Motivația lucrării… …4 [624182]

3
CUPRINS

Motivația lucrării……………………………………………………………………………………………………… ……4

CAPITOLUL I …………………………………………………………………………………..5

ANATOMIA ȘI BIOMECANICA BAZINULUI

I.1. Alcătuirea bazinului………………………………………………………………………………………. …………5
I.2. Mușchii bazinului ………………………. ……………………………………………………………………………8
I.3. Articulațiile bazinului……………………………………………………………………………………. ……….11
I.4. Mișcările în articulații le bazinului……………………………………………………………………………12

CAPITOLUL II ………………………………………………………………………………….14

FRACTURI LE BAZINULUI

II.1. Introducere. Mecanism de producere. Clsificare……………………………………………………
II.2. Examenul clinic …………………………………………………………………………………………………..
II.3. Leziuni asociate…………………………………………………………………………………………. ………..
II.4. Tratamentul fracturilor……………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL III………………………………………………………………………………….

METOD E DE EXPLORARE RADIOIMAGISTICĂ LA
FRACTURA DE BAZIN

III.1.
III.2.
III.3.
III.4.

Bibliografie………………………………………………………………………………………………….. …………

4

MOTIVAȚIA LUCRĂRII

5
CAPITOLUL I

ANATOMIA ȘI BIOMECANICA BAZINULUI

I.1. Alcătuirea bazinului

Bazinul, denumit și pelvis, este o structură osoasă, anatomică, care are formă de pâlnie.
Structura osoasă numită și pelvis osos, este cea care conectează baza coloanei vertebrale de
capătul superior al picioarelor. Pelvisul est e împărțit în două etaje.Etajul superior numit marele
bazin și etajul inferior numit micul bazin .
Bazinul osos este format din 2 oase coxale, sacrul și coccisul, acestea sunt solidarizate prin
articulațiile sacro -iliace, sacro -coccigiene și prin simfiza pubiană.
Centura pelvină este un inel osos neregulat, face legătura între coloana vertebrală și oasele
femurale. Este un element de transmisie a presiunii reprezentate de greutatea corpului și de către
contrapresiunile venite de la sol. M ișcările pelvisului sunt foarte reduse.

Scheletul osos este format din :

– Sacrum
– Coccis
– Ilium
– Ischium
– Pubis
– Simfiza pubică

Ligamentele bazinului :

– Sacrospinal
– Sacrotuberal
– Iliolombar
– Sacroiliac anterior
– Sacroiliac posterior
– Membrana obturatorie
– Pubic superior
– Pubic arcuat

Marele bazin – este format din fosa iliacă a osului coxal, căptușită de mușchiul iliopsoas,
de aripile sacrului și face parte integrantă din marea cavitate abdominală.
– diamentrul antero – posterior se măsoară de la apofiza spinoasă a vertebrei L5 până la marginea
simfizei pubiene – 20 cm
– Diametrul biiliac – distanța dintre spinele iliace antero – superioare – 24 cm

6
– Diametrul bicret – distanța dintre vârfurile creste lor iliace – 28 cm
– Diametrul bitrohanterian – distanța dintre cele 2 trohantere – 32 cm
– Rombul lui Michaelis – 10-11 cm simetric
– Diametrul biischiatic – 11 cm

Micul bazin – este regiunea anatomică denumită și excavația pelvină, în care pre zentația
efectuează coborârea și rotația. Este limitat superior de către strâmtoarea superioară și inferior de
către strâmtoarea inferioară. Are 4 pereți :
– antero – inferior format de simfiza pubiană, corpul pubisului și de gaura obturatorie – 4,5 cm
– postero – inferior format de către sacru, cu concavitatea anterior și o înclinație de 40 -50 de
grade – 11 cm
– laterali, formați de fețele mediale ale corpului pubisului și ischion, fiind ușor convergenți.
Pereții micului bazin sunt tapetați cu mușchi, ce a u grosime de 10 -15 mm.

Osul coxal – este un os plat în care cele două părți superioară și inferioară sunt în torsiune
una pe cealaltă. Se formează la adult prin fuziunea a trei oase și anume ilion, ischion și pube,
acestea fiind reunite la nivel ul unui cartilaj în formă de Y și centrat în cavitatea acetabulului.
Ilionul – are un corp care participă la formarea acetabulului și aripa osului iliac . Formează
porțiunea superioară a osului coxal.
Ischionul – prezintă un corp care p articipă la formarea acetabulului și o ramură. Între
ramură și corp se regăsește tuberozitatea ischiadică. Acestea formează porțiunea postero –
inferioară a osului coxal.
Pubele – are un corp ce participă la formarea acetabulului. Acesta se uneșt e cu ischionul la
nivelul eminenței iliopectinee. De asemenea prezintă o ramură superioară care se unește la
nivelul unghiului pubelui cu ramura inferioară. Această ramură inferioară formează împreună cu
ramura ischionului ramura ischiopubiană. Toate acest ea formează porțiunrea antero -inferioară a
osului coxal.

7
Strâmtoarea superioară

Strâmtoarea superioară împarte cavitatea pelvină în 2 regiuni:
 Marele bazin
 Micul bazin

Angajarea reprezintă traversarea strâmtorii superioare de către cel mai mare diametru al
prezentației.

Reperele strâmtorii superioare sunt :

 Anterior – marginea superioară a simfizei pubiene
 Posterior – marginea anterioară a aripilor sacrate și promontoriul – marginea anterioară a
feței superioare a vertebrei S1
 Lateral – linia arcuată – o creastă oblică de sus în jos și dinapoi înainte

Stâmtoarea superioară face un unghi de 60 de grade cu orizontala și este perpendiculară pe
axul ombilico – coccigian.

Diametrele strâmtorii superioare :

Diametrele antero – posterioare :

 Promonto – suprapubian – 11 cm
 Promonto – retropubian – 10,5 cm
 Promonto – subpubian – 12 cm

Diametrele transverse :

 Transvers maxim – 13,5 cm
 Transvers median – 12 cm , este situat la jumătatea distanței dintre sacru și pubis

Diametrele oblice – interlinia sacroiliacă – eminența iliopectinee

 Oblic drept – 12 cm
 Oblic stâng – 12,5 cm

Diametrele strâmtorii medii :

 Diametrul antero – posterior – 11 – 11,5 cm
 Diametrul transvers – 10 – 11 cm

8
Strâmtoarea inferioară

Este un orificiu osteo – fibros neregulat, format din bordul inferior al simfizei pubiene
(anterior) , din ramurile ischio – pubiene, tuberozi tățile ischiatice, ligamentele sacro – tuberoase (
lateral) și de vârful coccisului (posterior). .

Diametrele strâmtorii inferioare :

 Antero – posterior – de la articulația sacro – coccigiană la marginea inferioară – 11 cm
 Transvers – biischiat ic – 11 cm

I.2. Mușchii bazinului

Mușchiul ilio – psoas

Este principalul flexor al coapsei pe bazin și invers. Participă la mers atunci când ia punctul
fix la nivelul bazinului și al coloanei vertebrale, propulsând înainte coapsa membrului inferior
oscilant. Împiedică căderea spre posterior a bazinului și a trunchiului.Asigură ridicarea
trunchiului din decubit dorsal, înclinarea laterală și flexia trunchiului în cazul contracției
unilaterale. Are acțiune secundară de rotație în afară a coapsei.

a) Mușchiul mare psoas – își are originea la nivelul feței laterale a corpului ultimei vertebre
toracale și pe primele patru vertebre lombare, proceselor costiforme ale acestor vertebre și la
discurile intervertebrale corespu nzătoare.
b) Mușchiul iliac – originea sa este în fosa iliacă internă iar inserția terminală este la nivelul
micul trohanter femural.
c) Mușchiul psoas mic – este un mușchi rudimentar, inconstant, care are originea la nivelul
corpului vertebrelor T12 și L1 și discului intervertebral dintre acestea. Acțiunea sa este de
tracțiune a fasciei musculare pentru protejarea nervului femural. Inserția terminală este realizată
pe fascia iliacă ori pe eminența ilio – pubică.

Mușchiul marele gluteu (fesier)

Își are originea pe fața gluteală a aripii iliace și a crestei iliace, pe ligamentul sacro –
tuberal, pe părțile laterale ale sacrumului și ale coccisului și pe fascia musculară toraco –
lombară. Inserția terminală se află pe porțiunea superioară și superficială a tractului ilio – tibial,
la tuberozitatea gluteală a femurului și fascia lată.
Mușchiul marele gluteu este cel mai puternic extensor al coapsei față de bazin, el intră în
acțiune când trunchiul se înclină ușor înainte , prin urmare împiedică căderea spre anterior a
acestuia. De asemenea are acțiunea de extensie a trunchiului față de coapsă din poziția de aplecat
anterior, rotator în afară al coapsei, abductor și adductor al coapsei ( partea inferioară este

9
adductoare, î n timp ce partea superioară a mușchiului care este situată deasupra axului mișcării
este abductoare).

Mușchiul gluteu mijlociu

Originea sa este la nivelul suprafeței osoase, este cuprinsă între liniile gluteale posterioară și
anterioară de la nivelul aripii iliace. De asemenea își mai are originea și la nivelul feței profunde
a fasciei care îl acoperă. Inserția terminală este pe marele trohanter femural, iar acțiunea și
inervația este comună cu cea a mușchiului gluteu mic.

Mușchiul gluteu mic

Originea sa este pe suprafața osoasă cuprinsă între liniile gluteale inferioară și anterioară de
la nivelul fosei iliace, iar inserția terminală se descrie pe marele trohanter femural.

Acțiunea :
– fasciculele posterioare – rotația și extensia în afară a coapsei
– fasciculele mijlocii – abductor ale coapsei
– fasciculele anterioare – flexia și rotația internă a coapsei
– împiedică balansarea bazinului în timpul alergării și a mersului
– împiedică căderea bazinului de partea membrului oscilant datorită deplasarii greutății
trunchiului deasupra membrului de sprijin.

Mușchiul tensor al fasciei lată

Originea sa este pe spina iliacă antero – posterioară. Inserția termina lă este capul
peroneului.
Acțiunea:
– flexor al coapsei față de bazin
– fixează genunchiul aflat în extensie
– abductor al coapsei
– continuă flexia gambei față de coapsă dacă aceasta a fost începută de alte grupe musculare.

Mușchiul piriform

Originea sa este la fața anterioară a osului sacrum, în vecinătatea găurilor de conjugare
sacrale 2,3,4. Inserția terminală este pe marele trohanter femural.
Acțiunea :
– abductor al coapsei
– rotator în afară al c oapsei
– extensor al coapsei pe bazin .

10
Mușchiul obturator intern

Originea sa este pe fața medială a membranei obturatoare și la periferia osoasă a găurii
obturatoare. Inserția terminală se află pe marele trohanter femural și pe fața medială a acestuia.
Acțiunea – rotator în afară al coapsei.

Mușchiul obturator extern

Originea sa este pe fața externă a găurii obturatorii. Inserția terminală se află pe marele
trohanter femural.
Acțiunea – menținerea capului femural în articulația coxo – femurală și de rotator în afară al
coapsei.

Mușchiul gemen superior și mușchiul gemen inferior

Originea acestor mușchi se află la spina ischiatică pentru cel superior și la tuberozitatea
ischiatică pentru cel inferior. Inserția terminală este la nivelul tendonului terminal al mușchiului
obturator intern.
Acțiunea – de rotație în afară a coapsei.

Mușchiul pătrat femural

Originea o are pe tuberozitatea ischiatică
Inserția terminală este realizată pe creasta inter -trohanteriană.
Acțiunea – de rotator în afară al coapsei.

11
Cartilajul hialin

Cartilajul hialin este un țesut translucid, are o culoare albastră – albă, iar dintre cele trei
tipuri histologice conține cea mai mică cantitate de fibre și de celule. Aceste fibre pe care acest
cartilaj le conține sunt formate d in colagen. Tipul acesta de țesut formează scheletul embrionului,
are o mare capacitate de creștere și permite nou -născutului să ajungă de la dimensiuni de
aproximativ 45 cm până la dimensiunea unui adult de 1,80 m. Atunci când creșterea se opreste,
cartil ajul hialin rămâne într -un strat foarte striat de 1 -2 mm , pe suprafața extremităților osoase la
nivelul articulațiilor.

Simfiza pubiană

Este o articulație care face parte din cartilagiu hialin, unește anterior oasele pubiene.
Simfiza pubiană prezintă de asemenea și un disc fibrocartilaginos, denumit dicul interpubian și
care conectează suprafețele articulare. La adult, acesta prezintă în partea superioară o cavitate
capitonată de membrana sinovială, acestea fiind întărite de două ligamente puternice.

Relaxina

Relaxina este un hormon peptidic. Acest hormon este secretat de ovare, țesutul mamar, de
placentă ori corion în săptămânile care precedă nașterea. La bărbați acest hormon este produs de
prostată.
Relaxi na este implicată în relaxarea uterului, a simfizei pubiene și a ligamentelor pelvine,
ceea ce va facilita nașterea copilului. Relaxina de asemenea are și un efect vasodilatator, fiind
testată eficiența sa ca medicament pentru insuficiența cardiacă.

I.3. Articulațiile bazinului

Articulațiile centurii pelvine sunt întărite de ligamente puternice, acestea constituie o unitate
osteofibroasă care asigură o mare rezistență necesară echilibrului bazinului dar și o elasticitate
suficientă pentru atenuarea șocurilor produse de mers, salt sau fugă.

Simfiza pubiană – este formată din două suprafețe articulare acoperite de cartilaj. Între cele
două suprafețe există un fibrocartilaj în formă de monedă, care aderă la fețele articulare. Acest
ansamblu este acoperit cu un manson fibros ce este întărit de ligamentul pubian superior și
pubian arcuat. Acesta aderă prin marginea superioară la discul pubian și lateral la ramurile
descendente pubiene , formând o curbă spre tuberozită țile ischiadice
Este o articulație cu mobilitate foarte redusă ce permite numai alunecări slabe, dar prin
destindere poate crește diametrele pelvine.

Articulația sacro – iliacă – aceasta pune în contact două suprafețe situate pe sacru și osul
iliac. Fața auriculară a sacrului este ușor concavă, iar cea iliacă este ușor convexă.
Forma osoasă permite mișcărice interesează toate cele trei oase în același timp.

12
Oasele ischiadice se îndepărtează de linia mediană și scade dist anța dintre promontoriu și
pube și crește distanța dintre oasele ischiadice.

Mijloacele de unire ale articulației sacro – iliace

 ligamentele sacro –iliace ventral
 ligamentele sacro – iliace dorsale
 ligamentul sacro – iliac interosos – acesta unește tuberozitatea iliacă cu tuberozitatea
sacrată și este foarte puternic
 ligamentul iliolombar – unește procesele transverse L4 -L5 cu creasta iliacă

Pelvisul osos și peretele lateral este completat de ligamentele sacroischiadice reprezentate
de :

 ligamentul sacrotuberal – este de formă triunghiulară, cu baza pe sacru și vârful pe
tuberozitatea ischiadică
 ligamentul sacrospinos – este situat anterior față de ligamentul precedent, are inserție pe
marginile laterale ale coccigelui ș i sacrului și pe spina ischiadică.
 membrana obturatoare – formațiune fibroasă ce închide gaura obturatoare și contribuie
la realizarea unității osteofibroase a bazinului.

I.4. Mișcările în articulațiile bazinului

Articulația sacro – iliacă pune în contact două suprafețe.
În simfiza pubiană mișcările sunt discrete, de alunecare verticală în timpul mersului.

În articulațiile sacro – iliace mișcările sunt de nutație , și anume baza sacrului basculează
înainte și în jos, aripile iliace se apropie în partea lor inferioară iar tuberozitățile ischiatice se
îndepartează.
Aceste mișcări sunt realizate în mod normal prin trecerea de la o poziție culcată la o poziție
de ortostatis m ori prin flexia și abducția coapselor pe abdomen. În acest fel se măresc diametrele
strâmtorii inferioare favorizând degajarea.
Mișcările de contranutație se realizează la baza sacrului , basculează posterior. Acest tip de
mișcări se realizează în poziție culcată, coapsele fiind în hiperextensie. În acest fel diametrul
antero – posterior al strâmtorii superioare se mărește și favorizează angajarea.

În articulațiile sacro – coccigiene se produc mișcări de basculă posterioară, ace stea se
produc pasiv în timpul nașterii.

Statica șoldului – presupune ca în ortostatism șoldul să fie extins și în poziție indiferentă
pentru abducție – adducție și rotație. Extensia este limitată de ligamentul iliofemural care apasă
capul femural în cavitatea cotiloidă și este denumit “ligamentul poziției în picioare”.

13
Biomecanica șoldului – articulația coxofemurală are trei grade de libertate și permite
mișcări de flexie – extensie, abducție – adducție, rotație internă – externă și pr in combinarea
acestora mișcarea de circumducție

 Flexia -extensia –această mișcare se realizează în plan sagital în jurul unui ax transversal,
care trece prin marele trohanter și foseta ligamentului rotund. Mișcările de flexie -extensie
se asociază cu rotația. Flexia cu ușoară rotație internă și extensia cu ușoară rotație externă
 Abducția -adducția – este realizată în plan frontal în jurul unui ax antero -posterior, care
trece prin centrul capului femural. Se asociază cu rotația. Abducția este limitată d e
tensionarea ligamentului iliopretrohanterian și de ligamentul pubofemural. De asemenea
este realizată de tensorul fasciei lată, de fesierul mijlociu și de croitor. Adducția este
limitată de întâlnirea coapselor, iar după încrucișarea acestora de tensiona rea
ligamentelor pretrohanterian și rotund. Amplitudinea abducției – adducției crește prin
compensarea mișcării de către bazin.
 Rotația externă – internă – rotația externă este limitată de fascicolul iliopretrohanterian
și ligamentul rotund. Rotația inter nă este limitată de fascicolul iliopretrohanterian al
ligamentului iliofemural și ligamentul ischiofemural
 Circumducția – reprezintă combinarea tuturor mișcărilor. Există posibilitatea ca printr -o
tracțiune puternică laterală să se obțină un mic grad de de părtare a suprafețelor articulare,
mișcare pasivă fără rol în locomoție.

14
CAPITOLUL II

FRACTURILE BAZINULUI

II.1. Introducere. Mecanism de producere. Clasificare.