1
10
8,0
10
3,28
9
3,27
9
24
9
24
9

9. S.D.
8,4
9
8,4
9
3,31
8
3,30
8
27
10
28
10

10. Ț.A.
8,6
8
8,5
8
3,45
5
3,41
6
21
8
21
8

11. V.E.
8,9
6
8,8
6
3,55
4
3,36
7
15
4
17
6

140

IV.3.2.3.b Tabel centralizator cu rezultatele testărilor calităților motrice (I. F. D.)

Grupa martor: fete

Săritura în lungime de pe loc
Flotări
Ridicarea trunch iului din
culcat dorsal -abdomen
Extensia trunchiului din
culcat facial – spate

I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N
I
N
F
N

1. B.V.
1,61
7
1,62
7
6
6
7 6
24
6
25
7
32
6
33
7

2. B.N.
1,70
9
1,72
9
14
10
15
10
29
9
31
10
37
9
38
9

3. H.I.
1,50
5
1,53
6
7
6
7
6
24
6
26
7
37
9
37
9

4. K.R.
1,75
10
1,76
10
14
10
15
10
31
10
32
10
40
10
40
10

5. M.E.
1,70
9
1,70
9
8
7
9
7
25
7
26
7
37
9
37
9

6. N.E.
1,61
7
1,62
7
9
7
9
7
28
8
28
8
33
7
33
7

7. N.C.
1,65
8
1,67
8
10
8
11
8
26
7
27
8
31
6
31
6

8. S.M.
1,76
10
1,77
10
14
10
14
10
27
8
28
8
34
7
33
7

9. S.D.
1,69
9
1,70
9
11
8
12
9
23
6
24
6
33
7
34
7

10. Ț.A.
1,70
9
1,71
9
8
7
8
7
21
5
22
5
36
8
37
9

11. V.E.
1,49
5
1,50
5
5
5
5
5
20
4
21
5
30
5
31
6

141

IV.3.3.1 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale calitățior motrice
(I.F.D.)

Clasă
Alergare de viteză
pe 50 m. plat Alergare de
rezistență
800/1000 F/B Aruncarea mingii
de oină, de pe loc la
distanță
Flotări Săritura în lungime
de pe loc Ridicarea
trunchiului din
culcat – abdomen Extensia trunchiului
din culcat facial
spate
Instrument
(proba)

Parametru
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa
experiment
7,8
7,3
0,5
3,42
3,33
0,09
30,28
33,84
3,56
14
17
3
1,91
1,96
5
31
35
4
40
40
–

x
Grupa
martor
7,8
7,8
–
3,37

3,32
0,05
30,7
31,52
0,82
14

15
1
1,92
1,93
1
32
33
1
40
41
1

Grupa
experiment
2
1,8
0,2
33
25
8
29
28
1
19
17
2
75
76
1
22
19
3
21
20

1

w
Grupa
martor
2,3
2
0,3
35
25
10
28
26
2
18
19
1
77
76
1
23
24
1
20
20
–

Grupa
experiment
0,54
0,59
0,05
6,72
5,32
1,4
8,5
9,05
0,55
4,6
5,32
0,72
20,28
24,28
4
5,96
5,72
0,24
4,8
5,18

0,38

a
m
Grupa
martor
0,62
0,6
0,02
7,56
5,12
2,44
8,31
8,53
0,22
4,36
4,4
0,04
23,84
24,36
0,52
6,36
6,32
0,04
5
4,88
0,12

Grupa
experiment
0,63
0,43
0,2
8,65
6,64
2,01
11,2
9,89
1,31
5,45
4,6
0,85
24,94
26
1,06
6,77
6,28
0,49
5,8
6,31
0,51

σ
Grupa
martor
0,71
0,68
0,03
9,41
6,48
2,93
9,37
9.39
0,02
5,31
5,44
0,13
25,86
26,09
0,23
7,27
7,22
0,05
5,95
5,88
0,07

142IV.3.3.2 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale calitățior motrice
(I.F.D.)

Băieți
Alergare de viteză
pe 50 m. plat Alergare de
rezistență 800/1000
F/B Aruncarea mingii de
oină, de pe loc la
distanță
Flotări Săritura în lungime
de pe loc Ridicarea trunchiului
din culcat – abdomen Extensia trunchiului
din culcat – spate
Instrument
(proba)

Parametru
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa
experiment
7,3
7,1
0,2
3,42
3,34
0,08
37,8
41,9
4,1
18
20
2
2,11
2,18
0,07
36
38
2
43
47
4

x

Grupa
martor
7,3
7,2
0,1
3,37
3,32
0,05
38,07
39,14
1,07
18
19
1
2,13
2,15
0,02
38
39
1
45
46
–

Grupa
experiment
1
1,1
0,1
30
25
5
14
10
4
11
10
1
27
23
4
13
8
5
13
12
1

w

Grupa
martor
1
0,8
0,2
34
25
9
12
9
3
12
10
2
25
21
4
12
12
–
10
10
–

Grupa
experiment
0,25
0,22
0,03
7,57
5,85
1,72
3,31
2,51
0,8
3,27
2,1
1,17
6
5,92
0,08
2,85
2,57
0,28
3,71
3
0,71

am

Grupa
martor
0,25
0,22
0,03
7,71
6

1,71
2,91
2,57
0,34
3,54
2,64
0,9
6,71
5,71
1
2,78
2,5
0,28
2,64
2,5
0,14

Grupa
experiment
0,31
0,3
0,01
9,49
7,29
2,2
4,82
3,59
1,23
3,6
3,52
0,08
7,24
7,44
0,2
3,67
3,57
0,1
4,13
3,72
0,41

σ

Grupa
martor
0,31
0,27
0,04
10,03
7,68
2,35
3,6
3,08
0,52
3,96
3,24
0,72
8,02
7,01
1,01
3,60
3,26
0,34
3,15
3
0,15

143IV.3.3.3 Tabel centralizator cu indicii tendințelor centrale ale calitățior motrice
(I.F.D.)

Fete

Alergare de viteză
pe 50 m. plat Alergare de rezistență
800/1000 F/B Aruncarea mingii de
oină, de pe loc la
distanță
Flotări Săritura în lungime de
pe loc Ridicarea trunchiului din
culcat – abdomen Extensia trunchiului din
culcat – spate
Instrument
(proba)

Parametru
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D
I
F
D

Grupa
experiment
8,4
8,1
0,3
3,41
3,33
8
20,6
23,5
2,9
9
13
4
1,65
1,69
0,04
25
29
4
35
39
4

x

Grupa martor
8,5
8,4
0,1
3,37
3,32
5
21,18
21,81
0,63
8
10
2
1,65
1,66
0,01
25
26
1
35
36
–

Grupa
experiment
0,9
0,6
0,3
25
17
8
13
11
2
10
11
1
30
27
3
11
6
5
11
9
2

w

Grupa martor
1,2
0,9
0,3
31
16
15
12
11
1
9
10
1
27
27
–
11
11
–
10
9
1

Grupa
experiment
0,26 0,15
0,11
5,54
5
0,54
4,14
3,04
1,1
2,18
2,09
0,09
6,27
5,18
1,09
2,45
1,36
1,09
3,36
2,63
0,73

am

Grupa martor
0,28
0,23
0,05
7,36
4
3,36
3,28
3,25
0,03
2,72
2,90
0,18
7,18
6,54
0,64
2,63
2,54
0,09
2,63
2,63
–

Grupa
experiment
0,31
0,21
0,1
7,86
5,97
1,89
4,88
3,75
1,13
3,1
3,04
0,06
8,58
7,35
1,23
3,24
1,81
1,43
3,91
3,14
0,77

σ

Grupa martor
0,36
0,30
0,06
9,06
5,07
3,99
3,97
3,84
0,13
3,68
3,46
0,22
9,08
8,61
0,47
3,36
3,40
0,04
3,11
3,01
0,1

144

IV.3.4.1 Tabel centralizator cu frecvența notelor și procentele obținute la
testările calităților motrice (I.F.)
Grupa experiment: clasă

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7
Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Instrumentul, frecvența, procentul
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
–
1
2
3
–
7
3
4
7
5
13
5
Alergare de viteză pe 50m plat

%
–
–
–
4%
8%
12%
–
28%
12%
16%
28%
20%
52%
20%

F
1
–
5
–
3
1
8
4
3
5
1
6
4
9
Alergare de rezis tență 800/1000m F/B

%
4%
–
20%
–
12%
4%
32%
16%
12%
20%
4%
24%
16%
36%

F
3
–
2
–
4
–
3
5
5
4
3
6
5
10
Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la
distanță
%
12%
–
8%
–
16%
–
12%
20%
20%
16%
12%
24%
20%
40%

F
–
–
2
–
4
–
9
3
4
5
2
12
4
5
Flotări, din sprijin facial

%
–
–
8%
–
16%
–
36%
12%
16%
20%
8%
48%
16%
20%

F
–
–
4
–
–
1
9
3
5
5
3
8
4
8
Săritura în lungime de pe loc

%
–
–
16%
–
–
4%
36%
12%
20%
20%
12%
32
16%
32%

F
3
–
2
–
3
–
6
1
6
8
3
8
2
8
Ridicarea trunchiului din culcat –
abdomen
%
12%
–
8%
–
12%
–
24%
4%
24%
32%
12%
32%
8%
32%

F
3
–
3
–
3
1
4
4
4
3
4
6
4
11
Extensia trunchiului din cu lcat facial –
spate
%
12%
–
12%
–
12%
4%
16%
16%
16%
12%
16%
24%
16%
44%

145IV.3.4.2 Tabel centralizator cu frecvența notelor și procentele obținute la
testările calităților motrice (I.F.)
Grupa experiment: băieți

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7
Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Instrumentul, frecvența, procentu
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
1
–
1
2
5
–
2
2
2
4
3
6
Alergare de viteză pe 50m pl at

%
–
–
7%
–
7%
14%
36%
–
14%
14%
14%
29%
22%
43%

F
1
–
3
–
1
1
4
2
2
2
1
3
2
6
Alergare de rezistență 800/1000m F/B

%
7%
–
2%
–
7%
7%
29%
14%
14%
14%
7%
22%
14%
43%

F
3
–
–
–
1
–
3
3
3
1
2
4
2
6
Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la
distanță
%
21%
–
–
–
7%
–
21%
21%
21%
7%
15%
29%
15%
43%

F
–
–
1
–
2
–
4
2
3
2
2
7
2
3
Flotări, din sprijin facial

%
–
–
7%
–
14%
–
30%
14%
21%
14%
14%
51%
14%
21%

F
–
–
3
–
–
–
5
3
3
4
1
2
2
5
Săritura în lungime de pe loc

%
–
–
21%
–
–
–
36%
21%
21%
29%
7%
14%
15%
36%

F
2
–
–
–
1
–
3
–
4
4
3
4
1
6
Ridicarea trunchiului din culcat –
abdomen
%
14%
–
–
–
7%
–
21%
–
30%
30%
21%
30%
7%
40%

F
3
–
1
–
1
1
3
3
3
2
1
3
2
5
Extensia trunchiului din culcat facial –
spate
%
22%
–
7%
–
7%
7%
22%
22%
21%
14%
7%
21%
14%
36%

146IV.3.4.3 Tabel centralizator cu frecvența notelor și procentele obținute la
testările calităților motrice (I.F.)

Grupa experiment: fete

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7
Nota 8
Nota 9
Nota 10 Nota

Instrumentul, frecvența, procentul
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
–
–
2
–
2
–
2
1
2
3
3
7
Alergare de viteză pe 50m plat

%
–
–
–
–
18%
–
18%
–
18%
9%
18%
27%
27%
64%

F
–
–
2
–
2
–
4
2
1
3
–
3
2
3
Alergare de rezistență 800/1000m F/B

%
–
–
18%
–
18%
–
37%
19%
10%
27%
–
27%
18%
27%

F
–
–
2
–
3
–
–
2
2
3
1
2
3
4
Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la
distanță
%
–
–
18%
–
27%
–
–
18%
18%
27%
10%
18%
27%
37%

F
–
–
1
–
2
–
5
1
1
3
–
5
2
2
Flotări, din sprijin facial

%
–
–
9%
–
18%
–
46%
9%
9%
27%
–
46%
18%
18%

F
–
–
1
–
–
1
4
–
2
1
2
6
2
3
Săritura în lungime de pe loc

%
–
–
9%
–
–
9%
37%
–
18%
9%
18%
55%
18%
27%

F
1
–
2
–
2
–
3
1
2
4
–
4
1
2
Ridicarea trunchiului din culcat –
abdomen
%
9%
–
18%
–
18%
–
27%
10%
18%
39%
–
36%
10%
18%

F
–
–
2
–
2
–
1
1
1
1
3
3
2
6
Extensia trunc hiului din culcat facial –
spate
%
–
–
18%
–
18%
–
9%
9%
9%
9%
28%
28%
18%
54%

147IV.3.4.4 Tabel centralizator cu frecvența notelor și procentele obținute la
testările calităților motrice (I.F.)

Grupa martor: clasă

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7
Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

nstrumentul, frecvența, procentul
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
2
–
3
3
4
4
6
7
5
5
5
6
Alergare de viteză pe 50m plat

%
–
–
8%
–
12%
12%
16%
16%
24%
28%
20%
20%
20%
24%

F
3
–
2
1
5
3
4
6
4
7
5
3
2
5
Alergare de rezistență 800/1000m F/B

%
12%
–
8%
4%
20%
12%
16%
24%
16%
28%
20%
12%
8%
20%

F
2
–
3
1
2
6
4
3
5
4
6
6
3
5
Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la
distanță
%
8%
–
12%
4%
8%
24%
16%
12%
20%
16%
24%
24%
12%
20%

F
1
–
2
1
4
5
4
5
6
3
4
5
4
6
Flotări, din sprijin facial

%
4%
–
8%
4%
16%
20%
16%
20%
24%
12%
16%
20%
16%
24%

F
–
–
4
3
1
1
6
6
3
4
7
6
4
5
Săritura în lungime de pe loc

%
–
–
16%
12%
4%
4%
24%
24%
12%
16%
28%
24%
16%
20%

F
2
–
3
3
4
3
6
6
4
7
3
2
3
4
Ridicarea trunchiului din culcat –
abdomen
%
8%
–
12%
12%
16%
12%
24%
24%
16%
28%
12%
8%
12%
16%

F
–
–
3
–
4
5
6
8
3
2
7
8
2
2
Extensia trunchiului din culcat facial –
spate
%
–
–
12%
–
16%
20%
24%
32%
12%
8%
28%
32%
8%
8%

148
IV.3.4.5 Tabel centralizator cu frecvența notelor și procentele obținute la
testările calităților motrice (I.F.)

Grupa martor: băieți

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7
Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Instrumentul, frecvența, procentul
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
1
–
1
1
3
3
3
3
3
3
3
4
Alergare de viteză pe 50m plat

%
–
–
8%
–
8%
8%
21%
21%
21%
21%
21%
21%
21%
29%

F
2
–
1
1
2
2
3
2
2
4
3
1
1
4
Alergare de rezistență 800/1000m F/B

%
14%
–
8%
8%
14%
14%
21%
14%
14%
27%
21%
8%
8%
27%

F
1
–
2
1
1
3
2
1
4
3
3
3
1
3
Aruncarea mingii de oi nă, de pe loc, la
distanță
%
8%
–
14%
8%
8%
21%
14%
8%
27%
21%
21%
21%
8%
21%

F
1
–
1
–
2
3
1
2
4
2
4
4
1
3
Flotări, din sprijin facial

%
8%
–
8%
–
14%
21%
8%
15%
27%
15%
27%
28%
8%
21%

F
–
–
2
2
1
–
4
4
2
3
3
2
2
3
Săritura în lungime de pe loc

%
–
–
14%
14%
8%
–
28%
28%
14%
22%
22%
14%
14%
22%

F
1
–
2
1
1
2
4
3
2
4
2
2
2
2
Ridicarea trunchiului din culcat – abdomen

%
8%
–
14%
8%
8%
14%
28%
22%
14%
28%
14%
14%
14%
14%

F
–
–
2
–
2
3
4
4
1
2
4
4
1
1
Extensia trunchiului din culcat facial – spate

%
–
–
14%
–
14%
22%
28%
28%
8%
14%
28%
28%
8%
8%

149IV.3.4.6 Tabel cen tralizator cu frecvența notelor și procentele obținute la
testările calităților motrice (I.F.)

Grupa martor: fete

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7
Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Instrumentul, frecvența, procentu l
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
1
–
2
2
1
1
3
4
2
2
2
2
Alergare de viteză pe 50m plat

%
–
–
9%
–
18%
18%
9%
9%
28%
37%
18%
18%
18%
18%

F
1
–
1
–
3
1
1
4
2
3
2
2
1
1
Alerga re de rezistență 800/1000m F/B

%
9%
–
9%
–
28%
9%
9%
36%
18%
28%
18%
18%
9%
9%

F
1
–
1
–
1
3
2
2
1
12
3
3
2
2
Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la
distanță
%
9%
–
9%
–
9%
28%
18%
18%
9%
8%
28%
28%
18%
18%

F
–
–
1
1
2
2
3
3
2
1
–
1
3
3
Flotări, din sprijin facial

% –
–
8%
9%
18%
17%
28%
28%
18%
9%
–
9%
28%
28%

F
–
–
2
1
–
1
2
2
1
1
4
4
2
2
Săritura în lungime de pe loc

%
–
–
18%
9%
–
9%
18%
18%
9%
9%
37%
37%
18%
18%

F
1
–
1
2
3
1
2
3
2
3
1
–
1
2
Ridicarea trunchiului din culcat – abdomen

%
9%
–
9%
18%
28%
8%
18%
28%
18%
28%
9%
–
9%
18%

F
–
–
1
–
2
2
3
4
1
–
3
4
1
1
Extensia trunchiului di n culcat facial – spate

%
–
–
9%
–
17%
17%
28%
37%
9%
–
28%
37%
9%
9%

150IV.3.4.1 Reprezentare grafică

Alergare de viteză: clasă

77,17,27,37,47,57,67,77,8
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Alergare de viteză
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
7,8
7,3
0,5

X
Grupa martor
7,8
7,8
0

Grupa experiment
2
1,8
0,2

W
Grupa martor
2,3
2
0,3

Grupa experiment
0,54
0,59
0,05

am
Grupa martor
0,62
0,6
0,02

Grupa experiment
0,63
0,43
0,2

σ
Grupa martor
0,71
0,68
0,03

151IV.3.4.2 Reprezentare grafică

Alergare de viteză: clasă – note

02468101214
Nota
5Nota
7Nota
9Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
–
1
2
3
–
7
3
4
7
5
5
13
Grupa
experiment
%
–
–
–
4%
8%
12%
–
28%
12%
16%
28%
20%
20%
52%

F
–
–
2
–
3
3
4
4
6
7
5
5
5
6

Alergare
de viteză
Grupa
martor
%
–
–
8%
–
12%
12%
16%
16%
24%
28%
20%
20%
20%
24%

152

IV.3.4.3 Reprezentare grafică

Alergare de viteză: băieți

77,057,17,157,27,257,3
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Alergare de viteză
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
7,3
7,1
0,2

X
Grupa martor
7,3
7,2
0,1

Grupa experiment
1
1,1
0,1

W
Grupa martor
1
0,8
0,2

Grupa experiment
0,25
0,22
0,03

am
Grupa martor
0,25
0,22
0,03

Grupa experiment
0,31
0,3
0,01

σ
Grupa martor
0,31
0,27
0,04

153
IV.3.4.4 Reprezentare grafică

Alergare de viteză: băieți – note

0123456
Nota
5Nota
7Nota
9Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
1
–
1
2
5
–
2
2
2
4
3
6
Grupa
experiment
%
–
–
7%
–
7%
14%
36%
–
14%
14%
14%
29%
22%
43%

F
–
–
1
–
1
1
3
3
3
3
3
3
3
4

Alergare
de vite ză
Grupa
martor

%
–
–
8%
–
8%
8%
21%
21%
21%
21%
21%
21%
21
29%

154
IV.3.4.5 Reprezentare grafică

Alergare de viteză: fete

7,988,18,28,38,48,5
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Alergare de viteză
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
8,4
8,1
0,3

X
Grupa martor
8,5
8,4
0,1

Grupa experiment
0,9
0,6
0,3

W
Grupa martor
1,2
0,9
0,3

Grupa experiment
0,26
0,15
0,11

am
Grupa martor
0,28
0,23
0,05

Grupa experiment
0,31
0,21
0,1

σ
Grupa martor
0,36
0,30
0,06

155IV.3.4.6 Reprezentare grafică

Alergare de viteză: fete – note

01234567
Nota
5Nota
7Nota
9Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
–
–
2
–
2
–
2
1
2
3
3
7
Grupa
experiment
%
–
–
–
–
18%
–
18%
–
18%
9%
18%
27%
27%
34%

F
–
–
1
–
2
2
1
1
3
4
2
2
2
2

Alergare
de viteză
Grupa
martor
%
–
–
9%
–
18%
18%
9%
9%
28%
37%
18%
18%
18%
18%

156IV.3.4.7 Reprezentare grafică

Alergare de rezistență: clasă

3,263,283,33,323,343,363,383,43,42
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Alergare de rezistență
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
3,42
3,33
9

X
Grupa martor
3,37
3,32
5

Grupa experiment
33
25
8

W
Grupa martor
35
25
10

Grupa experiment
6,72
5,32
1,4

am
Grupa martor
7,56
5,12
2,44

Grupa experiment
8,65
6,64
2,01

σ
Grupa martor
9,41
6,48
2,93

157IV.3.4.8 Reprezentare grafică

Alergare de rezistență: clasă – note

0123456789
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba e valuată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
1
–
5
–
3
1
8
4
3
5
1
6
4
9
Grupa
experiment
%
4%
–
20%
–
12%
4%
32%
16%
12%
20%
4%
24%
16%
36%

F
3
–
2
1
5
3
4
6
4
7
5
3
2
5

Alergare
de
rezistență
Grupa
martor
%
12%
–
8%
4%
20%
12%
16%
24%
16%
28%
20%
12%
8%
20%

158
IV.3.4.9 Reprezentare graf ică

Alergare de rezistență: băieți

3,263,283,33,323,343,363,383,43,42
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Alergare de rezistență
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
3,42
3,34
8

X
Grupa martor
3,37
3,32
5

Grupa experiment
30
25
5

W
Grupa martor
34
25
9

Grupa experiment
7,57
5,85
1,72

am
Grupa martor
7,71
6
1,71

Grupa experiment
9,49
7,29
2,2

σ
Grupa martor
10,03
7,68
2,35

159
IV.3.4.10 Reprezentare grafică

Alergare de rezistență: băieți – note

0123456
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
1
–
3
–
1
1
4
2
2
2
1
3
2
6
Grupa
experiment
%
7%
–
22%
–
7%
7%
29%
14%
14%
14%
7%
22%
14%
43%

F
2
–
1
1
2
2
3
2
2
4
3
1
1
4

Alergare
de
rezistență
Grupa
martor
%
14%
–
8%
8%
14%
14%
21%
14%
14%
27%
21%
8%
8%
27%

160IV.3.4.11 Reprezentare grafică

Alergare de rezistență: fete

3,263,283,33,323,343,363,383,43,42
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Alergare de rezistență
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
3,41
3,33
8

X
Grupa martor
3,37
3,32
5

Grupa experimen t
25
17
8

W
Grupa martor
31
16
15

Grupa experiment
5,54
5
0,54

am
Grupa martor
7,36
4
3,36

Grupa experiment
7,86
5,97
1,89

σ
Grupa martor
9,06
5,07
3,99

161
IV.3.4.12 Reprezentare grafică

Alergare de rezistență: fete – note

0123456
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
2
–
2
–
4
2
1
3
–
3
2
3
Grupa
experiment
%
–
–
18%
–
18
–
37%
19%
10%
27%
–
27%
18%
27%

F
1
–
1
–
3
1
1
4
2
3
2
2
1
1

Alergare
de
rezistență
Grupa
martor
%
9%
–
9%
–
28%
9%
9%
36%
18%
28%
18%
18%
9%
9%

162
IV.3.4.13 Reprezentare grafică

Aruncarea mingii de oină: clasă

28293031323334
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Aruncarea mingii de oină
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
30,28
33,84
3,56

X
Grupa martor
30,7
31,52
0,82

Grupa experiment
29
28
1

W
Grupa marto r
28
26
2

Grupa experiment
8,5
9,05
0,5

am
Grupa martor
8,31
8,53
0,22

Grupa experiment
11,20
9,89
1,31

σ
Grupa martor
9,37
9,39
0,02

163IV.3.4.14 Reprezentare grafică

Arun carea mingii de oină: clasă – note

012345678910
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
3
–
2
–
4
–
3
5
5
4
3
6
5
10
Grupa
experiment
%
12%
–
8%
–
16%
–
12%
20%
20%
16%
12%
24%
20%
40%

F
3
–
3
1
2
6
4
3
5
4
6
6
3
5
Aruncarea mingii de oină

Grupa
martor
%
12%
–
12%
4%
8%
24%
16%
12%
20%
16%
24%
24%
12%
20

164
IV.3.4.15 Reprezentare grafică

Aruncarea mingii de oină: băieți

3536373839404142
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Aruncarea mingii de oină
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
37,8
41,9
4,1

X
Grupa martor
38,07
39,14
1,07

Grupa experiment
14
10
4

W
Grupa martor
12
9
3

Grupa experiment
3,31
2,51
0,8

am
Grupa martor
2,91
2,57
0,34

Grupa experiment
4,82
3,59
1,23

σ
Grupa martor
3,6
3,08
0,52

165
IV.3.4.16 Reprezentare grafică

Aruncarea mingii de oină: băieți – note

0123456
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
3
–
–
–
1
–
3
3
3
1
2
4
2
6
Grupa
experiment
%
21%
–
–
–
7%
–
21%
21%
21%
7%
15%
29%
15%
43%

F
1
–
2
1
1
3
2
1
4
3
3
3
1
3
Aruncarea mingii de
oină

Grupa
martor
%
8%
–
14%
8%
8%
21%
14%
8%
27%
21%
21%
21%
8%
21%

166
IV.3.4.17 Reprezentare grafică

Aruncarea mingii de oină: fete

1919,52020,52121,52222,52323,5
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Aruncarea mingii d e oină
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
20,6
23,5
2,9

X
Grupa martor
21,18
21,81
0,63

Grupa experiment
13
11
2

W
Grupa martor
12
11
1

Grupa experiment
4,14
3,04
1,1

am
Grupa martor
3,28
3,25
0,03

Grupa experiment
4,88
3,75
1,13

σ
Grupa martor
3,97
3,84
0,13

167IV.3.4.18 Reprezentare grafică

Aruncarea mingii de oină: fete – note

00,511,522,533,54
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
2
–
3
–
–
2
2
3
1
2
3
4
Grupa
experiment
%
–
–
18%
–
27%
–
–
18%
18%
27%
10%
18%
27%
37%

F
1
–
1
–
1
3
2
2
1
1
3
3
2
2
Aruncarea mingii de
oină

Grupa
martor
%
9%
–
9%
–
9%
28%
18%
18%
9%
8%
28%
28%
18%
18%

168
IV.3.4.19 Reprezentare grafică

Flotări : clasă

024681012141618
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Flotări
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa e xperiment
14
17
3

X
Grupa martor
14
15
1

Grupa experiment
19
17
2

W
Grupa martor
18
19
1

Grupa experiment
4,6
5,32
0,72

am
Grupa martor
4.36
4,4
0,04

Grupa experiment
5,45
4,6
0,85

σ
Grupa martor
5,31
5,44
0,13

169
IV.3.4.20 Reprezentare grafică

Flotări: clasă – note

024681012
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evalu ată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
2
–
4
–
9
3
4
5
2
12
4
5
Grupa
experiment
%
–
–
8%
–
16%
–
36%
12%
16%
20%
8%
48%
16%
20%

F
1
–
2
1
4
5
4
5
6
3
4
5
4
6

Flotări

Grupa
martor
%
4%
–
8%
4%
16%
20%
16%
20%
24%
12%
16%
20%
16%
24%

170

IV.3.4.21 Reprezentare grafică

Flotări : băieți

1717,51818,51919,520
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Flotări
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
18
20
2

X
Grupa martor
18
19
1

Grupa experiment
11
10
1

W
Grupa martor
12
10
2

Grupa experiment
3,27
2,1
1,17

am
Grupa martor
3,54
2,64
0,9

Grupa experiment
3,6
3,52
0,08

σ
Grupa martor
3,96
3,24
0,72

171IV.3.4.22 Reprezentare grafică

Flotări: băieți – note

01234567
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
1
–
2
–
4
2
3
2
2
7
2
3
Grupa
experiment
%
–
–
7%
–
14%
–
30%
14%
20%
14%
14%
51%
14%
21%

F
1
–
1
–
2
3
1
2
4
2
4
4
1
3

Flotări

Grupa
martor
%
8%
–
8%
–
14%
21%
8%
15%
27%
15%
27%
28%
8%
21%

172
IV.3.4.23 Reprezentare grafică

Flotări : fete

02468101214
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Flotări
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
9
13
4

X
Grupa martor
8
10
2

Grupa experiment
10
11
1

W
Grupa martor
9
10
1

Grupa experiment
2,18
2,09
0,09

am
Grupa martor
2,72
2,90
0,18

Grupa experi ment
3,1
3,04
0,06

σ
Grupa martor
3,68
3,46
0,22

173IV.3.4.24 Reprezentare grafică

Flotări: fete – note

00,511,522,533,544,55
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
1
–
2
–
5
1
1
3
–
5
2
2
Grupa
experiment
%
–
–
9%
–
18%
–
46%
9%
9%
27%
–
46%
18%
18%

F
–
–
1
1
2
2
3
3
2
1
–
1
3
3

Flotări

Grupa
martor
%
–
–
8%
9%
18%
17%
28%
28%
18%
9%
–
9%
28%
28%

174
IV.3.4.25 Reprezentare grafică

Săritura în lungime de pe loc: clasă

1,881,891,91,911,921,931,941,951,96
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Săritura în lungime de pe
loc
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
1,91
1,96
5

X
Grupa martor
1,92
1,93
1

Grupa experiment
75
76
1

W
Grupa martor
77
76
1

Grupa experiment
20,28
24,28
4

am
Grupa martor
23,84
24,36
0,52

Grupa experiment
24,94
26
1,06

σ
Grupa martor
25,86
26,09
0,23

175IV.3.4.26 Reprezentare grafică

Săritura în lungime de pe loc: clasă – note

0123456789
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
4
–
–
1
9
3
5
5
3
8
4
8
Grupa
experiment
%
–
–
16%
–
–
4%
36%
12%
20%
20%
12%
32%
16%
32%

F
–
–
4
3
1
1
6
6
3
4
7
6
4
5
Săritura în lungime de pe
loc

Grupa
martor
%
–
–
16%
12%
4%
4%
24%
24%
12%
16%
28%
24%
16%
20%

176IV.3.4.27 Reprezentare grafică

Săritura în lungime de pe loc: băieți

2,062,082,12,122,142,162,18
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Săritura în lungime de pe
loc
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
2,11
2,18
7

X
Grupa martor
2,13
2,15
2

Grupa experiment
27
23
4

W
Grupa martor
25
21
4

Grupa experiment
6
5,92
0,08

am
Grupa martor
6,71
5,71
1

Grupa experiment
7,24
7,44
0,2

σ
Grupa martor
8,02
7,01
1,01

177IV.3.4.28 Reprezentare grafică

Săritura î n lungime de pe loc: băieți – note

00,511,522,533,544,55
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
3
–
–
–
5
3
3
4
1
2
2
5
Grupa
experiment
%
–
–
21%
–
–
–
36%
21%
21%
29%
7%
14%
15%
36%

F
–
–
2
2
1
–
4
4
2
3
3
2
2
3
Săritura în lungime de pe
loc

Grupa
martor
%
–
–
14%
14%
8%
–
28%
28%
14%
22%
22%
14%
14%
22%

178IV.3.4.29 Reprezentare grafică

Săritura în lungime de pe loc: fete

1,631,641,651,661,671,681,69
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Săritura în lung ime de pe
loc
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
1,65
1,69
4

X
Grupa martor
1,65
1,66
1

Grupa experiment
30
27
3

W
Grupa martor
27
27
–

Grupa experiment
6,27
5,18
1,09

am
Grupa martor
7,18
6,54
0,64

Grupa experiment
8,58
7,35
1,23

σ
Grupa martor
9,08
8,61
0,47

179IV.3.4.30 Reprezentare grafică

Săritura în lungime de pe loc: fete – note

0123456
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba evaluată
(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
1
–
–
1
4
–
2
1
2
6
2
3
Grupa
experiment
%
–
–
9%
–
–
9%
37%
–
18%
9%
18%
55%
18%
27%

F
–
–
2
1
–
1
2
2
1
1
4
4
2
2
Săritura în lungime de pe
loc

Grupa
martor
%
–
–
18%
9%
–
9%
18%
18%
9%
9%
37%
37%
18%
18%

180IV.3.4.31 Reprezentare grafică

Ridicarea trunchiului din culcat : clasă

29303132333435
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
31
35
4

X
Grupa martor
32
33
1

Grupa experiment
22
19
3

W
Grupa martor
23
24
1

Grupa experiment
5,96
5,72
0,24

am
Grupa martor
6,36
6,32
0,04

Grupa experiment
6,77
6,28
0,49

σ
Grupa martor
7,27
7,22
0,05

181
IV.3.4.32 Reprezentare grafică

Ridicarea trunchiului din culcat : clasă: – note

012345678
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba
evaluată

(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
3
–
2
–
3
–
6
1
6
8
3
8
2
8
Grupa
experiment
%
12%
8%
12%
24%
4%
24%
32%
12%
32%
8%
32%

F
2
–
3
3
4
3
6
6
4
7
3
2
3
4
Ridicarea trunchiu lui din
culcat dorsal

Grupa
martor
%
8%
–
12%
12%
16%
12%
24%
24%
16%
28%
12%
8%
12%
16%

182IV.3.4.33 Reprezentare grafică

Ridicarea trunchiului din culcat: băieți

34,53535,53636,53737,53838,539
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
36
38
2

X
Grupa martor
38
39
1

Grupa experiment
13
8
5

W
Grupa martor
12
12
0

Grupa experiment
2,85
2,57
0,28

am
Grupa martor
2,78
2,5
0,28

Grupa experiment
3,67
3,57
0,1

σ
Grupa martor
3,60
3,26
0,34

183
IV.3.4.34 Reprezentare grafică

Ridicarea trunchiului din culcat :băieți – note

0123456
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba
evaluată

(instrumentu l)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
2
–
–
–
1
–
3
–
4
4
3
4
1
6
Grupa
experiment
%
14%
–
–
–
7%
–
21%
–
30%
30%
21%
30%
7%
40%

F
1
–
2
1
1
2
4
3
2
4
2
2
2
2
Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal

Grupa
martor
%
8%
–
14%
8%
8%
14%
28%
22%
14%
28%
14%
14%
14%
14%

184
IV.3.4.35 Reprezentare grafică

Ridicarea trunchiului din culcat: fete

23242526272829
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Ridicarea trunchiului din
culcat dorsal
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
25
29
4

X
Grupa martor
25
26
1

Grupa experiment
11
6
5

W
Grupa martor
11
11
0

Grupa experiment
2,45
1,36
1,09

am
Grupa martor
2,63
2,54
0,09

Grupa experiment
3,24
1,81
1,43

σ
Grupa martor
3,36
3,40
0,04

185
IV.3.4.36 Reprezentare grafică

Ridicarea trunchiului din culcat:fete – note

00,511,522,533,54
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba
evaluată

(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
1
–
2
–
2
–
3
1
2
4
–
4
1
2
Grupa
experiment
%
9%
–
18%
–
18%
–
27%
10%
18%
36%
–
36%
10%
18%

F
1
–
1
2
3
1
2
3
2
3
1
–
1
2
Ridicarea trunchiului di n
culcat dorsal

Grupa
martor
%
9%
–
9%
18%
28%
8%
18%
28%
18%
28%
9%
–
9%
18%

186IV.3.4.37 Reprezentare grafică

Extensia trunchiului din culcat facial : clasă

38394041424344
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Extensia trunchiului din
culcat facial
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
40
44
0

X
Grupa martor
40
41
1

Grupa experiment
21
20
1

W
Grupa martor
20
20
0

Grupa experiment
4,8
5,18
0,38

am
Grupa martor
5
4,88
0,12

Grupa experiment
5,8
6,31
0,51

σ
Grupa m artor
5,95
5,88
0,07

187IV.3.4.38 Reprezentare grafică

Extensia trunchiului din culcat facial : clasă – note

024681012
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba
evaluată

(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
3
–
3
–
3
1
4
4
4
3
4
6
4
11
Grupa
experiment
%
12%
–
12%
–
12%
4%
16%
16%
16%
12%
16%
24%
16%
44%

F
–
–
3
–
4
5
6
8
3
2
7
8
2
2
Extensia trunchiului din
culcat facial

Grupa
martor
%
–
–
12%
–
16%
20%
24%
32%
12%
8%
28%
32%
8%
8%

188
IV.3.4.39 Reprezentare grafică

Extensia trunchiului din culcat facial: băieți

41424344454647
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Extensia trunchiului din
culcat facial
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
43
47
4

X
Grupa martor
45
46
1

Grupa experiment
13
12
1

W
Grupa martor
10
10
0

Grupa experiment
3,71
3
0,71

am
Grupa martor
2,64
2,5
0,14

Grupa experiment
4,13
3,72
0,41

σ
Grupa martor
3,15
3
0,15

189
IV.3.4.40 Reprezentare grafică

Extensia trunchiului din culcat facial : băieți – note

00,511,522,533,544,55
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba
evaluată

(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
3
–
1
–
1
1
3
3
3
2
1
3
2
5
Grupa
experiment
%
22%
–
7%
–
7%
7%
22%
22%
21%
14%
7%
21%
14%
36%

F
–
–
2
–
2
3
4
4
1
2
4
4
1
1
Extensia trunchiului din
culcat facial

Grupa
martor
%
–
–
14%
–
14%
22%
28%
28%
8%
14%
28%
28%
8%
8%

190IV.3.4.41 Reprezentare grafică

Extens ia trunchiului din culcat facial: fete

33343536373839
T.I. T.F.Grupa
experiment
Grupa martor

Extensia trunchiului din
culcat facial
Parametru

Indicator
I
F
D

Grupa experiment
35
39
4

X
Grupa martor
35
36
1

Grupa experiment
11
9
2

W
Grupa martor
10
9
1

Grupa experiment
3,36
2,63
0,73

am
Grupa martor
2,63
2,63
0

Grupa experiment
3,91
3,14
0,77

σ
Grupa martor
3,11
3,01
0,1

191IV.3.4.42 Reprezentare grafică

Extensia trunchiului din culcat facial : fete – note

0123456
Nota
4Nota
6Nota
8Nota
10Gr. Exp. I.
Gr. Exp. F.
Gr. Martor I.
Gr. Martor F.

Nota 4
Nota 5
Nota 6
Nota 7

Nota 8
Nota 9
Nota 10
Nota

Proba
evaluată

(instrumentul)
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F
I
F

F
–
–
2
–
2
–
1
1
1
1
3
3
2
6
Grupa
experiment
%
–
–
18%
–
18%
–
9%
9%
9%
9%
28%
28%
18%
54%

F
–
–
1
–
2
2
3
4
1
–
3
4
1
1
Extensia trunchiului din
culcat facial

Grupa
martor
%
–
–
9%
–
17%
17%
28%
37%
9%
–
28%
37%
9%
9%

192

IV. 4 Interpretarea datelor și prezentarea concluziilor preliminare

Experimentul, desfășurat pe perioada unui an școlar, a demonstrat prin rezultate le obținute că, la
clasa unde s -a lucrat cu mijloace specifice (împrumutate din jocul de fotbal), judicios selecționate și aplicate
metodic, prin raportare la nivelul disponibilităților morfofuncționale ale elevilor, se pot obține p rogrese pe
toate planuri le: antropometric, fiziologic, motric, atât calitativ cât și cantitativ.
Parametri biologici i-am prelucrat evaluat și interpretat folosind ca indicatori de referință: greutatea,
înălțimea și înălțimea bustului, parametri pe care i -am raporta t la media fiecărui indicator, calculat atât pentru
grupa experiment, cât și pentru grupa martor.
Greutatea – greutatea corpului ( G) este un indicator foarte sensibil al creșterii cantitative a
corpului. Privită izolat, are importanță limita tă, dar raportată la vârstă, înălțime și starea de nutriție, capătă o
semnificație mai mare. Greutatea se modifică destul de repede sub influența unor factori ca: aliment ația,
efortul fizic, tulburările metabolice etc.
La 16 ani băieții au o greutat e medie de 51,1 (+ \- 6,8) în timp ce fetele au o medie de 54,2 (+ \- 8,0)
– normoponderali sau medioponderali – greutatea medie corespunzătoare vârstei;
– supraponderali – greutatea crescută peste medie;
– subponderali – greutatea sub media vârstei.
Din tab elele centralizatoare (IV 1.3.1, IV. 1.3.2, IV. 1.3.3) și graficele comparative (IV.1.4.1, IV.1.4.2,
IV.1.4.3) rezultă următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment : 5,16
– grupa martor : 0,48
– băieți – grupa experiment : 2,28
– grupa martor : 0,65
– fete – grupa experiment : 0,27
– grupa martor : 0,36
Înălțimea – (talia) este indicatorul cel mai important pentru punerea în evidență a creșterii și
dezvoltării copilului.
Din tabelele centralizatoare (IV 1.3.1, IV. 1.3 .2, IV. 1.3.3) și graficele comparative (IV.1.4.4, IV.1.4.5,
IV.1.4.6) rezultă următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment : 2
– grupa martor : 0
– băieți – grupa experiment : 2
– grupa martor : 0
– fete – grupa experiment : 1
– grupa martor : 0
Acest raport este firesc dacă ținem cont de particularitățile biologice ale vârstei și de zestrea g enetică a
fiecărui elev.

193 Înălțimea bustului – înălțimea bustului variază în funcție de v ârstă, fiind cu câțiva centimetri mai
mare decât jumătatea taliei.
Din tabelele centralizatoare (IV 1.3.1, IV. 1.3.2, IV. 1.3.3) și graficele comparative (IV.1.4.7,
IV.1.4.8, IV.1.4.9) rezultă următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment : 2
– grupa martor : 1
– băieți – grupa experiment : 2,86
– grupa martor : 0,79
– fete – grupa experiment : 2,55
– grupa martor : 0,45

Parametri fiziologici i-am prelucrat evaluat și interpretat folosind ca indi catori de referință:Indicele
Bouchard – Quetelet , Indicele de proporționalitate Adrian Ionescu și Testul Ruffier , parametri pe care i -am
raportat la media fiecărui indicator, calculat atât pentru grupa experiment, cât și pentru grupa mar tor.
Indicele Bouch ard-Quetelet – (de corpolență – Bouchard; de nutriție – Quetelet) indică următoarele
valori:
400g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență medie/ stare de nutriție bună;
până la 500g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență crescu tă/stare de nutriție crescută;
peste 500g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – tendință de îngrășare;
până la 300g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență scăzută;
sub 300g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – stare de nutriție ne satisfăcătoare.
Din tabelele centralizatoare (IV 2.3.1, IV. 2.3.2, IV. 2.3.3) și graficele comparative (IV.2. 4.1, IV.2.4.2,
IV.2.4.3) rezultă următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment : 3,8
– grupa martor : 1,7
– băieți – grupa exp eriment : 6,96
– grupa martor : 2,3
– fete – grupa experiment : 3,3
– grupa martor : 1,3

Indicele de proporționalitate Adrian Ionescu – folosește datele antropometrice cele mai simple,
mai exacte și mai ușor de obțnut; diferența dintre înălțimea bustului ( B) și jumătatea taliei ( T/2) nu reprezintă
o valoare abstractă, ci o dimensiune reală, exprimată în centimetri și milimetri, care corespunde în ălțimii mai
mari sau mai mici a bustului.Valorile indicelui sunt ma i mari la fete, demonstrând faptul biologic că trunchiul
este mai lung și membrele inferioare mai scurte decât la băieți, îndeosebi după pubertate.Atât la bă ieți cât și
la fete înălțimea globală a corpului determină și proporțiile dintre segmente: la cei s cunzi vor predomina
proporțiile infantile și anume trunchiul lung și membrele scurte, iar la cei înalți, proporțiile juv enile, trunchiul
mai scurt și membrele mai lungi; raportul de proporționalitate se supune la rândul său influențelor vârstei și
diferenț ierilor sexuale.
Din tabelele centralizatoare (IV 2.3.1, IV. 2.3.2, IV. 2.3.3) și graficele comparative (IV.2. 4.4, IV.2.4.5,
IV.2.4.6) rezultă următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment : 0,7
– grupa martor : 0,42
– băieți – grupa e xperiment : 0,22
– grupa martor : 0,57
– fete – grupa experiment : 1,68
– grupa martor : 0,22

194Testul Ruffier – este testul prin care se poate aprecia capacitatea de efort prin modificările frecvenței
cardiace în perioada de revenire după efort; indicele obținut se apreciază astfel:
sub 1 foarte bun
1,1 – 5 bun
5,1 – 10 mediocru
10,1 – 15 slab
peste 15,1 foarte slab
Din tabelele centralizatoare (IV 2.3.1, I V. 2.3.2, IV. 2.3.3) și graficele comparative (IV.2.4.7,
IV.2.4.8, IV.2.4.9) rezultă următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment : 1,6
– grupa martor : 0,69
– băieți – grupa experiment : 2,4
– grupa martor : 0,96
– fete – grupa experiment : 2,29
– grupa martor : 1,42
La capitolul „motricitate” am folosit următoarele instrumente (probe) – alergare de viteză pe 50m
plat, alergare de rezistență 800/1000m F/B, aruncarea mingii de oină, de pe loc la di ntanță, săritura în
lungime de pe loc, flotări din sprijin facial, ridicarea trunchiului din culcat (abdomen), extensia trunchiului
din culcat facial (spate) – rezultatele cărora le -am interpretat prin metoda statistico -matematică raportându -le
apoi la me dia fiecărui indicator, calculat atât pentru grupa experiment, cât și pentru grupa martor.
Alergare de viteză pe 50m plat – din tabelele centralizatoare (IV 3.3.1, IV. 3.3.2, IV. 3.3.3) și
graficele comparative (IV.3.4.1, IV.3.4.2, IV.3.4.3, IV. 3.4.4., IV.3.4.5, IV.3.4.6) rezultă următoarele
diferențe:
– clasă – grupa experiment : 0,5 clasă nota 10 – grupa experiment :8
– grupa martor :0 -grupa martor :1
– băieți –grupa experiment : 0,2 băieți nota 10 –grupa experiment :3
-grupa martor : 0,1 -grupa martor :1
– fete – grupa experiment : 0,3 fete nota 10 – grupa experiment :4
– grupa martor : 0,1 -grupa martor :0
Alergare de rezistență 800/1000m F/B – din tabelele centralizatoare (IV 3.3.1, IV. 3.3.2, IV. 3.3.3) și
graficele comparative (IV.3.4.7, IV.3.4.8, IV.3.4.9, IV.3.4.10, IV.3.4.11, IV.3.4.12) rezultă următ oarele
diferențe:
– clasă – grupa experiment :9 sec. clasă nota 10 – grupa experiment :5
– grupa martor : 5 sec. -grupa martor :3
– băieți –grupa experiment : 8 sec. băieți nota 10 –grupa experiment :4
-grupa martor : 5 sec. -grupa martor :3
– fete – grupa experiment : 8 sec. fete nota 10 – grupa experiment :1
– grupa martor : 5 sec. -grupa martor :0
Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la distanță – din tabelele centralizatoare (IV 3.3.1, IV. 3.3.2, IV.
3.3.3) și graficele comparative (IV.3.4.13, IV.3.4.14, IV.3.4.15, IV.3.4.16, IV.3.4.17, IV.3.4.18) r ezultă
următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment :3,56m clasă nota 10 – grupa experiment :5
– grupa martor : 0,82m -grupa martor :2
– băieți –grupa experiment : 4,1m băieți nota 10 –grupa experime nt:4
-grupa martor : 1,07m -grupa martor :2
– fete – grupa experiment : 2,9m fete nota 10 – grupa experiment :1
– grupa martor : 0,63m -grupa mart or:0

195 Flotări din sprijin facial – din tabelele centralizatoare (IV 3.3.1, IV. 3.3.2, IV. 3.3.3) și graficele
comparative (IV.3.4.19, IV.3.4.20, IV.3.4.21, IV.3.4.22, IV.3.4.23, IV.3.4.24) rezultă următoarele d iferențe:
– clasă – grupa experiment :3 clasă nota 10 – grupa experiment :1
– grupa martor : 1 -grupa martor :2
– băieți –grupa experiment : 2 băieți nota 10 –grupa experiment :1
-grupa martor : 1 -grupa martor :2
– fete – grupa experiment : 4 fete nota 10 – grupa experiment :0
– grupa martor : 2 -grupa martor :0
Săritura în lungime de pe loc – din tabelele centralizatoare (IV 3.3.1, IV. 3.3.2, IV. 3.3.3) și graficele
comparative (IV.3.4.25, IV.3.4.26, IV.3.4.27, IV.3.4.28, IV.3.4.29, IV.3.4.30) rezultă următoarele d iferențe:
– clasă – grupa experiment :5cm clasă nota 10 – grupa experiment :4
– grupa martor : 1cm -grupa martor :1
– băieți –grupa experiment : 7cm băieți nota 10 –grupa experiment :3
-grupa martor : 2cm -grupa martor :1
– fete – grupa experiment : 4cm fete nota 10 – grupa experiment :1
– grupa martor : 1cm -grupa martor :0
Ridicarea trunchi ului din culcat (abdomen) – din tabelele centralizatoare (IV 3.3.1, IV. 3.3.2, IV.
3.3.3) și graficele comparative (IV.3.4.31, IV.3.4.32, IV.3.4.33, IV.3.4.34, IV.3.4.35, IV.3.4.36) r ezultă
următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment :4 clasă nota 10 – grupa experiment :6
– grupa martor : 1 -grupa martor :1
– băieți –grupa experiment : 2 băieți nota 10 –grupa experiment :5
-grupa martor : 1 -grupa martor :0
– fete – grupa experiment : 4 fete nota 10 – grupa experiment :1
– grupa martor : 1 -grupa martor :1
Extensia trunchiului din c ulcat facial (spate) – din tabelele centralizatoare (IV 3.3.1, IV. 3.3.2, IV.
3.3.3) și graficele comparative (IV.3.4.37, IV.3.4.38, IV.3.4.39, IV.3.4.40, IV.3.4.41, IV.3.4.42) r ezultă
următoarele diferențe:
– clasă – grupa experiment :4 clasă nota 10 – grupa experiment :7
– grupa martor : 1 -grupa martor :0
– băieți –grupa experiment : 4 băieți nota 10 –grupa experiment :3
-grupa martor : 1 -grupa martor :0
– fete -grupa experiment : 4 fete nota 10 – grupa experiment :4
-grupa martor : 1 -grupa martor :0
Comparând progresul realizat î ntr-un an de lucru experimental și clasic, se observă că grupa supusă
lucrului experimental, cu mijloace specifice jocului de fotbal, „grefate” pe metode moderne de pregă tire,
realizează mai bine competențele propuse de experiment și programa școlară.
În urma prezentării datelor prelucrate statistico -matematic și comparate între cele două modalități de
realizare a lor, pe grupe – experiment \martor –consider că interesul elevilor față de teme destinată educării
calităților motrice, densitatea mot rică, frecvența și rezultatele la instrumentele (probele) evaluate au crescut
semnificativ la grupa experimentală, față de grupa martor, unde progresul a fost mai redus; în acest e condiții
pot afirma, ca și concluzie parțială, îndeplinirea competențelor (o biectivelor) propuse în lucrare și a
confirmării ipotezei de lucru.

196

197

Concluziile experimentului

Concluziile oricărei cercetări științifice trebuie legate de conexiunile ce se obțin între rezultatele
obținute și analiza științifică a acestora, pe baza datelor furnizate de știința ce se ocupă de aces t domeniu.
În lucrarea de față, plecând de la ipoteza propusă spre verificare și confirmare: „tratarea dezvoltării
calităților motrice cu ajutorul metodelor moderne și a mijloacelor specifice jocului de fotbal poate duce la
o creștere a indicilor de manifestare a calităților motrice și implicit a eficienței procesului inst ructiv –
educativ” , trag următoarele concluzii:
1. Din analiz a comparativă a graficelor ce reprezintă dezvoltarea antropometrică (înălțime, greutate,
înălțime bust) a celor două grupe supuse cercetării, rezultă un progres, sensibil mai mare la grupa experiment,
confirmând astfel că metodele și mijloacele specifice j ocului de fotbal au influențe pozitive asupra procesului
instructiv – educativ.
2. Experimentul a mai demonstrat că prin folosirea metodelor și mijloacelor specifice, grupate în struc turi
de exerciții și jocuri de mișcare s -au obținut indici superior i de manifestare la parametri fiziologici abordați
(indicele Bouchard/Quetelet, indicele de proporționalitate Adrian Ionescu, testul Ruffier)
3. Urmărind, analizând și comparând indicatorii calităților motrice se desprind duoă aspecte legate de
gradu l lor de dezvoltare:
3.1 Indici crescuți de dezvoltare la toate calitățile motrice sub toate formele de manifestare,datorat e
angrenării în efortul specific „dinamic și atractiv” al jocului de fotbal.
3.2 O creștere mai evidentă la g rupa experimentală a valorilor unor probe a căror rezultate se pot
ameliora prin tratare diferențită și o exersare atent planificată și programată.
4. Marea varietate de mijloace tehnice specifice jocului de fotbal asociate condițiilor materiale și
factorilor de mediu în care s -a desfășurat experimentul au contribuit la dezvoltarea unui bagaj mare de
deprinderi motrice specifice,creșterea densității (motrice, pedagogice, fiziologică) întărirea sănă tății, călirea
organismului și consolidarea echilibru lui psiho -fizic al elevilor.
5. Jocurile pe teren redus, jocurile bilaterale au scos în evidență superioritatea grupei exprimentale în
tehnica de execuție a procedeelor, în organizarea jocului, în rezolvarea rapidă și eficientă a difer itelor situații
ivite, în interpretarea corectă a regulamentului.
6. Pe parcursul desfășurării experimentului nu s -au semnalat cazuri de îmbolnăviri sau accidentări,
frecvența la orele de curs s -a îmbunătățit, iar lecțiile în sine s -au derulat într -o atmosferă plăcut ă, atractivă și
dinamică.

198

199 Lista materialelor bibliografice

1. Apolzan Dan – „Fotbal 2010 ”, Federația Română de Fotbal, 2000.
2. Albu Constantin – „Educația fizică în liceu ”, Editura Sport -Turism, Buc urești, 1981.
3. Aslău Aurelian – „Exerciții și jocuri cu mingi medicinale ”, Editura Tineretului, București, 1987.
4. Alexe Nicu – „Antrenamentul sportiv modern ”, Editura Editas, București, 1993.
5. Badiu Toma – „Teoria, Didactica și Metodica Educației fizice și sp ortului – Culegere de teste ”,
Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”,Galați, 2004.
6. Cernăianu Constantin – „Fotbalul modern ”, Editura Sport – Turism, București, 1987.
7. Crețu Carmen – „Curriculum diferențiat și personalizat ”,vol I, Editura Polirom, I ași, 1998.
8. Cucoș Constantin – „Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare și grade didactice ”, Editura
Polirom, Iași, 1998.
9. Cătăniciu Viorel – „Ergonomia în sport ”, Editura Sport – Turism, București, 1980.
10. Demeter Andrei – „Fiziologia Sporturilor ”,Editura Stadion, București, 1972.
11. Dumitrescu Virgil – „Metode statistico – matematice în sport ”, Editura Stadion, București, 1975
12. Hoștiuc Nicolae – „Fotbal – tehnica și tactica jocului ”, Universitatea „Dunărea de Jos”Galați – Uz
intern, 1993.
13. Ionescu N. Adr ian, Mazilu Virgil – „Creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a copilului ”,
Editura Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, București, 1984.
14. Mitra Gh., Mogoș Al. – „Dezvoltarea calităților motrice ”, Editura Sport – Turism, București, 1977 .
15. Mitra Gh., Mogoș Al. –„Metodica predării educației fizice ”, Editura Stadion, București, 1972.
16. Raisin Lydie – „Stretching pentru toți ”, Editura Teora, București, 2001.
17. Scarlat Eugen – „Educație Fizică și sport ”, Editura Didactică și Pedagogică, București , 2003.
18. Șchiopu Vasile, Verza Emil – „Psihologia vârstelor ”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1981
19. Consiliu Naținal pentru Curriculum – „Ghid metodologic – de aplicare a programelor de educație
fizică și sport ”, învățământ liceal, Editura Aramis Print, București, 2001.
20. Serviciul Național de Evaluare și Examinare – „Sistemul național Școlar de evaluare la disciplina
Educație Fizică și Sport ”,Imprimeriile Media Pro, Brașov, 1999.