Motivația cercetării [306937]

[anonimizat] o [anonimizat] (prin intermediul a diverse orașe sau regiuni ce se implică în cooperarea locală și internațională). Aceste activități devin drept o manifestație ce reprezintă un mecanism de marketing important. Acest instrument oferă funcții precum sunt informațiile despre nivelul dezvoltării a [anonimizat], crearea de diverse strategii; pe de altă parte creează oportunități pentru un dialog direct dintre producători și consumatori. Toți acești factori împreună astfel capătă o [anonimizat] o imagine pozitivă nu doar a [anonimizat].

Astfel scopul acestei cercetări este de a [anonimizat]; [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a-și introduce și vinde produsele și serviciile lor. Scopul târgurilor este acela de a atrage, menține, convinge și de a informa vizitatorii. Acestea devin niște spații sociale care nu doar oferă diverse facilități pentru a [anonimizat] a restimula emoțiile și viziunile vizitatorilor. De aici apare și necesitatea de a studia multiple soluții pentru a putea crea o dezvoltare efectivă a [anonimizat].

În cadrul acestui proiect va fi de altfel implementat un concept foarte însemnat ce va avea un impact major asupra procesului de proiectare al acestui obiectiv și care necesită a [anonimizat] – utilizarea readaptivă a monumentelor de arhitectură, a monumentelor ce au un istoric însemnat asupra regiunii în care sunt amplasate. [anonimizat], prin intermediul a [anonimizat], astfel această clădire va recăpăta o [anonimizat] l-a avut inițial.

[anonimizat]: întreținere, adaptare, reutilizare – pot permite fondului arhitectural de a [anonimizat], chiar dacă utilizarea originală nu mai este deja viabilă. [anonimizat] – ce constă anume în a găsi cele mai adecvate căi de soluționare a [anonimizat], durabilă și utilă pe de o parte, dar să-i păstreze caracterul specific pe de altă parte.

[anonimizat] o [anonimizat] ”trade fair” (”comerț cinstit”).

[anonimizat] a lucrărilor de artă majore din oraș. Dintre acestea una din cele mai cunoscute era Salonul Paris al Academiei de Arte Frumoase din Franța, ce a început din 1667, dar a fost deschisă publicului în 1737.

Prima expoziție care a fost înregistrată a avut loc în Londra, anul 1756. Pentru ca mai apoi să aibă loc prima expoziție internațională – Marea Expoziție – care a fost susținută la Crystal Palace, în Londra (1851), unde au fost expuse peste 13 000 de exponate care au fost vizionate de circa 6 200 000 de vizitatori. Astfel aceasta a devenit un simbol al dezvoltării tehnologice și economice britanice.

Totuși sub forma unei industrii majore, târgurile nu s-au dezvoltat complet până după sfârșitul celui de-al II-lea Război Mondial. Abia în următorii 20 de ani s-a format atitudinea antreprenorilor de a vedea vizitatorii drept consumatori, iar expoziția în sine drept un loc pentru a vinde publicului.

Cât despre modificarea funcțiunii clădirilor istorice nu a fost mereu favorizată în istoria conservării arhitecturale. Acest fapt poate fi contestat prin manifestul lui William Morris din ”Society of Ancient Buildings”, și anume : ”Pentru a rezista la orice manipulare a texturii sau ornamentului clădirii din forma sa actuală, dacă aceasta a devenit incomodă pentru utilizarea prezentă, ridică altă clădire mai bine decât să o modifici sau să o mărești pe cea veche.” Totuși în cele din urmă acest principiu al modificării a fost bine stabilit în politica Consiliului Europei, în 1985, prin intermediul ”Convenției Protecția Fondului Arhitectural al Europei”.

Începutul dezvoltării ideii de protecție, conservare, reutilizare a fondului arhitectural s-a dezvoltat în Europa în mijlocul sec. XIX. Aceasta s-a dezvoltat paralel, fiind influențată însă de idei opuse ce au fost înaintate de Viollet-le-Duc și de William Morris cu mentorul său John Ruskin. Viollet-le-Duc, arhitect francez, care susținea și promova anume restaurarea exactă – o reconstrucție idealizată până la condiția originală, bazată pe cercetarea istorică și analogii, chiar și utilizarea materialelor și tehnicilor de construcție contemporane. Pe de altă parte William Morris era de părerea – că clădirile istorice trebuie a fi conservate într-o manieră ce reflectă vechimea lor, susținând că este imposibilă reproducerea autentică a originalului într-un context istoric diferit.

Aceste idei s-au dezvoltat și s-au modificat, în așa mod încât în jurul anilor 1970’ Uniunea Internațională a Arhitecților și Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor au adoptat multiple rezoluții despre ”Integrarea Arhitecturii Moderne în Împrejurimile Vechi”. Acestea constată: ”Toate așezările umane, dacă au rămas entități vii, trebuie adaptate la circumstanțele schimbătoare”; și că: ”introducerea de noi elemente în împrejurimile vechi este de asemenea posibilă, cât și în măsura în care aceasta permite oportunitatea de a îmbogăți caracterul funcțional și estetic al materialelor existente, sau cele dorite”.

Întrebări de cercetare

Realizarea, proiectarea și construcția unui centru expozițional, ce va include și reutilizarea adaptivă a unui monument arhitectural implică în sine necesitatea de a analiza și răspunde la multipli factori. Acești factori nu se limitează doar la sfera și modul de construcție sau proiectare, dar implică și tangențele sociale, economice, culturale, chiar și cele psihologice. Spre exemplu, un spațiu bine organizat, cu fluxuri bine stabilite care vor stimula viziunea vizitatorilor, va avea un succes practic mult mai însemnat, și va corespunde funcționalității construcției, care în rezultat va asigura nu doar profitul economic, dar și va duce la dezvoltarea nivelului socio-cultural al populației.

Pentru a putea stabili în ce limite trebuie condusă această lucrare la bază au stat următorii factori:

Concurența pe piață – existența a mai multe locuri de desfacere / prezentare a diverse expoziții, sferele lor de activitate (majoritatea fiind restrânse).

Existența unui loc bine stabilit ce ar întruni diverse sfere de ocupații (la o scară mai largă), astfel poate deveni un punct central de dezvoltare în diverse domenii, care la rândul lor pot conduce la dezvoltarea economică, politică, socială și culturală al orașului.

Respectarea cerințelor internaționale (arhitecturale, de amplasare, domeniul de activitate) – aceasta va asigura implementarea reușită a unui astfel de proiect, ce va avea căi de dezvoltare în viitor pentru a se putea extinde la nivel internațional.

Conexiunea plauzibilă dintre diferite domenii – care trebuie să trezească interesul populației, să încurajeze dezvoltarea culturală și implicarea acestora în cadrul expozițiilor.

Interesul politic – care deseori stopează dezvoltarea proiectelor similare din considerente economice, sau politice, de aici rezultă că trebuie create condițiile ce vor asigura dezvoltarea favorabilă a acestui proiect.

Includerea unui monument arhitectural istoric în cadrul compoziției generale – ce efect va provoca în rândul populației, și modul în care poate fi realizată o astfel de adaptare a funcționalității inițiale care s-a pierdut în timp.

Un spațiu social organizat reușit poate asigura extinderea convențională a expozițiilor ce au fost planificate inițial, poate duce la interesul unui public mai larg, poate include potențiale consumatori care nu sunt pasionați despre prezentarea actuală, și poate asigura organizatorilor ocazii de interacțiune cu publicul într-un mod efectiv. Prin urmare, aceștia vor vinde sau își vor prezenta productele sau informația unui public mai larg.

În această lucrare, scopul principal este de a dezvolta un plan strategic ce va arăta modul în care trebuie realizată proiectarea unui centru expozițional, și anume modul de organizare a spațiilor și fluxurilor necesare, a formelor arhitecturale și coeziunea lor cu spațiile deschise; și tipul expozițiilor ce vor duce la un interes sporit al populației. În paralel va fi realizat și un mod strategic prin care se va asigura implementarea reușită a monumentului istoric în cadrul compoziției totale a centrului expozițional, de asemenea vor fi studiate modurile constructive de realizare a acestei schimbări de funcțiune și spre ce cale trebuie condus aspectul estetic.

Prin urmare, studiul de față are rolul de a răspunde la următoarele întrebări:

În ce mod trebuie realizată organizarea spațiilor și fluxurilor în cadrul centrului expozițional astfel încât să asigure un interes social sporit?

Cum pot fi soluționate căile de transport rutiere și pietonale, pentru a realiza accese confortabile și pentru a nu spori intensitatea traficului?

Care sunt domeniile de dezvoltare a expozițiilor și tipurile acestora, astfel încât acestea să realizeze sustenabilitatea proiectului (în sens economic – profit, social, cultural, politic, ecologic)?

Care sunt modurile constructive, estetice și funcționale pentru o reutilizarea adaptivă benefică a unui monument istoric?

METODOLOGIE

Acest studiu are la bază cercetarea modului în care poate fi realizată integrarea unui centru expozițional într-un sit bine determinat. Acest fapt va fi realizat prin uniunea a două principii de bază, și anume:

Crearea unui spațiu total nou, cu fluxuri bine stabilite ce va fi supus integrării zonelor imediat alăturate.

Utilizarea readaptivă, într-un contrast puternic, a circului în cadrul realizării proiectului, prin unirea acestor două construcții separate (a proiectului propus propriu-zis și a monumentului arhitectural ales).

Acest studiu se va baza pe analiza metodelor de realizare a fiecăruia dintre aceste principii și în special a modului uniunii dintre ele.

Primul capitol va studia situl ales și problemele ce pot apărea în sensul integrării construcției în spațiul dat. Va fi analizat conceptul de centru expozițional, ce implică ca funcțiune, componență și necesități. În cadrul acestui capitol vor fi luate în considerare și domeniile activităților ce vor fi prestate, vor fi descrise metodele de organizare a spațiului, a fluxurilor și importanța interdependenței acestora. Pe de altă parte vor fi studiate efectele economice și social-culturale asupra spațiilor apropiat înconjurătoare și de asemenea vor fi prezentate principalele metode de reutilizare adaptativă cu efectele ce le implică în sine utilizarea lor.

Cel de-al doilea capitol va consta în analiza studiilor de caz, care vor fi divizate în 2 tipuri – după modul de funcționare și organizare și după modurile de utilizare readaptivă a diverse obiective istorice sau arhitecturale. În urma acestei analize va fi determinat un plan ce va face legătura dintre principiile de bază propuse inițial, astfel încât pentru a putea propune o idee ce va fi durabilă în timp și va putea rezista diverselor schimbări de funcționalitate ce vor putea apărea în viitor.

Studiile de caz după modul de funcționare și organizare vor fi realizare în baza complexelor:

Fira Barcelona – Gran Via, Barcelona, Spain.

Nanning Planning Exhibition Hall, Nanning, China.

Qatar National Convention Centre, Qatar.

Exhibition Centre of Otog Kuan Wang – Erdos, China.

Cultural Centre Eemhuis – Amersfoort, Netherlands.

Studiile de caz după modurile de utilizare readaptivă vor fi prezentate în baza următoarelor proiecte:

Biserica mănăstirii de-Sant-Francesc – Santpedor, Spain.

Clădirea municipală Bruce C. Bolling– Boston.

Muzeul Royal Ontario – Ontario, Toronto.

Universitatea Maritimă Mondială – Malmo, Sweden.

Cea de-a treia parte reprezintă însăși proiectul, drept concept bine definit, în baza tipologiei determinate în capitolul doi al studiului, așa încât să poată răspunde necesităților societății de astăzi, să inducă la implicarea acestora în cadrul spațiului propus, dar și să se poată integra în mod benefic în viața orașului.

În urma fiecărui capitol vor fi expuse câte o concluzie preliminară, iar la final vor fi regăsite concluziile finale ce vor răspunde la întrebările inițiale de cercetare.

CAPITOLUL I

DETERMINAREA PROBLEMELOR ȘI STABILIREA SARCINILOR DE PROIECTARE.

Alegerea sitului prezintă un factor important în reușita acestui proiect, iar pentru ca situația propusă să devină un factor benefic în cadrul proiectului și să devină un prim pas spre sustenabilitatea proiectului este nevoie de a respecta anumite condiții generale ce necesită a fi disponibile în cadrul sitului:

Cu accese ușoare (simple).

Zona trebuie să corespundă numărului sălilor de expoziții (târgurilor) și publicului așteptat, în așa mod încât să evite aglomerarea.

Trebuie de ținut cont de diversitatea naturii și a pământului, pentru a putea evita în același timp formele ce sunt dificile de controlat.

Se poate profita de zonele înconjurătoare zonei expozițiilor și de unghiurile ce pot arăta situl în diverse forme.

Este importantă calitatea expozițiilor și e nevoie de a selecta o locație adecvată, ce va putea intra într-o relație cu orașul.

În sine expozițiile și proiectarea / designul acestora reprezintă o multitudine de elemente dintr-un program particular în cadrul sitului selectat, cu scopul de a obține relații funcționale solide dintre diferite funcții, precum sunt intrările, ieșirile, încăperile destinate expozițiilor, împrejurimi, corpuri de apă, clădiri, transportul și stațiile de așteptare a transportului. Aceste relații pot atinge cele mai bune soluții atunci când sunt luate în considerație următorii factori:

Studierea posibilităților disponibile pe teritoriul sitului și asigurarea că acolo sunt avantaje naturale, poate chiar și arheologice a diferitor zone ce pot fi utilizate în mod benefic designului construcției.

Zonele teritoriului necesită a fi delimitate în funcție de tipul serviciilor prestate / desemnate în fiecare zonă.

Intrările – este nevoie de a asigura un număr suficient de intrări și să fie distribuite în așa mod încât să nu conducă la o mișcare în mulțime, să nu creeze un flux dens de oameni.

Zonele destinate expozițiilor (încăperi, locații) – aceste sunt elementul cheie în cadrul expozițiilor, necesită a fi distribuite luând în considerație tipul teritoriului ales, a construcțiilor adiacente, spațiilor verzi și a lacurilor naturale sau artificiale.

În programul de proiectare pentru a atinge o sustenabilitate reușită trebuie luată în considerație tipologia expozițiilor. Înainte de a proiecta un spațiu expozițional, trebuie să privim în primul rând la tipul de conținut și experiență pe care dorim să o oferim vizitatorului. Un discurs verbal, bazat pe cuvinte scrise, poate fi destul de diferit față de un discurs vizual și intuitiv. Dacă un număr substanțial de text trebuie să fie citit, spre exemplu, ar trebui să oferim utilizatorilor cât mai multe facilități într-un mod cât mai rezonabil posibil, de asemenea oferind suficient spațiu vizitatorilor pentru a putea citi în liniște feriți de aglomerarea înconjurătoare. Pe de altă parte, expozițiile compuse din părți ce nu necesită citirea textelor cer un cu totul altfel tip de planificare a spațiului, deoarece poate deveni deja o experiență auditivă și vizuală esențială, cât și intuitivă.

Greșeala în expunerea conținutului poate conduce la o experiență frustrantă a participantului. Lucrări importante pot rămânea neobservate, dacă acestea sunt instalate în zone cu acces dificil sau vizibilitate slabă. În aceeași măsură, pot fi create așteptări false dacă lucrări mai slabe sunt prioritare.

Un alt aspect important în timpul proiectării spațiului este conștientizarea tipului de experiență ce va fi oferit vizitatorului. Prin intermediul obiectelor, textelor sau materialului audio-vizual expus, poate fi creată doar o prezentare, sau poate fi încă demonstrat și explicat. O tablă interactivă sau un afiș vizual trebuie să aibă o intenție clară și designul acestuia trebuie să invite vizitatorul să îl utilizeze. Încurajarea spre experimentare și vizualizare, și prin asigurarea accesului nelimitat pentru fiecare – reprezintă cheia unui proiect reușit.

Figura 1. Aspectele inițiale de cercetare în proiectarea unui centru expozițional.

3.1 CONCEPTELE MAJORE CE INFLUENȚEAZĂ PROCESUL DE CERCETARE ȘI PROIECTARE A CENTRELOR EXPOZIȚIONALE

Pentru înțelegerea factorilor ce conduc la formarea procesului de gândire și proiectare a unui centru expozițional este nevoie de studiul următoarelor concepte:

Noul urbanism, sau Urbanismul Neo-Tradițional – semnifică o planificare și o metodologie de proiectare de succes ce contribuie la revitalizarea orașului și a spațiilor publice. Aceasta subînțelege faptul că spațiile publice precum sunt străzile, piețele și parcurile ar trebui să fie un cadru pentru desfășurarea vieții cotidiene; o vecinătate trebuie să acomodeze diverse tipuri de oameni și activități; trebuie să fie posibil să ajungi ușor la lucru, să-ți îndeplinești obiectivele zilnice, dar și să călătorești în comunitățile înconjurătoare fără folosirea unei mașini.

Unul dintre elementele de organizare fundamentale ale Noului Urbanism este vecinătatea, care ar prezenta o zonă urbanizată cu un amestec echilibrat de activități umane.

Astfel dacă târgurile de dimensiuni extraordinare pot fi văzute drept un recipient enorm față de scara unui oraș, iar prezentările individuale – drept un simplu lot de pământ în cadrul orașului, atunci cu siguranță apare o conexiune între expoziție și planificarea urbană. Prin urmare, spațiile sociale destinate serviciilor publice, precum sunt zonele de odihnă, spațiile de întrunire, serviciile informaționale, ș.a. pot fi considerate niște noduri din regiunea unui oraș care au scopul de a acomoda o multitudine de activități și utilizări din interiorul clădirilor, dar și a diversității de oameni.

Sociologia și Psihologia – sunt zone largi ale științelor umane, care au de a face cu comportamentul ființelor umane în interiorul grupurilor și organizațiilor. Focusarea pe mediul înconjurător al unui muzeu, poate demonstra și arăta cum mediul înconjurător afectează emoțiile și comportamentul oamenilor.

Impactul emoțional la mediul fizic înconjurător este sistematic legat de apropierea sau evitarea comportamentului oamenilor. De obicei se consideră că intrigarea sporită a atracției designul târgurilor comerciale atrage mai mulți vizitatori, însă multe studii demonstrează inversul, că anume intrigarea moderată a unei astfel de expoziții este mai apropiată și mai confortabilă pentru satisfacerea cerințelor oamenilor pe o perioadă îndelungată.

Cultura consumatorilor – expozițiile sunt doar una dintre multiplele mijloace media disponibile de a ajuta companiile în activitățile lor promoționale și de marketing. În termeni simpli, expozițiile comerciale sunt proiectate pentru a vinde și a prezenta producte. Unii privesc târgurile drept un consum în masă, unde locul și consumul sunt strâns legate – nu doar din simplul motiv că oamenii trebuie să consume lucrurile pe loc, dar într-un sens mai important, și anume consumul devine un loc de creație și o modalitate de modificare a activităților sociale.

Noua experiență a vieții urbane într-o lume a consumatorului contemporan este de obicei caracterizat drept percepția de a fi înconjurat de străini și agitat de mulțime.

Comoditățile de asemenea afectează structura și calitatea așezărilor unde produsele sunt vândute. Magazine universale, mall-uri și târguri – sunt proiectate pentru a crea un context atrăgător pentru a încuraja consumarea. Relația dintre mediul construit și consumarea vizuală a locurilor este foarte bine integrată în spațiile comerciale. Împrejurimile trebuie să fie atractive pentru a crea comoditățile de vânzare.

Designul expozițiilor – acest concept are de a face cu scopuri, informație, obiecte, tehnici, oameni și spațiu, toate formând un complex ce au obiectivul de a asigura succesul unei expoziții comerciale în special. Afișarea informației se sugerează a fi realizată prin intermediul a două căi fundamentale: expunerea sistematică și expunerea tematică. Trebuie de avut în vedere faptul că expozițiile comerciale sunt niște locuri ce nu necesită atribute precum este durabilitatea sau permanența, sunt mai apropiate de instalațiile temporare, metodele de iluminare moderne și de un design flexibil.

3.2 REUTILIZAREA ADAPTIVĂ

Adaptarea clădirilor istorice pentru noi utilizări face un sens din punct de vedere economic. Adaptarea oferă noi utilizări economice clădirilor. Totuși, adaptarea are nevoie de a crea o valoare financiară îndestulătoare pentru a acoperi costurile de conservare și adaptare, cât și cele de întreținere pe un termen îndelungat a construcției; altfel, clădirea va deveni un subiect al dezvoltării și schimbărilor viitoare.

Adaptarea totodată asigură și valoare indirectă, ceea ce înseamnă transferul valorii proiectului asupra proprietăților adiacente. Spre exemplu, adaptarea unui post de poliție vechi într-un loc de cazare într-un oraș mic, unde poate fi luat micul dejun, o astfel de acomodare poate reda o valoare orașului prin intensificarea și încurajarea turismului.

3.2.1 Principiile cheie de reutilizare urbană

Principiile cheie de reutilizare urbană și de conservare a așezărilor care au scopul de promovare a calității în proiectare în zonele locale și de mare dezvoltare sunt următoarele:

De a înțelege mediul înconjurător existent al orașelor, satelor, raioanelor, și de a răspunde într-un context apropiat la strategiile de proiectare.

Utilizarea principiilor de proiectare urbană pentru a dezvolta o relație între spațiile deschise și clădirile care ocupă și dau formă spațiului.

Crearea de spații urbane de succes nu este doar despre clădiri: este la fel de important și analizarea calității străzilor, piețelor, parcurilor și a spațiilor deschise.

Continuitatea angajamentului de utilizare a standardelor înalte de protecție, conservare și întreținere a clădirilor istorice.

3.2.2 Principiile reutilizării adaptive

Pentru a obține o adaptare reușită, noua construcție și muncă trebuie să fie apropiată și în concordanță cu următoarele șapte principii:

Înțelegerea importanței locului reprezintă înțelegerea a ce însemnătate prezintă un anumit loc la prima etapă a oricărui proiect. Analiza valorilor patrimoniale trebuie să rezulte într-o declarație clară despre ce prezintă în sine obiectivul.

Găsirea unei utilizări apropiate de semnificația patrimonială a terenului. Trebuie să mențină utilizarea existentă atunci când face parte integrantă din fondul patrimonial:

Să rețină sau să restabilească relația dintre locul istoric și utilizarea lui.

Să continue practicile și asocierile ce contribuie la semnificația culturală a zonei.

Să permită accesul public în locurile istorice, care în trecut au fost de asemenea deschise vizitatorilor.

Utilizarea nouă trebuie să fie compatibilă cu sensul istoric inițial și să implice schimbări minimale sau maximale ale materialului, formei și a cadrului constructiv:

Reutilizarea așezării patrimoniale și ale elementelor acestuia considerate importante în noua utilizare în schimbul construcției adițiilor masive.

Atunci când aspectele noii utilizări ar putea avea un impact patrimonial inacceptabil, se preferă acomodarea acestora prin adiții modeste.

Determinarea unui nivel acceptabil de implicare în cadrul schimbărilor. Minimizarea impactului asupra materialelor semnificative, designul interior și asupra planimetriei.

Să prevadă schimbările ce pot fi inversate și conservarea viitoare a obiectivului. Adaptarea și dezvoltarea nu trebuie să stopeze conservarea ce poate urma. Toate datele despre clădirea existentă necesită a fi înscrise (descrierea materialelor, a construcției, a funcțiunii inițiale ș.a.).

Conservarea relației dintre așezământ și priveliștile însemnate, care pot crea un loc patrimonial.

Să asigure un management pe o perioadă îndelungată și viabilitatea proiectului.

Să dezvăluie și să interpreteze sensul patrimonial al obiectivului drept o parte semnificativă din cadrul proiectului de adaptare.

CAPITOLUL II. STUDII DE CAZ

OBIECTIVE DE IMPORTANȚĂ MONDIALĂ

Centrul Fira Barcelona, Gran Via, Barcelona, Spania

Este unul dintre cele mai largi și moderne complexe din întreaga Europa, fiind proiectată de arhitectul japonez Toyo Ito. Acest complex posedă caracteristici impunătoare arhitecturale, funcționale și de sustenabilitate. Posedă unul dintre cele mai largi acoperișuri cu instalații fotovoltaice. Planimetric este format din opt pavilioane, conectate printr-un traseu ce unește fluxul de vizitatori.

Centrul este amplasat într-o nouă zonă de dezvoltare economică, fiind aproape de aeroport și de circulația transportului rutier.

Efectul de curgere liberă a designului maximizează conectivitatea și oferă participanților acces nelimitat la toate serviciile prestat în cadrul centrului. La parter traseul principal este ușor de traversat, acesta făcând conexiunea dintre centrele de conferință, încăperile multifuncționale, restaurante, terase, săli expoziționale.

Caracteristici de bază: o suprafață a nivelelor de 240 000 m2; 8 foaiere; 4 580 locuri de parcare; 45 de restaurante și 2 heliporturi. Acest centru de convenții este format în totalitate de un sistem modular, cu o capacitate de 3 000 – 12 000 participanți, în adiție cu diverse încăperi ce se află de-a lungul holurilor.

Anual acest centru strânge împreună 35 000 de companii și circa 3 milioane de vizitatori, prin urmare creează un impact economic imens, ce este considerat a fi de aproximativ 2,5 bilioane de euro.

Sala de expoziții Nanning, Districtul Qing Xiu, Provincia Guangxi, China

Acest complex este amplasat la marginea unui parc montan. Caracteristica principală a acestuia fiind acoperișul care este transformat într-un deal artificial cu ridicări și coborâri, care astfel integrează sala de expoziții în parcul montan.

O suprafață liberă a fost introdusă pentru a estompa forma sălii expoziționale, fără intenția de a crea o fațadă simbolică. Atunci când mergi pe acoperiș poți întâlni diferite nivele de frumusețe a centrului din perspective variate, ceea ce induce interesul vizitatorilor.

Acoperișul a fost soluționat printr-un sistem de structuri de oțel, care formează în interior un spațiu larg de 33 m lărgime, și un perete înclinat de 15 m ce pare să atârne în afara sălii expoziționale. Aceste structuri complicate servesc nu doar pentru iluminarea naturală, dar și drept încăperi pentru păstrarea echipamentelor.

O astfel de proiectare urbană prezintă o integrare a arhitecturii, naturii și a vieții cotidiene într-o relație binevenită orașului.

Centrul Convențional Național Qatar, Doha, Qatar

Arhitectura acestui obiective prezintă un suport de coloane sub forma unui copac ce susțin greutatea acoperișului ce atârnă. Clădirea a fost proiectată de arhitectul japonez Arata Isozaki, care prin referirea la copacul Sidrat al-Muntaha (copac islamic considerat sfânt) se crede că simbolizează sfârșitul celui de-al șaptelea rai.

O pereche de coloane înclinate din oțel creează iluzia a doi copaci în fața unei fațade mari dreptunghiulare din sticlă, care adăpostește o piață publică.

Acest proiect a fost realizat cu un accent deosebit pe durabilitate. Centrul a fost construit cu succes conform standardelor de certificare a Leadership in Energy and Enviromental Design. Aceasta este creată astfel încât să interacționeze eficient cu diverse inovații, cum ar fi conservarea apei și utilizarea corpurilor de iluminat eficiente din punct de vedere energetic.

Situl are o suprafață de 1 000 hectare, și este cel mai mare centru expozițional din Orientul Mijlociu ce poate primi până la 7 000 de persoane în interiorul celor 3 săli principale. Tot aici poți găsite o sală de conferințe pentru 4 000 locuri, un teatru de 2 300 de locuri, 9 săli de expoziție și o serie de 52 de săli de întrunire.

Centrul Expozițional Otog, Erdos, China

Complexul este situat pe o suprafață de 40 000 m2, fiind înconjurat de un parc public. Acest centru multifuncțional situat în nordul Chinei găzduiește patru sectoare expoziționale principale: istoric, cultural, industrial și de planificare urbană. Obiectivul principal fiind de a servi drept punct de reper pentru oraș și să devină o parte integrantă din viața urbană.

Acoperișul său funcționează ca un parc cu o topografie în trepte mari, care devin atât un loc de odihnă cât și o zonă activă de petrecere a timpului în aer liber. Prin proiectarea acoperișului drept un spațiu exploatabil, centrul expozițional continuă peisajul parcului astfel creând o activitate neîntreruptă atât în exteriorul cât și în interiorul clădirii.

Sistemele funcționale ale acestui centru se conectează pentru a lega cele patru spații de expunere care indică planimetria construcției, dar într-un așa mod încât să stopeze separarea dintre interior și exterior. Prin intermediul aripilor de umbrire pe fațadă ce în mod constant schimbă umbrirea față de soare, edificiul pare să fie în permanentă metamorfoză, astfel potrivindu-se cu cerințele din împrejurimile sale.

Centrul Cultural Eemhuis, Amersfoort, Olanda

Acest centru este specificat anume în artele vizuale. Cu o suprafață de 16 000 m2, ce a fost deschis pentru prima dată în anul 2014 a fost proiectat de Neutelings Riedijk Architects.

Centrul Eemhuis combină o serie de institute culturale existente în orașul Amersfoort: biblioteca orașului, centru expozițional, arhivele patrimoniale, o școală de dans, muzică și arte vizuale. Acesta fiind amplasat într-o zonă de reabilitare urbană aproape de centrul orașului.

Clădirea este organizată după tipul programelor culturale. La parter, spațiul liber devine o piață acoperită, care găzduiește o cafenea de dimensiuni mari și intrările spre principalele zone funcționale.

Centrul expozițional este însăși parterul ce reprezintă un pătrat în plan, aceasta fiind o sală centrală de expunere, care este pe jumătate scufundată îm pământ și este înconjurată de o incintă de săli de expoziții mai mici.

Biblioteca este compusă ca o zonă terastă, ce creează impresia prelungirii holului central. Mansarda găzduiește școala de arte. Unde cele trei departamente artistice (teatru și dans, arte vizuale și muzică) sunt exprimate separat prin intermediul unor grinzi console ce încorporează complexul.

Fațadele sunt compuse dintr-un tripartit clasic, iar coroana clădirii (consolele) sunt efectuate din panouri metalice cu un model punctat de semi-sfere.

OBIECTIVE PATRIMONIALE – REUTILIZAREA ADAPTIVĂ

Biserica mănăstirii de-Sant-Francesc, Santpedor, Spania

Suprafața de 950 m2. Intervenția în biserica mănăstirii Sant-Francesc, aflată în orașul catalan Santpedor, a fost menită să transforme clădirea într-un obiectiv cultural. Cele două faze implementate au permis ca clădirea să adăpostească un auditoriu și un spațiu cultural multifuncțional. Se așteaptă ca în viitor să apară și cea de-a treia etapă, prin intermediul căreia la etajele superioare ale capelelor să fie folosită o arhivă istorică.

Renovarea bisericii a început în anul 2003. Premisa intervenției în proiect a fost menținerea dimensiunii și calității spațiului navei bisericii, precum și a contribuțiilor importante ale luminii naturale. Setul de scări și rampe construite, pe lângă asigurarea accesului la etajele superioare ale bisericii, ce până atunci nu era posibilă, definesc o cale circulară case se desfășoară în întreaga clădire, precum într-un muzeu. Acest traseu circular permite urmărirea și revizuirea bisericii ca un tot întreg, din puncte de vedere și de perspectivă diferite.

Clădirea Municipală Bruce C. Bolling, Roxbury, Boston, MA, USA

Cu o suprafață de 16 700 m2. Clădirea este amplasată pe piața Dudley. Această clădire istorică a fost consolidată într-o clădire nouă de birouri municipale pentru educație, împreună cu un centru comunitar și un spațiu comercial. Readaptarea acestei clădiri totuși păstrează fragmente din ce a prezentat cândva.

Fațadele celor 3 clădiri componente se întind spre toate părțile orașului. Proiectul îmbină și soluționarea subtilă a colțurilor existente, prin îmbinarea acestora într-o clădire nouă.

Parterul clădirii servește drept o zonă în întrgime publică sub numele de ”New Dudley Square” – aferind atât un spațiu comunitar, cât și oportunități de avansare economică individuală.

Cele trei etaje superioare sunt pentru birouri, cu spații de lucru flexibile, care variază de la birouri deschise la birouri mici pentru concentrare, săli de întrunire multiple și cu nișe spațiale de-a lungul fațadelor existente. Cel de-al șaselea nivel găzduiește săli de întrunire publice și o terasă pe acoperiș care oferă priveliști peste metropola din centrul orașului Boston. Acest spațiu de pe acoperiș este gratuit și accesibil tuturor.

Muzeul Royal Ontario, Ontario, Toronto

Muzeul Royal Ontario este un exemplu ce demonstrează faptul că readaptarea în interiorul zidurilor vechi este poate fi păstrată istoria conservată de-a lungul anilor. Acest proiect a fost proiectat de Studio Daniel Libeskind.

Prin această extensie muzeul a câștigat 100 000 de m2 de expunere nou, o nouă intrare și lobby, un magazin și trei restaurante noi.

Intersecția dintre volumele create amintesc de cristale. Două dintre aceste cristale dedicate spațiului galeriei se intersectează pentru a crea golul cunoscut sub numele de Casa Spiritului. Casa Spiritului constă dintr-un atrium mare care se ridică de la nivelul inferior a solului până la cel de-al patrulea etaj și este rupt de poduri ce o traversează la diferite nivelele. Acest spațiu este destinat unui spațiu de reflecție pentru vizitatori, zonă de odihnă.

Un alt cristal are denumirea de Scara minunilor, acesta este dedicat circulației verticale, dar include și vitrine expoziționale, iar la ultimul nivel găzduiește un restaurant.

Clădirea a fost realizată prin utilizarea unei structuri din oțel cu înveliș din aluminiu și geamuri de sticlă. Deși exteriorul pare a fi haotic, intersecția spațiilor realizate de formele cristaline creează o varietate de atriumuri la diferite nivele ale muzeului, oferind astfel o mare varietate de vederi unice în galerii.

Universitatea Mondială Maritimă, Malmo, Suedia

Acest proiect a fost realizat în colaborare cu Kim Utzon Arkitekter, în urma câștigării competiției internaționale în trei etape, în anul 2011.

În termeni urbani, clădirea a fost concepută ca o ”balama” spațială, care a marcat un punct de tranziție pe stradă. Forma proiectului a apărut în urma stabilirii unei serii de alinieri formale cu clădirea existentă, care mai apoi au fost elaborate pentru asigurarea pătrunderii luminii în spațiile interioare.

Materialul de placare este o foaie de aluminiu, care este similară foii de metal vopsite, care este utilizată în mod tradițional în arhitectura suedeză și australiană.

Organizarea proiectului este o împărțire pragmatică între spațiile de învățământ din noua clădire și administrația din clădirea veche și spațiile de socializare dintre acestea două. Prin urmare, interiorul clădirii este format din trei părți, ce sunt dotate cu spații de clasă, de cercetare, spații renovate existente și un spațiu gol ce se află între cele două clădiri.

CAPITOLUL III.

TIPOLOGIA CENTRELOR EXPOZIȚIONALE

Pentru a putea realiza accese care să inducă la o bună dezvoltare a proiectului în cadrul sitului ales, este nevoie de a respecta anumite criterii ce ajută la organizarea fluxurilor, care vor furniza o conectivitate reușită cu zonele înconjurătoare, și anume:

Intrare și ieșire ușor identificabile, cu semnalizări externe clare, care vor necesita a fi iluminate pe timp de noapte.

Spațiu suficient pentru încărcare / descărcare pentru a putea acomoda multiple evenimente.

Nivelul parterului trebuie să aibă debarcadere de mărimi suficiente, astfel încât toate serviciile să poată fi realizate liber, inclusiv și parcările pentru clienți.

Drumuri largi ce vor permite și intrarea autocarelor, dar și puncte de colectare ce vor fi adiacente intrării principale, cu un spațiu suficient ca înălțime și de întoarcere / manevrare, accesibil și sub acoperire.

Ușile trebuie să fie destul de înalte și late, sau pereții sa fie demontabili / retractabili astfel încât să permită accesul camioanelor (camioanele ce vor livra echipamentele pentru scene ridică întrebări particulare).

Podelele trebuie să reziste încărcăturilor ce le va produce accesul camioanelor.

Intrarea și zona recepției principale trebuie să fie ușor identificabilă și protejată de condițiile climaterice exterioare, pentru a realiza o vizită a participanților plăcută.

Accesele pentru persoanele cu handicap trebuie să fie ușor recunoscute.

În cadrul locațiilor mai mari va fi nevoie de sisteme de securitate și monitorizare în cadrul debarcaderelor.

Accesul pentru personalul de serviciu trebuie a fi clar delimitat de cel al vizitatorilor.

Spațiul de depozitare (temporar) poate fi utilizat drept spațiul destinat întrunirilor, seminarelor, etc.

Organizarea însă anume a fluxurilor ce țin de transportul rutier, este nevoie de a ține cont și de următoarele criterii:

Accesele de intrare a transportului și de ieșire din cadrul complexului, trebuie bine diferențiate și divizate.

În timpul descărcării în zona debarcaderelor trebuie prevăzute cărucioare pentru descărcarea materialelor aduse sau dacă este posibilă descărcarea prin ridicare.

Trebuie a fi prevăzute spații de așteptare a autobuzelor.

Pentru camioanele ce vor face livrările trebuie asigurat spațiu de întoarcere a acestora, pentru a putea realiza manevrele necesare.

Este nevoie de a lua în considerare capacitatea ascensoarelor pentru vizitatori în cadrul locațiilor mai mari sau în mai multe nivele, și care sunt destinate vizitatorilor.

Pasarelele / trecerile ce conectează diverse locații în interiorul, dar și în afara complexului trebuie a fi acoperite și protejate de condițiile climaterice. Acestea trebuie să ajungă inclusiv și până la punctele de transport public rutier imediat apropiate.

Accesele la transportul public trebuie să fie ușoare.

Stațiile de taxi și maxi-taxi trebuie să fie ușor identificabile, dacă în zona imediat apropiată acestea nu există, trebuie a fi create stații de așteptare, dacă este posibil și puncte de unde vizitatorii vor putea suna.

Figura 2. Ideologiile accesibilității în cadrul unei zone culturale sau publice.

Plan situație al teritoriului ales – limitat între străzile Bulevardul Renașterii Naționale, Stradela 2 Pietrăriei, Stradela Bulbocica, cu o suprafață de aproximativ 115 900 m.p. (vezi Anexa 1)

Plan Transport Public – vezi Anexa 2.

Pentru a putea asigura o diversitate bine definită ce va conduce la sporirea nivelului social-cultural al societății, dar și la stimularea acestora, dar și a populației străine în special, pentru ai cointeresa trebuie respectate anumite cerințe, și anume:

Trebuie să existe indicații clare privind accesul principal începând cât mai departe e posibil de complexul propriu-zis.

În cadrul nivelului acoperișului trebuie să fie o semnalizare exterioară clară pentru identificarea liberă a locului desfășurării evenimentelor.

La nivelului parterului de asemenea trebuie să existe semnalizări exterioare clare pentru indicarea direcției de circulație atât pentru transportul rutier, cât și pentru accesele pietonale.

Adaptare temporară pentru afișări electronice ce vor prezenta sau anunța diverse evenimente ce vor avea loc în cadrul centrului expozițional.

Trebuie realizate o diferite steaguri sau bannere ce vor fi oferite clienților (aici pot intra și realizarea hărții teritoriului ce vor ușura și vor îndruma vizitatorii).

Iluminarea externă trebuie să fie compatibilă, în unison cu estetica arhitecturală a clădirii.

Toate semnalizările / indicatoarele externe trebuie să utilizeze simbolurile internaționale / universale.

Figura 3. Diversitatea în cadrul unui centru expozițional a itinerarului stabilit pentru vizitatori.

TIPURI DE EXPOZIȚII

Diversitatea tipurilor contemporane de târguri / expoziții diferă enorm, deși pentru a le descrie de obicei sunt utilizate cuvinte similare – expoziție, prezentare, expunere sau târg. Pentru a înțelege această diversitate vom analiza aceste tipuri ce în prezent sunt cele mai utilizate.

Târgurile.

Târgurile sunt niște expoziții stabilite pentru producători și care frecvent sunt categorisite în:

Târguri de cărți

De mâncare

Automobile

Prezentări de ciclism

Prezentări de computere

Expoziții despre eficiența afacerii

Muzee

Servicii naționale

Practic orice poate avea propriul său târg.

Astfel de târguri rar sunt destinate publicului larg, de obicei au participanți bine definiți și cointeresați.

Expozițiile internaționale.

Expozițiile internaționale sunt expoziții supra-colosale ce se desfășoară într-un loc bine stabilit, precum sunt centrele de convenții. În general acestea cu categorii foarte largi și constă dintr-o multitudine de pavilioane ce reprezintă anumite țări. Sensul unei astfel de expoziții merge cu mult mai departe decât a unui eveniment comercial. Orașul gazdă poate beneficia în urma publicității internaționale – atracția turiștilor, ridicarea economiei, și redezvoltarea regională.

Târguri / Prezentări publice.

Aceste târguri sunt un gen de expoziții anuale ce au loc cu prezența unor figuri / personalități importante. De obicei acestea încep cu câteva zile în cadrul căreia sunt devotați presei și vizitatorilor târgului (precum sunt Boat Show, Motor Show, Ideal Home Exhibition, etc.) pentru ca mai apoi să se deschidă publicului cointeresat în achitarea acestor produse.

Multitudinea tipurilor de centre expoziționale și însăși expozițiile pot avea aceleași strategii de dezvoltare, însă au sensuri diferite. Mai multe tipuri de expoziții pot fi susținute în cadrul aceluiași centru expozițional, deși pot avea tematici diferite, cerințele de stimulare a interesului social-cultural sunt aceleași.

ORGANIZAREA EXPOZIȚIILOR

Proiectarea artistică a compozițiilor include următoarele etape principale:

Stabilirea structurii tematice – definește principalele teme și sectoare.

Stabilirea tematicii scenariilor și a planelor expoziționale – se completează cu informații despre exponate (mărimile acestora, metodele și mijloacele de prezentare).

Scenariul includ în sine un plan tematic-expozițional desfășurat unde sunt descrise caracteristicile spațiului, subiectelor artistice, mijloace și metode tehnice și de prezentare, care sunt indispensabile pentru realizarea fiecărui punct inclus în planul strategic, unde metoda de prezentare și conținutul acesteia împreună conduc spre lucrul în comun al personalului științific și artistic. Proiectarea arhitecturală a clădirii trebuie să reiasă în urma acestui scenariu, care la rândul său trebuie să-i ofere o demonstrație spațială, care va accentua identitatea clădirii.

Figura 4. Principiile organizării expozițiilor.

Baza prezentărilor expoziționale în CEX sunt exponatele autentice, care se unesc în complexe tematice pentru descoperirea conținutului.

Complexul tematic poate include câteva plane de prezentare cu diferite nivele de detalizare a materialului existent, astfel încât să satisfacă cerințele a diferite categorii de vizitatori. Tot pentru acest scop trebuie să fie gândite și proiectate servicii informaționale speciale (sau materiale). Pentru mărirea influenței emoționale și artistice în cadrul expozițiilor pe larg se utilizează diverse metode artistice și tehnice, care împreună cu exponatele autentice formează o gamă vizuală impunătoare.

Organizarea strategiilor vizuale de comportare a vizitatorilor subînțelege posibilitatea de acoperire și apreciere a expoziției în întregime pentru a putea lua decizia vizionării ulterioare, în dependență de succesivitate și tipul activității.

Având în vedere caracteristicile percepției psihofiziologice ale vizitatorilor și tematica construcției expozițiilor determină zonele cu informație vizuală ridicată și cele cu descărcări vizuale. Claritatea percepției scade de la neutralitatea culorilor și spațiul fără accente. De aceasta în cadrul expozițiilor este important să fie zone speciale pentru modificarea, schimbarea atenției vizitatorilor și zone pentru odihnă.

În timpul formării graficului de vizionare locurile centrale din cadrul expoziției necesită a fi rezervate pentru plasarea exponatelor conducătoare, prin intermediul metodelor artistice disponibile de formare (lumină, culoare, fon, încadrare, ș.a.).

Figura 5. Roata de programare (demonstrează integrarea procesului de coordonare a expozițiilor).

Traseul de vizionare poate fi:

Obligatoriu

Liber

Combinația dintre primele două

Regimul obligatoriu presupune vizitarea forțată a tuturor sectoarelor într-o succesiune bine determinată, acest tip este caracteristic expozițiilor didactice, dar mai puțin pentru centrele cu un caracter artistic. Succesiunea necesită a fi organizată de la stânga la dreapta și de sus în jos pentru compozițiile în mai multe nivele.

Traseul vizionării și sistemul de iluminare pot deveni momentele primordiale în proiectarea schemelor expoziționale.

ANALIZA FLUXURILOR ȘI LEGĂTURILOR PE CARE LE CREEAZĂ

Scopul unei proiectări perfecte este de unifica mișcarea oamenilor într-un mod astfel încât să le permită de a vedea expozițiile ușor fără ai deruta, fără a fi înșelați de traseul drumului sau să-i facă să devină plictisiți sau obosiți. Proiectantul trebuie să ia în considerație schimbările ce pot apărea în cadrul fluxurilor, pentru a putea preveni aglomerările de oameni, ceea ce ar putea totodată stopa și curiozitatea lor. Astfel ajungem la concluzia ca este nevoie de a fi gândite diverse tipuri de fluxuri ce vor asigura reușita desfășurare a expozițiilor / târgurilor, cât și vor stârni interesul vizitatorilor.

Astfel pot fi analizate două tipuri de fluxuri:

Fluxul limitat – acesta este utilizat atunci când scopul expoziției este de a oferi un subiect secvențial și participanții ar trebui să vadă tot. Acest tip de flux ia în considerație următorii factori:

Spațiul limitat nu trebuie să depășească 100 de metri, în același timp însă trebuie să ofere locuri unde poate fi evitat sentimentul de întrunire cu tot ce este neașteptat și cu diversitatea a axelor înconjurătoare.

Asamblarea / prezentarea exponatelor de o natură unică într-un singur loc.

Existența a suficient spațiu în fața fluxurilor, astfel încât vizitatorul să poată să stea și să contempleze ce este expus fără a bloca trecerea.

Exponatele de artă trebuie plasate în locuri diferite pentru că oamenii nu se opresc pentru a le vedea pe fiecare în parte.

Fluxul nelimitat – este cel mai urmat în cadrul expozițiilor, care nu au nevoie de a face accent pe un subiect anume, așa cum sunt piețele comerciale. Aceasta este o proiecție liberă ce oferă o șansă vizitatorului de a se primbla prin împrejurimi. Acest tip poate lua diferite forme:

Poate lua forma unor săli de expoziții în succesiune, acestea la rândul lor fiind atașate într-un mod anume de terenurile înconjurătoare, sau luând forme în dependență de teritoriul pe care este amplasată construcția.

Traseele nu trebuie să fie similare față de vizitator, pentru ca privitorul sa nu aibă impresia că s-a abătut de la drum sau să îî pară că nu a văzut tot.

De asemenea est nevoie în cadrul proiectării de a evita liniile drepte.

Terenurile șerpuitoare, cu o multitudine de cotituri sunt cele mai reușite, deoarece acestea pot oferi senzația de excitare și schimbare.

Figura 6. Organizarea nodală a spațiilor sociale în cadrul târgurilor expoziționale.

Gol interior – orice vacuum arhitectural nu este doar un centru, dar îl conține pe om unde acesta își realizează activitățile. Expozițiile de asemenea nu pleacă de la această definiție, aici este o anumită relație între expoziție și ceea ce conține, cine intră și succesul expoziției depinde în măsură cât de corect este realizată această legătură în dependență de următoarele cerințe:

Durabilitate și metodele de construcție: este un anume sens ce are în vedere implementare unei relații apropiate dintre vacuum și originea exponatelor în cadrul construcției. De aici forma de bază a oricărei structuri a clădirii se va forma în dependență de câțiva factori, incluzând și forma fluxurilor și mărimii necesare pentru vacuum.

Diversitatea formelor de vacuum: expozițiile cer de a avea un vacuum dinamic, de orice formă sau mărime, dar care să ofere privitorului o senzație de entuziasm și curiozitate, cu un traseu sigur fără ca acesta să devină plictisit.

Vacuum care formează tendințe:

Un singur vacuum larg

Afișate într-un mod organic

Prezentate în spațiul exterior

CONCURENȚA PE PIAȚĂ

Competitivitatea există în orice domeniu, iar pentru a putea face față acestei concurențe este nevoie de a asigura condiții mai bune utilizatorilor, în cazul centrului expozițional – vizitatorilor, participanților, cumpărătorilor. Pentru a asigura viabilitatea acestui proiect – ocupația de bază a centrului va fi organizarea târgurilor, implicarea în cadrul a diverse forume științifice, economice, artistice, pentru a putea atrage diverse colaborări internaționale și astfel pentru a putea crea o scenă importantă de atragere a producătorilor, dar și clienților.

Scopurile principale ale unei expoziții pot fi sumate în următorul set de obiective – să vândă, să convingă, să expună, să demonstreze, să informeze, să explice, să consulte, să genereze interes, să încânte, să lumineze. Astfel creând un potențial pentru un spațiu social de a realiza aceste scopuri efectiv, astfel generând o performanță economică sporită.

Pentru a putea realiza aceste obiective este nevoie de anumite instrucțiuni, după care se poate de condus pentru a crea un spațiu eficient care va putea la rândul său oferi posibilitatea de realizare a acestor scopuri.

În acest sens trebuie urmate și respectate următoarele concepte de proiectare ce vor asigura condițiile necesare internaționale, și care totodată vor oferi posibilități și piste de dezvoltare în viitor ce alți producători nu le oferă în totalitate:

Flexibilitatea – designul trebuie adaptat unui spectru larg de preferințe și abilități individuale.

Simplu și intuitiv – designul necesită a fi ușor înțeles, indiferent de experiența, cunoștințele, abilitatea sau capacitatea de concentrație a utilizatorilor.

Informație percepută ușor – design trebuie să fie capabil de a schimba informația cu utilizatorul, indiferent de condițiile de mediu și capacitățile senzoriale ale vizitatorului.

Toleranța erorilor – modul de proiectare scenelor unde vor avea loc expozițiile trebuie să minimizeze acțiunile accidentale sau întâmplătoare ce pot avea consecințe fatale sau nedorite.

Efort fizic scăzut – designul trebuie să fie eficient și cu minim efort fizic.

Utilizarea egală – expozițiile trebuie să fie utilizate ușor și cu posibilitatea de a fi adaptate pentru toți participanții, necontând capacităților și abilităților lor.

Dimensiuni adecvate – măsurările și spațiile necesită a fi ușor administrate, manipulate și utilizate, indiferent de mărimea, poziția și mobilitatea vizitatorilor.

STRATEGII DE PROIECTARE

Pentru propunerea unei strategii de proiectare bine definită ce va avea în rezultat un nivel înalt de competitivitate al produselor ce vor fi oferite în cadrul centrului expozițional au fost aleși următorii pași:

Controlul de la distanță

Interior stradal

Proiectare modulară

Controlul de la distanță.

În termeni umani al sensurilor și al comunicației, studiul dimensiunilor sociale este strâns legat de cele mai comprehensive activități sociale, precum este mersul, odihnitul, văzutul și auzitul în cadrul spațiilor publice, cât și private. Pentru a familiariza și controla aceste dimensiuni în cadrul târgurilor este necesară planificarea acestora, ceea ce va asigura succesul împrejurimilor expoziției.

Nu doar activitățile fizice necesită de o anumită distanță, dar și contactul între oameni cere un anumit control al distanței. Pe lângă acest fapt, și distanța dintre observator și obiect în interiorul unui contact vizual devine importantă.

Deoarece mersul, odihna, văzutul și auzitul sunt cele mai des întâlnite activități în cadrul târgurilor și expozițiilor, cunoștințele asupra dimensiunile spațiale în relație cu aceste activități și simțuri poate fi utilizată pentru a promova planificarea târgurilor.

Strategia de a controla de la distanță nu doar ajută la determinarea locației și la scalarea spațiilor sociale, dar și influențează expoziția în general și caracterul pe care îl poartă. Spre exemplu, un spațiu social, un loc bun pentru așezare și odihnă, trebuie a fi amplasat la intervale regulate în tranziția traseului de vizitare, astfel evitând pierderea interesului din partea vizitatorilor. Aceste spații pot de asemenea promova și comunicarea dintre grupuri variate.

Privit drept un act fizic, sunt limite restrânse despre cât de departe oamenii pot și doresc să meargă. În urma a multor studii, s-a arătat că 400-500 de metri este o distanță de mers acceptabilă pentru majoritatea oamenilor. Pentru copii, oameni în vârstă și cu dizabilități, acest număr însă se consideră a fi cu mult mai mic.

Faptul că este obositor să mergi, face ca pietonii într-un mod natural să-și aleagă foarte conștiincios traseul. Oricând oamenii nu ar merge, ei preferă traseele directe și scurtăturile. Proiectarea traseelor lungi și drepte ar trebui evitate, în schimb, alternanța privirii de-a lungul traseului cu mici pătrate, deseori face ca distanțele parcurse să pară psihologic mult mai mici.

Nu doar activitățile fizice necesită un spațiu într-o distanță anumită, dar și contactul dintre oameni cere controlul distanței. De altfel și distanța dintre observator și obiect într-un contact vizual este important.

Tabel 1. Relația dintre distanțe și simțurile umane și activități în context social.

Interior stradal.

Amplasamentul masiv al expoziției este privit drept un spațiu urban acoperit în cadrul acestui proiect. Aceasta însemnând că în studiul relațiilor fizice ale spațiului social ce aparține zonelor expoziționale trebuie a fi bazate pe un context al spațiului urban și transpunerea a diverse concepte în forme spațiale și imagini finale.

În cartea ”Imaginea Orașului”, Lynch (1960) a clasificat cinci elemente pe care oamenii le utilizează pentru a distinge spațiul înconjurător – cărările, nodurile, marginile, districtele și reperele turistice.

În proiectarea traseelor, Rubenstein (1992) a expus caracteristicile ce trebuie considerate în proiectare sau calitatea estetică a spațiului urban. Asociate cu proiectarea târgurilor, acești factori pot fi considerați importanți în tactica de dezvoltare a spațiului social.

Forma, culoarea, textura, aranjamentul și calitatea senzorială a elementelor prestate în cadrul târgurilor și expozițiilor facilitează înțelegerea spațiului, astfel dând observatorului indicii despre identitatea și structura sa. Anumite imagini și indicii vizuale sunt percepute similar de grupuri de oameni ce împărtășesc traiul în condiții, activități și rutine similare. Din acest punct de vedere, interiorul stradal devine cea mai comună trăsătură fizică pentru majoritatea persoanelor.

În contextul altor strategii interiorul stradal devine o metodă efectivă de a forma o imagine mentală puternică a spațiului public interior. Cea mai populară aplicație de acest gen poate fi considerat designul interior al centrelor comerciale care a obținut un succes enorm.

Figura terenului – reprezintă contrastul dintre obiect și pământ. Un element poate apărea drept o figură care iese în evidență față de terenul înconjurător netulburat. În cadrul unei expoziții, un flaier suspendat, o semnalizare sau alte elemente verticale pot ieși drept figuri contrastante și pot construi o identitate mentală efectivă

Continuitatea – ce este asigurată de o serie de părți coerente unite ce mențin mărimea, forma, textura, culoarea spațiului sau zonei. Spre exemplu, utilizarea aceluiași material în cadrul vitrinelor expoziționale, de o culoare anumită de-a lungul traseului va forma senzația de continuitate și va orienta vizitatorii spre destinație.

Succesiunea – este o continuitate în percepția spațiului care poate crea mișcare sau o stare de spirit, sau poate da o anumită direcție. Spre exemplu, repetiția este un simplu model de succesiune. Orice repetiție și similaritate a formei, culorii, texturii poate contribui la această caracteristică.

Ritmul – este o pauză ce întrerupe succesiunea elementelor repetitive la intervale specifice. La crearea designului unei expoziții, ritmul poate fi încorporat în diverse structuri, precum este cea a podelei, care la anumite intervale își va schimba materialul de finisare (de la lemn – la marmură și invers).

Ierarhia – este un sistem ce clasează mărimile sau culorile. Această caracteristică poate fi analizată prin intermediul planimetriei, unde punctul central va fi spațiul dominant care este cel mai masiv sau care posedă poziția cea mai proeminentă, pe când nodurile secundare vor fi încăperile de dimensiuni mai mici cu poziții subordonate.

Calitatea senzorială – este o dimensiune mai îndepărtată față de înțelesul locului, unde impresiile vizuale fac chemare la celelalte simțuri – al auzului, mirosului, tactil. Caracteristicile care încântă simțurile umane pot reda spațiului social o atmosferă care va atrage oamenii. Cum ar fi flaierele cu un design bun, iluminarea moale, zonele de odihnă confortabile și activitățile interesante vor ajuta la crearea unui mediu înconjurător plăcut.

Mișcare – este un proces de alternanță temporală sau de schimbare a poziției geografice. Consolidează direcția și distanța și dă o senzație a formei în mișcare. Atunci când vizitatorii merg de-a lungul expoziției, punctele lor de observare și unghiurile vizuale ale obiectelor sunt într-o permanentă schimbare. Conștientizarea mișcării poate conduce la crearea unui spațiu atractiv.

Figura 7. Principiile de alocare a spațiului în cadrul târgurilor expoziționale, cu scopul de a crea un spațiu efectiv.

Proiectarea modulară.

În cadrul proiectării a astfel de obiective, metodele de construcție, sistemele și materialele mereu au fost problemele tehnologice primordiale ce cereau atenție deosebită. Deoarece o expoziție există pentru un timp limitat, nu este nevoie de a construi spații masive și voluminoase care mai apoi să nu poată fi utilizate sau întreținute. În schimb pot fi utilizate elementele modulare, precum sunt pereții mișcători, scenele, culisele, etc. care pentru diferite expoziții pot fi reasamblate în moduri noi și în locații diverse.

În urma dezvoltărilor din decadele recente, sistemele modulare au devenit cu mult mai solicitate și mai populare. Nu doar din cauză că aceste sisteme devin multilaterale, și cu mult mai adaptabile, dar și din cauză că proiectanții și designerii s-au obișnuit cu utilizarea elementelor de construcție prefabricate fără a-și limita creativitatea. Pe de altă parte, cu dezvoltarea tehnologiei, unele materiale și producte noi, precum sunt materialele de întindere, caută un modul pentru a forma un nou sistem structural.

Drept o parte a expoziției, spațiile sociale nu sunt cu mult mai diferite decât vitrinile expoziționale în cadrul metodelor de construcție. Cu excepția unor zone de serviciu, care au fost deja proiectate odată cu centrul expozițional, în termeni de construcție și de mobilare, spațiul social prezintă aceleași similitudini ca și standurile expoziționale, precum sunt temporalitatea, flexibilitatea și adaptabilitatea.

Figura 8. Obiective principale economice, cultural-sociale și educaționale propagate prin intermediul expozițiilor.

Concurența în orice domeniu este un obstacol, dar care necesită o strategie de dezvoltare, o strategie care va implica și concurenții, care va aduce pe lângă profit și diversificare intereselor și scenelor de activare. Pe de altă parte această strategie are în mijlocul ei persoana ce va vizita acest spațiu, de ai oferi condițiile ce îi vor stimula simțurile, de ai induce oportunități de comunicare / socializare cu grupuri noi de oameni.

CONCEPTUL ȘI NOUTATEA OFERTEI DE PROIECTARE

Studiul relației vizuale între clădire și spațiu în cadrul unui centru expozițional, este un factor foarte important în sensul adaptabilității uneia față de cealaltă. Modul în cade se va adapta un factor față de celălalt va asigura sustenabilitatea conceptului și va stimula interesul vizitatorilor. Astfel pot fi analizate tipurile de expoziții, ce demonstrează această relație:

Expoziții cu un design bine definit – acestea i-au drept standard un anumit format sau o totalitate de forme specifice în baza unui modul care nu este dificil, dar care are similarități în culoare, materiale, detalii și ia în vedere compoziția finală a clădirii ceea ce ajută la coerența vizuală și armonia ce o va induce vizitatorilor.

Expoziții cu un design liber – unde poate fi regăsită compoziția liberă, aici însă există o problemă și anume de a găsi omogenitatea și libera continuitate a diferite fluxuri. Succesul unui astfel de design în termeni vizuali este de a obține un confort pentru vizitatori în sens emoțional și vizual, astfel încât să satisfacă dorințele și multitudinea de necesități ale vizitatorilor. Pe de altă parte acest tip de expoziție ar trebui să studieze varietatea relațiilor dintre clădire, copaci, a spațiilor libere / goale în timpul nopții și a iluminării ce va uni toate aceste elemente, și le va putea modifica, un exemplu ar fi cum însăși o construcție masivă, pe timp de noapte în urma unei iluminări artificiale reușite poate părea deja o construcție ușoară.

Astfel pentru crearea unor spații ce se vor putea adapta la multitudinea de condiții externe, atât climaterice, cât și cele omenești, este nevoie de a lua în considerație relația dintre toate elementele ce se vor afla pe teritoriul sitului ales:

Plantele

Fântânile

Stâlpii de lumină sau alte elemente tehnice care deși nu au un interes vizual, dar au o funcție primordială astfel creând o influență puternică asupra sitului.

Fântânile sau corpurile de apă dau o senzație de ușurare și invers față de aparența clădirii principale, ce poate părea uscată vizual.

Stâlpii de lumină dau o senzație asupra formei clădirii, trebuie de avut grijă să nu fie urâți în timpul zilei, sau aceștia trebuie amplasați deasupra nivelului ochilor sau pur și simplu simplificând forma lor.

Modul de adaptare de la o expoziție la alta, și a elementelor utilizate la formarea scenelor vor asigura într-un final impresia participanților și la definitivarea reușitei târgurilor. Adaptabilitatea poate ține nu doar de preferințele omenești, dar și de conformare și profitare de formele situației alese, de adaptare la condițiile naturii și de creare a unor fluxuri ce vor cointeresa.

CONCEPTUL DE DENSITATE

Densitatea pentru un centru expozițional este un concept ce trebuie a fi controlat, organizat și prevăzut într-un mod foarte important. Deoarece orice locație trebuie să aibă un spațiu adecvat, dar în același timp să primească cât mai mulți vizitatori și să cointereseze alții noi. Astfel apare o balanță, deoarece trebuie de proiectat fluxurile gândit încât acestea să nu formeze puncte, intersecții unde se pot forma aglomerări de oameni, care poate avea efecte negative asupra vizitatorilor, precum stoparea interesului inițial.

În scopul sporirii densității într-o locație nouă sau obișnuită pot fi utilizate două metode:

Transformarea sitului și găsirea unei legături al acestuia cu un eveniment, sau loc istoric.

Definirea noului spațiu drept un model de viitor de dezvoltare urbană.

Pentru cointeresarea și sporirea densității într-un spațiu anumit trebuie realizate anumite scopuri ce vor permite utilizarea spațiului social la maxim:

Să încurajeze comunicarea și interacțiunea între participanți, prin intermediul creării unui mediu prielnic, atractiv și confortabil pentru socializare.

Să întărească imaginea și identitatea spațiilor expoziționale, astfel creând noi oportunități de promovare a târgurilor.

Să dezvolte scene expoziționale accesibile / abordabile, astfel promovând și producătorii.

Pentru a realiza aceste obiective, spațiul social este proiectat pentru a furniza:

O oază atractivă vizitatorilor

O atmosferă liniștitoare, de odihnă

Un loc de contact pentru toate grupurile de participanți în timpul prezentărilor

Un amalgam de activități ce nu pot prospera, nu se pot dezvolta în alte locații.

Densitatea populației poate deveni atât un factor pozitiv, cât și negativ în dezvoltarea conceptului de bază. Însă pentru a menține o dezvoltare durabilă este nevoie de a asigura transformarea / egalarea dintre mărimea acesteia și calitatea serviciilor și produselor oferite. Deoarece orice centru expozițional este cointeresat în diversificare, multiplicare și mărirea numărului de vizitatori și participanți, însă atunci trebuie realizată calitatea deservirii fiecărei persoane.

NOUTATEA = IDENTITATEA

Identitatea unei clădiri nu implică doar zonarea funcțională a spațiilor, organizarea fluxurilor, dar însăși forma construcției și ce poate oferi privitorului, senzația pe care i-o creează acestuia. Formele pot căpăta o multitudine de idei și încercări, dar este foarte clar că în cazul unui centru expozițional trebuie analizată forma în concordanță cu mediul în care se află, să formeze o legătură armonioasă. Această legătură totuși depinde de alți factori, precum alegerea sitului, modului de construcție a clădirii, de materialele de construcție alese, dar în special și de cele de finisare.

Pentru a putea reda o identitate centrului expozițional s-a ales metoda de creare a unor fluxuri libere ce se vor uni armonios cu formele clădirii și care se vor accentua de departe și vor atrage atenția trecătorilor de departe. În același timp pentru a o scoate în evidență această va trece într-un mod liniștit spre uniunea cu circul, care acesta la rândul său va fi supus unei utilizări readaptive într-un contrast puternic dintre nou și vechi.

Totuși pentru a putea concretiza și studia modul în care poate fi realizat acest scop este nevoie de a analiza totalitatea modalităților de construcție, dar care implică posibilitatea de a crea spații cu deschideri mari.

În arhitectură sunt folosite o mulțime de sisteme structurale, însă tipul sistemului folosit depinde de necesitățile clădirii:

Înălțimea clădirii

Capacitatea de rezistență (încărcătura pe care o va susține)

Specificațiile tipului solului

Materialele de construcție utilizate

Toți acești factori dictează sistemul structural necesar pentru construcția propriu-zisă. În particular, sistemele structurale au evoluat astfel încât se focusează pe clădire, deoarece terenurile nedezvoltate au devenit foarte rar întâlnite.

Figura 9. Variațiile sistemelor de instalare pentru vitrinele expoziționale.

Tipurile de sisteme structurale ce pot fi utilizate pentru astfel de construcții, precum centrele expoziționale.

Cadru de lemn – este un tip de sistem structural ușor. Este des folosit la construcția de clădiri pentru oficii, școli, clădiri administrative, apartamente și case particulare. Clădirile cu o structură din lemn sunt rezistente și cântăresc ușor, ceea ce le face foarte stabile în zonele ce trec sistematic prin cutremure. Cât este de rezistent lemnul depinde de condiția cadrului de lemn – contează orice noduri sau dezbinări din interiorul lemnului, conținutul de umiditate al lemnului și direcția fibrelor.

Oțel și beton – este un sistem de tip compozit. Acest tip de sistem poate combina structurile metalice cu tuburile din beton sau pereți de forfecare din beton cu cadrele din oțel. Acest sistem este de obicei folosit la construcția clădirilor înalte, precum sunt zgârie-norii. Oțelul împreună cu betonul pot rezista la acțiunea din partea vântului și a gravității.

Cadru de forfecare – este un sistem unde îmbinările sunt plasate în direcții ortogonale. Acest tip ajută clădirea să rezistente la forța vântului din orice direcție. Rezistența la vânt se datorează faptului că acest tip de cadru permite îndoirea coloanelor cadrului. Adesea acest sistem creează suprafețe grilă, în particular atunci când drept materialele utilizate sunt ușoare.

Sistem plat etajat – acesta a fost unul dintre primele sisteme utilizate la construcția zgârie-norilor. Acesta folosește capete de forfecare sau oțel armat în coloane, și planșee între coloane. Aceste planșee de obicei sunt realizate din beton armat, ce poate fi turnat sau prefabricat. Această formă utilizează bare de metal ce formează inele concentrice ce sunt întărite cu ajutorul barelor diagonale sau ortogonale dintre coloane. Grosimea planșeelor este factorul principal care determină încărcătura ce o va suporta cadrul.

Structurile din oțel – în cadrul construcțiilor pot fi întâlnite 3 tipuri de structuri din oțel ce pot fi folosite, fiecare avându-și avantajele și dezavantajele sale. Înțelegerea importanței fiecăreia dintre structuri poate salva potențialilor beneficiari sume mari de bani, cât și evitarea a o mulțime de probleme inutile.

Astfel în dependență de alegerile constructive și tehnologice care vor fi luate depinde forma arhitecturală a clădirii centrului.

Pentru ca această formă arhitecturală să formeze o identitate în cadrul zonei unde este amplasată este nevoie de a lua în vedere și modul acesteia de îmbinare cu spațiul înconjurător, în ce fel de legătură intră cu ea și ce efecte vizuale și psihice va crea privitorilor. Căci pentru a deveni un reper marcant necesită a fi observat de la distanță, din apropiere, și în același timp ambele să inducă o stare de impresie.

Tabelul 2. ANALIZA SWOT.

CONCLUZII FINALE.

Pentru a putea face reală sustenabilitatea proiectului centrului expozițional, în urma cerințelor și factorilor definiți, se observă că este nevoie și de studiul celorlalte principii, precum este accesibilitatea, diversitatea, identitatea, etc., căci ele vor defini în final dacă acest proiect este viabil sau dacă nu va face față cerințelor exterioare existente la moment.

Accesele pe teritoriul centrului necesită a fi ușor identificate și accesate. Organizarea fluxurilor de transport rutier și pietonal sunt cele ce vor asigura o accesibilitate bună în interiorul locației, iar organizarea și amplasarea corectă a semnalizărilor va fi cea care va asigura conectivitatea dintre zonele centrului expozițional, și înțelegerea ușoară unde aceste zone sunt amplasate.

Multitudinea tipurilor de centre expoziționale și însăși expozițiile pot avea aceleași strategii de dezvoltare, însă au sensuri diferite. Mai multe tipuri de expoziții pot fi susținute în cadrul aceluiași centru expozițional, deși pot avea tematici diferite, cerințele de stimulare a interesului social-cultural sunt aceleași.

Spațiile deschise, exterioare în cadrul centrelor expoziționale sunt un factor deosebit, ce implică atenția vizitatorului. Dar și spațiile interioare mari oferă momente de contemplare a exponatelor. Unificarea mișcării oamenilor într-un flux bine definit dar care diferențiază secvențial și nu obosește sau plictisește privitorul este cheia succesului spre utilizarea eficientă a spațiului adiacent clădirii. Uniunea construcției cu spațiul exterior oferă diversificarea și induce entuziasm vizitatorilor și oferă o mai bună percepere a obiectelor expuse.

Centrul expozițional este amplasat într-o zonă importantă și punct de vedere social și economic al orașului. Însă necesită a fi realizat un plan strategic de proiectare al spațiilor și fluxurilor pe care le implică astfel încât de a putea asigura sustenabilitatea proiectului. Spațiile deschise și uniunea lor într-un mod succesiv și ciclic astfel încât acestea sa nu obosească și să nu plictisească privitorul, dar invers să-l cointereseze și să-i stârnească curiozitatea este practic un punct de pornire pentru studiul și reușite fiecăruia dintre principii. În procesul de proiectare trebuie de profitat de zonele și priveliștile imediat înconjurătoare, creând un traseu ciclic cu mai multe puncte de odihnă.

Prin intermediul utilizării readaptive va fi definitivată identitatea proiectului și va diversifica totodată spectrul de produse și servicii pe care le va oferi. În construcția centrului va fi ales drept sistem constructiv betonul armat cu finisarea de elemente cât mai naturale, și utilizarea în cadrul designului interior și exterior al sistemului modular. Integrarea tuturor principiilor si respectarea cerințelor pe care le necesită va definitiva succesul și sustenabilitatea proiectului ce va fi propus în final.

Anexa 1.

SARCINA DE PROIECTARE

PROGRAMUL DE PROIECTARE

Activitatea expozițională de obicei poate fi înțeleasă drept:

O formă tradițională de cooperare economică internațională

Un factor ce contribuie la progresul științei și tehnologiei

Este un schimb de experiență și cunoștințe

Spațiu de întrunire pentru oamenii de afaceri ce semnează diverse contracte

Asigură o diversitate mare de întrunire de specialiști: oameni de afaceri, de știință, de arte, organizații reprezentative.

Pentru a stabili în ce anume constă necesitatea și care sunt normele pentru a proiecta un centru expozițional este nevoie de a stabili anumite sarcini ce vor limita și îndruma direcția decurgerii procesului de proiectare.

Sarcini generale

Un centru expozițional este destinat pentru adunarea și completarea monumentelor de cultură materiale și spirituale, pentru păstrarea, studierea, expunerea, răspândirea și dezvoltarea acestora.

O astfel de construcție aparține tipurilor de instituții deosebite de cercetare științifică și cultural-educaționale, realizând activități multiple prin intermediul limbajului exponatelor.

Tipul centrului expozițional, specificul activității funcționale, identitatea națională a regiunii, particularitățile urbanistice de amplasare se arată a fi principalele momente fundamentale în proiectarea acestor clădiri.

Fiecare centru trebuie să posede o soluție arhitectural-artistică proprie, care definește o anumită colecție și tipurile de activități prestate. Trăsătura comună a astfel de instituții – creșterea constantă a cantității de exponate, de activități, completarea și refacerea compozițiilor. În conformitate cu aceste deduceri, centrelor expoziționale nu poate fi propusă o normare exactă analogică obiectelor tipice de proiectare. Scopul principal al recomandărilor existente este de a forma principiile de bază de proiectare.

La deschiderea de centre expoziționale noi sau reconstrucția celor deja existente este necesar de a reieși din nevoia de creare în cadrul regiunii unde este amplasată construcția unui sistem interdependent, care va include drept elemente: tipurile de profilări, sălile expoziționale, metodele de expunere, dar și legătura cu viața urbană înconjurătoare, ce va influența dezvoltarea vieții social – economice și spirituale a populației.

În legătură cu acestea vor fi gândite fonduri de păstrare centralizate cu laboratoare și ateliere, săli expoziționale, metodele de prezentare și de dezvoltare.

Sarcini principale

Un centru expozițional modern – este un organism multifuncțional complicat. De aici reiese necesitatea proiectării loiale în concordanță cu trei părți de bază ale programului general de proiectare: personalul centrului expozițional – programul funcțional, conținutul tematic și științific al expozițiilor; arhitecții – soluționarea spațial-planimetrică și funcțional-tehnologică; artiștii – reprezentarea figurativă a expozițiilor.

Procesul de proiectare de obicei se aranjează în contextul succesiunii etapelor:

Prima etapă

În cadrul acesteia se determină:

Colectivul de autori

Specificul centrului expozițional

Structura tematică a expozițiilor

Conceptul științific de dezvoltare al centrului în timpul apropiat și în perspectivă

Componența și suprafața orientativă a încăperilor

Se dezvoltă variantele planelor urbanistice de amplasare a obiectivului

Direcția arhitecturală și artistică orientativă

Arhitectul trebuie să considere nu doar specificul arhitectural și funcțional al complexului, dar și condițiile constructive social-economice, potențialele cerințe ale auditoriului – cererile și posibilitățile reale.

În procesul de proiectare apare ori reproducerea stereotipurilor spațiale deja stabilite, cu utilizarea soluționărilor tradiționale; ori căutarea organizării spațial-volumetrice, care se bazează pe noile posibilități tehnologice și pe interpretarea individuală a autorului a procesului de realizare a centrului expozițional. Evoluarea constantă a științei și tehnicii duce la apariția de propuneri noi, care deseori accentuează o anumită latură a proiectării.

La baza acestui proces trebuie să stea studierea complexă a colecțiilor, majorarea dinamicii de primire, componență și cantitate a potențialilor vizitatori, dar și specificul tipurilor de activități prestate.

A doua etapă:

Se realizează sarcina de proiectare

Se îndeplinește în totalitate proiectul cu partea arhitecturală, constructivă și tehnologică, inclusiv calculul de deviz și soluționările generale de prezentare a expozițiilor.

A treia etapă:

Se dezvoltă planul tematico-expozițional

Documentația de proiect arhitectural-constructivă

Schița de proiect a modului de prezentare a expozițiilor.

Se detailează și se specifică intenția originală, se concretizează legătura și interdependența dintre întrebările programului complex de proiectare, inclusiv aspectele tehnologice, arhitecturale și artistice.

A patra etapă: realizarea proiectului în natură.

Obiective de bază

Să exploreze și să încurajeze talentul și gândirea creativă

Să ofere o scenă pentru cultivarea științei / artei și inventivității din mediul înconjurător.

Să realizeze conexiunea de idei și activități noi.

Să asigure dezvoltarea și înțelegerea rolului științei și tehnologiilor pentru a face față nevoilor societății.

Să conducă la o dezvoltare socio-economică benefică.

Să ajute la dezvoltarea turismul din interiorul orașului.

Să ofere oportunitatea de a ieși pe scena economică de cooperare internațională.

CERINȚE REFERITOR LA PLANUL GENERAL

Situația urbanistică, mediul imediat înconjurător și însuși lotul de pământ a centrului expozițional au o influență semnificativă asupra arhitecturii clădirii. Programul funcțional trebuie rezolvat luând în considerare legătura cu natura și mediul urban ce se află în imediata apropiere.

O amplasare reușită a centrului expozițional în cadrul orașului de obicei se susține a fi centrul orașului, deși acest lucru asigură mai mult actualitatea acestuia pe perioade de timp nedeterminate și apropierea de centre de populație majore care la rândul lor vor asigura funcționarea complexului.

Cerințele generale față de alegerea lotului de pământ pentru construcția centrului expozițional sunt:

Preferința de amplasare în centrul orașului – astfel de tipuri de clădiri sunt obiective ce conduc formarea ansamblului urban. Conformarea față de această cerință asigură disponibilitatea într-un mod egal pentru vizitatorii din diferite sectoare, regiuni, raioane, etc.

Includerea centrului într-un complex de instituții culturale – spre exemplu, împreună cu alte muzee, teatre, săli de expoziții, biblioteci, arhive, centre de informare și instituții de agrement. Cooperarea dintre astfel de obiective complementează programul funcțional al centrului expozițional și totodată atrage categorii noi de vizitatori.

Apropierea de parcuri (zone verzi) – este necesar pentru a asigura executarea expozițiilor în aer liber, apărarea naturală de zgomot și poluare; și pentru crearea zonelor recreative necesare.

Suprafață a teritoriului suficientă – pentru construcția și posibila dezvoltare ulterioară a complexului.

Aceste cerințe nu se referă la centrele, amplasarea cărora este legată de un loc specific sau o activitate anumită – precum pot fi centrele cu tematici memoriale, arheologice, etc.

Alegerea sitului prezintă un factor important în reușita acestui proiect, iar pentru ca situația propusă să devină un factor benefic în cadrul proiectului și să devină un prim pas spre asigurarea sustenabilitatea proiectului este nevoie de a respecta anumite condiții generale ce necesită a fi disponibile în cadrul sitului:

Cu accese ușoare (simple).

Zona trebuie să corespundă numărului sălilor de expoziții (târgurilor) și publicului așteptat, în așa mod încât să evite aglomerarea.

Trebuie de ținut cont de diversitatea naturii și a pământului, pentru a putea evita în același timp formele ce sunt dificile de controlat.

Se poate profita de zonele înconjurătoare zonei expozițiilor și de unghiurile ce pot arăta situl în diverse forme.

Este importantă calitatea expozițiilor și e nevoie de a selecta o locație adecvată, ce va putea intra într-o relație cu orașul.

Se dorește de a fi amplasat centrul expozițional în partea centrală a orașului.

Este binevenit de a include centrul expozițional într-un complex cu alte centre, sau obiective ce practică activități asemănătoare.

Amplasarea în imediata apropiere de parcuri, zone verzi, etc.

În timpul alegerii teritoriului unde va fi construit centrul expozițional trebuie a fi luați în considerare următorii factori:

Obiectivele sociale – păstrarea moștenirii culturale și propagarea acestora; ridicarea nivelului cultural și de învățământ al populației; realizarea de cercetări științifice.

Destinația și specificația (tipul) centrului expozițional – amplasarea acestuia în structura generală (central, principal, filială), tipurile de colecții, fondurile, avantajul de dezvoltare a funcțiilor (de cercetare științifică, educaționale, de învățământ și agrement).

Caracterul orașului (al comunității) – numărul populației, structura așezării, regiunea probabilă de acoperire a centrului, schema de transport, perspectivele de dezvoltare a orașului (al comunității) în general și al regiunii unde va fi construit complexul, tradițiile culturale și istorice, dezvoltarea turismului.

Analiza structurii vizitatorilor este un factor important ce necesită a fi studiat în parte, deoarece practica arată, spre exemplu, că de obicei vizitatorii nerezidenți în regiunile imediat apropiate centrului reprezintă marea majoritate din cadrul auditoriului – de la 32% pentru centrele majore, și până la 78% celor amplasate în regiuni îndepărtate sau mici.

Însă pentru regiunile cu o densitate a populației sporită și ce au o dezvoltare a transportului public însemnată – o influență majoră asupra numărului de vizite o are populația ce trăiește în regiunile imediat apropiate de centrul expozițional.

Natura înconjurătoare – relieful, plantele, bazinele de apă, caracteristicile geologice, condițiile climaterice (din punct de vedere al păstrării exponatelor și posibilităților de organizare a curților / suprafețelor deschise); forma și mărimea teritoriului; restricțiile de utilizare, inclusiv zgomotul, vibrațiile și poluarea; cât de adecvată este localitatea din punct de vedere de petrecere a activităților de agrement.

Situația urbanistică națională – prezența altor centre sau săli expoziționale, muzee, instituții de învățământ (inclusiv școli), instituții științifice (importanța acestora, tipul, amplasarea și numărul), locuri de agrement și odihnă; cele mai apropiate construcții arhitecturale; tendințele de dezvoltare; vecinătate cu impact negativ asupra centrului expozițional cu caracter industrial, magistrale de viteză mare, căi ferate și aeroporturi; posibilitatea de dezvoltare pe etape a clădirii.

Structura populației – componența social-profesională și după vârstă, nivelul de învățământ, cerințele culturale, turiștii.

Accesul la transport – sistemul transportului public în regiunea de construcție, amplasarea stațiilor, disponibilitatea pietonală spre centru (ușor disponibil – 15 minute de mers sau prin intermediul utilizării transportului local, disponibil – 15-30 minute).

Indicii tehnico-economici – amenajarea teritoriului, desfășurarea de activități legate de construcția complexului (drumuri, comunicații, ș.a.).

Cerințe speciale – centre cu specific istoric – originalitatea peisajului natural și a mediului arhitectural înconjurător întru utilizarea acestora drept elemente pentru expozițiile exterioare; centrele cu specific artistic – posibilitatea de amplasare a lucrărilor monumentale artistice în cadrul curților expoziționale deschise; cu specific memorial – obligarea de asigurare cu zone securizate; cu specific tehnic – lărgirea componenței expozițiilor ce au loc sub cerul liber.

Cerințele față de terenul ales pentru construcția centrului expozițional.

Teritoriul centrului expozițional trebuie să includă următoarele zone funcționale:

de intrare

de expoziție

de recreare

gospodărească

Zona de intrare servește adaptării vizitatorilor înainte de vizita în sine a centrului expozițional, dar și drept un loc de așteptare înaintea excursiilor. Aici sunt postate publicațiile și informațiile. În apropiere de această zonă urmează a fi amplasate stațiile de autobuz și de maxi-taxi.

Zona expozițională este o continuare a expozițiilor permanente din cadrul clădirii, și care este destinată pentru amplasarea diverselor exponate sub cerul liber: lucrări de artă monumentală, sculpturi, etc.

Zona recreativă – este destinată odihnii vizitatorilor și poate forma o conexiune cu zonele de intrare și cele expoziționale.

Zona gospodărească – include toate construcțiile gospodărești necesare din afara construcției principale (garaje, depozite, substații de transformator). De dorit ca amplasarea acestora să fie din partea primirii și expedierii exponatelor.

Suprafața centrului expozițional depinde de mărimea și caracterul colecțiilor ce vor fi expuse și de activitatea pe care o va practica.

Clădirea centrului expozițional trebuie amplasată pe un teritoriu cu o depărtare de minim 15m de la linia roșie a străzii cu scopul de a crea zone verzi de protecție (baraje verzi).

Tabelul 3. Dependența dintre suprafața expozițiilor și suprafața teritoriului este următoarea:

Tabelul 4. Cele mai răspândite relații dintre diverse zone ale teritoriului:

CERINȚE REFERITOR LA SOLUȚIONAREA SPAȚIAL-PLANIMETRICĂ

Factorii principali care determină mărimea sau suprafața centrului expozițional sunt – cantitatea, componența fondurilor și dinamica veniturilor.

Drept bază pentru calculul suprafeței obiectivului, se ia suprafața expozițională, care, ca regulă, formează jumătate din suprafața totală a complexului (45-55%).

Tabelul 5. Principiul organizării centrului expozițional în dependență de locul amplasării ales:

Foarte mari – orașe cu peste 500 mii de locuitori.

Întreținerea exponatelor și deservirea vizitatorilor formează baza activităților centrului expozițional, determină structura acestuia, componența și suprafața încăperilor.

Tabelul 6. Întreținerea exponatelor și deservirea vizitatorilor.

În timpul proiectării unui astfel de centru trebuie realizat într-un mod succesiv principul de separare maximal posibil a celor două fluxuri tehnologice de bază, și anume:

Traseul vizitatorilor

Căile de mutare a exponatelor

Principalele tipuri de activități prestate de astfel de instituții sunt:

Formarea și păstrarea colecțiilor;

Lucrul științific de cercetare;

Organizarea expozițiilor permanente;

Realizarea de expoziții;

Realizarea de activități cultural-educaționale, ș.a.

Cerințele principale față de sălile de expoziție:

Apropierea de vestibul / foaier;

Posibilitatea de trecere liberă în cadrul acestora (fără necesitatea de a parcurge încăperi izolate);

Neutralitatea dintre soluționarea spațială și artistică;

Posibilitatea de a fi transformate ușor și repede;

În cadrul acestor săli trebuie prevăzute încăperi de păstrare a inventarului expozițional.

Tabelul 7. Raportul aproximativ dintre suprafața sălii expoziționale și cea a inventarului.

Activitatea cultural-educațională – include organizarea expozițiilor, excursiilor, susținerea a diverse prelegeri, conferințe, întâlniri, serbări, discuții, prezentarea de materiale cinematografice, a lucrărilor din cadrul cercurilor creative formate.

În dependență de mărimea centrului expozițional, caracteristicile aproximative ale încăperilor variază în modul următor:

În CEX cu suprafața expozițională până la 200 m2 se declară o zonă universală unde vor fi realizate toate tipurile de activități prestate;

În CEX cu suprafața expozițională până la 1500 m2 se va proiecta o sală de festivități pentru 100 de locuri și o încăpere de întrunire;

În CEX cu suprafața expozițională până la 2500 m2 se va proiecta o sală de festivități pentru 200 de locuri și o încăpere de întrunire;

În CEX cu suprafața expozițională până la 5000 m2 se vor proiecta două săli de festivități – una pentru 200 de locuri și o sală mică de adunări cu o suprafață de 45-60 m2; dar și mai multe încăperi de întrunire.

Păstrarea colecțiilor include organizarea și petrecerea de activități întru asigurarea siguranței exponatelor în sălile de vizionare, dar în special – în cadrul fondurilor.

Fondul centrului expozițional este caracterizat de cantitatea și calitatea diversității de exponate. Păstrarea acestora se realizează în dependență de tipul lor.

Partea de principală al acestui lucru este conservarea și restaurarea exponatelor. În dependență de mărimea obiectivului și de importanța lui – în structura planimetrică a complexului vor fi prevăzute de la un atelier general de restaurare, până la un complex de ateliere și laboratoare.

În rând cu formele tradiționale de activitate a astfel de centre este nevoie de a prevedea includerea vizitatorilor în excursii, în cadrul cărora aceștia vor putea urmări lucrul restauratorilor, ceea ce înseamnă accesul nelimitat la fondurile complexului.

În sine expozițiile și proiectarea / designul acestora reprezintă o multitudine de elemente dintr-un program particular în cadrul sitului selectat, cu scopul de a obține relații funcționale solide dintre diferite funcții, precum sunt intrările, ieșirile, încăperile destinate expozițiilor, împrejurimi, corpuri de apă, clădiri, transportul și stațiile de așteptare a transportului. Aceste relații pot atinge cele mai bune soluții atunci când sunt luate în considerație următorii factori:

Studierea posibilităților disponibile pe teritoriul sitului și asigurarea că acolo sunt avantaje naturale, poate chiar și arheologice a diferitor zone ce pot fi utilizate în mod benefic designului construcției.

Zonele teritoriului necesită a fi delimitate în funcție de tipul serviciilor prestate / desemnate în fiecare zonă.

Intrările – este nevoie de a asigura un număr suficient de intrări și să fie distribuite în așa mod încât să nu conducă la o mișcare în mulțime, să nu creeze un flux dens de oameni.

Zonele destinate expozițiilor (încăperi, locații) – aceste sunt elementul cheie în cadrul expozițiilor, necesită a fi distribuite luând în considerație tipul teritoriului ales, a construcțiilor adiacente, spațiilor verzi și a lacurilor naturale sau artificiale.

Un centru expozițional are o multitudine de fluxuri, ce necesită a avea o legătură flexibilă, dar și bine delimitată. De asemenea nu sunt date în nici un an legislativ un număr exact de încăperi sau mărimi ce acesta trebuie să le posede, însă sunt bine stabilite ce tipuri de încăperi trebuie a fi regăsite. De obicei programul de proiectare se stabilește în dependență de mai mulți factori precum situl ales, tipurile de expoziții ce vor avea loc, și nu în ultimul rând dorința beneficiarilor.

Componența și interdependența dintre încăperi

Încăperile unei astfel de instituții de împart în – de bază, ajutătoare și de deservire.

În dependență de importanța utilizării încăperii de către vizitatori sau personalul centrului, acestea de divizează în două zone principale de bază: A – de vizitare; B – de serviciu.

Tabelul 8. Încăperile principale și zonele funcționale ale centrului expozițional.

Divizarea suprafeței între grupurile principale de încăperi depinde de destinația centrului expozițional, mărimea și importanța acestuia. Raporturile orientative ale suprafețelor dintre aceste grupuri sunt următoarele:

Sălile expoziționale – 45-55%

Depozitele, fondurile – 20-25%

Încăperile de deservire și ajutătoare – 25-35%

Reieșind din destinația funcțională generală și interdependenței interioare, în componența centrului expozițional se evidențiază următoarele grupuri de încăperi principale:

Vestibulul / Foaierul. De la vestibul se începe dezvoltarea spațial-arhitecturală a obiectivului. Aici vizitatorii primesc primele impresii asupra centrului.

Proiectarea și organizarea spațială a vestibulului trebuie să asigure și să îndeplinească următoarele funcții:

Locul de întrunire a vizitatorilor și a grupelor de excursie;

Deservirea informațională;

De odihnă;

De control;

De vânzare a biletelor, suvenirurilor, și flaierelor (dacă este necesar);

Aici este posibilă organizarea expozițiilor de scurtă durată. Pe teritoriul vestibulului este de dorit de a fi prevăzută o încăpere pentru ghizii de serviciu.

Vestibulul reprezintă un nod comunicațional însemnat, unde se încep și se sfârșesc traseele de vizionare. Din cadrul vestibulului este necesar de a asigura posibilitatea de mișcare liberă spre sălile expoziționale și festive, administrație și încăperile de adunare. Pe lângă vestibulul destinat vizitatorilor este de dorit de a se include și un vestibul de serviciu pentru personal.

Calculul grupului de încăperi pentru vestibul trebuie evaluat din considerentele capacității unice maximale ale centrului expozițional, care reprezintă 1/5 din numărul total de vizitatori timp de o zi. În cazul în care, vestibulul totodată va deservi și încăperi pentru tipuri de activități adăugătoare, atunci trebuie de adăugat și suprafața acestora.

Suprafața încăperilor a grupului de intrare se calculează după unitate, m2:

Pentru garderobă – 0,08;

Pentru păstrarea genților – 0,04;

Pentru vestibul – 0,2-0,3;

Garderoba este de dorit de a fi amplasată la nivelul intrării principale în clădire. Iar pentru a nu încălca interdependența dintre vestibul și săli, nodurile de comunicație (scările, ascensoarele, ș.a.) în cazul expozițiilor în mai multe nivele, garderoba trebuie amplasată într-o parte laterală de mișcarea fluxului principal.

Tot aici se vor proiecta și încăperile pentru posturile de securitate, inclusiv și pentru pompieri. În interior centrelor de capacități mari se prevede și un punct medical. În timpul proiectării vestibulului trebuie de atras o atenție deosebită la amplasarea zonei de control, care va împărți vestibulul în două părți: până la control și după control.

Până la control se amplasează vestibulul cu garderoba, casele, serviciul informativ, chioșcurile, barurile sau cafenelele, și GTS-urile; după control – intrările spre sălile de expoziție, fondurile de păstrare, laboratoare și ateliere.

Cafeneaua se va calcula astfel încât să poată deservi vizitatorii și personalul, dar și să fie unit funcțional cu vestibulul. Această zonă va include sala de deservire, barul, încăperile necesare de preparare a bucatelor, debarcader, de asemenea va necesita și iluminare naturală.

Sălile expoziționale – sunt elementul care conduc structura funcțională și arhitecturală a clădirii. În dependență de specificul și tipul expozițiile de determină aranjarea sălilor spațial-arhitecturală: mărimile acestora, formele, sistemul de legătură dintre săli cu restul încăperilor necesare și spațiul înconjurător.

Cerințele generale pentru sălile expoziționale:

Soluționarea spațial-planimetrică și artistică trebuie realizată în dependență de tipul expoziției.

Posibilitatea organizării prin traseul întregului centru a unei vizionări selective a sălilor principale.

Posibilitatea de includere a schimbărilor în structura sălilor în timpul reaprovizionării și actualizării expozițiilor / colecțiilor.

Trebuie să fie o legătură cu expozițiile deschise.

Includerea în structura sălilor expoziționale a zonelor speciale de odihnă și a încăperilor pentru pregătire expozițiilor și pentru păstrarea inventarului de curățenie.

Sălile expoziționale trebuie să posede o legătură tehnologică cu depozitele și atelierele. În cazul proiectării lor în mai multe nivele este nevoie de a prevede un ascensor pentru marfă pentru a asigura livrarea exponatelor.

În cazul amplasării sălilor de expoziții în mai multe nivele se preferă organizarea traseului de sus în jos. Vizionarea expozițiilor în interiorul sălilor se realizează de la stânga la dreapta. În interiorul sălilor trebuie asigurată urmărirea regimurilor de temperatură și umiditate: 18-22°C și 55-60% de umiditate a aerului. Pentru controlul acestor se regimuri se vor instala aparate ce vor determina nivelul lor.

De asemenea in interiorul sălilor vor fi prevăzute și semnalizări de securitate și împotriva incendiilor.

Cel mai răspândit tip de compoziție a clădirii centrului expozițional este amplasarea expozițiilor în jurul sălii de intrare principale la nivelul doi și trei. Amplasarea expozițiilor mai sus de nivelul trei nu este de dorit.

Compozițiile într-un nivel creează condiții maximale atât în legătură cu amplasarea încăperilor principale, cât și față de iluminare. Avantajul acestui tip de planimetrie – este legătura strânsă cu natura, cât și oferă posibilitatea de transformare și lărgire a obiectivului în întregime, cât și pe sectoare separate. Scurtarea traseelor de mișcare a vizitatorilor duce la limitarea soluționărilor compoziționale răspândite ale clădirilor, în special pentru centrele mari.

Compozițiile în mai multe nivele determină zonarea pe verticală: etajele superioare sunt destinate expozițiilor, care se formează în jurul nucleului vertical de comunicații sau în jurul sălii centrale. Depozitele, administrația, sălile de lectură și diverse alte încăperi de deservire ocupă etajele inferioare. Printr-o soluționare de acest fel – vestibulul devine nucleul compozițional, de la acesta se începe dezvoltarea spațială pe verticală.

Este de dorit iluminarea naturală în sălile expoziționale. Orientarea găurilor de iluminare este binevenit de a fi în partea de nord.

Practica de exploatare a astfel de instituții demonstrează faptul că în majoritatea cazurilor înălțimea necesară și îndestulătoare pentru sălile expoziționale este de 4,2-4,5 m, iar înălțimea suportului expozițional de 1,5-1,7 cm la depărtarea de 80-90 cm de la podea. Lungimea rândului expozițional nu trebuie să depășească 20-50 m. Încărcătura suprafeței expoziționale se consideră drept normală atunci când este egală cu 50-60%. Depărtarea privitorului față de exponat de obicei se consideră normală atunci când este egală cu două înălțimi ale exponatului. Integritatea percepției vizuale față de spațiul expozițional se limitează la 24 m.

Încărcătura podelei pentru exponatele de talie mare și pentru vitrine se acceptă în limitele de 20-30%. Intrarea principală poate avea o lățime de 2-3 m, iar cea secundară de 1,5-2 m. Față de exponatele principale este de dorit de a fi lăsat un spațiu liber de circa 10-15 cm2.

Depozitele. Toate exponatele sunt supuse unei contabilități stricte și descrierilor științifice cu scopul:

Asigurării securității lor;

Dezvăluirea sensurilor istorice, științifice și artistice pe care le dețin;

De creare a condițiilor pentru prezentarea acestora la o scară largă în cadrul demonstrațiilor;

De utilizare în lucrările științifico-educaționale și pentru diverse cercetări științifice.

În cadrul fondurilor centrului expozițional este nevoie de depozite dotate cu echipamente speciale, care au o legătură liberă cu sălile expoziționale. Amplasamentul acestora în structura clădirii trebuie să asigure posibilitatea perspectivei de dezvoltare în viitor. Pe lângă depozitele specializate, trebuie prevăzute încăperile: primirea exponatelor, izolator și dezinfectarea camerelor. Încăperile de serviciu pentru personalul departamentului de depozitare și cele pentru lucrul vizitatorilor trebuie izolate de depozite. (Figura 3)

Acest sector se separă în secțiuni diferite după tipul materialelor păstrate, pentru crearea unui regim optimal de temperatură și umiditate pentru fiecare tip. Pentru majoritatea exponatelor este necesară temperatura de 18-22C, și o umiditate de 555%. Regimul de păstrare este direcționat de asemenea și spre avertizarea prejudiciilor și a cazurilor de furt. În legătură cu aceste principii depozitele trebuie dotate cu semnalizările și echipamentul necesar.

Din punctul de vedere al specificul de păstrare, tipurile de bază al materialelor din cadrul fondurilor sunt următoarele: pictura, grafica, documente și monumente literare, fragmente de sculptură și arhitectură, sticlă, ceramică, metal, costume, materiale textile, covoare, produse din lemn, inclusiv și mobila, colecțiile arheologice, numismatica, fotografiile, cinematografia, colecțiile geologice și mineralogice, soluri monolite, colecții zoologice, colecții botanice, păstrarea metalelor prețioase, arme și alte exponate unicale.

Figura 10. Nivelul de interdependență dintre încăperile principale.

Tabelul 9. Programul de proiectare, de delimitare spațial-planimetric.

Figura 11. Componența și interdependența dintre încăperile principale ale centrului expozițional.

CERINȚE SPECIFICE CU PRIVIRE LA SOLUȚIONAREA: CONSTRUCTIVĂ, COLORISTICĂ SAU TEHNOLOGICĂ

Tehnologia centrelor expoziționale necesită un nivel înalt al echipamentelor de construcție, și anume:

Încălzire centralizată

Alimentarea cu apă caldă și rece

Canalizarea

Ventilarea forțată (condiționare)

Iluminarea prin intermediul a dispozitive de joasă tensiune

Semnalizări se securitate și anti incendiare, de protecție împotriva trăsnetului șo electrogazificare.

Cea mai sigură metodă de a asigura longevitatea exponatelor reprezintă echiparea centrului expozițional cu instalații pentru condiționarea aerului în sălile expoziționale și în fondurile de păstrare a acestora – pe toată durata zilei și pe tot parcursul anului; astfel respectând regimul optimal de temperatură și umiditate (18-22C și 555%).

Pentru securizarea exponatelor extrem de importante, ele trebuie poziționate în vitrine ermetice speciale cu umplerea acestora cu gaz inert.

Clădirile centrelor expoziționale mari și foarte mari se echipează cu sisteme de îndepărtare a prafului.

Iluminarea se soluționează luând în considerare conținutul expozițiilor și cerințele de securitate.

Nivelul general al iluminării nu trebuie să creeze contraste excesive. În cazul scăderii rapide al iluminării va fi prevăzută o zonă de trecere pentru adaptarea privitorilor: în zona centrală a câmpului vizual contrastele de iluminare nu trebuie să depășească 1:3, iar între mijloc și periferie 1:10.

Din considerente psihofiziologice se recomandă iluminarea naturală, atunci când permit cerințele de conservare. (Figura 13-15). În majoritatea situațiilor se cere luarea următoarelor măsuri:

Eliminarea luminii directe a soarelui;

Legătura vizuală cu mediul înconjurător.

Avantajul iluminării artificiale constă în:

Independența față de condițiile meteorologice;

Utilizarea încăperilor în orele de seară;

Crearea caracteristicilor calitative și cantitative de iluminare în dependență de cerințele expoziției;

Posibilitatea de reglare a intensității și conținutului spectral al luminii;

Asigurarea flexibilității de planimetrie.

Mecanismele de iluminare artificială trebuie să asigure:

Posibilitatea de vizionare completă a exponatelor;

Iluminarea individuală a exponatelor principale (sau a detaliilor de interior, care prezintă importanță artistică);

Securitatea împotriva incendiilor;

Condiții normale de lucru în încăperile de serviciu.

Pentru iluminarea locurilor de muncă ale angajaților, care îndeplinesc un lucru de o precizie înaltă, se recomandă prevederea iluminării locale adăugătoare.

În cadrul sălilor de expoziție și a încăperilor unde au loc festivități în masă (lecții, prezentări cinematografice, întâlniri, ș.a.) – trebuie să fie cel puțin două ieșiri de evacuare.

LISTA ILUSTRAȚIILOR

Figura 1. Aspectele inițiale de cercetare în proiectarea unui centru expozițional.

Figura 2. Ideologiile accesibilității în cadrul unei zone culturale sau publice.

Figura 3. Diversitatea în cadrul unui centru expozițional a itinerarului stabilit pentru vizitatori.

Figura 4. Principiile organizării expozițiilor.

Figura 5. Roata de programare (demonstrează integrarea procesului de coordonare a expozițiilor).

Figura 6. Organizarea nodală a spațiilor sociale în cadrul târgurilor expoziționale.

Figura 7. Principiile de alocare a spațiului în cadrul târgurilor expoziționale, cu scopul de a crea un spațiu efectiv.

Figura 8. Obiective principale economice, cultural-sociale și educaționale propagate prin intermediul expozițiilor.

Figura 9. Variațiile sistemelor de instalare pentru vitrinele expoziționale.

Figura 10. Nivelul de interdependență dintre încăperile principale.

Figura 11. Componența și interdependența dintre încăperile principale ale centrului expozițional.

Figura 12. Metode de organizare a expozițiilor.

Figura 13. Implementarea și organizarea exponatelor.

Figura 14. Iluminarea expozițiilor.

LISTA TABELELOR

Tabel 1. Relația dintre distanțe și simțurile umane și activități în context social.

Tabelul 2. ANALIZA SWOT

Tabelul 3. Dependența dintre suprafața expozițiilor și suprafața teritoriului este următoarea:

Tabelul 4. Cele mai răspândite relații dintre diverse zone ale teritoriului:

Tabelul 5. Principiul organizării centrului expozițional în dependență de locul amplasării ales:

Tabelul 6. Întreținerea exponatelor și deservirea vizitatorilor.

Tabelul 7. Raportul aproximativ dintre suprafața sălii expoziționale și cea a inventarului.

Tabelul 8. Încăperile principale și zonele funcționale ale centrului expozițional.

Tabelul 9. Programul de proiectare, de delimitare spațial-planimetric.

GLOSAR

Cercetare – 1. Acțiunea de a cerceta și rezultatul ei. 2. Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice.

Târg –  1. Spațiu mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. 2. Operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg.

Expoziție – 1 Relatare.  2. Prezentare publică a unor opere de artă, a unor produse reprezentative pentru realizările unei ramuri de activitate, ale unei personalități etc., pentru a le face cunoscute. 3. Punere la vedere. 4. Loc special amenajat unde se organizează o expoziție.

Conexiune –  legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene.

Flux – 1. Formă de organizare superioară a producției, în cadrul căreia produsele se obțin în condiții de adâncă divizare a procesului tehnologic. 2. Ansamblul valorilor schimbate între agenții economici.

Compoziție – 1. Totalitate a elementelor care alcătuiesc o unitate. 2. Operă artistică.

Consumator – persoană care consumă bunuri, produse.

Design – 1. Disciplină care urmărește armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor industriale uzuale până la urbanism și amenajarea peisajului. 2. Modalitate de prezentare (estetică) a unui lucru. 3. Aspect exterior al unui lucru.

Acces – posibilitate de a pătrunde, drept de a ajunge până într-un loc sau până la o persoană. ◊ Cale de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate.

Deservire –  prestare a unui serviciu în folos public.

Strategie – 1. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și operațiilor militare. 2. (În sintagma) Strategie economică = stabilirea obiectivelor și planificarea cursului acțiunilor de urmat atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic.

Concurență – 1. Rivalitate între industriași, comercianți, țări, monopoluri etc. pentru acapararea pieței, desfacerea produselor și clientelei în vederea obținerii unor câștiguri cât mai mari. 2. Rivalitate într-un domeniu de activitate. 3. A căuta să întreacă pe cineva, urmărind același scop.

BIBLIOGRAFIE

СН548-82 Инструкция по проектированию библиотек – Москва Стройиздат 1983, Государственный комитет по гражданскому строительству и архитектуре при госстрое ССР (Госгражданстрой)

СНиП II-Л.8-71 Предприятия общественного питания. Нормы проектирования – Издательства Литературы по Строительсву Москва – 1972б Госстрой СССР (Государственный комитет Совета Министров СССР по делам строительства)

Рекомендации по проектированию музеев – ЦНИИЭП им. Б. С. Мнзенцева Госгражданстроя, Москва 1988, Тройиздат.

Planning and designing social spaces within trade shows and exhibitions – Mei Wu, University of Manitoba, 2004, Winnipeg, Manitoba.

New uses for heritage places – Guidelines for the adaptation of historic building and sites – Heritage Council of New South Wales, Great Britain, Crown Copyright 2008.

Shaping the future – Case studies in adaptation and reuse in historic urban environments – Department of Arts, Heritage and the Gaeltacht, Ardchitecture interiors Urban Design.

Exhibition Design and Accessibility – Recommendations for Design for All, October 2010, Articket BCN.

Design 3. Conference buildings, exhibition, research buildings – Muath Humaid, Mohammed Abu Tayyem, Mohammed Jahjouh, University of Palestine, architecture department.

WEBOGRAFIE

https://www.firabarcelona.com/en/gran-via

https://www.archdaily.com/803001/nanning-planning-exhibition-hall-z-studio-plus-zhubo-design

Qatar National Convention Centre by Arata Isozaki

https://www.arch2o.com/exhibition-center-of-otog-kuan-wang/

https://www.archdaily.com/495483/culture-house-eemhuis-neutelings-riedijk-architects

https://www.ibtmworld.com/en/Exhibitors/4759916/FIRA-BARCELONA

https://www.archdaily.com/251389/convent-de-sant-francesc

https://www.archdaily.com/624560/bruce-c-bolling-municipal-building-mecanoo-sasaki-associates

Royal Ontario Museum | Studio Daniel Libeskind

https://www.archdaily.com/770949/tornhuset-terroir

Anexa 2. Plan situație (în limitele străzile Bulevardul Renașterii Naționale, Stradela 2 Pietrăriei, Stradela Bulbocica, cu o suprafață de aproximativ 115 900 m.p.)

Anexa 3.

Schema transportului public si pietonal.