Moto: Pe câmpia dunăreană, care fuge-n depărtare, [307697]

TITLU:

Moto: „[anonimizat]-n depărtare,

Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare.

Ca pe sânul fără margini și pustiu de ocean.

[anonimizat]!”

([anonimizat])

1. Introducere și scopul lucrării:

Din antichitate actualul teritoriu al Dobrogei a reprezentat un tărâm al basmelor și legendelor. [anonimizat], Dobrogea este legată atât de rădăcinile poporului român prin faptul că a [anonimizat], cât și de istoria lumii prin unele dintre cele mai frumoase și răspândite legende ale acesteia. Argonauții ar fi poposit aici (N. Densușianu – Dacia Preistorică). Herodot i-a pomenit în „Istoriile” [anonimizat] „cei mai viteji și mai drepți dintre traci”. Roma, [anonimizat]: “[anonimizat], getul Burebista l-a [anonimizat], încât, în câțiva ani, a făurit un Stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut și de romani.” (Strabon – Geografia).

[anonimizat], a pășit prin praful ancestral al acestor locuri și a purtat mesajul Domnului.

[anonimizat]-a [anonimizat]) – „Pontul cel sinistru”, „cruntul Pont”, Dobrogea reprezintă un teritoriu al României ce face o figură aparte în cadrul ansamblului teritorial al României.

[anonimizat], [anonimizat]-administrativ, această localitate a cunoscut o dezvoltare ieșită din comun.

[anonimizat] a ultimilor ani acest trend s-a inversat, în alegerea reședinței de domiciliu fiind favorizate zonele rurale din proximitatea orașelor.

Sper ca prin aceasta lucrare să contribui la o mai buna cunoaștere generală a actualității rurale dobrogene cât și la specificul comunei Valu lui Traian.

[anonimizat] S-E [anonimizat] o distanță de 8 km de vestul orașul Constanța (sau 15 [anonimizat]), [anonimizat], localitatea Valu lui Traian și-a primit numele de la învecinarea cu fortificația de tip „vallum” – construită în secolele X – XI de către bizantini ([anonimizat] C. Giurescu, fiind realizată chiar de către romani), [anonimizat] 6 -7 metri și înălțimea de 3,5 metri, ce se întinde pe o distanță de 54 [anonimizat], urmând cursul văii Carasu.

Satul Valu lui Traian a fost atestat în documentele oficiale sub acest nume în anul 1925, [anonimizat] „comună”, [anonimizat] anul 1967 prin contopirea satelor Hasancea (Valu lui Traian) și Omurcea (Valea Seacă).

Fig. nr. 1 – Imagine din satelit privind amplasarea localității Valu lui Traian față de orașul Constanța – (sursă Google Maps)

Fig. nr. 2 – Harta amplasării localității Valu lui Traian față de orașul Constanța – (sursă Google Maps)

La aproximativ 2,5 km est de localitatea Valu lui Traian, pe axa DN 3 spre Constanța, pe partea stângă a sensului de mers, până în nodul rutier al Autostrăzilor A2 și A4, există un mic cartier, format dintr-o singură stradă. Acest cartier se numește Crețoiu și în anii 1940 a făcut parte din domeniul unei familii de moșieri cu același nume. În anii colectivizării, ferma a fost integrată Oieriei Palas și așa a rămas până în anii de după 1989, ferma propriu-zisă dispărând, fiind înlocuită de acest micro cartier. Întrucât distanța dintre cartier și orașul Constanța era de cca. 6 km, a fost trecut în administrarea teritorială a localității Valu lui Traian.

În prezent în acest cartier locuiesc aproximativ 100 de persoane.

Fig. nr. 3: Hartă privind localizarea cartierului Crețoiu în cadrul UAT Valu lui Traian– (sursă Google Maps)

Localitatea este amplasată pe coordonatele geografice 44°10′0″N 28°28′32″E și are o lungime de aproximativ 5 km de la est la vest și o lățime de aproximativ 2 km pe axa nord – sud. Este străbătută de la est la vest de DN 3, care o împarte în două zone locuite aproape egale, formate la rândul lor, din străzi paralele și perpendiculare pe drumul național.

Drumul național reprezintă singura cale de comunicație rutieră ce permite intrarea și ieșirea din comună. Acest lucru a influențat în mod decisiv evoluția economică a localității deoarece a permis efectuarea cu ușurință a traficului de marfă și de călători.

Deși începând cu anul 2012 a fost dată în folosință Autostrada A2, care trece pe la sudul comunei Valu lui Traian (dar fără a avea legătură rutieră directă cu aceasta), preluând astfel cea mai mare parte a traficului rutier intrajudețean și interjudețean, DN 3 a rămas în continuare o legătură rutieră predilectă de navetă rutieră între orașul Constanța și localitățile principale aflate de-a lungul acestuia: orașul Murfatlar, comunele Poarta Albă și Castelu, zona industrială din nordul orașului Medgidia, precum și principala legătură de comunicație pentru mașinile de mare tonaj care efectuează transporturi agricole.

O altă cale de comunicație terestră este reprezentată de calea ferată ce face legătura dintre orașul Constanța și județele aflate la vestul de Dunăre. Calea ferată urmează paralel cursul DN 3 și are o stație CFR pe teritoriul comunei Valu lui Traian. În acest mod se asigură transportul atât al călătorilor în regim de navetă către orașul Constanța și dinspre acesta către vestul județului, precum și legătura cu celelalte orașe al țării. Cele două căi de transport – rutieră și C.F.R., au un rol deosebit în dezvoltarea economico-socială a localității, fiind unul dintre motivele care au dus la creșterea demografică accentuată a localității.

2.1. Geologia localității Valu lui Traian

Podișul Dobrogei (în care este amplasată și localitatea Valu lui Traian) se prezintă ca un podiș rigid, format pe roci vechi (șisturi verzi, granituri), depozite sedimentare mezozoice și neozoice, aflat între Dunăre (la nord și vest) și Marea Neagră (la est). La sud, ca structură naturală, depășește granița cu Bulgaria. Este o unitate de platformă ce s-a format în cea mai mare parte din protozoicul inferior până la începutul mezozoicului.

Din punctul de vedere structural, se pot identifica 2 tipuri: un tip pentru fundamentul podișului și altul pentru cuvertura sa sedimentară. Podișul este erodat de acțiunea îndelungată a factorilor climatici, cu un relief domol, ondulat și cu altitudinea medie de 125 m, constituind o unitate joasă.

În partea de nord, podișul este mai înalt, atingând altitudini de 350-400 m (cel mai înalt fiind Vf. Greci din Munții Măcinului – 467 m). În partea de sud are sub 200 m (altitudinea maximă este de 204 m în Podișul Deliorman).

Din punct de vedere tectonic, Podișul Dobrogei aparține unor microplăci diferite: în nord, microplaca Mării Negre aflată într-un proces de subducție sub Carpații de Curbură, iar în sud microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul Câmpiei Române și Dobrogea de Sud).

Structural, Podișul Dobrogei este alcătuit din trei subunități principale formate

orogenetic în faze diferite, ce au o alcătuire și evoluție deosebite (Dobrogea de Sud,

Dobrogea Centrală și Dobrogea de Nord). Contactul dintre acestea se face în lungul unor fracturi profunde, care s-au realizat etapizat din proterozoicul inferior până la începutul mezozoicului.

Dobrogea de Sud se extinde la sud de falia Capidava-Ovidiu. Aceasta nu se impune ca abrupt în relief din cauza nivelării, dar ceva mai către nord, în marginea Dobrogei Centrale se înșiruie martori din calcare mezozoice. Dobrogea de Sud are fundamentul puternic cutat, fragmentat în mai multe blocuri, cu un depozit sedimentar vechi, iar structura de suprafață este formată dintr-o placă de calcare sarmatice, cu duritate variabilă, acoperite de loess. Este deci o suprafață structurală, fragmentată de văi, în principal seci din cauza carstului. Văile au caracter de canioane miniaturale, cu trepte și polițe structurale pe versanți. Placa sarmatică poate fi văzută și la țărmul mării, imediat sub loess și în care pe alocuri se creează firide de abraziune.

Dobrogea Centrală sau Podișul Casimcei este limitată la nord de falia Peceneaga-Camena. Fundamentul podișului este format din șisturi verzi,peste care sunt petice de sedimentar mezozoic (în principal calcare).

Structura cutată a șisturilor verzi nu se impune în relief din cauza suprafeței de nivelare încă bine păstrată și a acoperirii sale cu loess. Fac excepție unele vârfuri cupolare de tip inselberg, de pe latura de NE, unde șisturile apar la zi și sunt atacate diferențiat de dezagregare și vânt (diferențele apar între șisturile argiloase compacte, gresiile cuarțitice și conglomerate ușor metamorfozate).

Dobrogea de Nord este un podiș de peneplenă mult mai diferențiat structural, inclusiv prin aportul eroziunii cuaternare (structuri hercinice prinse în cute de orientare NV-SE, magmatite granitice, în platou de bazalte și sedimentar mezozoic).

Pe latura nordică și vestică prezintă abrupturi de falie, fragmentate și modelate de eroziune.

Dintre toate subunitățile dobrogene, Podișul-Dobrogei de Sud are cea mai mare suprafață (5 335 km2, adică 47,8% din suprafața Podișului Dobrogei). Comparativ, Podișul Dobrogei Centrale are 2 150 km2 (18,6%), iar Podișul Dobrogei de Nord, 3 660 km2 (33,6%). (Posea, Grigore, 2005, Geografia României, vol. V – pg. 758, Edit. Academiei Române, 2005, București)

Atât geografic cât și geologic, localitatea Valu lui Traian face parte din entitatea structurală morfologică a Podișului Dobrogei de Sud (fig. 3).

Conform Hărții Geologice a Dobrogei, dealurile din jurul comunei Valu lui Traian sunt reprezentate de microconglomerate și gresii grosiere, cu concrețiuni sporadice de fosfați, gresii calcaroase, cretă albă cu concrețiuni de silex, marne cretoase și bentonite dezvoltate lentiliform.

Fig. nr. 4 – Localizarea comunei Valu lui Traian pe Harta Geologică a României

Fig. nr. 5 – Detaliu al Hărții Geologice a României conținând tipurile de depozite geologice identificate pe

teritoriul localității Valu lui Traian

Fig. nr. 6 – Tipuri de depozite geologice care se regăsesc pe teritoriul comunei Valu lui Traian – cf. Hărții Geologice a României

Conform codificării Hărții Geologice a României, pe teritoriul comunei Valu lui Traian se găsesc depozite geologice cu următoarele caractere lito-stratigrafice:

cp+ma: Cretă cu silexuri, cretă silicifiată, calcare și marne cu Spatagoides

Striatorediatus, Belemnittela mucronata;

bs: Calcare lumașelice și oolitice, calcare cu Nubecularia, nisipuri, diatomite, argile

bentonitice cu Macra vitaliana vitaliana, M. vitaliana fabreana, Cardium fittoni

fittoni;

ks: Calcare lumașelice și oolitice, argile și nisipuri cu Mactra supernaviculata, M.

bulgarica bulgarica, M. caspia caspia;

to: Calcare lumașelice, marne, calcare, argile;

2.2. Relieful amplasamentului localității Valu lui Traian

Comuna se află la o altitudine de 30 de metri peste nivelul mării, fiind mărginită spre latura de sud și vest de coline cu înălțimea de 60 – 70 de metri, iar la nord și est de câmpii înalte. Localitatea propriu-zisă are un relief cvasi-plat cu excepția laturii sud-estice care se află pe o colină înaltă.

Fig. 7 – Podișul Dobrogei – zone de înălțimi (http://www.profudegeogra.eu/harta-podisul-dobrogei)

2.3. Hidrologie

Râurile constituie categoria cea mai importantă a resurselor de apă din țara noastră. Conform Cadastrului Apelor din România (1992), au fost codificate un număr de 4 864 râuri cu o lungime totală de 78 905 km, corespunzând unei densități medii de 0,33 km/km2 .

Fig. nr. 8 – Rețeaua hidrografică a României pe bazine

Tab. nr. 1- Caracteristicile principalelor bazine hidrografice

Conform datelor publicate de către Cadastrul Apelor din România, bazinul hidrografic dobrogean este reprezentat de un număr de 64 de cursuri de apă, cu o lungime totală de 918 km, ceea ce duce la o medie de aproximativ 14 km pentru un curs de apă, densitatea rețelei hidrografice fiind sub jumătatea mediei naționale. Datele statistice de mai sus nu sunt decât o nouă confirmare a unui adevăr istoric care prezintă Dobrogea ca fiind o regiune foarte săracă în ape curgătoare, tributară de secole secetei.

Fig. nr. 9 – Harta resurselor de apă pe județe

Principalele bazine hidrografice dobrogene sunt reprezentate de către râurile Telița (bazin hidrografic de 290 km2 și 42 km lungime) Taița (bazin hidrografic de 580 km2 și lungime de 52 km) și râul Casimcea (bazin hidrografic de 737 km2 și lungime de 60 km). Din rețeaua hidrografică a apelor curgătoare a dispărut fosta vale Carasu, în lungul căreia a fost construit canalul Dunăre – Marea Neagră, și care avea în trecut o lungime de 46 de km.

Spre deosebire de apele de suprafață, Dobrogea adăpostește în subsolul său o rețea de ape subterane, captive într-un acvifer calcaros. Apa acestuia provine din infiltrări de suprafață. Sistemul carstic în care sunt aflate aceste acumulări de ape, se întinde pe toată lățimea Dobrogei. Caracteristicile de debit și volum se pot observa în tabelul nr. 2.

Tabel 2. Resursele de ape subterane

Pe lângă apele curgătoare și cele de adâncime, în Dobrogea mai există și o serie de limane fluviale și paramarine ori lagune ce reprezintă foste golfuri la Marea Neagră care au fost barate față de aceasta prin cordoane de nisip, fapt ce a dus cu timpul la formarea de lacuri cu apă salmastră (Razelm, Golovița, Sinoe, Zmeica).

Podișul Dobrogei de Sud este extrem de slab reprezentat din punctul de vedere al bazinelor hidrografice. Conform fig. nr. 6 – Harta rețelei hidrografice din România, regiunea localității Valu lui Traian este total lipsită de ape naturale, curgătoare ori stagnante, singura sursă de apă, cu importanță pentru sectorul agricol, fiind canalul Dunăre – Marea Neagră, care trece la o distanță de cca. 2 km de localitate. Alimentarea cu apă potabilă a comunei se realizează exclusiv în regim de aducțiune de la stațiile de pompare ale apei aflate pe teritoriul județului Constanța, cu precădere în zona limitrofă a orașului Constanța.

2.4. Climă

Din punct de vedere climatic, Podișul Dobrogei de Sud se află sub influența ciclonilor mediteraneeni și pontici, ca și a anticiclonilor continentali euro-asiatici, fiind temperat-continentală, cu vădite influențe submediteraneene în sud-vest, dar mai ales continentale semiaride în rest, ușor moderate spre periferiile dinspre Dunăre și Marea Neagră (influențe danubiene și pontice). Valorile extreme ale temperaturilor sunt atenuate de influența Mării Negre, a deltei și luncii Dunării.

Fig. 10 – Tipurile climatice din România (cf. Clima României după clasificarea Köppen și după Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei Române, București 2008)

Temperatura medie a anuală se situează în jurul valorii de 110. Valorile minime ale temperaturilor medii anuale se înregistrează în luna ianuarie: – 20 – 00 C, iar cele maxime se situează în jurul valorii de peste 230 C (mai scăzută cu un grad sau două în nordul regiunii), în luna iulie.

Prin comparație cu zona Câmpiei Române, regiunea Dobrogei are primăverile reci, verile foarte călduroase, toamne călduroase și ierni mai puțin aspre. Din punctul de vedere al precipitațiilor, Dobrogea este cea mai uscată zonă a României, cu o medie a precipitațiilor între 350 și 510 mm anual, indiferent dacă sunt sub formă de ploaie sau ninsoare.

În Dobrogea, circulația maselor de aer se realizează diferit în funcție de anotimp și regiune: în zona litorală predomină vânturile de nord, nord-vest și nord-est, iar în zona luncii Dunării, vânturile de nord-est și nord-vest.

Sub influența cumulată a Mării Negre, a Dunării și a reliefului, în Dobrogea se identifică mai multe tipuri de topoclimate. Prin specificul climatic și topoclimatic, Podișul Dobrogei de Sud (în care se situează și localitatea Valu lui Traian) se încadrează în etajul climatic de câmpie (datorită altitudinilor reduse 70-250 m) fiind caracterizat în principal prin uscăciune, cu precipitații sub 400 mm anual.

Indicii cantitativi ai principalelor elemente climatice reflectă, întru totul, acest lucru (nebulozitate redusă, valori mari ale insolației și radiației solare, temperaturi ridicate, precipitații reduse, deficit mare de umezeală, vânturi uscate etc.).

2.5. Soluri

Un rol distinct în dezvoltarea tipurilor de sol de aici l-a avut clima excesiv continentală. Arealul cel mai extins îl au molisolurile (cernisoluri, cf. Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor 2003), iar cel mai restrâns cele argiloiliviale (luvisoluri) și cele intrazonale, impuse mai ales de rocă (fig. nr. 9).

Fig. 11. Podișul Dobrogei de Sud. Harta solurilor (generalizare după Atlas R.S. România, 1972-1979, PI. VI—1, 1978): 1. Soluri bălane; 2. cernoziomuri carbonatice; 3. cernoziomuri; 4. cernoziomuri vermice; 5. cernoziomuri cambice (levigate); 6. cernoziomuri cambice vermice; 7. rendzine; 8. regosoluri; 9. soluri aluviale și aliuvio-coluviale; 10. soluri afectate de excavații.

Molisolurile sunt reprezentate printr-un număr mare de tipuri și subtipuri, între cele mai răspândite numărându-se solurile bălane, cernoziomurile carbonatice și cernoziomurile tipice, alături de care apar, insular, cernoziomuri cambice și rendzine.

Solurile bălane ocupă suprafețele orizontale și slab înclinate din vestul podișurilor Carasu și Oltinei, ce nu depășesc 150 m altitudine, desfășurându-se sub formă de fâșii de diferite lățimi, paralele cu văile Dunării și Carasu. Ele s-au format pe loess, cu apa freatică cuprinsă între 10 și 20 m adâncime. în funcție de stadiul de evoluție există mai multe subtipuri genetice: sol bălan tipic, închis, slab erodat etc.

Cernoziomurile carbonatice sunt mult mai extinse și dețin areale mari în partea centrală a podișurilor Carasu și Cobadinului, precum și în sudul podișurilor Oltinei și Mangaliei. Acestea s-au dezvoltat pe culmile și versanții domoli, cuprinși între 150 și 180 m altitudine, având ca material parental loessuri și argile, iar apa freatică fiind la adâncimi sub 20 m.

Cernoziomurile tipice apar doar în sud-vestul podișurilor Oltinei și Cobadinului, în timp ce cernoziomurile vermice ocupă suprafețe mult mai mari, desfășurându-se sub forma unor fâșii largi orientate nord-sud în estul podișurilor Carasu, Cobadinului și Mangaliei. Ambele subtipuri s-au format pe loess și se întâlnesc pe cele mai înalte culmi, cuprinse între 180 și 200 m.

Cernoziomurile cambice dețin suprafețe mult mai mici în sud-vestul Podișului Oltinei, în apropiere de granița cu Bulgaria. Subtipul lor cernoziomurile cambice vermice sunt, însă, mult mai extinse, sub forma unei fâșii prelungi, orientată nord-sud, în nord-estul Podișului Cobadinului și ca areale mici, în Podișul Mangaliei, dispersate în cuprinsul cernoziomurilor vermice.

Rendzinele dețin suprafețele cele mai mici dintre molisoluri, apărând insular pe substratele calcaroase din nord-estul Podișului Cernavoda și din sud-estul Podișului Carasu, precum și pe cele din partea central-sudică a podișurilor Cobadin și Mangalia. Pretutindeni calcarele au fost scoase la zi de sub cuvertura de loess pe malurile puternic înclinate ale văilor Crucea, Carasu, Urluia și Albești, ca și pe malurile sudice ale lacurilor Techirghiol, Tatlageac și Mangalia. Deși sunt bogate în humus, rendzinele nu sunt prea fertile, deoarece au profilul scurt și o rezervă mică de apă.

Solurile neevoluate sunt puțin numeroase, în cadrul lor remarcându-se regosolurile și erodisolurile, solurile aluviale și aluvial-coluviale, precum și solurile afectate intens prin excavații, sau formate pe deponii (materiale reziduale transportate la distanță).

Regosolurile și erodisolurile se întâlnesc cu precădere pe versanții puternic înclinați ai văilor afluente Dunării (Crucea, Țibrinu, Carasu, Urluia, Valea Negurenilor, Canaraua Fetii etc.). Ele s-au format exclusiv pe loess din cauza eroziunii exercitate de precipitațiile cu caracter torențial, favorizate de energia mare a reliefului și de substratul fragil.

Solurile aluviale apar doar în lunca Văii Carasu, în timp ce solurile aluvial-coluviale se întâlnesc pe fundul văilor afluente Dunării și în jurul' lacurilor de pe dreapta fluviului, unde stratul acvifer, aproape de suprafață, le conferă o fertilitate ridicată.

De-a lungul canalelor Dunăre-Marea Neagră și Poarta Albă-Năvodari-Midia apar soluri afectate intens prin excavații sau formate pe depuneri, ca urmare a lucrărilor care au însoțit construirea acestor două magistrale fluvio-maritime. În zona localității Valu lui Traian, și cu precădere înspre nordul și estul localității, predomină solul de tip cernoziom vermic carbonatic, cernoziom vermic tipic, cernoziom cambic vermic și bălan de stepă.

2.6. Vegetație și faună

Vegetația naturală predominantă a Podișului Dobrogean este aceea de stepă și silvostepă, deși în prezent acestea au fost înlocuite în cea mai mare parte cu culturi agricole, astfel că în prezent, aceasta ocupă areale restrânse, de regulă, pe versanții văilor, pe culmi și pe creste. Compoziția ei floristică a cunoscut transformări puternice în urma intervenției antropice, speciile caracteristice dispărând în bună parte, iar în locul lor s-au format asociații de plante rezistente la procesele de degradare.

Din punctul de vedere al reprezentării speciilor, este remarcabilă abundența speciilor continentale și submediteraneene.

Pădurile sunt extinse cu precădere în Podișul Dobrogei de Nord, parțial în cel Central și de Sud-Vest. În porțiunile cu relief mai accidentat cum sunt: Culmea Pricopanului, Dealurile Niculițelului și Podișul Babadagului, se întâlnesc păduri compacte, alcătuite, la altitudini mai mici, din stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Q. pubescens), carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. dalechampii), tei argintiu (Tilia tomentosa), ulm de câmp (Ulmus glabra) și jugastru (Acer campestre). De asemenea, pe suprafețe mari au apărut păduri scunde și tufărișuri de cărpiniță (Carpinus orientalis), stejar pufos (Quercus pubescens) cu tnojdrean (Fraxinus ornus) și vișin turcesc (Padus mahaleb). La altitudini, cuprinse între circa 150 și 200 m se dezvoltă vegetația de silvostepă, ca o fâșie relativ îngustă în jurul masivului nord-dobrogean și pe o mică porțiune în sud-vestul Dobrogei, care acum este, în mare parte, înlocuită de culturi agricole. Și aici sunt caracteristice speciile submediteraneene de cvercinee (Quercus pubescens, Q. pedunculiflora), care formează pâlcuri de pădure în alternanță cu pajiști stepice.

În nordul Podișului Casimcei se păstrează pâlcuri sau exemplare izolate de păr pădureț (Pirus eleagrifolia, P. piraster) și stejar pufos (Quercus pubescens). Pe fundul plat al unor văi și la baza pereților de calcar ai Văii Casimcei se întâlnesc tufărișuri de tip submediteranean numite „meșelicuri", formate din stejar pufos, liliac, dârmox (Viburnum lantana), iasomie sălbatică (Jasminium frulicans) etc. Vegetația de pajiște, care cuprinde asociații de păiuș (Festuca valesiaca) și colilie (Stipa lessingiana), se mai păstrează doar în poienile pădurilor, iar pe locurile pășunate intens apar asociații de firuță cu bulbi (Poa bulbosa) și bărboasă (Botriochloa ischaemum).

Cea mai mare suprafață a Podișului Dobrogei, care era ocupată de vegetație de stepă, este acum cultivată agricol; vegetația naturală este păstrată doar sub forma unor islazuri degradate, în care apar numeroase plante anuale efemere, tipice pentru stepele uscate.

Fig. 12 – Arii protejate din Dobrogea cu evidențierea zonelor 17 și 18 (cf. De la Sémhur – Dobrudja topographic map-fr.svg by Anonimu and Sémhur (CC-BY-SA3.0), FAL https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=55454499)

În imediata vecinătate a localității Valu lui Traian se găsesc două rezervații:

1. Rezervația Valu lui Traian, arie protejată de tip botanic, situată pe o porțiune a valului de pământ care face parte din complexul arheologic de fortificații bizantine care a dat și numele localității, în dreptul Stațiunii pentru Culturi Irigate, la 5 km de municipiul Constanța, la sud de localitatea Valu lui Traian și cu o suprafață de 5 ha. Solul rezervației este reprezentat de depuneri de loess de vârstă cuaternară. Vegetația care crește pe valul de pământ este, din păcate, destul de afectată de impactul antropic, existând destule premise ca pe viitor mare parte din speciile identificate să dispară într-un viitor nu prea îndepărtat.

2. Rezervația Fântânița – Murfatlar: arie protejată de tip mixt (petic de pădure și de vegetație stepică), situată la aproximativ 3 km de localitatea Valul lui Traian, la marginea orașului Murfatlar, cu o suprafață de 66,4 ha și care adăpostește un număr de 515 specii de plante, fiind prezente numeroase elemente pontice, balcanice, submediteraneene, alături de specii eurasiatice.   Într-o strânsă legătură cu răspândirea solurilor si vegetației întâlnim o varietate foarte mare de viețuitoare. Datorită acestor raporturi de interdependență, răspândirea teritoriala a acestora urmează aproape fidel arealele de vegetație .

În regiunea de stepă, cea mai extinsă în limitele județului Constanța, fauna prezentă se caracterizează printr-un mare număr de pasări (potârnichea , graurul, coțofana, uliul porumbar , uliul șerpar, prepelița si ciocârlia, pescăruși , cormorani , stârci, cufundaci) și mamifere de talie mică: popândăul, iepurele, orbetele mic, șoarecele de câmp, dihorul de stepă, dihorul pătat. Reptilele sunt reprezentate prin gușterul vărgat , șopârla de stepă, broasca țestoasă dobrogeană, vipera cu corn.

Pe întreg teritoriul Dobrogei se întâlnesc exemplare de șacali, vulpi, căprioare și mistreți.

În lacurile din lungul litoralului și Delta Dunării sunt întâlnite numeroase specii de pești iar speciile de păsări care cuibăresc în acest areal reprezintă majoritatea avifaunei românești.

Cu toate acestea, pe teritoriul localității Valu lui Traian, datorită climei secetoase și a faptului că lipsesc habitatele naturale favorizante speciilor de animale de talie mai mare, nu regăsim decât sporadic (iarna) vulpi și șacali, iar în restul anului iepuri, popândăi, șopârle, broaște țestoase și arici.

3. Impactul structurii sistemului de așezări din comuna Valu lui Traian asupra dezvoltării socio-economice

În anul 2008 a fost promulgată Hotărârea Guvernului nr. 998/2008 cu privire „la desemnarea polilor de creștere și a polilor de dezvoltare urbană în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională”, prin care au fost desemnați 7 poli de creștere:

Iași – pentru Regiunea  Nord-Est

Constanța – pentru Regiunea Sud-Est

Ploiești – pentru Regiunea Sud

Craiova – pentru Regiunea Sud-Vest

Timișoara – pentru Regiunea Vest

Cluj-Napoca – pentru Regiunea Nord-Vest

Brașov – pentru Regiunea Centru

Pentru implementarea proiectelor legate de creșterea și dezvoltarea polilor de creștere amintiți mai sus, actul normativ a nominalizat Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuințelor și Ministerul Economiei și Finanțelor ca principalele instituții ale statului care vor realiza elaborarea și implementarea planurilor integrate de dezvoltare a „polilor de creștere”

În urma apariției actului normativ, și pentru a se putea implementa axa prioritară „Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere” și a Programului operațional regional 2007-2013, astfel cum este definita prin Decizia Comisiei Europene nr. 3.470 din 12 iulie 2007 , a fost necesară înființarea unor Birouri de Coordonare a Polilor de Creștere la nivelul tuturor celor 7 regiuni pentru care s-a conceput strategia de dezvoltare economică și dezvoltare urbană.

Printre atribuțiile acestor birouri menționez:

facilitarea legăturii dintre autoritățile centrale și cele locale implicate în elaborarea și implementarea Planului Integrat de Dezvoltare (PID);

acordarea de sprijin si coordonare în elaborarea și implementarea PID;

sprijinirea implementării proiectelor incluse în lista de proiecte din PID;

participarea la monitorizarea respectării graficului de implementare a proiectelor și îndeplinirii indicatorilor ce s-au stabilit în PID;

contribuie la campania de promovare și informare referitoare la polul de creștere, asigurând transparența și vizibilitatea activităților finanțate în cadrul polului;

elaborarea de rapoarte periodice  privind stadiul implementării proiectelor incluse în PID și transmiterea lor la Ministerul Finanțelor publice (MFP), Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) și directorului general al Agenției pentru Dezvoltare Regională (ADR).

În întregul context al actelor normative incidente și a entităților instituționale apărute ca urmare a implementării strategiei de dezvoltare, comuna Valu lui Traian a fost inclusă în „Zona Metropolitană Constanța”, prima structură administrativă de tip european din România, cu o populație de cca. 500000 de locuitori, fiind formată din următoarele unități administrative (14 localități): orașele Năvodari, Eforie, Ovidiu, Murfatlar, Techirghiol și comunele Mihail Kogălniceanu, Cumpăna, Valu lui Traian, Lumina, Tuzla, Agigea, Corbu și Poarta Albă.

Integrarea localității Valu lui Traian în cadrul unei structuri administrative mai largi, cu acces la fonduri naționale de mare importanță, precum și în cadrul unor proiecte de dezvoltare metropolitană a avut un impact major asupra dezvoltării proprii a comunei, aspecte ce vor fi detaliate pe larg în capitolele următoare.

4. Rolul structurii socio-demografice a populației din comuna

Valu lui Traian

4.1. Evoluția populației și potențialul demografic

Conform Institutului Național de Statistică, în România au avut loc 7 recensăminte care au produs date pe baza cărora să se poată efectua analize comparative și care să poată oferi o imagine de aprofundată a fenomenului demografic.

Din analiza acestor date s-a putut constata un fenomen paradoxal: la o populație generală a României în anul 1948 de 15.872.624 locuitori, dată la care județul Constanța avea un număr de 311.062 locuitori împărțiți între zona urbană – 107.565 persoane și zona rurală – 203.497 persoane, în anul 2011, la o populație generală a țării de 20.121641 locuitori , zona rurală a județului Constanța a rămas cvasi-constantă, înregistrând 213.121 locuitori.

În decursul a 69 de ani de observare științifică asupra fenomenului demografic, variația populațională a satelor și comunelor județului Constanța au înregistrat o variație generală minoră.

Toate acestea pot fi observate în tabelul de mai jos, în care este reprezentată dinamica populațională a județului:

Tab. nr.: 3 Populația la recensămintele din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002 si 2011 (sursa: Institutul Național de Statistică – Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”)

Conform Direcției Județene de Statistică Constanța, la sfârșitul anului 2016, localitatea Valu lui Traian ajunsese la cca. 15163 locuitori, indicatorul de bază fiind acela al locuinței de domiciliu. În aceste condiții, între recensământul din anul 2011 și anul 2016, numărul locuitorilor a mai crescut cu încă 2884 de persoane.

Evoluția dinamicii populaționale a localității, luându-se ca punct de referință anii 2002 și 2011 (ani ai recensămintelor) și anul 2016 (an al căror date sunt încă provizorii, cf. Institutului Național de Statistică), arată astfel:

Tab. nr. 4: Analiza comparativă a evoluției demografice a localității Valu lui Traian în anii ultimelor recensăminte și la începutul anului 2017 (prelucrare date după I.N.S. și Direcția Județeană de Statistică Constanța)

Din datele prezentate mai sus, se observă că de la momentul anului 2002 s-a înregistrat o inversare a fenomenului de migrare al populației dinspre rural înspre urban (fenomen ce a debutat la începutul anilor 1970 pe fondul exploziei economice urbane), o „retromigrație”. (cf. Petre, I. (2008). Migrația Internă și Satul Românesc. Institutul de Sociologie al Academiei Române).

Din ce în ce mai multe familii au ales să plece din mediul urban în favoarea celui rural din motive economice, sociale, ecologice: costul vieții la țară fiind considerat mai mic, condițiile de locuit mai generoase, costurile de întreținere al locuințelor precum și prețul de achiziție al acestora, înființarea de mici exploatări agricole, mediul curat etc..

De asemenea, proporția dintre numărul bărbaților și numărul femeilor a rămas constantă conform datelor Institutului Național de Statistică ceea ce poate conduce la concluzia că majoritatea celor stabiliți cu domiciliul în comuna Valu lui Traian au venit sub formă de cupluri.

Aflată la o distanță mică de orașul Constanța, comuna Valu lui Traian a beneficiat din plin de acesta stare de fapt, atrăgând tot mai mulți locuitori ce au ales să plece din oraș în favoarea zonei rurale. Un alt aspect, deosebit de important, este și acela că accesul deosebit de facil de la Valu lui Traian la orașul Constanța, atât pe cale rutieră cât și feroviară, a determinat o serie de familii din zona urbană să aleagă comuna Valu lui Traian ca localitate de reședință, făcând zilnic naveta spre și dinspre locurile de muncă. Toate acestea, însoțite de o politică economică și de dezvoltare inteligentă, aplicată de conducerea Primăriei Valu lui Traian, care a pus la dispoziția tinerilor loturi pentru construcția de case precum și o serie de facilități legate de infrastructură, au contribuit decisiv la creșterea populației comunei Valu lui Traian într-un regim accelerat.

Deși datele statistice arată că numărul persoanelor provenite din alte localități în comuna Valu lui Traian, în intervalul statistic al anilor 2002 – 2016 este de 8581 de persoane, creșterea reală a numărului de locuitori este de 6470 de persoane. Această diferență se datorează atât fenomenului migratoriu, cât și sporului natural al comunității localității.

Tab. nr. 5: Analiza comparativă a indicatorilor populaționali 307A și 308A în intervalul 2002 – 2016 (prelucrare date după I.N.S. și Direcția Județeană de Statistică Constanța)

4.2. Structura populației

Structura populației se referă la acele caracteristici ale grupelor umane care pot fi măsurate sau cuantificate precum vârsta, genul, limba, naționalitatea, religia, dar și la aspecte calitative cum sunt cele sociale sau culturale.

Pentru analiza structurii populației comunei Valu Lui Traian s-au folosit datele statistice realizate cu prilejul recensămintelor din anii 2002 și 2011, raportate la nivelul anului 2016, așa cum a fost cuantificat acesta de către Direcția Județeană de Statistică Constanța. Menționez faptul că datele anului 2016 sunt considerate de către I.N.S. ca fiind încă provizorii.

Diagrama nr. 1 – Distribuția persoanelor de sex masculin și feminin în funcție de vârstă conform Recensământului din anul 2002.

Diagrama nr. 2 – Distribuția persoanelor de sex masculin și feminin în funcție de vârstă conform Recensământului din anul 2011.

Diagrama nr. 3 – Distribuția persoanelor de sex masculin și feminin în funcție de vârstă conform datelor I.N.S. pentru anul 2016 – date provizorii.

Datele statistice au relevat faptul că populațiile de sex masculin și feminin din cadrul comunei Valu lui Traian sunt aproape egale ca distribuție generală, existând o creștere minimă în favoarea populației feminine. Diferențele mai pregnante apar în cadrul grupelor de vârstă peste 55 – 59 de ani în sensul în care numărul populației feminine începe să fie sensibil mai mare decât cel al populației masculine. Acest lucru poate fi explicat prin stilul de viață și excesele legate de acesta în ceea ce privește consumul de alcool și tutun.

Tab. nr.6 : Distribuția locuitorilor comunei Valu lui Traian în funcție de sexe

4.3. Structura populației din punct de vedere etnic și al confesiunilor religioase

La începutul anilor 1900, situația distribuției etnice a Dobrogei era cu totul alta. Dobrogea, prin cele 2 județe ale sale, era împărțită în plăși, subdiviziuni asemănătoare municipiilor din ziua de azi. Populația de etnie română era mult mai slab reprezentată, numărul acesteia fiind de aproximativ 46% din masa populației, fiind urmați de bulgari (cca 15%) și tătari (11%). Restul de aproximativ 38% din masa populației era un amalgam de etnii: ruși, lipoveni, turci, greci, germani, găgăuzi, țigani, armeni și italieni (și alte naționalități fără importanță procentuală). Această distribuție etnică era total diferită în sud față de nord. Dacă în județul Tulcea, ponderea celei de-a doua etnii ca reprezentare (aceea a bulgarilor) era de aproximativ 50% din numărul românilor, în sud, cea de-a doua etnie ca reprezentare era aceea a tătarilor: 1/3 din numărul românilor.

La începutul secolului XX, județul Constanța deținea două treimi din întreaga populație a regiunii Dobrogea. Numărul localităților din județul Constanța era de 242 de localități dar în cazul a 55 dintre acestea, populația majoritară era de etnie turcă în cazul a 55 de așezări.

Valu lui Traian (format din unirea localităților Hasancea și Omurcea) este o rezultantă a acestei contopiri administrative, în anii 1900 fiind formată aproape exclusiv din populații de etnie tătară și turcă.

„La declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, pentru securizarea granițelor, guvernul român oprește emigrarea populației turce și tătare. În Dobrogea, ce includea atunci și Cadrilaterul, aceasta ajunsese la 119.481 de persoane, comparativ cu 177.166 – în anul 1918. Din 38 de sate majoritar musulmane în perioada 1918-1921, cum ar fi Mihail Kogălniceanu (Karamurat), Hasancea (Valu lui Traian), Independența (Bayramdede), Valea Seacă (Omurcea), Veteranu (Idriscuius), Dulcești, Izvoru Mare, rămân doar trei în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Minoritatea turco-tătară coboară astfel de pe locul al treilea pe locul al șaselea, departe de lipoveni, ruși și de germani“ – (citat dr. Adriana Cupcea în ziarul Adevărul din 14.02.2015).

Fig. nr.13 : Harta etnică a Dobrogei la începutul anilor 1900 – prelucrare după M. D. Ionescu, Dobrogea in pragul veacului al XX-lea, Buc., 1904 cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea#/media/File: Dobrogea._Harta_etnica_1900.jpg

Tabel nr. 7: Distribuția etnică a Dobrogei la începutul anilor 1900 – prelucrare după M. D. Ionescu, Dobrogea in pragul veacului al XX-lea, Buc., 1904 cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dobrogea#/media/File: Dobrogea._Harta_etnica_1900.jpg

Cu ocazia recensământului din anul 2011, înregistrarea etniei și a limbii materne s-au făcut pe baza declarațiilor recenzaților, fără a se putea verifica în vreun fel veridicitatea afirmațiilor. Acest lucru a fost efectuat în baza unui principiu fundamental al fiecărui individ de a-si declara in deplina libertate si fără nici un fel de constrângere etnia si limba materna.

Componența etnica a populației comunei Valu lui Traian la recensământul din anul 2011, a relevat faptul ca populația majoritara este reprezentată de romani cu 78,24%, fiind urmați de populațiile etnie de tătară 9,8%, etnie romă (1,8%) și etnie turcă (1,4%). Restul locuitorilor de alte etnii (ruși, maghiari germani etc.) împart un procent de 8,55% din masa locuitorilor comunei.

Diagrama nr.4: Graficul componenței etnice a comunei Valu lui Traian (prelucrare după Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”- Institutul Național de Statistică)

Datorită specificului localității Valu lui Traian, care la sfârșitul secolului al XIX-lea era eminamente locuită de populații de etnii tătară și turcă, religia musulmană face parte integrantă din viața spirituală a localității, nu numai datorită numărului crescut de locuitori de etnie turcă și tătară, dar și datorită căsătoriilor mixte.

Din punctul de vedere al lăcașurilor de cult religios reprezentative, comuna Valu lui Traian are construite pe teritoriul său un număr de 4 biserici și 4 geamii.

Foto nr. 1 : Biserica ortodoxă din Valea Seacă (foto arhiva personală)

Astfel, la nivelul anului 2011, numărul locuitorilor care au declarat că sunt de confesiune ortodoxă a fost de 9718 (78,52%), iar numărul musulmanilor a fost de 1438 (11,61%). Restul confesiunilor religioase reprezintă un număr de 1218 persoane (9,87%) și împart o paletă largă de confesiuni: romano-catolici, penticostali, baptiști, adventiști etc. De asemenea, trebuie luat în calcul și faptul că din totalul de 1218 persoane de alte rituri, există un număr semnificativ de locuitori (1029) care au refuzat să furnizeze date statistice. (cf. I.N.S. – Recensământul anului 2011 – Tabel nr. 13: populația stabilă după religie).

Diagrama nr. 5: Graficul componenței confesionale a comunei Valu lui Traian (prelucrare după Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”- Institutul Național de Statistică

Foto nr. 2 : Geamia din Valea Seacă (foto arhiva personală)

Foto nr. 3 – Grup de absolvenți ai Seminarului Musulman de la Medgidia sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Colecția Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, filiala București (expoziția ISPMN Turci si tatarii din Dobrogea. Amintiri) – ziarul Adevărul, 15.02.2015 – „Fascinanta istorie a turcilor și tătarilor din România (…)”

Sunt notabile cuvintele Plugarului Murat, scrise în „Revista musulmanilor Dobrogeni” în anul 1928, sub titlul „Să nu mai emigrăm”:

„Așadar, Musulmani, nu mai faceți asemenea greșeli! Căci pâinea și cuțitul este aci, unde v-au adus predecesorii voștri strămoși. Căci din ținuturile câte le-au străbătut, aici au găsit mai nimerit de așezământ pentru un plugar harnic și să știți că așa este! Plecând din Dobrogea, unde vă duceți? De ce să plecați spre necunoscut? Acolo unde vă duceți, credeți voi că vă așteaptă miere și unt? Nu! și acolo ca și aci, de munciți aveți, iar de nu, răbdați. Apoi dacă este așa, la ce bun să vă lăsați gospodăria rămasă de la dragii voștri părinți, la care ați mai adăugat și voi ceva din viața și sufletul vostru? Vă duceți acolo deci unde Dumnezeu știe ce soartă vitregă vă va îmbrățișa! De vi se va fi făcut vreo nedreptate, ați spus oare cuiva? V-ați plâns acolo unde trebuie? Și în caz că da, și nu vi s-a făcut dreptate, drept răzbunare, plecați pentru a vă nenoroci pe veci atât pe voi cât și întreaga familie?”

Un argument în plus care arată sorgintea turco-tătară a comunei Valu lui Traian este acela că localitatea este înfrățită înfrățită cu localitățile Sarikoy, Kucukkoy si Bozcaada (Turcia) si cu localitatea Kainargea (Bulgaria – tot o comunitate preponderent musulmană).

4.4. Resursele umane

Așa cum enunțam mai sus, dispunerea localității Valu lui Traian la o distanță mică de orașul Constanța (8 km) are o influență enormă asupra mediului economic al comunei.

Conform datelor statistice ale Institutului Național de Statistică, între datele înregistrate oficial la sfârșitul Recensământului populației din anul 2011, localitatea Valu lui Traian avea o populație stabilă de 12320 persoane, din care 6073 erau bărbați și 6247 erau femei. Între anii 2011 și anul 2016 (ultimul an pentru care I.N.S. are date statistice prelucrate și publicate) populația comunei Valu lui Traian a crescut cu 2787 de persoane, respectiv 7447 bărbați și 7716 femei, ajungând la 15263 de locuitori.

Scăzându-se din populația anului 2016 copiii (s-a luat în considerație intervalul de vârstă 0-19 ani) și persoanele vârstnice (s-a luat în considerare intervalul de vârstă 65 – 85 de ani, s-a constatat că există 3527 de copii și 1612 persoane care se încadrează în categoria pensionarilor, ceea ce a rezultat un număr de 10124 persoane care pot fi luate în calcul pentru analiza forței de muncă disponibile în cadrul localității Valu lui Traian.

4.5. Structura și dinamica resurselor de muncă

Datele statistice privind ocuparea forței de muncă a localității Valu lui Traian sunt obținute de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Constanța (A.J.O.F.M. Constanța), acestea fiind centralizate și prelucrate la nivelul datei de 01.01.2015. Astfel, între populația activă luată în calcul pentru extragerea datelor statistice, de la nivelul anului 2015 (9048 persoane active) și cele publicate de către Institutul Național de Statistică pentru anul 2016 (10124 persoane) apare o diferență de 1076 de locuitori. Această diferență se datorează dinamicii evoluției populației comunei între anul de referință ai cercetării asupra ocupării forței de muncă (anul 2015) și anul în care s-au publicat ultimele date privind numărul locuitorilor localității (anul 2016).

Astfel, la o populație activă de 9048 de persoane, în anul 2015 localitatea avea înregistrați un număr de 64 de șomeri, ceea ce reprezintă 0.7% din populația activă . În anul 2016, la o populație activă de 10124 persoane, existau înregistrați 85 de șomeri (34 de bărbați și 51 de femei, ceea ce reprezintă un procent de 0,8% din populația activă a comunei.

Atât în anul 2015 cât și în anul 2016, procentele de 0,7% și 0,8% sunt extrem de mici atât pentru nivelul general al județului Constanța (3,5%) cât și pentru cel național (4,8%).

În ceea ce privește ponderea locuitorilor localității, angajați în activități lucrative pe teritoriul comunei Valu lui Traian, la nivelul anului 2016 principalele sectoare de activitate erau următoarele (sursă Primăria localității Valu lui Traian):

Tabel nr. 8: Distribuția salariaților pe principalele domenii de activitate

Deși datele de mai sus sunt din anul 2015, rezultă faptul că restul populației active, în număr de 7547 de persoane desfășoară activități lucrative în afara localității, principalul angajator rămânând municipiul Constanța.

Este important, totuși, de amintit faptul că există un procent destul de important de persoane active care lucrează pe cont propriu și care își exercită activitatea într-o unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă, ale căror venituri nu sunt contabilizate ori chiar nu primesc remunerație. La nivelul anului 2014, spre exemplu, numărul acestora era de cca. 688 de persoane.

4.6. Sărăcia și serviciile sociale

Gradul de sărăcie este extrem de greu de cuantificat cu resursele avute la dispoziție de către autorul prezentului studiu. Pe de-o parte, datele statistice actualizate ale acestui fenomen la nivelul localității nu sunt disponibile public, pe de altă parte, în întregul parcurs al documentării, datele furnizate de către Primăria Valu lui Traian au avut, uneori, abateri statistice destul de mari față de cele oferite de către Institutul Național de Statistică ori de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de muncă Constanța.

Totuși, avându-se în vedere că prima interacțiune a persoanelor defavorizate este aceea cu instituțiile administrației locale, ne vom referi la fenomenul sărăcie prin prisma datelor publicate de către Primăria Valu lui Traian în „Raportul de activitate al primarului pe anul 2016”:

– numărul cererilor de ajutor social: 432 persoane;

– numărul cererilor de ajutor de încălzire: 44 persoane;

– numărul alocațiilor de sprijin pentru susținerea familiei: 840 cereri;

– numărul copiilor aflați în plasament familial: 40 copii;

– numărul ajutoarelor de urgență alocate: 43 de familii;

– numărul anchetelor sociale: 1500 anchete;

– număr ajutoare alimentare pentru pensionarii cu pensii mici, beneficiari ai

ajutorului social, persoane cu gradul I și II de invaliditate: 900 beneficiar;

– număr de persoane beneficiare a indemnizației lunare de handicap: 1044 persoane;

Analizând datele de mai sus, se observă că din masa populației totale a comunei de 15163 persoane, un număr de cca. 2600 de persoane au probleme financiare, legate de asigurarea traiului zilnic, ceea ce reprezintă un procent de aproximativ 17,1% din locuitorii comunei.

De asemenea, în comuna Valu lui Traian sunt construite 20 de locuințe sociale (sub formă de blocuri cu 2 nivele) și 52 de locuințe construite prin Agenția Națională pentru Locuințe. Aceste unități sociale acoperă în parte nevoile localității.

Foto nr. 4: Locuințele sociale ale localității Valu lui Traian (foto arhiva personală)

O altă consecință a sărăciei este aceea a deprecierii climatului de siguranță al populației. La nivelul anului 2016, polițiștii Postului de Poliție Valul lui Traian în cooperare cu Poliția Locală a comunei au avut următoarele activități (sursă „Raportul de activitate al primarului pe anul 2016”):

– auto controlate – 873;

– persoane legitimate – 3405;

– reclamații si sesizări rezolvate – 863;

– infracțiuni constatate – 38;

– sancțiuni aplicate – 253;

– valoare amenzi aplicate – 28.637 lei;

– avertismente pe bază de proces verbal – 533;

– conflicte aplanate – 352;

– apeluri 112 la care s-a participat – 323;

– apeluri telefon de serviciu – 716;

– persoane depistate și conduse la postul de poliție – 78

– acțiuni comune cu poliția rurală a comunei Valu lui Traian – 435

– acțiuni ordine si liniște publică școli – 279

5. Importanța infrastructurii tehnico-edilitare pentru dezvoltarea comunei Valu lui Traian

5.1. Infrastructura de transport rutier

Localitatea Valu lui Traian este amplasată de-a lungul Drumului național DN 3, care străbate localitatea de la vest la est, împărțind-o în două jumătăți aproximativ egale.

Fig. nr. 14: Harta rutieră a localității Valu lui Traian (sursă: Google Maps)

Faptul că există accesul la o cale de comunicație rapidă, așa cu este DN3, care face legătura rapid atât cu orașul Murfatlar, aflat la vestul localității la 2 km distanță, sau cu orașul Constanța (8 km distanță) ori cu accesul de intrare pe autostrada A2, face ca circulația rutieră dinspre sau către localitatea Valu lui Traian să fie extrem de facilă. Acest lucru a favorizat atât deplasarea populației în regim de navetă zilnică către locurile de muncă din municipiul Constanța, cât și schimbul de mărfuri.

5.2. Drumurile rurale

Începând cu anul 2015, în localitate a început un amplu program de reabilitare a infrastructurii utilităților publice. Cu această ocazie, s-a instalat rețeaua de canalizare și de gaze naturale în peste 90% din localitate cu finanțare din fonduri europene nerambursabile. Tot cu această ocazie, s-a trecut la reabilitarea tramei stradale pe majoritatea drumurilor rurale ale comunei. În prezent, în localitatea Valu lui Traian există extrem de puține străzi neasfaltate, acestea fiind cu precădere în zonele în care localitatea se extinde prin introducere în intravilan a terenurilor extravilane în scopul lotizării lor pentru construcțiile de case de locuit.

Conform Inventarului bunurilor din domeniul public al localității, publicate în Anexa 2 a H.C.L. 306/2016, localitatea Valu lui Traian are pe teritoriul său un număr de 172 de străzi, care însumează un număr de 72845 ml de tramă stradală.

La nivel de localitate, calitatea străzilor o apreciem ca fiind bună și foarte bună, localitatea Valu lui Traian făcând o figură aparte din acest punct de vedere prin comparație cu localități vecine ca: orașul Murfatlar și orașul Constanța.

5.3. Tipurile de transport public

Deși localitatea are o lungime de 5 km, transportul public este asigurat de către autobuzele care fac legătura între orașele situate la vestul comunei (Murfatlar, Medgidia și Cernavodă) și orașul Constanța, situat la est de localitate, comuna neavând rețea de transport public propriu. Astfel, prin tranzitul acestor autobuze se realizează și afluirea călătorilor și navetiștilor din localitatea Valu lui Traian. De asemenea, întrucât la nivelul localității nu există o rută de transport intra-localitate, deplasările locuitorilor dintr-o zonă în alta a comunei se realizează tot cu autobuzele care tranzitează comuna Valu lui Traian.

5.4. Rețelele de căi ferate

Paralel cu DN3, teritoriul localității este străbătut de tronsonul de cale ferată care face legătura între orașul Constanța și celelalte orașe din țară, dincolo de Dunăre. Acest tronson CFR este unul principal, de o mare importanță economică pentru județul Constanța, asigurând atât transportul de călători spre litoralul românesc cât și transportul de marfă dintre Portul Constanța și restul Europei, sau transportul produselor petroliere rafinate la rafinăria Petro-Midia Năvodari.

Aproximativ la jumătatea localității există o haltă CFR unde opresc trenurile de tip Regio care reprezintă o alternativă la naveta cu autobuzele ce tranzitează localitatea.

Foto nr. 5 Halta Valu lui Traian (foto arhivă personală)

5.5. Telecomunicații și Societatea Informațională

Până în anul 2014, principalul furnizor al serviciilor de internet și cablu TV era Romtelecom (actual TELEKOM), care a preluat portofoliul de abonați ai serviciilor de televiziune prin satelit BOOM, beneficiind totodată de portofoliul abonaților de telefonie fixă existenți deja dinainte de anul 1989.

Odată cu realizarea infrastructurii stradale, a extinderii rețelei de iluminat public cu stâlpi noi, a intrat pe această piață a serviciilor și firma RCS-RDS, care a instalat servicii de televiziune, internet și telefonie prin fibră optică, calitatea serviciilor a crescut exponențial, în prezent liderul de piață la nivelul comunei, pentru furnizarea de servicii de telecomunicații, fiind RCS-RDS.

De asemenea, comuna Valu lui Traian se află sub acoperirea de servicii de telefonie mobilă a tuturor operatorilor principali din România: Vodafone, Orange, RCS-RDS sau Telekom.

Foto nr. 6 : Turnul cu releele de telecomunicații al comunei

Valu lui Traian (foto arhivă personală)

5.6. Infrastructura sanitară

Medicina primară, așa cum este ea definită de către Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 59 și următoarele, că indiferent de natura problemei de sănătate, primul contact între sistemul de sănătate public și pacient, în prezența bolii sau în absența acesteia, se realizează prin intermediul cabinetelor de medicină de familie.

Conform Casei Naționale de Sănătate – filiala județului Constanța, furnizorii de servicii medicale de medicină primară (medicină de familie) sunt în număr de 9 cabinete individuale.

În condițiile în care H.G. nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2017 – 2018 obligă medicii de familie să înscrie pe listele de capitație un număr maxim de 2200 de pacienți, se poate observa că la o populație de 15000 de locuitori, limita maximă este departe de a fi atinsă, în prezent fiind înscriși, în medie, 1666 de pacienți/medic.

Medicina de specialitate nu este reprezentată de nici un medic în localitatea Valu lui Traian, în principal și datorită faptului că medicina interdisciplinară presupune ambulatorii de specialitate cu dotare aparte iar proximitatea orașului Constanța face ca adresabilitatea pacienților către medicina de specialitate să fie destul de facilă.

Laboratoarele de analize medicale sunt reprezentate în localitate de către 2 puncte de recoltare a analizelor, aparținând unor firme medicale specializate în domeniu, care asigură serviciile de laborator în program zilnic, cu mențiunea că activitățile care țin de evaluarea și expertizarea probelor recoltate se efectuează tot în orașul Constanța.

De asemenea, și medicina dentară este reprezentată la nivelul localității prin 2 cabinete de medicină dentară iar numărul farmaciilor se ridică la 5 unități.

Se poate concluziona faptul că din punctul de vedere al infrastructurii medicale, comuna Valu lui Traian este bine reprezentată, neexistând probleme notabile care să atragă atenția publică asupra lor și să necesite o analiză mai aprofundată.

5.7. Infrastructura de situații de urgență

Conform „Raportului de activitate al primarului pentru anul 2016” infrastructura pentru situații de urgență s-a desfășurat, la nivelul localității, sub conducerea Primăriei Valu lui Traian și cu coordonarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” Constanța. Astfel, s-a monitorizat și s-a asigurat permanența pe timpul situațiilor de urgență (coduri meteo de furtună, ger, viscol) precum și pentru atenționările de inundație în zonele mai joase ale localității, unde, la ploi torențiale, există acest pericol.

Pe linie de prevenire și intervenție în cazuri de incendiu, în anul 2016, prin grija Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” Constanța, s-au asigurat tematicile de instruire și regulamentul de funcționare al echipelor de intervenție.

De asemenea, a fost instituită o echipa de voluntari, condusă de Șeful serviciului de voluntariat din cadrul Poliției Locale Valu lui Traian, cu coordonarea viceprimarului comunei, a cărei principală misiune este aceea de primă intervenție pentru localizarea și stingerea focarelor de incendiu sau, în cazuri mai grave, pentru limitarea efectelor acestora până la intervenția echipajelor specializate din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” Constanța. Spre exemplificare, în anul 2016 au fost efectuate 740 de acțiuni pe linie de situații de urgență.

5.8. Infrastructura de educație

În localitate există 2 școli cu clasele I-VIII, dispuse în treimea vestică și respectiv treimea estică a comunei, pe amplasamentele vechilor sate Valea Seacă și Valu lui Traian și reprezintă o tradiție în viața educațională a comunității.

Școala „Viceamiral Ioan Murgescu” a fost construită în anul 1926 în localitatea Valea Seacă, sub forma unei mici unități de învățământ dotată cu o singură sală de cursuri. Cu timpul, în urma extinderii comunei Valu lui Traian și înglobării satului Valea Seacă, au fost construite și alte săli de clasă și anexe.

Începând cu anul 2004, școala a intrat sub patronajul Unității Militare de Marină 02159 și primește numele actual de „Viceamiral Ioan Murgescu”. Începând cu anul 2007 școala a intrat într-un amplu proces de renovare și modernizare, ocazie cu care s-a construit și o nouă clădire a actualei școli, sub finanțarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Cu această ocazie școala s-a materializat sub forma unei unități de învățământ gimnazial moderne, cu 9 săli de cursuri, o bibliotecă, 3 laboratoare și un teren de sport. În prezent, primăria localității intenționează să extindă școala prin construirea unui etaj suplimentar.

Școala gimnazială nr. 1 cu clasele I-VIII este amplasată în treimea estică a localității, spre Constanța, în zona centrală a comunei din punct de vedere administrativ.
Școala dispune de o sală de sport, de cabinet psihologic și psiholog școlar, precum și un laborator de informatică. Din toamna anului 2013 școala a intrat într-un amplu proces de reabilitare și extindere cu 10 săli de clasă, 1 laborator de fizică, 1 laborator de chimie, 1 laborator de biologie, 1 nou laborator de informatică dotat cu echipamente de tehnică de calcul de actualitate și bibliotecă cu sală de lectură.

Unitățile de învățământ pentru copii preșcolari sunt reprezentate pe teritoriul localității Valu lui Traian de 3 grădinițe, dintre care 2 cu program normal și una cu program prelungit. Capacitate acestora, cumulată, este de aproximativ 300 de copii preșcolari.

În ultimii ani, Primăria Valu lui Traian a investit fonduri susținute în modernizarea unităților de învățământ de pe teritoriul comunei, iar acest efort este dinamic, fiind continuat și în prezent.

Datorită exploziei demografice a localității, cu populație provenită tot din mediul urban (cu precădere din Constanța) care a dorit confortul citadin într-un decor rural, localitatea a fost obligată să ridice constant calitatea serviciilor și a vieții în general. Acest lucru se reflectă din plin și asupra unităților de învățământ preșcolar și școlar din comună, acestea fiind ridicate la standarde care să satisfacă foștii locuitori ai urbelor dobrogene, mutați în comuna Valu lui Traian.

În date statistice, situația unităților de învățământ se prezintă astfel (situație la finalul anului 2016 – cf. Institutului Național de Statistică):

În anul 2014, Centrul Cultural Valu lui Traian, vechi de 80 de ani, a fost în întregime reabilitat și renovat, lucrarea fiind realizată cu fonduri europene (cf. ziarul Telegraf, 03 octombrie 2014 – Cămin cultural vechi de 80 de ani, transformat în centru de tineret). Acesta deservește aproximativ 4000 de tineri, cu vârste cuprinse între 14 și 35 de ani și reprezintă o investiție deosebit de utilă celor care doresc să-și completeze cunoștințele acumulate în școală.

Foto nr. 7 : Căminul Cultural Valu lui Traian, după renovare (foto arhivă personală)

5.10. Infrastructura de locuințe

Înainte de modernizarea localității, aceasta avea un aspect vetust, tipic satelor și comunelor din Dobrogea perioadei comuniste, cu case mici, cu 2 camere, eterogene (cu precădere datorită etniilor conlocuitoare), cu fațade simple, cu graduri din piatră și scândură, de cele mai multe ori deteriorate. Materialele folosite la construcția caselor, indiferent de populația căreia au aparținut sunt piatra pentru temelie, chirpici și ceamurul pentru pereți, lemnul pentru tâmplărie și șarpantă, stuful (foarte rar în zona comunei Valu lui Traian), olana sau țigla pentru acoperiș. Casele aveau anexe diferite, pentru creșterea animalelor, păsărilor sau depozitarea lemnelor pentru iarnă sau a diferitelor utilaje folosite în agricultură. Fără excepție, nu exista rețea de canalizare, folosindu-se tradiționalul grup sanitar din curte pe fosă de pământ. Curțile caselor erau mari, între 1500 și 5000 de mp. Străzile comunei erau în cea mai mare parte din pământ cu piatră, cu excepția celor principale.

După căderea comunismului, în perioada 1989 – 1997, localitatea nu a cunoscut o schimbare deosebită în stilul arhitectural deoarece nu apăruse încă fenomenul de migrare al populației urbane către zonele rurale pe motive de ecologie, spațiu sau din dorința de a avea un confort crescut față de posibilitățile orașului care este limitat la extinderea pe orizontală. În perioada acelor ani trendul de migrare al populației era dinspre rural spre urban.

Conform unui studiu HotNews din 06 aprilie 2012, „ în 2009, erau circa 290.000 de romani care și-au schimbat domiciliul. În 2010, numărul lor a crescut la circa 460.000. Calculele preliminare pentru 2011 arata că cifrele sunt în creștere accelerată. (…) Se pleacă și de la oraș dar și din mediul rural, chiar dacă plecările din mediul urban sunt mai numeroase (60% din total).  Tendința de părăsire a orașelor nu e de ieri, de azi, ci din 1997 încoace, arata datele INS.”

În anul 2016, Ziarul Financiar arăta că începând cu 1997 „oamenii de la sate preferă să meargă să lucreze în străinătate în loc să accepte o slujbă în oraș și de aceea numărul celor care pleacă din sat în oraș e mai scăzut, în timp ce corporatiștii încep să-și dezvolte mici afaceri sau să-și construiască case la țară”.

Pe fondul acestei tendințe, și favorizată de distanța mică față de orașul Constanța precum și de accesul facil către oraș pe drumul național DN3, comuna Valu lui Traian a cunoscut, de la începutul anilor 2000, o explozie demografică.

Creșterea exponențială a solicitărilor de loturi pentru construcția de case a condus la faptul că Primăria Valu lui Traian a lotizat o serie de terenuri agricole aflate la granița localității, pe care mai apoi le-a introdus în intravilan. Într-o primă fază, aceste loturi au fost destinate ridicării de locuințe pentru tinerii din localitate, dar în cea mai mare parte, acestea au fost revândute cumpărătorilor care doreau să se mute în comună.

Totuși, în cea mai mare parte, cumpărătorii doreau loturi de case în intravilanul localității, cât mai aproape de zonele sistematizate (curent electric, apă etc.), fapt ce a dus la apariția unui fenomen ce continuă și în prezent: proprietarii vechilor case din comună, cu curți mari, au început să parceleze aceste terenuri (în loturi de la 300 mp – 500 mp) și să le vândă sau să construiască case în scopul revânzării.

Acest lucru a dus la apariția construcțiilor noi lângă cele vechi, stilul arhitectural al comunei, deja afectat de anii comunismului, ajungând să fie total haotic, în prezent fiind dominat de locuințe formate din parter și mansardă sau pod înalt, cu acoperișuri în 2 ape.

În anii de după 2008, odată cu venirea crizei economice, boom-ul creat de construcția de case s-a redus dramatic, în prezent cunoscând o puternică revigorare.

Astfel localitatea s-a mărit prin adăugarea a noi cartiere, sistematizate modern, cu străzi largi și utilitățile instalate, alături de cartiere unde casele sunt înghesuite, cele vechi învecinându-se cu cele moderne.

Foto nr. 8 : Sistematizarea noului cartier de locuințe (foto arhivă personală)

Stilul arhitectural al caselor noi este modern, cu forme geometrice simple (de bază fiind patrulaterul), în cea mai mare parte cu etaj sau mansardă, cu acoperiș în „2 ape”, cu fațade îmbrăcate în piatră și acoperite cu culori discrete, deschise.

Fondul de locuințe înregistrat la nivelul localității Valu lui Traian (cf. Institutului Național de Statistică), comparat cu anul 1997 (an luat ca referință în mișcarea de migrațiune urbană spre zonele rurale) este definit în tabelul de mai jos.

După cum se poate observa din datele de mai sus, față de anul 1997, fondul de locuințe a crescut cu 245%, în timp ce imobilele aflate în domeniul statului au scăzut cu un procent de 64%.

5.11. Infrastructura de utilități

În anul 2013, la nivelul întregii localități a început un amplu proiect de instalare a rețelelor de canalizare și de gaze naturale, precum și de reabilitare a drumurilor din comună. (Observator de Constanța – Investiții în rețele de canalizare, gaze și în drumuri, la Valu lui Traian – 30.05.2013).

La data apariției articolului respectiv, primarul localității Valu lui Traian – domnul Mitroi Florin, declara: „Se anunță un an plin din punct de vedere al lucrărilor de infrastructură. Au intrat, deja, în execuție drumurile din zona nou-lotizată a comunei, drumuri care vor fi realizate cu fonduri guvernamentale. În acest caz vorbim despre o investiție în valoare totală de 19 milioane de lei, care va fi finalizată anul acesta, dacă decontările vor decurge conform planului stabilit. În paralel, tot prin aceeași hotărâre de guvern, au fost demarate lucrările de execuție a drumurilor din localitate. Acest proiect are valoarea de peste 44 de milioane de lei, iar lucrările vor fi finalizate tot în acest an.(…) Continuăm cu introducerea rețelei de gaze și trecem, în plus, la extinderea rețelei de canalizare și turnarea drumurilor. Nici de rețelele de apă și curent electric în zonele nou-lotizate nu am uitat.”

Lucrările începute în anul 2013 sunt, la data prezentului studiu, aproape de final, rețelele de canalizare și gaze fiind instalate pe întreg teritoriul comunei cu excepția zonelor nou lotizate (de care amintea și primarul comunei în articolul menționat mai sus) care nu beneficiază în prezent decât de trama stradală amenajată și de branșamentele de apă. Pentru locuitorii comunei, perioada scursă de la începerea lucrărilor (anul 2013) și finalizarea acestora (anul 2017) a reprezentat un serios inconvenient legat de tramele stradale distruse în totalitate care au îngreunat considerabil circulația vehiculelor prin localitate, la care s-a adăugat și disconfortul legat de existența noroiului (pe timpul ploilor) sau a prafului și poluării sonore, inerente unor lucrări de asemenea anvergură.

6. Rolul mediului asupra dezvoltării comunei Valu lui Traian

6.1. Calitatea factorilor de mediu

Conform Agenției Naționale de Mediu, Filiala Constanța, în anul 2017 pe teritoriul localității Valu lui Traian nu au existat depășiri ale noxelor care ar fi putut influența negativ calitatea aerului sau a solului.

Totuși, nu este de neglijat faptul că pe timpul sezonului rece, datorită faptului că până în prezent majoritatea locuințelor din comună foloseau pentru încălzire arderea combustibililor solizi (lemne și cocs), pe timpul iernii (cu precădere noaptea) deasupra localității se forma un nor de fum care putea afecta sănătatea locuitorilor. Odată cu extinderea rețelei de gaze în comună, tot mai multe locuințe sunt branșate la această rețea, fapt ce duce treptat la renunțarea folosirii combustibililor solizi și, implicit, la răspândirea în atmosferă a noxelor generate de către aceștia, cu accent pe poluarea efectuată de către cărbunii tip cocs formați din amestec de reziduuri petroliere și praf de cărbune.

De asemenea, faptul că localitatea nu avea rețea de canalizare, a reprezentat un serios pericol de poluare a solului precum și a pânzei freatice, fiind un real pericol de îmbolnăvire pentru gospodăriile care au săpate puțuri de apă, deși acestea sunt extrem de rare la nivelul localității, dat fiind faptul că pânza freatică este la adâncime mare iar subsolul conține calcar, care este greu de perforat în lipsa unor instalații profesionale speciale. Totuși, deși în prezent rețeaua de canalizare acoperă peste 85% din suprafața localității, există o reticență afișată a locuitorilor în ceea ce privește branșarea la rețea din cauza tarifelor percepute de către Regia de Apă a Județului Constanța, care dublează costurile legate de consumul de apă și evacuare a apelor uzate.

6.2.Gestionarea deșeurilor menajere si industriale

Colectarea deșeurilor se efectuează separat, pe tipuri de deșeuri (menajere ori reciclabile), în containere de 120 l, puse gratuit la dispoziția gospodăriilor de către Primăria Valu lui Traian, cu o frecvență a colectării de 2ori/lună pentru cele reciclabile și săptămânal pentru deșeurile menajere.

În ziarul Ziua de Constanța, din data de 30.01.2013, (Serviciul de colectare al deșeurilor va fi externalizat la Valu lui Traian), primarul Florin Mitroi afirma: „Prin externalizarea serviciului rezolvăm problema mediului înconjurător (…) din câte știți cele două gropi de gunoi de la Valu lui Traian au fost închise întrucât erau neconforme.” În urma acestei decizii a Consiliului local Valu lui Traian, deșeurile sunt colectate în prezent de către o firmă specializată, dotată cu utilaje specifice, care transportă deșeurile la rampa de gunoi amplasată pe raza localității Ovidiu, din județul Constanța.

6.3.Amenajări agricole

Condițiile climatice ale Dobrogei au creat premisele de dezvoltare a unei vegetații de stepă și silvostepă, care a intensificat creșterea animalelor, ocupație tradițională a majorității populației dobrogene până la începutul secolului al XX-lea. Datorită suprafețelor mari de pășune, Dobrogea a atras păstorii de peste Carpați, în mod deosebit, care în mișcarea lor de transhumanță au găsit condiții prielnice pentru iernarea turmelor de oi în această provincie istorică a României. O parte a celor care practicau această mișcare pendulatorie s-a stabilit în timp în Dobrogea, formând sate noi sau construindu-și gospodării în vetrele deja constituite. Desțelenirea în secolul al XX-lea a majorității suprafețelor de pășune și transformarea lor în terenuri agricole a diminuat fenomenul de transhumanță. (Grigore Posea, Geografia României, vol. V, pag. 684).

Conform Institutului Național de Statistică, formularul AGR101B – Suprafața fondului funciar, după modul de folosință, pe forme de proprietate, localitatea Valu lui Traian avea, la nivelul anului 2014, 5906 ha de terenuri productive (agricole, pășuni, arabile, livezi și vii) dintr-un total de 6321 de ha aparținând localității.

Tabel nr.9 : Situația terenurilor productive ale localității Valu lui Traian, după forma de proprietate

Date fiind caracteristicile legate de tipul de sol și clima regiunii în care se află localitatea Valu lui Traian, principalele culturi agricole care pot fi realizate sunt: grâul, porumbul, secara, floarea soarelui, cartoful.

De asemenea, datorită solului calcaros, în zona comunei se cultivă cu succes și vița de vie și pomii fructiferi. De altfel, regiunea Dobrogei de Sud excelează la cultura viței de vie, solul permițând realizarea unui vin sec, cu specific dobrogean. Din păcate, în ultimii ani, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, producția de struguri la nivelul localității a scăzut dramatic, înregistrându-se, spre exemplu, un vârf al producției de 380 de tone la nivelul anului 2000, ca spre anul 2003 și următorii, producția de struguri să scadă, ajungând la valoarea de 44 de tone.

Același trend l-a avut și producția de fructe care, de la aproximativ 4000 de tone la începutul anilor 1990, a ajuns în anul 2003 la cca. 2100 de tone iar tendința de scădere s-a menținut și în anii următori.

6.4. Riscuri naturale

Riscurile naturale care pot influența calitatea factorilor de mediu pe teritoriul localității Valu lui Traian sunt extrem de reduse. Inexistența unor cursuri de apă care ar putea ieși din matcă și crea inundații, face ca localitatea să fie ferită de astfel de catastrofe, iar sistematizarea și lucrările de implementare a rețelei de canalizare au făcut ca și risucrile legate de scurgerea apelor pluviale în cantități mair de pe pantele dealurilor care se învecinează cu comuna să nu mai reprezinte un pericol pentru populație și gospodăriile acestora.

Singurele riscuri naturale identificate de autoarea prezentei lucrări, sunt legate de eroziunea solului care marchează profund coastele de deal mai abrupte și fenomenul de deșertificare, care este prezent nu numai la nivelul Dobrogei, făcându-și resimțită influneța și în alte regiuni ale României care până în prezent nu au cunoscut astfel de manifestări climatice.

Foto nr. 9: Fenomenul de eroziune al dealurilor localității Valu lui Traian (foto arhivă personală)

Foto nr.10: Fenomenul de eroziune al dealurilor localității Valu lui Traian (foto arhivă personală)

7. Impactul economiei comunei asupra nivelului de dezvoltare din comuna Valu lui Traian

Există mai multe moduri de a structura sectoarele economiei, ca parte a structurilor sociale ale unei societăți, dar cea mai cunoscută este « ipoteza sectorului trei », care structurează activitatea economică majoră în sectorul primar, secundar si terțiar.

Economiile moderne se caracterizează prin permanenta schimbare a raportului dintre cele trei sectoare ale economiei naționale, schimbări constând, în principal, în creșterea rolului și ponderii terțiarului. Datorită dinamicii și diversificării activităților economice și a mobilității structurilor sociale, în ultima perioada se vorbește tot mai mult de completarea acestor structuri cu sectorul economic cuaternar. Ținând cont de aceste aspecte, delimitarea principalelor sectoare economice se prezintă astfel:

Sectorul economic primar include obținerea si rafinarea materiilor prime cum ar fi lemn, oțel si cărbune, precum și produsele agricole. Lucrătorii din acest sector sunt furnizori de bușteni, siderurgie, mineri și agricultori. Acest sector cuprinde agricultura, pescuitul, silvicultura, industria extractiva etc.

Sectorul economic secundar se referă la procesarea materiilor prime în bunuri finite. Aici putem vorbi de apariția și dezvoltarea industriei și în primul rând a celei prelucrătoare, dar mai cuprinde și: construcțiile, producerea și distribuirea apei,energiei si gazelor. Se caracterizează printr-un nivel ridicat al productivității, prin industrializarea agriculturii, prin ponderea scăzută a populației ocupată în agricultură.

Sectorul economic terțiar se referă la serviciile pentru businessuri și consumatori și exprimă un anumit nivel de dezvoltare economică. În acest sector putem include: comerțul en-gros si en-detail (cu ridicata si cu amănuntul), activitatea turistică și hotelieră, transport, telecomunicații, antrepozite, bănci și asigurări, afaceri imobiliare, servicii prestate agenților economici și populației etc.

Sectorul economic cuaternar este format din ceea ce alcătuiesc intelectualii: guvern, cercetare, programe culturale, IT, educație si biblioteci. O alta parte aferentă sectorului cuaternar se referă la nivele senior management. Tot aici intră media, artele, cultura, înalta educație, știința și tehnologia, activitatea organelor religioase și obștești (cult, fundații, organizații neguvernamentale etc.), învățământ, administrație publică centrală și locală.

În baza clasificației de mai sus, se poate afirma că primele 3 sectoare economice (primar, secundar și terțiar) sunt bine reprezentate la nivelul comunității localității Valu lui Traian. Sectorul economic cuaternar este reprezentat doar de activitățile medicale, prestate prin cabinetele medicale și farmaciile care deservesc populația comunei, precum și de unitățile de învățământ care funcționează în localitate.

7.1. Structura economică a localității

Conform Institutului Național de Statistică, în anul 2016, pe teritoriul localității Valu lui Traian existau 319 firme active, împărțite pe următoarele domenii de activitate:

Tabel nr. 10 : I.N.S. – Interogare E-Demos: REGIS – „Nr. întreprinderi active”

7.2. Dinamica întreprinderilor

După criza economică care a debutat în a doua parte a anului 2008, în localitatea Valu lui Traian existau 232 de întreprinderi private, pe primele 4 locuri fiind firmele cu următoarele domenii de activitate:

Comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor: 82 firme;

Transporturi terestre și transporturi prin conducte: 25 de firme;

Lucrări speciale de construcții și construcții de clădiri: 24 de firme.

Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete: 21 de firme;

În anul 2016, la 8 ani de la criza economică internațională, numărul firmelor nou create a ajuns la 319 de unități. Principalele domenii de activitate sunt următoarele:

Comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor: 76 firme;

Transporturi terestre și transporturi prin conducte: 32 de firme;

Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete: 32 de firme;

Lucrări speciale de construcții și construcții de clădiri: 30 de firme.

Din analiza datelor de mai sus, se observă faptul că principalele domenii de activitate au rămas aceleași, singurele diferențe fiind reprezentate de creșterea numărului de întreprinderi nou înființate în aceste ramuri de activitate. Analiza activităților sectorului economic vor fi descrise pe larg într-un capitol ulterior.

7.3. Productivitatea muncii

În economia modernă, principalul indicator care caracterizează bogăția unui stat se măsoară prin productivitatea socială a muncii exprimată prin produsul intern brut pe cap de locuitor.

În conceptul de productivitate a muncii, care înseamnă obținerea mai multor produse în aceeași unitate de timp, analiza factorilor de natura economică și sociala au o pondere tot atât de importanta ca și aceea a factorilor naturali.

Nivelul și dinamica productivității muncii sunt influențate de: nivelul tehnic al producției), pregătirea si calificarea forței de muncă, factorii de natură managerială, calitatea condițiilor de muncă și a climatului, gradul de cointeresare materială a factorului muncă, condițiile naturale etc. Creșterea productivității muncii se realizează nu prin cheltuirea unei cantități mai mari de muncă, ci prin cheltuirea mai eficienta a acesteia.

Productivitatea ține de caracterul concret al muncii și arată efectul unei anumite munci depuse pentru obținerea unui produs, astfel ca nu pot fi comparate valorile productivității diferitelor munci concrete pentru realizarea de produse diferite. Compararea productivității pe ramuri sau domenii este posibila numai în cazul aceleiași munci concrete desfășurate in sectoare și unități diferite sau în perioade de timp diferite. În acest sens, analiza productivității muncii la nivelul localității Valu lui Traian a putut fi efectuată (din lipsă de date specifice actualizate) doar prin efectuarea unei comparații a veniturilor dobândite din principalele activități lucrative efectuate în anii 2008 și, respectiv, 2016, conform tabelului de mai jos.

Tabelul nr. 11 : Analiză comparată a veniturilor pe activități lucrative

Comparând anul 2008 cu anul 2016 (datele fiind obținute din interogări ale aplicației E-Demos aparținând Institutului Național de Statistică) se poate observa faptul că veniturile anului 2016 sunt cu 244,4% mai mari decât cele ale anului 2008, procent care arată faptul că productivitatea muncii a avut un trend absolut pozitiv.

7.4. Cercetare, Dezvoltare și Inovare

Localitatea Valu lui Traian, chiar dacă în prezent se prezintă ca o comună modernă și cu infrastructură nouă, are o puternică legătură cu domeniul de activitate agricol. Astfel, pe teritoriul comunei este înființată Stațiunea de Cercetare-dezvoltare Agricolă Valu lui Traian, fondată în anul 1933, al cărei misiuni este aceea de a furniza producătorilor agricoli din Dobrogea și numai, semințe de grâu, ovăz, porumb, floarea soarelui și orz, rezistente la secetă și condiții climatice dificile. Stațiunea de Cercetare-dezvoltare Agricolă Valu lui Traian se află în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. După anul 1989, suprafața de teren aparținând stațiunii de cercetare s-a diminuat drastic prin efectuarea retrocedărilor de terenuri, ajungând de la 707 ha, la 325 de ha (cu 46% mai mică).

Tot în localitate, există și Stațiunea de Cercetare pentru Pomicultură Constanța, înființată în anul 1977, aflată în prezent în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” care creează soiuri de pomi fructiferi rezistenți la boli și la condițiile climatice, preponderent secetoase, ale regiunii dobrogene.

7.5. Analiza activităților sectorului economic

Principalele venituri ale activităților economice efectuate pe raza localității Valu lui Traian, sunt reprezentate de veniturile obținute din exploatările agricole, fiind aproximativ 35,8% din valoarea acestora.

Celelalte sectoare de activitate (după acela al activităților agricole)sunt reprezentate de către:

Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete = 17,95%;

Comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor = 12,24%;

Transporturi terestre și transporturi prin conducte = 11,92%;

Deși extrem de importante prin plus-valoarea pe care o adaugă, lucrările de construcții,acestea se află doar pe locul 5, cu o pondere de 3,79% din totalul veniturilor obținute din activitățile productive.

Cumulate, aceste principale 54 domenii de activitate au realizat cca. 81,7% din suma totală a veniturilor firmelor care funcționează pe teritoriul localității, restul de 18,3% împărțindu-se la celelalte activități de producție.

Analizându-se, însă, situația economică de la nivelul localității prin prisma numărului de firme pe domeniile de activitate, se poate observa faptul că, dacă în activitățile agricole funcționează doar 10 firme (care obțin 35% din veniturile totale), ponderea celor mai multe societăți comerciale se regăsește în domeniul comerțului propriu-zis (cu ridicata și cu amănuntul) = 98 de societăți comerciale, reprezentând 30,72% din totalul firmelor înregistrate (319). Astfel, aproape o treime din numărul total al firmelor active au o cotă de piață de doar 30,19%. Acest lucru arată faptul că, din masa totală a societăților comerciale, 211 firme împart o cotă de piață de aproximativ 38%, fapt ce duce la concluzia că acestea sunt firme de mai mică anvergură (societăți cu răspundere limitată și P.F.A.-uri cu puțini angajați).

8. Rolul agriculturii și dezvoltarea rurală

8.1. Producția agricolă

Începând cu anul 1990, suprafețele de teren agricol al României au intrat într-un proces de „fărâmițare” întrucât, în urma colectivizării forțate din anii 1950, forma de proprietate privată a terenului agricol a fost desființată iar retrocedarea terenurilor către vechii proprietari a fost extrem de dificil de realizat. Marile exploatații agricole au fost desființate cu această ocazie, apărând micii proprietari (cu câteva excepții) ai unor suprafețe de câteva hectare. Această segmentare a terenurilor agricole a fost un pas înapoi în ceea ce privește calitatea și cantitatea de producție agricolă deoarece mici proprietari de terenuri nu aveau și forța economică de a lucra pământurile retrocedate la un nivel de competitivitate care să ducă la profit. Un alt motiv al scăderii producției agricole, după anul 1990, a fost reprezentat și de faptul că sistemul național de irigații a fost abandonat sau distrus, dispărând implicarea statală în acest domeniu. Această stare de lucruri a ținut timp de aproape 17 ani când, în urma intrării României în Comunitatea Europeană, s-au implementat standarde și s-au alocat subvenții speciale pentru agricultură. Un rol important l-a avut și faptul că în acești ani, s-a schimbat și opțiunea de segregare a micilor proprietari, aceștia înțelegând că doar prin asociere se pot obține profituri iar agricultura poate deveni un segment important al economiei.

Unitatea de măsură a dimensiunii economice a unei ferme a fost stabilită de Comisia Europeană pe baza unor standarde de producție („Standard Output“ – SO), iar categoriile de mărime sunt următoarele:

Ferma mică este exploatația agricolă având dimensiunea economică între 8.000 de SO (15 ha grâu) și 11.999 de SO (22 ha grâu);

Ferma medie este exploatația agricolă având dimensiunea economică între 12.000 de SO (22 ha grâu) și 250.000 de SO (472 ha grâu);

Ferma mare este exploatația agricolă având dimensiunea economică de peste 250.000 de SO (mai mult de 472 ha grâu);

Categoria specială – „Tânărul fermier“ – este exploatația agricolă cu dimensiunea economică cuprinsă între 12.000 de SO (22 ha grâu) și 50.000 de SO (94 ha grâu).

„La culturile mari, cum sunt cerealele, suprafața minimă – pentru a fi rentabilă – este de 200 de hectare. În cazul legumelor în câmp, trebuie să ai un minim de 5 hectare, iar la sere – cel puțin un hectar. Minimele ar fi de 20 de capete în cazul vacilor de lapte, 200 la porci sau 50 la oi și capre”. (cf. ziarul Adevărul Financiar – Cât de mare trebuie să fie ferma agricolă pentru a depăși pragul de profitabilitate, 27.04.2016)

Este ușor de înțeles că, în lumina datelor de mai sus, micii proprietari de terenuri au fost nevoiți să aleagă între mai multe variante: să lase pământul înțelenit sau să-l cultive artizanal, să se asocieze sau să-l arendeze unor firme de profil agricol sau să-l vândă.

La nivelul localității Valu lui Traian, majoritatea deținătorilor de terenuri au ales arendarea acestora sau vânzarea lor către firmele de profil. Datorită caracterului privat al exploatațiilor (fără implicare directă a statului) datele statistice la nivel de UAT Valu lui Traian privind principalele culturi, suprafețele și producția obținută la hectar sunt extrem de puține. Merită menționată, însă, firma S.A. Andra Internațional S.R.L. care are ca obiect de activitate producția de cereale și care deține în arendă sau proprietate mare parte din terenurile agricole ale localității, firmă premiată ani consecutivi de către Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța pentru realizările sale.

8.2. Horticultura

Datorită climei uscate și aride, specifică regiunilor de stepă, pe teritoriul localității nu au existat niciodată activități de creștere intensivă a florilor. Un alt factor determinant a fost și acela al lipsei apei, cerință principală pentru realizarea unor culturi horticole diverse. Datorită acestor factori, activitățile de horticultură sunt artizanale, fiind realizate de către locuitorii comunei pe terenurile din curți, în scop personal.

8.3. Tipuri de mașini agricole utilizate

Până în anul 1989, pe teritoriul localității funcționa un C.A.P. care avea arondată suprafața de teren agricol aflat în patrimoniul comunei. După anul 1989, odată cu începerea retrocedărilor de terenuri, cooperativa agricolă s-a desființat iar patrimoniul tehnic al acesteia a fost fie vândut fie dat la fier vechi.

Ulterior, pe fondul intrării în insolvență a majorității fabricilor de utilaje agricole din România, utilajele agricole necesare au provenit de pe piața de second-hand din Europa. Costurile achiziționării acestor utilaje depășește cu mult puterea de cumpărare a proprietarilor de mici terenuri. Odată cu apariția firmelor private care au luat în arendă suprafețe mari de terenuri, culturile au devenit profitabile, fapt ce a permis acestor societăți să investească în tehnică nouă și performată, departe ce ceea ce se cunoștea până în anul 1989, dispărând inclusiv munca zilierilor ce se ocupau de prășit sau culesul manual.

În prezent, firmele agricole de pe raza localității Valu lui Traian, folosesc mașini agricole de toate tipurile, cum ar fi:

8.4. Producția animală

Site-ul Primăriei Valu lui Traian afișează informația că numărul animalelor din recenzate pe teritoriul localității este acela de 20771 de capete. Această informație este realizată la nivelul anului 2016 și este compusă din bovine, porcine, ovine și păsări de curte. Sub acțiunea anumitor factori, numărul animalelor a scăzut de la an la an, motivele fiind complexe. Pe de o parte, parcelarea extremă a gospodăriilor cu terenuri mari (efectuată în scopul lotizării pentru case noi) a făcut ca suprafața necesară deținerii animalelor de talie mare (vaci, oi, capre) să scadă, devenind astfel improprie unor astfel de activități. Pe de altă parte, creșterea nivelului de urbanizare al localității (utilități, confort social, creșterea gradului de civilizație în general), precum și faptul că dinamica locuitorilor tinde să fie favorabilă persoanelor provenite din zona municipală, a făcut ca numărul gospodăriilor care cresc animale să scadă. Spre exemplu, creșterea porcilor pe teritoriul comunei a devenit extrem de rară datorită emanațiilor și deșeurilor pe care le presupune o astfel de activitate, precum și a inconfortului pentru vecinătăți.

Sporadic, mai există unii crescători de capre și oi, cu un număr scăzut de animale, care folosesc pășunile din jurul localității, dar numărul de animale este din ce în ce mai scăzut.

Activitatea zootehnică cea mai bine reprezentată la nivelul localității este aceea a creșterii păsărilor de curte. Costurile mici legate de această ocupație, precum și faptul că păsările de curte nu necesită terenuri ample ori investiții speciale în infrastructură și hrană, au făcut ca numărul gospodăriilor care se ocupă cu această activitate în scop personal, de subzistență, să fie numeroase.