Motto: Nu-i altă datorie pe care o neglij ăm [623131]

Motto: „Nu-i altă datorie pe care o neglij ăm
mai mult decât aceea de a fi ferici ți”
Robert Louis Stevenson
Capitolul I.

…ȘI CURAJUL SE ÎNVA ȚĂ, NU-I AȘA?
Fobia social ă și antrenamentul abilit ăților sociale

Cinstit s ă fiu, am ajuns preocupat de fobia social ă dintr-o întâmplare. Înso țeam pe doctorul
belgian André Moreau la un congres al psihiatrilor ( Un secol de psihiatrie: Socola, Ia și 2005), unde
avea două lucrări pe tema comunică rii terapeut-client. Îi eram al ături, în spuza recuno știnței anilor de
ucenicie la trainigurile sale. Inocent, am asis tat la câteva dezbateri asupra fobiei sociale și a impactului
ei asupra calităț ii vieții. Parcă fulgerat, mi-am dat seama brusc c ă duc în spate o piatră de moară. Habar
n-aveam c ă-i spune fobie social ă. Nici că timiditatea poate fi maladiv ă.
Întâlnirea cu propriile spaime a fost o iluminare. Sporadic, istoria personal ă mi-a fost devastat ă
de unele tulbur ări de anxietate social ă. M-am întrebat atunci câte din trenurile vie ții pierdusem, câte din
bucuriile simple de fiecare zi? Dincolo de unele manifest ări extreme, precum inventica sau revolta
împotriva regimului, am smuls brum a de succese ascuns în umbra sc risului solitar. Îmi era mai u șor
singur în fa ța hârtiei de scris, decât în public. Abia spre 35 de ani, dup ă pușcărie și presă, m-am
debarasat de inhibi ții. Fără asta, probabil, ratam cariera de universitar și negociator. Din timidul de
cândva a r ămas sfiala și explozia. Poate da, poate nu.
Mul ți dintre noi duc pe picioare tulbur ări de anxietate despre care nici nu știu că poartă un
nume. Cu pre țul unor eforturi ps ihice epuizante, evit ăm expunerea în public și fobia trece neobservat ă
de anturaj. St ările de panic ă ne perturb ă rutina cotidian ă, în familie, anturaj, școală, muncă.
Realiz ăm oare natura lor mai mult sau mai pu țin patologic ă? Limbajul și ocaziile în care
psihiatrii ofer ă informaț ii de acest gen r ămân inaccesibile publicului f ără abilitare medical ă, care are
nevoie de ele. (Cartea doctorului Sorin Ene, Cum să ne învingem teama , este o fericit ă excepție.)

Ce este anxietatea?
După dicționar, anxietatea este „o stare de nelini ște care apare (…) în absen ța unor cauze
evidente, înso țită de fenomene organo-funcț ionale de tipul palpita țiilor, jenei respiratorii, transpira ției
abundente etc.”
Simplu spus, anxietatea este o team ă fără obiect, de necunoscut. Nu-i un r ău în sine, ba chiar se
află în slujba supravie țuirii. Ca emo ție din familia fricii, are rolul de a preg ăti organismul s ă întâmpine
primejdii poten țiale, încă fără chip. Fără o minimă stare de anxietate, am ră mâne total indolen ți și
iresponsabili. Seara, de pild ă, ne pune s ă fixăm deșteptă torul să nu întârziem la program. Ne împinge s ă
pregătim din timp lucrarea pe care o vom prezenta șefului sau contractul ce-l vom negocia cu clientul.
La intensitate normal ă, anxietatea este la fel de binevenit ă ca apa din re țeaua de irigaț ii. Se află
acolo pentru a întâmpina seceta. Când întrece m ăsura, apa se revars ă peste diguri; m ătură totul în cale
și distruge ceea ce trebuia protejat. La fel se întâmpl ă și cu anxietatea în exces; inund ă, sufocă și
perturba psihicul. Dacă ajunge o stare continu ă și fără mobil concret, anxietatea inventează primejdii
care nu exist ă cu adevărat. Iată un exerci țiu care sugereaz ă acest lucru!

Antrenamentul nr. 1.
Ne temem oare de primejdii care nu- și dau osteneala s ă existe cu adevărat?
Trainerul propune cursan ților exersarea discursului public. Tema discursului: curajul personal
de a înfrunta audien ța. Apoi, cere tuturor s ă închidă ochii și îi avertizeaz ă că oratorul va fi desemnat
prin aruncarea la întâmplare a unui cocolo ș de hârtie sau prin atingerea cu mâna a um ărului unei
persoane din sal ă. Imediat ce o persoan ă va fi țintită de cocoloș ul de hârtie sau atinsă pe um ăr, ea va
1

ieși în fața audienței și, fără ezitare, va declama discursul. Trainerul se va preface c ă-i gata s ă arunce
cocoloșul sau să înceap ă un periplu printre cursanț i. După câteva secunde de a șteptare, va cere
deschiderea simultan ă a ochilor. Spre posibila mirare a celor din sal ă, nimeni nu va fi fost scos în
față, gata de discurs.
– Rog s ă ridice mâna cei care, m ăcar pentru o clip ă, s-au temut că vor fi desemna ți să vină în
față pentru discurs!

Foarte probabil, dac ă nimeni nu tri șează, vor ridica mâna cel pu țin 7 din 10 persoane. Morala e
simplă ; oamenii se tem de primejdii care nu exist ă cu adevărat. A fost doar un joc. O u șoara anxietate
este normal ă în contextul social creat.
Este necesar s ă facem o distinc ție fermă între două feluri de anxietate:
• anxietatea ca tr ăsătură de personalitate și
• anxietatea de moment.
Prima face persoana s ă se simtă anxioasă indiferent de situa ție. Dacă ajunge o stare continu ă,
viața poate fi incomod ă. Cea de-a doua este o reac ție naturală la o situa ție concret ă și periculoas ă

Indicatori nonverbali ai anxiet ății
De regul ă, în negocieri, oamenii î și ascund simptomele anxiet ății pentru a nu ar ăta oponenț ilor
că au pierdut controlul situa ției. Deseori, tocmai încercă rile disperate de a ascunde anxietatea fac și mai
vizibile adev ăratele sentimente. Aproape f ără excepție, anxietatea stimuleaz ă ritmul cardiac, înro șirea
feței și transpira ția.

Expresia fe ței
Invariabil, anxietatea „se vede” pe fe țele noastre chiar și când zâmbim speriat la nivelul
mușchilor gurii (zygomatic major) și nu și la cel al ochilor (orbicularis oculi). Zâmbetul nu este doar
expresia fericirii, ci și a anxietății. Durata redus ă a privirilor fugare adresate asisten ței și dificultatea
susținerii contactului vizu al prelungit pot fi al ți indicatori ai anxiet ății. Clipitul des de asemenea.
La nivelul feț ei, cei mai expresivi indicatori ai anxiet ății sunt asocia ți cu buzele, gura ș i gâtul.
Când devenim anxio și, întregul sistem digestiv intră în derută, până la stomac ș i mai departe, dar r ămân
vizibile buzele, gura și gâtul. Între indicatorii familiari, amintim: uscarea gurii, tusea seac ă, înghițitul în
gol, muș carea buzelor, introducerea de obiecte în gur ă și altele.

Postura trupului ș i mișcările mâinilor
Postura trupului reflectă modul în care oamenii folosesc corpul pentru a ataca, a se ap ăra sau a
rămâne pasivi. Atitudinea agresiv-defensiv ă este reflectat ă de posturi rigide, cu mu șchii încorda ți ca o
armură . Brațele și palmele tind s ă devină arme de atac sau scuturi de ap ărare. Atitudinea „de fug ă” se
reflectă mai ales în miș cări. Persoanele încrez ătoare în for țele proprii se mi șcă mai curând lin și
armonios, în timp ce cele anxioase sunt agitate; fac mi șcări neregulate și chinuite. Persoanele anxioase
tind să mărească contactul cu propriul trup. Încruci șarea brațelor și picioarelor, de pild ă, oferă auto-
contact și sentimente de siguran ță, atunci când p ărțile vitale și genitale sunt mai bine protejate.
Deseori, când suntem anxio și avem tendin ța de a manipula inutil obiecte; ne juc ăm cu pixul,
inelul, cerceii, cheile sau ne trag em de haine. Atingerea corpului sau manipularea obiectelor mici pare
să ofere puțină liniște. În orice caz, felul în care folosim mâ inile poate fi un indicator al anxiet ății.
Gesturile mici ale mâinilor sunt tentative de calmare a conflictelor interioare. Atingerea feț ei cu
palmele, sc ărpinatul în cap, sprijinirea b ărbiei, acoperirea gurii și a ochilor sau aranjarea p ărului sunt
chiar gesturi tipice de autolini știre. Pe stadion, mulț imea fanilor î și pune simultan mâinile în cap atunci
când favori ții ratează o ocazie. Luatul cu „mâinile de cap” este un gest colectiv de autoconsolare.

2

Transpira ția abundent ă
Fenomenul transpira ției ține de termoreglare; senza ția de că ldură face glandele sudoripare s ă
secrete lichidul care, prin evaporare, scade temperatura superficial ă. Totodată, transpira ția apare ș i ca
reacție la emoții. Studiile arat ă că transpirația cauzată de emoții se concentreaz ă pe față și palme. Ca și
înroșirea feței sau cre șterea ritmului cardiac, transpira ția nu poate fi controlat ă voluntar. Dimpotriv ă,
orice efort de stopare provoac ă amplificarea ei. Felul în care oamenii reac ționează la propria respira ție
spune ceva despre felul lor de a fi și despre trucurile pe care le folosesc pentru a ascunde adev ărul.

Respirația precipitat ă
Respira ția normal ă are loc cam la fiecare cinci secunde, ab soarbe în jur de 600 cm cubi de aer și
este realizat ă mai curând de acț iunea mușchilor abdominali decât de cei ai pieptului. Când o persoan ă
este anxioas ă, ritmul respira ției crește, la nivelul toracelui. Persoana gâfâie superficial, nu inspir ă
profund. La o primejdie real ă, această reacție naturală produce hiperventila ție și pregătește organismul
de luptă sau fugă. Hiperventila ție înseamn ă cam o respiraț ie la trei secunde. Când este continu ă și în
afara unui pericol iminent, de și aduce mult aer în plă mâni, are efect negativ; reduce cantitatea de dioxid
de carbon din corp și persoana se simt ă confuză și amețită.
Persoanele cu respira ție normal ă, lentă, profundă , cu volum mare de aer în pl ămâni, tind să fie
stabile emo țional. În schimb, cele cu hiperventila ție sunt predispuse la anxietate cronic ă, atacuri de
panică și riscuri cardiace. Prin urmare, stările anxioase pot fi diminuate înv ățând să respirăm rar și
profund. Se pare c ă mai curând dispozi ția psihică este influenț ată de respira ție și nu invers ( Peter Collet,
Cartea gesturilor, Editura Trei, 2005, p. 188 ) Dacă suntem aten ți la respira ție, aflăm multe despre sentimentele
oamenilor.

Indicatori vocali
Vocea și organele vorbirii sunt puterni c perturbate de anxietate. Cre șterea tensiunii musculare
face vocea ascu țită ca sunetul unei coarde de vioar ă prea întinse. Tremorul vocii tr ădează disperare.
Persoanele anxioase tind s ă vorbeasc ă mai puțin și mai repede. Sunt agitate, vor s ă spună multe și să
termine repede ce au de spus. Totu și, de regul ă, fac mai multe pauze decât ar fi normal. Pauzele ca
atare sunt indicatori ai anxiet ății, mai ales cele pres ărate cu „ăăă…hm…um” . Persoanele cronic
anxioase tind s ă se bâlbâie, iar cele bâlbâite se bâlbâie și mai tare.

TULBURĂ RI ANXIOSE COTIDIENE. CÂTEVA
Mul ți dintre noi știu câte ceva despre fobiile specifice: de întuneric, de câini, albine, p ăianjeni,
șerpi, pă sări și diverse alte obiecte, situa ții sau viețuitore. Cercetă rile unor psihologi din Florida arat ă că
ele apar la 5% din copii și pot provoca anxietate, depresie și comportamente bizare. Programul de
recuperare a copiilor cu fobii creat de ei funcț ionează într-o singur ă ședință de trei ore. Se bazeaz ă pe
înfruntarea temerilor și nicidecum pe evitarea lor, pe fuga de ele.
…Și curajul se înva ță, nu-i așa? Ideea merit ă reținută chiar dac ă fobia specific ă ne intereseaz ă
doar circumstan țial. Aici și acum, trecem doar în revist ă câteva tulbur ări anxiose și pregătim cumva
terenul pentru aborda rea fobiei sociale.

Fobia specifică
Groaza și panica ira țională care cuprinde unele persoane în prezen ța sau doar la închipuirea
unor lucruri, situa ții și vietăț i obiș nuite poart ă numele de fobie specific ă. Anxietatea provocat ă de
expunere directă la stimul poate fi sever ă, până la atac de panic ă.
De regulă, persoanele cu fobii sp ecifice recunosc faptul c ă teama lor este ira țională , dar nu și-o
pot înfrâna. Fobia se nume ște specifică pentru c ă doar anumite vietăț i, obiecte și situații o provoacă :
• fobia de animale: câini, șoareci, albine, p ăianjeni, șerpi, pă sări…
• fobia de fenomene naturale: fulger, tunet, foc, ap ă…
3

• fobii situa ționale: întuneric, av ion, lift, poduri, spa ții închise …
• alte fobii: sânge, injec ții, anumite obiecte, su nete puternice etc.
Când este expusă la stimulul specific, persoana manifest ă unul sau câteva simptoame de genul:
transpirație, tremur ături, amor țirea degetelor, palpita ții, creșterea pulsului, uscarea gurii, jena
respiratorie, senza ția de sufocare, golul în stomac, ame țeala, leșinul, frica de moarte sau nebunie
iminentă, valuri de c ăldură sau frisoane.
Grija de a evita stimulul fobic poate deveni patologic ă, riscând s ă afecteze semnificativ
comportamentul persoanelor cu pricina. Când nu mai pot evita situa țiile de care se tem, cheam ă în
ajutor alcoolul, calmantele și alte substan țe anxiolitice. Dependen ța și deteriorarea calit ății vieții sunt
undeva pe aproape, iar riscul depresiei r ămâne ridicat.

Atacul de panică
Este o stare de nelini ște și spaimă intensă , insuportabil ă, cu durate de câteva zeci de minute.
Apare parc ă din senin, pe un fond de agita ție fără rost, înso țită de unele din urm ătoarele simptoame:
palpitații și creștere a ritmului cardiac, senza ția de sufocare ș i nod în gât, transpira ție și valuri de
căldură, frisoane, tremur ături, amor țeli ale degetelor, uscarea gurii, dureri în piept, gol în stomac,
amețeală, sfârșeală, senzație de leșin, frică de moarte și nebunie iminent ă, percepții distorsionate ale
mediului înconjură tor și sentimentul c ă senzațiile nu aparț in propriului corp. Victima atacului de panic ă
rămâne confuz ă, agitată , incapabilă de concentrarea aten ției. Cam 20% din atacurile de panic ă sunt
însoțite de leșin (sincopa). Atacul de panic ă pare a fi rudimentul reac ției de fug ă sau luptă a strămoșilor
din alte vremuri. Organismul se preg ătește brutal pentru lupta care nu mai are loc. La primele dou ă-trei
atacuri, diagnosticul este confuz; persoana e suspect ă de o boală a inimii și este chemat ă salvarea.
Teoretic, orice persoan ă este expus ă oricând unui atac de panic ă. Riscul cre ște la oboseal ă
psihică și fizică, consum excesiv de alcool și tutun sau emo ții puternice. Util de știut că, deși induce o
cumplită teamă de moarte iminent ă, nimeni n-a murit înc ă dintr-un atac de panic ă. Trece.

Tulburarea de panic ă
Repetarea atacurilor de panic ă fără o legă tură precisă cu o situaț ie sau un stimul anume se
numește tulburare de panic ă. În răstimpul dintre dou ă atacuri succesive apare o stare de mare
îngrijorare care macin ă pe dină untru, în a șteptarea atacului urm ător. Comportamentul persoanei expuse
se modific ă semnificativ. Caut ă cu obstina ție să evite singur ătatea și locurile aglomerate, f ăcând treptat
loc tulbură rilor de agorafobie și unor depresii severe.

Agorafobia
Tulburarea anxioas ă cu acest nume se manifestă prin team ă intensă și irațională de spaț ii
aglomerate, închise sau deschise, din care ie șirea ar fi anevoioas ă în cazul unui atac de panic ă.
Spa ții închise din care ie șirea se face greu pot fi liftul, t unelul, autobuzul, trenul, avionul.
Spațiile deschise din care nu se poate ie și la aglomera ție pot fi pie țe, străzi, târguri și magazine în care
s-au adunat mul ți oameni. De frica atacurilor de panic ă, persoanele încep s ă evite sistematic situa țiile
sociale de via ță obișnuită, cum ar fi cump ărăturile și transportul în comun. Astfel de situa ții și chiar
numai gândul la ele pot provoca reac ții de anxietate intens ă, agitație și opoziție violentă. Când este
însoțită, sigură că poate primi ajutor de la cineva de încredere, persoana suport ă mai ușor. Neglijat ă,
agorafobia se agraveaz ă rapid, perturbând in tens rutina zilnic ă a persoanei afectate și a celor din jurul
ei. Adesea, finalul nefericit este depresia sever ă și chiar suicidul.

FOBIA SOCIAL Ă
Asul din mâneca oamenilor de succes r ămâne adesea dezinvoltura lor în abordarea situa țiilor
sociale. Talentul de a ini ția contacte umane este marele secret al reu șitei în vânză ri, relații publice,
4

diplomație, politic ă. Debarasa ți de inhibi ții și spaime, profesioni știi meseriilor sociale se mi șcă
dezinvolt printre semeni, comunic ă liber ș i se descurc ă ușor în viaț a personal ă, profesional ă, socială.
Lumea noastră stimuleaz ă extravertirea și multiplicarea conexiunilor cu tot mai multe re țele sociale.
Ar fi greu s ă imaginăm în aceast ă postură persoane lipsite de abilit ăți sociale. Timizii și
introvertiții, inhibaț i și singuratici, se mi șcă împleticit și comunic ă greu în via ța personal ă, profesional ă
și socială. Timidul suport ă cu dificultate contactul vizual; privirea-i fuge și capul se pleac ă. Anxiosului
îi tremură mâna. Introvertitul, întors spre interior și neimplicat emo țional în discursul interlocutorului,
îl taie înainte s ă termine fraza. Nervozitatea-i face vocea monocord ă, presărată cu note aspre, tă ioase.
Teama de proximitate îl face s ă evite sau diminueze intimitatea ș i contactul fizic.
Fobia social ă sau t ulburarea de anxietate social ă vine cu un cârd de spaime disproporț ionate în
situații sociale normale: teama de critic ă și evaluare negativ ă, teama de situa ții penibile și umilitoare,
teama de oameni stră ini și alte temeri lipsite de mobil concret.

Ce este fobia social ă?
Fobia social ă este o tulburare psihic ă indusă pe teama excesiv ă și de nestăpânit de a fi
observat, criticat și umilit de oameni str ăini care, prin ei în șiși, nu prezint ă un pericol real. Teama
apare în situa ții sociale de genul: vorbit în public, discurs în fa ța auditoriului, reuniuni mondene,
ședințe, conversa ții pe teme sexuale, acces în restaurante și toalete publice, scris, pictat sau cântat în
public și alte acțiuni expuse privirilor str ăine. Sentimentele încercate sunt teama, stânjeneala, penibilul,
disconfortul. Peste ele se adaug ă preocuparea obsesiv ă de a le ascunde celorlal ți, preocupare ce „bate la
ochi” și ajunge într-adev ăr să atragă atenția. Clinicieni afirm ă sec că fobia social ă este o „afecț iune
cronică invalidant ă, subdiagnosticat ă și netratată” (Petru Boi șteanu, Ana-Maria Grigorescu – Fobia social ă. Tulburarea de
anxietate social ă, Cantes, 2005, p. 5).
Temerile anticipate de a roși, a voma, tremura, transpira, împiedica, bâlbâi, avea gura uscat ă
sau a micț iona spontan ș i „călca în stră chini” sunt câteva simptoame fami liare asociate fobiei sociale.
Ea creș te riscul unor stâng ăcii penibile în public.
Așadar, să fie limpede! Nu-i nicidecum vorba de frica de o siluet ă străină, furișată în noapte.
Aceasta trece când siluet a dispare sau lumina se aprinde. E normal să ne temem de primejdii concrete,
aici și acum; teama ca emo ție sănătoasă declanșează comportamente de lupt ă sau fugă , puse în slujba
supraviețuirii. Problema apare atunci când ne temem de pr imejdii imaginare, ce bântuie doar în minte.

Antrenamentul nr. 2
Spirala indian ă
Este un ritual indian adaptat dup ă training-ul lui Andre Moreau. Ne adun ăm în cerc, preferabil peste
15 persoane. P ășim împreun ă spre centru pân ă se ating umerii și nu mai avem loc unii de al ții. Ne
întoarcem cu to ții 90 grade la stânga și pășim spre centrul cercului, iar ăși până când dispar spaț iile
dintre noi.
Ridică m mâna stâng ă și o lăsăm să cadă ușor peste umerii persoanelor din față . Mâna dreapt ă, cu
podul palmei în sus prinde încheietura mâinii drepte a persoanei din spate. Acum, grupul a devenit o
comunitate compact ă. Aici, pot fi exersate contactul vizual, prezent ările, acordurile din priviri și
diverse alte ritual uri de grup.

Riscul de fobie social ă
Studii recente asupra fobiei sociale, efectuate în SUA și UE, indic ă o răspândire (prevalen ță) de
13,3 % în popula ția general ă. Practic, ocup ă locul al treilea, dup ă tulburările depresive (17,1%) și
alcoolism (14,1%). (Sursa: Petru Boi șteanu, Ana-Maria Grigorescu – Fobia socială . Tulburarea de
anxietate social ă, Cantes, 2005)
Vârsta de debut a fobiei sociale mai frecvent reclamat ă de medici este de minim 10 ani, cu accentuarea
ritmului în adolescen ță, odată cu traversarea modific ărilor hormonale și comportamentale tipice. Numeroase
5

cazuri de debut ale fobiei sociale sunt localizate la adultul tânăr, între 20 și 30 de ani, de obicei ca urmare a unor
întâmplări traumatizante. Femeile sunt mai expuse decât b ărbații, în special cele cu slujbe modeste. De
asemenea, copilul ru șinos, nesocializat, crescut în familii rigide și autoritare, lipsite de tandre țe și căldură. Riscul
de fobie social ă crește semnificativ la persoanele cu p ărinți având tulbur ări din spectrul anxios, fobia social ă,
fobia specific ă și tulburările de panic ă.

Manifestări observabile cu ochiul liber
Cele mai r ăspândite manifest ări somatice observabile ale fobiei sociale sunt înro șirea feț ei,
tremorul, ame țeala, bâlbâiala, vocea slab ă, înmuierea picioarelor, uscarea gurii, palpita țiile, transpira ția
rece, micț iunile imperioase, nervozitatea, stângă cia, senzaț ia de penibil și disconfort…
Ele sunt asociate spontan cu expunerea la situa ții publice, în prezen ța unui anturaj str ăin sau
prea puțin familiar. Manifestarea repetat ă a unora sau altora dintre ele alimenteaz ă o perfidă „frică de
frică”, de genul: „mi-e team ă că o să mă bâlbâi, c ă o să uit, că o s-mi fie grea ță”. Psihiatrii o numesc
anxietate aticipatorie . Persoana expusă se teme premeditat c ă nu va spune ce trebuie, va fi stângace, va
roși, va tremura, se va împiedica, i se va us ca gura, va voma. Anxietatea anticipatorie stimuleaz ă
puternic tendin ța persoanei de a evita situa țiile sociale, de a ob ține ceea ce se nume ște „școala vieții”.
Drept urmare, vor lipsi abilit ățile sociale de a ini ția contacte, a purta conversa ții cu străini sau a negocia
cu persoane de rang înalt. Uneori, manifest ări simple, precum sus ținerea unui contact vizual prelungit
sau intrarea în toalete publice devin ma ri probleme. Confruntarea cu situaț ii sociale face ca pulsul și
tensiunea arterial ă să crească , musculatura s ă devină mai rigid ă, iar pielea s ă se coloreze.

Comportamente asociate fobiei sociale
Persoanele atinse de fobie social ă sunt etichetate ca timide, pasive, ru șinoase, inhibate, ezitante,
distante, ostile și depresive. Și asta în ciuda faptului c ă, în adâncul lor, î și doresc sincer s ă întrețină
relații sociale normale, s ă aibă prieteni și să se implice în activit ăți sociale.
Persoana fobic ă tinde să evite sistematic evenimentele și situațiile sociale. Devine cu atât mai
evitantă cu cât situa țiile sociale improprii sunt mai multe. Cu cât este mai preocupat ă de ele, cu atât mai
mare este disconfortul și suferința. Rutina vieț ii cotidiene este perturbat ă.
Când nu poate evita situa țiile sociale, persoana atins ă de fobie apeleaz ă la aliați de nădejde: alcool,
tutun, sedative, anxiolitice și droguri. Ocazional … și dependen ța vine pas cu pas. Studiile
epidemiologice confirm ă faptul că persoanele cu fobie social ă riscă de 3 ori mai mult dependen ța de
alcool, nicotin ă, drog. Comorbiditatea cu alcoolul ajunge la 56%. (Petru Boi șteanu, Ana-Maria
Grigorescu – Fobia social ă. Tulburarea de anxietate social ă, Cantes, 2005)
Fobia social ă induce tulbură ri de personalitate evitant ă și tulburări afective care modific ă stilul
de viață ca efect al evit ării situațiilor sociale și adoptării unui program de via ță solitară, orientat pe
televizor, lecturi, reverii, pasivitate ș i trândăvie.
Psihiatrii clinicieni au identificat în mod repetat trei – patru tr ăsături de personalitate cu
implicare sistematic ă și majoră în evoluț ia fobiei sociale:
• timiditatea,
• introversiunea și
• inhibițiile comportamentale.
• perfecționismul
Unii autori le consider ă distinct doar pe prim ele trei, în ideea c ă perfecț ionismul este un efect al
timidității. Manifestarea lor în exces afecteaz ă funcț ionalitatea social ă a persoanei, fie prin instalarea
unor conduite de evitare a situa țiilor sociale, fie prin suportarea lor cu pre țul unor mari suferinț e și
eforturi psihice.

Impactul asupra calităț ii vieții
6

În ceea ce mă prive ște, spuneam că ani de-a rândul „am dus pe picioare” povara unei anxiet ății
ce mă tulbură încă uneori în prezen ța străinilor. Știu pe propria-mi piele c ă rutina cotidian ă și
performan ța personal ă pot suferi semnificativ din aceast ă cauză.
Când fobia social ă afectează sever func ționalitatea social ă a unei persoane, impactul nefast
asupra calităț ii vieții este greu de evitat. Tulbur ările de personalitate evitant ă și tulburările afective
creează dificultăți în comportamentul de ini țiere și menținere a unei rela ții satisfăcătoare cu sexul opus,
ca și în integrarea social ă și profesional ă. Fobia provoac ă un fel de „demisie” sau retragere total ă sau
parțială din societate și, mai ales, din posturi care solicit ă abilități sociale. Personalitatea evitant ă
aleargă după un iluzoriu „lux al singur ătății”, cu pre țul greu al rat ări unor ocazii sociale și profesionale.
Consecințele, adesea triste ș i urâte, au singur ătatea drept numitor comun.
Pe de altă parte, fobia social ă poate fi dus ă pe picioare; nu doare fizic, nu strig ă. Nu-i o tragedie.
Totuși, drumul spre vârfurile ierarhiei sociale și manageriale devine mai ane voios. Refugiul în alcool,
drog, jocuri de noroc sau diverse anxiolitice întinde adesea aripi negre la orizont. Ce suferin ță!

Timiditatea
Aproape toat ă lumea (90%) este timid ă într-o anumită măsură (Dianne Doubtfire – Timiditatea,
Polimark 1996, p.57). Statisticile medicale arat ă că 90% dintre noi recunosc simptoamele timidităț ii.
Acceptă faptul că au fost timizi undeva, cândva, în existen ța lor. Cam 40% dintre noi se consider ă
timizi. Majoritatea nu solicit ă asistență medicală specializată , deși multe persoane sunt tensionate și
neliniștite în public. Adesea, u șoara timiditate, altfel normală , îmbunătățește performan ța. Personal,
cunosc un mare inventator, pre ședinte al Societ ății de Inventic ă care intră perfect în acest tipar.
În ciuda eviden ței, chiar și persoanele cu tupeu tremur ă uneori de emo ție. Multe ajung s ă-și
domine fr ământările interioare acționând de ca și cum ar avea o neclintit ă stăpânire de sine, deș i nici
vorbă de așa ceva. Maniera sistematic ă de „ a acționa ca și cum” poate fi o terapie cu rezultate bune,
dacă știm cu destul ă precizie „cum arat ă” și „cum se comportă ” modelul de dezinvoltur ă spre care
tindem. Modelarea este u șoară și eficace atunci când modelul poate fi perceput cu toate sim țurile.
Timiditatea se manifest ă în multe feluri, dar toate au în comun dificultatea cronic ă de a
comunica, în special cu str ăinii. Persoana timid ă face tot ce-i st ă în putere s ă rămână invizibilă, evitând
expunerea și conversa ția. Teama de critic ă se ascunde sub grija de a nu gre și sau a fi respins ă. Adesea,
pentru a evita umilin ța, persoana timid ă rămâne pasiv ă, străduindu-se s ă nu spună și să nu facă nimic.
Timiditatea prive ște relația cu alte persoane, în special, cu str ăinii. Nu se manifest ă când
suntem singuri. Nici nu suntem timiz i cu pisica, câinele sau cu str ăinii de la televizor. Persoana care
evită sistematic contactele sociale pentru c ă se teme de critic ă rămâne implacabil timid ă. Totuși,
sentimentul de vulnerabilitate este normal pân ă la un prag. Tratamentul de specialitate este necesar
doar persoanelor excesiv solitare și anxioase, cople șite de jenă, nervozitate, sfială și perfecționism.
Jena este o manifestare a timidit ății, dar nu se confund ă cu ea. Timiditatea este o stare continu ă,
iar jena una efemer ă, care dispare o dat ă cu motivul care a provocat-o. A vorbi mult și repede, verzi și
uscate, poate fi un mod paradoxa l de a masca timiditatea.
Nervozitatea însoț ește timiditatea și, iarăși, nu se confundă cu ea. Persoana timid ă suferă de
nervi din cauza hiper-sensibilit ății, dar oamenii pot fi nervo și din multe cauze, f ără a fi timizi.
Sfiala este o manifestarea tipic ă a timidităț ii. Practic, o persoan ă nu poate fi timid ă fără a fi
sfioasă . Dar poate fi sfioas ă și pudică fără a fi timid ă, iar asta nu stric ă nimănui, când contextul o cere.
Perfecționismul este adesea asociat timidit ății pentru c ă este alimentat de frica de critic ă care-i
împinge pe timizi s ă facă lucrurile „perfect” sau s ă nu le mai facă de loc.

Antrenamentul nr. 3
Sub aceea și zodie
Grupul mare de participan ți la training (echipa de vânz ări sau grupa de studen ți, de exemplu) se va
fragmenta în grupuri mai mici, formate din persoane n ăscute în aceea și zodie!
7

5 minute .
Dacă grupul este prea mic și criteriul zodiei nu func ționează satisfă cător, se caut ă alte criterii:
anotimpul, sezonul, localitatea, cartierul…
Fiecare grup constituie o comunitate „închis ă”, cu membri dispuș i circular, pe scaune, f ără mese.
Membrii grupului se prezent ă, pe rând și, în timp ce- și strâng mâinile, p ăstrează contact vizual de
minimum 5 secunde.
Fiecare grup î și desemneză un „purt ător de cuvânt”. În capul unei foi de hârtie, acesta va înscrie
numele zodiei sau altu i criteriu care uneș te grupul și lista membrilor grupului.
Apoi, încep negocierile, pe urm ătoarele teme:
a) Trei Virtu ți / Trei Puncte tari – trei calit ăți personale comune tuturor me mbrilor grupului. Pot fi
talente, abilităț i remarcabile și orice alte a tuuri de succes în confrunt ările vieții,
b) Trei Vicii / Trei Puncte slabe – trei defe cte personale comune tuturor membrilor grupului,
slăbiciuni, disabilit ăți, vulnerabilităț i
c) Trei proiecte personale / trei obiective persona le identice sau oarecum similare pentru to ți
membrii grupului.
Când negocierea este gata, membrii grupului vor construi, în gând sau pe hârtie, un discurs de 2-3
minute itlu de genul: Via ța mea / Povestea mea / Discurs despre mine însumi. , care să merite un t
Când discursul este gata, în mod voluntar, în grup și individual vom exersa discursul public.
Practicat cu d ăruire, grupul se va dezghe ța și lega.

Introversiunea
rin latinescul introversio, Carl Gustav Jung a dat un nume orient ării unei persoane mai curând
către si ilalți, mai curând c ătre lumea interioară , decât către cea din afar ă.
trovertită
pierde
63).
ază
de timp. Copleș iți de imaginar,
introve
rbi la
lt
ția ideală , dar evită inconștient să exprime afec țiune de team ă că
vor fi u
afective. Folosind inteligen ța
cogniti
P
ne, decât c ătre ce
Introversiunea este o tenta ție egocentric ă. Ea acoper ă orice manier ă de retragere în sine a unei
persoane. Dificultatea de a face confesiuni este un prim simptom al introvertirii. Persoana in
ușor contactul cu ceilal ți, fie pentru c ă se închide în sine, fie pentru c ă este incapabil ă de
concentrare asupra nevoile altora. Sinergologii spun c ă introverti ții își „închid și corpul, din punct de
vedere fizic, închizând și receptorii senzoriali” (Philippe Turc het, Sinergologia, Polirom, p.259-2
Închiși în propriile gânduri intr ă în dezacord cu ceilal ți sau rămân pasivi. Întâmpl ările au loc mai
degrabă în imagina ția lor, care tinde s ă se substituie ac țiunii.
Concentrându-se asupra trecutului sau viitorului, tr ăiesc prezentul în anxi etate. Îi îngrijore
examenele, facturile, aventurile sentim entale, bolile sau criza
rtiții scapă trăirile clipei. Din acest motiv, au dificult ăți în a oferi și primi afec țiune, până la
incapacitatea de a angaja raporturi intime cu ceilal ți. Preocuparea pentru propriul ego îi face o
problemele interlocutorului, pe ca re îl taie înainte de a sfâr și fraza. Ofer ă paharul cu ap ă când celăla
se îneacă și nu când este însetat.
Introverti ții au probleme afective și din cauza rezisten ței la proximitate, nuditate și sexualitate.
Tânjesc dup ă afecț iune și visează rela
miliț i sau respinș i. Au aș teptări nerealiste și imature în rela țiile intime, considerând c ă ar putea
fi perfecți dacă ar fi iubiți și respecta ți (Petru Boi șteanu – Fobia social ă. Tulburarea de anxietate social ă, Cantes, 2005, p.
70). Involuntar, au tendin ța de a crea pr ăpăstii în rela țiile interpersonale.
Persoana introvertit ă caută satisfacții în lumea interioar ă, opunând rezisten ță situațiilor sociale,
desconsiderând ș i, în cele din urm ă, pierzând iubiri, prietenii și vecinătăți
vă în mod excesiv, tind s ă intelectualizeze fiecare senza ție, sentiment, eveniment. Poten țialul de
afecțiune rămâne latent, adormit. S ărăcia afectiv ă le slăbește vitalitatea și veselia. Latura pozitiv ă a
introvertirii prive ște capacitatea de a crea ș i a filozofa asupra rostului nostru în lume.
8

Introvertitul negociaz ă cu logică rece, încă pățânat, neînduplecat, surd la nevoile oponen ților.
Este competitiv ș i percepe mai u șor confruntarea decât cooperarea , mai curând deoseb
irile decât
asemăn
muțirea studentului în examen, tracul actorului pe scen ă și stupoarea melancolic ă imbecilă a
unor el sunt exemple de inhibi ții comportamentale. Blocajele emo ționale
provoa t
ar există două tipuri de r ăspuns:
• eza
ție în muș chi. Energizat,
• n
țare sau moarte aparent ă.
introvert fortul mintal și
activita (reluare
te se
deja limpede; tulbur area de anxietate social ă este o boal ă și necesită terapie. Între obiectivele
rapie ției de team ă și abandonul comportamentului
terapia este doar o op țiune la îndemân ă. Înroșirea feței, de pild ă, poate fi tratat ă cu
zi). Am probleme de acest gen și n-am luat niciodat ă clonidină.
l
praviețuire
de la premisa c ă persoanele cu fobie social ă prezintă un deficit de socializare, tot mai
ulți te tar a personal ă recurg la antrenamentul abilit ăților sociale. Practic,
rapia
i, a mișcărilor sincrone pe fond muzical, cre șterea volumului
ocii și
a, critica, exprimarea liber ă a sentimentelor și opiniilor etc. În acest scop, sunt

anxietate social ă își au originea în educa ție, experien țe traumatizante și ările, mai curând dezacordurile decât acordurile.

Inhibiția comportamental ă
A
evi puși să vorbeasc ă în public
că incapacitate de reac ție și inițiativă la teste de performan ță și examene. Cei mai predispu și sun
timizii, psihastenicii și melancolicii.
La nivel fiziologic, teama și anxietatea au misiunea de a provoca reac ții vegetative care
pregătesc organismul pentru pericol. D
Răspunsul excitator – declanșează mișcare și acțiune; inima pompeaz ă mai mult ș i diur
crește, însoțite de vasoconstricț ie în organele interne și vasodilata
organismul este gata de fugă sau luptă.
Răspunsul inhibitor – blocheaz ă organismul; func ția cardiac ă și diureza scad, mu șchii rămâ
fără energie și provoacă înțepenire, înghe
Tipul de r ăspuns inhibitor este conduita fiziologic ă mai frecventă la persoanele timide,
ite, psihastenice și depresive. Inhibi ția acționează ca o frână. Reduce e
tea motorie voluntar ă. Forma uș oară este sindromul de încetinire a gândirii ș i mișcărilor
cu încetinitorul). Forma grav ă merge pân ă la stupoarea melancolic ă imbecilă . Persoanele inhiba
expun la suferin țe și ratări semnificative în cursul vie ții.

ANTRENAMENTUL ABILIT ĂȚILOR SOCIALE
E
te i, re ținem: atenuarea anxiet ății anticipatorii, a senza
evitant. Ele vor fi înso țite de scăderea manifest ărilor somatice neurovegetative ale anxiet ății.

Terapia medicamentoas ă
Farmaco
clonidină (doze de 0,05 -0,15 mg/
Transpiraț ia excesiv ă diminueaz ă cu aluminium chloride 20%, în al cool etilic. Uscarea gurii în cazu
vorbitului în public poate fi comb ătută cu Optimoist, un spray cu saliv ă artificială sau propanolol.
Desigur, adev ărata farmacoterapie a fobiei sociale prive ște o lungă listă de medicamente
antidepresive, anticonvulsivante și benzodiazepine a c ăror administrare este prerogativa exclusiv ă a
medicului psihiatru.

Joc de rol și su
Plecând
m rapeuți și traineri în d ezvol e
te este focalizat ă pe comunicare.
La nivel nonverbal, sunt exer sate contactul vizual intens și prelungit, contactul fizic spontan,
ameliorarea posturii trupului, a mersulu
v multe altele.
La nivel verbal, sunt exersate ascultarea activ ă, confiden țele, discursul public, conversa ția cu
străini, complimentare
practicate jocuri de comunicare interpersonal ă și de grup, care dezvolt ă spontaneitatea și atitudinea de
deschidere c ătre ceilalți.
Terapia cognitiv ă este o prim ă abordare în antrenamentul abilit ăților sociale, plecând de la
premisa c ă tulburările de
9

convingeri iraț ionale. Descrierea și explicarea unor manifest ărilor ale fobiei social e poate fi un înce
În ce ne prive ște, am inițiat acest proces prin cuno ștințele dobândite deja pân ă aici.
Terapia comportamental ă prin expunere reduce anxietatea prin acomodare pe viu, mai mult sau
mai puțin forțat. Seamănă cu învăț area înotului prin aruncare în ap ă, sub supravegheput.
re. De pild ă, dacă o
trenamente la îndemân ă!
persoană tremură la gândul că varsă cafeaua în restaurant sau le șină în timpul discursului public, o vom
ajuta să verse cafeaua sau o vom scoate în fa ța publicului pentru discurs. Ulterior, va în țelege că nu se
întâmplă nici o nenorocire. La m odul ideal, expunerea trebuie s ă fie graduală și explicată limpede mai
înainte. Solu ția practică constă în exerciții repetate de expunere la stimuli fobogeni, cum ar fi, de pild ă,
probarea hainelor în magazin fă ră cabină de probă.
Terapia cognitiv-comportamentală combin ă elemente cognitive cu expunerea pe viu în joc de
rol, acomodare ș i supravie țuire în grup. Iat ă câteva an

Antrenamentul nr. 4
Socializare și contact fizic (anti-hafefobie)
Participan ții la train ing formeaz ă grupuri de 4 persoane, prin tragere la sor ți. Fiecare grup
for ispuși circular, în picioare. Muzica de fundal ajut ă. mează o comunitate „închis ă”, cu membrii d
Membrii grupului se prezent ă unii altora și, în timp ce- și strâng mâinile, p ăstrează contact vizual de
minimum 5 secunde. Apoi, membri grupului decid cine este persoana A, persoana B și C și D.
Pasul 1. Persoana A se a șează pe un scaun sau r ămâne în picioare, într-o postur ă relaxat ă.
Persoanele B, C și D îi aplic ă un masaj liber, alert și viguros, pe ritmul muzicii.
Durata: min 3 minute/persoan ă
Pașii 2-4. Persoanele B, C ș i D vor lua prin rota ție locul persoanei A.

Antrenamentul nr. 5
Socializare prin ritm și sincronizare
Acest exerci țiu de soc ializare este posibil atunci când exist ă muzică de fundal. Participan ții vor
forma grupuri de 4-5 persoane, prin tragere la sor ți. Fiecare grup se va c onstitui rapid într-o mic ă
comunitate „închis ă”, ai cărei membrii vor fi dispu și circular, în picioare, cu spa ții largi între grupuri.
Membrii grupului se vor prez enta pe rând unii altora și, în timp ce-ș i strâng mâinile, vor ini ția și
păstra contact vizual de 5 secunde. Apoi, vor decide cine anume este persoana A, persoana B și C și D.
Pasul 1. Muzica tare! Persoana A începe s ă se miște, să danseze, s ă facă gimnastic ă sau orice
altceva îi trece prin cap, în ritmul muzici. Persoanele B, C și D vor imita cât mai fidel exact ceea ce
face persoana A. Încep s ă copie liber mi șcările persoanei A, pe ritmul muzicii.
Durata: min. 3 minute
Pașii 2-4. Persoanele B, C ș i D vor lua prin rota ție locul persoanei A.

Antrenamentul nr. 6 DISCURSUL PUBLIC: DESPRE MINE ÎNSUMI
(Compozi ția discursului)
1. Identitate personală: prenume, nume, data șterii, familie (mam și locul na ă, tată, fraț i,
surori), alte rude VIP, aver … e, trăsături / semne particulare
2. Puncte tari / Virtu ți și calități personale semnificative, care se constituie ca atu-uri în
confruntările vieții și care pot fi probate sau argumentate c ât de cât: talente ș i abilități,
trăsături de caracter, tr ăsături de personalitate și trăsături fizice …
10

3. Puncte slabe / Vicii și defecte personale semnific ative, legate de unele tr ăsături de
caracter, tr ăsături de personalitate, tr ăsături fizice, mentalit ăți și obiceiuri (n ăravuri)
care se constituie în slăbiciuni, vulnerabilităț i, disabilit ăți, stângăcii…
4. O întâmplare remarcabil ă din istoria personal ă…
5. Trei P roiecte personale / Obiective personale SMART; câte unul pe termen scurt (zile,
săptămâni, luni), mediu (pân ă la 3 ani) și lung (10 ani);
6. Numele unei persoane dragi sau importante care vine în minte, acum și aici.

Psihiatrii au certitudinea c ă tulburările de anxietate constituie cauza major ă a deficitului de
abilități sociale. Pe de alt ă parte, au ș i certitudinea c ă deficitul de abilit ăți sociale constituie cauza
majoră a tulburărilor de anxietate. A șadar, suntem într-un cerc vicios. Multe persoane atinse de fobia
socială își recunosc temerile ca exagerate și iraționale, dar continu ă să evite manifest ările în public.
Avem nevoie de curajul în tâlnirii cu propria persoan ă, cu temerile și inhibițiile noastre. P ărinții
și educatorii ne-au îndopat cu convingeri eronate, car e nu se mai potrivesc cu lumea în care tr ăim. E
greu să schimbăm lumea. Mult mai u șor este să ne schimb ăm pe noi înș ine. În fond, schimb ăm hainele,
părul, pieptănătura, dinț ii, culoarea ochilor, chipul și corpul prin felurite opera ții cosmetice sau estetice.
De ce n-am schimba și comportamentul, tr ăsăturile de personalitate, credin țele și spaimele noastre?

11