Motivatii Pentru Infiintarea Unei Mici Afaceri

Cuprins :

INTRODUCERE……………………………………………………………………….………… 3

CAP. I ÎNTREPRINZÃTORUL ȘI CREAȚIA SA ……..……………………………….………5

1.1. Rolul micilor afaceri în economie ……….……………………………………………. 7

1.2. Definirea micilor afaceri …………………………………………………………………8

1.3. Definirea și caracteristicile întreprinzătorului…………………………………………..9

1.4. Personalitatea întreprinzătorului ………………………………………………………12

CAP. II. MOTIVAȚIILE ÎNTREPRINZÃTORULUI …………………………………………. 14

2.1. Motivația – conținut și natură ……………………………….……………………….…… 14

2.2. Motivații pentru a începe o afacere ……………………………………….…………….….15

2.3. Avantajele și dezavantajele micilor afaceri …………………………………….………….16

CAP. III . PREZENTAREA S.C. FONOTEC PLAST SRL…………………………………….……..19

3.1. Scurt istoric………………………………………………………………………………….19

3.2. Produsele societății………………………………………………………………………….…21

CAP. IV . MOTIVAȚIILE ÎNTREPRINZÃTORILOR ROMÂNI ÎN ÎNFIINȚAREA PROPRIEI AFACERI …………………………………………………………………………… 23

4.1. Statistici privind evoluția micilor afaceri ……………………………………………….…23

4.2. Rezultatele cercetării ……………………………………………………………………….24

CONCLUZII GENERALE ……………………………….……………………………………….27

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………………….28

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………..………..……………………….29

Introducere

Oriunde în lume, fie în Europa, fie în România, o importanță foarte mare o reprezintă noile programe, în care apar mereu lucruri noi, in domeniul afacerilor, ceea ce presupune o organizare și o conducere mult mai îmbunătățită a oamenilor, o dezvoltare mai bună în activitatea comercială, realizată printr-un plan de acțiune structurală și o mobilizare a întregii echipe pentru a reuși în afacerile propuse.

Se cunoaște bine situația că o parte dintre întreprinderile mici și mijlocii au o durată de viață mult mai scurtă, unele reușind să se mențină pe linia de plutire, altele prezentând o rată de eșec mult mai mare în comparație cu cele mari.

În România, micile întreprinderi au luat naștere într-o piață nepregătită, fapt care a creat obstacole mari în ceea ce privește achiziționarea resurselor, dar și numeroase oportunități, ca urmare a cererii nesatisfăcute a clienților. Viitorii întreprinzători care și-au asumat riscul de a concura într-un astfel de mediu și au avut capacitatea managerială necesară, au fost motivați de anumite facilități de pe urma activității antreprenoriale : posibilitatea de a obține câștiguri financiare considerabile, un trai cât mai decent, obținerea statului și respectului social.

Întreprinderea sau firma – prin care înțelegem o organizație alcătuită din una sau mai multe persoane, care desfășoară activități, utilizând de regulă mijloace economice, în vederea obținerii de profit – este cea mai răspândită formă organizatorică.

O importanță deosebită asupra întreprinderii decurge din următoarele realități:

– determina cea mai mare parte a produselor și serviciilor fără de care populația nu ar putea să supraviețuiască in prezent;

– întreprinderile oferă locuri de muncă pentru viitorii întreprinzători;

– performanțele sale constituie starea economiei fiecărei țări și standardul de viață al populației din cadrul său.

Statisticile din aproape toate țările relevă că IMM-urile predomină absolut în economie, reprezentând peste 99% din totalul firmelor și având ponderi substanțiale în obținerea PIB-ului și furnizarea de locuri de muncă.1

Întreprinzătorul este acea persoană sau acel grup de persoane care își asumă niște riscuri mari în crearea și administrarea unei firme, combinând diverși factori de producție (resurse naturale, umane și capitalul) în vederea realizării și vânzării pe piață a bunurilor și serviciilor. Riscurile asumate sunt numeroase, dintre care enumerăm: apariția unor noi concurenți; nivelul mai scăzut al cererii efective pe piață față de cea prevăzută; rupturi de aprovizionare; costuri mai ridicate ale factorilor de producție; schimbarea politicii economice a statului.

________________________________________________________________

1 Carta albă a IMM-urilor, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM-uri (AIPPIMM) , Institutul de Management și Marketing Internațional Manager, ediția a IX-a, anul 2011, pag. 21)

În cazul întreprinzătorilor, se disting două situații tipice:

– întreprinzătorii sunt proprietarii întreprinderii, care dețin controlul asupra capitalului, iau principalele decizii și cunosc foarte bine aspectele tehnice, economice și politice din sectorul lor de activitate;

– puterea managerilor rezultă din capacitatea lor de a propune și de a pune în aplicare o strategie de dezvoltare a întreprinderii, de a lua decizii, de a procura informațiile necesare, de a-și crea anumite relații cu ceilalți agenți economici, de a inspira încredere.

Întreprinzătorii sunt acele persoane care se pot întâlni în toate firmele, indiferent de mărimea lor, forma de proprietate, domeniul de activitate etc. Oriunde se află, ei își asumă niște riscuri în organizarea resurselor care creează bogăție. Aceste modele umane inițiază și derulează acțiuni în diverse combinații realiste, datorită spiritului lor creator, fiind motivați de satisfacțiile materiale, psihologice, morale și sociale.

Întreprinzătorul este persoana care inițiază sau preia o afacere, asumându-și uneori anumite riscuri pe care cei mai mulți oameni obișnuiti nu ar face-o, iar alteori aplicând cunoștințele fundamentale într-un mod cu totul original pentru a-și asigura succesul afacerii.

Motivul pentru care am ales tema lucrării, „Motivații în înființarea unei mici afaceri”, a fost de a crea o imagine cât mai reală a întreprinderilor mici și mijlocii cât și a activității de viitor întreprinzător. Pentru realizarea lucrării am folosit și un chestionar în care am urmărit să sintetizez motivațiile pentru care viitorul întreprinzător și-a demarat propriile afaceri. Întrebările propuse spre analiză au fost plăcute: “care sunt motivațiile ce l-a determinat să-și înființeze propria afacere”, „care este domeniul principal de activitate al afacerii”, „ce strategii a aplicat în firma respectivă”, „ la ce cursuri de formare a participat”, “care sunt punctele forte care îl caracterizează”, “ce cunoștințe sunt necesare pentru a-și deschide o afacere”, “care este simbolul unui întreprinzător de succes”, “cum vede partenerul de viață implicarea lor în afaceri”, “de cât timp conduce afacerea”,etc.

Capitolul I ÎNTREPRINZÃTORUL ȘI CREAȚIA SA

Întreprinzătorul este persoana care pune bazele unei afaceri și desfășoară o acțiune, asumându-și riscurile asociate inovării, în schimbul unor satisfacții materiale sau personale. El este un promotor în domeniul său de activitate, cel mai extins domeniu de manifestare a întreprinzătorului fiind cel in domeniul economic.

Prin schimbarile aduse activității sale, întreprinzătorul este generator de schimbări structurale în economie, schimbări care reprezintă, de fapt, etape ale progresului economic general (fiind realizate cu o finalitate clară – profitul) și care antrenează importante schimbări economice structurale și sociale.

Noțiunea de întreprinzător provine din cuvântul francez entreprendre, care înseamnă a întreprinde, a se implica în crearea unui lucru, a se angaja în ceva. De-a lungul timpului întreprinzătorul a avut mai multe accepțiuni, parcurcând un drum îndelungat până la definiția din zilele noastre.

W. Sombart1 consideră că întreprinzătorul trebuie să posede următoarele calități:

– vivacitate de spirit, adică o judecată rapidă, o gândire perseverentă, distingerea elementelor esențiale și identificarea momentului favorabil;

– inteligență, respectiv să aibă o imaginație constructivă, idei și proiecte de activitate;

– perspicacitate, respectiv cunoașterea oamenilor, aprecierea corespunzătoare a colaboratorilor, suplețe și forță sugestivă.

Termenul de întreprinzǎtor se pare cǎ a fost introdus de Richard Cantillon (1697-1734), un economist și om de afaceri irlandez cu descendențǎ francezǎ. El descrie întreprinzǎtorul ca un neguțǎtor care-și riscǎ propriul capital. Din zilele lui Cantillon și pânǎ astǎzi activitatea intreprenorialǎ a fost asociatǎ cu asumarea riscului.

Jean Baptiste Say (1767-1832) a fost al doilea autor interesat de intreprenoriat și care a adus o contribuție semnificativǎ școlii de gândire intreprenorialǎ. Ĭntreprinzǎtorul lui Say își dedicǎ timpul, talentul și resursele în direcția producerii, distribuirii și consumului de bunuri și servicii. Ca urmare, surplusul de venit al unei firme, transformat în rǎsplata intreprenorului, poate și trebuie sǎ fie foarte ridicat.

Progresul pe care l-am fǎcut în înțelegerea intreprenoriatului datoreazǎ mult economistului Joseph Schumpeter și Școlii Austriece. Joseph A. Schumpeter a adoptat o abordare diferitǎ, subliniind rolul inovației. Pentru Schumpeter un întreprinzǎtor este o persoanǎ capabilǎ sǎ converteascǎ o idee nouǎ într-o inovație de succes.

Potrivit lui Schumpeter, întreprinzǎtorul este cineva care realizeazǎ „noi combinații”, cum ar fi introducerea de noi produse sau procese, identificarea unor noi piețe de export sau a unor resurse, sau crearea unor noi tipuri de organizare. Henry Ford, de exemplu, nu a inventat nici automobilul nici diviziunea muncii, însă a aplicat diviziunea muncii la producția de automobile într-un nou mod: linia de asamblare, folosind astfel informații general valabile pentru a face ceva nou. Această concepție își are originea în lucrările lui J.Schumpeter care consideră că numai combinațiile noi îl definesc pe întreprinzător, fiind împotriva combinațiilor tradiționale.

Tipurile de întreprinzător, după J.Schumpeter, sunt: fabricantul comerciant, căpitanul de industrie, directorul și promotorul. Efectuând o sinteză a celor patru tipuri de întreprinzător, Schumpeter consideră că acesta trebuie să fie capabil să realizeze următoarele combinații noi: introducerea unor metode noi de producție; cucerirea unui nou segment de piață; utilizarea unei noi surse de materii prime; realizarea unei organizări noi a întreprinderii.

Ĭn acest mod, Schumpeter a folosit spiritul întreprinzǎtor pentru a explica schimbǎrile structurale, creșterea economicǎ și ciclurile economice, utilizând o combinație de idei economice și psihologice.

Joseph A. Schumpeter subliniază că o persoană devine întreprinzător numai când realizează „combinații noi” în producție. „Realizarea de combinații noi o numim întreprindere, iar pe indivizii a căror funcție este să le realizeze îi numim întreprinzători”. Ĭntreprinzătorul nu trebuie să fie neapărat un inventator. „Realizarea unei îmbunătățiri este o sarcină complet diferită de inventarea ei, una suplimentară, care cere cu totul alte aptitudini”. Inovațiile pe care trebuie să le realizeze întreprinzătorii nu este obligatoriu să fie invenții”.

Din definițiile prezentate, rezultă clar opinia că întreprinzătorul este legat de atitudinea față de risc. Astfel, întreprinzătorul reprezintă prin concepțiile sale, prin comportament și inițiativă, una dintre resursele rare și valoroase pentru activitatea economică.

___________________________________________________________________________

1 Sasu, C., Inițierea și administrarea micilor afaceri, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, anul 2008, pag. 16

1.1. Rolul micilor afaceri în economie

Micile afaceri au un rol deosebit de important în orice economie. Micile afaceri au avut și vor continua pe viitor să aibă un rol deosebit în cadrul economiei. Punctul de plecare în abordarea rolului întreprinderilor mici și mijlocii îl constituie faptul că ele trebuie evaluate mult mai mult decât ponderea lor, uneori modestă pe piață.

Micile afaceri au o deosebită importanță funcțională în economie pentru următoarele motive:

Furnizarea locurilor de muncă. Potrivit Administrației Micilor Afaceri din S.U.A. (S.B.A.), în anul 1989, 98% din firmele de afaceri din S.U.A. erau mici. Aceasta înseamnă că în acel an existau aproximativ 19 milioane de firme "mici" ce furnizau produse, servicii și informații în S.U.A. În prezent, oferta de locuri de muncă a întreprinderilor mici și mijlocii în S.U.A. este de 60%, iar în Germania oferta de locuri de muncă a acelorași firme este de 71%.

Inovarea. Micile afaceri sunt mai inovative decât cele mari, publice, deoarece oamenii ingenioși lucrează la idei noi care sunt legate direct de profitul lor și astfel motivate într-un mod mai direct. În plus, firmele mari se concentrează asupra produselor cu o cerere staționară și previzibilă, lăsând pe seama celor mici articolele ce se vând mai încet și sunt mai riscante.

Multe invenții ale trecutului, ca motorul cu abur, automobilul, avionul, telefonul au fost considerate la început lipsite de interes. Ele au devenit cu adevărat valoroase doar după ce membrii ai organizatiei de masa au demonstrat valoarea lor economică.

Interdependența afacerilor. O realitate fundamentală a vieții economice moderne o constituie interdependența afacerilor. Ea trebuie să cumpere de la alte firme și să vândă fie la diferiți oameni de afaceri, fie la consumatori, în competiție cu multe alte firme. Micile afaceri realizează și o mare varietate de servicii comerciale, tehnice, atât pentru marile afaceri însăși cât și pentru orice client care are nevoie de cunoștințele și deprinderile lor specifice.

Menținerea competiției. Existența unei colectivități de mici afaceri puternice și sănătoase reprezintă cel mai bun mijloc de menținere a competiției, de a preveni controlul monopolist al unei ramuri și asigurarea în acest fel a populației de avantajele concurenței, prin prețuri mai accesibile, calitate superioară a produselor, termene de credit mai avantajoase. Dacă scopul economiei este competiția liberă cu adevărat, trebuie să existe în mod imperios firme independente. Economia de piață asigură libertatea întreprinderilor și crează oportunități pentru capacitățile individuale creatoare, precum și mijloace de trai pentru un larg segment al populației.

Aprovizionarea cu bunuri și prestarea de servicii către populație. Micile firme, prin sfera largă de activități pe care o desfășoară, contribuie în mod esențial la aprovizionarea cu o gamă largă de produse, precum și la prestarea unor servicii de o calitate superioară marilor firme.

1.2. Definirea micilor afaceri

A fi un excepțional întreprinzător este o experiență unică, provocatoare, cu satisfacții deosebite, uneori și cu mari frustrări. Pentru a desfășura o afacere, întreprinzătorul este in același timp proprietar, manager, proiectant, cumpărător, vânzător, șofer etc. Desigur, nimeni nu poate fi expert în toate aceste domenii, însă întreprinzătorul trebuie să aibă destule cunoștințe din fiecare domeniu pentru a evalua impactul acțiunilor întreprinse asupra profitului firmei.

Nu există o definiție acceptată de membrii colectivității a micilor afaceri. Astfel, în aprecierea "mărimii" micilor afaceri, uneori se iau în considerare criteriile cantitative, cum ar fi numărul de salariați, volumul vânzărilor etc., alteori se consideră că o mică afacere trebuie să-și aibă domeniul limitat doar la piața locală.

Una din cele mai vechi definiții ale micilor afaceri este cea dată prin Legea micilor afaceri din 1934 din S.U.A.: "o mică afacere este aceea care este deținută și condusă în mod independent și nu este dominantă în sfera ei de activitate".1

Cei care se gândesc să pună pe picioare o afacere, din cauza capitalului limitat, în general se gândesc la înființarea unor afaceri mici. În plus, în presă apar mereu știri care ne spun că statul sprijină dezvoltarea micilor afaceri.

Chiar dacă nu există o definiție universal valabilă, o afacere mică înseamnă o afacere privată, deținută de obicei de un proprietar sau un membru sau doi dintr-o familie, cu un număr mic de angajați și un volum relativ redus de vânzări. Afacerile mici sunt în general constituite sub forma unor întreprinderi individuale sau societăți comerciale deținute de 1-2 acționari.

Definiția legală a “micii afaceri” variază în funcție de țară și de industrie, variind de la mai puțin de 15 angajați în Australia, la firme care au maximum 50 de angajați din Uniunea Europeană, și mai puțin de 100 de angajați în SUA (excepție făcând în SUA producția industrială unde sunt considerate ca fiind firmele mici care au sub 600 de angajați).

În România diferențierea între diferitele tipuri de firme se face, după următoarele trei criterii: – numărul mediu de salariați;

– cifra de afaceri anuală netă;

– activele totale;

1 Prof. Dr. Constantin, Sasu, « Inițierea și administrarea micilor afacerilor » , suport de curs, an univ. 2008, ID, p.8

Astfel, afacerile care au maximum 9 angajați, cifra de afaceri mai mică de 2 milioane de Euro sunt considerate a fi micro-întreprinderile, iar firmele care au mai puțin de 50 de angajați, cifra de afaceri mai mică de 10 milioane de Euro sunt considerate a fi afacerile mici (întreprinderile mici).

Eurostat (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene), care întocmește rapoarte periodice privind firmele mici și mijlocii folosește un singur criteriu pentru clasificarea acestor firme și anume numărul de persoane ocupate. Se disting astfel:

– micro-întreprinderi – de la 0 la 9 angajați;

– întreprinderi mici – de la 10 la 99 de angajați;

– întreprinderi medii – de la 100 la 499 de angajați.

În România, potrivit Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, aceste criterii cantitative sunt numărul de angajați și cifra de afaceri anuală. În ceea ce privește numărul de angajați, criteriul este același ca cel folosit de Eurostat. Din punct de vedere al cifrei de afaceri anuale, aceasta trebuie să fie echivalentă cu până la 8 milioane euro. De asemenea, în această lege se prevede că nu sunt întreprinderi mici și mijlocii societățile bancare, societățile de asigurare și reasigurare, societățile de administrare a fondurilor financiare de investiții, societățile de valori mobiliare și societățile cu activitate exclusivă de comerț exterior.

1.3. Definirea și caracteristicile întreprinzǎtorului

Cuvântul "întreprinzător" provine din cuvântul franțuzesc „entreprendre" care înseamnă a întreprinde, a se apuca de făcut ceva, a se angaja în ceva. Ĭntreprinzatorul este recunoscut încă din secolul al XVIII-lea, când activitatea de asumare a riscului din economie a fost asociatǎ de Richard Cantillon, în 1755, cu întreprinzătorul. De întreprinzǎtor s-au ocupat și J.B. Say pe la 1800 și J. Schumpeter, în 1911, în lucrarea sa "Teoria dinamicii economice"1. Peter Drucker a scris și el o carte privind întreprinzătorul intitulată "Inovația și sistemul antreprenorial".

Evoluția conceptului de întreprinzător a fost puternic influențatǎ de principiile și tehnicile managementului, fiind în strânsǎ interdependentǎ cu calitǎțile personale ale celui ce dorește sǎ deținǎ o afacere și cu mediul sǎu social.

Ĭn prezent, întreprinzător este considerată persoana care initiazǎ sau preia o afacere, asumându-și uneori anumite riscuri pe care cei mai mulți oameni obișnuiți nu ar face-o, iar alteori aplicând cunoștințele fundamentale într-un mod cu totul original pentru a-și asigura succesul afacerii.

1 Prof. Dr. Constantin, Sasu, « Inițierea și administrarea micilor afacerilor » , suport de curs, an univ. 2008, ID, p.8

Caracteristicile necesare unui întreprinzător

Un viitor întreprinzător trebuie să cunoască foarte bine capacitatea de a sesiza și de a descifra elementele specifice naturii umane, a celor implicați în dezvoltarea proceselor de muncă din cadrul firmei. Această capacitate presupune pe lângă experiență și cunoștințele dobândite de-a lungul timpului de formare profesională și experiența unor calități înnăscute absolut necesare, care se reflectă sintetic în talentul de întreprinzător. Premiza esențială o constituie desigur, existența talentului de om întreprinzător, dublat de un efort intens, continuu și direcționat de pregătire în acest domeniu.

Întrucât opiniile specialiștilor diferă dintr-o măsură în altă, în ceea ce privește caracteristicile pe care trebuie să le dispună un viitor întreprinzător, de regulă se acceptă că nu pot lipsi următoarele: memorie bună; spirit de observație pronunțat; capacitate mare de muncă; stare bună a sănătății; cunoștințe economice și tehnice; cunoștințe psihosociologice de nivel mediu; capacitate decizională ridicată; abilitate în relațiile umane; capacitate în domeniul colectiv; dorința puternică de a conduce; spirit inovational; experiență în procesul muncii.

Sunt unele caracteristici ale viitorilor întreprinzători care pot deveni motivații pentru demararea unei afaceri, ca de exemplu: inițiativă, ambiție, cunoștințe tehnice, creativitate, energie, etc.

Întreprinzătorii sunt caracterizați ca interacțiunea următoarelor abilități: controlul interior, planificarea și acceptarea riscului, inovarea, utilizarea feed-backului, luarea deciziilor, stabilirea relațiilor umane și independența.

Tipuri de manageri-patroni și antreprenori

Diversitatea tipurilor de manageri-patroni și antreprenori a dus la multe încercări de a le clasifica. Studiile mai timpurii ale sociologilor industriali îi împart pur și simplu în meseriași și oportuniști, pentru a reflecta biografiile și aspirațiile diferite ale acestor tipuri.

Lucrările mai recente au extins numărul de tipuri la trei:

“Meseriașul”– patronii de mici afaceri de la tâmplari la coafori, care furnizează direct un produs sau serviciu, și care fac acest lucru cu plăcere;

“Promotorul” – ‘temerarul’ arhetipal care încheie tranzacții, adeseori începând, dezvoltând și vânzând diverse afaceri în căutarea bunăstării personale;

“Managerul profesionist” – patronul care adopta o abordare mai structurată în construirea unei organizații de tipul “o mică mare afacere”.

Această tipologie de baza a fost mult extinsă de alți autori indicând diversitatea enormă a managerilor de mici afaceri. Mai jos este prezentată o lista a tipurilor antreprenoriale, adaptată după o revista care publică auto-evaluări pentru a observă în ce măsură cititorii sunt compatibili cu activitățile antreprenoriale:

Partenerul cheie – Un pas înainte față de solist, că individ autonom, dar având totuși un partener în spate, uneori doar că susținător finaciar;

Asociații – Cei ce preferă să lucreze în mici grupuri cu alți parteneri, împărțind luarea deciziilor, de exemplu meseriașii lucrând în propriul lor atelier că parteneri egali;

Profesionistul – Experții individuali; profesioniștii tradiționali chiar dacă nu sunt în mod tradițional considerați antreprenori, au tendința de a lucra în firme mici;

Inventatorul – Inventatorii creativi, care pot, sau nu, avea talentul practic de a transformă creativitatea în inovații;

Tehnicienii de înalta clasa – Noile dezvoltări tehnologice au creat oportunități pentru cei cu expertiză tehnică;

Șeful de echipa – Delegatul care manageriază eficient muncă și expertiză altora;

Achizitorul – Cei ce preferă să preia o afacere existența mai degrabă decât ceva de la început;

Speculatorul – Există numeroase oportunități bazate pe proprietatea de a cumpără și vinde cu profit; oportunitățile se extind la colecțiile de artă, timbre și mobilă antică făcând că numeroși proprietari și colecționari să devină manageri-patroni de mici firme;

Artistul speculativ – Un achizitor care cumpără mici afaceri cu probleme, dar având potențial de a realiza profit;

Manipulatorul de valori – Un antreprenor care achiziționează bunuri la prețuri scăzute și ulterior le vinde la un preț superior;

Managerul pasionat – Micile afaceri sunt privite că o muncă pentru întreagă viață, ceva ce trebuie esafodat cu grijă. Satisfacția personală vine din supervizarea procesului de maturizare a firmei în diferitele sale etape de dezvoltare;

Capitalistul – Un om de afaceri cu resurse financiare suficiente pentru a achiziționa alte afaceri atractive;

Matriarhat sau patriarhat – Șeful unei afaceri familiale, care adesori are că angajați alți membri ai familiei;

Patronul cotat la bursă – Antreprenorul care demarează o afacere cu scopul de a obține o cota la bursă, de obicei, cel puțin la început, vrea o piață a titlurilor de valoare nelistate;

Principalele activități ale întreprinzătorului și managerului

Întreprinzătorul se deosebește de manager din punct de vedere al comportamentului în practicile de afaceri.2 Acestea diferă în toate sferele de activitate ale afacerii.

Comportamentul antreprenorial și managerial este descris în șase domenii critice ale afacerii :

– orientare strategică ;

– valorificarea oportunității ;

– angajarea resurselor ;

– controlul resurselor ;

– structura conducerii ;

– politica de recompense.

1.4. Personalitatea întreprinzǎtorului

Realizările obținute în afaceri depind în măsură considerabilă de personalitatea întreprinzătorilor angajați în realizarea ei. Un om de afaceri trebuie să dispună de foarte multe calități care îl vor ajuta să obțină succesul atât de mult dorit. Aceasta presupune o serie de atitudini și aptitudini care, atunci când sunt pozitive, duc la realizarea obiectivului propus de la început, iar atunci când sunt negative determina eșecul întreprinzătorului.

Aptitudinile omului de afaceri cuprind inteligența, intuiția, spiritul analitic, capacitatea de selecție și sinteză, luciditate, previziune etc. Personalitatea înseamnă ceea ce este propriu unei persoane. Ea cuprinde o serie de trăsături morale și intelectuale prin care se remarcă o persoană, felul de a fi al cuiva.

Această personalitate se dobândește, în mare parte, pe măsura desfășurării activității. Un om de afaceri se presupune a fi un om cu experiență în acest domeniu, cel al afacerilor, însă această experiență a căpătat-o în timp, și nu deodată. La fel se întâmplă și cu personalitatea. Activitatea de conducere necesită muncă intensă, încordată. În afaceri, o importantă deosebită o au aptitudinile pentru conversație, pentru comunicare eficientă. Poți să ai un coeficient de inteligență excepțional și să fi absolvit facultatea cu notă maximă și totuși să nu fii în stare să-ți expui ideile cu succes în sala de conferințe semenilor tăi și colectivului de conducere.

În acest sens, se relatează în anumite lucrări următoarele caracteristici pentru o conversație reușită: adaptabilitatea la interlocutor, răbdarea de a ascultă, capacitatea de a discuta subiecte variate, simțul umorului, autocontrolul, calmul, claritatea, cultură, și, bineînțeles, bunele maniere.

Succesul întreprinzătorului depinde de autoritatea de care se bucură el în fața subalternilor, a partenerilor, a concurenților, în general la nivelul comunității în care trăiește. Dobândirea autorității omului de afaceri depinde de o serie de factori favorizanti precum: competență în afaceri, calități specifice domeniului, atitudine pozitive față de parteneri, exemplul personal, succese în domeniul relațiilor publice, inteligență în promovarea afacerilor și multe altele.

Performanțele în afaceri sunt foarte greu de obținut dacă oamenii de afaceri nu dispun, în mare parte, de trăsăturile prezentate mai sus. Este foarte greu să reușești și să te menții în vârf dacă nu ai o personalitate puternică. Trebuie să accepte provocările și riscurile.

Mituri privind întreprinzătorul

Miturile privind întreprinzătorul au apărut atât ca urmare a legendelor create de-a lungul timpului în jurul oamenilor întreprinzători, cât și datorită lipsei de cercetări în domeniul antreprenoriatului 1.

Mitul nr. 1 : Întreprinzătorii sunt născuți, nu făcuți. Ideea “nașterii” întreprinzătorului, a faptului că antreprenoriatul nu poate fi învățat a domina multă vreme. Există desigur, trăsături precum spirit de inițiativă, energie, dorința de asumare a riscului, talent în relațiile umane care sunt înnăscute. În plus, astăzi antreprenoriatul se studiază în universități, școli de afaceri, care au menirea de a “face” întreprinzători. În definitiv, omul cât trăiește învață.

____________________________________________________________________________

2 Prof. Dr. Constantin, Sasu,   Inițierea și administrarea micilor afacerilor,  suport de curs, an univ. 2008, ID, p.20

Mitul nr. 2 : Ĭntreprinzătorii sunt oameni de acțiune nu „filosofi”. Întreprinzătorii sunt, evident, oameni cu spirit practic, caută mereu soluții noi, originale, însă ei sunt și metodici, își anticipează acțiunile. Elaborându-și planurile de afaceri, ei devin și “filozofi”.

Mitul nr. 3 : Întreprinzătorii trebuie să corespundă profilului teoretic. O altă legenda creată în jurul întreprinzătorului este aceea că el trebuie să corespundă unui portret “robot”. În acest sens s-au întocmit liste cu trăsăturile întreprinzătorului de succes. Cei care nu au aceste trăsături sunt considerați neadecvați pentru activitatea de întreprinzător. Realitatea arată însă că deși anumite trăsături sunt indispensabile, nu se poate spune că cei care nu trec prin “verigă” nu pot deveni buni întreprinzători.

Mitul nr. 4: Întreprinzătorii sunt fie inventatori, fie inovatori. La început au fost considera și întreprinzători doar inventatorii. J. Schumpeter, în 1911, afirma că întreprinzători sunt și inovatorii, adică persoanele care realizează combinații noi din lucrurile existente. Astăzi sunt considerați întreprinzători și cei care care nu sunt neapărat inventatori sau inovatori, ci persoane care inițiază o afacere, asumându-și riscuri pe care în mod normal alții nu și le permit, în scopul realizării de profit.

Mitul nr. 5: Întreprinzătorii sunt neadaptați academic sau neînțeleși social. De-a lungul timpului s-a acreditat ideea că unele persoane au devenit întreprinzători numai după ce au picat la facultate sau nu au reușit să se adapteze în întreprinderile gigant, părăsind serviciul. Astăzi însă s-a dovedit că cei mai buni întreprinzători au studii superioare. De asemenea, multe persoane care au lucrat în marile întreprinderi din România înainte de 1989, astăzi au devenit întreprinzători de succes. Omul bun își găsește loc oriunde.

Mitul nr. 6 : Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de bani. Ca și în orice altă activitate, în afaceri este nevoie de bani, fără ei nu se poate face nimic. Totuși, banii nu salvează pe nimeni în mod automat de la faliment. În plus, chiar având bani suficienți un întreprinzător poate da faliment deoarece nereușita poate fi rezultatul incompetenței, al unei planificări precare sau atitudinii necorespunzătoare a întreprinzătorului.

Mitul nr. 7: Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de noroc. De un anumit dram de noroc este nevoie în orice împrejurare. Fără el multe acțiuni pot să nu aibă sorți de izbândă. Însă norocul și-l face și omul. Mai mult, ceea ce pare a fi noroc poate fi de fapt o pregătire foarte bună, dorința de a face un lucru deosebit, spirit inovator etc. Și apoi în lumea afacerilor norocul nu poate fi luat drept garanție.

Mitul nr. 8: Ignoranța este o binefacere pentru întreprinzător. Fiind oameni cu spirit inovativ, întreprinzătorii caută mereu combinații noi. De aceea, se spune că este mai bine să nu știe prea multe lucruri despre afacere, pentru a nu fi tentat să se meargă pe căi bătătorite. Totuși, astăzi nu se mai pot face afaceri fără cunoștințe în mai multe domenii. Acestea vor sta la baza elaborării unor analize realiste a punctelor forte și slabe ale afacerii pentru adoptarea celor mai adecvate strategii.

Mitul nr. 9: Întreprinzătorii sunt niște aventurieri. Riscul este un element important în procesul antreprenorial. Totuși, percepția pe care o au cei mai mulți oameni despre riscul pe care și-l asumă întreprinzătorii este greșită. Deși s-ar părea că întreprinzătorii își asumă riscuri uriașe, asemănătoare jucatorilor de noroc, în realitate ei își asumă riscurile cu grijă, calculându-le. Pentru a-și urmări obiectivele, întreprinzătorii își pregătesc și planifică acțiunile. Prin urmare, întreprinzătorul nu caută în mod deliberat riscul și nici nu-și asumă riscuri inutile, însă nici nu este șovăielnic atunci când este vorba de riscuri care nu pot fi evitate.

Mitul nr. 10 : Întreprinzătorii sunt complet independenți. De departe, întreprinzătorii nu sunt deloc independenți. Ei depind de parteneri, investitori, clienți, furnizori, creditori, salariați, familie și de toși cei implicași în acțiunile sociale și obligațiile comunității. Totuși, întreprinzătorii pot decide independent când, dacă și ce hotărâri să ia. În plus, este extrem de dificil de condus o afacere prosperă doar de unul singur.

___________________________________

1 Prof. Dr. Constantin, Sasu, Inițierea și administrarea micilor afacerilor, suport de curs, anul 2008, ID, p. 18-19

CAP. II MOTIVAȚIILE ÎNTREPRINZĂTORULUI

2.1. Motivația – conținut și natură

Cuvântul "motivație" derivă din limba franceză “motivation” care înseamnă totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. Din punct de vedere etimologic, motivația provine din cuvântul « latin movere » și înseamnă deplasare.

Majoritatea întreprinzătorilor încep o acțiune într-o afacere fără a-și testa aptitudinile de potențial antreprenor, bazându-se pe experiență puțină sau deloc care o au și motivația pentru reușită.

Sectorul afacerilor mici și mijlocii este prezent în toate țările dezvoltate, ocupând o pondere însemnată în economia acestora. În cele 12 țări ale Comunității Europene, 91% din întreprinderi au de la 1 la 9 angajați (întreprinderi mici), cca 8% au între 10-500 angajați și 1% peste 500 angajați (întreprinderi mari).Motivația reprezintă suma forțelor, energiilor interne și externe care inițiază și dirijează comportamentul spre un scop; acesta, odată atins va determina satisfacerea unei necesități. Între motivație și performanță există o relație de condiționare reciprocă.

Fig. nr. 2.1. Modelul general al motivației

Factori motivaționali – exista două seturi de factori ce determină motivația angajatului firmei în obținerea performanței:

Factori interni sau individuali (percepțiunea sarcinilor, atitudini, nevoi, interese, comportamente, sisteme de valori);

Factori externi sau organizaționali (sistem de salarizare, precizarea sarcinilor, grupul de muncă, sistemul de control-supraveghere, comunicarea, feedback-ul, timpul liber).

Atenția teoreticienilor în motivația managerială s-a focalizat în permanență asupra a trei elemente: natura motivației, obiectivele performanței și feedback-ul ei.

Motive pentru a deveni un viitor întreprinzător:

– întreprinzătorii sunt persoane puternic motivate de nevoia de împlinire, fiind primul factor pe care îl are în vedere o persoană atunci când dorește să devină antreprenor.

-identificarea unei șanse/oportunități – se spune că șansa nu așteaptă prea mult și că nu vine acolo unde nu este dorită.

-cumpărătorii sunt cei care asimilează ușor noii intrați pe piață. Pe timp de criză fiecare încearcă să-și reducă costurile și să-și investească chibzuit cât mai bine banii.

-familia și prietenii nu mai vor să investească în piețe de capital, acest lucru însemnând că vor fi dispuși să îi finanțeze cu o parte din investiție, sau în cazul în care au demarat deja o afacere, vor dori să îi sprijine în operațiunile de comunicativitate, mai ales dacă au dovedit, cât de cât că sunt competitivi.

-creditele pentru IMM-uri se obțin mai ușor. Într-o vreme în care nu se mai acordau credite deloc de către bănci, instituțiile financiare internaționale încercau să încurajeze creditele pentru IMM-uri.

-dorința de a realiza ceva, mulți oameni doresc să creeze ceva pentru a arăta atât celorlalți cât și lor înșiși că sunt valoroși și capabili de reușită.

-dorința de independență reprezintă un motiv important ce poate conduce la decizia de a deveni întreprinzător.

2.2. Motivații pentru a începe o afacere

Există numeroase cărți care ne prezintă o formă considerabilă de teorii motivaționale. De exemplu, orice întreprinzător cunoaște celebra piramidă a lui Maslow, care din punctul meu de vedere exprimă obiectiv și clar tot ceea ce avem nevoie în viață noastră profesională: nevoi fiziologice, nevoi de securitate, nevoi de apartenență, nevoi de stimă și nevoi de autoîmplinire/autorealizare.

Fiecare persoană este motivată în felul său, are propriul său sistem de apreciere a mediului de lucru, de aceea foarte rar se vor găsi doi indivizi care să împărtășească același sistem de valori și aceleași principii privind motivația la locul de muncă.

Tabelul 2.2. Clasificarea motivațiilor care pot influența începerea unei afaceri

Cele mai apreciate tipuri de motivații:

1. Mediul de lucru adecvat, în care angajații se simt întodeauna mai motivați că lucrează într-un loc spațios, cu o atmosfera plăcută, familiară, dotat cu toate utilitățile și echipamentele necesare unei bune desfășurări a activităților.

2. Relațiile bune între colegi, unde există înțelegere între colegi, aceștia vor fi motivați să câștige experiență alături de oameni talentați și competenți și să fructifice rezultatele bune pe care le obțin în cadrul echipei.

3. Recunoașterea realizărilor, precum și respectul și stima atât a superiorilor cât și a colegilor. Laudele sincere sunt cei mai buni factori motivanti după satisfacerea nevoilor fiziologice, de securitate și de apartenență. Din punctul meu de vedere, lauda este cea mai bună armă a unui angajator pentru creșterea eficienței echipei în momentul în care posibilitățile financiare scad sau nu sunt pe deplin satisfăcătoare;

4. Training-urile sunt o altă metodă foarte des utilizată de către întreprinzători, care oferă rezultate pozitive deoarece angajații se simt conectați cu noile tehnologii, metode și inovații în domeniul lor de activitate.

5. Recompense, bonusuri, promovări: un nou telefon mai performant, un laptop, o excursie, un birou mai spațios, o funcție mai înaltă cu mai multe responsabilități etc.. Acestea demonstrează că munca depusă a atins performanțele așteptate, iar pe viitor angajatul va depune un efort și mai mare știind că rezultatele sale vor fi apreciate și respectate.

6. Flexibilitatea programului, pentru multe persoane, un program flexibil care să le permită rezolvarea altor probleme personale din afara serviciului este un factor extrem de motivant.

7. Încrederea este foarte importantă, ca un angajat să primească toată încrederea de care are nevoie; adesea, mulți manageri fac marea greșeală de a suspecta oamenii din subordinea lor de diverse fapte (neloialitate, sustragere de date interne și oferite competitorilor etc.) lucru care conferă o atmosferă de lucru încordată, aspect total nefavorabil implementării activităților firmei.

8. Provocările, unde proiectele interesante sunt factori motivanti pentru numeroase persoane.

Afacerile sunt răspândite în domeniul prestărilor de servicii, comerțului, finanțelor dinsectorul privat sau public (tabelul 2.3).

Tabelul 2.3. Domeniul afacerilor

Infiintarea unei afaceri este mult mai dificilă decât cumpărarea unei afaceri existente sau concesionarea deoarece totul trebuie pornit de la început. De asemenea, și riscul este mai mare. Totuși, pentru multă lume procesul transformării unei idei dezvoltate într-o afacere reprezintă adevărata trasatura fundamentala a antreprenoriatului.

Întreprinzătorii de succes sunt pătrunși de ideea oportunității unei afaceri. Afacerile ne oferă oportunitatea de:

a face ceea ce ne place. Recompensele afacerii proprii constau în libertatea de a lua decizii, de a-ți asuma riscuri, de ați întrece competitorul.

a-ți manifesta spiritul creator. Întreprinzătorul care pornește o afacere este comparat cu un artist care își creează opera. El poate oricând să manifeste spirit inovator în idei, concepții, în soluții. O afacere reflectă trăsăturile celui ce o inițiază, dar și limitele acestuia.

a-ți utiliza întregul potențial. Afacerea poate fi privită ca un instrument de exprimare a propriei personalități. Singurele bariere în fața succesului sunt creativitatea și voința pe care le poți angaja în afacere, și nu restricțiile impuse de organizația în care muncești.

a obține profit nelimitat. În cazul în care afacerea are succes, profitul revine în întregime întreprinzătorului.

2.3. Avantajele și dezavantajele micilor afaceri

A pune bazele unei acțiuni în afaceri este foarte dificilă decât cumpărarea unei afaceri deja existente, deoarece totul trebuie pornit de la zero, riscul fiind foarte mare. Totuși, pentru majoritatea lumii procesul transformării unei idei dezvoltate într-o afacere reprezintă adevărata trăsătură a antreprenoriatului.

Esențial însă în alegerea obiectului de activitate al unei firme de către un întreprinzător, considerăm că trebuie să dețină:

– aptitudinile pe care le are, în special în domeniul de activitate al firmei;

– resursele de care dispune;

– interesul pe care-l manifestă pentru un anumit domeniu;

– cunoștințele și experiența acumulată într-un anumit domeniu;

– motivația de a realiza ceva anume.

Pentru a găsi o idee bună de afacere, recomandăm viitorului întreprinzător următoarele:

1. În fundamentarea deciziei de a investi într-un anumit domeniu, este bine să se pornească de la pasiuni, interese și aptitudini. Pornind de la o listă a pasiunilor, a intereselor corelate cu aptitudinile pe care se pot avea și să se ajungă la câteva idei interesante de afaceri.

2. Se poate apela la diverse publicații. În foarte multe reviste, ziare, alte publicații se prezintă numeroase idei de afaceri. Există astfel de publicații ca:,,Business Magazin’’,, Ziarul financiar’’, ,,Business Standard’’, ,,Idei de afaceri’’, ,,Capital’’, diverse reviste economice sau de altă natură în care sunt prezentate informații despre pașii de urmat precum și o estimare a resurselor necesare pentru demararea unei afaceri. O listă cu activitățile care pot fi autorizate a se desfășura în țara noastră sunt prezentate în Clasificării activităților din economia națională – CAEN, sau Idei și oportunități de afaceri pot fi găsite la mai multe adrese de Internet.

Se pot identifica oportunități noi de afaceri prin combinarea a două sau mai multe idei de afaceri:

-Identificarea unei nișe în cadrul pieței. Aceasta înseamnă identificarea unor nevoi ale consumatorilor aparținând anumitor segmente de piață care nu sunt satisfăcute în prezent de produsele, serviciile oferite de firmele active pe acea piață. Acest demers nu este unul ușor. Se poate porni de la a identifica tendințele care se manifesta la nivel local și național, apelând la diverse buletine de informare, la presă, la emisiunile economice, la știri, la ceea ce spun cetățenii. După ce tentintele au fost identificate se poate încerca identificarea nevoii cu care acestea sunt corelate și astfel se poate ajunge la una sau mai multe idei de afaceri care să satisfacă acea nevoie. De la această nevoie se poate ajunge la idei de afaceri cum ar fi: producerea, importul sau comercializarea de produse pentru securitatea locuinței sau a persoanelor, prestarea unor servicii de asigurare a locuinței sau persoanei.

-Achiziționarea unei francize. Franciza este o relație de afaceri între un francizor (deținătorul unei mărci sau al unei metode de afaceri) și un francizat (un operator local al acelei firme). Francizatul se obligă să plătească francizorului o anumită sumă de bani în schimbul dreptului de a utiliza marca sau metoda de afaceri sau de amândouă. Plata se face de obicei sub forma unei taxe inițiale, urmată de procente cuvenite din volumul vânzărilor sau dintr-un alt indicator economic similar. Principalul avantaj al lansării în afaceri prin achiziționarea unei francize este acela că metoda de afaceri este una verificată. Aceasta înseamnă că șansele de reușită sunt mai mari decât în cazul pornirii afacerii de la zero. Amestecul francizorului în afacere se limitează la instruirea francizatului cu privire la gama de produse și servicii, politica de prețuri, mărimea și arhitectura spațiilor, dotărilor, dar uneori aceasta poate impune până și uniforma angajaților. De asemenea se mai pot oferi sfaturi cu privire la management, instruirea angajaților, politica de servicii post-vânzare, contabilitate. Francizorii mari oferă de obicei, sprijin sub formă de campanii publicitare și de promovare a vânzărilor. Dezavantajul major al francizei este că firma nu va aparține niciodată cu adevărat întreprinzătorului. Inflexibilitatea francizorului care nu ia în considerare schimbările din mediul de afaceri caracteristic zonei în care operează poate afecta negativ firma. Faptul că profitul obținut nu va aparține în totalitate, reprezintă un alt dezavantaj major al francizei. Oferte de francize se pot găsi la mai multe adrese de Internet.

Avantajele micilor afaceri

Flexibilitatea. Cel mai important avantaj este că întreprinzătorul poate să-și

organizeze (structureze) afacerea așa cum dorește. În funcție de condițiile concrete, afacerea poate fi structurată în maniera dorită de întreprinzător. De exemplu, în faza de început a afacerii, el poate folosi personal cu normă redusă, în faza de creștere, poate închiria/cumpăra echipamentele, pentru a face economii. Dacă firma are succes, întreprinzătorul o poate structura în așa fel încât să maximizeze randamentul investiției.1

Imaginea. Înființând o afacere nouă, întreprinzătorul poate să creeze o imagine avantajoasă firmei, fără a suferi de pe urma imaginii negative, a întreprinzătorului precedent. Crearea imaginii dorite de întreprinzător este unul dintre cele mai importante aspecte ale strategiei antreprenoriale.

Alegerea personalului. Înființând o nouă firmă, viitorul întreprinzător are posibilitatea să angajeze personalul pe care și-l dorește. În plus, acest lucru îi permite să adopte o structură eficientă a personalului.

Amplasarea adecvată. Prin studiul de oportunitate, întreprinzătorul evaluează variantele de amplasare a afacerii, alegând-o pe cea mai bună. În felul acesta el evită un amplasament care ar putea fi total necorespunzător, motiv pentru care vechiul posesor al afacerii ar putea vinde afacerea.

Noi materiale și echipamente. O afacere nouă îi permite întreprinzătorului să cumpere echipamente și materiale noi, evitând achiziționarea unor echipamente și materiale învechite care ar putea fi dificil de vândut. În unele cazuri, dorința de a cumpăra numai lucruri noi poate duce poate duce la eșec.

Crearea de locuri de muncă. Prin înființarea unei afaceri se crează noi locuri de muncă. Cum cele mai multe firme noi nu pot plăti salarii care să concureze cu cele ale firmelor existente, ele angajează adesea personal tânăr, cu mai puțină experiență. Pentru multe din aceste persoane, găsirea unui loc de muncă la firmele cu experiență poate fi anevoioasă. Noile firme oferă prilejul de găsire a unui loc de muncă și pentru persoanele mai puțin calificate.

Mândria. Crearea unei afaceri solicită în mod cert mult mai mult calitățile personale ale întreprinzătorului. El poate fi mândru că a pornit o afacere de la început. Deși va trebui să apeleze la mulți consultanți, în caz de succes întreprinzătorul își va lua partea leului și va primi admirația familiei, prietenilor și mediei.

Responsabilitatea socială. Unele persoane încep o afacere deoarece doresc să ofere ceva comunității din care fac parte. Furnizarea locurilor de muncă este unul din aspectele responsabilității sociale. Un alt aspect îl reprezintă prestarea unor servicii care nu se află în zona, acțiuni caritabile etc.

____________________________________________________________________________

1 Prof. Dr. Constantin, Sasu, Inițierea și administrarea micilor afacerilor, suport de curs, an 2008, ID, p.49 – 51

Costul mai scăzut. Un ultim avantaj al inițierii unei mici afaceri îl reprezintă costurile mai scăzute. Cumpărarea unei afaceri este mult mai costisitoare deoarece toate componentele afacerii funcționează déjà. Deși o afacere nouă are nevoie de mai mult timp pentru a pătrunde pe piață, ea poate fi mai puțin costisitoare, în special dacă piața este în creștere.

Dezavantajele micilor afaceri

Timp de lansare îndelungat. În lipsa unor activități precedente întreprinzătorul trebuie să înceapă totul de la început. Trebuie să găsească furnizori, surse de finanțare, să achiziționeze echipamente și să angajeze personal. Fiecare activitate cere timp, iar procesul în care afacerea începe să producă poate fi destul de lung. În plus, va dura o perioadă de timp până când afacerea se va stabiliza.

Incertitudinea venitului. Deschiderea și punerea pe picioare a unei afaceri nu oferă garanția că întreprinzătorul va obține bani suficienți pentru a supraviețui. Nu mai puține afaceri garantează un venit adecvat.

În momentele de început ale afacerii proprietarul are probleme financiare și obligații și trebuie să-și mențină afacerea pe linia de plutire. Un venit regulat este absent și proprietarul este ultimul care trebuie plătit.

Riscul pierderii întregului capital investit. Rata de supraviețuire a afacerilor mici este mică. 60% din noile afaceri eșuează după șase ani. Probabilitatea de eșec este de 35%. Întreprinzătorii care eșuează în afaceri își vor pierde capitalul investit.

Pentru mulți pierderea este mai mare decât pierderea financiară. Vor fi afectați și psihologic pentru că eșecul înseamnă și eșec personal.

Mulți întreprinzători își revin după eșec în afaceri și o iau de la început, dar sunt afectați pe termen lung. Oricine începe o afacere trebuie să se întrebe dacă va rezista psihic în caz de nereușită.

Responsabilitatea completă. Este teribil să fii șef, dar mulți întreprinzători se plâng de faptul că trebuie să deschidă în domenii în care nu sunt întotdeauna competenți. În cazul în care nu reușesc să apeleze la consultanți de specialitate, presiunea crește rapid. Constatarea că deciziile luate pot cauza succes sau eșec are efectiv negativ asupra unor întreprinzători devenind un veritabil factor de stres.

Dificultăți în finanțare. Firma fiind nouă, neavând să ofere rezultate financiare anterioare și având un succes greu de precizat, băncile vor fi rezervate în a finanța firma.

Răspunsul agresiv a concurenților. Apariția unei noi firme pe o piață matură sau în declin nu este bine primită. Firmele deja existente vor răspunde agresiv la reacția noului intrus, ei vor face eforturi să-și susțină partea de piață. Când domeniul de activitate reprezintă singura sau principala sursă de venit pentru cei mai mulți întreprinzători existenți, lupta este și mai strânsă.

Dificultatea formării unei imagini proprii. O firma nouă trebuie să-și formeze o imagine proprie. Creșterea firmei poate fi modestă până când firma va avea un renume (imagine). Pentru aceasta, întreprinzătorul va trebui să verifice motivele care atrag clienții: produse noi, preț cât mai avantajos, servicii superioare, orar de funcționare convenabil sau o cumbinatie a acestor elemente.

Efort prelungit. Inițierea unei afaceri presupune un mare efort. Ea cere de mai multe ori 16 – 18 ore pe zi, șapte zile pe săptămâna și lipsa concediului.

Birocrație. Pentru a înființa o afacere sunt necesare o sumedenie de formalități. Constituirea în sine a firmei presupune obținerea unor aprobări de la Camera de Comerț, Tribunal, organele locale ale administrației de stat, Oficiul de mărci, Romtelecom, RAJAC etc. Întreprinzătorul trebuie să fie pregătit fizic și psihic, să se « înarmeze » cu multă răbdare pentru a face față acestor iritări « minore”.

Cap. III PREZENTAREA S.C. FONOTEC PLAST SRL

3.1. Scurt istoric

Politica promoțională înglobează ansamblul acțiunilor de informare, atragere și păstrare a clienților potențiali și tradiționali spre o anumită ofertă, de stimulare a deciziei de cumpărare, prin trezirea interesului și crearea convingerii că oferta respectivă le satisface la cel mai înalt nivel anumite trebuințe. Orice acțiune promoțională vizează realizarea unor obiective stabilite pe baza situației la un moment dat, a informațiilor de mediu și a politicii generale a întreprinderii pe termen scurt, mediu și lung.1

S.C. FONOTEC PLAST SRL este societate cu capital românesc 100% privat cu sediul social în Sat Rediu, Comuna Rediu, Str. Castanilor, nr. 6, județul Iași; înființată din anul 2015; numărul de ordine în Registrul Comerțului J22-606/2015 este atribuit în data de 07.04.2015; codul de identificare fiscală înregistrată în scopuri TVA, RO 34341606 este atribuit în data de 07.04.2015.

Societatea noastră este specializată în consilierea clienților , comercializarea sistemelor de tâmplărie din PVC cu geam termopan (marca Rehau , Salamander sau Gealan), montajul ferestrelor , service și post – garanție.

Cu o vastă experiență în domeniu, preocuparea noastră este Noul din domeniul Ferestrelor, iar scopul principal al companiei este de a oferi clienților noștri produse de calitate și cele mai bune soluții adaptate pentru necesitățile fiecărui client.

Știm că timpul dvs este prețios, de aceea noi vă oferim servicii gratuite de măsurători și preofertare la domiciliu, fără ca dumneavoastră să fiți nevoiți să vă deplasați. Un specialist al firmei noastre se va deplasa la locația dvs. pt măsurători preliminare și vă va întocmi pe loc o ofertă de preț.

Transportul se efectuează pe stative speciale în mijloace de transport auto, produsele find bine ancorate și protejate. Pentru a evita deteriorarea elementelor, pe durata transportului și depozitării se prevăd distanțieri între acestea.

Având alături și experientă unor renumiți furnizori externi de echipamente, societatea oferă servicii «la cheie» constând în:

Post-vânzare

Compania a depus constant efort în câștigarea încrederii clienților săi prin excelență în servicii: de la consultanță, proiectare și calcul energetic până la montaj și garanția extinsă, pentru a ne asigura că sunteți mulțumiți de produsele și serviciile noastre și pe termen lung.

Măsurare

Măsurarea golurilor sau a ferestrelor și ușilor care trebuie înlocuite este o altă importantă operațiune din procesul de fabricație a ramelor. O greșeală la acest nivel poate compromite repere sau poate chiar intreagă lucrare. Chiar și în cazul în care tâmplăria nouă se montează în goluri pregătite anterior, este necesară efectuarea de măsurători la fața locului deoarece pot apare diferențe între proiect și realitate. Dimensiunile care se iau în considerare la măsurare sunt înălțimea și lățimea golului, de asemenea se măsoară și grosimea peretelui pentru a stabili dimensiunile glafurilor și a pervazelor exterioare.

Tot la acest capitol se stabilesc, împreună cu clientul numărul și tipul deschiderilor pe care le va avea tâmplăria, elementele de feronerie ce urmează să fie folosite, precum și tipul de geam termoizolant folosit.

_______________________________________________________________________

1 Prof. Dr. Emil, Maxim, Marketing, suport de curs, Editura Universității „Al. I. Cuza”,an univ. 2008, p.120

Montaj

Montajul se realizează de către personalul firmei calificat în acest gen de lucrări, cu scule și materiale de cea mai bună calitate (silicon, spumă poliuretanică, ancore din oțel, șuruburi autofiletante, bolțuri din oțel și accesorii de fixare Wurth).

Înainte de montajul ferestrelor sau al ușilor se verifică dimensiunile și starea golului unde vor fi amplasate acestea.

Montajul ferestrelor și ușilor din profile PVC sau Aluminiu se face doar după executarea celorlalte lucrări de construcții și instalații a căror efectuare ar putea deteriora tâmplăria echipată cu geamuri termopan.

Mentenanță

În urmă solicitărilor apărute firma noastră a înființat un departament de Mentenanță pentru următoarele categorii de produse:

Tâmplărie din PVC, Aluminiu și Lemn

Înlocuit geamuri termopan

Înlocuit garniture de etanșare

Modificare deschidere ferestre

Înlocuit feronerie de orice tip

Reglaj uși de interior și exterior ( de trafic mediu și intens)

Ungerea feroneriei cu lubrifianți speciali pentru o mai bună funcționare și creșterea duratei de viață.

Garanție

Durabilitatea produselor realizate cu profile din PVC este de cel puțin 25 ani, cu excepția părților care pot fi înlocuite: feronerie, garnituri, geam termoizolant.

Firma asigură o garanție a produselor de 5 ani pentru întreg ansamblu de fereastră (profil, feronerie, geam termoizolant), în condițiile respectării instrucțiunilor de punere în operă, exploatare și întreținere.

3.2. Produsele societății

Societatea FONOTEC PLAST SRL oferă următoarele produse :

Ferestre

Printre multiplele avantaje ale ferestrelor termoizolante trebuie să amintim faptul că toate elementele de tâmplărie se execută la comandă și de aceea ele se potrivesc exact cu dimensiunile golurilor ferestrelor din orice locuință. Acest fapt conduce la o îmbinare perfectă a zidăriei cu rama tâmplăriei și în consecință, la realizarea unui finisaj de calitate.

Accesorii

Accesoriile oferă termopanelor un înalt grad de funcționalitate. În funcție de destinația principală a clădirii, putem oferi o serie de accesorii care, în timp, vor deveni foarte importante pentru utilizatori :

• GLAFURI. Este recomandată montarea glafurilor de interior și exterior o dată cu schimbarea ferestrelor. Glafurile de exterior au rolul de a preveni posibilele infiltrații care ar putea să apară la contactul ferestrei cu peretele.

Glafurile de interior și exterior elimină necesitatea unor reparații mai ample ulterioare montajului și conferă un aspect estetic plăcut și unitar împreună cu feareastra.

Montarea glafurilor se face utilizând un profil special (solbanc) pentru îmbinare care asigură fiabilitate și etanșeitate.

• RULOURI. Utilizarea rulourilor este recomandată deoarece acestea cresc gradul de protecție termică, protecție solară și oferă posibilitatea de umbrire a camerelor.

Opțional rulourile pot fi dotate cu plase de insecte.

În sezonul estival, rulourile exterioare mențin căldura afară și difuzează o umbră relaxantă.

În sezonul rece, rulourile exterioare protejează împotriva frigului și ajută la economisirea energiei prețioase pentru încălzire.

Rulouri suprapuse – se montează o dată cu fereastra, în partea de sus.

Rulouri aplicate – se pot monta și după schimbarea ferestrelor.

• PLASE INSECTE. Plasele de insecte produse de firma noastră asigură o protecție deosebită împotriva insectelor.

Acestea sunt construite din fibră de sticlă cu o rezistență mare la rupere precum și ochiuri foarte fine ce nu reduc vizibilitatea sau pătrunderea luminii în încăpere.

Plasele pot fi tip rulou pe ghidaje de aluminiu, sau tip cadru cu prindere pe balamale și deschidere în exterior.

-plase tip cadru (dimensiuni max. 1000×2100 mm)

-plase tip rulou fereastră (dimensiuni max. 1600×1600 mm)

-plase tip rulou ușă (dimensiuni max. 1000×2400 mm)

Cap. IV MOTIVAȚIILE ÎNTREPRINZĂTORILOR ROMÂNI ÎN ÎNFIINȚAREA PROPRIEI AFACERI

.

4.1. Statistici privind evoluția micilor afaceri

Numărul întreprinderilor mici și mijlocii din România a crescut destul de mult în perioada 2010 – 2014, având un impact tot mai mare în cadrul tuturor sectoarelor economice.

Datele obținute de la Oficiul Național al Registrului Comerțului relevă următoarea dinamică (tabelul nr. 4.1.)1:

Tabelul nr. 4.1.: Evoluția societăților comerciale înmatriculate la Registrul Comerțului din Iași la 31 ianuarie 2014, în funcție de forma juridică

De asemenea, se afirmă frecvent că într-o economie de piață, cheia succesului în afaceri o constituie orientarea activității firmelor într-o viziune de marketing. Deoarece țara noastră s-a înscris în procesul tranziției spre economia de piață, optica de cercetare a pieței subordonată nevoii de plasare a produselor pe piață nu mai corespunde actualelor condiții.

Plecând de la aceste puncte de vedere, prezenta lucrare și-a propus următoarele obiective:

Să afle care sunt motivațiile pe care i-au determinat pe viitorii întreprinzători să se lanseze în afaceri;

Să se afle câți dintre întreprinzătorii actuali și-au întocmit un plan de afaceri la lansarea firmelor;

Să se afle care sunt factorii ce i-au determinat pe întreprinzători să-și înființeze propria afacere;

Să se afle care au fost motivele pentru care și-au ales domeniile de activitate respective;

Să se afle ce obiective s-au urmărit prin deciziile adoptate;

Să se afle la ce tip de proiecte de finanțare au apelat întreprinzătorii;

Să se afle care este este cel mai important rol al afacerilor întreprinzătorilor pentru societate;

Să se informeze asupra modului cum au acumulat experiență întreprinzătorii;

Să se afle care ar fi reacția întreprinzătorilor în cazul în care afacerea ar suferi un eșec.

Instrumentul utilizat pentru culegerea datelor a fost chestionarul. Prestarea chestionarului a scos în evidență oportunitatea unor modificări privind formularea și ordinea anumitor întrebări.

4.2. Rezultatele cercetării

Chestionarul este un mijloc general de înregistrare a informațiilor despre postul de muncă analizat, constând din întrebări, deschise sau închise, incluse într-un formular. Este indicat totuși ca ancheta prin chestionar să fie completată cu ancheta prin interviu.1

Motivul cel mai evident care i-a determinat pe viitorii întreprinzători să-și înființeze propria afacere se datorează posibilității de a obține câștiguri cât mai mari, cu un procent de 30%, apoi o altă serie de date ar fi siguranța locului de muncă cu un procent de 22%, independenței, situându-se pe locul trei cu un procent de 18%, statutul și respectul social cât și nemulțumirea față de firmele de stat fiind la egalitate pe locul patru cu câte 12%, iar pe ultimul loc situându-se opțiunea pentru lipsa unui loc de muncă (șomaj), reprezentând un procent de 6%, fiind prezentate în tabelul de mai jos.

.

Fig. 4.1 Motivele principale care au determinat inițierea propriei afaceri

Motivul alegerii domeniului de activitate. În ceea ce privește domeniul de activitate pentru care au optat întreprinzătorii, în domeniul termopanelor, pe baza eșantionului efectuat, a reieșit că 45% a avut drept motiv posibilitatea obținerii de câștiguri mari, 26% a fost sfătuit de rude/prieteni, 16% a dorit infiltrarea pe piața externă, 9% și-a continuat tradiția în familie, iar procentul de 4% este reprezentat de posibilitatea obținerii unor credite cu dobânzi mici.

Fig. nr. 4.2. Motivul alegerii domeniului de activitate

_____________________________________________________________________________

1 Nica, Panaite, Aurelian, Iftimescu, Management suport de curs, an 2008, ID, p. 94;

Satisfacțiile rezultate de pe urma afacerii. În mare parte întreprinzătorii sunt foarte modesti atunci când își împărtășeșc satisfacțiile rezultate de pe urma afacerii lor. În urma sondajului realizat, întreprinzătorii chestionati au declarat că 34% au satisfacții financiare bune; 28% spun că au parte de multe realizări profesionale; 15% că sunt mulțumiti cu imaginea dobândită față de colegi, prieteni, rude; posibilitatea de a ajuta diverse persoane aflate în impas cât și posibilitatea de a oferi copiilor tot ceea ce au nevoie ocupă un penultim loc cu câte 10%; puterea dobândită asupra altora îi mulțumește doar 3%.

Fig. 4.4. Satisfacțiile rezultate de pe urma afacerii

Obiectivele urmărite prin deciziile adoptate. În cadrul obiectivelor urmărite fiecare întreprinzător are ca prim scop maximizarea profitului, deoarece banii rezultați de pe urma afacerii sunt folosiți în primul rând pentru asigurarea necesităților biologice (hrană, adăpost, îmbrăcăminte) atât ale sale cât și ale familiei, pentru întreținere, educație, cultură, etc. Pentru ca afacerea să continue într-un ritm normal banii vor fi la rândul lor reinvestiți în materii prime, materiale, mașini, în funcție de domeniul afacerii respective. Cu o parte din banii rezultați se vor plăti de asemenea dările obligatorii către stat. Astfel, pentru 37% din întreprinzători maximizarea profitului reprezintă obiectivul cel mai important; 28% au ca prim obiectiv impunerea pe piață; 21% sunt de acord în primul rând cu satisfacerea clienților prin produse de calitate; 8% dintre cei chestionați sponsorizează diverse evenimente (sportive, culturale,etc.); iar restul de 6% consideră ca prim obiectiv crearea de locuri de muncă.

Fig. 4.5. Obiective urmărite

Cunoștințe necesare pentru începerea unei afaceri – Înainte de a demara o afacere este nevoie bineînțeles de anumite cunoștințe, pentru ca, viitor întreprinzător fiind, să fii capabil să treci peste orice obstacol, să analizezi orice rezultat sau situație, să știi să-ți alegi furnizorii dar și clienții. Intreprinzatorii chestionati au declarat că 38% pentru a demara o afacere sunt de ajuns cunoștințele legate de domeniul afacerii respective; 21% pun accentul pe cunoștințele de contabilitate; cunoștințele economice sunt considerate importante de 19% de catre întreprinzători; cunoștințele de informatică și cele legate de managementul resurselor umane se situează pe locul patru cu câte 11%;

Fig. nr .4.6. Cunoștințe necesare

Caracteristici importante pentru un întreprinzător de succes. Sunt afaceri cu multiple posibilități de succes și care nu reușesc din cauza întreprinzătorului. Nu orice persoană poate deveni întreprinzător. Lansarea într-o afacere impune existența unei minime vocații, dublată de cunoștințe economice, psihologice și juridice. Se apreciază că educația și instruirea influențează formarea întreprinzătorului, dar dacă nu are vocație, pentru afaceri, nici o pregătire nu-l poate schimba în bine.

Cel mai important rol al afacerii pentru societate. Întreprinderile mici și mijlocii au diverse roluri în societate care de care mai importante, dintre care amintim: creează în primul rând locuri de muncă, lucru foarte important de altfel; reprezintă un potențial de dezvoltare a marilor întreprinderi; constituie sursă de concurență, etc. Întreprinzătorii chestionati au răspuns la această întrebare după cum urmează: 31% au declarat că firma lor oferă o gamă largă de produse/servicii necesare populației; 20% spun că rolul cel mai important al afacerii lor pentru societate este acela de a înviora mediul local; 17% sunt de părere că afacerea lor crează cultul și răsplata muncii; 16% spun că firma lor creează locuri de muncă, iar același procent este valabil și pentru restul întreprinzătorilor care au afirmat că prin intermediul afacerii lor se menține un mediu competitiv.

Fig. nr. 4.7. Rolul afacerii pentru societate

Majoritatea deținătorilor de mici afaceri au studii economice superioare, ceea ce poate explica prin natura pregătirilor, prin spiritul de inițiativă ce-i caracterizează.

Sunt însă și mulți oameni de afaceri care au reușit în afaceri fără să fi făcut studii superioare. Un fericit exemplu îl constituie Yves Rocher Cosmetics, având 7514 de salariați, 7 miliarde franci – cifră de afaceri).

Felul cum au acumulat experiență întreprinzătorii. O afacere, pentru a avea pe viitor satisfacții, precum cele de ordin financiar, realizări profesionale, necesită într-o oarecare măsură un anumit grad de experiență din partea întreprinzătorului. Bineînțeles că aceste lucruri se pot realiza chiar și cu lipsă de experiență, dar într-o proporție mai mică. În urma chestionarului efectuat, putem concluziona că situația stă altfel: 44% de către întreprinzători spun că au acumulat experiență în urma desfășurării activității la o firmă precedentă; 37% susțin că nu au avut experiență înainte de a demara propria afacere; 17% au urmat diverse cursuri de perfecționare, iar restul de 2% au reușit să înțeleagă tainele afacerilor în firma familiilor lor.

Fig. nr. 4.8. Modul de acumulare a experienței

CONCLUZII GENERALE

Din analizele efectuate de-a lungul acestui studiu și comparațiile cu literatura de specialitate, rezultă că micile afaceri se regăsesc în toate domeniile economiei – producție, prestări servicii și comerț. Aceste afaceri sunt susținute de microîntreprinderi și de întreprinderile mici și mijlocii, caracterizate printr-un număr mediu scriptic de până la 250 de salariați și o cifră de afaceri de până la 50 de milioane de euro pe an sau dispun de active totale de până la 43 de milioane de euro.

Bernard Moscheni, director general Orange, întrebat care este opinia sa despre oamenii de afaceri români, a răspuns: ,, Din punctul meu de vedere există două tipuri de oameni de afaceri în România. Cei tradiționali, care au venit de undeva din 1990 pe de o parte și noua categorie de oameni de afaceri tineri, de cealată parte. Cred că ultima categorie se potrivește cel mai bine tipului de oameni de afaceri tradiționali care s-au închis într-un castel fără lumină și aer și la care se poate ajunge foarte greu. Sunt foarte complicați, plini de aere de tip oriental sau latin. Ei au în continuare probleme cu schimbarea mentalității.”

Având în vedere spusele lui Bernard Moscheni, se poate spune are foarte mare dreptate, astfel încât în urma sondajului efectuat, s-a putut vedea că cei ce dețin afaceri în prezent, sunt în marea lor majoritate cu vârste tinere, 25-35 de ani cu remarcabile puncte tari ce îi caracterizează.

În această lucrare am încercat să aprofundez cât mai bine, și sper că am reușit, o imagine cat mai buna a întreprinzătorului român și nu în ultimul rând motivele pentru care acesta a avut initiativa să infiinteze propria afacere.

În concluzie, trebuie recunoscut rolul întreprinderilor mici și mijlocii ca factor de acțiune spre stări de echilibru. Schimbările continue care au loc pe piață generează noi oportunități care necesită acțiunea întreprinzătorului, rezultând o tendință spre echilibru. În acest mod, întreprinzătorul realizează o alocare mai bună a resurselor, obținând profit, acțiunea acestora constituind un adevărat regulator al dezechilibrelor prin permanenta tendință de a se implica acolo unde este echilibru.

Anexa 1

List figurilor

Figura 2.1. : Modelul general al motivației…………………………………………………… 14

Figura 2.2. : Factori decizionali de a deveni întreprinzător …………………………………… 15

Figura 4.1 : Motivele principale care au determinat inițierea propriei afaceri………………… 23

Figura 4.2. : Motivul alegerii domeniului de activitate…………………………………………24 Figura 4.3. : Distribuția întreprinderilor active nou create după categoria socio-profesională anterioară a întreprinzătorului ……………………………………………………..…….………24

Figura 4.4. : Satisfacțiile rezultate de pe urma afacerii……………………………………………. 25

Figura 4.5. : Obiective urmărite………………………………………………………………….25

Figura 4.6. : Cunoștințe necesare………………………………………………………………………………26

Figura 4.7. : Rolul afacerii pentru societate……………………………………………………………….27

Figura 4.8. : Modul de acumulare a experienței…………………………………………….……28

Lista tabelelor

Tabelul 2.3. : Clasificarea motivațiilor care pot influența începerea unei afaceri…… ……… 16

Tabelul nr. 4.1.: Evoluția societăților comerciale înmatriculate la Registrul Comerțului din Iași la 1 ianuarie 2003, în funcție de forma juridică………………………………………………….. 22

Bibliografie

Prof. Dr. Emil, Maxim, Marketing, suport de curs, Editura Universității „Al. I. Cuza”,an univ. 2008, p.120;

Conf. Dr. Teodora, Roman, Managementul producției, Ed. Univ. "Al.I.Cuza" Iași, 2009;

Conf. Dr. Daniela, Agheorghiesei, Management – Comportamentul și performanța

întreprinzătorului român, Ed. Tehnopress, 2008;

Prof. Dr. Constantin, Sasu,   Inițierea și administrarea micilor afacerilor, suport de curs, an univ. 2008, ID, p.8;

Prof. Dr. C., Sasu, Marketing, Editura Sedcom Libris, 2008;

Prof. Dr. Constantin, Sasu,   Inițierea și administrarea micilor afacerilor, suport de curs, an univ. 2008, ID, p.16;

Prof. Dr. Constantin, Sasu,   Inițierea și administrarea micilor afacerilor,  suport de curs, an univ. 2008, ID, p.18 – 19;

Prof. Dr. Constantin, Sasu,   Inițierea și administrarea micilor afacerilor, suport de curs, an univ. 2008, ID, p.20

Prof. Dr. Constantin, Sasu,   Inițierea și administrarea micilor afacerilor, suport de curs, an univ. 2008, ID, p.37;

Prof. Dr. Constantin, Sasu,   Inițierea și administrarea micilor afacerilor, suport de curs, an univ. 2008, ID, p.49 – 51;

David, Stokes, Small business management, Editura Cengage Learning, 2010, pag. 28;

Peter F., Drucker, Despre decizie și eficacitate , Editura Meteor Press, București,2010;

Nica, Panaite, Aurelian, Iftimescu, Management suport de curs, anul 2008, ID, p. 94;

Romanian Government SMEs Annual Report, 2007;

Revista Idei de afaceri

Revista Afaceri IMM

Site-uri web:

Carta Alba a IMM-urilor; http://www.cnipmmr.ro/publicatii/Carta/carta.html

M. Casson, Entrepreneurship, The Concise Encyclopedia of Economics,

http://www.econlib.org/library;

http://www.aippimm.ro;

http://www.immromania.ro;

http://www.onrc.ro/index.php/ro/statistici;

http://www.monitorulcluj.ro;

http://www.finantare.ro;

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=20323

http://www.ferestre.oniasi.ro

CHESTIONAR

Nume și Prenume

________________________

2) Localitatea de domiciliu

______________________

3) Vârstă:

[ ] 18 – 25 ani

[ ] 25 – 45 ani

[ ] 45 – 65 ani

4) Nivelul de instruire:

[ ] Studii Gimnaziale

[ ] Studii Profesionale

[ ] Studii Liceale

[ ] Studii Postliceale

[ ] Studii Universitare

[ ] Studii Postuniversitare

5) În care din situațiile din listă va aflați (selectați situațiile care vi se potrivesc):

[ ] sunt proprietarul/co-proprietarul unei firme

[ ] sunt angajat

[ ] am avut o afacere proprie

[ ] intenționez să-mi deschid propria afacere

6) Dacă aveți o firmă va rugăm menționați:

Anul înființării ___________.

Numărul de angajați ___________ angajați.

7) Dacă aveți sau doriți să înființați propria dumneavoastră afacere, care ar fi domeniul principal de activitate?

[ ] comerț cu amănuntul

[ ] prestări servicii

[ ] transport

[ ] alte domenii

8) Care este gradul de experiență antreprenorială deținută?

[ ]deloc

[ ] 2 ani

[ ]2 – 5 ani

[ ] 5 ani

9) Ce motivație aveți sau ați avut pentru inițierea propriei afaceri (selectați situațiile care vi se potrivesc):

[ ] Dorința de a obține independența

[ ]Realizarea dorințelor profesionale

[ ]Considerente financiare pentru a evita șomajul

[ ] altele (detaliați)

10) Considerați că obiectul de activitate al firmei Dvs. este în măsură să vă asigure succesul în prezent?

[ ] deloc

[ ] în mică măsură

[ ] potrivit

[ ] în mare măsură

11) Ce aveți în vedere pentru firma Dvs. în perioada următoare?

[ ] desființarea firmei

[ ] restrângerea activității

[ ] menținerea stării actuale

[ ] dezvoltarea afacerii

[ ] schimbarea formei juridice (menționați noua formă)

[ ] schimbarea domeniului de activitate (menționați noul domeniu)

12) Cum apreciați nivelul de succes al firmei Dvs. în acest moment?

[ ] foarte scăzut

[ ] scăzut

[ ] mediu

[ ] bun

[ ] foarte bun

13) Ce domenii de activitate considerați că ar avea succes în prezent în zona Dvs.?

[ ] produse

[ ] prestări servicii

[ ] construcții

14) În ce măsură considerați că mediul economic local favorizează dezvoltarea afacerilor private?

[ ] deloc

[ ] în mică măsură

[ ] potrivit

[ ] în mare măsură

15) În ce măsură următoarele elemente consideră un obstacol/ dificultate în inițierea afacerilor?

[ ]Lipsa resurselor financiare proprii pentru capitalul inițial

[ ]Dificultatea obținerii creditelor

[ ]Lipsa informațiilor

[ ]Lipsa abilităților și competențelor antreprenoriale

[ ]Costuri superioare

[ ]Birocrație administrativă

[ ]Impozite și taxe mari

16) Care dintre următoarele strategii au fost aplicate de firma Dvs. anul trecut?

[ ] Introducerea de noi produse, servicii în portofoliul firmei

[ ] Extinderea activităților

[ ] Extinderea numărului de angajați

[ ] Extinderea pieței de desfacere (pătrunderea pe piețe noi)

[ ] Schimbarea de management

[ ] Altele

17) Selectați nivelul de experiență pe care îl aveți în următoarele domenii ale afacerii:

Management [ ] deloc

[ ] foarte puțină

[ ] puțină

[ ] multă

[ ] foarte multă;

Plan de afaceri [ ] deloc;

[ ] foarte puțină

[ ] puțină

[ ] multă

[ ] foarte multă

Surse de finanțare [ ] deloc;

[ ] foarte puțină

[ ] puțină

[ ] multă

[ ] foarte multă

18) Considerați că vă este necesar sprijin (consultanță) pentru dezvoltarea afacerii Dvs.?

[ ] da

[ ] nu

19) Dacă ați răspuns cu DA la întrebarea anterioară, care considerați că ar fi modalitatea optimă de a primi sprijin?

[ ] prin întâlniri directe programate

[ ] on-line

[ ] prin asistență și sfaturile unui mentor

20) Ați participat în ultimii 3 ani la cursuri de formare?

[ ] da

[ ] nu

21) Dacă DA, va rugăm menționați cursurile pe care le-ați urmat în domeniul managementului întreprinderii/ antreprenoriatului

[ ]