Motivație. Obiective [607396]

4

Introducere
Motivație. Obiective

Lucrarea de față își propune atât o analiză , cât și o comparație privind valoarea Tainei
Sfântului Maslu în fața falselor amăgiri spiritual -terapeutice. Pentru o abordare profundă a
subiectului, am abordat două dintre c ele mai căutate , de actualitate și practicate terapii spirituale
din țara noastră, Reiki și Radiestezia.
Pe parcursul studiului nostru am încercat să conturăm o poziție misionară corectă,
folosind informații adecvate. Lucrarea nu își propune denunțarea un or credințe sau practici
neopăgâne (care cresc în recrutarea numărului de adepți), ci pe identificarea unor aspecte atât
din viața creștină, cât și din cea socială, dar și factori de ordin psihologic care favorizează
interesul credincioșilor spre astfel de forme de spiritualitate alternative . De aceea, dorim să
promovăm o atitudine misionară axată pe educarea tinerilor, dar și a întregii societăți
contemporane din România, conștienți fiind de influențele inevitabile din exterior, care
destabilizează viața s pirituală a omului modern. Astfel, nu putem ignora nici faptul că
vindecarea este un subiect sensibil și important, iar anumite persoane sunt entuziasmate de
amăgirile rezultate din practicarea celor două sisteme pe care le -am ales pentru analiză. Un
subiect delicat este reprezentat și de faptul că aceștia înțeleg superficial implicarea și aderarea
la soluțiile orientale, prezentate ca magice, sau ca variante ușoare de rezolvare a problemelor.
Anumiți oameni sunt tentați să practice Reiki și Radiestezia fă ră să bănuiască efectele lor pe
plan duhovnicesc, considerând că pot fi buni creștini în continuare. Pentru lămurirea,
clarificarea, preîntâmpinarea și chiar împidicarea apariției unui rău, lucrarea de față reprezintă
și un act de prevenție prin prezentare a devierilor acestor amăgiri față de adevărurile creștine.
Practicile menționate susțin panteismul, reîncarnarea, dar mai ales antropocentrismul. O altă
concepție contradictorie cu învățătura ortodoxă este aceea că izvorul vindecării este înăuntrul
oricăre i persoane, doar că trebuie accesată și dobândită prin conectarea interioar ă la o anumită
energie cosmică, ceea ce relativizează harul divin și chiar pe Dumnezeu.
Un alt motiv pentru alegerea acestei teme este reprezentat de atitudinea omului
contemporan în ceea ce privește de conceptul de boală sau de suferință, fie trupească sau
sufletească. Boala impune omului un stil de viață nou și nedorit . Sunt situații în care omul
putea să se miște și să acționeze in dependent, participând la viața semenilor, dar îmbolnăvindu –
se, el depinde de bună voința și ajutorul celor din jurul său. Trebuie subliniat faptul că boala

5
poate fi considerată o cale de întâlnire cu Hristos și de reintegrare în comunitate. Bolile nu sunt
date ca pedepse trupești pentru păcatele creștinu lui, ci sensul acestora este acela de a trezi
conștiința persoanei afectate. Taina Sfântului Maslu aduce cu sine un caracter profund
eshatologic, amintind de împărăția cerurilor, unde nu mai există boli și suferințe. Taina
Sfântului Maslu este lucrarea sfâ ntă săvârșită în numele Sfintei Treimi de către preoții Bisericii,
prin care se împărtășește credinciosului bolnav: [anonimizat], întărirea sufletească, iertarea păcatelor.
Obiectivul principal al lucră rii este de a realiza o analiză cu privire la alegerea terapiilor
alternative în defavoarea Tainei Sfântului Maslu , cu scopul prezentării consecințelor spirituale
și trupești la care duc practicile Reiki și Radiestezia și pe care le oferă Sfânta Taină a Maslulu i.
Un alt obiectiv al acestei lucrări este acela de a demonstra dacă că practicile terapiilor alternative
reprezintă într -adevăr o amăgire și un eșec.

Stadiul cercetării. Surse

Subiectul lucrării dispune de o bibliografie consistentă din partea ambelor domenii, în
mare parte datorită dorinței de recrutare și prezentare a concepțiilor neopăgâne, dar și din
dorința teologilor de a prezenta clar adevărul de credință revelat și impor tanța Sfintei Taine a
Maslului în viața creștinului ortodox. Marea majorita te a materialelor sunt reprezentate de
lucrări , articole, cărți și studii de specialitate din ambele domenii. Acest lucru arată că o parte
din materialele folosite se bazează pe Revelația divină, iar cealaltă parte pe experiențele ,
meditațiile și tehnicile unor maeștri care au modificat în funcție de beneficiile materiale anumite
tradiții, ceea ce arată că practicanții nu dau dovadă de unitate și nici de consecvență în
învățătură.
Vom prezenta în această parte introductivă doar câteva surse d in domeniul T eologiei pe
tema Sfânului Maslu , lucrări de referință care aparțin unor teologi de seamă. Amintim aici pe
teologul Paul Meyendorff cu lucrarea Taina Sfântului Maslu , profesor la Seminarul Teologic
Ortodox „Sfântul Vladmir” din Crestwood, New York, dar și r eprezentant al Bisericii Ortodoxe
în activitatea sa misionară și ecumenică, fiind membru al Comisiilor pentru Doctrină și
Liturgică ale Consiliului Național al Bisericilor din Statele Unite ale Americii și din Consiliul
Mondial al Bisericilor. O altă lucra re importantă este reprezentată de cartea Sfântul Maslu:
Taina vindecării a părintelui David G. Bissias , preot al Mitropoliei de Chicago. În țara noastră
au scris pe această temă teologi precum: Pr. Nicolae D. Necula în lucrarea Tradiție și înnoire în
slujirea liturgică , părintele Vasile Răducă în articolul Taina Sfântului Maslu în viața creștinu lui

6
publicat în revista Biserica Ortodoxă Română , nr. 7 -10/1989 și teologi și profesori de seamă
care ale căror lucrări prezentate în cadrul Simpozionului Internați onal de Teologie desfășurat
la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București (15 -16 mai 2012) au fost
publicate în volumul colectiv Taina Sfântului Maslu și îngrijirea Bolnavilor , volum coordonat
de Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu și Pr. Conf. Dr. David Pestroiu.
Din lucrările de referință pentru terapiile spiritual -terapeutice amintim cartea
Compendiu de reiki: meditații, tehnici și metode a maestrului Risvan Vlad Rusu în care prezintă
sistemele diverse ale reiki -ului, dar și Manualul de Reiki al maestrului Frank Arjava Petter în
care prezintă metode ale reiki -ului tradițional, având numeroase fotografii care redau modele
de punere a mâinilor. O altă lucrare de referință este cartea Magia și Reiki a „maestrului ”
Christopher Penczak, în care ara tă de ce nu există o unitate în învățătura Reiki. Nu trebuie omisă
nici cartea lui Daniel Dumitru Darie, Radiestezia, blamată spre necunoaștere în care aduce
acuzații Bisericii Ortodoxe Române.
Un alt tip de surse care contribuie la o a naliza exhaustivă a subiectului și la care am
apelat în lucrarea de față , este reprezentat de site -urile de specialitate care doresc informarea
doritorilor: http://karunareiki.home.ro/pgid5siteRO.html precum și si te-ul lui Ovidiu Dragoș
Argeșanu, radiestezist devenit maestru Reiki http://www.ovidiudragosargesanu.com/biografie/ .
Așadar, cercetarea subiectului a fost posibilă datorită numărului mare de lu crări care apar la
edituri de specialitate, dar și a articolelor din mediul virtual care vin în ajutorul viitorilor
practicanți.

Planul lucrării

Lucrarea tratează subiectul în ordine cronologică, punctând însă asupra unor aspecte
importante ale fundam entului scripturistic, ale aspectelor canonice, dar și cele practice, în cazul
Tainei Sfântului Maslu, dar și a aspectelor istorice, de inițiere, principii și reprezentanți în ceea
ce privește practicile alternativelor spiritual -terapeutice.
Primul capit ol conturează fundamentul scripturistic al Tainei Sfântului Masl u. De
asemenea, am prezentat istoria untdelemnului, rolul său medicinal, dar și importanța acestuia
în viața credinciosului ca semn al vindecării oferite de Hristos cu puterea și adumbrirea Du hului
Sfânt spre slava lui Dumnezeu Tatăl. De asemenea, vor fi prezentate abaterile și practicile oculte
din cadrul Tainei, dar și atitudinea Bisericii Ortodoxe Române fața de acestea.

7
Cel de -al doilea capitol constă în analiza harului și a energiilor ne opăgânismului.
Accentul va fi pus pe lupta continuă pe care o are Biserica Ort odoxă cu ocultismul. Astfel, vor
fi menționate pedepse și condamnări ale ocultismului prezente atât în Sfânta Scriptură, cât și în
Canoanele Sinoadelor Bisericii Ortodoxe. De ase menea, pentru o imagine completă asupra
acestei lupte, am prezentat și concepția Sfântului Nicodim Aghioritul despre păgânism și
vrăjitorie. Ultima parte a capitolului, prin ultimele două subcapitole analizează factorii din
cauza cărora omul modern alege t erapiile moderne (neopăgâne) în defavoarea Tainei Sfântului
Maslu, dar și lucrarea diavolului prin iluziile pe care le oferă prin aceste practici alternative.
Capitolul trei dispune de o structură diferită întrucât analizează pe rând cele două terapii
Reiki și Radiestezia din perspectiva istoriei, inițierii, a pr incipiilor, a contradicției cu O rtodoxia,
dar și a prezenței acestora pe teritoriul României. În redactarea acestui capitol am folosit cărți
de specialitate pentru fiecare sistem, susținând cu dat e precise fiecare afirmație referitoare la
acestea. În finalul capitolului vom prezenta lucrarea diavolului prin individualismul exagerat și
iluziile vindecătoare prin care ispitește omul care aderă la astfel de terapii.
Ultimul capitol tratează benefici ile Tainei Sfântului Maslu, în comparație cu
consecințele negative ale terapiilor postmoderne. Ultima parte a capitolului este dedicată
soluțiilor pastoral -misionare în fața proliferării fenomenelor oculte. În elaborarea acestuia au
fost folosite surse de specialitate .

Metodologie

Metodele utilizate în redactarea lucrării sunt narațiunea istorică, biblică, sinteza și
analiza. În primul capitol metoda folosită este cu precădere narațiunea biblică. Această metodă
a contribuit la contura rea contextului fun damentului scripturistic pentru întemeierea Tainei
Sfântului Maslu prin textul de la Iacov 5, 10 -16. Trebuie precizat faptul că a fost folosită și
narațiunea istorică în prezentarea istoriei, evoluției în cult a untdelemnului și beneficiilor sale.
Aceste m etode au permis atât o analiză comparativă a evoluției în cult a untdelemnului și
folosirii sale în cadrul altor Taine, cât și o analiză asupra efectelor benefice pe care le are asupra
credincioșilor participanți.
Ce de -al doilea capitol a fost construit , în mare parte, prin intermediul sintezei. A fost
prezentată concepția Sfântului Nicodim Aghioritul despre vrăjitorie, dar și concepția societății
contemporane în ceea ce privește alegerea terapiilor spiritual -terapeutice. Tot prin intermediul
sintezei a fost prezentat modul de raportare al creștinilor fața de acestea. Trebuie menționat
faptul că a fost folosită si metoda analitică în ceea ce privește analiza psihologică a omului

8
modern supus stresului, influenței mass -media și a valului de oferte de rezol vare a problemelor
prin metode simple și rapide.
Capitolul tre i este o îmbinare a metodelor de analiză și sinteză . Prima parte este dedicată
metodei Reiki de vindecare unde este prezentată istoria terapiei și evoluția acestei a în diferite
colțuri ale l umii, dar și contradicțiile cu O rtodoxia. A doua parte este dedicată Radiesteziei,
istoriei, evoluției și principiilor acesteia. Ambele părți urmează aceeași structură în vederea
prezentării cât mai științifice a subiectului ales.
În capitolul patru a fo st folosită metoda sintezei. Prin această metodă de redactare am
prezentat și recomandat o serie de soluții pastoral -misionare în vederea protejării credincioșilor
de amăgirile pe care le pot avea apelând la Reiki și Radiestezie. Astfel, lucrarea abordează o
problemă controversată și de mare complexitate, propunându -și să analizeze factorii care au
făcut posibilă situația actuală a lumii contemporane și să determine dacă acestea pot fi de folos
sau nu, și cum pot credincioșii să lupte cu astfel de ispite.

9
Capitolul I
Taina Sfântului Maslu

1.1. Fundament scripturistic, aspecte canonice și practice

Discuțiile despre istoria Sfintelor Taine ale Bisericii, inclusiv despre Taina Sfântului
Maslu , trebuie să se fundamenteze pe primele izvoare istorice. În privința acestora suntem siguri
că exprimă cu veridicitate viața și credința Bisericii primare. Cele mai importante mărturii sunt
scrierile Noului Testament, iar printre cele mai semnificative sunt pasajele din Evanghelia după
Sfântul Evanghe list Marcu și Epistola Sfântului Apostol Iacob.
În Taina Maslului se împărtășește credinciosului bolnav în chip nevăzut harul tămăduirii
sau ușurarea durerii trupești, al întăririi sufletești și al iertării de păcatele rămase după
mărturisire, prin unger ea cu untdelemn sfințit, însoțită de rugăciunile preoților.
Dacă în cazul majorității Sfintelor Taine există o serie de elemente din perioada vetero –
testamentară, care pot fi considerate ca prefigurări, în cazul Tainei Sfântului Maslu există foarte
puține . O situație specială în condiția um ană este boala. Această stare ocupă un loc special în
practicile și concepțiile religioase. Suferința, moartea și boala nu sunt firești. Omul a fost creat
pentru comuniune cu Dumnezeu. În învățătura reală și revelată a B isericii, d ispoziția spre boală
a apărut prin căderea lui Adam. „Biserica are convingerea fundamentală că suferința și boala
sunt consecința păcatului. Narațiunea creației din Cartea Facerii arată limpede că omul a fost
zidit ca să trăiască în rai, în prea jma lui Dumnezeu, unde, așa cum ne spune condacul
înmormântării, nu mai este nici întristare, nici suspin1”.
Încă din vechime uleiul a f ost considerat un bun mod de vindecare, de dezinfectare,
protejare a rănilor, deci un tratament medicamentos , nu doar un element alimentar. Știm că
samarineanul a uns cu untdelemn rănile omului căzut între tâlhari. În scopul vindecării
bolnavilor și evreii foloseau untdelemnul, practică destul de cunoscută și de alte popare din
Orient. „Ungerea cu untdelemn la evrei se făce a fie pentru apărarea corpului împotriva razelor
arzătaoare ale soarelui, ca ingredient de toaletă deci, fie ca un leac împotriva unor boli de piele
(Deuteronom 28, 40 ; Ruth 3, 3; Daniel 10, 3 ). Cu ocazia sărbătorilor, evreii se ungeau cu
untdelemn ( Amos 6, 6). Ungerea era interzisă în semn de doliu, reluându -se folosirea după

1 Paul MEYENDORFF , Taina Sfân tului Maslu , traducere de Cezar Login , Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2009 , p.
60.

10
recerea perioadei de doliu ( Daniel 10, 3 ; II Regi 14, 2; Iudit 10, 3 )2 ”. În Noul Testament pilda
samarineanului milostiv reprezintă o mărturie pentru practica medicinală. De asemene a, în
ultimul capitol al Evagheliei Sfântului Marcu întâlnim modul în care ucenicii Mântuitorului să
săvârșească vindecarea: „Și le-a zis: Mergeți în toată lumea și propovăduiț i Evanghelia la toată
făptura. Cel ce va crede și se va boteza se va mâ ntui; iar cel ce nu va crede se va osâ ndi. Iar
celor ce vor cr ede, le vor urma aceste semne: î n numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi
vor gră i, șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătă tor de moarte de vor bea nu -i va vătăma, peste
cei bolnavi își vor pune mâi nile și se vor face sănătoș i” (Marcu 16, 15 -18). Pentru Iisus Hristos
„puterea de vindecare minunată nu este numai un dar făcut celor care cred spre folosul lor, ci
un mijloc de a aduce credința în lume.”3 Mântuitorul a dat Sfinților Apostoli puterea vinde cării
atunci când i -a trimis la propovăduire spunându -le: „Și mergând, propovăduiți zicând: S -a
apropiat Împărăția cerurilor. Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei
leproși, pe demoni scoateți -i; în dar ați luat, în dar să daț i” (Matei 10, 7 -8). „Prin urmare,
vindecarea este parte integrantă a slujirii apostolilor4”. Versetele 12 și 13 ale capitolului 6 din
Sfânta Evanghelie după Sfântul Marcu sunt de o relevanță irecuzabil ă în ceea ce privește
instituirea Tainei Vindecării de către Iisus Hristos : „Și ieșind, ei propovăduiau să se pocăiască .
Și scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi ș i-i vindecau ”. „Desigur că
Apostolii, în vederea vindecării bolnavilor, nu combinau puterea supranaturală primită de la
Mântu itorul cu practica medicinală a ungerii cu untdelemn. Ei vindecau prin puterea primită.
Nu este exclus ca vindecarea să fi fost însoțită de un anumit ritual în care ungerea cu untdelemn
constituia un element constitutiv important, alături de rugăciuni, rit ual care nu a fost consemnat
de Evangheliști, dar care s -a păstrat în practica apostolică5”.
Prima lectură din Noul Testament di n cadrul slujbei Sfântului Maslu, așa cum se
săvârșește în zilele noastre este din Epistola lui Iacov 5, 10 -16. „Aceasta nu pare o coincidență,
fiindcă temelia apostolică a Tainei Vindecării și a slujbei Sfântului Maslu în Epistola lui Iacov
este bine atestată în vechile izvoare6”. Această Epistolă este singura care prezintă un mod, o
procedură cu o însemnătate care trebuie să fie normative pen tru viața Bisericii: „Este cineva
bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii, și să se roage pentru el, ungându -l cu untdelemn

2 Pr. Gheorghe Marian STAICU , Taina Sfântului Maslu î n cele trei confesiuni creștine , Teză d e doctorat , întocmită
sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, la Facultatea de Teolog ie „Justinian Patriarhul”, 2011, p. 46.
3 Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării, traducere de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași , 2012,
p. 161 .
4 Paul MEYENDORFF , Taina Sfân tului Maslu… , p. 24.
5 Diac. Vasile RĂDUCĂ , „Taina Sfântului Maslu în viața creștinului”, în revista Biserica Ortodoxă Română , nr. 7 –
10/1989, p. 175 .
6 Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării …, p. 167.

11
în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va ridica,
și de va fi fă cut păc ate se vor ierta lui ”. Versetele extrase constituie un izvor istoric al slujbei
Sfântului Maslu, de aceea îi acordăm o atenție specială. „În aceste versete, Sfântul Iacov enunță
practica M aslului, a ungerii spre vindecare cu acel untdelemn de masline care a fost sfințit prin
rugăciunea preoților și a membrilor prezenți ai comunității locale în care se află bolnavul7”.
Evidențiem faptul că în lumea veche, „înainte de apariția spitalelor și a tehnologiilor sofisticate
ale medicinei moderne, ungerea cu untdel emn era practicată, de obicei, atât de păgâni cât și de
iudei. Uleiul de masline, larg răspândit în regiunea Mediteranei, era «aspirina» epocii8”. În
primele secole creștine, orice membru al comunității putea folosi untdelemn binecuvântat de
episcopul locu lui pentru tratarea bolnavilor.9 Subliniem faptul că această binecuvântare era
oficiată doar de către presbiteri. Condițiile expuse în Epistola lui Iacov fără de care Taina nu
putea fi săvârșită sunt împlinite de prezența clericilor. Alte cazuri de aplicar e a untdelemnului
spre vindecare erau „cumva diferite și, am putea adăuga, reprezenta u ceva mai puțin decât un
eveniment al Bisericii10”. Această Epistolă menționează preoții care se roagă împreună pentru
bolnavi și îi ung cu untdelemn pentru a săvârși „vin decarea în numele Domnului – adică cu
autoritatea Domnului. Înțelesul fundamental al Tainei implica prezența preoților11”. Sfântul
Iacov a desemnat preoții și nu pe alți membri ai Bisericii sau pe medici, să slujească celor pe
care îi numește grav bolnavi ș i suferinzi. „De fapt, învățătura generală aplicabilă tuturor
membrilor Bisericii este aceea că ar trebui să -i includă și pe preoți în îngrijirea bolnavilor.
Astfel, în cadru creștin, singurul element cu adevărat unic al procedurii îl reprezintă vizitele
preoților ca păstori ai comunității12”.
Sfânta Taină a Maslului a fost practicată în mod constant de Biserică, scriitorii
bisericești oferindu -ne din vechime dovezi în acest sens. Canoanele lui Ipolit cuprind unele
informații prețioase cu referire la girja f ață de cei bolnavi. În C anoanele lui Ipolit, untdelemnul
bolnavilor pr imește în Joia Mare o binecuvân tare specială. „La Sfântul Ipolit găsim cea mai
veche formulă privind sfințirea untdelemnului folosit la ungerea bolnavilor13”. Textul lui Ipolit
ne arată c ă untdelemnul binecuvântat de către preoți era dat credincioșilor, iar aceștia îl utilizau
în diferite scopuri, fie se ungeau cu el, fie îl gustau. „Efectul așteptat prin această ungere este

7 Anca MANOLACHE , „Taina Sfântului Maslu – Eleoungerea”, în revista Glasul Bisericii , nr. 6 /1988, p. 73.
8 Paul MEYENDORFF , Taina Sfân tului Maslu… , p. 36.
9 Casimir KUCHAREK , The Sacrametal Mysteries: A Byzantine Approach , NJ: Alleluia Press, Allendale, 1974, pp.
253-254.
10 Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării …, p. 176.
11 Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării …, p. 176.
12 Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării …, p. 179.
13 Anca MANOLACHE , „Taina Sfântului Maslu – Eleoungerea” …, p. 61.

12
însănătoșirea bolnavilor14”. În Constituțiile Apostolice, la încep utul secolului al V -lea, sunt
consemnate următoarele: „Episcopul să bincuvânteze apa sau untdelemnul. Dacă nu este de
față, să bincuvânteze preotul, fiind de față și diaconul15”. Dintre mărturiile patristice cele mai
importante sunt cele ale lui Origen, car e leagă Taina Maslului de cea a Pocăinței, considerându –
le modalități de iertare a păcatelor: „Mai este încă și al șaptelea fel de iertare a păcatelor, un
mijloc greu și împovărâtor, când păcătosul spală patul său cu lacrimi și lacrimile devin pentru
dânsu l pâine de zi și de noapte și când el nu se rușinează să -și descopere păcatul înaintea
preotului lui Dumnezeu și cere vindecare de la Acesta16”.
De asemenea, Eusebiu de Cezareea vorbește despre puterea vindecătoare a atingerii lui
Iisus: „De cum se atinge H ristos de ceva, cu dumnezeiasca și netrupeasca lui putere, în chip
necesar îi dă viață și -l împărătășește de lumina Lui spirituală. Trupul de care se atinge se
sfințește și pe dată se luminează; orice boală, orice beteșug și toată suferința pier, făcând ca
acelea ce sunt lipsite să primească în schimb câte ceva din plinătatea Lui17”.

1.2. Vindecarea credinciosului sub pecetea untdelemnului

Starea umană de sănătate paradisiacă s -a alterat prin păcat ul strămoșesc, prin toate
păcatele înaintaș ilor și chiar al e omului contemporan . Nu există nici un oganism perfect sănătos
pentru că suferința, boala și moartea sunt parți integrante din fragila condiție umană. Una dintre
cauzele principale ale deprimării și descurajării omului este boala. Boala și deprimarea nu p ot
fi învinse numai cu mijloace omenești. Bolnavul credincios e chinuit și de conștiința că boala
lui are cauza și în unele păcate pe care nu le -a putut mărturisi.
Sănătatea reprezintă , astfel, starea naturală de viață în care toate puterile sufletești și
trupești ale omului lucrează potrivit poruncii și scopului dat de Dumnezeu în firea lui, când l -a
creat. Sănătatea integrală reprezintă creșterea continuă a vieții omenești în harul dumnezeiesc,
în viața veșnică. Atât în plan spiritual, cât și în plan org anic, dacă omul respectă legea lui
Dumnezeu, viața lui rămâne unitară și în armonie interioară. Atunci sufletul și trupul sunt în
stare firească de sănătate, de armonie cu Dumnezeu și cu lumea exterioară18. În ceea ce privește
Taina Sfântul ui Maslu, aceast a are drept scop vindecarea persoanei în suferinț ă.

14 Anca MANOLACHE , „Taina Sfântului Maslu – Eleoungerea” …, p. 62.
15 Diac. Vasile RĂDUCĂ , „Taina Sfântului Maslu în viața creștinului” …, p. 178.
16 ORIGEN, Omilii la Levitic , 2, 4, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 78.
17 EUS EBIU DE CEZAREEA, Viața lui Constantin cel Mare, Cuvântarea despre Sfântul Mormânt , 14, 11, în
Părinți și Scriitori Bisericești, vol . 14, pp. 235 -236.
18Ierom. Adrian FĂGEȚEANU , Ierom. Mihail STANCIU, De ce caută omul contemporan semne, minuni și vindecă ri
paranormale? Editura Sophia, București, 2004, p. 83.

13
Untdelemnul sfin țit este numai un singur element care împreună cu multe altele
formează slujba Sfântului M aslu. Această Sfântă Taină este în sine o expresie liturgică a slujirii
vindecătoare a Bisericii.
Ungerea cu untdelemn sfințit este „un semn al vindecării oferite de Hristos cu puterea
și adumbrirea Duhului Sfânt spre slava lui Dumnezeu Tatăl”. 19 Această ungere apare și în alte
slujbe ale Bisericii. În vechea lume mediteraneeană era folosit pentru sco puri alimentare,
purificatoare, cosmetice, terapeutice și medicale. A fost considerat chiar o materie primă a
vieții, „de la naștere la îngropare, un fapt de altminteri presupus de câteva ritualuri creștin –
ortodoxe”. 20 Faimosul medic Galen a prezentat nume roase calități binefăcătoare ale
untdelemnului. L -a descris ca unul din tre cele mai simple medicamente: „Pilda Bunului
samaritean ar fi de neînțeles dacă dezinfectarea cu alc ool (vin) și pecetluirea cu unt delemn
pentru prevenirea infecției și a crustei nu ar fi fost un tratament tipic pentru răni.” 21 Trupul
ocupă un loc important în primirea Sfintelor Taine. El reprezintă și exprimă întreaga persoană,
după cum arată vechile ritualuri creștine, păstrate cu credincioșie în Biserica Ortodoxă, în care
mădularel e trupului închipuie mădularele sufletului ori lucrări și stări duhovnicești.
Atunci când Biserica folosește untdelemnul, îl întrebuințează, import anța acestuia „se
află în sluji rea sa ca semn al unei realități. Iar această realitate, Împărăția, nu poate fi
concretizată, nici nu poate fi impusă mecanic prin simpla recitare sau inca ntarea unor fomule;
nu poate fi exploatată”. 22 Într-o modalitate fizică, prin atingere, aplicarea untdelemnului
comunică dincolo de cuvinte acel ceva pentru care credincioșii se roagă cu voce tare. Astfel au
stat lucrurile din veacul în care Sântul Iacob îi învăța pe credincioși în epistola sa să cheme
preoții ca să -i viziteze pe bolnavi, să se roage pentru ei și să -i ungă pentru vind ecarea trupului
și a sufletului .
Moartea tru pească nu poate fi evitată și nici Taina Maslului nu este instituită c a să
îndepărteze moartea . Dar Taina aceasta poate remedia și de a îmbunătăți efectiv existența ca
atare a bolnavului, fie prin ușurarea suferinței fizice, fie prin ameliorarea situației sufletului lui
și a echilibrului ce trebuie să domnească în organismul complex al omului. Uneori harul lui
Dumnezeu lucrează mai mult sau mai puțin direct asupra trupului, vindecându -l, deși, chiar și
în acest caz, se produc și întărirea sufletească ș i iertarea păcatelor celui bolnav. Alteori,

19 Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării …, p. 57.
20 Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării …, p. 60.
21 Galen, apud. Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării …, p. 61.
22 Pr. David G. BISSIAS , Sfântul Maslu -Taina Vindecării …, p. 157.

14
vindecarea se produce mai mult prin întărirea puterilor sufletești, iar alteori prin iertarea
păcatelor nemărturisite, întrucât aceasta întărește sufletul și, prin suf let și trupul.23
Vindecările pe care le -a dăruit M ântuitorul au avut efect atât asupra celor slăbănogi,
leproși, orbi, cât și asupra celor lunatici sau demon izați. Iisus i -a vindecat fără a cere neapărat
credință celui bolnav, sau mărturisirea păcatelor lui. E drept, de cele mai multe ori El a precedat
actul vindecării de mărturisirea credinței în puterea Lui, mărturisire făcută de bolnav sau de
orice rudă apropiată .
Boala este deci o consecință firească a slăbiciunii naturii umane, căzute și restaurate,
chiar co nsemnând excepțiile unora care au putut trăi toată viața fără să fi acuzat vreo maladie.
Boala, mai mult sau mai puțin gravă, mai poate fi și intervenția lui Dumnezeu în viața
creștinului pe care voiește să -l pregătească la înțelegerea unor realități existente; sau să -l facă
apt de a -și cu noaște limitele; sau pentru a medi ta asupra unor acțiuni ale sale, „sau poate
Dumnezeu oferă celor din jur prilejul de a -i arăta afecțiunea, de a face acte de jertfelnicie sau
chiar a -l opri de la un rău mai mare pe cel îmbolnăvit ”.24
În majoritat ea cazurilor, Mântuitorul vindeca numai pe acei bolnavi care cereau aceasta
cu credință, atât ei, cât și rudele sau însoțitorii lor. Cei care nu aveau credință puternică nu se
făceau sănătoși. Prezentăm câteva exemple de vindecări pentru clarificarea celor menționate:
Cel bolnav de lepră se ruga lui Dumnezeu zicând: ,, Doamne dacă voiești, poți să mă
curățeș ti”. Iar Mântuitorul i -a răspuns: ,,Voiesc, curățește -te! Și îndată s -a curăț it de lepra sa”
(Matei 8, 23 ).
Doi orbi strigau și cereau vindecare, iar Fiul lui Dumnezeu i -a întrebat : ,,Credeț i că pot
să fac Eu aceasta? Da, Doamne! Au răspuns ei. După credința v oastră fie vouă” , le-a spus
Mântuitorul (Matei 9, 28 – 29) și s -au vindecat ochii lor.
Tatăl unui copil demonizat cerea cu îndoială vindecarea fiului său. Iar Domnul i -a spus:
,,De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede". După ce tatăl a strigat cu lacrimi: ,,Cred
Doamne! Ajută necredinței mele!", atunci Hristos a izgoni t demonul din copil (Marcu 9, 22 –
24).
Prima condiție a vindecărilor în Biserica l ui Hristos este credința puternică, sinceră și
statornică în harul și mila lui Dumnezeu. Fără acestea, S fântul Maslu nu vindecă deplin. A doua
condiție obligatorie pentru cel ce vine la Sfântul Maslu ș i dorește să se vindece este ca mai întâi
să-și mărturisească toa te păcatele, apoi să ceară sănătate și iertare.

23 Pr. Dumitru STĂNILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, E ditura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 1 37.
24Anca MANOLACHE , “Taina Sfântului Maslu – Eleoungerea”…, pp. 81 – 84.

15
În cele mai multe cazuri , Mântuitorul vindeca bolnavii prin atingerea cu mâna de trupul
și de rănile celor ce veneau la El cu credin ță. Așa a vinde cat Domnul pe soacra lui Petru, i ar
când veneau la El mulți bolnavi, Iisus Hristos își punea mâinile pe fiecare dintre ei și îi făcea
sănătoș i. Prin atingerea cu mâna de ochii celui orb din naștere și prin ungerea cu tină și spălare,
l-a vindecat de întunericul orbirii ( Ioan 9, 2 -7). Prin atingerea cu mâna de veșmintele Domnului,
s-a vindecat de curgerea sângelui femeia bolnavă de 12 ani ( Luca 8, 43 -46).
Din acest motiv părinții își duc copiii la Sfintele Slujbe , sau cei săn ătoși m erg împreună
cu bolnavii la slujba Sfântul ui Maslu. P rin atingerea de Sfânta Evanghelie, d e Cruce, de
agheasmă, de mâinile și de veșmintele preoților cred și doresc să se vindece de bolile sufletești
și trupești, să se izbăvească de patimi, de diavoli, de vrăjitorie, de toată răutatea și să se înto arcă
sănătoși și mângâiați la ca sele lor.
După ce Hristos l -a vindecat pe slăbănog, i -a adresat cuvintele atunci când l -a întâlnit în
Biserică: ,,Iată , te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai greșești, ca să nu -ți fie ceva mai rău!”
Prin aceste cuvinte, Mântuitorul îi face atenți pe toți credincioșii care iau parte la Sfântul Maslu
să părăsească definitiv păcatele făcute până atunci, „ca să nu se îmbolnăvească mai greu după
vindecare sau să le fie ,,mai rău ", adică să moară în păcatele lor, fără pocăință ”.25
Toți creștinii ortodocși care au cerut ajutorul lui Dumnezeu pot să mărturisească î n fața
tuturor necredincioșilor că Dumnezeu ne oferă orice lucru de folos. În momentele în care îi
cerem cu cre dință și cu dragoste , de cele mai multe ori au loc adevărate minuni. „Câți
credi ncioși n -au venit aduși pe targă , în agonie, la Moaștele unui sfânt, la vreo icoană făcătoare
de minuni, sau la Biserica unui sat neînsemnat, și după ce li s -a făcut Sfântul Ma slu, s -au întors
acasă sănătoși uneori chiar în aceeași zi în care au plecat bolnav i.”26
Efectele Tainei Sfîntului Maslu așteptate de către primitori constau atât în vindecarea
trupească, cât și în vindecarea sufletească. Acestă taină cuprinde întreg compu sul uman, sufletul
și trupul: „De sigur în orice pătimire omul este un întreg. Sufletul e în trup și trupul e în suflet;
sufletul suferă pentru trup, după cum trupul suferă pentru suflet. De aceea și vindecare a deplină
este a trupului și a sufletului deodat ă27”. Așadar, este imposibil să vorbim, mai ales în cadrul
Tainei Sfântului Maslu, de o separare a acestor două vindecări.
De multe ori , deprimările sau boala nu pot fi învinse cu mijloacele omenești, ci cu
ajutorul pe care îl primești de la Dumnezeu. Tain a Sfântului Maslu își are originea, prin

25 Pr. Mihăiță POPA , Îndrumar pentru restabilirea sănătății , Editura Evanghelismos, București, 2009, pp. 103 -105.
26 Pr. Mihăiță POPA , Îndrumar pentru restabilirea sănătății …, p. 104.
27 Pr. Constantin GAL ERIU , „Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă” , în Îndrumător Bisericesc , Buzău, 1982, p. 143.

16
Apostoli, de la Hristos însuși. În Taina Sfântului Maslu se împărtășește credinciosului bolnav
harul tămăduirii și al întăririi sufletești și ușurarea durerii trupești.28
Preotul cere de la Hristos în rugăciunile Sf ântului Maslu tămăduirea de patimi,
eliberarea simțurilor de rele și alungarea vrăjmașului, pentru ca bolnavul care a devenit sănătos
trupește și suflete ște să poată trăi o viață curată și închinată slujirii lui Dumnezeu. Așa cum
reiese din insistența cu c are se cere tămăduirea bolnavului de patimile sufletești odată cu
tămăduirea trupului, patimile sunt rădăcinile păcatelor la care se referă Taina Sfântului Maslu.
În acest sens Părintele Dumitru Stăniloae afirmă: „pe cât de imposibil este să se separe trup ul
de suflet, tot atât de greu este să se spele omul de influența forțelor rele nevăzute”29. Prin
ungerea cu untdelemn, prin care lucrează puterea nevăzută a Sfântului Duh, Taina Sfântului
Maslu arată că vindecarea se acordă omului întreg, suflet și trup, c a să t răiască în sănătate și
curăție.
Participarea la Sfânta Taină a Maslului nu este suficientă pentru vindecare, trebuie ca
această vindecare trupească să coincidă cu apropierea mai strânsă de Biserică și celelalte Sfinte
Taine. Vindecarea trupească nu este garantat ă. De multe ori, bolnavul capătă mai mult o pace
sufletească și o dorință mai mare de a -și duce propria cruce.
Taina Sfântului Maslu șterge păcatele pe care nu le -am mărturisit, dar nu pe cele pe care
nu le -am mărturisit pentru că nu am vrut , ci pe cele pe care le -am uitat. Acestea sunt reprezentate
de păcatele mici, cotidiene. Sfântul Maslu șterge aceste păcate, pe car e creștinul , din neștiință
sau uitare nu le -a observat. Spovedania anterioară Maslului a adus bolnavului iertare de
păcatele mărturisite, dar el n -a avut timp să topească, prin conlucrare cu harul redobândit,
slăbiciunile păcătoase, hrănite printr -o obișnuință îndelungată cu păcatul, slăbiciuni care
explică adeseori și boala trupului. „Sau, poate, bolnavul nu a putut descrie în mod corespunzător
aceste slăbiciuni, care se pierd adeseori în ceața infinitului”.30

1.3. Abateri și practici oculte în cadrul Tainei Sfântului Maslu

Preotul trebuie să se ocupe cu responsabilitate de problemele și suferințele
credincioșilor săi, inclusi v prin adminis trarea Sfintei Taine a Maslului. Aceste suferințe
sufletești și trupești pot fi curmate însă numai printr -o integrare corectă în viața liturgică și
sacramentală a Bisericii. „Sfântul Maslu poate fi eficient numai dacă este precedat sau urmat

28 Dumitru POPESCU , Omul fără rădăcini, editura Nemira, București, 2001, p. 32.
29 Pr. Dumitru STANILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă …, p. 123.
30 Pr. Dumitru STANILO AE, Teologia Dogmatică Ortodoxă… , p. 125.

17
de administrarea celorlalte Sfinte Taine și de o armonioasă integrare în viața liturgică a
Bisericii31”.
Din motive de neglijență sau de alt ordin , există cazuri excepționale care nu respectă cu
strictețe această integrare corectă în viața litur gică și sac ramentală a Bisercii . Anumiți slujitori
au adăugat exagerări, ori s -au continuat anumite obiceiuri tradiționale în oficierea, practica
acestei Sfinte Taine a Maslului și astfel au apărut unele abateri de la rânduială.
Trebuie să subliniem faptul că admini strarea Sfint ei Taine a Maslului nu are nici o
legătură cu tipul bolii sau cu starea avansată a bolii. Probabil această practică este de influență
catolică, fiindcă în această confesiune creștină, până nu demult, această Taină era privită ca
ultima sau extrema ungere , adică cea din urmă lucrare și grijă pe care Biserica o are față de
credincioși, ca un fel de pregătire pentru moarte. „În ultima vreme însă și în Biserica Romano
– Catolică această concepție s -a schimbat, încercând să i se dea Tainei Maslului l ocul și
destinația ei, aceea de a fi slujba vindecării sufletești și trupești32”.
O altă părere falsă despre Sfântul Maslu este că această Sfântă Taină ar pricinui sau ar
grăbi moartea cuiva. Pr. Mihai Colotelo lămur ește această problemă: „În nici o rugăciun e din
slujba Maslului, nu se amintește de așa ceva. Dimpotrivă, în toate rugăciunile și cântările se
cere iertarea păcatelor, dezlegare de blesteme și jurăminte, tămăduirea de suferințe sufletești și
trupești, ca omul «să vieze prin harul Hristosului»33”. Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie afirma
în acest sens : „iar dacă cineva bolnav moare totuși după slujba Sfântului Maslu, socotim că
Dumnezeu i -a iertat păcatele de care era bolnav sufletul său, dacă nu a voit să -l lase să se mai
bucure de sănătate, în via ță. Dar pentru iertarea păcatelor înaintea morții, ortodocșii cred că este
necesară împărtășirea muribundului sau a bolnavului și pe acesta o practică, iar nu ungerea cu
untdelemnul sfințit, ca la romano -catolici34”.
Părintele Marcu Bănescu vorbește de abat erile și întrelăsările care se comit în cadrul
Tainei Sfântului Maslu, acestea lezând practic forma, ritualul și însăși esența tainei. Referindu –
se la numărul preoților, Părintele spune că tradiția noastră bisericească stabilește numărul de
șapte, cinci sa u trei, așa cum se observă și din Epistola Sfântului Apostol Iacov unde se spune:
„să cheme preoții Bisericii”. „Abuzând însă, unii preoț i cutează să săvârșească taina de unul

31 Diac. Emil -Sorin OTMEGA COLCEA, „Locul Tainei Sfântului Maslu în lucrarea sacramentală a a Bisericii” ,
în revista Biserica Ortodoxă Română , nr. 4/2006, p. 325.
32Pr. Nicolae D. NECULA , „Când și cum se săvârșește corect Taina Sfântului Maslu?”, în Tradiție și înnoire în
slujirea liturgică , vol. II, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2001, p. 405.
33Pr. Mihai l COLOTELO , „Importanța Tainei Sfântului Maslu în pastorație”, în Îndrumător bisericesc , Tiparul
Tipo grafiei Eparhiale, Sibiu, 1990, pp. 81 -82.
34 Arhim. Ilie CLEOPA , „Despre Taina Sfântului Maslu”, în revista Mitropolia Moldovei și a Sucevei , nr. 10 –
12/1982, p. 765.

18
singur . Preotul care se află singur în parohie și voiește să răspundă la cererea credincioșilor de
a le săvârși M aslul de obște, poate c hema doi preoți din apropiere.35”. Părintele Profesor
Nicolae Necula face câteva precizări referitoare la numărul preoților care trebuie să săvârșească
Taina Sfântului Maslu: „ Maslul este o slujbă car e ne cere ca forțele rugătoare să fie sporite. De
aceea, cel puțin doi preoți trebuie să săvârșească această taină36”.
Săvârși rea de către un singur preot a T ainei Sfântului Maslu nu este îngăduită de practica
noastră ortodoxă. O excepție ar fi în caz urile speciale, când este foarte g reu de găsit un al doilea
preot. S ăvârșirea Maslului de către un singur preot poate fi socotită abatere disciplinară de la
săvârșirea corectă a cultului divin și pedepsită de autoritatea bisericească, „ dacă nu se face
dovada imposibilității de a găsi un al doilea preot pentru administarea Tainei37”. Părintele
Profesor Nicolae Necula mai face o precizare foarte importantă în legătură cu valabilitatea
maslului s ăvârșit de un singur preot: „ aceasta nu poate fi contestată din punct de vedere
dogmatic, haric sau sfințitor. Conform învățăturii de credință, prin hirotonie, preotul primește
capacitatea harică a de a administra singur toate Tainele afară de hirotonie, iar harul primit de
credincioși prin Taina Maslului nu este cond iționat de numărul slujitorilor Tainei. Întrucât însă,
rânduiala săvârșirii Tainei Maslului de către mai mulți preoți a fost stabilită prin practică
îndelungată și pe bază de obicei, ea trebuie observată ca regulă sau ca normă obligatorie38”.
Despre o altă abatere gravă de la rânduiala stabilită în Molitfelnic ne vorbește tot
Parintele Marcu Bănescu: ,,S -a mai observat, în parohiile în care Taina este oficiată de mai
mulți preoți (doi sau trei sau chiar cinci), că rugăciunile mai lungi sunt trunchiate sau î ngânate.
În timp ce unul citește Evanghelia, celălalt citește rugăciunea și credincioșii nu pot urmări nici
una, nici alta39”. Același părinte vorbește de o altă abatere, pe care o consideră ,,cea mai gravă”
și anume: ,, abaterea cea mai gravă o reprezintă o practică ciudată, recent introdusă la noi. E
vorba de ungerea hainelor cu mir sfințit și de «bețișoarele» cu care s -a făcut ungerea40”. Astfel,
credincioșii aduc și întind în fața preoților mai multe articole vestimentare cum ar fi batiste,
cămăși, fulare sau ciorapi ale me mbrilor familiei absenți spre a fi unse cu mir sfințit. P ărintele
Bănescu conchide afirmând că astfel d e preoți au scăpat din vedere că administrează o taină.
Au pierdut din vedere faptul ca Biserica are rânduieli pentru pomenirea viilor și a morților,

35 Pr. Marcu BĂNESCU , „Maslul de obște – întrelăsări și abateri”, în revista Mitropolia Ban atului , nr. 4-6/1980, pp.
298-299.
36Pr. Nicolae D. NECULA , „Când și cum se săvârșește corect Taina Sfântului Maslu?” …,vol. II, p. 407 .
37Pr. Nicolae D. NECULA , Tradiție ș i înnoire în slujirea liturgică , vol. I, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați,
1996, p. 242.
38 Pr. Nicolae D. NECULA , Tradiție ș i înnoire în slujirea liturgică… , vol. I, p. 243.
39 Pr. Marcu BĂNESCU , „Maslul de obște – întrelăsări și abateri” …, p. 299.
40 Pr. Marcu BĂNESCU , „Maslul de obște – întrelăsări și abateri” …, p. 299.

19
pentru binecuvântarea hainelor, pentru sfințirea obiectelor neînsuflețite, în sfârșit pentru toate
trebuinț ele. „Amestecându -le, substituindu -le, se ajunge la parodierea lucrărilor de cult.41”
Referitor la bețișoarele cu care s -a efectuat un gerea cu untdelemn sfințit, tradiția
Bisericii noastre recomandă ca acestea să se ardă, pentru a fi ferite de profanare, deoarece
untdelemnul sfințit închipuie Duhul Sfânt. Totuși, unii preoți însă nu le ard. Le împart la
credincioși. Mai ales femeile bă trâne beneficiază de acest dar suplimentar . Bătrânele duc la
casele lor firicelul de busuioc îmbibat cu untdelemn și ung cu el pe ceilalți membri ai familiei
sau hainele lor. Uneori fac acest serviciu și la rudenii sau la vecini. „Astfel, bețișorul, căruia i
se atribuie o potențialitate miraculoasă, înlocuiește taina. Bătrâna se substituie preotului ș i
alunecarea spre un empirism magic este inevitabilă și regretabilă42”.
În ceea ce privește aceste practici și Părintele Profesor Necula spune: „În legătură cu
ungerile, trebuie să mai adăugăm că s -au luat obiceiuri greșite de a unge nu numai persoanele,
la frunte sau la mâini, ci și o serie întreagă de lucruri personale sau ale celor pentru care se roagă
cineva: fotografii, lenjerie intimă, haine, lănțișoare, c ruciulițe, batiste, eșarfe, etc., ceea ce este
o denaturare a rânduielii Maslului și a lucrării sfințitoare. Persoana nu poate fi substituită de
haine ori fotografii. Acestea pot fi unse la sfârșit de preoți sau credincioși cu untdelemn de la
Maslu43”.
O altă abatere este și cea în care ungerea cu untdelemn se face doar o singură dată,
încălcând în mod flagrant rânduiala din Molitfelnic. Slujitorii să respecte cu strictețe randuielile
și povățuirile din Molitfelnic și să patrundă sensul și scopul acestora: „ Cunoaștem cu toții ce
înseamnă cifra șapte în simbolistica istoriei mântuirii. Cifra șapte înseamnă aici și stăruința în
rugăciune. Cum să nu stăruim în rugăciune dacă vrem sincer ca bolnavul să se ridice de pe patul
durerilor? 44”.
O altă încălcare a rându ielii, sau „una din practicile necanonice și mai lipsite de respect
față de Taina Maslului și de Sfânta Evanghelie45” este „deschisul cărții”. Despre aceasta,
Părintele Vasile Răducă spune că: „este o practică de naturată . Cei mai mulți credincioși (mai
degrabă puțin credincioși) așteaptă acest moment cu atare interes încât restul slujbei aproape că
nici nu mai contează pentru ei. Sfânta Evanghelie în care se găsește consemnat Cuvântul,

41 Pr. Marcu BĂNESCU , „Maslul de obște – întrelăsări și abateri” …, pp. 299 -300.
42 Pr. Dr. Marcu BĂNESCU , „Maslul de obște – întrelăsări și abateri” …, p. 300.
43 Pr. Nicolae D. NECULA , „Practici necanonice și neliturgice legate de săvârșirea Tainei Sfântului Maslu”, în: Pr.
Ștefan BUCHIU și Pr. David PESTROIU , Taina Sfântului Maslu și îngrijirea bolnavilor , Editura Cuvântul vieții,
București, 2012, p. 69.
44 Pr. Nicolae D. NECULA , Când și cum se săvârșeșt e corect Taina Sfântului Maslu?… , vol. II, p. 414.
45 Diac. Vasile RĂDUCĂ , „Taina Sfântului Maslu în viața creștinului” …, p. 186.

20
Logosul (deci, un text rațional și logic) lui Dumnezeu, este redusă din l ipsă de respect, la
dimensiunile ghiocului (cuvântul «ghioc» în japoneză înseamnă «a ghici», «ghicitoare»)46”.
Despre această practică, vorbește și Părintele Nicolae Necula amintind că în ceea ce
privește deschiderea Sfintei Evanghelii, aceasta nu trebuie făcută decât pentru a o așeza
deschisă pe capetele credincioșilor și a se citi cea de -a opta rugăciune. Citirea unei pericope de
la pagina unde s -a deschis Evanghelia și mai ales interpretarea culorii literelor sau a conținutului
pericopelor nu trebuie pra cticată sau îngăduită pentru nimic în lume. „Ele sunt inovații care
diminuează însemnătatea Tainei47”. „Deschiderea cărții” compromite credința creștină,
„identificându -o cu superstiția și ghicitoria”.48
Treb uie precizat ce înseamnă această deschidere a Eva ngheliei și punerea acesteia pe
capul bolnavului. Punerea Sfintei Evanghelii deschise pe capul credincioșilor „închipuiește
punerea mâinii Domnului Însuși peste cei ce s -au pomenit, așa cum reiese și din cuprinsul
rugăciunii citite în acel moment49”. Trebui e combătută tendința unora, care ar vrea să ghicească
viitorul cuiva (de obicei viitorul celui care a deschis) după culoarea literelor pericopei la care
s-a deschis Evanghelia sau după cuprinsul textului din acea pericopă, ca și „practica apărută de
curând în unele biserici de a se da în scris credinciosului locul textului Evangheliei, ca el să și –
l caute acasă și să -l interpreteze cum crede, ceea ce de asemeni constituie o condamnabilă
greșeală pe care o comit preoții în cauză50”.
Această practică asemănăto are cu cea a vrăjitoriei trebuie înlăturată la fel cum trebuie
eradicate toate celela te abateri de la r ânduială. Deschiderea cărții este o inovație liturgică
păgubitoare din două puncte de vedere. Mai întâi, pentru că prin ea se instituie un rit sau o
practică pe care nu o găsim în nicio carte de cult sau de ritual și care este deci contrară regulilor
de rânduială și tipic stabilite pentru săvârșirea slujbelor. În al doilea rând, ea compromite
credința creștină, identificând -o cu o superstiție și ghicitoria pentru a -i cere preotului ca, „în
funcție de conținutul pericopei evanghelice unde s e deschide cartea și de culoarea vinietelor, să
ofere răspuns la solicitările lor51”.
Cei care practică asemenea inovații în cult o fac cu bună știință. Aceștia sunt conști enți
că se află în contradicție cu Tipicul bisericesc. „Ca să -și justifice practica lor greșită, singura
scuză pe care o aduc este ca asemenea lucruri sunt cerute de credincioși, pe care nu vor să -i

46 Diac. Vasile RĂDUCĂ , „Taina Sfântului Maslu în viața creștinului” …, p. 186.
47 Pr. Nicolae D. NECULA , Când și cum se săvârșeșt e corect Taina Sfântului Maslu?… , vol. II, p. 408.
48 Pr. Nicolae D. NECULA , „Practici necanonice și neliturgice…”, p. 70.
49 Pr. Mihai l COLOTELO , „Importanța Tainei Sfântului Maslu în pastorație” …, p.84.
50 Pr. Mihai l COLOTELO , „Importanța Tainei Sfântului Maslu în pastorație” …, p. 84.
51 Pr. Nicol ae D. NECULA , Tradiție ș i înnoire în slujirea liturgică… , vol. I, p. 244.

21
refuze, încercând <<să se facă tuturor toate >>, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Acest lucru nu
este adevărat, în toate aceste cazuri dominând ignoranța, lipsa credinței și a fricii de Dumnezeu,
dorința de câștig nemeritat.”52
Aceste abateri sunt încălcări ale rânduielilor și ale povățuirilor din Molitfelnic și s unt
pedepsite de Biserică, acestea nefăcând decât să slăbească credința, iar acolo unde slăbește
credința, crește superstiția. Sfântul Apostol Pavel combate practici ca: magia, vrăjitoria și
ghicitoria cu care seamănă aceste inovații. „Nu specularea naivit ății și necunoașterii
credincioșilor și încurajarea practicilor negative și cu scopuri lucrative, meschine și de
evidențiere trebuie încurajate, ci dorința sinceră de instruire a credincioșilor în tainele credinței
și în rânduielile de cult.”53

52 Pr. Nicolae D. NECULA , „Practici necanonice și neliturgice…”, p. 71.
53 Pr. Nicolae D. NECULA , „Practici necanonice și neliturgice…”, p. 72.

22
Capitolul II
Harul și energiile neopăgânismului

2.1. Lucrarea harului și gratuitatea acestuia
New Age con sideră că omul este bun și că este de la sine înclinat spre bine. Omul își
este suficient sieși, se autosusține, nu are nevoie n ici de revelație, nici de răscumpărare, nici de
ajutor din afară.54
Creștinismul ne învață că omul este bun în sine, însă e rănit. Omul are nevoie de
răscumpărare. Omul nu este fără de păcat, nici nu este incapabil de a păcătui. Este liber, dar nu
poate face nimic fără har. „Există așadar o morală și e nevoie de porunci pentru a -l lumina pe
om ca să -și gasească drumul spre viață.”55 Rețetele ezoterice de mântuire, fascicolele de
concentrare psihică sau eforturile comunitare a milioane de conștiinț e nu îl pot salva pe om.
Părintele P.I. David afirmă că singura cale de mântuire este credința în Hristos, care a venit
„pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Harul nu suprimă libertatea și autonomia
omului, ci le întemeiază.
Chiar d acă lucrarea Duhului în Biserică nu se mai împlinește în continuare prin minuni
sensibile (ca la Rusalii), El întreține viața dumnezeiască în ea, menține Biserica în continuare.
Dar face aceasta prin colaborarea factorului uman. 56 Lucrarea generală mântuit oare a Duhului
în Biserică se efectuează prin harul dumnezeiesc, sau ea însăși este harul dumnezeiesc. Harul
nu este un bun în sine, detașabil de Dumnezeu. Părintele Dumitru Stăniloae consideră că
expresia cea mai clară despre har este formulată de către S fântul Grigorie Palama: „harul este
o energie necreată, izvorâtoare din ființa dumnezeiască a Celor trei ipostasuri și e nedespărțită
de ea, sau de aceste ipostasuri. Termenul grecesc energia se traduce în românește prin
lucrare.”57 Ca energie dumnezeiască, înțelegem harul atât în sensul de energie actualizată a
Duhului ca lucrare, cât și în sensul de energie ce se imprimă în ființa celui în care Duhul Sfânt
lucrează, făcându -l pe acela în care lucrează să lucreze la rândul lui, fiind adus în stadiul de a
conlucra cu Duhul Sfânt. Trebuie subliniat faptul că harul are calitatea de putere inepuizabilă,
întrucât vine din dumnezeirea infinită care sălășluiește în umanitatea lui Hristos. Harul este
fereastra deschisă spre infinitatea lui Dumnezeu ca persoană , odat ă ce suntem puși prin har în
relație cu Sine. Harul nu este o lucrare dumnezeiască incoloră sau indeterminată.

54 Diac. P. I. DAVID , Invazia sect elor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III, Editura Cr ist-1, București,
1997, p. 426.
55 Diac. P. I. DAVID , Invazia sectelor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III …, p. 426.
56 Pr. Dumitru STĂNILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă Vol. II…, p. 143.
57 Pr. Dumitru STĂNILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă Vol. II…, p. 144.

23
Pe Dumnezeu nu -L putem forța sau obliga prin nimic ca să intre în relație cu noi, iar
de aici rezultă faptul că harul ni se dă gra tuit. Fiul lui Dumnezeu a intrat prin trupul Său în
comunicativitate virtuală cu toți oamenii. Lucrarea Duhului sau a harul ui Lui se întreaptă spre
toți „din pura Lui iubire, nu pentru vreun merit sau pentru fapte anterioare ale noastre.”58
Această lucrare nu forțează libertatea omului, nu lucrează irezistibil, silind omul să -l primească
și să fie mântuit forțat cu sau fără conlucrarea lui. Sfânta Scriptură afirmă clar atât oferirea
harului tuturor din partea lui Dumnezeu, cât și putința omului de a -l refuza : „Dumnezeu vrea
ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului” (I Timotei 2,4 ), „S-a dat
pe Sine preț de răscumpărare pentru toți” (I Timotei 2,6 ). Această libertate se arată în efortul
nostru de a nu ne lăsa robiți de pasiuni și pa timi care întotdeauna sunt egoiste. Ea implică efortul
de colaborare cu lucrarea Duhului Sfânt. Harul ne ajută să fim liberi pentru această colaborare.
Am ales să definim harul și să subliniem gratuitatea acestuia, deoarece în societatea
contempo rană ne confruntăm cu nenumăr ați falși vindecători și maeștr i, care promit tămăduiri
și împlinirea dorințelor, desigur, contra cost . Uneori este de ajuns și un schimb de orice fel.
Putem exemplifica acest lucru prin mărturia lui Christopher Penczak pe car e a menționat -o în
cartea sa Magia și Reiki . Astfel, aflăm că banii reprezintă una dintre cele mai controversate
probleme din lumea Reiki. Unii terapeuți percep o taxă pentru ședințe și pentru cursuri, iar alții
recurg la alte înțelegeri pe care oamenii le -au făcut pentru Reiki. Trebuie menționat că acest
schimb sau plată nu are lor în cadrul Tainei Sfântului Maslu, unde harul se pogoară în chip
nevăzut și gratuit, slujitorii având obligativitatea de a face totul gratis , din iubire și slujire
smerită: „ în dar ați luat, în dar să dați ” (Matei 10, 8). Unii terapeuți din cele mai tradiționale
școli de Reiki percep sume mari pentru pregătirea ca maestru, sume care se apropie de zece mii
de dolari. 59 De asemenea, afirmă că el a plătit pentru această pregătire spi rituală , așa cum a
plătit pentru diploma universitară, pentru lecțiile de muzică și lecțiile de echitație. Amintește și
de o tehnică de taxare, care echivalează cifrele cu o unitate de energie, de ki.60 Nu ezită să
menționeze și faptul că cei implicați în m ișcarea Reiki gratis au adesea practici care nu sunt
bine structurate. La rândul nostru este necesar să afirmăm că aceste cazuri de plată a serviciilor
falselor alternative spiritual -terapeutice au loc și în alte mișcări oculte și ezoterice (vrăjitorie,
chiromanție , spiritism, preziceri și false profeții, car tomanție ).

58 Pr. Dr. Dumitru STĂNILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă Vol. II…, p. 148.
59 Cristop her PENCZAK , Magia și Reiki , traducere Dorina Tătăran, Editura Nemira Publishin g House, Bu curești,
2015, p. 256.
60 Cristop her PENCZAK , Magia și Reiki …, p. 259.

24
Din perspectiva ortodoxă menționăm faptul că harul îl ajută pe om să -și dobândească
adevărata libertate. Omul, colaborând cu harul, se restabilește în umanitatea sa adevărată, dup ă
asemănarea cu Hristos. Putem vorbi și de darurile duhovnicești, dintre care unele sunt nevăzute
și se sesizează numai cu credința, iar altele se arată și prin semne sensibile, spre încredințarea
celor necredincioși. Duhul nu numai că împarte diferitele d aruri în Biserică, ci e prezent în
fiecare întreg. Este prezent ca lucrător prin el și ca factor de legătură cu celelalte daruri . „Fiecare
dar se cere după celelalte daruri, pentru că în el e același Duh, care ține în acel dar tendința după
unirea cu celel alte daruri. De aceea fiecare persoană ce are un dar simte că darul ei e o parte a
celorlalte daruri, din cauza Duhului, Care e în toate.”61 O însușire deosebită a unui membru al
Bisericii se numește „dar” nu numai pentru că e dăruită de Duhul Sfânt, ci și pentru că e
destinată să slujească altora. Darurile Duhului Sfânt ne călăuzesc și ne susțin în cunoașterea
mijlocită a lui Dumnezeu. 62
Duhul este legătura de iubire între fiecare credincios cu Dumnezeu și cu semenii săi. De
asemenea, este izvor ul viu din care răsar și cresc în unitate darurile tuturor mădulalelor, „ca tot
atâtea forme în care -și pot manifesta iubirea lor față de Dumnezeu și întreolaltă , ca tot atâtea
forme prin care ele se depășesc pe ele însele.”63 Astfel, se realizează un conti nuu progres în
unitatea fără sfârșit a iubirii strâns legate de sfințenie. Duhul Sfânt este astfel izvorul iubirii și
ca atare niciodată nu încetează de a ne înnoi și îmbogăți.

2.2. Biserica Ortodoxă: o luptă continuă cu ocultismul

O dato rie fundamentală a Bisericii este aceea de a păzi integritatea și puritatea învățăturii
creștine, apărarea și afirmarea Adevărului așa cum a fost descoperit de Mântuitorul. De aici și
justificarea denumirii de Ortodoxă, adică Dreptcredincioasă, Dreptslăvit oare. Biserica
Ortodoxă Română a împlinit întotdeauna această datorie, păstrând Mărturisirea de credință a
Răsăritului creștin, dincolo de erezii sau rătăciri care au încercat să o abată sau să o fărâme.
Aceasta a răspuns întotdeauna cu fermitate lovituril or, întărindu -se prin rugăciune, învățătură
curată, trăire și sluijre.
Cu toții observăm marile schimbări din societate . Tehnologia și uimitoarele ei cuceriri
au schimbat radical modul de viață al omului . Această civilizație tehnologică, cu
ademenitoarel e ei promisiuni pentru un eudemonism material universal, a stăpânit ca un idol pe

61 Pr. Dumitru STĂNILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă Vol. II…, p. 152.
62 Pr. Dumitru STĂNILOAE , Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe , Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 220.
63 Pr. Dumitru STĂNILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă Vol. II…, p. 153.

25
al cărui altar au fost jertfite valori duhovnicești și tradiții de secole. Dumnezeu a fost respins,
iar omul a dorit să se autoîndumnezeiască.
Una din tre cele mai grave form e de depă rtare de Dumnezeu și de supunere sub
stăpânirea diavolului este vrăjitoria sub toate formele, cu toate ramurile ei. Această practică se
maschează sub mai multe denumiri și chipuri, care duc la rândul lor la mii de victime și mai
ales la distrugere sufletească și trupească. În fiecare epocă, cu precădere în Renaștere, au existat
susținători care îl recunosc ocrotitor pe diavol și îi fac voia prin aceste practici ezoterice.
Acestea se manifestă prin ritualuri tainice și chiar înfricoșătoare (au loc j ertfe omenești).64 Omul
contemporan își face o idee foarte stranie despre magie. El nu vede în magi e decât o îngrămădire
rizibilă de rețete și de metode ce țin de o concepție primitivă, neștiințifică, despre natură.
Fenomenele fizico -chimice sunt atribuite unor forțe ostile care activează în co smos. Magia
pretinde sa parvină, cu alte mijloace, aceleași rezultate pe care le oferă tehnologia modernă și
anume: comunicarea la distanță, transporturi rapide și călătorii interplanetare. 65 Un lucru este
cert: ei suf eră profund de patima iubirii de stăpânire, a slavei deșarte și mai ales a mândriei
(începutul tuturor păcatelor). Așadar, practicanții magiei, a vrăjitoriei și a farmecelor își doresc
desfătări atât materiale, cât și trupești. Prin intermediul lor, diavol ul se arată destul de clar prin
semne și năluciri, cu „puterea pe care duh fiind, o are din firea lui.”66
Respingerea ocultismului are teme iuri chiar în Revelația divină. În Pentateuh întâlnim
două pericope care fac referire strictă la practicile oculte și la obligativitatea pedepsirii lor67:
„Întru tine să nu se afle nimeni care să -și treacă fiul prin foc, nici unul care vestește prevestind,
nici un prezicător sau ghicitor sau vrăjitor sau vreunul care descântă farmece sau care cheamă
spirite sau care citeș te minunățiile sau care vorbește cu morții. Căci urâciune este înaintea
Domnului tot cel ce face acestea… ” (Deuteronom 18, 10 -11), iar alt text afirmă „…Să nu
descântați, nici zborul păsărilor să ghiciți… ” (Levitic 19, 26 -31). La Levitic 20, 6 : „Dacă vreun
suflet va alerga la cei ce cheamă morții și la vrăjitori, ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi
întoarce fața Mea împotriva sufletului aceluia și -l voi pierde din poporul lui” , iar la Numeri
23, 23 textul face referire strictă la vrăjitorie și farmec e: „Pentru că nu este vrăjitorie în Iacov,
nici farmece în Israel, la vreme se va spune lui Iacov și lui Israel cele ce vrea să plinească
Dumnezeu”.

64 *** Demonii și lucrările lor , traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, Galați, 2007 , p. 59.
65 Ioan Petru CULIANU , Eros și magie în Renaștere 1484 , Editura Polirom, București, 2015, p. 22.
66 *** Demonii și lucrările lor …, p. 63.
67 Pr. David PESTROIU , „Atitudinea Bisericii Ortodoxe față de manifestările oculte”, în revista Glasul Bisericii ,
nr. 7-9/2008, p. 270.

26
În Noul Testament avem episodul confruntării lui Petru cu Simon Magul (gnostic și
vrăjitor vestit), dar ș i episodul din Filipi (Faptele Apostolilor 16, 16), unde o găsim pe
predecesoara „Uraniilor” noastre de astăzi68. În Epistola către Galateni Sfântul Apostol Pavel
afirmă: „ Iar faptele trupului sunt cunoscute și ele sunt: adulter, desfrânare, necurăție,
destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie…” (Galateni 5, 19 -20). Un alt text este întâlnit în
Epistola către Efeseni unde Sfântul Apostol Pavel spune: „ Căci lupta noastră nu este împotriva
trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva
stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri”
(Efeseni 6, 12). Cartea Apocalipsei conchide categoric opinia despre aceste practici oculte:
„Afară câinii și vrăjitorii și desfrânații ș i ucigașii și inchinătorii la idoli și toți cei ce lucrează
și iubesc minciuna! ” (Apocalipsa 22, 15).
Vrăjitoria este condamnată și de Sinodul Trulan prin canoanele 61 și 65. Canonul 61 îi
condamnă cu excomunicarea pe ce practică superstițiile, vrăjitoria și prezicerile, iar Canonul
65 Trulan condamnă obiceiurile de a sări peste focuri la anumite soroace, obicei ce s -a păstrat
azi la diverse popoare, chiar și la noi.69 De asemenea, măsuri împotriva acestor practici au fost
luate și de Sinoadele Locale. Prin Canonul 24 de la Ancira și Canonul 36 de la Laodiceea, Sfinții
Părinți condamnă astrologii care făceau ghicitorie și pe cei ce poartă „filacterii” în scop
taumaturgic (legând partea bolnavă a corpului). Prin canoanele particulare Sfinții Părinți
cuprind ș i condamnă mai multe practici oculte. Prin Canonul 65 Sfântul Vasile cel Mare
condamnă vrăjitoria și propune ca îndreptare epitimia timp de 20 de ani, ca în cazul de ucidere
intenționată sau premeditată.70 Prin canonul 83, același Sfânt Părinte îi condamnă și pe cei ce
cred și urmează vrăjitorii. Această idee este continuată și de Sfântul Grigorie de Nyssa prin
canonul 3, dar și de Sfântul Ioan Ajunătorul prin canonul 2 (condamnarea vrăjitorilor și a celor
ce aleargă la ei).
Vrăjitoria era condamnată chiar și de legile împărătești. Exemplificăm prin Nuvela 65 a
lui Leon Înțeleptul care pedepsește vrăjitorii prin osânda pe care o primeau și revoluționarii.
Legea lui Fotie, titlul 9, capitolul 25 arată că vrăjitorii și ghicitorii se pedepsesc cu tăierea
capulu i.71
Epoca noastră a intrat de acum într -o nouă criză spirituală, care este caracterizată prin
contradicții și confuzie. Ea îmbină dezvoltarea cu regresul, civilizația cu primitivismul,

68 Pr. David PESTROIU , „Atitudinea Bisericii Ortodoxe față de manifestările oculte ”… p. 271.
69 Arhid. Ioan N. FLOCA , Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 2005, p. 159.
70 Arhid. Dr. Ioan N. FLOCA , Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și come ntarii …, p. 421.
71 Sfântul Nicod im AGHIORITUL , Hristoitia , Editura Egumenița, Galați, 2015, p. 388.

27
progresul uimitor al științelor tehnice cu întoarcerea irațională la c ultul vechi al unor dumnezei
inexistenți, sau la cultul lui Satana.72 În acest sens Părintele Stăniloae afirmă că în spațiul
ortodox, „asistăm la coexistența practicilor magice cu rituri ancestrale păstrate din păgânismul
antic, p e făgașul folcl orului tradi țional. ”73 Consecințele pentru cei care se înfășoară în plasa
diavolului sunt uneori tragice. Se manifestă prin pierderea și regresarea dorințelor împlinite,
schimbarea personalității, distrugerea sănătății fizice și chiar pierderea sufletului. Singura cale
de mântuire a oamenilor este îndepărtarea de minciună și întoarcerea la Adevăr, adică la Hristos.
Mișcarea New Age întreține această stare a oamenilor, prin pretenția de a se sprijini pe
baze științifice. Omul modern visează de mult să împace religia cu știința. Această mișcare
susține un vis al unității, „al reconcilierii sau al contopirii cu Dumnezeu și cu universul și că
acest vis este deosebit de atrăgător într -o epocă de sectorizare, de atomizare a domeniilor.”74
Acest vis al unității primare este în deplinit la nivel imaginar chiar de r eligiile orientale care
încep să atragă oameni în masă.
Conchidem afirmând și susținând faptul că Biserica a dus o luptă cu ocultismul și din
păcate o va duce o perioadă lungă de timp, după cum se infățișează noua epoc ă a tehnologiei și
a pierderii identității spirituale prin munca asiduă, stres și practicarea sincretismului sau a altor
alternative spiritual -terapeutice, care încep să atragă din ce în ce mai mulți adepți în țara noastră.

2.2.1. Sfântul Nicodim Aghior itul și vrăjitoria

În această perio adă a societății contemporane, lipsa de informare catehetică și de
discernământ duhovnicesc îi împinge pe cei deznădăjduiți din cauza greutăților vremii să
recurgă, conștient sau inconștient la ajutorul puterilor întuner icului. Cuvântul și învățăturile
Sfinților Părinți sunt mai necesar e ca oricând pentru repunerea în drepturi a valorilor creștinești.
Acestea reprezintă izvoare care îi descoperă creștinului dreapta vedere și înțelegere a lumii. Ele
evidențiază faptul că singurele căi pentru a primi ajutor de la Dumnezeu sunt rugăciunea, postul
și nevoința. Pentru a aduce lumină în confuzia contemporană privitoare la lumea
supranaturalului și la corecta abordare a relațiilor cu ordinea suprafirească ce stăpânește
universul am ales ca reprezentat pe Sfântul Nicodim Aghioritul.

72 *** Demonii și lucrările lor …, p. 59
73 Pr. Dumitru STĂNILOAE , „Formele și cauzele falsului misticism: Domeniul magiei ”, în revista Studii
Teologice , nr. 5-6/1952 , p. 265.
74 Diac. P. I. DAVID , Invazia sectelor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III …, p. 416.

28
Sfântul Nicodim arată trei motive din cauza cărora creștinii „aleargă la vrăjitori și la
draci”75. Primul este reprezentat de faptul că oamenii primesc o vindecare a bolilor de care
pătimesc, al doilea motiv este acela că li se arată comori ascunse primind certitudinea că li se
vor descoperi acestea sau se vor îndeplini anumite dorințe, iar al treilea motiv este reprezentat
de o categorie de oameni care se tem de diavoli și vor să le îmblânzească răutate a prin vrăjitorie,
având astfel o încuviințare că nu le va face niciun rău. Pentru combaterea acestor false iluzii,
Sfântul Părinte oferă explicații cu exemple fiecărei categorii de oameni care prin motivele
enunțate aleg această cale ocultă. Împotriva pri mului motiv, Sfântul Nicodim oferă exemple de
vindecări nereușite ale diavolilor precum cel în care nu au putut să vindece vrăjitorii și
fermecătorii care erau slujitorii lor de „bășicile și rănile date de Moise în Egipt”76 (Ieșire 9, 11).
De asemenea, sunt adresate două întrebări retorice cu scop meditativ și luminare a creștinului:
„dacă diavolii nu se milostivesc de sufletul tău, cum se vor întrista pentru trupul tău?” și „dacă
dracii se silesc a te izgoni din Împărăția lui Dumnezeu, cum te vor izbăvi de boală?”77.
Adevăratul doctor și vindecător al sufletelor și al trupurilor noastre este Dumnezeu. Vrăjitorii
și demonii nu vindecă în adevăr, ci în nălucire sau închipuire. Chiar dacă reușesc anumite
vindecări, acestea au ca scop moartea suflet ului, despărți rea de credința în Hristos , încrederea
și slujirea diavolilor. Întâlnim și bătrâne creștine cu precădere în zonele rurale, sau vraci creștini
care de câte ori fac farmece sau descântece, nu spun alt nume decât al lui Hristos, al Născătoarei
de Dumnezeu sau al sfinților. Trebuie menționat și subliniat faptul că aceștia folosesc spre
jignire numele lui Dumnezeu (în acest sens se pronunță și Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia
„Despre Statui ”).78
Atunci când un creștin a luat decizia de a -i cere ajutorul unui v răjitor și o duce spre
finalitate, acesta Îl vinde pe Hristos și devine slujitor al demonilor. Chiar dacă persoana devine
sănăto asă, va avea întotdeauna mustrarea de conștiință că s -a lepădat de credință pentru o
amețeală sau orice altă afecțiune tratată î n mod ocult. Mulți și -au pierdut mintea cerând comori
prin vrăjitori, iar alții viața79. Sfântul Nicodim Aghioritul afirmă că un creștin nu trebuie să se
teamă de diavol, ci din contră. Creștinul poate învinge cu „arma” reprezentată prin semnul
Cinstitei Cr uci. De asemenea, îndeamnă creștinii să înceteze să mai creadă în superstiții, că
există zile bune sau rele, sau întâlniri bune și rele. Creștinul are datoria de a înțelege și să nu

75 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Hristoitia…, pp. 353 -354.
76 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Despre vrăjitorie , Editura Sophia, București, 2015 , p. 40.
77 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Hristoitia …, p. 354.
78 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Despre vrăjitorie …, p. 46.
79 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Hristoitia …, p. 371.

29
mai creadă în semnele interpretate de diferiți oameni uitându -se la zboru l păsărilor sau
ascultând ciripitul acestora.
Vrăjitoria este rezultatul unei lupte sensibile al războiului spiritual și nevăzut, în care
intră fiecare creștin chiar din momentul botezului și promisiunii sale în fața lui Dumnezeu de a
se lupta în acest ră zboi și a muri pentru numele Lui dumnezeiesc. În acest sens, Sfântul Nicodim
Aghioritul ara tă că în om su nt două voinț e și anume: raționalul (voința superioară) și cea a
simțurilor (sensibilă și inferioară). „Cu voința superioară, rațională, dorim numai lu crurile bune,
iar cu cea inferioară, irațională, dorim numai lucrurile rele.”80 Din acest motiv, cei ce doresc să
schimbe viața lor trupească și s ă o pună în slujba lui Dumnezeu întâmpină mari tulburări, mai
ales atunci când răul a devenit o obișnuință. Astfel, Sfântul Părinte îndeamnă creștinii la
bărbăție în acest război dus de diavol cu simțurile lor, atacând la rândul lor, ceea ce le va aduce
cunună de biruitor.81
Pentru păzirea de vrăjitori și de lucrarea demonilor, creștinii sunt îndemnați să poarte
Sfânta Cruce, indiferent de vârstă sau sex. O altă modalitate de apărare este aceea de a avea în
casă Sfânta Evanghelie. Perechile de tineri sunt povățuiți să nu se teamă de legătură atunci când
se cunună. Sfântul îndeamă la postire, participarea la Sfânta L iturghie și la împărtășirea cu
Sfintele Taine. Referitor la strigoi sau alte apariții care au loc lângă morminte, se recomandă
chemarea preotului pentru a face sfeștania. Atunci când un creștin dorește să construiască o
casă, să invite preotul să săvârșeas că ierurgia menționată și să rostească rugăciunea din
Molitfelnic pentru temelia casei și apoi să fie pusă piatra de temelie. 82 Trebuie menționat faptul
că cei ce practică vrăjitoria, farmecele și descântecele sunt depărtați de la bunurile cerești și
veșni ce, iar locul în Împărăția cerurilor este pierdut. Acest lucru este afirmat de Sfântul Apostol
Pavel: „ Iar faptele trupului sunt cunoscute și acestea sunt: adulter, desfrânare, necurăție,
destrăbălare, închinare la idololi, fermecătorie, vrajbe, certuri, z avistii, mânii, gâlcevi, eresuri,
pizmuiri, ucideri, beții, chefuri și cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum
dinainte v -am și spus că cei care fac unele ca acestea nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. ”
(Galateni 5, 19 -21). De asemen ea, Sfântul Nicodim afirmă că vrăjitorii și toți cei ce au legături
cu aceștia nu vor primi pedeapsă împreună cu necredincioșii și inchinătorii la idoli, ci pedeapsa
va fi mai mare. Această afirmație este explicată prin faptul că idolatrii și necuviincioși i nu au
crezut în Hristos și nici nu au fost botezați în numele Sfintei Treimi. Alții, care sunt creștini
ortodocși si apelează la vrăjitorie sau la false alternative spiritual -terapeutice, fiind botezați și

80 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Războiul nevăzut , Editura Egumenița, Galați, p. 35.
81 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 223.
82 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Despre vrăjitorie …, p. 96.

30
chiar hrăniți cu Cinstitul Trup și Sângele Domnu lui, înseamnă că au lepădat credința și botezul,
alergând la demoni făcându -se vrăjitori sau participând la energiile negative ale acestora, fiind
„trădători ai evlaviei”.83
Pedepsirea creștinilor care apelează la vrăjitorie este afirmată și de Sfântul Grig orie de
Nyssa prin Canonul 3 în care af irmă că tăgăduirea credinței este mai rea decât idolatria și
necredința, pedeapsa fiind mult mai grea decât a acestora.

2.2.2. Actualitatea teologiei Sfântului Nicodim Aghioritul

Misiunea Sfântului Nicodim nu a f ost una dogmatică sau polemică. În epoca lui,
Biserica și creștinii nu aveau astfel de cerințe, ci de a realiza întâlnirea între i dealul de viață
propovăduit de O rtodoxie și căutarea neîncetată a fiecărui creștin. Creștinul era slăbit de
întuneric, de atac urile diavolești și eretice ale unor învățături străine. Prin bogăția de lucrări și
mai ales prin calitatea conținutului extras spre folosul ortodocșilor, Sfântul Nicodim ocupă un
loc de cinste în frământările intelectuale și religioase atât din lumea grea că după căderea
stăpânirii otomane, cât și în lumea ortodox ă contemporană de pretutindeni. Unul din marile
merite ale Sfântului Părinte este că poate fi pus la îndemâna tuturor. În paginile cărților sale
există medicamente atât pentru clerici, cât și pentr u laici. Nu a provocat depărtare de tradiția
bisericească, ci, dimpotrivă ele merg pe întreg firul Sfintei Tradiții, păstrând legătura dintre
învățătura Bisericii primare și a celei contemporane.84
Sfântul Nicodim Aghioritul învață creștinul cum să se aper e atunci când este prins în
războiul nevăzut, în care se află fiecare creștin chiar din ceasul botezului. Povățuirile lui se
ocupă și de vrăjmașii nevăzuți și netrupești, de diferitele pasiuni și dorințe ale trupului (cărnii)
și a altor patimi. Actualitate a teologiei sfântului se poate observa din faptul că prescripțiile sale
referitoare la acest război pot fi folosite mai ales în societatea contemporană, acum când
imaginația perceptibilă a inamicilor demoni lucrează împotriva creștinului de astăzi. În acea stă
societate tehnologizată vin atacuri prin simțuri, prin imaginație, prin ”pierderea cucerniciei și
mai ales prin pierderea credinței și deznădejde.”85
În această perioadă în care New Age -ul reprezintă una dintre ramurile contemporane ale
ocultismului ș i anume neoidolatria sau neopăgânnismul, teologia Sfântului Nicodim vine în
ajutorul creștinilor prin actualitatea povățuirilor sale. Acum se încearcă o „reînviere” a anumitor

83 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Despre vrăjitorie …, p. 100.
84 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Paza celor cinc i simțuri …, pp. 24 -25.
85 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Războiul nevăzut …, p. 5.

31
religii din fiecare țară, sau vechile culturi religioase regionale. Această ramu ră are ca scop o
eliberare a omului de toate rânduielile duhovnicești și bisericești. Putem afirma faptul că în
spatele acestor fenomene de neoidolatrie se ascund duhurile rele, așa cum s -a întâmplat cu toate
religiile idolatre din vechime.
Dacă noile cu rente contemporane vin cu progr ame de dezvoltare personală , susțin
egocentrismul și antroposofismul, părintele Nicodim afirmă: „Iubite frate, este așa de necesar a
nu te încrede în tine însuți în acest război, că fără aceasta, fii sigur nu numai că nu vei izbuti a
câștiga victoria dorită, dar nici nu poți rezista câtva timp.”86 Sfântul accentuează importanța
rugăciunilor smerite, amintește creștinului că trebuie să ceară ajutor de la Dumnezeu, iar dacă
dorește să -l obțină este necesar să -l prețuiască, nu să se încreadă în sine sau în orice putere a sa.
Este necesar să ne oprim și asupra imaginației. În societatea contemporană tinerii sunt atrași de
un alt tip de activitate și anume privitul la televizor. Medicii au demonstrat că apar deficiențe
de atenție și concentrare, slăbirea capacităților mentale, a puterii de judecată și a motivației. De
asemenea, „televiziunea contribuie semnificativ la o hipertrofiere a sensibilității sexuale, a
rolului acesteia în viața indivizilor”87, ceea ce duce la o percepție eroti că asupra realității,
asezând -o în centrul preocupărilor indi vidului, întrucât această parte este accentuată prin filme
și reclame pe toate posturile de televiziune. Starea mentală a telespectatorului este complet
diferită de aceea a credinciosului care se roagă. 88 Actualitatea teologiei Sfântului Nicodim
poate fi afirmată și în cazul imaginației. Acesta susține că imaginația (fantezia) și memoria nu
sunt altceva decât o impresie a tuturor lucrurilor sensibile pe care le vede o persoană, aude,
miroase sau g ustă. Astfel, părintele susține că imaginația este o putere sufletească „incapabilă
de a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei”.89 În același capitol conseamnează
că imaginația reprezintă podul pe care trec demonii și se amestecă în suflet și fac astfel loc de
gânduri rele și al tuturor patimilor necurate, sufletești și trupești. În concepția Sfântului
Nicodim, imaginația este o pipăire subțire. Atunci când cineva își închipuie o anumită dorință,
ea pornește și organele cele din afară ale simț urilor spre a dobândi acea dezmierdare, silindu -le
într-un anumit fel. De asemenea, părintele concluzionează spunând că „diavolul este rudă
apopiată cu imaginația, fiind mai ap ropiat de ea decât toate puterile sufletului.”90 Imaginația
este folosită ca unea ltă de amăgire a oamenilor pentru a lucra în ei patimile și răutățile
demonilor. Imaginația poate ajunge la om ca o patimă, având mai multă putere decât simțurile.

86 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Războiul nevăzut …, p. 15.
87 Virgiliu GHEORGHE , Efectele televiziunii asupra minții umane , Editura Prodomos, București, 2006, p. 277.
88 Virgil iu GHEORGHE , Efectele televiziunii asupra minții umane …, p. 332.
89 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Războiul nevăzut …, p. 90.
90 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Paza celor cinci simțuri …, p. 230.

32
De aceea, în funcție de lucrurile imaginate, cel ce și le închipuie poate să fie atât osândi t, cât și
cinstit.
În ultimii ani, în spațiul tradițional al vrăjitoriei și al religiilor răsăritene au pătruns multe
grupuri sau secte ale falselor religii, ele înflorind îndeosebi în societățile dezvoltate tehnologic
și prospere. Acestea apar ascunse s ub masca, vălul filosofic și propun anumite exerciții, tehnici,
ritualuri și inițieri, susținând că omul poate prin strădaniile lui să se izbăvească de nesiguranță
și de stres și să devină Dumnezeu, pentru asta fiind îndeajuns să conștientizeze și să folos ească
puterile pe care le are înăuntrul său. În acest sens sunt potrivite cuvintele Sfântului Nicodim
care spune că „ diavolul s -a făcut minte felurită și mult împărțită. Așa și felurile răutăților pe
care le -a născocit și înțeles sunt de multe feluri și ap roape nenumărate. De aceea și feluritele
vrăjitorii pe care le -a înțeles și semnănat în oameni au urmări multe și felurite.”91
Conchidem afirmând faptul că teologia și concepția Sfântului Nicodim Aghioritul sunt
de actualitate și reprezintă o adevărată hra nă pentru sufletul creștinului. În această societate
multe persoane cad victime acestor înșelătorii diavolești. Omul contemporan însetează după
adevăr, dar nu mai are răbdarea și smerenia de a dobândi harul lui Dumnezeu. Din acest motiv
cad în amăgire, iar noile alternative spiritual -terapeutice îi mângâie orgoliul și îi prom it accesul
rapid, lipsit de eforturi la experiențe extatice impresionante. Aceste experiențe acționează
asemenea narcoticelor și duc sufletul la pieire. De aceea Sfântul Nicodim ne înde amnă la paza
celor cinci simțuri.

2.2.3. Alegerea terapiilor moderne (neopăgâne) în defavoarea Tainei Sfântului Maslu

În jurul nostru au loc mari schimbări de ordin social, moral, dar și tehnologice. Evoluția
acestora a schimbat radical modul nostru d e viață și de raportare la Dumnezeu. Civilizația
tehnologică promite ademenitor eudemonismul și hedonismul universal. Dumnezeu este
respins, iar omul se îndepărtează prin implantarea ideii de autoîndumnezeire. Epoca noastră
este caracterizată de o criză sp irituală, în care contradicțiile și confuziile au devenit căi de
ghidare ale oamenilor. Astfel, oamenii preferă soluții alternative de ieșire din anumite crize,
ceea ce oferă curentul New Age. Listele programelor de dezvoltare personală a New Age -ului
cuprind un nu măr variat de oferte ademenitoare și la modă precum ocultismul, spiritismul,
vrăjitoria sau alte alternative spiritual -terapeutice. Toate aceste curente influențează la nivelul

91 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Paza celor cinci simțuri …, p. 33 3.

33
subconștientului oamenii prin cărți și reviste, programe de televiziun e, artă, muzică, dar mai
ales prin publicitate și jocuri pentru copii.
În contextul în care mulți omeni se află într-un impas emoțional, au diferite probleme
sociale, sau mai ales de sănătate, cad pradă falselor alternative spiritual -terapeutice este nece sar
ca Biserica să explice elementele de bază despre păcat, boală, p ocăința, îndreptare și vindecare
prin programe intensive de catehizare sau conferințe pe aceste teme.
Sănătatea trupească nu poate fi văzută ca valoare absolută , ci noțiune a de sănătate es te
inclusă în noțiunea profundă de viață. Noțiunea de sănătate a primit o valorizare absolută sub
influența medicală, bioetică și mai a les sub influența terapeuților care susțin că vindecă
problemele de acest ordin cu bioenergie sau cu energie cosmică . Ace lași fenomen de valorizare
absolută a sănătății îl întâlnim și la creștinii care văd în relația cu Dumnezeu doar o cale de
rezolvare a unor probleme care au legătura strict cu viața pământeasca biologică. Sunt creștin i
care participă la Taina Sfântul ui Maslu pentru sănătate , dar nu vin la Sfânta Liturghie, nu se
spovedesc, nu se împărtășesc și cu toate că primesc învățătura Bisericii, comuniunea cu
Dumnezeu se reduce în cele mai multe cazuri doar la căutarea darurilor lui Dumnezeu și nu pe
El. În acest caz lucrarea Bisericii este vă zută ca o completare la medicina reducționistă –
seculară92 și nu ca o comuniune divino -umană în vederea dobândirii Împărăției cerurilor.
Trebuie subliniat impactul c urentul ui New Age în ceea ce privește acest comportament
al creșt inului, care poate duce în timp chiar la alegerea terapiilor moderne (neopăgâne) în
defavoarea Tainei Sfântului Maslu. Acest curent are succes în societatea contemporană pentru
că încearcă să împace religia cu știința. De asemenea, tinerii sunt impresionaț i de religiile
Orientului, pentru că acestea sunt construite mai mult pe experiență decât pe rațiune și
autoritate93, iar această sferă mistică le suscită interesul prin imaginație și prin ofertele de a -și
rezolva anumite probleme sau îndeplinirea dorințelo r pe care magică, rapidă și fără efort.
Creștinismul este respins, anumiți oameni având concepția că este depășit de Noua Eră.
Creștinii sunt considerați „înapoiați”, sau că au „orizonturi limitate”, care nu pot percepe
mișcarea evoluționistă mondială a cu rentului New Age.94
O altă problemă a societății moderne este stresul. Omul își dorește o viață lipsită de
dificultăți, fără stres, fără boli și fără lipsuri de orice ordin. Din acest motiv, el preferă o
existență euforică ce îi oferă un „sentiment cosmic” prin anumite energii misterioase.95 Astfel,

92 Diac. Cosmin PRICOP, „ Taina Sfântului Maslu”, în revista Biserica Ortodoxă R omână , nr 2/ 2012, p. 246.
93 Diac. P. I. DAVID , Invazia sectelor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III …, p. 417.
94 *** Demonii și lucrările lor …, p. 64.
95 Diac. P. I. DAVID , Invazia sectelor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III …, p. 4

34
unul dintre cele mai bune mijloace de a -L scoate pe Dumnezeu din inimile oamenilor și de a
face o educație ateistă este de a ține omul sub stres (la locul de muncă, lipsa banilor) și de a
accentua această stare pr in intermediul televiziunii. Acest lucru nu este greu de realizat, întrucât
experiența religioasă autentică este legată de lumea reală, atât de durerile, cât și de suferințele
oamenilor, de întâmplările referitoare la viață și moarte pe care le trăim și le întâlnim cu toții,
pe care omul supus stresului încearcă să le îndepărteze prin alegerea unor căi alternative. Astfel,
omul se refugiază în fața televizorului sau a computerului personal unde es te asaltat de știri
despre crime, emisiuni triste sau eudemon iste cu discurs nihilist, ce accentuează în inconșt ient
cele mai sensibile părți. De asemenea, suntem asaltați și de reclamele care propun modalit ăți
diverse, alternative de a rezolva în cel mai sc urt timp problemele prezentate, ceea ce suscită
interesul c elui aflat în fața ecranului. Așadar, atât viziunea atee, materialistă, cât și cea a
magicului, a supranaturalului pot fi puse împreună în interiorul discursului nihilist, „neslăbind
prin aceasta efectul negării, ci chiar amplificântu -l, prin oferirea unu i spectru mai larg de
alternative sau prin mărirea confuziei. Deși din punct de vedere intelectual, acest discurs nu este
logic, lucrul nu mai are nici o relevanță într -o lume în care experiența subiectivă, emoțională a
fascinantului și senzaționalului sub minează orice demers rațional.”96
New Age se infiltrează în toate domeniile, prin mijloace aparent inofensive. Analizând
promisiunile acestui curent, observăm că nu sunt altceva decât promisiunile făcute de șarpe
Evei: „ Nu, nu veți muri !” (Facere 3,4), „Vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu,
cunoscând binele și răul ” (Facere 3, 5 ). Prima promisiune a New Age este aceea prin care
afirmă existen ța reîncarnării , iar a doua este aceea prin care arată că în fiecare om există un ochi
interior pe care pr acticile de meditație îl ajută să ajungă la cunoștința supremă,
instrumentalizând această cuno ștință prin tehnici ale dezvoltării potențialului uman, prin care
omul crede că ajunge la perfecțiune.97 Cei ce practică orice formă de magie, vrăjitorie sau au
încredere în efectele acest ora își închid drumul unei creșteri spirituale, căci vrăjitoria nu are o
doctrină spiritual -morală, dimpotrivă ea satisface orice pretenție imorală a omului, pentru a -l
rostogoli în indiferentismul moral sau în imoralitate.
Sănătat ea trupului este un dar al lui Dumnezeu. Pierzând -o din motive diferite, Biserica
cere puterea Duhului asupra celui bolnav, prin Taina Maslului, ca să se ridice din patul suferinței
și al încercării de tot felul. Vindecarea nu este cerută decât în cadrul p ocăinței și al mântuirii și
nu ca un scop în sine. Indiferent de sfârșitul bolii, unge rea simbolizează iertarea divină și
libertatea din cercul vicios al păcatului. Avem datoria să rugăm pentru tămăduirea de boală a

96 Virgiliu GHEORGHE , Efectele televiziunii asupra minții umane …, p. 275.
97 Pr. Dan BĂDULESCU , Ortodoxie și erezie , Editura Apologeticum, Ediție electronică, 2005, pg. 31.

35
tuturor celor care sunt în suferință tru pească și sufle tească. Lucrarea Sfântului Maslu oferă
tămăduirea trupului și iertare a de păcate sufletului. Așa cum boala este o realitate care ne
înconjoară la tot pasul, este firesc ca dorința de însănătoșire să fie tot mai puternică în oameni , așa
cum nădejdea în mila și ajutorul lui Dumnezeu să fie tot mai mare și de neclintit.
Așadar, omul societății modern e se află într -o stare de autosuficiență și prefer ă să-L ignore
pe Dumnezeu. Ortodoxia este considerată prea tradiționalistă și nu mai este pe pl acul omului
secularizat, cee ce duce la un sincretism accentuat în mintea acestuia, prin dorința de a aduce
îmbunătățiri din alte sisteme religioase. Acest lucru arată de ce persoanele societății moderne, dar
mai ales tinerii aleg aceste terapii neopăgâne în defavoarea Tainei Sfântului Maslu.

2.3. Lucrarea Diavolului prin individualism exagerat și iluzii vindecătoare

Sfântul Nicodim Aghioritul ne oferă sfaturi nu depre o luptă sensibilă și văzută, nici
despre lucruri trupești și trecătoare, ci despre cum să ne apărăm în războiul spiritual și nevăzut.
Sfântul Apostol Pavel spune că „ Lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci
împotriva căpeteniilor, împotriva puterilor, împotriva stăpânilor întunericului acestrui veac și
împotriva duhurilor rău tății de sub cer ” (Efeseni 6, 12 ).
Omul contemporan alunecă ușor în amăgiri oferite de diavol prin diferite alternative
spirituale. Acestea îi promit experiențe impresionante, d ar mai ales îi susțin egoismul,
implementându -i concepția că poate face totul prin puterile sale. Aceasta se transformă în
iubirea de sine și devine izvorul, începutul și cauza celorlalte pasiuni.98 Referitor la iluziile
vindecătoare, întrebarea pe care ne -o adresează Sfântul Nicodim este de un ajutor c olosal în
demersul nostru: „Dac ă demonii se străduiesc să te alunge din Împărăția lui Dumnezeu, cum or
să te elibereze de boală?”99 În acest sens , Sfântul Ioan Gură de Aur spune că demonii știu să
uneltească și să vatăme, nu să însănătoșească. Trebuie subliniat faptul că adevăratul docto r al
sufletelor și al trupurilor este Dumnezeu, iar cei ce vindecă prin alternativele spirituale cu
ajutorul demonilor, vindecă în închipuire. Aceștia sunt în chip firesc mincinoși, ceea ce
înseamnă că iubesc minciuna și urăsc adevărul: „ Voi sunteți din ta tăl vostru diavolul și vreți să
faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr,
pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciună, grăiește întru ale sale, căci este
mincinos și tatăl miniunii” (Ioan 8,44 ).

98 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Războiul nevăzut …, p. 15.
99 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Despre vrăjitorie …, p. 41.

36
În societatea contemporană , mulți sunt de părere că prin practicile vrăjitorești, omul
descătușează anumite puteri inferioare necunoscute încă în firea sa, intrând în robia lor nefastă
și încetând a mai fi o ființă care stăpânește cu rațiunea peste aceste puteri, folosindu -le în mod
liber.100 Ținând cont de pericolul și falsificarea tuturor practicilor vrăjitorești, Biserica creștină
prin revelația divină oprește cu asprime vrăjitoria, ajungând la concluzia că prin practicile
magice cheamă în sp rijin duhurile rele, care ajută pentru moment pe cei ce recurg la ajutorul
lor, ca pe urmă să -i poată supune sub puterea acestora. Vrăjitoria este chemarea mai mult sau
mai puțin conștientă a diavolului pus în slujba omului. Este o întoarcere către Satana de care s –
a lepădat la Botez, este o lucrare ascunsă a diavolului sub diferite forme, mai mult sau mai puțin
simple. În decursul întregii Revelații, Dumnezeu oprește cu severitate practicile vrăjitorești.
Tehnicile oculte ale vrăjitoriei, ghici rii, astrol ogiei, spiritis mului, puterii cristalelor,
yoga , meditației sunt proiectate de cele mai multe ori ca niște metode științifice care conduc la
descoperirea unor puteri ascunse din afara sau chiar din interiorul omului, sau ca niște rețete
pentru rezolvarea t uturor problemelor vieții. Acestea sunt curse viclene ale diavolului. „Nu este
nicio îndoială că învățăturile lor nu sunt de inspirație omenească, ci sunt insuflate de duhurile
acestea, care par iluminate, întrucât se bazează pe niște principii logice, fol osind un limbaj
duhovnicesc, vorbind despre Dumnezeu și iubire, și satisfăcând astfel multe dorințe autentice
ale omului căzut.”101 Anumiți practicanți recunosc eșecurile. Sunt radiesteziști care consideră
ca aceste eșecuri au loc din cauza presiunilor publi ce și că în experiențele particulare acestea
sunt favorabile. 102 Vrăjitoriile nu au la bază puteri dumnezeiești, ci puteri întunecate de care
vorbește Sfântul Apostol Pavel când amintește: „Iar venirea aceluia va fi prn lucrarea lui s atan
însoțită de tot fe lul de puteri și de semne și de minuni mincinoase , și de amăgiri nelegiuite,
pentru fiii pierzării, fiindcă n -au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască ” (II
Tesaloniceni II, 9-10), arătând că efectele produse de vrăjitorie sunt amăgitoare, sunt minuni
aparente, sunt avantaje de scurtă durată, făcându -se abstracție de pierzania sufletească ce o aduc
celor care practică astfel de tehnici oculte . În acest sens Sfântul Nicodim Aghioritul afirmă:
„Așadar, să nu te înșeli, creștinule, ci află că nici l upul nu se face vreodată oaie, după proverb,
nici diavolul nu se face vreodată doctor; și că mai ușor poate să înghețe focul și să se încălzească
zăpada, decât să vindece într -adevăr diavolul; fiindcă acesta, chiar dacă ar vrea să te vindece,
nu poate, deo arece este cu totul neputincios, iar dacă presupunem că poate să te vindece, totuși

100 Pr. Dumitru STĂNILOAE , „Formele și cauzele falsului misticism ”… p. 252 .
101 *** Demonii și lucrările lor …, p. 64.
102 Pr. David PESTROIU , „Combaterea ocultismului în opera Sfântului Vasile cel Mare”, în Anuarul Facultății de
Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universității din București , Anul IX (2009), p. 164.

37
nu vrea, deoarece sănătatea omului este un bun, iar diavolul urăște totdeauna cele bune și de
aceea este numit dușmanul binelui”.103
Vectorii directori în cultura modernă sun t hedonismul, divertismentul, materialismul,
dar mai ales nihilismul. Nihilismul este coordonata principală pe care se construiește lumea de
astăzi, coordonată ce degradează aproape toate valorile și credințele tradiționale, înlocuindu -le
cu cele contrare lor.104 Astfel, se slăbesc relațiile personale, omul devinde dependent atât de
mass -media, cât și de aceste terapi i alternative. Prin intermediul acestora omul caută să își
satisfacă măcar în parte nevoia de comunicare și încearcă integrarea în cerințele s ocietății de
astăzi (marea familie mondială). Trebuie remarcat faptul că se creează o infirmitate spirituală a
omului prin lipsirea de Dumnezeu. În ajutorul acestuia, această cultură modernă oferă cu
generozitate o multitudine de „religii surogat”105 care îl fac să uite de problemele lui
existențiale, de moarte și de ceea ce va fi după moartea sa. „Tehnologiile de ultimă oră,
progresul științei medicale, tratamentele geriatrice, comunicările rapide – fac ca omul să simtă
o plăcere fără precedent față de condi țiile vieții oferite de lumea aceasta, trăind doar în
perspectiva derulării imediate a noi experiențe fericite.”106
Trăim vremurile celor mai absurde întrebări și practici, contrare ordinii firești a
lucrurilor, a consum ismului , cultura divertismentului, a d esfrâului, a violenței, a magicului și a
globalizării. Cu toate acestea, omul modern se vede tot mai singur, mai bolnav și neputincios,
într-o lume în care i s -a promis totul, chiar că va fi propriul dumnezeu (așa cum susține
antropocentrismul). De asemene a, alte consecințe tragice ale celor care se înfășoară în plasa
diavolului sunt falimentul economic, schimbarea personalității, distrugerea sănătății fizice și
psihice, dar mai ales pierderea sufletului. Putem afirma faptul că omul a căzut încă o dată în
vechea cursă a diavolului, ceea ce a dus la o criză existențială. O situație aparte este reprezentată
de problema suferinței, în contextul vieții hedoniste propuse de postmodernitate. În acest caz,
„suferința, produsă mai rar, devine mult mai acută, iar rea cțiile în fața ei sunt mult mai radicale.
Se remarcă, de asemenea, incidența crescută a falselor forme de taumaturgie, prin bioenergii,
tratamente complementare și terapii alternative. Toate au în subsidiar dorința de a prelungi cu
orice preț viața pământe ască.”107

103 Sfântul Nicodim AGHIORITUL , Despre vrăjitorie …, p. 42.
104 Virgiliu GHEORGHE , Efectele televiziunii asupra minții umane …, p. 430.
105 Virgiliu GHEORGHE , Efectele televiziunii asupra minții umane …, p. 431.
106 Pr. David PESTROIU , „Spectrul suferinței apocaliptice – instrument de manipulare sectară”, în: Pr. Ștefan
BUCHIU și Pr. David PESTROIU , Taina Sfântului Maslu și îngrijirea bolnavilor, Editura Cuvântul Vieții,
București, 2012, p. 320.
107 Pr. David PESTROIU , „Spectrul suferinței apocaliptice …”, pp. 322 -323.

38
Întrebările care se referă la sensul vieții au rămas fără răspuns, în timp ce problemele
sale sociale (nedreptatea, violența, inegalitatea, distrugerea mediului înconjurător) s -au
accentuat și s -au agravat. În această vreme, lipsa de informare cate hetică și de discernământ
duhovnicesc și -au făcut simțită prezența, deoarece cei deznădăjduiți din cauza greutăților vieții
au început să recurgă conștient sau inconștient la ajutorul acestor puteri ale întunericului. Pentru
această perioadă, cuvintele Sfi nților Părinți și ale Sfintei Scripturi sunt mai necesare ca oricând
pentru repunerea în drepturi a valorilor creștinești. Astfel, se va aduce lumină în confuzia
contemporană privitoare la lumea supranaturalului și la corecta abordare a relațiilor cu pract icile
acestei lumi.

39
Capitolul III
Reiki și Radiestezia

3.1. Reiki

„Arta punerii mâinilor spre vindecare este la fel de veche ca și munții; oamenii au
practicat punerea mâinilor încă de la inceputul timpurilor. Este un instinct natural să pui mâna
pe cel rănit sau bolnav. Atingerea umană înseamnă vindecare si dragoste.”108
Reiki (arta punerii mâinilor) este un termen folosit de adepți și maeștri, dev enit deja
general pentru aceast ă practică , ce are ca scop definirea „Energiei Uni versale , denumire inclusă
în diverse sistem e de utilizare a acestei energii. Sistemele Reiki sunt tehnici de accesare a
,,Energiei Universale” care poate fi trasmisă spre sine sau spre altă persoană în scopuri
considerate „benefice”. Este un sistem de ,,e voluție spirituală”, prin care omul poate accesa
sursa universală de energie. ”Avantajele Reiki se pot vedea în faptul că este un sistem accesibil
oricărei persoane care dorește să evolueze spiritual indiferent de sex, rasă, religie, profesie,
naționalitat e, convingeri filosofice”109. ”Este superior radiesteziei ca acces la energii și superior
călugărilor că număr de îngeri”110. Reiki se pretinde a fi o modalitate de a arăta respectul pentru
Creatorul tuturor lucrurilor .
Cuvântul japonez Reiki (Anexa 1) este tradus de obicei, prin „Energia Vitală
Universală” sau „Energie Spirituală”. Expresia Reiki este o c ombinație a două kanji (silabe).
Prima silabă – REI înseamnă „universal” și semnifică dimensiunea spirituală și sufletul, iar Ki
înseamnă forța energetică v itală care curge prin tot ce este viu. Combinând aceste două kanji
putem înțelege sensul adevărat al Reiki: Energie Spirituală, Energie Universală, Forță Vitală
Universală111. Mulți terapeuți folosesc energia KI. „Aceasta provine din sursa universală de
energie, care este infinită, în sensul că este atât de vastă încât, dacă toți oamenii ar folosi -o la
maxim toată viața, ea nu și -ar epuiza nici 0,1% din potențial. Fie că vorbim despre
bioenergoterapeuți sau despre maeștri sau practicanți Reiki, fie că vorbim despre vrăjitori, toți
folosesc energia vitală Ki.”112
Se dorește a fi o metodă care se bazează pe valorificarea unora dintre principiile bine
reprezentate în Japonia în ultima parte a secolului XX, o îmbinare a medicinii tradiționale

108 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și me tode practice , Editura Trinity, București
2015, p. 7.
109 Dumitru HRISTENCO , Reiki tradițional. Metoda de vindecare Usui , Editura Teora, Bucur ești, 1997, p. 26.
110 Joel VICHERY , Reiki , traducere de Mihai Constantinescu, Editura Nicol, Bucure ști, 2012, p. 20.
111 Joel VICHERY , Reiki …, p. 19.
112 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 20.

40
chinezești cu tehnici de transfer energetic, cu budismul Tendai, cu învățăt uri spirituale sau
inițieri de diferite niveluri, având un puternic filon ș intoist ce se remarcă în prezent prin
tehnicile de control energetic . În ultima perioadă au apărut foarte multe manuale și compe ndii
de Reiki. Acestea susțin că dețin tehnici, metode și meditații esențiale și specifice acestei
practici japoneze tradiționale, precum și diverse aplicații moderne. „Aplicațiile tradiționale sunt
îmbinate cu metodele moderne de Shamballa Multidimmension al Healing, Karuna Reiki și din
alte sisteme contemporane pentru a oferi cititorului șansa primară de a se documenta și de a
găsi cele mai potrivite metode de autotratament și de relaxare.”113
În Reiki nu se va folosi propria energie, ci „fluxul energiei un iversale a vieții ”, care va
fi canalizată spre cei din jur , prin intermediul mâinilor, ochilor, suflului sau intenției. Mai mult,
adepții mărturisesc că Reiki nu vindecă, ci pune organismul respectiv în stare de vindecare prin
refacerea câmpului, eliminarea energiei negative, energizare și readucerea în conștient a
motivelor care au indus boa lă sau dezechilibrul energetic. Promotorii acesui sistem de învățături
spun că Reiki nu est e o credință sau o religie, nu are dogme, legi, interdicții sau condiții. P oate
accepta orice mod de a vedea lumea și orice altă învățătură: „ este adevărat că suprapunerea
cunoștințelor din Chi Kung, yoga, Falun Gong, radiestezie, bioenergie, metoda Silva și
creștinism face să crească, pe lângă înțelegerea practicantului, capacitatea de autovindecare sau
de tratare a altora, capacitatea de emisie energetică și protecția personală.” 114 Din cele
prezentate reiese clar o încurajare a unei forme mascate a sincre tismului religios sub denumirea
Reiki.
Adâncindu -se în învăț ătura greș ită, adepții consideră că Reiki nu este altceva decât forța
omniprezentă, de aceeași vârstă cu omenirea, mereu cunoscută și dintotdeauna prezentă pe
Pământ. Ea este una singură și este indivizibilă. Reiki nu este o religie , dar vorbește despre baza
tuturor reli giilor străvechi, adică despre d ragoste. Este prezent ă în toate fenomenele existente,
cu sau fără suflet. Pentru ea totul trăiește și trebuie respectat115.
Trebuie să evidențiem î n lucrarea noastră o „notă importantă” a unui compendiu de
Reiki: „metodele și tehnicile prezentate în această lucrare au caracter informativ și nu pot
substitui nicio formă de tratament medical alopat. Pentru probleme de sănătate vă rugăm să
consultați me dicul. Autorul și editura nu își asumă nicio responsabilitate pentru aplicarea
necorespunzătoare a tehnicilor și metodelor prezentate.”116

113 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 279.
114 Ovidiu -Dragoș ARGEȘANU , Reiki: între mit ș i realitate , Editura DAO PSI, București, 2006, p. 11.
115 Dumitru HRISTENCO , Reiki tradițional. Metoda de vindecare Usui …, p. 29.
116 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 2.

41

3.1.1. Istoria și inițierea

Istoria Reiki -ului tradițional începe în secolul al XIX -lea cu Mikao Usui. El a găsit î ntr-
o mânăstire niște manuscrise vechi în limba sanscri tă, datând de circa 2500 de ani. Ace stea
descriau o metodă de vindecare practicată de Buddha. Materialul nu conținea însă informația
privind activarea și punerea în funcțiune a energiei, acestea fiind omise intenționat pentru a fi
protejate.
Fondatorul acestei practice este Mikao Usui (Anexa 2) . Acesta s -a născut în Taniaimura
(acum Miyamacho), satul Yamagata, pref ectura Gifu, în 15 august 1885. În luna martie a anului
1922 „a trecut prin capul său o puternică energie universală, iar el a devenit conștient de
universul prezent în interiorul său; în același timp a primit o forță vindecătoare pe care a numit –
o Reiki”. 117 În aprilie 1922 a înființat la Ayoama o societate denumita Usui Reiki Ryoho
Gakkai, u nde se preda în mod public această practică. Mikao Usui ajunge să inițieze peste 2000
de practicanți Reiki, dintre care 16 au ajuns la nivelul Shinpiden. Ne sunt cunoscute numele a
7 dintre cei 16 maeștri formați de Mikao Usui: Toshihiro Eguchi, Iichi Take tomi, Toyoichi
Wanami, Yoshiharu Watanabe, Kozo Ogawa, Juzaburo Ushida, Chujiro Hayashi118. A decedat
brusc la Fukuyama după ce a străbătut Kure, Hiroshima și Saga: „era în 9 marteie 1926 având
vârsta de 62 de ani; a pregătit peste 2000 de studenți.”119
Chuj iro Hayashi este un alt maestru. Acesta a primit nivelul de Shinnpiden în 1925 și a
deschis o clinică Reiki la Shinano Machi în Tokyo. Senseiul a părăsit Usui Reili Ryoho Gakkai
(după moartea lui Mikao Usui în 1926) și a fondat „Hayashi Shiki Reiki Ryoho” bazat pe Usui
Shiki Reiki. Această practică a fost răspândită ini țial în Japonia. „S -a spus că Hayashi a instruit
doar 13 maeștri Reiki (inclusiv două doamne: Hawayo Takata și Chie Hayashi).”120
Conform învățăturii acestei metode , oricine poate practica Rei ki, însă trebuie inițiat de
către un ” maestru ”. Inițierea constă în diferite proceduri, care au ca scop „acordarea celui i nițiat
la frecvențele energiei R eiki”121, pentru ca acesta să o poată transmite propriului corp sau către
alte persoane, animale, plante , obiecte etc.122 Majoritatea ramurilor Reiki cunosc o structurare
pe grade sau niveluri. Realizatorul structurii pe grade a acestei metode a fost Chujiro Hayashi

117 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki : meditații, tehnici și metode practice …, p. 16.
118 Walter LUBECK , Reiki – Manual de inițiere , traducere Cristian Hanu, Editura Mix, Brașov, 2007, p. 17.
119 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 16.
120 Risvan Vla d RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 17.
121 George St. KAUFMES , Miracolul palmelor , Curs practic de inițiere, Editura Tehnică, București, 1999, p. 31.
122 Pr. Radu Petre MUREȘAN , Alternative spirituale în România. Secolul X XI. Perspectivă ortodoxă, Ed. Agnos,
Sibiu, 2011, p 176.

42
(primul maestru inițiat de Mikao Usui). „Tehnicile cunoscute până la acea vreme au fost
împărț ite în trei grade: gradul întâi, al doilea și gradul maestru.”123
Gradul în tâi de Reiki – Shoden: practicantul poate face tratament prin punerea
mâinilor, fie ca autotratament, fie pentru alții. Pozițiile de punere a mâ inilor sunt simple și
intuitive. Se r ecomandă principiul de sus în jos, urmărindu -se chakrele, pe fața și pe spatele
trupului. De asemenea se aplică mâinile în locurile durerose124. De asemenea, „inițiatul în
primul grad Reiki poate direcționa Ki -ul cu intenția de a face ceva, calitate imprimat ă energiei
prin afirmație, fără a fi neesară utilizarea simbolurilor. În anumite sisteme Reiki, aceasta poartă
denumirea de <<transformare în corp de Lumină >>.”125
Pentru aprofundarea acestui grad de inițiere trebuie să prezentăm și un set de reguli ale
inițiatului:
”Nu se face tratament sau inițiere fără acordul persoanei.
Nu se întrerupe tratamentul medicamentos și nu se recomandă medicamente de către
practicanții Reiki dacă nu sunt medici.
Nu este nevoie să se dezbrace pacientul ca să i se f acă un tratament Reiki.
Nu se ating zonele intime ale pacientului decât cu acordul acestuia.
Nu înseamnă că un practicant Reiki grad I poate vindeca orice.
Nu există nici o contradicție între Reiki și alte tratamente energetice sau forme de terapie
(asta dacă nu se folosesc demonii în scop terapeutic!).
Nu se discută cazurile întâlnite folosindu -se numele pacienților, tot ce se află în tim pul
terapiei este confidenț ial.”126
Acordajul sau inițierea Reiki reglează frecvența prin care practicantul se conec tează la
sursa de energie, „creând o legătură permanent ă cu aceasta. Din acest motiv, se afirmă că o
inițiere în Reiki este valabilă pe tot parcursul acestei vieți, cât ș i a existențelor viitoare.”127
Gradul al doilea de Reiki – Okuden: cuprinde sfera socia lă (tratarea altor persoane)
și se referă la transmiterea mentală a energiei prin folosirea de simboluri, care au nume și
semnificații precise. Practicantul primește primele simboluri Reiki, cu ajutorul cărora își poate
activa palmele pentru o mai mare efi ciență și poate face tratament și prin realizarea, vizualizarea
simbolurilor în anumite puncte bine precizate. De asemenea, simbolurile permit curățarea
încăperilor de energii negative, dăunătoare, curățarea și energizarea mâncării, dar și trimiterea

123 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 55.
124 http://www.laurmanea.ro/download/manualreiki .pdf, 10.01. 2018.
125 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 57.
126 Ovidiu -Dragoș ARGEȘANU , Reiki: între mit și realitate …, pp. 52 -53.
127 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practic e…, p. 57.

43
lumin ii la distanță, crearea câmpurilor de protecție .128 Nu este obligatoriu ca un inițiat să -și
continue drumul sub îndrumarea aceluiași maestru. „Există o ierarhie vibraț ională a
simbolurilor care ține de dimensiunea la care conectează fiecare dintre ele. În or dine sunt: CHO
KU REI, SEI HE KI, HON SHA ZE SHO NEN.” 129 Se pot face tratamente pentru alte persoane,
tratament l a distanță (pe ursulețul de pluș , pe fotografie).130
Gradul de maestru Reiki – Maestrul – „Ipostază a iluminării” : „caracteristic acestui
grad e ste deschiderea inițiatului către Sursa de Lumină Universală. Acest lucru se face prin
inițierea practicantului pe simbolul DAI KO MIO USUI.” 131 Se învață alte simboluri care nu
pot fi folosite de către ceilalți practicanți ( o cruce tridimensională ), tehnic i avansate de evoluție
spirituală și de tratament.132
Un maestru reiki trebuie să îndeplinească o serie de condiții:
„Să cunoască în amănunt toate simbolurile Reiki, împreună cu utilizările acestora;
Să cunoască toate tehnicile specifice fiecărui grad în parte;
Să răspândească pretudindeni Lumina, adevărul și cunoașterea;
Să fie capabil să se îngrijească de propria stare fizică, psihică și energetică;
Să nu se abată din calea spre iluminare și să nu cedeze ispitelor care inevitabil îi apar în
drum.” 133
Pentru a putea dobândi capacitatea de a practica Reiki, inițiatul trebuie să treacă prin
anumite acordaje specifice f iecărui grad în parte. Acest ac ordaj reglează „frecvența prin care
practicantul se conectează l a sursa de energie. Implică iniț ial deschid erea canalului central
pentru a putea fixa aici simboluri specifice.”134 Se recomandă ca timpul dintre două acordaje
successive să fie cel puțin 21 de zile. În această perioadă organismul are timp să se acomodeze
cu noile energii. În aceste 21 de zile poate avea loc anumite crize de vindecare: „grețuri,
vărsături, amețeli, somnolență, diaree sau constipație, accelerarea apariției ciclulu i menstrual,
dureri musculare”.135 În timpul crizei de vindecare, pot reveni în memorie fapte, gânduri demult
uitate, care își așteaptă soluționarea.
Lucrarea ocultismului asupra inițiaților poate fi sesizată încă din momentul în care
practicanții Reiki mărturisesc că lumina face ca entitățile sau energiile negative să iasă la

128 http://www.laurmanea.ro/download/manualreiki.pdf , 10.01. 2018.
129 Ovidiu -Dragoș ARGEȘANU , Reiki: între mit și realitate …, p. 63.
130 Ovidiu -Dragoș ARGEȘANU , Reiki: între mit și realitate …, pp. 80 -81.
131 Ovidiu -Dragoș ARGEȘANU , Reiki: între mit și realitate …, p. 100.
132 Pr. Radu Petre MUREȘAN , Alternative spirituale în România. Secolul XXI. Perspectivă ortodoxă… , pp. 177 -178.
133 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații , tehnici și metode practice …, pp. 138 -139.
134 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 58.
135 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 59.

44
suprafață și să fie eliminate, acest lucru ducând l a refacerea câmpurilor. Procesul de eliminare
a entităților negative poate îmbrăca orice simptom și se poate manifesta precum o gripă, prin
curgerea nasului, strănut, cursul ochilor, prin urinări dese, având altă culoare și miros urât,
scaune de consistenț ă și culoare modificate. Pot apărea și căscat des,tuse cu expectorație,
transpirații, somnolență sau inso mnie .136

3.1.2. Principii și idealuri

Mikao Usui a emis și i -a îndemnat pe studenții săi să respecte 5 principii (există 3
versiuni ale acestora, însă Penelope Quest consideră că următoarele provin dintr -un document
original scris de Mikao Usui):137
”Doar astăzi
Nu te enerva
Nu fi supărat
Arată apreciere (sau fii recunoscător)
Muncește din greu (asupra propriei persoane)
Fii bun cu ceilalți !”
Aceste pr incipii sunt considerate a fi parte integrantă a sistemului de vindecare a lui
Mikao Usui, principii care sunt incluse în tehnica de meditații numită Hatsurei -ho.138
De asemenea, întâlnim și alte principii ale lui Mikao Usui, preluate din scrierile dinastie i
Meiji din Japonia (Anexa 3) :
„Metoda secretă a binecuvântării
Vindecarea spiritual ă a multor boli.
Doar pentru astăzi nu fii (sic!) supărat și nu fii (sic!) îngrijorat
Fii recunoscător și umil
Fă-ți datoria cu plăcere și apreciere
Fii bland cu totul și cu toți din jurul tău
Dimineața și seara, cu mâinile în rugăciune
Gândește -te la aceste cuvinte și spune aceste cuvinte…”139

136 http://www.laurmanea.ro/download/manualreiki.pdf , 10.01. 2018.
137 Penelope QUEST , Autovindecarea prin Reiki. Armonie, echilibru și sănătate pentru trupul și mintea ta , Editura
Polirom, Iași, 2006, pp. 19 -20.
138 Penelope QUEST , Autovindecarea prin Reiki. Armonie, echilibru și sănătate …, p. 243.
139 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 11.

45
În țările vestice, practica Reiki este văzută de cele mai multe ori ca un sistem de
vindecare naturală. La originea lui, acest sist em reprezenta și o metodă de ascensiune spirituală
și chiar de iluminare. Principiile Reiki cuprind principiile budiste ale lui Karuna (compasiune
pentru toate fiiințele vii) și ale Metta (iubire și blândețe față de toți). Se caută întâi de toate
regăsirea maestrului interior. Scopul acestei practici este de a conecta inițiații în mod permanent
cu o anumită sursă universală de lumină. Există o anumită idee a schimbului de energie.
Deoarece în timpul tratamentului sau a inițierilor are loc și o ”preluare” a energiilor negative,
aceasta însemnând eliminarea energiilor negative de orice fel de către cel tratat sau inițiat și
preluarea lor de către terapeut sau maestru în vederea distrugerii lor, s -a stabilit ca plata să se
facă de regulă în bani pentru a păstra echilibrul Universului140. Așadar, problema banilor este
accentuată, căci energia nu vine la cei care nu au ”dare de mână”. Această idee a fost impusă
mai ales în cadrul Reiki Alliance. Potrivit acesteia, cand cineva primește un dar (acordajul
Reiki), treb uie să existe undeva în Univers și o energie opusă cu rol de echilibrare. Tratamentele
și acordajele Reiki au început să se plătească foarte scump de căt re cei care și le doresc. „În
SUA tarifele ajung și până la 10 000 dolari pentru un singur acor daj și î n medie 300 de dolari
pentru un tratament energetic”.141 Cei atrași în mod special de această practică susțin că motivul
ar fi simplitatea. Încă nu le putem oferi dreptatea acestora, analizând toate tehnicile, pozițiile și
simbolurile. Aceștia se folosesc de astfel de principii pentru atragerea altor adepți aflați în
deznădejde sau au anu mite suferințe de ordin trupesc și sufletesc. Un practicant Reiki a scris în
cartea sa: „cât despre taxele de maestru Reiki, mi s -a spus ca, pentru a deveni învățător, e nevo ie
de un angajament full -time. Taxele mari sunt menite să arate că ești serios în privința faptului
că îți dedici viața Reiki și că nu o faci doar part -time.”142 Același practicant conchide capitolul
său cu o idee superficială cu rol de confuzie pentru viito rii adepți: „ cei implicați în mișcarea
Reiki gratis au adesea practici care nu sunt bine conturate. Cei mai mulți predau neoficial
prietenilor și cunoștințelor. Banii sunt o problemă sensibilă, în cele mai multe cazuri, și pot
provoca reacții puternice în noi. Pentru mine așa a fost și încă mai este.”143 De aceea, în anumite
cazuri a ales să facă anumite schimburi (de bijuterii și cristale). Pentru primirea vindecării este
obligatorie plata în diferite forme (servicii sau timp). Maestrul amintit a scris în al t capitol că a
acceptat ca schimb „web design, terapie prin masaj, antrenament fitness personal, editare și
grafică”. 144 Acest lucru arată că schimbul nu poate lipsi din această practică.

140 Walter LUBECK , Reiki – Manual de inițiere, traducere Cristian Hanu, Editura Mix, Brașov, 20 07, p. 53.
141 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 16.
142 Cristop her PENCZAK , Magia și Reiki …, p. 257.
143 Cristop her PENCZAK , Magia și Reiki …, p. 259.
144 Cristop her PENCZAK , Magia și Reiki …, p. 27.

46
O importantă caracteristică în Reiki se pre tinde a fi și flexibilita tea, care se manifestă
atât la nivelul ”maeștrilor”, cât și la nivelul ucenicilor sau practicanților. În acest fel, metoda
practicată în America s -a înstrăinat mult de cea tradițională japoneză. Au apărut mai multe
ramuri de Reiki : Karuna Reiki, Shamballa Reiki, Ordinul lui Mel chizedec, Inforeiki, Ascension
Reiki etc. O ramură nou apărută este Moneyreiki cu ajutorul căreia se curăță lumea financiară
de emisiile lăcomiei, lăsând banii să circule firesc, fără a fi influențați de frecvențe joase care
conduc că tre criză financiară145.

3.1.3 . Reiki în România

Dumitru Hristenco (n. 1951) a introdus sistemul Reiki în România, imediat după
revoluția din anul 1989. Acesta i -a avut ca profesori pe Alexander Fries -Tersch din Austria și
Brian Wark din Canada. Hristen co afirmă că a fost recunoscut ca maestru Reiki în Canada pe
linia Mikao Usui – Hayash – Takata Fay – Susan Proust – Evelyn Freurman – Ana Patricia
Cairns și că a pregătit 16 maeștri.146
Sub semnătura lui Dumitru Hristenco au apărut următoarele cărți: ”Rei ki tradițional.
Metoda de vindecare Usui”, ”Reiki tradițional. De la gradul I la maestru”, ”Reiki. Metodă
orientală de transfer energetic”, ”Reiki modern”, ”Izvorul fericirii”, ”Radiestezia”.
Risvan Vlad Rusu este maestru în numeroase sisteme Reiki, Qi Go ng, Tai Chi Quan,
Feng Shui, masaj japonez Shiatsu și masaj Tao. Economist de profesie, s -a remarcat ca autor
de articole care abordează teme de medicină naturistă și spiritualitate asiatică, apărute în
publicațiile: ” Lumea Misterelor” , ”Revista Fenomenelo r Paranormale” , ”Taifasuri” , ”The Tai
Chi Magazine” (Marea Britanie), ” El Qi Gong y la salud” (Spania) și ” The Qi Gong Magazine”
(SUA). Este coautor al publicației ” Weekly Healing Review” , editată de National Canadian
Reiki Association și autor al următoar elor cărți: ”Inițiere în Reiki ”147, ”Compendiu ilustrat de
Reiki”, ”Dicționar de simboluri pentru protecția spirituală”, ”Karuna. Vindecarea naturală
cu îngeri. Arhanghelii și lumina”.
Un al t promotor și practicant este Ovidiu Dragoș Argeșanu . Acesta este născut în 1968,
de profesie medic, maestru Reik i, Karuna Reiki și alte sisteme. A urmat cursuri de radiestezie
și Chi-kung. Este autorul a numeroase cărți, printre care: ”Arta războiului PSI”, ”Arta

145 Pr. Radu Petre MUREȘAN , Alternative spirituale în România. Secolul XXI. Perspectivă ortodoxă.. ., p. 184.
146 Pr. Radu Petre MUREȘAN , Alternative spirituale în România. Secolul XXI. Perspectivă ortodoxă.. ., p. 186 .
147http://karunareiki.home.ro/pgid5siteRO.html – 11.01.2018.

47
războiului PSI. Protecția”, ”Atacul PSI. Între știință și magie”,”Reiki. Între mit și realitate”,
”Devenirea”, ”Jumătatea mea, femeia” etc. 148
Reiki este promovat în România și prin diferite centre specializate, cum ar fi Centrul de
Inițiere și Perfecționare Reiki România, fondat în 2003 de către Călin Petru Cot rău, unde se
studiază diferite sisteme Reiki.149 Chiar maestrul Risvan Vlad Rusu susține că în România „se
răspândește văzând cu ochii. Le mulțumesc pe această cale tuturor maeștrilor consacrați din
România, tuturo r celor care au scris lucrări pe această tem ă și care, toate, împărtășesc Lumina
și bunătatea printre locuitorii acestei frumoase țări”. 150

3.1.4. Reiki și Ortodoxia

Practicile orientale au început să aibă mare succes în țara noastră și mai ales în societățile
dezvoltate tehnologic și prospere . Acestea apar sub „vălul filosofic și propun anumite exerciții,
tehnici, ritualuri și inițieri, susținând că omul poate prin strădaniile lui să se izbăvească de
nesiguranță și de stres”.151 Maeștrii folosesc modalități de atragere a adepților, prezentând
acest e metode ca fiind ideale lumii contemporane. Pentru omul modern , care dorește să îmbine
viața socială, obligațiile de zi cu zi cu relaxarea și traseul evoluției spirituale, aceste practici
reprezintă rețeta rapidă, mult căutată. Multe victime ale acestei î nșelătorii diavolești există în
vremurile noastre. Omul zilelor noastre însetează după adevăr, dar nu are nici răbdarea și nici
smerenia de a dobândi harul lui Dumnezeu. Din acest motiv alunecă cu ușurință în amăgire.
Această amăgire îi mângâie omului egoi smul și îi promite accesul rapid și mai ales lipsit de
eforturi la anumite „experiențe” impresionante.
Suntem datori să amintim aici de mișcarea New Age. Această mișcare „folosește din
abundență tehnicile oculte ale vrăjitoriei, ghicirii, satanismului, a strologiei, spiritismului,
mediumului, puterii cristalelor, yogăi, meditației etc.”152 Tehnic ile și metodele acestor practici
sunt proiectate ca niște metode științifice, care conduc la descoperirea unor puteri ascunse din
afara sau din lăuntrul omului. Aces tea sunt curse viclene ale diavolului, care prind în ele multe
victim nebănuitoare. Aceste „religii” orientale întruchipează cel mai bine un vis al unității
primare și al contopirii. Metodele orientale sunt „construite mai mult pe experiență decât pe

148 http://www.ovidiudragosargesanu.com/biografie/ – 11.01.2018 .
149 Pr. Radu Petre MUREȘAN , Alternative spirituale în România. Se colul XXI. Perspectivă ortodoxă.. ., p. 186 .
150 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 279.
151 *** Demonii și lucrările lor …, p. 62.
152 *** Demonii și lucrările lor …, p.64.

48
rațiune și autoritate.”153 Practicile orientale au reproșat creștinismului o anumită dezbinare,
menț ionând că a produs numai conflicte, schisme și războaie religioase. Astfel, vor adăuga în
concepțiile lor faptul că ceea ce are omul mai profund este sinele, care nu ia parte la existența
noastră istorică în această lume.
O altă cauză a răului sunt atacurile provenite de la cei care p ractică R eiki și care își
încearcă puterile.154 Ceea ce ne poate pune pe gânduri este pretinsa împletire dintre tradiția
ortodoxă și R eiki. Faptul că maeștrii au acces la Ceruri și pot vedea Sfânta Treime este o
blasfemie amăgitoare pentru multe persoane. Ei pretind că pot intra în legătură cu Arhanghelul
Mihail sau cu Arhanghelul Gabriel și într -un mod facil cu Îngerul păzitor.
Adepți i Reiki sunt îndoctrinați cu idei conform cărora din cauza unor atacuri foarte
puternice ale unor „maeștri racordați la ac eeași frecvență”, cei deveniți îndrumători au primit
prin revelație u n alt sistem R eiki cu acces direct la Dumnezeu. Sistemul se numeș te Eli-cha. De
asemenea, maestrul „ are o relație directă și personală” cu Dumnezeu Tatăl și cu Maica
Domnului, care i -au dictat o serie de acatiste, care au fost ulterior tipărite și dăruite cadou spre
vânzare la diverse mânăstiri și biserici ca ajutor. Ma eștrii Reiki spun că cele mai puternice
atacuri vin de la conducătorii Bisericii, susținând faptul că aceștia sunt masoni și că atacă psihic
în timpul slujbelor. Conform acelorași profesori de iluzii , tot preoții și episcopii sunt cei care
atacă și fură oa menilor îngerii primiți la inițieri.155 Printr -un ritual , aceștia erau aduși înapoi
(Anexa 4 ). Ajutorul venea de la Tatăl Ceresc care făcea dreptate. Practicanții t râmbițează ideea
conform căreia principala cauză a depărtării oamenilor de Biserică este retra gerea harului de
către Dumnezeu pentru că preoții nu mai vor să facă ceea ce trebuie să facă. Ei nu mai învață
oamenii să lupt e cu adevărat cu forțele răului. Pentru restabilirea păcii și a corectitudinii ,
Dumnezeu i-a trimis pe acești maeștri să s uplineas că preoții și episcopii care vor fi pedepsiți de
Dumnezeu.
Conform teoriilor Reiki , „izvorul tămăduirii ” este în noi și putem obține aceasta prin
racordarea noastră la energia cosmică. Reiki tradițional propune vindecarea trupului cu ajutorul
propriilor p uteri prin unirea noastră cu energia cosmică.
Pentru a arăta o contradicție demnă de science fiction între Reiki și Ortodoxie este
necesar să amintim cuvintele unui maestru. Christopher Penczak a scris în cartea sa Magia și
Reiki , că Iisus din Nazaret s -a dus în India (înainte de crucificare sau după Înviere). În acel loc
el a ascuns secretul metodei de vindecare, „astfel încât să nu se piardă și să poată fi dezvăluit

153 Diac. P. I. DAVID , Invazia sectelor. Coarnele Fiare i Apocaliptice în Mileniul III …, p. 417.
154 Ovidiu -Dragoș ARGEȘANU , Reiki: între mit și realitate …, p. 60.
155 Ovidiu -Dragoș ARGEȘANU , Reiki: între mit și realitate …, p. 7.

49
atunci când va fi nevoie, în ultimile zile. Iisus l -a primit de la preoții din vechiul E gipt, când a
fost inițiat, în copilărie.”156 Urmează apoi un scenariu de poveste în cartea acestuia prin
afirmarea faptului că egiptenii au învățat Reiki de la supraviețuitorii Atlantidei, iar atlanții „erau
în contact cu rase extraterestre, care au transmis sistemul Reiki clasel or conducătoare din
Atlantida. Ș i, de fapt, dr. Usui a fost răpit de extratereștri, cand era pe munte, iar luminile pe
care le -a văzut erau navele spațiale care îi transmiteau energia tehnologiei lor.”157 Acest maestru
susține că este s igur că „dacă un bărbat pe nume Iisus” a făcut vindecări, a folosit o formă de
energie universală. De asemenea, afirmă credința sa în tradițiile magice din India, Egipt și din
alte asemenea culturi care folosesc o formă de energie universală. Trebuie să me nționăm faptul
că cel care a coordonat această carte a lui Christopher Penczak este cunoscutul maestru Reiki
din România Risvan Vlad Rusu, cee ce îi conferă acestei apariții editoriale un grad mare de
autoritate printre adepții Reiki .
O altă contradicție este reprezentată de fundamentu l budist al sistemului Reiki. Doctorul
Usui a postit douăzeci și una de zile pe muntele Kurama. Bazele acestui templu au fost puse în
anul 770, în urma unei profunde experiențe religioase trăite acolo de către călugărul Gant ei
(discipol al lui Ganjin). „Până în anul 1949 templul Kurama a fost legat de budismul tendai,
devenind apoi sediul sectei Kurama -Kokyo.”158 Doctorul Usui era budist. Budismul tantric
esoteric a pătruns în Japonia la începutul secolului al IX -lea. Scopul bu dismului esoteric îl
reprezintă Shunyata, vidul. Vidul trebuie înțeles ca transcendență a dualității. „În momentul în
care sinele încetează a mai fi dinstinct de celalalt, unitatea întregului a fost refăcută. Noi creăm
ego-ul și lumea cu propriile gânduri. Starea noastră naturală d e ființe este vidul, golit de a tribute,
de trecut și viitor.”159
Putem afirma faptul că adepții Reiki sunt practicanții unui sincretism. Budismul ezoteric
din Japonia este patronat de Dainichi Nyorai. Vom prezenta ac um mantra aces tuia, pentru a
arăta o altă contradicție și incompatibilitate între Reiki și Ortodoxie:
„Întregul univers este alcătuit din șase elemente.
Corpul meu, format din șase elemente, este corpul lui Dainchi Nyorai.
Sunt plin de viață totală, perfectă și fără mar gini.
Cele cinci înțelepciuni sunt întruchipate de imensa, nelimitata compasiune.
Imensa compasiune a lui Nyorai intră în sufletul meu.

156 Cristop her PENCZAK , Magia și Reiki …, p. 28.
157 Cristop her PENCZAK , Magia și Reiki …, p. 28.
158 Frank Arjiava PETTER , Manual de Reiki, traducere de Ruxandra Ștefania Munteanu, Editura Nemira
Publishing House, București, 2014, p. 17.
159 Frank Arjiava PETTER , Manual de Reiki …, p. 20.

50
Sunt inclus în imensa compasiune a lui Nyorai.
Sunt binecuvântat, sunt binecuvântat.”160
O caracteristică ocultă a metod ei Reiki de vindecare este magia. Reiki și magia au
multe în comun, mai ales în ceea ce privește eliberarea, relaxarea. Ambele sunt căi de
vindecare și de împlinir e. „Ele nu trebuie să se excludă reciproc în viețile noastre. Suntem un
amalgam al ambelor ab ordări ale vieții, iar cei care aleg un drum echilibrat vor găsi
înțelepciune în ambele abordări.”161
În acest sens, pentru clarificarea și eliminarea acestor afirmații false, amăgitoare și
himerice trebuie să subliniem faptul că orice alt tip de vindecare fără harul lui Dumnezeu este
de la vrăjmaș. Adevărata vindecare o primim prin rugăciune și prin participarea la Sfintele
Taine ale Bisericii, prin credință și trăirea autentică a ei. Sfântul Apostol Iacob ne învață ca
atunci când cineva din noi este bolnav „să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el
ungându -l pe el cu untdelemn în numele Domnulu i. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel
bolnav și Domnul îl va ridica și de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacob V, 14 -15). Este
îndeajuns să ami ntim de perioada de început a creștinismului, pentru a arata cum nenumărați
Sfinți Mucenici, victim e ale sălbăticiei idolatrilor, „au dovedit prin jertfa și minunile lor că
idolii erau sălașuri ale duhurilor rele și că ardoarea zeilor mincinoși ai Olimpulu i era de fapt
ardoarea demonilor.”162

3.2. Radiestezia

Radiestezia reprezintă așa-zisa capacitate a unui om de a percepe și interpreta
informațiile fizice, chimice sau energetice transmise în mediul înconjurător de către un subiect
pe care v rem să -l loca lizăm sau chiar să îl identificăm163. Această capacitate este prezentă în
fiecare ființă de pe Pământ, conștient sau inconștient și poate fi dezvoltată și utilizată în diverse
domenii (de la a căuta apă sau minerale aflate în subsol, până la a determina star ea de sănătate
sau diversele boli de care poate suferi un om)164.
Cuvântul radiestezie este alcătuit din rădăcina latină "radius", care înseamnă rază,
radiație și din grecescul "aesthesis", adică senzație, sensibilitate. Același fenomen este cunoscut
și sub denumirea de biolocație, biodetecție sau efect biogeofizic, terminologie folosită mai ales

160 Frank Arjiava PETTER , Manual de Reiki …, p. 19.
161 Cristop her PENCZAK , Magia și Reiki …, p. 20.
162 *** Demonii și lucrările lor …, p. 66.
163 Juan Echenique PERSICO , Puterea pendulului , Editura Teora, 2007, p. 34 .
164 Cristian și Miriam DIKOL , Manual de radiestezie , Editura Esoteris, Iași, 2005, p. 18 .

51
de școala radiestezică rusă. Radiestezia este considerară arta de a utiliza indicatoarele
radiestezice (Anexa 5 ) făcând să intervină voluntar activitatea inconștien tă pentru a ajuta la
descoperirea a tot ce este ascuns facultăților normale ale individului, dar a cărui existență este
reală165.
Când vorbim de radiestezie trebuie să amintim si de intrapsihism (l’intrapsychie). Acest
cuvânt se descompune de obicei în INTR A – sinonim al cuvântului „înauntru” și PSIHISM –
care se referă la spirit. „Așadar, explicația profană este următoarea: folosirea unei fațete
interioare a sufletului.”166 Profesorul Gilbert Jausas propune o anumită decriptare prin „limba
păsărilor” a acestu i cuvânt prin care obține:
„IN = Posibilitatea de a vehicula energia primordială – sursa (cosmică) prin valuri…
TR = pe pământ,
A = fără…
P = concentrarea acesteia în cap
S = generarea mișcării giratorii,
Y = ca bagheta fântânarului care încearcă să d escopere izvorul, locul unde se află apă.
C = începutul creației, locul unde se separă cerul de pământ, lumina de întuneric,
H = această dualitate a celor două fațete ale unității se regăsește în…
I = principiul divin care poate, el singur, să adune, să unifice energiile și…
E = să le facă să se manifeste total pe cele trei planuri fizice ale pământului.”167
Radiestezia reflectă posibilitatea extrasenzorială a omului de a determina, cu ajutorul
unor indicatoare radiestezice, anomaliile din medii vii sau nevii, obținându -se astfel informații
ascunse celor cinci simțuri umane. Practica radiesteziei este foarte veche în scopul determinării
izvoarelor subterane, a pânzelor freatice, a zăcămintelor, a structurilor petrolifere . Instrumentul
de detecție este o baghetă denumită divinatorie, care în mâinile căutătorului execută o mișcare
independentă de voința acestuia, atunci când el se află deasupra locului unde se găsea elementul
căutat (Anexa 6 ). Astfel, urmărindu -i mișcările, în teren, la planșă sau pe hartă s e conturează,
reperează, localizează poziția sau arealul ocupat ori zona afectată.

3.2.1. Istoria și inițierea
Imaginea unui om care umblă pe teren ținând în ambele mâini o nuielușă sau o ve rgea,
căutând parcă ceva anume era o imagine familiară în satele româneș ti. În momentul în care

165 Aliodor MANOLEA , Manual de radiestezie …, p. 17
166 Gilbert JAUSAS , Energia spiralei, Editura Vidia, București, 2012, p. 21.
167 Gilbert JAUSAS , Energia spiralei …, p. 22.

52
cineva voia să -și facă o fântână apela la o asemenea persoană. N uiaua făcea anumite mișcări
până când se stabiliza într -un punct. Acolo se săpa ș i de cele mai multe ori, se dădea de un izvor
cu apă potabilă.168 Nimeni nu se mi ra de ceea ce se întâmpla, iar cei care descopereau izvorul
erau considerați oameni care aveau cunoștințe ascunse , superioare, deci oculte . Cei care practică
această tehnică au fost cunoscuți de -a lungul timpului sub diferite denumiri: de hidroscopi,
desco peritori de izvoare, fântânari . Denumirea cea mai cunoscută în epoca modernă este aceea
de radiesteziști.
Rabdomanția (strămoșul radiesteziei) este arta de a ghici locurile unde sunt izvoarele,
comorile ascunse cu ajutorul unui bețisor de alun care încep e sa tremure în apropierea lor.
Căutătorii de izvoare din Antichitate foloseau indicații naturale, „după chiar mărturia
contemporanilor lui Vitruviu, Pliniu cel Bătrân și Casiodorus: norii de musculițe zburând la
nivelul solului sau aburii observați la răs ăritul soarelui, când se culcau pe burtă cu bărbia
sprijinită de pământ, le arătau locurile unde trebuiau să scormonească.”169
Bagheta divinatorie și -a făcut apariția la sfârșitul secolului al XV -lea, în Germania.
Apoi, s -a extins în toate regiunile minier e din Europa centrală, folosit mai întâi de mineralogi
pentru a descoperi mine de aur, de argint sau de alte metale. „De aceea a și fost numit Ruthe
eines Bergmans, bețișorul de căutător de metale, sau virgula Mercurialis, varga lui Mercur.”170
Georgius Agri cola, în De Re metallica (1550), a condamnat bețisorul ca fiind un instrument
diabolic, spunând că el nu se mișcă decât datorită cuvintelor magice pronunțate deasupra lui.
Folosirea baghetei divinatorii a dăinuit și a devenit o modă în Suedia (sub domnia l ui Gustav
Adolph) către anii 1630.
La diferență de un secol, întâlnim această practică în mâinile fântânarilor. Această
tradiție a început în Franța, sub Ludovic al XIII -lea, odata cu sosirea din Ungaria a unei perechi
de aventurieri, baronul de Beau -Soleil și doamna de Bertereau, „c are i-au oferit marchizului de
Effiat, supraintendent al finanțelor, șansa de a -i dezvălui, cu ajutorul instrumentelor lor, în ce
regiuni ale regatului existau mine de aur și de argint.”171
Reputat astrolog și alchimist, baronu l de Beau -Soleil și soția sa s -au dedicat din fragedă
tinerețe studiului mineralogiei. A fost desemnat director al minelor austriece și ungare, fiind
numit și consilier al Vaticanului. Soția sa a fost prima radiestezistă căreia i se atribuie găsirea
de apă subterană. Numeroasele descoperiri făcute de cei doi soți în Europa și America le -au

168 Dumitru HRISTENCO , Radiestezia, Editura Teora, București, 2011, p. 40 .
169 Sarane ALEXANDRIAN , Istoria filosofiei oculte , traducere de Claudia Dumitru, Editura Humanitas, București,
2006, p. 226.
170 Sarane ALEXANDRIAN , Istoria filosofiei oculte …,p. 226.
171 Sarane ALEXANDRIAN , Istoria filosofiei oculte …, p. 226.

53
adus faima de cei mai buni descoperitori de mine din istorie. „Numai în Franța au găsit mai
mult de 150 de zăcăminte de aur, argint, pietre prețioase, cupru, fier, alenă argentifieră, plumb
și alte minereuri. Au lucrat pentru cei mai înalți responsabili cu minele regatului, precum și
pentru unele parlamente regionale. Foloseau instrumente complexe, dintre care se remarcă șapte
modele diferite de nuielușe care le permiteau să fie „pe aceeași lungime de undă” cu diferitele
minereuri. ”172 Activitatea lor a făcut să fie bănuiți de magie, iar doamna de Bertereau a intentat
chiar un proces judecătorului din Bretania care, acuzând -o de vrăjitorie, ordonase confiscarea
inelelor ei cu pietre prețioase.
Primul teoretician al rabdomanției a fost Le Royer, „avocat din Rouen și judecător de
impozite, care publicat în 1674 un Traite du baton universel . A făcut experiențe în Normandia,
în fața iezuiților, metoda lui constând în a așeza beț ișorul transversal pe dosul mâinii.”173
După ce a cunoscut o faimă constantă în secolul al XVIII -lea, rabdomanția a fost
condamnată, incepâ nd cu anul 1827, de către abatel e Paramelle. Căutătorul acesta de izvoare i –
a combătut pe „bacilogiri” și a căutat iz voare în regiunea Lot după metoda sa de geognosie,
bazată pe studiul științific al terenului. A descoperit izvorul de la Rocamadour și apă în
podișurile calcaroase, acolo unde nimeni nu credea că ar fi putut să fie.174 Cu toate acestea,
rabdomanția a supravi ețuit și s -a dezvoltat. Acestei practici i s -a adăugat folosirea pendulului
(descris încă din 1798 de Gerboin, profesor la Strasbourg), obiect de metal suspendat la capătul
unui lanț ținut între degetul mare și arătător. De atunci, pendulul este cel mai ad esea o sferă de
lemn negru, legată de un bastonaș cu un fir de cânepă negru. „El oscilează sau se învârtește în
jurul lui, fiind pozitiv când mișcarea sa giratorie se face în sensul acelor unui ceas și negativ,
când în sens contrar (așa cum bețișorul este pozitiv când se înclină spre pământ și negativ când
se îndreaptă în sus).”175
Vladimir Gheorghiu, în cartea sa intitulată „Hipnoza”176 recunoaște că aceste pase
magnetice au fost introduse în terapia bioenergetică de către medicul vienez Frantz Mesmer
care a trăit între anii 1737 -1815. Mesmer preluase practicile vrăjitorilor, care erau utilizate în
templele Greciei antice ale egiptenilor și perșilor. Iată cum un procedeu păgân, folosit de
vrăjitori, este introdus printre creștini, purtând masca credinței și a beneficității.

172 Aliodor MAN OLEA , Minunatul univers al pendulului sideral , Editura Aldomar, București, 1998, p. 29
173 Sarane ALEXANDRIAN , Istoria filosofiei oculte …, p. 227.
174 Sarane ALEXANDRIAN , Istoria filosofiei oculte …, p. 229.
175 Aliodor MANOLEA , Minunatul univers al pendululu i sideral …, p. 32.
176 Vladimir GHEORGHIU , Hipnoza, realitate si fictiune , Editura Științifică și Enciclopedică, Bucure ști, 1977, p.
48.

54
Tot Mesmer a introdus și hipnoza în tratamentul bolilor nervoase, preluând -o de la
budiști. Stările de tip hipnotic sunt folosite de asemenea în meditația yoghină. Chiar și
scriitoarea americană Elene White (a adventiștilor) încă din 1845 a etichetat „mesmerismul” și
pasele magnetice drept Spiritism . Mesmer preluase practicile vrăjitorilor, utilizate în templele
Greciei antice, ale egiptenilor și ale perșilor.
După Primul Război Mondial, rabdomanția s-a numit radiestezie. Pendulul a fost ut ilizat
mai des decât bețișorul, iar filosofia radiațiilor a înlocuit filosofia corpusculelor, atât de dragă
lui Vallemont. A urmat apoi radiestezia medicală. Aceasta a adăugat vechii rabdomanții o nouă
revendicare și anume descoperirea bolilor și a remedii lor pentru vindecarea lor. „Medicul ține
în mâna dreaptă pendulul, își apropie arătătorul stâng de diverse organe fără a le atinge, și le
discerne pe cele sănătoase de cele bolnave datorită mișcărilor giratorii ale instrumentului
său.”177 Unii au practicat t elediagnosticul după fotografii, scrisori, amprente sau emanații.
Transformările recente ale radiesteziei sunt radioionica, radarocosmia. Acest lucru ne arată că
gândirea magică este departe de a fi înlăturată de descoperirile științifice.
Inițierea are loc prin pronunțarea repetată cuvântului sanscrit Aum (om). Se susține
faptul că este unul dintre cele mai vechi cuvinte din limba originară a speciei, păstrat neatins
dinainte de aplicarea blestemului Turnului Babel. În unele comunități asiatice Aum se fo losește
la inițiere, dar nu li se spune celor inițiați ce înseamnă.178 Aceștia susțin că prin liberul arbitru
pot alege să revină la starea energetică din vremurile protopărinților, adică pot primi
permisiunea de a deveni inițiați. Efectele pe care le produc e această mantră și reprimire sunt:
„Reluarea legăturii directe cu Dumnezeu și cu lumea entităților,
Apariția instinctului de rezolvare accelerată a problemelor karmice,
Creșterea rapidă a stării de sănătate pe toate structurile componente,
Creșterea pond erii noesicului (sufletului) în balanța informațională și decizională a individului,
Intensificarea capacităților extrasenzoriale și a celor paranormale.”179
Această inițiere este două feluri fundamentale. Amintim inițierea temporară care are o
durată scurt ă, are loc spontan cu trăiri mistice intense (levitări, stigmate), atunci când omul este
cu adevărat îndrăgostit, sau chiar după o întâlnire cu un Lucrător în lumină. Un alt tip de inițiere
este pe durată nedeterminată. Aceasta este pe durata rămasă din vi ața de trup. Dacă persoana
nu folosește ceea ce a primit la inițiere, puterea se pierde. Modalitățile de inițiere sunt mistice

177 Sarane ALEXANDRIAN , Istoria filosofiei oculte …, pp. 230 -331.
178 Daniel Dumitru DARIE , Radiestezia, blamată spre necu noaștere, Editura 3D, Drobeta Turnu Severin, 2009, p.
18.
179 Daniel Dumitru DARIE , Radiestezia , blamată spre necunoașter e…, p. 18.

55
spontane (trăire mistică) sau prin trăire mistică comună într -un grup compus din câțiva „inițiați
vechi și puternici și câțiva a spiranți”.180 Se practică și o inițiere obținută prin poziții corporale
(cu sau fără mantre) specifică stimulării funcționării fiecarei chakre (Anexa 7 ) în parte. Aceasta
este metoda de tip yoga. Se practică și inițierea dăruită prin mantre aplicate ca ampre nte
energetice. „Novicele poate să nici măcar nu știe că va primi inițierea. O poate primi ca răsplată
pentru o faptă bună făcută.”181

3.2.2. Principii și idealuri
Instrumentele operatorului sunt diverse . Cele mai cunoscute sunt pendulul, ansa și
raportoru l182. Acestea din urmă au fost inventate și brevetate de către Dl. Claudian Dumitriu,
care de altfel este Fondatorul și Președintele Societății Româ ne de Info renergetic ă „Sfântul
Apostol Andrei”. Subliniem instituționalizarea avansată, „mergând până la preda rea unor
cursuri universitare, la Facultatea de Științe Cognitive și Parapsihologice din cadrul
Universității Ecologice din București. Mulți intelectuali, unii având titlu de științific de doctor,
au căzut pradă acestei practici și ideologii demonice”.183
„Oricine poate folosi pendulul și ansa și raportorul ”184, însă „foarte puțini obțin și
rezultate le dorite ”, așa susțin radiesteziștii. Inforenergetica a elaborat un sistem de paramet ri
inforenergetici care pretind că prin măsurare, pot oferi o imagine de ans amblu asupra
subiectului cercetat, acest lucru presupunând și stadii de degradare sau evolu ție umană, tendințe
de boala sau refacere a structurilor umane, animale sau minerale.
Practicanții susțin faptul că m ăsurătorile radiestezice, realizate de către un operator
radiestezic experimentat, pot duce la descoperiri de persoane dispărute, la obiecte pierdute, pot
determina cauzele unor probleme în casă, birou sau relații.
Cu toate acestea , prin măsurătoare radiestezică „nu se poate pune diagnostic medical și
nici nu este recomandat ”. Tratamentele radiestezice nu înlocuiesc medicamentația, dar realizate
împreună pot c rește șansele de vindecare, așa cum înșelător mărturisesc acești taumaturgi ai
zilelor noastre . Pentru a avea rezultate le dorite, cel mai adesea, inițiatul trebuie să se afle într-o
stare de liniște deplină, care să îi permită formularea algoritmilor de căutare în mod corect,185

180 Daniel Dumitru DARIE , Radiestezia , blamată spre necunoașter e…, p. 20.
181 Daniel Dumitru DARIE , Radiestezia , blamată spre necunoașter e…, p. 25.
182 Juan Echenique PERSICO , Puterea pendulului… , p. 47 .
183 Pr. David PESTROIU , „Ocultismul contemoran: expansiune …”, p. 474.
184 Juan Echenique PERSICO , Puterea pendulului… , p. 48.
185 Aliodor MANOLEA , Minunatul univers al pendulului sid eral…, p. 51.

56
sau să rămână într -o stare de totală pasivitate a minții. Această stare arată „modalitatea pos edării
demonice în radiestezi e”.186
Pentru o aprofundare a acestui concept și ale principiilor radiestezice, trebuie să amintim
de așa -numitul izvor sau bancă universală de date. Banca universală de date sau Cronica akashă
sau Banca de Date a Bunului Dumnezeu187 reprezintă o substanță e terică ce înconjoară
Pământul și unde sunt înregistrate orice gând, sentiment și acțiune, trecut, prezent și viitor
posibil. Chiar dacă noțiunea de bancă de date nu prezintă veridicitate , ea a fost demonstrată
științific prin Teoria cromozomilor188 – memorie . Radiesteziștii afirmă că accesul la această
bază de date nu este condiționată decât de „capacitatea fiec ăruia de a se racorda la ea ”.
Daniel Dumitru Darie în cartea Radiestezia, blamată spre necunoaștere , face câteva
afirmații acuzatoare referitoare l a Biserică și practica radiestezică. Acesta susține că preoții
creștini, „într -o opacitate greu de imaginat, au preferat să dorească a scufunda în ignoranță
adevăruri la îndemâna oricui”.189 De asemenea, susține că Biserica se află într -o involuție, iar
preoții sunt fără har, că sunt împotriva progresului și că nu iau în niciun fel în calcul aberațiile
sectelor religioase. În capitolul Cunoaștere vs. Necunoaștere sau necunoaștere vs. Cunoaștere?
aduce afirmații grave asupra O rtodoxiei: „Biserica aruncă blamul doar pentru că simte că valul
de cunoaștere îi cam poate micșora influența asupra societății. Biserica a devenit armata
sutanelor negre.”190 Scriitorul continuă spunând că nu admite ierarhiile pentru că acestea sunt
cu adevărat distrugătoare. „Nu sunt membr u al nici unei asociații, organizații sau biserici, nu
fac jocul niciuneia dintre ele.”191
Radiesteziștii practică și mobilitatea spiralei. Este vorba despre utilizarea mișcării
spiralei în diferite domenii. Se consideră că folosirea ei le permite adepțilo r să acționeze asupra
activității creierului și asupra corpurilor subtile. Se vorbește chiar de dezvoltarea unui „al
șaselea simț pe care îl posedă toți oamenii.”192 Adepții predind că p ractica spiralogiei este un
mijloc de cunoaștere cu posibilități imense. Radiesteziștii suțin că pot folosi gândurile pentru
a-i ajuta pe alții. Profesorul Gilbert Jausas afirmă că a da înseamnă a primi, iar prin această
mișcare de flux și reflux avansăm obligatoriu în spirala ascensională spre cunoașterea Ființei
Supreme. Dac ă cineva vrea să se înalțe spiritual, trebuie să acționeze respectând legea cosmică,

186 Pr. David PESTROIU , „Ocultismul contemoran: expansiune și disimulare”, în: Invazia non -valorilor într -o
lume multimedia. Criza spirituală și discreditarea Sacrului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, p. 474.
187 Aliodor MANOLEA , Minuna tul univers al pendulului sideral …, p. 54.
188 Oreste TEODORESCU , La sfârșit va fi începutul , Editura TASO, București, 2011, p. 97 .
189 Daniel Dumitru DARIE , Radiestezia , blamată spre necunoașter e…, p. 143.
190 Daniel Dumitru DARIE , Radiestezia , blamată spr e necunoașter e…, p. 143.
191 Daniel Dumitru DARIE , Radiestezia , blamată spre necunoașter e…, p. 150.
192 Gilbert JAUSAS , Energia spiralei …, p. 20.

57
lege care ar vrea ca omul să nu poată primi ef icient dacă nu învață să dăruiască . Prin materie,
spirala participă la viață. Formarea naturală este frecventă în regnul vege tal (viță de vie,
dispunerea frunzelor pe creangă, plantele agățătoare) și animal (melc, scoici). „Ea evocă
evoluția unei forțe sau a unei stări. O întâlnim în toate religiile, încărcată de diverse semnificații
simbolice; acestea sunt nume roase.”193 Gilbert Jausas susține că la nivel molecular descoperim
spirala în proteine. De asemenea, afirmă că la nivelul organismelor, ea se regăsește în spiralele
frunzelor și în forma numeroaselor cochilii. La nivel cosmic, ea dă formă nebuloaselor, iar la
scara atomică, ea există în traiectoriile electronilor în jurul nucleului.
O notă caracteristică a acestei mișcări este amestecul. Sincretismul este atât baza
teoretică, cât și cea filosofică a radiesteziei, pe fondul căruia sunt folosite elemente preluate din
religiil e orientale, magie, astrologie și știință. Adepții mișcării radiestezice nu împărtășesc
dogmele Bisericii Ortodoxe, nu se supun canoanelor rânduite de Sfinții Părinți, deși o parte din
ei se consideră creștini. Raportarea la Biserică este o mișcare strateg ică, având în vedere
exploatarea în interes propriu a „energiilor pozitive din Biserică”. Aceștia văd în Biserică un
mod de potențare al acestor energii în vederea unei mai eficiente și perfoma nte activități
personale, apelând la har pentru a progresa spir itual.194 Chiar Sfânta Împărtășanie, Trupul și
Sângele Mântuitorului Hristos reprezintă un mijloc de alimentare și sporire a energiilor.
Combinată cu astrologia, radiestezia acționează ocult în direcția determinării caracterului și
orientării profesionale, c eea ce este respins cu fermitate de către Biserica Ortodoxă.
Respingerea are la bază „demonismul ei manifest – care este la originea tuturor aspectelor
negati ve”195 ale acestei practici. Radiestezia consideră energiile universului accesibile și
controlabile (utilizează energia negativă spre ghicit). Un creștin cu adevărat practicant
realizează cine oferă, de fapt, raspunsurile. „Toate teoriile privind diversele fluxuri sau noduri
energetice, care pot fi depistate radiestezic, sunt demonisme, iar cercetările cu întrebări și
răspunsuri mentale nu sunt altceva decât o formă comună de ghicitorie.”196
Ocultismul de tip radiestezic interacționează pe numeroase planuri cu medicina. Astfel,
se profită de vulnerabilititatea firii umane în fața suferințelor și a morții . Trebuie subliniat faptul
că Biserica este cea mai puternică structură de luptă contra diavolului și, implicit, contra
ocultismului. Într -un mediu în care tine rii aderă la neopăgânism, Bisericii îi revine datoria
misionară explicită de a lua măsuri față d e proliferarea unor astfel de practici amăgitoare.

193 Gilbert JAUSAS , Energia spiralei …, p. 173.
194 Pr. David PESTROIU , „Ocultismul contemoran: expansiune …”, p. 475.
195 Pr. David PESTROIU , „Ocultismul contemoran: expansiune …”, p. 475 .
196 Pr. David PESTROIU , „Ocultismul contemoran: expansiune …”, p. 474.

58
Capitolul IV
Beneficiile Tainei Sfântului Maslu și consecințele negative ale terapiilor
postmoderne

4.1. Soluții pastoral -misionare în fața proliferării fenomenelor oculte

Esența și permanența misiun ii Bisericii este aceea de a apăra credința strămoșească, dar
și de propovăduire și păstrare a ei. În acest sens Mântuitorul le -a spus Sfinților Apostoli:
„Mergând, învățați toate neamurile, botezându -le în numele Tatălui și al Fiuui și al Sfântului
Duh, î nvățându -le să păzească toate câte v -am poruncit vouă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate
zilele, pâmă la sfârșitul veacului. (Matei 28, 19 -20). De asemenea, Sfântul Apostol Pavel îl
îndeamnă pe Timotei: „ Ia aminte la tine însuți și la învățătură; stăruie în acestea, căci făcând
aceasta și pe tine te vei mântui, și pe cei care te ascultă.” (I Timotei 3, 16 ), iar în a doua epistolă
îl sfătuiește: „ Propovăduiește cuvântul, stăruiește cu timp și fără timp, mustră, ceartă,
îndeamnă, cu toată îndelunga -răbdare și învățătura ” (II Timotei IV, 2 ). Urmând firul
îndemnurilor acestor temeiuri putem afirma că „preotul și dascălul de religie trebuie să
cunoască modul în care credincioșii și elevii știu și trăiesc credința în măsura în care această
trăire este corectă și co nformă cu învățăturile dogmatice și morale ale Ortodoxiei”.197
Nu putem omite faptul că în cadrul Bisericii Ortodoxe Române există parohii în care s –
au strecurat atât învățături greșite (sectare sau contestatare) , cât și preoți sau credincioși care
promove ază anumite fenomene de influență ocultă, magică. Aici intervine obligația pe care o
au adevărații păstori de suflete, dar și profesorii de religie în școli, de a cunoaște și a arăta
adevărul mântuitor. Grija și efortul stăruitor al acestora trebuie să se evidențieze în activitatea
pastorală, prin cunoașterea metodelor moderne și a mijloacelor de apărare în funcție de gradul
de intensificare sau statornicie a problemelor din zona respectivă.198 Realizarea cu succes a
acestor acțiuni și î ncununarea efortului preotului depind de împlinirea unor condiții din partea
acestuia. Înainte de toate, preotul trebuie să se supună unui examen de conștiință în ceea ce
privește rolul său în comunitate, dar și a slujirii preoțești. De asemenea, preotul trebuie să fie
un bun c unoscător al Sfintei Scripturi, întrucât Biblia constituie izvorul și temelia credinței.
Slujitorul ar e datoria de a oferi un model credincioșilor atât prin exemplul personal, cât și prin
familia sa, prin viața creștină autentică, fără vicii, sau prilejuri de scandalizare sau smintire a

197 Diac. P. I. DAVID , Invazia sectelor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III …, p. 4 49.
198 Diac. P . I. DAVID , „Preotul ortodox și propovăduirea Evangheliei ”, în revista Biserica Ortodoxă Română , nr.
9-10/1986 , p. 225.

59
comunității parohiale. Întreaga activitate a preotului are impact asupra credincioșilor în măsura
în care acesta realizează prin fapte și trăirea vieții sale ceea ce propovăduiește. Familia
organizată, locuirea în parohie, c olaborarea între Spital și Parohie, Școală și Biserică, constituie
cele mai bune mijloace de acțiune față de un eventual prozelitism sectar sau influențe oculte și
contribuie la formarea unui front comun împotriva influențelor dăunătoare.
În societatea c ontemporană, ne confruntăm cu situații în care credincioșii mai puțin
inițiați și superstițioși devin adepții unor idei străine sau a unor false alternative spiritual –
terapeutice. Astfel, apărarea acestora față de ispitirile orientale se poate realiza prin instruirea
credincioșilor prin predici și cateheze, dar și prin discuția asupra unor teme, abateri sau
nelămuriri. Preotul trebuie să fie mereu cu inima plecată spre viața lor. Nu se poate omite nici
faptul că anumite grupări încearcă o reactivare a unor fundații și societăți specifice unor timpuri
apuse. Acestea provin din „Oastea Domnului și stiliști, din ceata maglaviștilor, surorile
vladimireștilor, familia inochentistă, frați și surori visarioniști, pucioși de la Noul Ierusalim,
ucenici ai Sfântului I lie”.199 În fiecare epocă, cadrul social joacă un rol decisiv în mersul
parohiei, constituind o problem ă extrem de imporantă a ei. 200 Pentru a împiedica intențiile și
acțiunile acestora sunt recomandate atât vizitele pastorale, dar și vizitele canonice, slujb e în
sobor și cântarea în comun. Responsabilitatea misionară face din păstorul de suflete un adevărat
deschizător de drumuri în lupta pe care o duce pentru mântuirea credincioșilor. O altă
recomandare sau metodă eficace este aceea de reactivare a Apostolat ului social. În lucrarea de
preîntâmpinare a unor abateri, credincioșii pot fi instruiți atât la nivel intelectual, cât și la nivel
practic, de jertfă. Aceștia să considere parohia ca pe o adevărată familie a lor, unde să
domnească duhul dragostei reciproc e și al ajutorării.
Un alt mijloc eficace de stopare a prozelitismului sectar este reprezentat de educația
religioasă. Aceasta contribuie din plin la formarea persoanei și la implicarea responsabilă în
viața activă în societate, întrucât reprezintă o dim ensiune a educației integrale.201 Prin
intermediul educației religioase se asigură un sens vieții credincioșilor, o direcție și un mod de
a exista, „o perspectivă ce depășește imediatitatea (sic!) faptică.”202 Educația creștină implică
prezența harului divin. Formarea caracterului și a personalității desăvârșite repre zintă idealul
prioritar al educației religioase. Idealul acestei educații nu are funcționalitate fără ajutoul lui

199 Diac. P. I. DAVID , Invazia sectelor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III …, p. 459.
200 Gheorghios D. METALLINOS , Parohia – Hristos în mijlocul nostru , traducere de Pr. P rof. Ioan I. Ică, Ed itura
Deisis, Sibiu, 2004, p. 57.
201 Carmen -Maria BOLOCAN , Catehetica și didactica Religiei – interferențe și deosebiri, Editura P erformantica,
Iași, 2005, p. 123.
202 Carmen -Maria BOLOCAN , Cateh etica și didactica Religiei – interferențe și deosebiri …, p. 123.

60
Dumnezeu. Trebuie remarcat faptul că în contextual actual s -a ajuns la înmulțirea s timulilor
culturali de origine religioasă prin mass -media, prin con ferințele unor călugări budiști sau a
unor misionari.
Putem observa că în lumea modern ă, morala creștină „cade, scade și decade”203, locul
fiind luat de reli giile păgâne . Criza cu care se c onfruntă societatea de azi nu este numai o criză
a cul turii creștine, ci și o criză a modelelor, a exemplelor personale, exemplul fiind o forță
penetrantă având cel mai mare impact asupra celor din jur. Această responsabilitate a
exemplului personal apasă pe umerii fiecăruia dintre noi, dar mai mult pe umerii preotului și a
profesorului de religie, întrucât ei sunt însărcinați cu rolul de a face cunoscute valorile creștine.
Așadar, viața exemplară, afecțiunea și seriozitatea în familie, gestiunea corectă a bunurilor
material e și cinstea în contabilitatea lor dovedesc seriozitate și responsabilitate. Procedând
astfel, nu pot exista acuzații și nici nu pot pătrunde influențe străine. Am insistat asupra ținutei
vieții morale a preotului, deoarece majoritatea ce lor care aderă la secte sau la alternative
spiritual -terapeutice au avut conflicte cu anumiți slujitori, sau au fost smintiți de viața unora
nedemni.204
O altă problemă este reprezentată de modul de raportare al creștinului la Taina
Mărturisirii. În anumit e cazuri ea este „limitată doar la cadre pur juridice și abordarea păcatelor
cu mijloace pur juridice și moralizatoare. ”205 Sunt situații în care credincioșii vin la spovedanie,
dar nu spun sau nu conștientizează gravitatea anumitor fapte. De exemplu, sunt m ulți
credincioși care practică Reiki sau Radiestezia. Cei mai mulți nu îi cer sfaturi preotului despre
aceste alternative și nici nu spun că sunt adepții unor astfel de inovații, trâind cu gândul că nu
fac nimic împotriva tradiției și a învățăturilor biser icești. De cele mai multe ori „mărturisim
oameni care au o ignoranță deplină despre Taină și vin la ea din obicei. Sau prin harul lui
Dumnezeu se mărturisesc pentru prima data și o cunosc în chip nedesăvârșit, fără să excludem
și cazurile celor care se măr turisesc des dar nu s -au eliberat de diferite preconcepții, ba chiar
superstiții.”206 Astfel, Sfânta Taină oferă un prilej de cateheză și de aceea este prin excelență un
mijloc pastoral fundamental al Bisericii. Preotul trebuie să ia măs uri în privința acest or practici ,
să se informeze și să le explice credincioșilor de pericolul practicării acestor false alternative
de influența orientală.

203 Carmen -Maria BOLOCAN , „Educația creștină – factor stabilizator al personalității umane în societatea de azi”,
în AnaleTeologie -Iași, 12. 03. 2018, http s://analeteologie iasi.ro/arh/1999/3 bolocan2%20educatia%20crestina.pdf
204 Diac. P. I. DAVID , Invazia sectelor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III …, p. 472.
205 Gheorghios D. METALLINOS , Parohia – Hristos în mijlocul nostru …, p. 77.
206 Gheorghios D. METALLINOS , Parohia – Hristos în mijlocul nostru …, p. 80.

61
Trăim într -o epocă sfâșiată de un adânc dezechilibru spiritual, epocă în care mulți
creștini sunt ca niște „ copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii,
prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii ” (Efeseni 4, 14).
Putem afirma faptul că oamenii trăiesc clipele pe care i le menționa Sfântul Apostol Pavel lui
Timotei: „ Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci dornici să -și
desfăteze auzul – își vor grămădi după poftele lor, și își vor întoarce auzul de la adevăr și se
vor abate către basme” (II Timotei 4, 3 -4). Astfel, în aceste cond iții Taina Sfântului Maslu este
neglijată și abandonată de către creștini în favoarea practicilor Reiki sau Radiestezie. Acestea
atrag oamenii de toate vârstele, dar mai ales tinerii.
Taina Sfântului Maslu este una din cele mai solicitate și frecventate slujbe săvârșite în
Biserica Ortodoxă. Acest lucru se datorează faptului că prin această sfântă slujbă, una din cele
șapte Sfinte Taine ale Bisericii, preoții se roagă pentru tămăduirea de boală a tuturor celor care
sunt în suferință trupească și sufle tească. Ea este Taina și lucrarea care dă tămăduirea trupului
și iertare de păcate sufletului. Știm că boala este o realitate care ne înconjoară la tot pasul. De
aceea este firesc ca dorința de însănătoșire să fie tot mai puternică în oameni , iar alergarea la
mijloacele de vindecare cât mai grabnică. Așa cum arată conținutul și formula de administrare
a acestei Taine, ea se oficiază pentru toți bolnavii aflați în stare suferindă de boală trupească și
sufletească . De asemenea, se oficiază o ricând socotește cel bolnav sau familia lui că este
necesar să fie chemați preoții Bisericii pentru săvârșirea unei astfel de Sfinte Taine. Deci,
această slujbă nu se oficiază numai pentru o categorie de boală și nu numai într -o fază foarte
avansată sau pe patul de mo arte. De cele mai multe ori, această taină are ca urmare vindecarea
trupească a bolnavului credincios. Alteori, după planul nepătruns al lui Dumnezeu, care nu
coincide totdeauna cu dorințele neștiutoare ale credincioșilor, taina are ca efect întărirea
sufletului și pregătirea lui pentru trecerea în veșnicie cu sfârșit creștinesc, fără durere, nerușinat,
cu pace și cu răspuns bun la înfricoșata judecată a lui Hristos. În cazul însănătoșirii fizice, scop
urmărit în principal207, așa cum reiese din învățătura ortodoxă despre Sfântul Maslu, bolnavul
se vindecă cu sufletul și cu trupul. Sfântul Maslu facilitează biruința în luptele interioare; el dă
curajul și forța necesară, pentru a părăsi orice egoism și pentru a ajut voința să învingă
obstacolele și dificultăți le.208
Dat fiind faptul că mulți omeni suferinzi și naivi cad pradă terapiilor alternative și
psihoterapiilor sincretiste , aceste devieri trebuie să trezească spiritul apologetic al slujitorilor.
Astfel, prin cateheze pe aceste teme vor reuși să evite pierd erea credincioșilor pe căile ușoare

207 Diac. Cosmin PRICOP, „ Taina Sfântului Maslu”, în revista Biserica Ortodoxă R omână , nr 2/ 2012, p. 24 7.
208 Pr. Dumitru STANILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă …, p. 123.

62
și întunecate ale diavolului. Omenirea a crezut întotdeauna că trebuie să existe undeva niște
izvoare spre fericire închise de zei pentru ca oamenii să nu aibă acces acolo, trăind cu impresia
că astfel de cunoștințe se t ransmit numai unor inițiați și cine le stăpânește are toate puterile.
Întotdeauna omul a fost amator de cunoștințe misterioase și de rețete de fericire
necunoscute. Chiar și în jurul persoanei lui Iisus Hristos s -au țesut doctrine tainice. Preotul
trebuie să fie prezent în viața credincioșilor și să evite realizarea unor astfel de derapaje ale
acestora . Slujitorul altarului trebuie să fie informat, dar să și informeze prin toate mijloacele
necesare (ca teheze, predici, filme, cărți), să insiste în predică ș i în cuvântările ocazionale asupra
rolului vieții morale, unității morale, spirituale a credincioșilor și asupra pericolului acestor
ideologii și practici străine adevărului revelat. Preotul are obligația de a cunoaște cauzele
religioase și psihologice (bo lile psihice și superstițiile care d uc la părăsirea Bisericii), să creeze
o atmosferă de încredere și să formeze o conștiință de enoriaș.

63
Concluzii
Observăm că lumea se află într -o continuă frământare religioasă, intelectuală și mor ală.
Oamenii sunt curioși în ceea ce privește ideile noi, fiind preocupați de a cunoaște totul, dor ind
să se inițieze în toate misterele, să probeze toate cultele și să practice cât mai multe rituri și
ritualuri. Omul zilelor noastre este a tât de aglomerat și solicitat din toate direcțiile, încât rareori
reușește să ducă la bun sfârșit măcar o activitate din toate cele începute. Mintea acestuia se
împrăștie în toate direcțiile, iar din această perspectivă prea largă se nasc tulburări, ajungându –
se în cele d in urmă și cel mai adesea enervat de această instabilitate stresantă. Astfel, aflat în
această stare sensibilă și fiind vulnerabil sufletește poate să se simtă atras de anumite terapii
alternative de vindecare rapidă, ușoare, pe care le poate practica acas ă, necunoscând riscurile
la care este supus, uitând de valoarea Tainei Sfântului Maslu, renunțând la misiunea sa de
creștin ortodox. De asemenea, sunt persoane care din lipsa educării religioase, încearcă sa
practice ritualurile acestor terapii, dar să par ticipe și la slujbele Bisericii (mulți sunt îndemnați
chiar de către inițiatori).
În acest sens, trebuie să menționăm faptul că vindecarea nu este o chestiune individuală.
Este un eveniment și o experiență care este împărtășită în Biserică. Vindecarea în seamnă
părtășie la prezența lui Hristos prin comuniunea liturgică. Slujba Sfântului Maslu este chipul în
care Biserica operează o transformare din stricăciunea vieții (boala și moartea) din această lume
întru viața veșnică. Slujba Sfântului Maslu este o ex presie minunată și bogată a grijii Bisericii
pentru membrii ei. Trebuie menționat că este doar o parte din înt regul complex de rânduieli
care le sunt de ajutor creștinilor în momentele cele mai importante ale vieții lor, de la naștere
până la moarte și din colo de aceasta. Slujirea vindecătoare nu este doar responsabilitatea
preotului, ci trebuie sa ia parte la ea și ceilalți membri ai parohiei. Este adevărat că pentru mulți
creștini ortodocși, Slujba Sfântului Maslu nu este deloc familiară, unii dintre ei c hiar neavând
experiența celebrării acestei rânduieli în întregime. De asemenea, sunt situații rare și de
nerecomandat când slujba se săvârșește pentru un bolnav, iar rânduiala este prescurtată și puțini
credincioși sunt prezenți. Așadar, preotul are datori a de a explica prin cateheze legătura dintre
boală și păcat, dintre vindecare și iertare. La nivelul actual al îngrijirilor medicale, bolnavul
poate trăi o înstrăinare de Dumnezeu. De cele mai multe ori bolnavii nu mai pot merge la
biserică, iar uneori aju ng chiar să -L învinovățească pe Dumnezeu pentru boala lor, sensul vieții
lor pare pierdut, iar acest lucru duce la o cădere duhovnicească. Acești oameni devin conștienți
de faptul că sunt muritori, întâlnesc realitatea acestei lumi căzute, unde păcatul și moartea
stăpânesc. Trebuie subliniat faptul că lumea contemporană încearcă să ascundă această realitate

64
prin diverse mijloace (mass -media, televizor, inovații religioase). Putem afirma faptul că se
idolatrizează frumusețea și tinerețea cu scopul de a ascun de devastările bolii și a păcatului. Se
acumulează avuții, putere, faimă și stăpâniri într -o încercare fără reușită de a evita inevitabilul.
Știm că boala este o realitate complexă, dar și vindecarea se caracterizează asemenea. Slujba
Sfântului Maslu abord ează la modul cel mai direct această realitate. Este adevărat că ne rugăm
pentru vindecarea fizică, dar această dimensiune nu este cea mai importantă, sau finalitatea
actului liturgic. Ne rugăm și pentru vindecarea sufletească, pentru iertare. De asemenea, ne
rugăm pentru „reintegrarea celor aflați î n suferință în trupul Bisericii, în deplinătatea vieții,
indiferent care ar fi cursul final al bolii fizice. ”209 Scopul ultim al vindecării creștine nu este
altceva decât comuniunea deplină cu Dumnezeu, care este ținta întregii existențe a omului.
Scopul ultim este Împărăția lui Dumnezeu (sensul mântuirii). Așadar, scopul vindecării este
restaurarea omenirii căzute, bolnave și muritoare și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu
Biserica, care este deja manifes tarea Împărăției pe pământ.
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de faptul că ne aflăm într -un război foarte dur cu
puterile întunericului, iar din ce în ce mai puțini oameni sunt conștienți de acest lucru. Au apărut
mișcări care folosesc din abundență t ehnici oculte ale vrăjitoriei, ale ghicirii, astrologiei,
spiritismului, puterii cristalelor, yogăi sau meditației. În cele mai multe cazuri, aceste tehnici
sunt proiectate ca metode științifice, cu rolul de a descoperi anumite puteri ascunse, sau ca niște
rețete pentru rezolvarea tuturor problemelor vieții. Acestea sunt curse viclene ale diavolului,
care prin d în ele multe victime aflate în perioade delicate ale vieții. Cei care inițiaza, numiți
maeștri , folosesc modalități de atragere a adepților, prezent ând aceste metode ca fiind ideale
lumii contemporane. Pentru omul modern, care dorește să îmbine viața socială, obligațiile de zi
cu zi cu relaxarea și traseul evoluției spirituale, aceste practici reprezintă rețeta rapidă, mult
căutată. Astfel, reclamele promițătoare trezesc anumite dorințe în sufletul omului. Vedem,
așadar, cum cei care practică Reiki prezintă această falsă terapie ca pe o artă: „Arta punerii
mâinilor spre vindecare este la fel de veche ca și munții; oamenii au practic at punerea mâinilor
încă de la î nceputul timpurilor. Este un instinct natural să pui mâna pe cel rănit sau bolnav.
Atingerea umană înseamnă vindecare si dragoste.”210 Putem afirma faptul că aceste ideologii
nu sunt de inspirație omenească, ci sunt insuflate de duhuri rele, care par „iluminate”, întrucât
se bazează pe principii logice, folosind un limbaj uneori duhovnicesc, sau chiar vorbind despre
Dumnezeu și iubire, satisfăcând astfel multe dorințe autentice ale omului căzut. Nu trebuie să
omitem faptul că toată această fericir e pe care o promit practicanții Reiki are și un preț. Suma

209 Paul MEYENDORFF , Taina Sfân tului Maslu… , p. 68.
210 Risvan Vlad RUSU , Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice …, p. 7.

65
pe care trebuie să o ofere viitorii inițiați diferă în funcție de gradele de ascensiune spirituală,
dar și de cerințele celor deja inițiați. De asemenea, prețul diferă și în funcție de școala Reiki ,
ceea ce arată că nu există o unitate nici în ideologie, nici în ceea ce privește prețul. Toți caută
să înșele, profitând de neputințele altor oameni. În acest caz, suntem datori să amintim că orice
alt tip de vindecare fără harul lui Dumnezeu este de la vrăjmaș. Adevărata vindecare o primim
prin rugăciune și prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii, prin credință și trăirea autentică
a ei. O altă amăgire este cea a Radiesteziei. Adepții susțin că „ Radiestezia reprezintă așa-zisa
capacitate a unui om de a percepe și interpreta informațiile fizice, chimice sau energetice
transmise în mediul înconjurător de către un subiect pe care v rem să -l localizăm sau chiar să îl
identificăm ”.211 De asemenea, aceștia susțin existența anumitor entități care au trup material,
iar altele nematerial, entități „noesice ” benefice și entități „noesice ” malefice. Ei susțin că știu
chiar culorile acestor entități: cele benefice au culoarea albă sau pală, luminoasă, iar cele
malefice au culoarea gri sau negru diluat, sunt rec i și umede la atingere.212 Toate acestea nu
sunt altceva decât înșelări. În vremea în care lipsa de informare catehetică și de discernământ
duhovnicesc îi împing pe doritori la îmbrățișarea unor astfel de terapii spiritual -terapeutice,
recurgând conștient sa u inconștient la ajutorul puterilor întunericului, actualitatea cuvintelor
Sfântului Nicodim Aghioritul sunt de un real folos. Cuvintele sale sunt mai necesare decât
oricând pentru repunerea în drepturi a valorilor creștinești și descoperirea adevărului câ nd vine
vorba de practicile vrăjitorești. Învățăturile și sfaturile părinților înțelepțiți de Dumnezeu sunt
parte din vistieria care ne descoperă dreapta vedere și înțelegere a lumii. Sfântul Nicodim ne
învață că singurele căi pentru a primi ajutor de la D umnezeu sunt rugăciunea, postul și nevoința,
iar vrăjitoria nu are însemnătate, reprezentând una dintre căile cele mai sigure către pierderea
sufletului. Cuvintele Sfântului Părinte aduc lumină în confuzia contemporană privitoare la
lumea supranaturalului și la corecta abordare a relațiilor cu ordinea suprafirească ce stăpânește
universul.
Slujirea Bisericii față de bolnavi, fie prin Taina Sfântului Maslu, fie prin larga slujire a
tuturor celor botezați, nu este altceva decât proclamarea cu tărie a faptulu i că problema păcatului
și a bolii a fost rezolvată. Păcatul și boala nu au fost îndepărtate, căci continuă să existe în
această lume, dar, totuși prin Hristos și -au pierdut puterea. Acest fapt îl vestim necontenit în
troparul pascal: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte
viață dăruindu -le!”.

211 Juan Echenique PERSICO , Puterea pendulului …, p. 34 .
212 Daniel Dumitru DARIE , Radiestezia, blamată spre necunoaștere …, p. 46.

66
BIBLIOGRAFIE

Izvoare scripturistice
1. Biblia sau Sfânta Scriptură , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române , București, 2008.

Scrieri patristice și postpatristice

2. EUSEBIU DE CEZAREEA, Viața lui Constantin cel Mare, Cuvântarea despre Sfântul
Mormânt , în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 14, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române , București 1994.
3. Nicodim, AGH IORITUL , Hristoitia , Editura Egumenița, Galați, 2015.
4. Nicodim, AGHIORITUL , Războiul nevăzut , Editura Egumenița, Galați.
5. Nicodim, AGHIORITUL , Despre vrăjitorie , Editura Sophia, București, 2015.
6. Nicodim, AGHIORITUL , Paza celor cinci simțuri, Editura Egumeniț a, Galați.
7. ORIGEN, Omilii la Levitic , Editura Polirom, Iași, 2006.

Cărți, manuale

8. *** Demonii și lucrările lor , traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, Galați,
2007.
9. *** Taina Sfântului Maslu și îng rijirea bolnavilor, coordonatori: Pr. Ștefan Buchiu și
Pr. David Pestroiu, Editura Cuvântul vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei ,
București, 2012.
10. ALEXANDRIAN , Sarane, Istoria filosofiei oculte , traducere de Claudia Dumit ru, Editura
Humanitas, București, 2006 .
11. ARGEȘANU , Ovidiu, Dragoș, Reiki: între mit și realitate , Editura DAO PSI, București,
2006 .
12. BĂDULESCU , Pr. Dan, Ortodoxie și erezie , Editura Apologeticum, Ediție electronică,
2005.
13. BISSIAS , Pr. David , Sfântul Maslu -Taina Vindecării, traducere de Dragoș Dâscă, Editura
Doxologia, Iași, 2012 .

67
14. BOLOCAN , Carmen, Maria, Catehetica și didactica Religiei – interferențe și deosebiri,
Editura Performantica, Iași, 2005
15. CULIANU , Ioan, Petru, Eros și magie în Renaștere 1484 , Editura Polirom, București,
2015 .
16. DARIE , Daniel, Dumitru Radiestezia, blamată spre necunoaștere, Editura 3D, Drobeta
Turnu Severin, 2009.
17. DAVID , Diac. Petre, Invazia sectelor. Coarnele Fiarei Apocaliptice în Mileniul III,
Editura Crist -1, București, 1997.
18. DIKOL , Cristian, DIKOL , Miriam , Manual de radiestezie, Editura Esoteris, Iași, 2005.
19. GALERIU , Pr. Constantin, „Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă” , în Îndrumător
Bisericesc , Buzău, 1982.
20. GHEORGHE , Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minții umane , Editura Pro domos,
București, 2006 .
21. GHEORGHIU , Vladimir, Hipnoza, realitate si fictiune , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1977.
22. FĂGEȚEANU , Ierom. Adrian, STANCIU , Ierom. Mihail, De ce caută omul contemporan
semne, minuni și vindecări paranormale? Editu ra Sophia, București, 2004.
23. FLOCA , Arhid. Ioan, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 2005 .
24. HRISTENCO , Dumitru, Reiki tradițional. Metoda de vindecare Usui , Editura Teora,
București, 1997.
25. HRISTENCO , Dumitru, Radiestezia, Editura Teora, București, 2011.
26. JAUSAS , Gilbert, Energia spiralei, Editura Vidia, București, 2012.
27. KAUFMES , George, Miracolul palmelor , Curs practic de inițiere, Editura Tehnică,
București, 1999.
28. KUCHAREK , Casimir , The Sacrametal Mysteries: A Byzantine Approach , NJ: All eluia
Press, Allendale, 1974.
29. LUBECK , Walter, Reiki – Manual de inițiere , traducere Cristian Hanu, Editura Mix,
Brașov, 2007.
30. MANOLEA , Aliodor, Minunatul univers al pendulului sideral , Editura Aldomar,
București, 1998.
31. METALLINOS , Gheorghios, Parohia – Hristos în mijlocul nostru , traducere de Pr. Prof.
Ioan I. Ică, Editura Deisis, Sibiu, 2004.
32. MEYENDORFF , Paul, Taina Sfântului Maslu , traducere de Cezar Login, Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2009 .

68
33. MUREȘAN , Pr. Radu, Petre, Alternative spirituale în România. Secolul XXI. Perspectivă
ortodoxă, Editura Agnos, Sibiu, 2011
34. NECULA , Pr. Nicolae, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică , vol. I, Editura Episcopiei
Dunării de Jos, Galați, 1996.
35. PENCZAK , Cristopher, Magia și Reiki , traducere Dorina Tătăran, Editura N emira
Publishing House, București, 2015.
36. PERSICO , Juan, Echenique, Puterea pendulului , Editura Teora, 2007.
37. PETTER , Frank, Arjiava, Manual de Reiki, traducere de Ruxandra Ștefania Munteanu,
Editura Nemira Publishing House, București, 2014
38. POPA , Pr. Mihăiță , Îndrumar pentru restabilirea sănătății , Editura Evanghelismos,
București, 2009 .
39. POPESCU , Dumitru, Omul fără rădăcini, editura Nemira, București, 2001.
40. RUSU , Risvan, Vlad, Compendiu de Reiki: meditații, tehnici și metode practice , Editura
Trinity, Bucure ști 2015 .
41. STAICU , Pr. Drd. Gheorghe, Marian, Taina Sfântului Maslu în cele trei confesiuni
creștine, Teză de doctorat, întocmită sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, la
Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul”, 2011.
42. STĂNILOAE , Pr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997 .
43. STĂNILOAE , Pr. Dumitru, Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe , Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002 .
44. TEODORESCU , Oreste, La sfârșit va fi începutul , Editura TASO, București, 2011.
45. VICHERY , Joel, Reiki , traducere de Mihai Constantinescu, Editura Nicol, București,
2012.
46. QUEST , Penelope, Autovindecarea prin Reiki. Armonie, echilibr u și sănătate pentru
trupul și mintea ta , Editura Polirom, Iași, 2006.

Articole și studii
47. BĂNESCU , Pr. Dr. Marcu, „Maslul de obște – întrelăsări și abateri”, în revista Mitropolia
Banatului , nr. 4 -6/1980.
48. CLEOPA , Arhim. Ilie, „Despre Taina Sfântului Masl u”, în revista Mitropolia Moldovei
și a Sucevei , nr. 10 -12/1982.
49. COLOTELO , Pr. Mihail, „Importanța Tainei Sfântului Maslu în pastorație”, în Îndrumător
bisericesc , Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1990.

69
50. DAVID , Diac. P. I, „Preotul ortodox și propovădu irea Evangheliei”, în revista Biserica
Ortodoxă Română , nr. 9 -10/1986 .
51. MANOLACHE , Anca, „Taina Sfântului Maslu – Eleoungerea”, în revista Glasul Bisericii ,
nr. 6/1988.
52. NECULA , Pr. Nicolae D., „Practici necanonice și neliturgice legate de săvârșirea Tainei
Sfântului Maslu”, în: Pr. Ștefan BUCHIU și Pr. David PESTROIU , Taina Sfântului Maslu
și îngrijirea bolnavilor , Editura Cuvântul vieții, București, 2012.
53. OTOMEGA , Colcea , Diac. Drd. Emil -Sorin, „Locul Tainei Sfântului Maslu în lucrarea
sacramentală a a Bis ericii”, în revista Biserica Ortodoxă Română , nr. 4/2006.
54. PESTROIU , Pr. David , „Atitudinea Bisericii Ortodoxe față de manifestările oculte”, în
revista Glasul Bisericii , nr. 7 -9/2008 .
55. PESTROIU , Pr. David, „Combaterea ocultismului în opera Sfântului Vasile cel Mare”, în
Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universității din
București , Anul IX (2009) .
56. PESTROIU , Pr. David, „Ocultismul contemoran: expansiune și disimulare”, în: Invazia
non-valorilor într -o lume multimedia. Criza spi rituală și discreditarea Sacrului, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2010 .
57. PESTROIU , Pr. David, „Spectrul suferinței apocaliptice – instrument de manipulare
sectară”, în: Pr. Ștefan BUCHIU și Pr. David PESTROIU , Taina Sfântului Maslu și
îngrijirea bolnavi lor, Editura Cuvântul Vieții, București, 2012.
58. PRICOP , Diacon Cosmin, “ Taina Sfântului Maslu”, în revista Biserica Ortodoxă
Română , nr 2/ 2012.
59. RĂDUCĂ , Diac. Asist. Vasile, „Taina Sfântului Maslu în viața creștinului”, în revista
Biserica Ortodoxă Română , nr. 7-10/1989.
60. STĂNILOAE , Pr. Prof. D umitru , „Formele și cauzele falsului misticism”, în revista Studii
Teologice , nr. 5 -6/1952.

Resurse web:
http://www.karunareiki.home.ro/pgid5_site_RO.ht ml
http://www.ovidiudragosargesanu.com/biografie/
https://analeteologieiasi.ro/arh/1999/3bolocan2%20educatia%20crestina.pdf

70
ANEXE

(Anexa 1 – Simbolul Reiki)

(Anexa 2 – Maestrul Mikao Usui)

71

(Anexa 3)

(Anexa 4)

72

(Anexa 5)

(Anexa 6)

73

(Anexa 6)