Motivul pentru care am ales acesastă temă este dorința de a călătorii și a cunoaște din punct de vedere geologic și geografic Culoarul Eucăr- Bran…. [303239]

INTRODUCERE

Motivul pentru care am ales acesastă temă este dorința de a călătorii și a [anonimizat]. Deși arealul studiat nu se găsește la o [anonimizat].

[anonimizat]. Pentru mine a fost o experiență încântătoare de care îmi voi aminti cu drag.

[anonimizat]- Bucegi- [anonimizat] m-[anonimizat].[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], tectonică dar și aspecte geoturistice.

[anonimizat]- [anonimizat]- pentru studiul petrografic și doamnei Mădălina Frânculeasa pentru ajutorul oferit în realizarea acestei lucrări.

CAPITOLUL I

GEOMORFOLOGIE.HIDROLOGIE

I.1 [anonimizat]. I.1.1 [anonimizat] a peisajului. Acesta reprezinta scheletul de susținere a [anonimizat] a peisajului.Evaluarea vizuală si cantitativă a peisajului se face cu ajutorul unor indici morfometrici .Acesti indici morfometrici sunt :

1.Hipsometria= “ [anonimizat] a altitudinilor diferitelor puncte de pe suprafața terestră față de o suprafață de referință (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului.”([anonimizat], [anonimizat], 1973).

[anonimizat] 1400 m in muntele Giuvala (Vf. Găvănenii, 1378 m- altitudinea maximă) și 695 m lunca Dâmbovicioarei (altitudine minimă).Valorile de altitudine ale culoarului pot fii împartite in mai multe trepte hipsometrice:

Treapta 1- Valori ale altitudinii mai mici de 700 m [anonimizat]. În zona de contact cu masivele montane apare des valoarea de 1500 m. [anonimizat] o lungime de aproximativ 30 km, limita maximă a lățimea este de 14 km,iar suprafața =185 km2. Analiza repartiției principalelor trepte hipsometrice evidențiază ponderea acestora în morfologia de ansamblu .

Treapta 2- Marja de altitudine sub 800 m cuprinde 12% din suprafața culoarului. [anonimizat], [anonimizat], la sud de Podu Dâmboviței.

Treapta 3 cuprinsă între 800 m – 1000 m reprezintă 34% și se prelungește pe văile adiacente (Râușor, Dâmbovicioara, Moieciu, Sbârcioara).

Analiza hipsometrică a [anonimizat], dominat altitudinal cu peste 1000 m de unitățile vecine. Următoarea treaptă (1000 m – 1200 m)deține tot o pondere de 34%. Ea se încadrează părții interne a culoarului, având aspect de mozaic format din suprafețe împădurite, pajiști, fânețe, livezi, sălașe.Multe artere temporare se organizează de aici, fragmentând suprafața inițială.

Treapta 4 de 1200 m – 1400 m corespunde zonei carstice Fundata – Fundățica,Măgura – Peștera, Moieciu de Sus și reprezintă 18% din suprafața arealului. Aici se încadrează cea mai mare parte a nivelului gâlmelor, martori calcaroși ce reprezintă urme ale unui relief exhumat (Nedelcu, 1963).

sălașelor.

Fig.I.1.2 Evidențierea treptelor hipsometrice în largul Culoarului Rucăr- Bran

“Ultima treaptă, cuprinsă între 1400 m – 1500 m (2%), o considerăm treapta de contact spre unitățile vecine, ea corespunde arterelor hidrografice de ordinul 4 și 5” (Pătru, 2001). În interiorul culoarului, ea apare sporadic în câteva vârfuri izolate.

2.Cel de al doilea indice este energia reliefului , acest indice reprezintă gradul de adâncire al văilor și se exprimă în m/km2.

Are o importanță deosebită in studiul peisagistic. Astfel, formula energiei de relief exprimă nu numai o diferență altimetrică, ci și o percepție a peisajului de către observator, în funcție de punctul în care se află (pe o culmesau în albia unei văi).

Maximul este atins la valorile de 300–400 m/km2, precum și valori mai mari de 400–450 m/km2 ce se pot observa în perimetrul sectoarelor vechei și în zona de contact cu munții limitrofi. Ele dețin 3% din suprafață.

Valorile minime, sunt mai mici de 50 m/km2 (reprezintă 6% din suprafață) sunt specifice zonei carstice Fundata și contactului cu golful Zărneștilor.

Ponderea cea mai mare, de 21% și 35%, o au grupele de valori cuprinse între 50–100 m/km2, respectiv între 100–150 m/km2. Ele prezintă o uniformitate în partea nordică (platforma brăneană), uniformitate explicată de fondul petrografic și de lipsa unor elemente tectonice reprezentative, spre deosebire de partea sudică, unde valorile energiei de relief sunt distribuite de la cele mai mici (< 50 m/km2) la cele mai mari (> 400–450 m/km2).

Acest lucru se explică prin prisma tectonicii, care a modificat substanțial modul de aranjare a stratelor.

Figura I.1.3 Harta geologică a Culoarului Rucăr- Bran, Preluare și procesare după

Harta geologică 1:50.000, foile Zărnești și Rucăr, Inst.Geol.București

3.Geodeclivitatea În culoarul Bran–Rucăr analiza geodeclivității ne indică diferențieri între partea nordică și sudică a culoarului sau între nivelul gâlmelor și al culoarelor de vale.

Pantele pot avea valori < 10° sau între 10°–20°, spre deosebire de partea

sudică, sunt prezente pantele cu inclinare de 10°–20° sau 20°–30°.

pantele mai mici de 10° reprezintă 24%;

pantele cu valori de 10°–20° reprezintă 31% din ansamblul acestora, fiind specifice culoarelor de vale (Valea Turcului la intrarea în golful Zărnești și Valea

pante cuprinse între 20°–30° reprezintă 31%,

iar pantele între 30°–40° reprezintă 11%. Pantele de peste 40° reprezintă doar 3%..

Figura I.1.4. Culoarul Bran–Rucăr–Dragoslavele. Geodeclivitatea (grade); (preluată și procesată din DEM după harta topografică 1:150.000,L35–087A,B,C,D,1989–1990, DTM)

4. Repartiția spațială a tipurilor de versanți – Imaginea de mai jos pune in evidență repartiția versanților in funcție de caracterul diferit de raspundire al radiației solare. „Ea dinamizează elementele climatice și topoclimatice modificând temperatura, mișcarea și turbulența aerului, precipitațiile și umiditatea, care la rândul lor generează o serie de

procese” (Zăvoianu, 1985).

versanții cu expoziție S și SV, calificați ca versanți însoriți și calzi;

versanții cu expoziție SE și V sunt versanți semiînsoriți și semicalzi;

versanții cu expoziție E și NV sunt versanți semiumbriți și semi reci;

versanții cu expoziție N și NE sunt versanți umbriți și reci.

Încălzirea versanților se face diferit, dar in același timp gradat. Un exemplu general este prezentat pentru expoziția sudică ,,în prima parte a zilei o cantitate de căldură se

consumă cu evaporarea apei căzute pe sol în timpul nopții (brumă, rouă, ploaie),

încălzirea solului urmând a se face după amiază, adică, o dată cu versanții

expoziției sud-vestice, care până la această oră sunt și ei uscați de umezeala

dimineții” (Stanciu, 1972).

ffffffeeeeffffffffffdefefefefefeefvcvc

Figura I.1.5 Culoarul Bran–Rucăr. Expoziția versanților (preluată și procesată din DEM după harta topografică 1:150.000,L35–087A,B,C,D,1989–1990)

Relieful este important pentru conturarea corecta a peisajului. Acesta reprezinta scheletul de susținere a tuturor elementelor de peisaj,dar si configurația spațiala a peisajului.Evaluarea vizuală si cantitativă a peisajului se face cu ajutorul unor indici morfometrici .Acesti indici morfometrici sunt :

1.Hipsometria= “ numită și altimetrie constituie ramura din geodezie care se ocupă cu studiul instrumentelor și metodelor utilizate pentru măsurarea, calcularea și reprezentarea pe planuri și hărți a altitudinilor diferitelor puncte de pe suprafața terestră față de o suprafață de referință (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului.”(Ilie Vasile, Manualul inginerului geodez, Editura Tehnică, București, 1973).

Înalțimea reliefului culoarului Rucar- Bran se situeaza între limitele de 1400 m in muntele Giuvala (Vf. Găvănenii, 1378 m- altitudinea maximă) și 695 m lunca Dâmbovicioarei (altitudine minimă).Valorile de altitudine ale culoarului pot fii împartite in mai multe trepte hipsometrice:

Treapta 1- Valori ale altitudinii mai mici de 700 m se înscriu și în lunca râului Turcului, la contactul cu golful Zărneștilor. În zona de contact cu masivele montane apare des valoarea de 1500 m. Culoarul este orientat NE-SV și are o lungime de aproximativ 30 km, limita maximă a lățimea este de 14 km,iar suprafața =185 km2. Analiza repartiției principalelor trepte hipsometrice evidențiază ponderea acestora în morfologia de ansamblu .

Treapta 2- Marja de altitudine sub 800 m cuprinde 12% din suprafața culoarului. Ea corespunde celor două extremități ale culoarului, respectiv Valea Turcului la Bran, în nord, și valea Dâmboviței, la sud de Podu Dâmboviței.

Treapta 3 cuprinsă între 800 m – 1000 m reprezintă 34% și se prelungește pe văile adiacente (Râușor, Dâmbovicioara, Moieciu, Sbârcioara).

Analiza hipsometrică a acestui areal scoate în evidență caracteristicile unui culoar montan, cuprins între limitele deja amintite, dominat altitudinal cu peste 1000 m de unitățile vecine. Următoarea treaptă (1000 m – 1200 m)deține tot o pondere de 34%. Ea se încadrează părții interne a culoarului, având aspect de mozaic format din suprafețe împădurite, pajiști, fânețe, livezi, sălașe.Multe artere temporare se organizează de aici, fragmentând suprafața inițială.

Treapta 4 de 1200 m – 1400 m corespunde zonei carstice Fundata – Fundățica,Măgura – Peștera, Moieciu de Sus și reprezintă 18% din suprafața arealului. Aici se încadrează cea mai mare parte a nivelului gâlmelor, martori calcaroși ce reprezintă urme ale unui relief exhumat (Nedelcu, 1963).

sălașelor.

Fig. I.1.6 Evidențierea treptelor hipsometrice în largul Culoarului Rucăr- Bran

“Ultima treaptă, cuprinsă între 1400 m – 1500 m (2%), o considerăm treapta de contact spre unitățile vecine, ea corespunde arterelor hidrografice de ordinul 4 și 5” (Pătru, 2001). În interiorul culoarului, ea apare sporadic în câteva vârfuri izolate.

2.Cel de al doilea indice este energia reliefului , acest indice reprezintă gradul de adâncire al văilor și se exprimă în m/km2.

Are o importanță deosebită in studiul peisagistic. Astfel, formula energiei de relief exprimă nu numai o diferență altimetrică, ci și o percepție a peisajului de către observator, în funcție de punctul în care se află (pe o culmesau în albia unei văi).

Maximul este atins la valorile de 300–400 m/km2, precum și valori mai mari de 400–450 m/km2 ce se pot observa în perimetrul sectoarelor vechei și în zona de contact cu munții limitrofi. Ele dețin 3% din suprafață.

Valorile minime, sunt mai mici de 50 m/km2 (reprezintă 6% din suprafață) sunt specifice zonei carstice Fundata și contactului cu golful Zărneștilor.

Ponderea cea mai mare, de 21% și 35%, o au grupele de valori cuprinse între 50–100 m/km2, respectiv între 100–150 m/km2. Ele prezintă o uniformitate în partea nordică (platforma brăneană), uniformitate explicată de fondul petrografic și de lipsa unor elemente tectonice reprezentative, spre deosebire de partea sudică, unde valorile energiei de relief sunt distribuite de la cele mai mici (< 50 m/km2) la cele mai mari (> 400–450 m/km2).

Acest lucru se explică prin prisma tectonicii, care a modificat substanțial modul de aranjare a stratelor

Figura I.1.7. Culoarul Bran–Rucăr–Dragoslavele. Harta geologică. Preluare și procesare după

Harta geologică 1:50.000, foile Zărnești și Rucăr, Inst.Geol.București

3.Geodeclivitatea În culoarul Bran–Rucăr analiza geodeclivității ne indică diferențieri între partea nordică și sudică a culoarului sau între nivelul gâlmelor și al culoarelor de vale.

Pantele pot avea valori < 10° sau între 10°–20°, spre deosebire de partea

sudică, sunt prezente pantele cu inclinare de 10°–20° sau 20°–30°.

pantele mai mici de 10° reprezintă 24%;

pantele cu valori de 10°–20° reprezintă 31% din ansamblul acestora, fiind specifice culoarelor de vale (Valea Turcului la intrarea în golful Zărnești și Valea

pante cuprinse între 20°–30° reprezintă 31%,

iar pantele între 30°–40° reprezintă 11%. Pantele de peste 40° reprezintă doar 3%..

Figura I.1.8 Culoarul Bran–Rucăr–Dragoslavele. Geodeclivitatea (grade); (preluată și procesată din DEM după harta topografică 1:150.000,L35–087A,B,C,D,1989–1990, DTM)

4. Repartiția spațială a tipurilor de versanți – Imaginea de mai jos pune in evidență repartiția versanților in funcție de caracterul diferit de raspundire al radiației solare. „Ea dinamizează elementele climatice și topoclimatice modificând temperatura, mișcarea și turbulența aerului, precipitațiile și umiditatea, care la rândul lor generează o serie de

procese” (Zăvoianu, 1985).

versanții cu expoziție S și SV, calificați ca versanți însoriți și calzi;

versanții cu expoziție SE și V sunt versanți semiînsoriți și semicalzi;

versanții cu expoziție E și NV sunt versanți semiumbriți și semi reci;

versanții cu expoziție N și NE sunt versanți umbriți și reci.

Încălzirea versanților se face diferit, dar in același timp gradat. Un exemplu general este prezentat pentru expoziția sudică ,,în prima parte a zilei o cantitate de căldură se

consumă cu evaporarea apei căzute pe sol în timpul nopții (brumă, rouă, ploaie),

încălzirea solului urmând a se face după amiază, adică, o dată cu versanții

expoziției sud-vestice, care până la această oră sunt și ei uscați de umezeala

dimineții” (Stanciu, 1972).

ffffffeeeeffffffffffdefefefefefeefvcvc

Figura I.1.9 Culoarul Bran–Rucăr. Expoziția versanților ( după harta topografică 1:150.000,L35–087A,B,C,D,1989–1990)

I.2 Hidrogeologia

Condițiile de acumulare și circulație a apelor subterane prin regimul precipitațiilor atmosferice sunt oferite de structura geologică și tectonica.

O serie de hidrostructuri se pot individualiza în masivul Piatra Craiului cu o alimentare de tip pluvio- nival care prezintă debite relativ mici ale rețelei hidrografice.Aici apar doua direcții principale de curgere : orientare E- V către axul sinclinalului și o orientare N-S determinată de înclinarea pe aceiași direcție a compartimentului morfotectonic.

Hidrostructura poate fii împărțită în două ramuri: hidrostructura de nord și hidrostructura de sud.

Hidrostructura de nord cuprinde bazinele Bârsei superioare și Zărneștilor. Suprafața hidrostructurii se cunoaște a fii de aproximativ 30 km2. Din aceasta suprafață o parte semnificativă este reprezentată de calcarele la zi. Această parte a hidrostructurii cuprinde 3 izvoare :

Izvoarele 6 martie care se găsesc pe Valea Zărneștilor, are un debit de 500l/s care se poate regăsi la o altitudine de 835 metri.

Fântânile Domnilor, situat la 750 m de cele Cinci Izvoare;

Izvoarele Toplița ce prezintă un debit mediu de 90 l/s. Acestea din urmă sunt situate în afara limitelor masivului, dar bazinul de alimentare se găsește în Piatra Mică.

În microdepresiuni apar ape cu caracter azonal, ape cunoscute drept ape freatice cantonate în depozite aluvionale ale luncilor , dar și în formațiunile sedimentare și conurile de dejecție.Existența unui număr mare de izvoare carstice impune o circulație carstică peisajului local.

Hidrostructura de sud

Hidrostructura de sud este alcătuită din trei hidrosisteme carstice – Gâlgoaie, Valea Pesterii, Cheile Mari ale Dâmbovitei.

-Gâlgoaie este primul hidrosistem carstic și cea mai importantă descărcare carstică subterană . Are un debit mediu de 300l/s și este localizată pe dreapta văii Dâmbovicioarei la altitudinea de 935 m. Cuprinde un complex de patru izvoare de prea-plin care nu sunt captate. În Cheile Brusturetului apar numeroase izvoare carstice temporare cu debite mici (1-10l/s), iar în amonte de acestea izvorul La Bile, cu un debit de 30l/s. Sunt localizate într-o zonă intens fracturată și fisurată din baza unei stive de calcare neojurasice peste care se așează calcare hauteriviene și marne barremiene.

-Valea Peșterii este reprezentată prin Izvoarele din Valea Rea (Izvoarele din Plai) ce cuprinde două izvoare carstice amplasate pe versantul drept al Dâmbovicioarei la 895m altitudine, unul cu debit permanent (50l/s) și altul ce funcționează pe principiul preaplinului. Apar pe suprafețele de stratificație ale calcarelor neojurasice.

-Cea de-a treia descărcare carstică, (800l/s din care 300 l/s revin Izvoarele din Cheia Mică (Cheile de Jos ale Dâmboviței). Izvoarele formează o linie care se extinde pe o lungime de 1600m .Este situată într-o zonă intens tectonizată în care fundamentul cristalin împreună cu calcarele neojurasice se ridică în trepte de-a lungul unui sistem de falii transversale.

Bazinul Dâmbovicioarei mai înglobează și Izvoarele de pe Valea Izvorului, afluent stâng al pârâului Dâmbovicioara, amplasate în zona de contact dintre șisturile cristaline impermeabile și calcarele de vârstă Kimmeridgian Tithonic și Bajocian-Callovian inferior, la 975m altitudine.

Debitul este de 20 l/s În cadrul acestui bazin se remarcă două direcții principale de drenaj:

– o primă direcție W-E, orientată către axul sinclinalului, impusă de structură ;

– o a doua N-S, determinată de înclinarea N-S a compartimentelor morfotectonice, demonstrată pe Valea Seacă-Dâmbovicioara;

Fig.I.2.1 Cele 14 cheii ale Dâmboviței(http://romania.ici.ro/ro/geografie/pagina.php?id=122)

I.3 Higrografia

Fig. I.3.1 Rețeaua hidrografică a Culoarului Rucăr Bran

Hidrografia arealului studiat este reprezentată în cea mai mare parte de două râuri colectoare :

Râul Turcu

Râul Dâmbovița.

Râul Turcuare un bazin hidrografic cu o suprafață de aproximativ 200 km 2și o lungime de 25 km.Această suprafață reprezintă 30 % din cadrul zonei studiate. Râul are o orientare SV-NE. Acesta prezintă numeroși afluenți precum: Simon, Poarta, Bângăteasa aflunți de stânga ai râului și Sbârcioara, afluent de dreapta .

Râul Dâmbovița izvorăște din masivul Iezer Păpușa de sub vârful Roșu.Acest râu are o lungime de 267 de km, lungime din care doar 25 km se găsește pe teritoriul Culoarului Rucăr- Bran.Are următorul traseu: izvorăște de sub vârful Roșu, intră în depresiunea Dâmboviței superioare, străbate într-o mică măsură Culoarele Oticului și Tămașului, trece prin Cheile Mari ale Dâmboviței spre conflunța cu Argeșul.

Afluenții acestui râu sunt: Valea Cheii, Ghimbavul, Vale Bădenilor , Dâmbovicioara- afluenți de stânga și Râușorul, afluent de dreapta.

Dâmbovicioara are o alimentare mixtă (pluvială și nivală) cu o circulație activă prin formațiunile calcaroase, conglomeratice ce asigură o alimentare echilibrată în tot cursul anului.

Regimul de scurgere a apelor se caracterizează prin pronunțate variații de la o lună la alta sau de la un an la altul datorate în primul rând precipitațiilor.

Debitul pârâului Dâmbovicioara este diferit în cadrul sectoarelor sale. La confluența cu Valea Peșterii are un debit mărit datorită Izvoarelor din Plai. Debitul scade treptat până la vărsarea în râul Dâmbovița deoarece se produce infiltrarea, fiind alimentate astfel apele subterane.

Fig. I.3.2 Bazinul hidrografic al Dâmboviței

Din punct de vedere tectonic râul Dâmboviței a condus la formarea a 14 chei cu pereți verticali (3,5 km) sapate în calcare jurasice.

Aceste chei duc la formarea unor văi carstice. Oglinda apei este redusă în unele zone cum ar fii în Culoarul Dâmbovicioarei.

Cunoașterea zonelor de aflorare și a raporturilor cu apele de suprafață este o condiție esențială deducerea zonelor de alimentare a sistemelor acvifere.Zone de alimentare ce provin din înfiltrarea precipitațiilor prin rocile poroase permeabile și se împarte în hidrostructuri la care participă o serie de factori :

factorul litologic (se referă la rocile sedimentare în facies calcaros și grezo-conglomeratic de vârstă Jurasic și Cretacic);

factorul tectonic (profilul fundamentului cristalin și structura rupturală și plicativă a cuverturii sedimentare);

factori climatic;

factori hidrologici.

Se pot evidenția și acumulările acviferelor cantonate în fisurile și golurile carstice ale rocilor carbonatate de vârstă Bajocian-Callovian inferior, Callovian mediu-Oxfordian, Kimmeridgian-Tithonic, precum și în fisurile și zonele de alterare ale gresiilor și conglomeratelor de vârstă Apțian,Albian,Vraconian-Cenomanian.

Între cele două tipuri de acvifere precizate mai sus există o legătura directă și permanentă din punct de vedere hidraulic și din punct de vedere al elementului litologic reprezentat de marnele barremiene, ceea ce face ca cele doua acvifere sa fie unite printr-unul singur.

Fig. I.3.3 Hidrostructura Culoarului Dâmbovicioara 1.chei, 2.doline, 3.ponor, 4.calcare, 5.conglomerate, 6.limita litologică, 7.falie, 8. Izvor carstic , 9. Cumpăna apelor, 10. Peșteră (Mădălina Frânculeasa, 2010)

Fig. I.3.4 Afluentul Dâmbovicioara, în zona Culoarului Dâmbovicioarei

Sursa cea mai important de apă este provenită din ploi, dar pe lângă această sursă mai sunt și apele subterane sau .topirea zăpezilor accumulate în perioada de iarnă.

CAPITOLUL II

ISTORICUL CERCETĂRII

Puține dintre zonele ce aparțin Carpaților au fost obiectul unor referințe atât de numeroase in literatura de specialitate geologică așa cum a fost teritoriul cuprins de foaia Brașov.

Cercetarea geologică a acestui teritoriu s-a desfășurat în mai multe etape:

Prima etapa a cercetării cuprinsă între anii 1780- 1863. În această perioadă se înscriu cunoștiințe izolate, stratigrafice, paleontologice cele mai întâlnite sub formă de note de călătorie, prezentate de autori precum: Fichtel, Lilienbach, Andrae, Hauer, Bielz , ( bibliografie mai completă în lucrările lui V. Popovici- Hațeg, 1898 ).

Lucrarea cu caracter de sinteză a lui Fr. Hauer și G. Stache, aparută în 1863 cuprindea o hartă geologică în culori de separați cronostratigrafice ce marchează începutul unei noi etape.

A doua etapă (1863- 1927) în afară de note cu observații stratigrafice și mineralogice izolate, au fost prezentate mici inventare paleontologice dar și informații sumare privind formațiunile de fliș, datorită lui Fr. Herbich, E. Suess, Fr. Hauer, Gr. Ștefănescu, C. M. Paul, Gr. Cobălcescu, V. Uhlig, N. Andrusov, K. Redlich, V. Popovici- Hațeg, E.Jekelius, (1915- 1916) și studii geologice mai in detaliu privind anumite masive muntoase( E. Jakelius, 1914, 1915, 1916, 1926; D.M. Preda, 1925), ca si lucrările de sinteză geologică regională ( Fr. Herbich, 1878, V. Popovici- Hațeg, 1898).

Studii paleontologice au pus bazele progresului privind noi cunoștiințe asupra Munților Bucegi și Culoarul Dâmbovicioarei. Fr.Herbich (1865, 1872, 1888), I.Simionescu (1897, 1898,1905) , V. Popovici Hatzeg (1898, 1899, 1905) sunt cei care prin studiile sale au marcat o serie de descoperiri și au reușit să organizeze fosilele descoperite în funcție de vârsta

În lucrările apărute între anii 1865- 1916 au fost menționate ca documente stratigrafice, harta de sinteză 1:200 000 publicată de V. Popovici Hatzeg (1898), dar și o schiță geologică ce cuprindea împrejurimile Dâmbovicioarei și a Rucărului, publicată de I.Simionescu (1898).

Împărțirea cronologica a tuturor vârstelor ce cuprind teritoriul Culoarului Rucăr- Bran și Dâmbovicioarei îi corespund unei prime mari lucrări aparuta în 1895, realizată de V. Popovici- Hatzeg , dar și altor lucrări de specialitate.

Al doilea Congres al Asociației geologilor , 1927 ce se ocupau de întregirea geologiei Carpaților , reflectă cunoștințelor acumulate până în acel moment. Finalul acestei cele de a doua etapă , înscrie un progres substanțial cu privire la vârstele formațiunii mezozoice carbonatate și detritice din ,, zona cristalino-mezozoice”, însă informațiile oferite despre formațiunile cristalo-filiene sunt sumare ( M. Reinhard, 1911).Lucrările apărute până în anul 1940 și care au avut ca tema studiul munților Bucegi și Culoarul Rucăr- Bran au fost sintetizate apoi în lucrarea lui N. Oncescu (1943).

O altă lucrare importantă care a aparut înainte de 1940 și care cuprindea informații asupra vârstei Cretacic a Bucegilor îi aparține lui G. Murgeanu.Acesta a studiat și împrejurimile Bucegilor prin alte lucrări.

–- În cursul celei de a treia etape (1927- 1950) sunt elaborate lucrări geologice de sinteză ilustrate cu hărți detaliate ( E. Jakelius, 1938) ca si ample monografii paleontologice (E. Jakelius, 1932, 1943) .

Lucrările apărute până în anul 1940 și care au avut ca tema studiul munților Bucegi și Culoarul Rucăr- Bran au fost sintetizate apoi în lucrarea lui N. Oncescu (1943).

O altă lucrare importantă care a aparut înainte de 1940 și care cuprindea informații asupra vârstei Cretacic a Bucegilor îi aparține lui G. Murgeanu.Acesta a studiat și împrejurimile Bucegilor prin alte lucrări.

Cele mai importante lucrări apărute înainte de anul 1950 i-au aparținut lui: V. Popovici Hatzeg (1897, 1898), G. Macovei și I.Atanasiu (1927), O.Protescu (1936), E.Jeckelius (1938) și N.Oncescu (1943) .

Jeckelius (1938) este primul care își imaginează existența unei linii de șariaj pe harta Munților Brașovului.

Lucrările lui G. Murgeanu și D.Patrulius (1957),ce cuprind observații asupra Văii Dâmboviței și mai apoi despre întreg Culoarul Dâmbovicioarei subliniază vârsta exclusiv albiana a masei principale de conglomerate din Munții Bucegi.

Anii ce au urmat au fost remarcați de apariția unor hărți geologice mult mai detaliate asupra perimetrului studiat. Aceste hărți erau mult mai exacte și privea răspundirea formațiunilor separate. Au fost publicate de E.Jeckelius (1938) și N.Oncescu (1943).

O idee importantă poate fii aceia că niciunul dintre autorii lucrărilor amintite mai sus nu au vorbit despre existența unor discontinuități în ciclul de sedimentare cuprins între vârstele Bajocian (după E.Jeckelius, 1938 Aalenian)- Neocomian ( marnele neocomiene de Dâmbovicioara).

V.Popovici Hatzeg este cel care vorbește în lucrările sale despre existența unei continuități de sedimentare de la Jurasic la Cretacic în zona Dâmbovicioarei. Idee susținută și de N.Oncescu (1943), dar nici I.Simionescu nu exclude această posibilitate după cum reiese din lucrarea sa (1898) deși el observă faptul că amoniții care caracterizează vârsta Valangenianului nu sunt prezenți în conținutul marnelor de Dâmbovicioara.

– A patra etapă (>1950) subliniaază progresul cunoștiințelor paleontologice ( D. Patrulius, 1952,1963; G.Murgeanu, D. Patrulius, 1957; Jana Săndulescu,1967; T. Neagu,1956) prin cercetarea sedimentologică , cercetări detaliate legate de stratigrafie, dar și studiul structural al seriei cristalinofiliene. ( N. Panin, 1963, D. Patrulius, 1963; G. Murgeanu, 1963).Studiile petrografice ale magmatitelor mezozoice ( V. Maniliei, 1956; G. Cioflic, 1966; Ileana Popescu, 1966 ), prin numeroase studii ale formațiunilor cuaternare (D.Patrulius și N. Mihăiță, 1966) dar și a zonei Brașovului ( M. Iancu, 1957).

În această a patra etapa se încadreaza și o lucrare mai nouă (2010) care îi aparține Mădălinei Frânculeasa. Aceasta lucrare are drept subiect evoluția ideilor privind tectonica și stratigrafia Carpaților Orientali în care atenția specială i se acordândă Culoarului Dâmbovicioarei.Mădălina Frânculeasa se folosește de metodelor moderne de studiu cum sunt: teledetecția și GIP pentru analizarea tectonicii Culoarului Dâmbovicioarei, evidențiind elementelor tectonice

Cercetările efectuate în următorii ani pentru teritoriul din partea de vest a Masivului Bucegi și Culoarul Rucăr- Bran aduc alte noutății ce țin de tratigrafia acestei zone:

Parte superioară a Dâmbovicioarei cuprind Bedoulianul care este remarcat prin anumite caractere faunistice sau chiar litologice diferite de cele ale Barremian (D.Patrulius,1963).

Colinelor Suhodolului, aflate la nord de Bran ce cuprinde depozite miocene subliniate de E. Jeckelius.

CAPITOLUL III

GEOLOGIA REGIUNII ( UNITATEA LEAOTA- BUCEGI- PIATRA MARE)

Carpații Orientali este o unitate geostructurală importantă de pe teritoriul României.Aceștia sunt delimitați la nord de bazinul Tisei, la sudbazinul Dâmboviței, la est de falia pericarpatica și spre vest Depresiunea Transilvaniei.

Din punct de vedere geostructural cuprnd mai multe zone, care corespund unor etape genetice bine determinate din evolutia acestui segment. Aceste zone au o dispunere în lungul catenei muntoase și sunt (de la vest la est):

Zona cristalino- mezozoică;

Zona flișului;

Zona de molasă.

Zona cristalino- mezozoică ocupă partea din centru a Carpaților Orientali, iar din punct de vedere genetic reprezintă primei etape de formare a lor.În structura zonei cristalino- mezozoice se disting doua compartimente:

Un compartiment nordiccu structură complexă în pânye de șariaj, Unitatea central est- carpatică;

Un comartiment sudic Unitatea Leaota- Bucegi- Piatra Mare.

Zona cristalino- mezozoică este provenită din marginea continentală est- europeană Fig.III.1.1 Schița tectonică a Carpaților interni deformată în orogeneza alpină.Primul care a dat o imagine posibilă asupra acestei zone a fost V. Uhlig după care l-au urmat: M.săndulescu, V. Mutihac, D. Patrulius, Mădălina Frânculeasa,I.Atanasiu.

III.1 Tectonica Unității Leaota- Bucegi- Piatra Mare

Fig.III.1.1 Schița tectonică a României (V.Mutihac)

Unitatea Leaota- Bucegi-Piatra Mare reprezintă cea de a doua unitate a zonei cristalino- mezozoice a Carpaților Orientali.Aceasta cuprinde unrmătoarele masive: Leaota, Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Piatra Craiului și Culoarul Dâmbovicioarei.

Pe baza elementelor tectonice și a stratigrafiei în ultimii ani au aparut opinii diferite în ceea ce privește apartenența acestei zone.Apartenență pe care unii susțin a fii a Carpaților Meridionali, contrazicându-i pe cei care consideră că aceasta unitate aparține Carpaților Orientali.Ceea ce hotăraște aparteneța se referă la structura flișului cretacic- paleogen , dar și moalasa neogenă a Carpaților Orientali care se continuă până în Bazinul Dâmboviței.În vest de Dâmbovița nu apare flișul cretacic- paleogen în schimb molasa este de vârstă paleogen-mio- paleogenă.

Din punct de vedere geologic limita dintre Carpații Orientali și cei Meridionali se găsește în Bazinul Dâmboviței, nu așa cum susțin geografii ca s-ar găsi la Valea Prahovei.

Unitatea Leaota- Bucegi- Piatra Mare se deosebește de Unitatea central- est-carpatică prin lipsa sedimentarului transilvan, iar de Pânza Getică prin lipsa depozitelor carbonifere și permiene.

Zona studiată este cuprinsă în cadrul Unitații Leaota-Bucegi- Piatra Mare care în perioada Triasic- Eocretacic a evoluat ca domeniu cu o oarecare stabilitate.Aceasta a fost supusa unor mișcări de basculare.Acest aranjament a rezultat în urma mișcărilor mezozoice.Aria Leaota-Bucegi- Piatra Mare a fost supusă în decuscul timpului a mai multor faze de exondare și submersie.

În perioada Triasic- Eocretacic Unitatea Leaota- Bucegi- Piatra Mare a evoluat sub forma unui domeniu cu o oarecare stabilitate fiind supusă mișcărilor de basculare.Se presupune că aceste mișcări ar fii început încă din timpul Jurasicului terminal și ar fii avut drept rezultat apariția unor deformari rupturale.

Cel mai important efect al tectonogenezei austrice a fost remarcat de E.Jekelius, urmat de N.Oncescu, I.Băncilă și este reprezentat de încălecarea zonei Leaota- Bucegi- Piatra Mare peste flișul carpatic. Urma încălecării este continuată prin sudul Munților Postăvaru plecând de la Bunloc prin vest de Predeal ,vest de Sinaia până la Valea Ialomiței.Mai departe de Valea Ialomiței urma încălecării ajunge până la Valea Dâmboviței, dar acoperit de sedimentarul postaustric.

Pe lungimea contactului tectonic , sunt prezente relații de suprapunere anormală care apare la Bunloc dintre flișul barremian-apțian din Pânza de Ceahlău și calcarele de vârstă jurasică ale Unităților Leaota- Bucegi- Piatra Mare . O altă suprapunere anormală apare și între Barremian- Apțian din blocurile sinclinalului Bucegi și formațiunile de Comarnic sau de Piscu cu Brazi.Aceasta situație de suprapunere este întalnită mai frecvent în partea de est a Munților Bucegi.

În același timp cu această încălecare, Unitatea Leaota-Bucegi- Piatra Mare a suferit un proces de cutare.În urma acestui proces au aparut două sinclinale:

Sinclinalul Piatra Craiului- Dâmbovicioara

Sinclinalul Bucegi- Postăvaru- Piatra Mare.

Aceste două sinclinale sunt separate prin ridicarea Leaota, așa cum se poate observa și în secțiunile geologice. (Fig.III.1.2)

Fig. III.1.2 Secțiune geologică între Piatra Craiului și Valea Prahovei ( V. Mutihac)1-Șisturi cristaline; 2-Dogger; 3-Malm; 4-Neocomian; 5-Barremian-Apțian (a-facies urgonian,b-facies de wildfliș); 6-Albian (conglomerate de Bucegi); 7-Vraconian-Cenomanian; 8-fliș carpatic Tithonic-Neocomian (formațiunea de Sinaia); FCC-falia central-carpatică.

Urma de șariaj este acoperită de depozite a caror vârstă cea mai veche ar fii Neocretacicul.Această situație este observată în zona Dâmbovicioarei.Discuția despre vârsta șariajului este un alt argument care separă Unitatile structurale Leaota- Bucegi- Piatra Mare și Getică.

Aria Leaota- Bucegi- Piatra Mare a suferit influnța paroxismului laramic.Influneță ce duce la apariția deformărilor specifice cum ar fii redresarea structurilor din zona de margine, dar uneori și retroversarea acestora.În partea de vest a orașului Predeal are loc o retroversare a planului de șariaj.

În partea de vest Unitatea Leaota- Bucegi- Piatra Mare a suferit stresul încălecării ale unităților Carpaților Meridionali în principal a Unității Făgăraș și a solzilor din fața acestueia pe lungul faliilor Iezer-Păpușa și Holbav.Datorită acestei încălecări apare fracturări pe francul vestic al sinclinalului Piatra Craiului.

Fig. III.1.3. Secțiune geologică prin partea de nord a Unității Leaota-Bucegi-Piatra Mare1-Cristalin supragetic (de Făgăraș); 2-cristalin getic; 3-cristalinul de Leaota; 4-sedimentar getic (solzii Holbav și Măgura Codlei); 5-conglomerate werfeniene; 6-calcare mezotriasice; 7-depozite jurasice; 8-depozite eocretacice; 9-conglomerate de Bucegi albiene;10-conglomerate neocretacice;11-flișul carpatic (formațiunea de Sinaia);12-depozite recente.

În figura de mai sus se poate observa ca învelișul sedimentar neocretacic este prin sub solzii Holbav și Măgura Codlei.

Depozitele Neocretacice sugerează vârsta mezozoică a încalecării zonei Leaota-Bucegi- Piatra Mare și individualizarea unității Leaota- Bucegi-Piatra Mare ca pânza.

Din punct de vedere tectonic prezintă asemănări cu Unitatea central- est- carpatică mai ales în ceea ce privește urma șariajului. Pânza de Leaota- Bucegi- Piatra Mare se aseamănă și cu Pânzele Bucovinice, dar este decroșată spre est.

IV.2 Stratigrafia regiunii (Unitatea Leaota- Bucegi- Piatra Mare)

Perimetrul studiat este prezentat în foaia Brașovului.În aceasta, vecinătățile masivului Leaota este reprezentata de seria de Brașov. În termenii stratigrafici ai acestei serii se disting termenii de la Triasicul mediu până la Apțianul inferior, dar și termeni echivalenți seriei bucovinice.Sectoare restrânse din partea de nord a masivului Bucegi cuprinde o serie, denumită seria de Pre- Leaota (D. Patrulius,1967).În cadrul acestei serii se distinge prin faciesul Jurasicului superior și o dezvoltare mai compăletă a Neocomianului, seria de Brașov.

Culoarul Rucăr- Bran este încadrat Unității Leaota- Bucegi- Piatra Mare, arie în care masivele cristaline prealpine sunt constituite din șisturi cristaline și un înveliș sedimentar postaustric.

Masivele cristaline prealpine sunt împarțite în două grupe:

Masive cristaline prealpine- se prelungește în partea de vest până la falia Iezer- Păpușa. Acesta constituie în întregime Culmea Leaotei.Asemănător Unității central- est-carpatice șisturile cristaline aparțin unor cicluri prehercinice și ciclului hercinic.

Șisturile cristaline prehercinice: se disting doua grupe :

-mezometamorfite;

-epimetamorfite;

Acest tip de șisturi cristaline formeaza în întregime Culmea Leaota.Ca vârstă aceste șisturi cristaline prealpine aparțin ciclului precambrian. Seria șisturilor prealpine este construită din micașisturi, paragnaise și o varietate largă de roci a carei grosime depașeste 2400 de metri grosime.

Șisturile cristaline epihercinice: serie cunoscută sub numele de cristalinul de Lerești-Tămaș. Petrografic vorbind, se întâlnesc în principal șisturile sericito- cloritoase cu porfiroblaste de albit și șisturi clorito- amfibolice.

Aceste șisturi cristaline epihercinice au fost generate de ciclul Cadomian.

Fig.III.1.4 Suita șisturilor cristaline din Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare( dupa V.Mutihac)

Sedimentarul Preaustric

Sedimentarul Preaustric din Unitatea Leaota- Bucegi- Piatra Mare are răspundire în două sinclinale:

Sinclinalul Piatra Craiului- Dâmbovicioarei;

Sinclinalul Bucegi- Postăvaru- Piatra Mare. Separate de ridicătura Leaota.

Acest sedimentar preaustric îi corespunde mai multor cocluri de sedimentare cum sunt: Triasic, Liasic, Dogger- Apțian , Albian. ( Vezi imaginea de mai jos).

Ciclul Triasic

Seria acestui ciclu începe cu conglomerate, urmate de gresii cuarțitice și argile roșii peste care se depun dolomite și calcare- depozite de vârstă Werfenian.

Triasicul mediu este exclusiv carbunos și cuprinde în totalitate calcare cu conținut paleontologic ce atestă Ladinianul.Acest ciclu de sedimentare se întâlnește la Cristian și Brașov.

Ciclul Liasic

Aici are loc dezvoltarea faciesului de Gresten ce cuprinde depozite de regulă detritice cu cărbuni, precum la Cristian.

Ciclul Dogger- Apțian

Depozitele cuprinse în cadrul acestui ciclu de sedimentare sunt întâlnite în sinclinalul Piatra Craiului- Dâmbovicioara.Acest ciclu debuteaza cu formațiunea detritică, dar depozitele acestei formațiuni trec la depozite marno- calcaroase pe verticală. În masivele Postăvaru și Cristian este întâlnit un facies mornos- calcaros bogat fosilifer ( Bosita buchi).Același facies fosilifer care este întâlnit și în cadrul sinclinalului Piatra- Craiului, însă aparțin Doggerului.

Seria Malmului începe cu jaspuri ce pot prezenta diverse culori, asemănător cu cele din Unitatea central- est- carpatică.Peste acestea se așează calcarele noduloase cu Acanthicum de vârstă Kimmeridgian urmate de calcarele de Stramberg de vârsta Tithonicului.În zona Bucegilor de la calcarele de Stomberg se trece la marnocalcare cu tintinide de vârstă Neocomian.

Sinclinalul Bucegi- Piatra Mare prezintă depozite de vârstă Barremian- Apțian doar pe flancul de est , unde apar sub forma unor blocuri de tip wildfliș.

Depozitele barremian- apțiene sunt cele care încheie acest ciclu.

Ciclul Albian

Cunoscut prin conglomeratele de Bucegi. Este ultimul ciclu ce formează umplutura sinclinalului Bucegi- Piatra Mare.Conglomeratele de Bucegi cuprind toate tipurile de roci ale zonei cristalino- mezozoice.Apartenența conglomeratelor de Bucegi la ciclul Albian este surprinsă prin dispunerea transgresivă și discordant a depozitelor bogat fosilifere de vârstă vraconiana peste acestea. Dispunere observată la Valea Dâmboviței.

Fig. III.1.5 Coloane stratigrafice în Unitatea Leaota-Bucegi-Piatra Mare1-Fundamantul cristalin; 2-gresii și conglomerate; 3-gresii cuarțoase; 4-dolomite; 5-roci argiloase; 6-calcare bituminoase; 7.-calcare; 8-calcare masive organogene; 9-calcare nodulare; 10-marne; 11-marnocalcare; 12-calcare oolitice; 13-gresii; 14-gresii calcaroase; 15-gresocalcare; 16-jaspuri.

CAPITOLUL IV

GEOLOGIA DE DETALIU

IV.1 Tectonica Culoarului Dâmbovicioara

Însăși numele “Culoarul Dâmbovicioarei” sugerează o structură în ansamblu sinclinală, ce prezintă orientare SE- NV. Aceastei unității de natură paleogeografică îi corespunde spre vest Masivul Piatra Craiului și spre est Culmile Zacotei, Piscul Ciucului și Ghimbavu.

Culoarul Dâmbovicioara, cuprinde de la nord la sud patru compartimente structurale:

Compartimentul Dragoslavele, al cărui fundament cristalin se află în poziție ridicată;

– Compartimentul Rucăr- Bran, al cărui fundament apare în poziție mai coborâtă și este fragmentat de un număr mare de falii,conținând în partea de vest sinclinalul Piatra Craiului;

Compartimentul Tohan- Râșnov, care are fundamentul mai coborât si cuvertura foarte groasă.

– Compartimentul Holbav- Cristian, cu fundament mai ridicat decât compartimentul Tohan- Râșnov, ce prezinintă depozite într-o structura de cute- solzi. Sub depozitele de varstă Cretacic se afundă formațiunile triasice si jurasice ale acestui compartiment. .

La formarea Culoarului Dâmbovicioarei au acționat atât forțe de compresiune ce duc la formarea unor cutelor , cât și forțe de distorsiune- accidenterupturale. Acțiunea acestor forțe de distorsiune ducând la formarea unor structuri de grabene și horsturi. Compartimentul cel mai solicitat de aceste forțe de distorsiune este Rucăr- Bran.

Elementele structurale:

Cutele:

Cel mai important element plicativ al Culoarului Dâmbovicioarei este reprezentat de sinclinalul Piatra Craiului.Acest sinclinal ocupa partea de vest a compartimentului Rucăr-Bran. Pe lângă acest sinclinal mai sunt prezente si alte sinclinale precum: Șirnea, Branului de Sus, sinclinalul Fundatei, dar si anticlinale: Valea Coacăzei, anticlinalul văii Grădiștea.

În afara acestor elemente de geologie structurală, se mai întâlnesc și cute cu poziție ortogonală față de axul Culoarului Dâmbovicioarei. Aici se vor încadra sinclinalul Branului ( orientare NV- SE), dar și alte anticlinale de dimensiuni mai mici ce s- au format datorită mișcarii blocurilor tectonice separate de falii. Un astfel de anticlinal este acela traversat la sud de pârâul Dâmbovicioara.

Anticlinalul Valea Coacăzei- Partea interioară a anticlinalului este constituit din șisturi cristaline. Flancul vestic este constituit din calcare de vârsta Jurasicului.

Anticlinalul Valea Ulmului- prezintă o dezvoltare de la Valea Izvorului până la confluența Văii Ulmului cu Valea lui Nene. Nucleul acestui anticlinal este constituit din șisturile cristaline.Aceste șisturi pot fii întâlnite la Valea Izvorului și Valea Ulmului.

Sinclinalul Piatra Craiului, prezintă o întindere mai mare de 15 km. Aceasta întindere are loc din Muntele Piatra Craiului Mică până în satul denumit după numele pârâului care îl traverseaza, satul Dâmbovicioara.

Un alt sinclinal este sinclinalul Șirnea, ale carui conglomerate cretacice prezintă o ușoară înclinare.

Sinclinalul Branului de Sus, ușor marcat la nivelul conglomeratelor de vârstă vracono-cenomaniene.

Sinclinalul Rucărului, care menține direcția de orientare a fracturilor transversale.Acest sinclinal este cuprins între compartimentul Dragoslavele și horstul Pleașa- Posada.

Sinclinalul Fundata- constituit din calcare jurasice. Acestea sun expuse până la versantul din partea dreaptă a văii Moeciului.

Aceste elemente sunt rezultate în urma cutării post- cretacice. Există însă urme ce atesta formarea unor cute înainte de Vraconian, în timpul diatrofismului austric.

Accidentele rupturale:

Asemănător cutelor, faliile au fost generate de mai multe faze de diatrofism. Majoritatea accidentelor rupturale s-au produs în decursul a două faze de diatrofism:

O fază ante-vraconiană;

Și o fază postpaleogenă.

Diatrofismul antevraconian este sugerat de existența stivei de depozite mezozoice ce prezintă variații bruște de grosime. Diatrofismul postcretacic sugerează faptul ca multe dintre accidentele tectonice produse înainte de Vraconian au fost reactivate,cu formare de structuri prevraconiene precum sinclinalul Piatra Craiului, dar și inversarea acestor forme precum în cazul grabenului Podul Dâmboviței.

Tectonica rupturala a Culoarului Dâmbovicioara este reprezentată de accidente rupturale,transversale pe direcții NV-SE până la V-E. Pe direcția sud- nord avem următoarele falii:

-faliile Pelașa Posada Sud si Nord care marginesc horstul Leasa Posada. În partea de sud a horstului se întâlnește semigrabenul Rucarului. Acest semigraben are o structura sinclinală bine dezvoltată in partea central, remarcându- se spre nord grabenul Podul Dâmboviței.

-falia podul Dâmboviței care mărginește grabenul Podul Dâmboviței. La nord de acest graben apare compartimentul Dealul Sasului care are structura de horst în vest, un graben mic, urmat de alt graben cunoscut sub numele de Urdea.

-falia Fundățica-Valea Muierii care mărginește la nord grabenul Urdea.Aceasta a provocat o coborâre ușoară a compartimentului din partea de nord, afectând și fundamentul cristalin.

Cea mai importanta falie transversală situată în partea central a Culoarului Dâmbovicioara este falia Branului. Această falie urmarește marginea de nord a pragului Bran ,separând compartimentul din partea de sud, Rucăr-Bran de compartimentul coborât Tohan-Rașnov în partea de nord.Săritura acestei falii depășește 600 metri. Falia Branului se prelungește spre est până la falia Clincei.

IV.2 Stratigrafia Culoarului Dâmbovicioarei- Vârsta Jurasic

Formațiunile Culoarului Dâmbovicioarei și Masivele Bucegi și Postăvaru- Piatra Mare, aparțin a trei zone de facies:

Zona Dâmbovicioara;

Zona Pre- Leaota;

Zona stratelor de Sinaia.

Formațiunile propri zonei Dâmbovicioara constituie seria de Brașov.(vezi Fig.)

Jurasicul inferior întâlnit în Culoarul Dâmbovicioarei este reprezentat de depozitele eojurasice ce acoperă discordant depozitele Triasicului. Aceste depozite jurasice depășește spre partea de vest pe cele triasice (la Vulcan). In partea de est se extind până la extremitatea de nord a muntelui Piatra Mare( la valea Baciului). Grosimea depozitelor jurasice este de aproximativ 500 de metri .

Fig.IV.2.1 Formațiunea seriei de Brașov (Mădălina Frânculeasa,2010)

Cuprinde urmatorii termini din partea de vest a Culoarului Dâmbovicioarei ( P. Vîlceanu, 1960):

Complexul cărbunos inferior- Acesta este alcatuit din conglomerate si gresii muscovito- cuarțitice ce prezintă intercalatii de șisturi argiloase, argile si cărbuni cu dezvoltare lenticulara;

Complexul volcano-clastic (efuziv- piroclastic) ce cuprinde în cea mai mare masură tufuri si tufite porfirice si trahitice ce pot fii strabătute de filoane de keratofire, trahite si porfirite bazice;

Complexul cărbunos superior. Cele două complexe, cărbunos inferior și cărbunos superior sunt separate printr-o discontinuitate ce are la baza material vulcanic remaniat. Complexul ce continuă cu gresii arcoziene ce conțin nivele piroclastice, intercalații de șisturi bogate in resturi de plante și intercalații de cărbuni;

Un complex de gresii cuarțitice de culoare alb- gălbuie sau gresii calcaroase micacee alterate ce conțin specii de fosile precum : Phymatoceras si Pseudogrammaceras in partea terminală.

Partea de est a depozitelor eojurasice cuprinde urmatorii 5 termeni( E. Jekelius, 1915), grupați în 3 complexe (M. Sandulescu, 1964):

Orizont argilos cu blocuri de calcare triasice ce prezintă în bază intercalații de argile , mici lentile de cărbune, si resturi de plante a căror asociație este asemănătoare cu complexul cărbunos superior de la Vulcan ( Sinemurian);

Gresii marnoase sau argiloase și siltite cu fosile precum Griphaea cymbus;

Gresii calcaroase micacee și gresii fine până la siltite argilo- marnoase, cu Dactylioceras și numeroși belemniți de vârstă Toarcian, urmată de gresii grosiere cuartițitice ce prezintă doi amoniți ai Toarcianului terminal (E. Jekelius,1938) : Hammaticeras și Dumortieria levesquer .

Jurasicul mediu în cadrul Culoarului Dâmbovicioara apare cu o dezvoltare mai putin însemnata.El prezintă aceiași răspandire ca si jurasicul inferior și este reprezentat printr-un facies detritic grezos ce cuprind gresii cuarțitice și calcaroase.

Prezența depozitelor jurasicului mediu în compartimente care au funcționat ridicate indica faptul ca la inceputul Doggerului se înregistrează o mișcare de coborare a întregii regiuni,dar prezintă diferențe de intensitate a subsidenței ilustrate de grosimea diferită a sedimentelor.

Transgresiunea de vârstă jurasică mediu începe în Bajocian și se încheie cu Tithonic. Această transgresiune are loc odată cu întreruperea în perioada Callovianului ,ceea ce argumentează variațiile litologice ale acestui nivel stratigrafic.In partea de nord Culoarul Dâmbovicioarei aceasta expansiune începe mai târziu,în Bedoulian,perioada in care zona se comportă ca o platformă stabilă.

Formațiunile sedimentare de varstă jurasică prezintă diferențe de natură paleogeografică, diferența dată de ridicarea general a nivelului mării care are loc odată cu începerea Jurasicului inferior, atunci cand se începe un nou ciclu de sedimentare.

Jurasic superior – Limita dintre Dogger si Malm este reprezentată de stratele cu jaspuri. Aceasta limita are un caracter calcaros- recifal, reprezentat de calcarele albe de tip Stramberg. Aceasta vârsta prezintă o dezvoltare uniformă cu grosime mare în zona studiată,. Prezența acestui calcar alb masiv dovedeste micșorarea adâncimii bazinului de sedimentare. Această reducere a adâncimii bazinului de sedimentare se datorează unor mișcări pe verticală ce s-au produs după depunerea stratelor cu jaspuri.

Kimmeridgianul cuprinde două faciesuri:

calcarele albe compacte, cu accidente silicioase de culoare brună sau cenușie;

calcarele brecioase cunoscute ca noduloase de culoare verziue sau roșcate.

Ambele tipuri de calcare au în comun prezența crinoidului Saccocoma . Mediul marin oligotrofic cu ape calde la nivelul suprafeței este dovedit prin prezența nannofosilelor. Aceste nanofosile sunt reprezentate prin specii ale genului Nannoconus.

Tithonicul cuprinde:

calcare recifogene;

calcare alb- cenușii ce pot fii masive sau in bancuri si pot prezenta urmatoarele fosile:

Sowerbyceras loryi, Lacunosella dilatata, Nucleata quenstedti, Lacunosella.

Calcarele pelitomorfe ce au grosimi pana la 100 metri si contin calpionele;

Scaderea nivelului apelor mării se datorează abundențelor constructiilor recifale de dimensiuni mici în succesiunea Kimmeridgian- Tithonic.

Tithonicul la partea superioara prezintă corali, hidrozoare ( Postavaru- Piatra Mare), gastropode (Rasnov, Giuvala), amoniti si gastropode (Râșnov).

.Partea inferioara a succesiunii Tithonicul este sugerată de prezența patch- reefs-urilor .Prezența acestor patch-reefs-uri se datorează dezvoltării în mediile puțin adânci cu o hidrodinamică accentuată. Tot in partea inferioara a Tithonicului sunt întâlnite și calcarele cu Hynniphoria globularis (Bucegi).

Spre partea mediana si superiaoara acesti recifi cresc în dimensiune și ca frecvența , ducând la formarea unui complex recifal.

Partea de nord-est a Culoarului Dâmbovicioara, în perioada Kimmeridgisnului- Tithonicului a functionat ca o platform subsidentă. Prezența recifilor în zone restrânse ale acestei platforme subsidente sugerează faptul că doar in anumite momente s-au realizat condiții pentru dezvoltarea faciesului recifal si pararecifal.

Între Tithonic- Neocomian se consideră că se continuă sedimentarea în Bucegi (Jekelius, 1938), Piatra Craiului- Bucegi (Oncescu, 1940).

Peste calcarele de varstă Tithonic in masivul Piatra Mare- Bunloc se consideră că stau discordant și transgresiv depozite de molasă albiană și vraconian- cenomanian. ( Sandulescu,1967).

Tot in Tithonic, teritoriul Leaotei suferă o subsidență. Subsidență compensată de Culoarul Dâmbovicioarei , însă o parte din teritoriul Leaotei a ramas necompensat cu zona de fliș, unde apar faciesurile batiale (Patrulius, 1969).Trecând de varsta jurasicului, cuvertura mezozoică lipsește datorită emersiei în mai multe momente.Urme ale cuverturii mezozoice sunt găsite doar ca elemente ale conglomeratelor sau exolistolitelor din flișul ariilor invecinate.

În anumite sectoare, este observată transgresiunea calcarelor albe , calcarele Malmului peste șisturile cristaline sau pe termenii inferiori ai Doggerului.

Stratigrafia Cheilor superioare ale Dâmbovicioarei:

În această zona s-a produs o deranjare a depozitelor de vârsta Jurasicului mediu si Oxfordian ,datorită unei alunecări , care a afectat partea de vest a versantului. Depozitele de vârstă jurasic au grosime mare de aproximativ 30 metri.

Aceasta succesiune prezintă urmatorii termini:

Microconglomerate cuațitice cu ciment calcaros și gresii calcaroase puțin alterate de varsta Bathonianului inferior și Bajocian superior;

Marno-calcare de culoare cenușie- albastruie, cu o ușoara alterare galbuie și marne puțin nisipoase.

Calcare fin granulare de culoare albe, roz si galbui stratificate în lespezi ce pot prezenta accidente silicioase. Aceste accidente sunt de vârstă Callovian superior- Oxfordian;

Marne moi, de culoare verzuie cu intercalații rare de calcarenite cenușii ce pot prezenta într-o mare masură șisturi cristaline cu intercalații de marno-calcare. Aceste marne moi sunt bogate în spiculi cu spongieri și accidente silicioase de varsta Callovian mediu.