Motivația alegerii temei pag.3 [311129]

INTRODUCERE

Motivația alegerii temei pag.3

Realismul practic pag.3

Eficiență pag.4

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Scurt istoric al urmelor papilare pag.5

1.2 Scurt istoric al criminalisticii romanesti pag.6

1.3 Structura pielii și formarea desenului papilar pag.7

1.4 Proprietățile desenului papilar pag.10

1.5 Clasificarea desenului papilar pag.11

CAPITOLUL 2

CERCETAREA ȘI INTERPRETAREA URMELOR DE MÂINI LA LOCUL FAPTEI

2.1 Mecanismul de formare al urmelor papilare pag.15

2.2 Căutarea și descoperirea urmelor papilare pag.16

2.3 Informații obținute prin interpretarea urmelor papilare la fața locului pag.18

CAPITOLUL 3

METODE DE RELEVARE A URMELOR PAPILARE RĂMASE LA LOCUL FAPTEI

3.1 Metode optice pag.20

3.2 Metode fizice pag.34

3.3 Metode chimice pag.35

CAPITOLUL 4

RELEVAREA URMELOR PAPILARE LATENTE LĂSATE PE DIVERSE SUPRAFEȚE

4.1 Relevarea urmelor papilare de pe suprafețe textile pag.36

4.2 Relevarea urmelor papilare lăsate în suprafețe de consistență mare (suprafețe rugoase și uleioase pag.39

4.3 Relevarea urmelor papilare de pe pielea umană pag.53

4.4 Relevarea urmelor papilare de pe suporturi vegetale (frunze). pag.54

CAPITOLUL 5

PROBLEME DE CERCETARE CU APLICABILITATE PRACTICĂ pag.57

CAPITOLUL 6

METODE DE PRELUCRARE A URMELOR PAPILARE RELEVATE DE LA LOCUL FAPTEI

6.1 Sistemul AFIS 2000 pag.61

6.2 Metoda PRINTRAK de procesare a urmelor palmare

„ Solutia Cambridge” pag.65

6.3 Baza de date a [anonimizat].73

CONCLUZII FINALE pag.77

BIBLIOGRAFIE pag.78

[anonimizat]-a fost dat să plec după terminarea investigării criminalistice a [anonimizat] a infracțiunilor de natură judiciară așa zise „mai puțin grave” ([anonimizat], uneori și din locuințe), [anonimizat] a infractorului – urma papilară.

[anonimizat], de a [anonimizat] s-a oferit posibilitatea de a-[anonimizat], [anonimizat].

Realismul practic

Despre metodele de relevare a [anonimizat]-a lungul timpului s-[anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]: „reușitele relevării urmelor papilare pe metale sunt reduse” sau „probabilitățile de evidențiere a urmelor digitale pe lemn sunt și mai reduse”, fără a fi prezentată o procedură clară sau chiar o [anonimizat], în situația în care la locul faptei găsește un obiect cu suprafață atipică susceptibil a [anonimizat] ( măcar teoretice dacă nu chiar și practice) și ce pași trebuie să parcurgă pentru a evidenția atât de mult „râvnitele" urme papilare. [anonimizat] s-au cristalizat in decursul timpului o [anonimizat]roape oricare din situațiile ce se pot ivi la fața locului. Acestea nu sunt niște reguli impuse de cineva, specialistul fiind singurul in măsură sa hotărască ce procedeu tehnic folosește pentru fiecare caz în parte. Din acest punct de vedere acesta își asumă o mare responsabilitate în alegere, practic orice greșeală, profesional conduce implicit la distrugerea urmei, neexistând posibilitatea folosirii a două procedee simultan, sau intr-o succesiune, deci repararea erorii de apreciere a metodei greșit folosite.

În cuprinsul paginilor acestei teme de disertație, după cum se va putea constata, nu voi insista pe metodele fizice (le-aș numi „clasice”) de relevare a urmelor papilare ci pe cele optice și chimice, moderne, care fac din știința tehnicii criminalistice o „artă”, de unele dintre acestea („Polylight PL 500”, vaporizarea cu cianoacrilat) beneficiind însuși criminaliștii români, este adevărat, de o perioadă relativ scurtă de timp.

În concluzie, prin această lucrare, voi încerca să evidențiez metode moderne de relevare a urmelor papilare, cu suport practic, unele dintre ele extrem de ușor de folosit și cu rezultate deosebite, altele mai complexe, ce necesită costuri mai ridicate și de care, din păcate, criminalistica românească, nu beneficiază încă, dar care prin prisma rezultatelor, merită avute în atenție.

Eficiență

După cum se poate observa, în capitolul IV al planului temei de disertație, datorită nevoilor practice, am încercat să structurez suprafețele atipice, în ideea de a le trata clar și la obiect, în dorința de a demonstra aspectele prezentate, cu imagini sau diagrame :

cu imagini, pentru a demonstra că cele scrise nu sunt simple rânduri pe hârtie;

cu diagrame, pentru practicianul criminalist, cu scopul de a ști ce posibilități are și cum să procedeze, în cazul în care se află în situația de a evidenția urme papilare de pe asemenea suporturi.

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Scurt istoric al urmelor papilare.

Urmele papilare sunt create ca urmare a activității umane.Se produc prin contactul mâinii cu diferite obiecte din mediu prin sprijinire, apucare, împingere etc.

Ele apar în general ca urme de suprafață, pe obiecte cu suprafețe netede (transpirație, noroi, sânge, vopsea) dar și de stratificare:mâini puse pe obiecte acoperite de praf.

Ele apar în general ca urme latente deoarece transpirația si substanțele secretate de piele sunt incolore.Varietatea reliefului papilar este atât de mare încât practic nu există doi indivizi cu același relief.

Utilizarea reliefului papilar la identificarea persoanelor este o chestiune destul de veche:

La început…

-1792-1750 i.H sub domnia lui Hammurabi ofițerii de drept au fost autorizați sa preleveze amprente de la persoanele arestate.

-246-210 i.H împaratul Ts-In-She a fost primul împarat chinez care folosea secreția degetelor pentru a sigila documentele.

În secolul IV, numeroase documente oficiale persane prezentau amprente iar un doctor a observat ca fiecare amprentă în parte este unică si nici una la fel.

În 1684 Dr. NEHEMIAH GREW in timpul unui discurs a descris multiplele creste ale diferitelor tipuri de impresiuni. Dr Grew a publicat în amănunt desene ale amprentelor degetelor și parți ale palmelor. Înscrisurile sale sunt primele descoperiri în legatură cu amprentele.

În 1866 Marcello Malpighi, profesor de anatomie la Universitatea din Bologna, a efectuat primele studii ale crestelor papilare și porilor sudoripari. Malpighi este considerat unul dintre primii histeologi (studia pielea) și acreditat ca fiind prima persoană care a studiat amprentele la microscop.

În 1823 John Evangelist Purkinje, profesor de anatomie si fizician ceh, a scris o teză în care vorbea despre diversitatea crestelor caracteristice. Recunoscând si numind o varietate de caracteristici, el a recunoscut clasificarea formațiunilor crestelor dar nu le-a putut asocia ca fiind caracteristici personale.

Dr. Henry Faulds în 1878 în timp ce lucra ca voluntar in Japonia a descoperit amprente pe un vas antic. În 1880 a publicat în revista “Natures” un articol în care spunea ca amprentele pot ajuta la identificarea infractorilor.

Dl. William James Hershel, ofițer șef administrator al Districtului din Bengal, India, a început sa colecteze amprente.

-1877 a fost capabil sa implementeze uzul oficial amprentelor sub autoritatea sa

-1880 a publicat articolul “Crestele pielii Mâinilor”

Sir Francis Galton, recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai secolului 19, în 1892 a publicat cartea “Amprentele”.Caracteristicile identificatoare se numeau acum “detaliile Galton”.

Sir Edward Richard Henry, Inspector general de Poliție în provincia Bengal a primit credit pentru clasificarea amprentelor pe care o folosim astăzi. In 1901 a fost făcut Comisar Asistent la Scotland Yard. In 1903 devine comisar de poliție.

În 1902 s-a folosit pentru prima dată în Statele Unite sistemul automat al amprentelor de către Comisia Civilă din New York în vederea testării.

În 1903 Inchisoarea federală din New York a inceput deja să folosească primul sistemul de amprente din Statele Unite pentru criminali.

În 1905 armata Americană începe să utilizeze amprente.De asemenea Biroul Național de Identificare a Infractorilor din Washington DC a fost format de către IACP pentru a dezvolta o colecție de carduri cu amprente.

În 1907 autoritatea navală începe să utilizeze amprentele.

În 1908 Marina Americană începe să utilizeze amprentele.

Scurt istoric al criminalisticii romanesti

In 1876 ia fiinta primul serviciu fotografic la Politia Capitalei – este considerat primul serviciu de identificare si politie tehnica.

In 1882 apare prima fisa introdusa in cazierul judiciar care inregistreaza astazi infractorii.

In 1884 ia fiinta cazierul central alfabetic.

In 1892 datele privind semnalmentele descriptive din fisa de cazier sunt inlocuite cu date antropometrice obtinute prin masuratori dupa metoda Bertillon si cu albume centrale de fotografii ale infractorilor.

In 1892 , profesorul Nicolae Minovici infiinteaza prima scoala de antropologie pentru pregatirea ofiterilor si agentilor de politie, care poate fi considerata prima scoala de politie stiintifica din Romania.

In 1894 prof. dr. Nicolae Minovici ia primele impresiuni digitale ale condamnatilor.

In 1895 se infiinteaza Serviciul de identificare judiciara , care folosea fise antropometrice, cu fotografii „ fata „ si ‚profil dreapta” , precum si cu impresiunile primelor patru degete de la mana dreapta.

In 1896 prof.dr. Nicolae Minovici obtine primele succese romanesti in identificarea infractorilor cu ajutorul urmelor papilare.

Meritul de a fi introdus dactiloscopia ca metoda moderna de identificare, in Romania, revine dr. Andrei Ionescu, care a ales , din peste 30 de metode care isi disputau prioritatea, pe cea a spaniolului Oloriz, o varianta a sistemului Vucetich.

In 1900 apar la Bucuresti lucrarile lui Stefan Minovici „ Falsurile in documente si fotografia in serviciul justitiei” si „ Scoala antropologica ( Bertillon ) pentru agentii de politie „

In 1904 profesorul Nicolae Minovici elaboreaza primul tratat de medicina legala din Romania, in cadrul caruia sunt cuprinse : procesul de identificare, metodele fotografiei judiciare, cercetarea urmelor digitale si plantare, a urmelor de incaltaminte.

In 1905 apare aparatul proiectat de prof. Stefan Minovici pentru fotografierea si microfotografierea inscrisurilor si detectarea falsurilor, fiind considerat unul dintre cele mai evoluate din domeniu.

Cazierul antropometric a functionat pana in 1911, cand a fost inlocuit cu cel dactiloscopic, in care infractorii erau clasificati dupa formulele desenelor papilare.

In 1913 la instistentele profesorilor Mina Minovici, Nicolae Minovici si dr. G. Bogdan se aproba , mai intai la Bucuresti, apoi si la Iasi, introducerea unor cursuri de medicina legala si la facultatile de drept.

1. 3 Structura pielii și formarea desenului papilar

Pielea este învelișul care îmbracă întreaga suprafață a corpului uman. Ea este formată din trei straturi: epidermul, dermul și hipodermul.(fig. 1)

Fig. 1 – Secțiune transversală în piele

Epidermul ( învelișul protector al pielii ) este partea exterioară a pielii fiind alcătuit din mai multe straturi de celule epiteliale.Celulele superioare ale epidermului sunt celule moarte și formează un strat cornos relativ dur, care face din epiderm un înveliș protector al pielii.

Dermul sau pielea propriu-zisă, este un țesut fibros, viu, conjuctiv și elastic.El conține vasele capilare, vasele arteriale și venoase, precum și terminațiile a numeroși nervi senzitivi.

Hipodermul este stratul cel mai profund, situat sub derm care face legătura între piele și organele interioare.

La punctul de contact cu epidermul, la partea sa superioară, dermul prezintă o serie de proeminențe, de ridicături conice, care se numesc papile.În vârful papilelor, ce sunt străbătute fiecare de câte un canal, se află porii prin care este eliminată transpirația. Papilele dermice sunt înșiruite liniar, unele lângă altele.Rândurilor de papile le corespund rândurile de creste papilare situate la suprafața dermului.(fig. 2)

Fig. 2 – Dermul de pe care s-a dezlipit epidermul.

Crestele papilare care se formează la suprafața dermului au o înălțime ce variază între 0,1-0,4mm și o înălțime între 0,2-0,7mm. Ele sunt despărțite de niște șănțulețe numite „șanțuri papilare”, ce au aceleași dimensiuni ca ale crestelor pe care le separă.

Forma crestelor papilare de la suprafața dermului este reprodusă identic de stratul epidermic, ceea ce face ca în exterior epidermul să prezinte aceleași caracteristici ca și dermul. Sudoarea excretată de glandele sudoripare și substanțele grase (sebum) secretate de glandele sebacee formează la suprfața epidermului un strat de săruri și grăsimi care, la contactul cu un obiect, se depun pe acesta și redau întocmai forma crestelor papilare.

De asemenea, crestele papilare sunt legate de simțul tactil datorită terminațiilor senzitive care sunt localizate în derm și cu cât papilele-și, în consecință, crestele papilare – sunt mai numeroase, cu atât simțul tactil este mai dezvoltat. Prin aceasta se explică și multitudinea de creste papilare existente pe suprafața interioară a mâinilor și picioarelor.

Crestele papilare existente pe suprafața pielii, de pe interiorul mâinilor și de pe talpa picioarelor, formează desenul papilar, un desen pe cât de complicat, pe atât de util în identitatea fizică a unei persoane.

Din desenele papilare sunt considerate ca făcând parte și încrețiturile pielii care străbat transversal crestele papilare, denumite linii albe, precum și liniile care se formează pe epiderm în zona șanțurilor flexorale.(fig. 3)

Fig. 3 – Desen papilar

Desenele papilare imprimate pe suprafața unor obiecte, cunoscute în criminalistică și sub denumirea de dactilograme, sunt de două feluri:

dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate voluntar.În limbajul de specialitate acestea sunt denumite fie amprente papilare, fie impresiuni, fie amprente de comparat;(Fig. 4)

Fig. 4 – Amprentă papilară

dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate involuntar pe un obiect oarecare.Sunt denumite urme papilare sau amprente în litigiu.

Fig. 5 – Urmă papilară

În funcție de locul unde se află situat pe suprafața pielii desenul papilar, impresiunile și urmele pot fi:

digitale, când reprezintă crestele papilare de pe suprafața interioară a degetelor:

palmare, când reprezintă crestele papilare de pe întreaga suprafață interioară a palmelor:

plantare, când reprezintă crestele papilare de pe talpa picioarelor.

1.4. Proprietățile desenului papilar:

Unicitatea sau individualitatea desenului papilar este o proprietate care face ca orice desen papilar să fie identic numai cu el însuși . Din calculele și studiile făcute de-a lungul timpului de către cercetătorii în materie de dactiloscopie , a rezultat că abia la șaizeci și patru miliarde de desene papilare pot fi întâlnite două identice , rezultat care coroborat cu faptul că există 23 de detalii caracteristice , rezultă că posibilitatea ca două desene papilare să fie identice , este practic exclusă;

Stabilitatea sau fixitatea este o însușire care se referă la menținerea formei și detaliilor caracteristice desenului papilar, începând cu luna a 4-a de viață intrauterină și până la moarte ; modificările desenului papilar în timpul vieții persoanei , privesc doar dimensiunile datorate procesului de creștere biologică a individului , neapărând sau dispărând creste papilare;

Inalterabilitatea este o altă proprietate esențială a desenului papilar , caracterizată prin aceea că el nu poate fi modificat sau înlăturat , fiind indestructibil , indiferent de factorii externi care acționează asupra lui , cu excepția , desigur, a unor afectări profunde ale dermului;

Longevitatea reprezintă o proprietate a desenului papilar care constă în faptul că acesta se formează în luna a 4-a de viață intrauterină și capătă formă definitivă în luna a șasea , rămânând neschimbat în privința formei și detaliilor caracteristice chiar și după moartea persoanei , dispărând în cadrul procesului firesc de putrefacție.

1.5. Clasificarea desenului papilar:

Desenul papilar se clasifică în funcție de regiunea anatomică a mâinii sau a tălpii piciorului desculț :

a) După regiunea anatomică a mâinii ( Fig. 6 ) :

Regiunea digitală cuprinde degetele care , începând din zona superioară a regiunii digito-palmare , sunt împărțite în : falange , falangine și falangete ;

Regiunea palmară corespunde zonelor digito-palmară , tenară și hipotenară.

Fig. 6 – Regiunile desenului papilar, al degetelor și palmei.

După regiunea anatomică a tălpii piciorului desculț (plantară ) ( Fig. 7 ) :

Regiunea metatarsofalangiană;

Regiunea metatarsiană;

Regiunea tarsiană;

Regiunea călcâiului.

Fig. 7 – Regiunile tălpii piciorului.

Crestele papilare care formează structura desenului papilar al falangetei , în principal, se regăsesc grupate în trei mari zone (Fig. 8 ) și anume:

regiunea centrală este alcătuită din crestele papilare situate în centrul desenului papilar , fiind regiunea cea mai importantă , din punct de vedere dactiloscopic pentru o identificare ;

regiunea marginală este alcătuită din crestele papilare aflate la exteriorul desenului papilar , formând un „U” răsturnat ;

regiunea bazală este alcătuită din crestele papilare aflate între șanțul de flexiune și limitanta inferioară.

Aceste regiuni se întâlnesc la locul de contact al limitantelor superioară și inferioară , unde se și formează o figură triunghiulară , care portă denumirea de deltă .

Fig. 8 – Regiunile desenului papilar al falangetei

regiunea marginală ; b) regiunea centrală ; c) regiunea bazală ;

L.s. – limitanta superioară ; L.i. – limitanta inferioară .

În funcție de forma generală a crestelor din regiunea centrală , dar și de numărul deltelor , desenele papilare se împart în 5 tipuri :

tipul arc (adeltic )

tipul laț ( monodeltic)

tipul cerc ( bideltic )

tipul combinat ( polideltic )

tipul amorf

Tipul , subtipul , varietatea și distanța delto-centrală , constituie caracteristici generale ale desenului papilar al falangetei , însă în identificarea criminalistică individuală , un rol esențial îl au cantitatea , calitatea, forma , dimensiunea și plasamentul caracteristicilor individuale ale desenelor papilare.

CAPITOLUL 2

CERCETAREA ȘI INTERPRETAREA URMELOR

DE MÂINI LA LOCUL FAPTEI

2.1. Mecanismul de formarea a urmelor papilare.

Dactiloscopia este ramura criminalisticii care se ocupă cu examinarea si clasificarea desenelor papilare, în vederea identificarii persoanei. Intr-o formulare sintetică, C. Turai spune despre dactiloscopie ca este “știința privind studiul desenelor papilare”.

În activitatea complexă de descoperire , relevare , fixare si ridicare a urmelor de maini de la locul faptei este necesar să se țină seama , încă de la începutul cercetării , de modul în care s-au format aceste urme. Cum este și firesc , o urmă de mână , indiferent că este a degetelor , a palmei sau a întregii mâini , se formează prin contactul direct al acesteia fie cu o suprafață , fie cu un obiect oarecare . În funcție de modul de formare , ele se pot prezenta astfel:

a) Urme de mâini statice sau dinamice . Valoarea cea mai mare pentru identificarea persoanei o au , bineînțeles , urmele de mâini statice , întrucat reușesc sî redea cu claritate desenul papilar și detaliile sale caracteristice. Spre deosebire de urmele statice , urmele dinamice , prezentându-se sub forma unor mânjituri , pot servi în cel mai bun caz la o identificare generică.

b) Urmele de suprafață sau de adâncime. În funcție de plasticitatea suportului primitor de urmă . De exemplu , urmele formate în chit moale , în ceară , în plastilina , în vopsea neuscată etc. se formează în adâncime , spre deosebire de urmele lăsate pe o suprafață dură , de genul sticlei , care sunt de suprafață . La randul lor , urmele de suprafață se pot forma prin stratificare datorită depunerii de substanță aflată pe mână (sudoare , vopsea , grasime , sange etc.) pe suprafața atinsă , precum si prin destratificare , datorită ridicării substanței extinse anterior pe obiect (praf, vopsea).

c) Urme de mâini vizibile sau latente . Variante întâlnite , de regulă , la urmele de suprafață formate prin stratificare . Urmele de mâini latente , contrar aparențelor , sunt în majoritatea cazurilor de o calitate mai bună decat urmele vizibile . Explicația constă în aceea că urmele latente se formează prin depunerea unui strat foarte subțire de substanță, capabilă să redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare și chiar al porilor .

Spre deosebire de urmele latente , urmele vizibile pot determina unele greutați în cerecetare . Pe de o parte , acestora le este caracteristic , în numeroase cazuri , un anumit grad de îmbâcsire , de acoperire a detaliilor cu substanță depusă (sânge , grăsime , murdărie). Pe de altă parte , substanța impregnată în șanțurile papilare nu numai că determină estomparea crestelor , astfel încât pe obiect apare imaginea negativă a amprentei papilare . O asemenea imagine poate conduce la o concluzie falsă de neidentificare , în momentul examinarii comparative a urmei digitale cu impresiunea luată persoanei suspecte . În practică , s-au întalnit cazuri de excludere a adevaratului autor din sfera cercetării , datorită neconcordanței , aparent evidente , dintre urmă si impresiune . Numai inversarea fotografică a imaginii urmei a permis revenirea asupra concluziei inițiale.

Cu toată valoarea relativ redusă de identificare a unor urme vizibile , ele servesc la constatarea imprejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea (obiecte folosite , drumul parcurs de autor , succesiunea acțiunilor etc.). De asemenea , este aproape imposibil ca într-o urmă digitală vizibilă sa nu existe o porțiune , un fragment exploatabil în cerecetarea de identificare , aspect uneori neglijat in practică .

2. 2. Căutarea si descoperirea urmelor papilare.

Descoperirea urmelor de mâini în general , și în special relevarea urmelor latente , este activitatea cea mai laborioasă din întregul proces de cercetare a acestei categorii de urme , ea implicând folosirea de procedee de metode fizice si chimice , în funcție de natura suportului și de calitatea urmei .

Activitatea de descoperire a amprentelor digitale poate fi caracterizată drept unul dintre cele mai dinamice domenii ale tehnicii criminalistice , sub raportul perfecționării științifice . Sunt semnificative , în acest sens , noile metode chimice de relevare a urmelor de mâini , ori descoperire a lor pe baza dispersiei luminoase, inclusiv a laserului. Preocupările de îmbunătățire a procedeelor de descoperire , sau de relevare a urmelor de mâini latente , se înscriu în contextul general de perfecționare a metodelor de identificare a persoanelor , fiind specifice tuturor serviciilor de criminalistică din lume.

Descoperirea urmelor unei infracțiuni presupune , în primul rând , o căutare sistematică a lor , în funcție de natura locului și de modul de săvârșire a faptei. Datorită diversitații deosebite de situații , de împrejurări privind maniera de comitere a infracțiunii , nu pot fi date rețete absolute de descoperire a urmelor . Pe baza unei bogate practici existente în materie , în literatura de specialitate s-a conturat , însa , o regulă cu caracter de generalitate , conform căreia “pentru descoperirea urmelor unei infracțiuni , în cercetarea fiecărui caz , organul de urmarire penală va căuta să reconstituie mintal fiecare fază a desfășurării infracțiunii , parcurgând cu atenție, în sens direct sau invers , drumul presupus că a fost făcut de infractor “. Sau așa cum subliniază C. Turai căutarea urmelor papilare latente este o operă de tehnică criminalistică ce necesită atenție deosebită din partea specialistului criminalist , acesta trebuind sa aibă ‘rabdarea si intuiția unui mare artist”.

Căutarea urmelor poate debuta din locul în care se presupune ca a intrat infractorul , prin cercetarea clanțelor usii , a încuietorilor , a comutatorului etc. Dacă s-a patruns într-o încăpere prin spargerea geamului cioburile acestora păstrează în condiții bune urmele crestelor papilare . În aceleași condiții păstrează urmele obiectele de porțelan și sticla , suprafețele metalice , mobilierul etc. Înseși suprafețele relativ zgrumțuroase , de genul gulerelor sau manșetelor camșii . pot reține urme, în conditii multumitoare .

Sunt situații în care cercetările preliminare pot duce la concluzia că infractorul s-a folosit de manuși datorită absenței urmelor papilare , cel puțin în prima fază a cercetării. Pe lângă faptul că înseși aceste manuși pot crea urme specifice , nu trebuie exclusș posibilitatea apariției unor amprente digitale spre sfarșitul drumului parcurs de infractor sau ceea ce este numit în literatura jurudică penală « iter criminis » . În practică , se întalnesc cazuri în care infractorul , fiind nevoit să desfașoare o operație mai migaloasă , este incomodat de manuși și le scoate automat (la cșutarea prin sertare , prin rafturile unei biblioteci , prin haine , la casele de bani etc.). Alteori , suprafața obiectului este atinsă de o porțiune a pielii palmei , neprotejată de manușă . De exemplu , în cazul unui furt săvârșit la un magazin universal , infractorul , intenționând să ajungă la niște obiecte a fost nevoit să mute din loc un televizor pe care a rămas o urmă a unei porțiuni din regiunea hipotenară a palmei . În ipoteza folosirii manușilor necăptușite , sau a mănușilor chirurgicale ce permit un contact tactil mai bun , nu trebuie exclusă posibilitatea descoperirii amprentelor în interiorul acestora .

Un aspect pe care specialiștii criminalisti îl cunosc foarte bine din practică , este acela că și cei mai abili infractori , dupa realizarea faptei , neglijează masurile de precauție luate inițial . De exemplu , un infractor versat , dupa ce a operat tot timpul cu manuși la spargerea unei case de bani , după realizarea scopului propus și-a scos manușile , a fumat liniștit o țigară , a băut un pahar cu apă , după care a părăsit locul faptei .

În concluzie trebuie spus că urmele papilare trebuie căutate în mod organizat, minuțios, cu răbdare, pe absolut toate suprafețele și obiectele pe care infractorul le-ar fi putut atinge voluntar sau involuntar.

2. 3. Informații ce pot fi obținute prin interpretarea urmelor papilare la locul faptei .

Urmele papilare descoperite cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei , pot constitui premise pentru o serie de deducții referitoare la :

Legătura dintre cel care a lăsat urmele și fapta infracțională;

Activitățile desfășurate de cel care a lăsat urmele în locul faptei și succesiunea operațiilor întreprinse de acesta ;

Identificarea persoanelor care au lăsat urmele sau a unor obiecte folosite de acestea la comiterea infracțiunii .

Legatura dintre cel care a lasat urmele si fapta infractională este necesar a fi dovedită, mai ales în situația în care, persoana căreia îi aparțin aceste urme, nu poate să dea o explicație plauzibilă prezenței urmelor sale la fața locului, motiv pentru care la fața locului, sau ulterior, criminalistului îi revine sarcina și în același timp obligația de a clarifica două aspecte:

determinarea modului și a condițiilor în care a putut fi imprimată urma papilară , într-un anumit loc;

determinarea vechimii urmelor papilare

Determinarea degetului, mâinii sau regiunii care a lăsat urmele papilare prin examinarea atât a poziției urmelor pe obiecte cât și a desenului papilar .

Deducții referitoare la persoana făptuitorului , se realizează în trei etape succesive și anume :

stabilirea unor date cu grad mare de generalitate dar cu nivel scăzut de precizie;

formarea cercului de suspecți;

identificarea certă a persoanei care a lăsat urmele papilare.

Aprecierea valorii de identificare a urmelor papilare , este un atribut exclusiv al criminalistului care trebuie să clarifice două aspecte , și anume:

care urme sunt apte identificării persoanei care le-a lăsat;

care din aceste urme sunt de la reclamant și persoanele ce au acces în câmpul faptei și care sunt lăsate de infractori.

CAPITOLUL 3

METODE DE RELEVARE A URMELOR PAPILARE RĂMASE LA LOCUL FAPTEI

Metode optice

Înainte de aplicarea oricărui tratament , obiectele și suprafețele posibile purtătoare de urme papilare vor fi examinate :

cu ochiul liber , sub acțiunea unor surse de lumină albă dirijată ,sub diferite unghiuri de incidență;

cu ochiul liber , prin transparență;

surse de lumină cu lungimi de undă variabile (Polylight și Crimescop ) ;

radiația de tip laser .

Fig.9 – Urmă digitală vizibilă cu ochiul liber, pe suprafața unui CD.

În cele ce urmează voi prezenta posibilitățile de lucru ale aparatului „Polylight PL 500” , aflat în dotarea criminaliștilor români.

„Polylight PL 500” este o sursă de lumină cu lungime de undă variabilă destinat investigării tehnico-științifice a locului faptei , are dimensiuni reduse și design ergonomic , fiind alcătuit în principal dintr-o lampă cu xenon cu o putere de 500 W și 12 filtre reglabile. O caracteristică specială a acestui aparat , o reprezintă faptul că lumina sa are aceeași intensitate pe toată zona luminată , asemănător luminii naturale , dar de o intensitate mult mai mare.

3.1.1 Metodologia de lucru a aparatului “POLYLIGHT-PL 500”.

A. PREZENTARE GENERALĂ

1. Introducere

Polylight PL 500 este o sursă de lumină cu lungime de undă variabilă pentru investigarea tehnico-științifică a locului faptei, care are o lampă cu xenon cu o putere de 500 W și 12 filtre reglabile. Panoul său de comandă asigură interschimbabilitatea filtrelor și reglarea lungimii de undă a luminii. Aparatul este compact și poate fi folosit atât în laborator, cât și la locul faptei.

O caracteristică specială a acestui produs este faptul că lumina sa are aceeași intensitate pe toată zona iluminată, în mod asemănător luminii naturale, dar mult mai mare decât a acesteia. Lumina Polyljght-ului se transmite prin fibre optice, cu pierderi reduse de intensitate, ceea ce o deosebește de cea a lămpii cu halogen, care o emite în mod progresiv, începând cu nuanțe de albastru și ajungând până la roșu.

2. Măsuri de protejare în timpul utilizării sursei de lumină

2.1. Protejarea aparatului

La pornirea lămpii, Polylight PL 500 generează până la 30000 V. La folosirea acestui echipament în aer liber, se va proteja de praf, ploaie și umezeală provenind din orice altă sursă.

2.2. Protejarea pielii

Se va evita expunerea directă a epidermei la fasciculul de lumină emis de Polylight PL 500 și este recomandabil ca utilizatorul să poarte mănuși. Timpul de expunere directă nu trebuie să depășească 12 minute pe zi sau 4 minute de expunere continuă.

2.3. Protejarea ochilor

Ochelarii pentru protecția ochilor sunt accesorii ale echipamentului și au patru filtre: roșu, portocaliu, galben și transparent.

Se interzice expunerea directă, fără ochelari de protecție, a ochilor utilizatorului și al persoanelor de la locul investigării la fasciculul luminos emis de Polylight. In caz contrar, deteriorarea calităților vederii poate fi permanentă.

Strălucirea excesivă și expunerea prelungită sunt dăunătoare ochilor în orice circumstanțe, fie că se privește în lumina directă, fie că se privește în cea reflectată de suprafețe.

Ochelarii de protecție nu blochează lumina IR.

Notă:- Ochelarii portocalii atenuează orice tip de lumină filtrată, cu excepția lumiii albe directe, împotriva căreia nu oferă protecție decât pe perioade zilnice mai mici de 20 min.;

Ochelarii roșii atenuează lumina filtrată de 350, 505, 530 și 555 nm., însă oferă doar 30 de secunde de protecție împotriva luminii directe albe sau albastre (415 și 450 nm.);

De regulă, cu lumina albă distanța minimă de lucru în siguranță este de 15 metri, cu timp maxim de expunere în lumină directă de 7 min.;

Trebuie să existe un control asupra luminii albe emise, astfel încât nicio altă persoană să nu fie în pericolul de a intra accidental în contact direct cu aceasta.

Atenție! Nu se va expune sursa de lumină la temperaturi mai mici de 0°C. în caz contrar, echipamentul se va deteriora.

B. PĂRȚI COMPONENTE

Suport pentru cablul optic;

Telecomandă;

Inele de adaptare a camerei;

Cheie de depanare;

Manual de instrucțiuni;

Cablu de lumină IR.

Sursa de lumină Polylight PL 500;

Cablu de alimentare;

Ochelari de protecție : roșii, portocalii, galbeni și transparenți;

Suportul aparatului foto sau al camerei;

Filtre barieră pentru aparatul foto sau camera.

C. MOD DE UTILIZARE

1. Pornirea aparatului

Se așează echipamentul POLYLIGHT PL 500 pe o suprafață solidă, fără a bloca căile de acces ale aerului de răcire (aflate în partea de jos a panoului frontal), se introduce cablul optic de culoare albă în orificiul central al panoului frontal (foto. 10, după care, cu ajutorul cablului din dotare, se face alimentarea cu curent electric la 220 V (foto.11).

Pornirea echipamentului se face prin apăsarea pe butonul aflat în partea din spate, pe poziția „1" (foto.12). După alimentarea cu curent și apăsarea butonului de pornire, începe procesul de inițializare necesar verificării poziției corecte a rotiței filtrelor și a motoarelor interne, procedură ce va dura aproximativ 10 sec.

Dacă după câteva minute nu se aprinde lampa, se oprește echipamentul, se așteaptă câteva minute, după care se reia procedura de pornire. Porylight PL 500 este astfel proiectat încât să nu pornească dacă în procesul de inițializare se detectează o eroare. Aceasta va fi semnalată pe ecranul din partea frontală, prin afișarea grupului de litere „ERR" și a unei cifre (1,2 sau 3). Dacă după încercări repetate de pornire – oprire echipamentul nu funcționează, înseamnă că acesta are o defecțiune ce nu poate fi remediată decât de către furnizor.

Este de precizat faptul că între porniri și opriri succesive trebuie să existe o perioada de timp de aprox. 20-30 sec.

Reglarea filtrelor la pornire se face prin apăsarea cu o putere medie a butonului de la filtrul de 450 nm (nanometri).

Foto 10 Foto 11 Foto 12

Foto. 10-12 – Introducerea cablului optic în orificiul din panoul frontal (10), alimentarea (11) și pornirea prin trecerea butonului în poziția 1 (12)

2. Selectarea filtrelor

Pe panoul frontal există 12 poziții pentru filtre, ce pot fi selectate cu ajutorul butoanelor de selecție individuală. Un disc cu filtre, activat de un motor, va selecta filtrul corespunzător butonului apăsat, iar cablul optic va emite în banda de lumină dorită.

Cele 12 poziții pentru filtre (foto.13) au aplicații diferite, fiind repartizate astfel:

-șase pe partea stângă:

-lumină albă (000), (450-680 mn), pentru căutarea generală și a urmelor de încălțăminte;

-lumina ultra-violetă UV (350 nm), pentru căutarea generală și a urmelor fluorescente;

-lumină violetă (415 mn), pentru căutarea urmelor papilare imprimate în sânge și a factorilor suplimentari ai împușcăturii;

-lumină albastră (450 nm), pentru căutarea generală (microurme, fibre textile, urină, spermă);

-lumină albastră (470 nm), pentru căutarea generală și a urmelor papilare relevate cu soluție de ninhidrină;

-lumină albastră (490 nm), pentru căutarea generală (microurme, fibre textile, spermă);

-șase pe partea dreaptă :

-lumină albastră – verde (505 nm), pentru evdențierea urmelor papilare relevate chimic (ninhidrină, vapori de cianacrilat);

-lumină verde (530 nm), pentru reducerea contrastului urmelor fluorescente;

-lumină verde – orange (555 nm), pentru reducerea contrastului urmelor papilare fluorescente;

-lumină orange (590 nm), pentru reducerea contrastului la urmele papilare relevate cu ninhidrină;

-lumină orange – roșie (620 nm), pentru reducerea contrastului la urmele papilare relevate cu ninhidrină;

-lumină roșie (650 nm ), pentru reducerea contrastului la urmele papilare relevate cu ninhidrină.

3. Reglarea intensității luminii

După selectarea filtrului dorit prin apăsarea butonului corespunzător acestuia, se poate regla intensitatea luminii emise, pe o scală de la „P 1" la „P 8". Aceasta se face ținând apăsat butonul filtrului deja selectat timp de câteva secunde, până când pe ecranul superior se va afișa valoarea intensității (între „P 1" și „P 8"). „P 1" indică intensitatea cea mai mică, iar „P 8" intensitatea cea mai mare. Valorile pot fi obținute prin apăsarea celor două butoane, ca la reglarea fină a filtrului.

Pentru a reveni la reglarea fină a filtrului (de la „t 0" la „t 30"), se apasă din nou timp de câteva secunde pe butonul filtrului selectat.Intensitatea se reglează și la lumină albă („000"),și la UV („350"), și la IR.

Foto.14 Foto.15

Foto.14-15 Creșterea intensității luminii de la „P 1" la „P 8", prin apăsarea scurtă pe butonul din dreapta.

Foto. 16 Foto.17

Foto. 16-17 Descreșterea intensității luminii de la „P 8" la „P 1", prin apăsarea scurtă pe butonul din stânga.

4. Blocarea emisiei de lumină

Oprirea (blocarea) temporară a emisiei de lumină se face prin apăsarea scurtă pe butonul „000", iar la o nouă apăsare se selectează lumina albă. La o apăsare scurtă pentru oprirea temporară, pe ecranul de selectare a filtrelor apare afișat codul „0 15" (foto. 18), iar la o nouă apăsare apare afișat codul „000", corespunzător filtrului pentru lumina albă.

Foto. 18- Oprirea (blocarea) temporară prin apăsarea scurtă pe butonul „000". Pe ecran apare „0 15".

Echipamentul nu se lasă în "standby" mai mult decât este necesar. Este de preferat să se oprească complet atunci când nu se mai folosește o perioadă lungă de timp.

5. Montarea și utilizarea cablului optic

Lumina de la lampa cu xenon de 500 W este direcționată și focalizată de un cablu optic flexibil, de culoare albă (foto. 19), care este proiectat pentru a transmite lumină cu intensitate mare în spectrul vizibil și în UV, cu excepția luminii în IR.

Foto.19- Cablul optic flexibil de culoare albă

Montarea cablului optic se face prin introducerea capătului tip baionetă (mai subțire) al său în orificiul din panoul frontal, după care se răsucește manșonul spre dreapta până la fixarea acestuia.

Echipamentul recunoaște tipul de cablu conectat și se va configura automat în domeniul de emisie corect, blocând domeniul inadecvat cablului optic utilizat (în cazul nostru cel pentru lumina IR). Cablul optic de culoare albă al PL 500 va permite specialistului criminalist sa selecteze doar banda de emisie corectă.

În cazul în care cablul sau orice alt accesoriu optic vor fi deconectate de la sursă în timp ce aceasta este în funcțiune, se va produce automat blocarea emiterii de lumină.

La capătul opus al cablului optic se montează lentila de focalizare, care se află în cutia cu accesorii, ambalată într-o pungă din plastic ce are inscripționat numărul „900.0004". Lentila poate glisa înăuntrul și în afara cablului, ceea ce permite reglarea și focalizarea cu precizie a fasciculului de lumină (foto. 20).

Foto 20 -Lentila de focalizare

6. Iluminarea IR

Pentru a obține iluminare IR, se utilizează cablul optic de culoare neagră și baioneta din dotarea echipamentului (foto.21)

Foto.21 -Cablul optic de culoare neagră pentru iluminare IR, baioneta și cele patru filtre.

Trecerea la lumina IR se face în felul următor:

-se oprește echipamentul;

-se extrage cablul optic de culoare albă din orificiul din centrul panoului frontal;

-se montează baioneta metalică din dotarea echipamentului la cablul optic de culoare neagră;

-se introduce baioneta montată la cablul IR (de culoare neagră) în orificiul din panoul frontal;

-se pornește echipamentul;

-odată introdus cablul optic pentru IR, singurele taste ce vor funcționa sunt tasta „000"și butoanele de reglare a intensității himinii de la „P 1" la „P 8";

-la capătul opus celui la care este atașată baioneta metalică, se montează fíltrele pentru lumină IR, aflate în cea de-a doua cutie din carton . Punga din plastic este inscripționată cu „900.0010 I.R. FILTER SET". Cele patru filtre sunt numerotate astfel; „715", „780", „830" (filtrele de culoare închisă) și „610"(filtrul de culoare roșie).

Lumina IR (Infra-red), se folosește pentru examinarea documentelor și căutarea generală.

D. Utilizarea ochelarilor de protecție

Pentru protejarea ochilor în timpul folosirii aparatului există patru tipuri de ochelari de culori diferite, respectiv transparenți, roșii, portocalii și galbeni.

Foto.22 – Cele patru tipuri de ochelari pentru protejarea ochilor, din dotarea echipamentului.

În tabelul de mai jos sunt indicate tipurile de ochelari de protecție ce trebuie purtati de specialistul criminalist în timp ce lucrează cu sursa de lumină.

Este interzisă îndreptarea fasciculului de lumină către ochii persoanelor care nu poartă ochelari speciali, întrucât contactul acestora cu lumina are efecte dăunătoare la o distanța mai mica de 15 metri.

Specialistul criminalist trebuie sa manevreze aparatul în așa fel încât nici o persoană să nu fíe în pericol de a intra accidental în contact direct cu fasciculul de lumină.

E. Folosirea filtrelor barieră și a inelelor de adaptare pentru aparatul foto

Printre accesoriile echipamentului există patru filtre de culori diferite, două inele de adaptare (tampoane) și un suport pentru filtru format din două piese (foto.23).

Pentru fotografierea urmelor fluorescente descoperite la fața locului sau în laborator se folosesc filtrele barieră și inelele tampon din dotarea echipamentului, care se montează la aparatul foto. Cele patru filtre de culori diferite sunt folosite în funcție dc banda de lumină utilizată.

Aceste urme fluorescente pot fi descoperite foarte ușor folosind banda de lumină albastră de 450 nm, cu ochelari portocalii.

Pentru captarea imaginilor pe film atunci când căutarea se face cu lumină albastră (450r*m), se vor monta la obiectivul apartului foto NIKON, în ordine, următoarele:

un inel tampon;

un suport pentru filtru cu două piese;

un filtru portocaliu KV 550 ce se prinde între cele două piese ale suportului.

Foto.24- Modul cum se montează inelul, suportul și filtrul KV 550 la obiectivul apartului foto NIKON (bandă de lumină albastră de 450 nm.).

Este de precizat faptul că filtrele pot fi schimbate în funcție de banda de lumină utilizată la căutarea urmelor. Filtrul optim pentru lumina respectivă se poate alege prin testare.

F. Executarea fotografiei

După montarea aparatului foto la dispozitiv se va proceda la fotografierea urmei la scară, cu unitate metrică. Timpul de expunere și diafragma se vor stabili prin tatonări, acestea fiind asemănătoare celor folosite la prelucrarea urmelor papilare sub lumină UV în laborator.

Alegerea luminii optime emise prin cablul optic de către Polilight și reglarea acesteia se poate face și cu aparatul foto montat la cameră, dar procedura este mai dificilă.

Foto.25 -Aparatul foto montat la dispozitiv în vederea efectuării fotografierii urmei sau a obiectului vizat.

Dispozitivul este o unitate optică ce trebuie manevrată cu grijă, pentru a se evita deteriorarea lui.

Aplicații generale ale „Polylight PL 500”

„Polylight PL 500” este un echipament performant pentru căutarea urmelor la locul comiterii faptei , neutilizarea acestuia fiind de neconceput în investigarea tehnico-științifică modernă . Ajuns la locul comiterii faptei , criminalistul poate folosi lumina albă a echipamentului pentru o inspecție generală a locului faptei și descoperirea microurmelor. De asemenea , pentru a nu se face risipă de materiale , înainte de a purcede la metodele fizice sau chimice de evidențiere a urmelor papilare, sursa de lumină poate fi folosită pentru examinarea acestora. Utilizarea dispozitivului „Polylight PL 500” , este optimă și pentru căutarea urmelor de încălțăminte, de sânge, spermă, vopsea, salivă, etc.

Pentru aplicațiile în domeniul criminalisticii, „Polylight PL 500”, poate fi folosit atât la fața locului cât și în condiții de laborator, în trei moduri diferite :

punerea în evidență a urmelor prin fluorescență;

punerea în evidență a urmelor prin reflexia luminii;

punerea în evidență a urmelor prin absorția luminii

Evidențierea urmelor prin fluorescență

Fluorescența reprezintă proprietatea unei substanțe a a absorbi lumina sau o parte din razele luminoase și de a transpune o parte din energia absorbită într-o lumină cu lungime de undă mai mare, de culoare diferită. Urmele papilare evidențiate cu pudre fluorescente sau substanțe chimice, vor fi fluorescente în condiții de iluminare cu UV, testându-se toate benzile de lumină pentru a se verifica dacă se poate îmbunătăți fluorescența urmei sau contrastul față de fondul suportului urmei.

Evidențierea urmelor prin reflexia luminii

reflexia prin oglindire

Urmele papilare sau de altă natură , de pe suprafețele cu capacitate mare de reflexie (sticlă ) , pot fi puse în evidență și capturate , fără a fi tratate.

Fig.26 – Urme digitale latente pe sticlă, evidențiate cu lumină

albă incidentă de 680 nm .

reflexia difuză

Unele suprafețe ( gresia , marmura , etc.) reflectă lumina într-o manieră difuză , fiind necesare condiții speciale de iluminare. Astfel, în cazul urmelor de încălțăminte formate prin stratificare ( noroi , praf ), privite de deasupra , acestea pot fi mai întunecoase sau mai luminoase , fiind necesară o iluminare incidentală în unghi mic , cu lumină albă sau de altă nuanță , care evidențiază mai bine urma.

Evidențierea urmelor prin absorția luminii

Urmele papilare relevate chimic (soluție de ninhidrină , vapori de cianacrilat ), situate pe fundal multicolor, pot fi fotografiate direct, culorile din fundal fiind eliminate prin metoda absorției diferențiate, folosind o culoare din cele 12 benzi de lumină, care să corespundă fundalului pentru eliminarea interferențelor cromatice.

Astfel, în cazul urmelor de sânge formate prin stratificare sau destratificare, se poate folosi lumina violetă și verde (415 , 505 nm ).

Fig.27– Urme digitale formate prin stratificare în sânge, iluminate

cu lumină naturală și verde de 505 nm.

Căutarea urmelor papilare la locul faptei cu „Polylight PL 500”

→ latente

Așa cum am menționat anterior, în cazul urmelor papilare , pentru evitarea risipei de pudră, vor fi examinate mai întâi suprafețele și obiectele susceptibile a fi purtătoare de asemenea urme, lumina albă în unghi mic și ochelarii albi fiind cele mai potrivite pentru această operație.

În acest mod, la fața locului pot fi descoperite următoarele tipuri de urme papilare:

urme formate prin stratificare sau destratificare în: sânge, praf, vopsea, ulei ;

urme papilare relativ proaspete pe suprafețe lucioase (metal, sticlă, faianță)

În cazul urmelor papilare latente contaminate cu substanțe fluorescente ( sânge, cerneală, vopsea, etc.), se va folosi banda de lumină albastră (450 nm), cu ochelari portocalii, după care se va continua cu lumină UV cu ochelari transparenți.

→ relevate cu pudră fluorescentă

În cazul urmelor papilare latente relevate cu pudră fluorescentă, se va folosi lumina UV (350 nm ) și ochelarii transparenți, continuând cu celelalte benzi de lumină în scopul stabilirii luminii optime ce evidențiază toate elementele de identificare ale urmei.

Fig.28– Urme digitale relevate cu p.g.f. puse în evidență cu lumină

de culoare UV (350 nm) , albastră (450 nm) și verde (490 nm).

→ relevate cu pudră neagră

Pe suporturile care au suprafețe fluorescente, cele mai bune rezultate se obțin cu pudre negre magnetice sau nemagnetice, folosindu-se lumina albă, incidentă, cu unghi variabil și ochelarii transparenți.

→ relevate cu pudre albe sau argintii

Când suprafețele susceptibile a avea urme papilare sunt de culoare închisă , cele mai eficiente sunt pudrele albe sau argintii, cu lumină albă la intensitate maximă, al cărei unghi de incidență trebuie variat pentru a obține rezultate optime.

Fig.30– Urme digitale relevate cu pudră albă și evidențiate

în bandă de lumină albă (680 nm).

3.2. Metode fizice

Relevarea urmelor papilare prin metode fizice, constă în pulverizarea de pudre sau prafuri pe suprafețele pretabile a reține urme papilare, pudre care trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele proprietăți :

să fie în stare de pulbere foarte fină (pudră);

să prezinte o aderență selectivă ( doar la grăsimile prezente în urmă);

să fie uscată;

să fie în contrast de culoare cu suportul pe care a fost lăsată urma.

În practică , aceste pudre se împart în pudre pentru suprafețe monocolore și pudre pentru suprafețe multicolore. Din categoria celor pentru suprafețe monocolore , cele mai utilizate substanțe sunt : negrul de fum , carbonatul de plumb ( ceruza ) ,argentoratul , roșu de Sudan III , praful de xerox , funingine de camfor , etc.

În privința suprafețelor multicolore , urmele papilare sunt relevate cu ajutorul pudrelor fluorescente de diferite culori ( galbenă , verde , roșie-portocalie , etc) , sulfura de zinc , oxidul de zinc cu colofoniu , etc, puse în evidență cu ajutorul radiațiilor ultraviolete.

Răspândirea și îndepărtarea acestor pudre de relevare , pe și de pe suprafețele pretabile a reține urme papilare , se face cu ajutorul unor pensule fine din păr de veveriță , puf de marabu , struț sau fibră de carbon. În practică , pentru suprafețe mai deosebite ( plastic, cauciuc, etc) , este folosită cu succes , pensula magnetică.

Metode chimice

În afara metodelor optice și fizice, urmele papilare latente pot fi relevate și prin procedee chimice, procedee care se bazează pe reacția dintre anumite substanțe chimice și compușii transpirației. În funcție e particularitățile lor, metodele chimice pot fi structurate astfel :

relevare cu vapori de iod, acid fluorhidric, cianoacrilat, etc metodă cunoscută și sub denumirea de aburire ;

relevarea cu reactivi chimici propriu-ziși precum ninhidrina, rodamina B, nitratul de argint, Roșu de Sudan III , Negru de Sudan, D.F.O.,etc.

CAPITOLUL 4

RELEVAREA URMELOR PAPILARE LATENTE LĂSATE PE DIVERSE SUPRAFEȚE

4.1. Relevarea urmelor papilare de pe suprafețe textile

Încă de la început trebuie menționat faptul că nu există un procedeu cu eficiență sigură pentru evidențierea amprentelor latente aflate pe țesături.

Astfel, în cele ce urmează voi evidenția două metode chimice de relevare a urmelor papilare latente aflate pe astfel de suporturi :

Tratarea cu dioxid de sulf radioactiv (SO2)

Tratarea cu dioxid de sulf radioactiv poate evidenția amprentele în anumite cazuri, însă există multe cazuri în care este imposibil de evidențiat urmele papilare aflate pe țesături (material murdar, scămoșat) , după cum reiese din schema pe care o voi prezenta mai jos.

ȚESĂTURI

(numai pentru țesături sintetice fine)

Dioxidul de sulf radioactiv SO2

Gazul de dioxid de sulf se dizolvă în apa prezentă în urmele papilare și de asemenea poate reacționa cu constituenții grași (compuși lipidici). După ce o probă a fost expusă la dioxid de sulf radioactiv , prezența urmelor papilare poate fi detectată și înregistrată prin autoradiografie.

Acest procedeu poate fi folosit pe o varietate de suprafețe , incluzând hârtia și banda adezivă, dar nu este indicat în cazul urmelor vechi. Poate evidenția urmele papilare pe unele tipuri de material textil foarte fin și foarte curat (Fig. 31).

POATE FI FOLOSIT PE: materiale textile, bandă adezivă și câteva alte suprafețe;

NU POATE FI FOLOSIT PE: articole care au fost udate;

AVANTAJE: nu este distructiv, evidențiază urmele papilare pe ambele fețe ale bandei adezive (lucioasă și lipicioasă)

DEZAVANTAJE:

– necesită dotări speciale și personal calificat;

– necesită investiție și costuri de utilizare mari;

– mânuirea produșilor radioactivi poate crea probleme deosebite ;

– autoradiografia poate dura până la 2 săptămâni.

POATE INFLUENȚA INVESTIGAREA CRIMINALISTICĂ:

probele devin ușor radioactive și necesită regim special de depozitare.

Relevarea urmelor papilare de pe materiale textile se

mai poate efectua prin pulverizarea pe suprafața textilă susceptibilă a avea urme papilare, a unei pulberi de consistența smântânii, obținută din :

Iod = 10 g

Amidon pulbere = 90 g

Apă = 9 g

După uscarea amestecului obținut la o temperatură de 60 0 C , acesta va fi supus pulverizării prin măcinare cu ajutorul unui dispozitiv ce permite acest lucru. Pulberea obținută de culoare neagră-albastră, va fi pulverizată peste suprafața textilă, iar după aprox. 15 min., materialul textil va fi scuturat cu multă grijă, în scopul îndepărtării excesului de pulbere. Pentru fixare urmelor papilare se va proceda la fotografierea acestora.

În concluzie, succesul relevării urmelor papilare latente pe materiale textile depinde de mai mulți factori, printre care:

natura și țesătura materialului textil;

culoarea acestuia;

vechimea urmei depusă pe material;

cantitatea de secreție din care este formată urma, etc.

Nu pot fi relevate urme papilare latente, de pe materiale tricotate confecționate din lână sau materiale sintetice similare, materiale textile cu diferite modele în textură, murdare, scămoșate, ude.

Relevarea urmelor papilare lăsate în suprafețe de

consistență mare (suprafețe rugoase și uleioase)

Ceară și suprafețe ceruite

În cele ce urmează voi prezenta o diagramă privind urmele papilare aflate pe ceară sau suprafețe ceruite.

Legendă:

Sens traseu primar

Sens traseu special

Detalii suplimentare referitoare la stadiile procesului din diagramă

Urmele papilare imprimate (presate puternic) pot fi vizibile în ceara moale. Tehnicile de evidențiere a amprentelor în general, nu pot îmbunătăți vizibilitatea acestor amprente și în aceste cazuri fotografierea directă e unica soluție.

Uscarea la temperaturi de peste 20 0 C poate înmuia anumite tipuri de ceară. Există puține informații despre performanța comparativă a acestor proceduri de tratare a cerii, dar observațiile următoare pot furniza anumite sugestii în alegerea celei mai potrivite metode de lucru.

Examinarea în fluorescență poate evidenția urme papilare suplimentare. Este mai eficientă când urmele papilare sunt contaminate cu materiale cum ar fi grăsimea (untură, vaselină) sau fluide corporale care au fluorescență mai puternică decât transpirația sau cu un material absorbant cum ar fi „mizerie” pe un suport fluorescent.

Temperaturile scăzute de evaporare sunt foarte importante. Depunerea de metal sub vacuum nu este potrivită pentru articolele puternic contaminate (murdărite) cu materiale grase.

Negrul de Sudan evidențiază urmele papilare aflate pe aceste suprafețe, dar este extrem de important pentru articolele care nu au fost contaminate.

Vaporii de cianoacrilat de etil (SuperGlue), polimerizează pe unele urme papilare mai vechi, producând un depozit alb.

O pulbere (mai puțin sensibilă) albă sau neagră este de preferat altor pudre mai puțin fine (mai grunjoase), care pot adera la întreaga suprafață.

Reactivul cu particule mici este un proces sensibil, dar în general este potrivit numai pentru articole mici. Cel mai eficient este pe articole plate.

B .Suprafețe acoperite cu adezivi

Schema pe care o voi prezenta în continuare, poate fi avută în atenție pentru evidențierea urmelor papilare de pe ambele fețe ale suprafeței acoperite de adezivi (banda adezivă).

Tratarea ambelor fețe ale acestor suprafețe prin proceduri diferite, ridică anumite probleme. Dacă banda este deja lipită, când se începe examinarea se poate aplica o procedură feței non adezive, după care se dezlipește banda cu atenție , pentru a prelucra și fața adezivă.

Nu există un solvent suficient de bun pentru a îndepărta banda, fără a distruge urmele papilare de pe partea adezivă. Încălzirea sau înghețarea pot ajuta la îndepărtarea benzii.

Legendă:

Sens traseu primar

Sens traseu special

Detalii suplimentare referitoare la stadiile procesului din diagramă

Dacă urmele papilare sunt vizibile, articolul respectiv trebuie lăsat să se usuce înainte de fotografiere.

Uscarea la temperaturi mai mari de 300 C, poate distruge urme mai vechi.

Examinarea în fluorescență poate evidenția urme suplimentare. Este mai eficientă când urmele sunt contaminate cu materiale cum ar fi grăsimea sau fluide corporale, care dau o fluorescență mai puternică decât transpirația.

Tratarea cu dioxid de sulf radioactiv, în general nu este disponibil. Majoritatea urmelor de pe suprafața adezivă vor fi evidențiate cu Violet de Gențiana.

Depunerea de metal sub vacuum este un procedeu mai sensibil decât pulberile și poate evidenția urme foarte slabe chiar când articolele au fost udate.

–7. De evitat când articolele au fost ude.

10. Majoritatea benzilor adezive pe bază de material textil

sunt prea rugoase pentru a putea fi evidențiate urme

papilare.

12 – 13 Nu există date suficiente pentru a face comparații

elocvente între aceste două procedee.

Lemn brut (netratat, neprelucrat)

Pentru evidențierea urmelor papilare latente pe lemn brut, există puține informații despre eficiența sau sensibilitatea vreunui procedeu privind relevarea „fizică” a urmelor papilare, însă în cele ce urmează voi prezenta o schemă care poate fi luată seamă, în cazul în care, la locul faptei, se descoperă asemenea suporturi susceptibile a avea urme papilare.

Doar pt. articole

ce pot fi încălzite

Legendă:

Sens traseu primar

Sens traseu special

Fig. 32

Fig. 33 – Urmă papilară relevată cu soluție de

ninhidrină de pe suprafața unei scânduri

netratate de brad.

Detalii suplimentare referitoare la stadiile procesului din diagramă

1. Dacă urmele papilare sunt vizibile, atunci articolele respective vor fi lăsate să se usuce înainte de a fi fotografiate.

2 și 4. În cazuri rare, examinările în fluorescență pot evidenția urme papilare suplimentare, fiind un procedeu mai eficient când urmele sunt contaminate cu materiale cum ar fi grăsimea sau fluide corporale care produc o fluorescență mai puternică decât transpirația.

3. Uscarea la temperaturi de peste 300 C, poate distruge urmele mai vechi.

5. Pulberile în general, evidențiază doar urmele proaspete sau „grosolane” pe lemnul brut, neprelucrat. Se recomandă pulberile convenționale (albe sau negre) în dauna celor magnetice care sunt mai fine și vor adera la întreaga suprafață.

6. Articolele pot fi tratate cu D.F.O. (1,8-diaza-9-Flurenonă – reactiv pentru aminoacizi care produce o colorare roșie a crestelor papilare tratate), doar dacă sunt suficient de mici pentru a putea fi încălzite în întregime ( există foarte puține informații despre sensibilitatea acestui produs pe suprafețe de lemn neprelucrat).

7. Tratarea cu ninhidrină este probabil, cea mai eficientă tehnică pe suprafețe de lemn brut. Examinarea în fluorescență este necesară pentru evidențierea urmelor pe suprafețe de culoare închisă.

8. Există puține informații despre eficiența evidențierii „fizice”.

Suprafețe rugoase

În cazul suprafețelor rugoase, urmele papilare latente pot fi evidențiate prin mai multe procedee, însă în continuare voi detalia câteva dintre cele mai moderne , și anume:

Tratarea prin reactivi cu particule mici

Reactivul cu particule mici este o suspensie de particule fine de disulfit de molibden într-o soluție de detergent. Aderă la componentele grase ale amprentelor vechi, pentru a forma un depozit gri, fiind un procedeu rapid și simplu.

Este un procedeu suficient de sensibil, însă este mult mai eficient în cazul urmelor papilare proaspete decât în cazul celor vechi.

Aplicarea de spray este mult mai puțin eficientă , recomandându-se folosirea acestuia doar dacă nu există altă alternativă.

După aplicare, pulberea gri de disulfit de molibden, poate fi pur și simplu fotografiată.

Fig. 34 – Reactivi cu particule mici pe un ambalaj de polistiren expandat.

POATE FI FOLOSITĂ PE : suprafețe rugoase , cum ar fi polistiren expandat;

NU ESTE POTRIVITĂ PENTRU: hârtie;

AVANTAJE: -este un procedeu ieftin, rapid și ușor de folosit;

-poate fi folosit pe suprafețe ude.

DEZAVANTAJE:

este greu de prevenit distrugerea urmelor de pe partea inferioară a obiectelor supuse tratării;

– urmele papilare evidențiate pot fi ușor distruse;

aplicarea spray-ului provoacă multă mizerie;

poate provoca distrugerea bunurilor.

Tratarea prin depuneri de metal sub vid

Depunerile de metal sub vid folosesc tehnologii pe bază de vid pentru evaporarea termică a metalelor și depunerea unei particule fine de metal. O peliculă foarte fină, discontinuă, invizibilă de aur este depusă pe suprafața articolelor care sunt examinate și este urmată de depunerea de zinc în cantitate suficientă pentru a forma un depozit gri vizibil.

Modificări ale caracteristicilor fizice și chimice ale suprafeței, sunt evidențiate de formarea unei pelicule de zinc mai subțire sau mai groasă.

Se consideră că mecanismul principal care produce acest efect constă în mărimea variabilă a particulelor de aur care, la rândul ei, depinde de variațiile compoziției chimice ale suprafeței.

Pătrunderea particulelor de aur în suprafața (grosimea) urmei papilare, poate, de asemenea, să joace un rol important. Urmele apar fie ca imagini pozitive, fie ca imagini negative, ca o peliculă gri de zinc metalic.

Procesul este foarte sensibil și poate evidenția monostraturi de grăsimi pe suprafețe netede.

Fig. 35 – depozit de metal sub vacuum pe o pungă de polietilenă (de densitate înaltă).

POATE FI FOLOSITĂ PE: – majoritatea suprafețelor pentru

ambalaje de plastic, cum ar fi

polietilenă, materiale PVC;

– suprafețe din piele;

NU ESTE POTRIVITĂ PENTRU: hârtie și carton;

AVANTAJE: – este extrem de sensibilă (evidențiază la fel urmele

vechi ca pe cele proaspete);

– evidențiază urmele papilare de pe suprafețele ude.

DEZAVANTAJE:

este un procedeu costisitor;

– necesită personal calificat;

Tratarea cu vapori de cianoacrilat de etil

Tratarea cu vapori de cianoacrilat de etil a fost folosită pentru prima dată în anul 1978 de către specialiștii de la Poliția Națională Japoneză. În România, procedeul a apărut la începutul anilor ’90 și s-a extins în anul 2002, odată cu dotarea Institutului de Criminalistică și a serviciilor criminalistice cu autolaboratoare pentru investigarea tehnico-științifică a locului faptei, dotate cu instalații moderne de relevare a urmelor papilare latente cu vapori de cianoacrilat de etil.

Vaporii de Superglue, cianoacrilat de etil, polimerizează pe unele urme papilare mai vechi producând un depozit alb. Această polimerizare este posibil să fie catalizat de apă și posibil alți consituienți ai amprentei slabe. Eficiența efectivă depinde de condițiile în care are loc procesul.

Presiunea atmosferică, temperatura normală a camerei și o umiditate relativă (80 %) sunt condiții optime pentru evidențierea urmelor papilare latente.

Încălzirea cianoacrilatului de etil la 1200 C este recomandată pentru a grăbi evaporarea. Procesul se consideră a evidenția urme papilare pe o gamă largă de suprafețe, însă este indicat a se folosi un colorant fluorescent și apoi examinarea în lumină fluorescentă pentru a evidenția cât mai multe urme.

Fig. 36 – Urmă digitală relevată cu vapori de cianoacrilat

de etil pe un cartuș de vânătoare cu alice.

POATE FI FOLOSITĂ PE: – majoritatea suprafețelor nonporoase;

– extrem de eficient pe suprafețe

rugoase, vinilin, cauciucuri;

NU ESTE POTRIVITĂ PENTRU: – majoritatea materialelor

poroase și care au fost udate;

AVANTAJE: – este ușor și simplu de folosit, ieftin și nu afectează urmele biologice pentru stabilirea profilului genetic;

DEZAVANTAJE: – personalul care lucrează cu el nu trebuie să se

expună la vapori;

– amprentele evidențiate pot fi dificil de văzut

chiar și pe suprafețe închise la culoare,

folosirea unui colorant fluorescent fiind

esențială pentru evidențierea mai multor urme.

Există mai multe metode de relevare a urmelor papilare latente cu vapori de cianoacrilat de etil, iar în cele ce urmează voi prezenta patru dintre aceste metode:

Pliculețele „Hard Evidence”

Pliculețele „Hard Evidence” (Fig.37) sunt ușor de folosit atât în laborator cât și cu ocazia investigării criminalistice a locului faptei, în scopul relevării urmelor papilare latente.

De asemenea pot fi folosite în interiorul autovehiculelor sau corturilor montate deasupra bicicletelor, mobilei, cadavrelor sau a altor obiecte prea mari pentru o cameră de fumizare normală.

Ca procedură de lucru, la locul faptei sau în laborator, pur și simplu se va rupe unul și se va lăsa în interiorul încăperii. Alături de pliculeț se va pune o ceașcă cu apă caldă în scopul creșterii umidității aerului. Este recomandat, ca înainte de începerea tratării, în încăperea respectivă să fie pusă o plăcuță neagră (plăcuță martor) cu impresiuni papilare latente lăsate voluntar. Se va lăsa să acționeze între 10-15 min., după care vor fi evaluate progresele. Dacă urmele au fost relevate, procesul se va opri prin scoaterea plicului în afara încăperii, sigilarea acestuia și aerisirea camerei. Un pliculeț poate fi folosit 10-15 ore pentru fumizare, valabilitatea acestuia fiind de 12 luni.

„Coleman Vacu” – Unitatea de fumizare cu cianoacrilat de etil sub vacuum.

Fumizarea cu cianoacrilat de etil sub vacuum „Coleman Vacu”, (Fig.38), a fost dovedită a fi foarte eficientă, prevenind câteva probleme prezente la fumizarea cu adezivi în condiții normale, cum ar fi expunerea inegală pe toate suprafețele ale obiectului susceptibil a avea urme papilare latente.

Fig.38 – „Coleman Vacu” – Unitatea de fumizare

cu cianoacrilat de etil sub vacuum.

Când se va face fumizarea sub acțiunea vacuumului, este practic imposibil să se fumizeze excesiv obiectele în litigiu. Cel mai interesant aspect este faptul că, obiecte precum saci de gunoi, pungi, etc nu trebuie să fie atârnate sau împrăștiate , cu ajutorul vacuumului toate părțile vor fi fumizate uniform.

Ca procedură de lucru, obiectele vor fi introduse în unitatea de fumizare (pot atinge marginile camerei ), se va deschide un pliculeț „Hard Evidence” care va fi lipit pe interiorul camerei și se va permite fumizarea sub vacuum a obiectelor aprox. 20 min.

După terminarea procesului, obiectele supuse tratării nu vor avea reziduri albe deși urmele latente au fost relevate. Vor fi lăsate să se aerisească 10 min. înaintea prelucrării cu pudre.

Dacă este disponibilă o sursă de lumină ultravioletă, este recomandată folosirea pudrelor fluorescente pentru vizualizarea tuturor urmelor papilare.

cameră automată de fumizare cu cianoacrilat de etil.

Este o metodă de fumizare cu umiditate controlată, care are dotări automate, existând posibilitatea schimbării acestora potrivit necesităților (Fig.39).

Fig.39 – Cameră automată de fumizare cu

cianoacrilat de etil.

Pentru a evita riscurile asociate fumizării urmelor latente, această Cameră automată de fumizare cu cianoacrilat de etil este fără tuburi, fiind un sistem cu totul automat, care nu numai că relevă urme papilare latente, dar o face fără a expune utilizatorul la aburi nocivi.

Are un sistem de filtrare fără tuburi , din carbon, geam de siguranță pe ușa din față, iluminarea vaporilor din interiorul camerei, motor ventilator fără scântei și un mecanism pentru siguranță.

Panoul de control oferă posibilitatea utilizatorului să folosească setările din fabrică de umiditate, timp, circulație a aerului sau să le selecteze pe cele dorite, în funcție de mediul unde acesta se află. Un ventilator de circulație internă uniformizează aerul în cameră, aburii putând fi evacuați în orice moment prin atingerea unui buton pentru prevenirea fumizării excesive.

Interiorul este „îmbrăcat” pentru ca aburii de cianoacrilat de etil să nu se lipească de laturi, reducând astfel curățarea depunerilor calcaroase.

Cameră portabilă de fumizare.

Fig.40 – Cameră portabilă de fumizare

Cele două seturi de laturi ale acestei camere de fumizare, au articulații întărite ce pivotează una în jurul celeilalte. Camera are un orificiu special pe o parte, pentru a permite introducerea unei baghete de fumizare și/sau pentru a permite atașarea unui tub de evacuare.

Pentru bagheta de fumizare se recomandă cianoacrilatul de etil, procedura de lucru fiind în mare măsură asemănătoare cu cea prezentată la pliculețele „Hard Evidence”.

În concluzie, pot spune că tratarea cu vapori de cianoacrilat de etil, indiferent de metoda folosită (fiecare din aceste metode prezintă avantajele și dezavantajele ei) , este procedeul cel mai indicat a fi folosit pentru relevarea urmelor papilare latente de pe suprafețe rugoase, pentru că:

este extrem de sensibil pentru suprafețe rugoase, vinilin, cauciucuri;

este un procedeu relativ ieftin;

este un procedeu rapid și ușor de folosit;

Relevarea urmelor papilare de pe pielea umană.

Există câteva procedee care se consideră a fi folosite pentru evidențierea urmelor papilare aflate pe piele. Nici una însă dintre acestea nu pare să exceleze în sensibilitate sau specificitate. Neexistând studii comparative în ceea ce privește rezultatele lor, nu pot fi făcute recomandări generale pentru examinarea urmelor papilare aflate pe piele.

În cazuri deosebite, de exemplu pentru urmele vechi « grosolane », și mai ales pentru cele contaminate cu produse cum ar fi uleiul sau grăsimea, este posibil să se evidențieze urmele pe zone fine ale pielii, cu pulberi sau examinări în fluorescență, aceasta din urmă fiind utilă și pentru amplificarea urmelor contaminate cu sânge aflate pe piele.

Proceduri:

Mare parte din tehnici, raportate în literatură, le voi enumera în cele ce urmează, însă țin să menționez faptul că nu există o anumită ordine a preferințelor și nici instrucțiuni sau „rețete” sigure de lucru:

tratarea cu iod urmată de transferul pe o suprafață argintată;

transferul pe hârtie lucioasă urmată de pudrarea cu pulberi obișnuite;

pulbere de plumb urmată de examinarea cu raze „X” ;

tratarea cu pulbere magnetică urmată de transferul pe folie „Dacty” ;

tratarea cu vapori de cianoacrilat de etil.

În continuare, voi detalia o metodă de relevare a urmelor papilare de pe pielea umană, metodă elaborată în cadrul Institutului de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliției Române :

Urmele papilare latente de pe pielea umană pot fi ridicate prin aplicarea pe piele (în regiunile susceptibile a avea urme, spre exemplu în cazul uni viol, zonele gâtului, coapselor) a unei folii de aluminiu acoperită cu un strat de silicagel de granulație foarte fină.

După ce a fost ridicată de pe piele, foliei de aluminiu, în scopul evidențierii urmelor, îi pot fi aplicate două procedee :

pulverizarea cu vapori de iod : – dacă urmele sunt evidențiate

acestea vor fi fixate prin

fotografiere;

– dacă urmele papilare nu apar,

pulverizarea cu o soluție de acid sulfuric în apă (concentrație 30%) și încălzirea foliei într-o etuvă, timp de 5-15 minute la o temperatură de 120-1400C, până ce urmele papilare vor fi evidențiate negre pe fond alb.

Relevarea urmelor papilare de pe suporturi vegetale (frunze).

Relevarea urmelor create pe suporturi vegetale (frunze), este o metodă pur românească, inventată de domnul chestor de poliție dr. Popa Gheorghe, brevet de invenție nr. 11413 C1/31.10.1996, metodă prezentată în premieră mondială la Congresul din iulie 2000 de la Cleveland, OHIO, S.U.A.

Mecanismul de formare a urmelor pe asemenea suport, este explicat științific prin faptul că datorită acțiunii mecanice exercitată supraliminal de obiectul creator (mâini, încălțăminte, pneuri auto), cloroplastele purtătoare de pigmenți clorofilieni, se sparg iar clorofila migrează în spațiile intercelulare și epidermă, pe traseele create de topografia suprafeței de contact, reproducâd-o cu fidelitate.

Pentru a evidenția urma lăsată de agentul vulnerant, frunza este supusă unui proces de stopare a procesului de transpirație și fotosinteză, concomitent cu menținerea sa într-o suprafață relativ plană, la o temperatură de aprox. 200 0 C. Acest lucru se poate realiza, spre exemplu, prin așezarea fruzei purtătoare de urmă între două plăci de sticlă opacă prevăzute pe margini cu garnituri subțiri de etanșeizare și presate cu ajutorul unor cleme.

După o perioadă de aprox. 6-8 h, odată cu încetarea procesului de fotosinteză și a respirației, va apărea o diferență de contrast cromatic între zona lezată și restul suprafeței limbului foliar, datorată declanșării procesului de etiolare a zonelor învecinate zonei lezate, dar și datorită alterărilor și interferențelor celulare produse prin distrugerea cloroplastelor și difuzarea clorofilei în celulele epidermice lezate și în spațiile intercelulare ale parenchimului palisadic.

După 48h procesul de fotosinteză este complet întrerupt, contrastul cromatic este maxim, iar urma este astfel relevată. După aceasta urma va fi fixată prin fotografiere (Fig.41 – 42 ).

Pentru o rezistență mai ridicată a frunzei în timpul manipulării, se recomandă pulverizarea de la 15-20 cm a unui strat sensibil de lac incolor.

Există posibilitatea ca descoperirea suportului vegetal purtător de urme, să aibă loc într-un moment în care a intervenit procesul de uscare.

În această situație, pentru ca urmele să fie evidențiate, materialul vegetal este supus unei operații de revitalizare în apă, timp de 10-30 min. Apa se difuzează în spațiile intercelulare, materialul vegetal își redobândește astfel elasticitatea, redresându-se în ansamblul său, iar urmele revin la forma și dimensiunile avute înainte de uscare ( Fig. 43 – 45).

Fig.43 – O frunză uscată Fig.44

CAPITOLUL 5

PROBLEME DE CERCETARE CU APLICABILITATE PRACTICĂ

Metoda chimică de relevare a urmelor papilare latente cu ajutorul vaporilor de cianoacrilat, este fără îndoială, cea mai nouă și revoluționară metodă de relevare, folosită de criminaliștii români, fiind ușor de folosit și cu rezultate deosebite.

În acest sens, în cadrul Institutului de Criminalistică din Inspectoratul General al Poliției Române, folosind instalația de vaporizare cu cianoacrilat din dotarea autolaboratorului, a fost testat conținutul mai multor tipuri de Super Glue (cianoacrilat de etil) existente pe piață, în scopul descoperirii celui mai sensibil pentru relevarea urmelor papilare latente.

Rezultatele acestei cercetări au fost dealtfel publicate, în numărul 5/septembrie 2005 al revistei „Criminalistica” , din care voi prezenta în continuare câteva aspecte mai deosebite.

În procesul de expunere la vaporii de cianoacrilat, a obiectelor susceptibile a avea urme papilare, trebuie să se aibă în vedere:

tipul (marca) de Super Glue folosit;

concentrația de cianoacrilat a acestuia;

greutatea substanței.

Testările au fost efectuate folosindu-se conținutul de cianoacrilat a trei tipuri de Super Glue: „Chemmer” , „Vultur” (ambele de 2g) și Super Super Glue (de 3g) , prezentate în fig. 46 – 48 .

Fig. 46-Super Glue „Chemmer”, 2g Fig. 47-Super Glue „Vultur”, 2g

Fig. 48-Super Super Glue, 3g

Timpii de expunere a obiectului purtător de urme la vaporii de cianoacrilat, după atingerea temperaturii de 1300 C au fost:

5-10 min. pentru Super Glue: „Chemmer” 2g;

10-15 min pentru Super Glue „Vultur” 2g;

15-20 min. pentru Super Glue 3g.

Întreg procesul de relevare a urmelor papilare latente folosind instalația de vaporizare a autolaboratorului, durează între 30 și 40 min, în funcție de obiectul supus tratării și tipul de Super Glue folosit.

Timpii de expunere folosiți sunt orientativi, întreg procesul de vaporizare cu cianoacrilat trebuind atent urmărit, deoarece urmele papilare pot fi relevate într-un timp foarte scurt, iar expunerea prelungită poate duce la depunerea în exces a vaporilor de cianoacrilat și la îmbâcsirea crestelor papilare și implicit la „distrugerea” urmei.

Contrastul urmelor papilare relevate prin vaporizare cu cianoacrilat, poate fi îmbunătățit prin pensulare cu prafuri fluorescente sau nefluorescente, magnetice sau nemagnetice, în funcție de natura și culoarea suportului.

La un număr redus de obiecte purtătoare de urme papilare (2-4), nu se recomandă folosirea unei cantități mai mari de Super Glue, decât în cantitățile anterior menționate, deoarece, așa cum am mai spus, există riscul îmbâcsirii crestelor cu vapori de cianoacrilat. Dacă rezultatul, după folosirea unui tub de Super Glue, nu este satisfăcător, procesul va fi reluat prin adăugarea unui alt tub de cianoacrilat, cu ajutorul furtunului din plastic, prin orificiul din fereastră.

Cel mai bun rezultat în relevarea urmelor papilare cu vapori de cianoacrilat, la toate tipurile de obiecte purtătoare de urme testate, a fost obținut folosind Super Glue „Chemmer” de 2g.

Avantajele vaporizării cu cianoacrilat folosind instalația de vaporizare cu cianoacrilat din dotarea autolaboratorului:

este o metodă simplă și ieftină, obținându-se rezultate deosebite cu minim de efort;

nu există riscul „ștergerii” urmelor papilare relevate, vaporii de cianoacrilat se imprimă și se fixează foarte bine pe crestele urmelor papilare;

criminalistul nu intră în contact direct cu vaporii de cianoacrilat, eliminându-se riscul îmbolnăvirii;

este sensibil la urmele papilare mai vechi, lăsate pe suprafețe lipicioase sau poroase ( suprafețe unde pulberile nu sunt eficiente);

sunt evidențiate toate urmele papilare existente pe obiectul purtător, eliminându-se îndoială că nu au fost relevate toate urmele din motive obiective sau subiective;

metoda de relevare cu vapori de cianoacrilat, nu afectează urmele biologice pentru stabilirea profilului genetic;

În continuare voi ilustra câteva urme papilare, neprelucrate, în stare „brută”, evidențiate cu vapori de cianoacrilat pe diferite obiecte:

Fig. 49 Fig. 50

Urme papilare relevate de pe un pistol de culoare argintie.

Fig. 51 Fig.52

Urme papilare relevate de pe un cartuș de vânătoare cu alice.

Fig. 53 Fig. 54

Urme papilare relevate cu vapori de cianoacrilat de pe un ciocan.

Fig. 55 Fig. 56

Urme papilare relevate de pe un pistol de culoare brună.

Fig. 57

Fig. 58 Fig. 59 Fig.60

Urme papilare relevate cu vapori de cianoacrilat de pe un pistol mitralieră

cu pat rabatabil – de pe țeavă, uluc și capacul cutiei mecanismelor.

CAPITOLUL 6

METODE DE PRELUCRARE A URMELOR PAPILARE RELEVATE DE LA LOCUL FAPTEI

Sistemul AFIS 2000

In trecut , urmele papilare relevate de la fata locului erau comparate cu cele existente in cartotecile dactiloscopice ale politiei romane cu ajutorul lupei sau cu ochiul liber.

Incepand cu anul 1996 a fost introdus in Romania sistemul AFIS de comparare computerizata a urmelor relevate cu cele aflate in baza de date a computerului.

Dotarea Poliției Române la finele anului 1996 cu tehnologia AFIS-2000 de codificare, examinare și stocare automată a amprentelor papilare a marcat un pas important pe linia modernizării poliției tehnico-științifice și susținerii eforturilor profesionale ale specialiștilor criminaliști privind:

-eficientizarea dactiloscopiei, una dintre cele mai sigure metode de identificare a persoanelor;

-procesarea operativă a amprentelor persoanelor suspecte și stabilirea în timp real a identității și faptelor comise de acestea, indiferent de distanța existentă între locul investigării și cel al comiterii infracțiunii în diverse situații: dejucarea unor tentative de fals privind identitatea, verificarea unor stări de recidivă, evidența și controlul refugiaților, azilanților și apatrizilor, urmărirea internă și internațională a răufăcătorilor, stabilirea identității unor persoane sau cadavre cu identitate necunoscută;

-examinarea dactiloscopică rapidă (de la câteva secunde la 5 minute) a amprentelor și urmelor papilare imprimate fragmentar cu o pondere întâlnită de aproximativ 90%, în contrast cu sistemul clasic de lucru în care criteriile de organizare și utilizare a cartotecilor monodactilare se raportau la o situație ideală și anume cerința imprimării complete a desenului papilar în vederea atribuirii unei formule de clasificare cât mai exactă;

identificarea pe baza urmelor papilare ridicate de la fața locului a autorilor de infracțiuni la scurt timp sau chiar la data efectuării cercetării la fața locului, facilitând administrarea probatoriului, recuperarea prejudiciului și stabilirea unor conexiuni între cauzele nesoluționate;

-rezolvarea unor aspecte logistice importante ce vizau organizarea spațiului de lucru, timpul și efortul deosebit alocat codificării și examinării clasice a unui număr mare de fișe dactiloscopice acumulat la nivelul cartotecii centrale, toate acționând în detrimentul operativității și eficienței.

Acest sistem reprezintă tehnologia de vârf în domeniu și rezolvă cu succes cerințele utilizatorilor.

Față de sistemul NEC ce necesită o intervenție laborioasă a operatorului în procesul codificării urmelor și impresiunilor, de sistemul MORPHO care se raportează în mare măsură modului clasic de lucru în cartoteci având ca repere principale centrul și delta amprentei precum și inconveninentele de ordin tehnic ale celorlalte sisteme, AFIS 2000, bazat pe cea mai răspândită clasificare a amprentelor, respectiv formula Henry, prezintă multiple avantaje, fapt pentru care a fost achiziționat de numeroase state.

Ca mod de lucru, sistemul AFIS 2000 identifică detaliile amprentelor, atribuie fiecăreia o clasificare și procedează la codificarea detaliilor.

AFIS 2000 clasifică automat amprentele, ulterior operația fiind supravegheată și corectată de operatorul dactiloscop. În mod diferit față de specialistul dactiloscop, procesorul de imagini "vede" amprenta ca orice sistem de computere interpretând informația sub formă de numere. Pentru clasificarea automată a amprentelor și codificarea detaliilor AFIS 2000 convertește informația în date numerice sau binare.

Prelucrarea imaginii impresiunilor se realizează de pe fișele decadactilare iar a urmelor de pe fotograme, clișeele fotogramelor la mărime naturală sau de pe obiectele purtătoare de urme a căror grosime nu depășește 5 mm.

Pentru utilizatori, sistemul AFIS 2000 a fost conceput să gestioneze numai imaginile amprentelor (urme și impresiuni) și caracteristicile desenelor papilare, minuțiile, fiecare imagine având un cod numeric.

Gestionarea în clar a datelor de identificare a persoanelor amprentate precum și a cazurilor de la care s-au ridicat urmele ce urmează a fi examinate în sistem se realizează cu ajutorul unor microcalculatoare de uz curent (P.C.), care nu fac parte din sistem.

Elementul de legătură între aceste programe și sistem este numărul de identificare (I.D.) unic pentru fiecare fișă decadactilară și de asemenea pentru fiecare urmă papilară.

Pentru soluționarea operativă a identificărilor, descriptorii fizici, fotogramele urmelor digitale și fișele decadactilare sunt cartate strict în cartoteci separate.

Fig. 61 Configurația Sistemului AFIS 2000

Modernizarea sistemului AFIS cu ultimele descoperiri în materie este redată de noul model OMNITRAK prezentat la Conferința Internațională a Utilizatorilor AFIS, care aduce următoarele facilități:

-compatibilitate cu programele U.E. în domeniu și sistemele AFIS;

-trecerea secvențială de la AFIS 2000 la Omnitrak;

-scanarea automată a amprentelor și datelor de stare civilă;

-o calitate superioară a preluării și prelucrării urmelor papilare;

-filtrul Gabor de curățare a imaginii, scheletizarea crestelor papilare, contrast, strălucire și zoom-are superioare;

Aplicația pentru scanarea, codificarea și căutarea amprentelor și urmelor palmare a cunoscut modificari substanțiale în ceea ce privește:

-procesarea automată a amprentelor palmare inclusiv extremitarea regiunii hipotenare

-setarea automată a parametrilor de căutare

-posibiliatatea de import electronic de la fața locului a urmelor prin fotografiere digitală la mărime naturală și transmiterea cu ajutorul unui calculator portabil la baza de date Omintrak.

6.2 METODA PRINTRAK DE PROCESARE A URMELOR PALMARE

„SOLUȚIA CAMBRIDGE”

6.2.1. Regiunile palmare

Palma propriu-zisă, fără degete, este împărțită în trei regiuni având ca limite șanțurile de flexiune palmare. De la baza degetelor până la șanțul de flexiune situat aproximativ orizontal în podul palmei se află regiunea digito-palmară, iar de la aceasta pornește un alt șanț de flexiune orientat relativ vertical către baza palmei, divizând-o în alte două regiuni: regiunea tenară, cea de la baza policelui, și regiunea hipotenară, care este situată spre exteriorul palmei.

În regiunea digito-palmară pot fi întâlnite creste cu aspect de arcuri, de lațuri simple, lațuri duble și delte.

Nu se vor întâlni în această regiune creste papilare sub formă de cercuri, spirale sau alte forme caracteristice nucleului amprentelor digitale.

În cele mai multe cazuri, arcurile întâlnite în regiunea digito-palmară au concavitatea îndreptată spre dreapta, la mâna dreaptă, și spre stânga, la mâna stângă (îndeosebi arcurile situate în partea superioară a acestei regiuni). Lațurile simple pot fi întâlnite în zonele dintre degetul arătător și cel mijlociu, dintre degetul mijlociu și cel inelar, precum și dintre degetul inelar și cel mic. În zona dintre degetul mijlociu și cel inelar, precum și în zona dintre degetul inelar și cel mic, pot fi întâlnite uneori și lațuri duble. Tot aici, la baza degetelor, se găsește câte o deltă, care poartă denumirea de delta arătătorului, mijlociului, inelarului și a degetului mic.

În regiuna hipotenară liniile papilare pot fi întâlnite sub formă de arcuri, lațuri, cercuri sau alte forme caracteristice nucleului unei dactilograme digitale. Arcurile din regiunea hipotenară sunt orientate mai frecvent cu concavitatea spre cea tenară, iar crestele sub formă de lațuri ori spirale sunt situate la baza regiunii. Dacă această regiune se găsește în dreapta dactilogramei palmare indică mâna dreaptă, iar în stânga ei indică mâna stângă.

Regiunea tenară, indiferent de configurația liniilor papilare, are forma specifică pulpei degetului mare. Ea este situată întotdeauna în stânga desenului papilar palmar, în cazul mâinii drepte, iar în cazul mâinii stângi se găsește în partea dreaptă a acestuia.

Crestele papilare cel mai des întâlnite în această regiune sunt în formă de arcuri. Se mai pot găsi și lațuri, spirale, precum și alte forme, însă izolate.

Crestele papilare cu aspect de arcuri, situate în regiunea tenară, se caracterizează prin aceea că se află orientate cu concavitatea spre degetul mare. Direcția inversă a concavității va indica mâna căreia îi aparține desenul papilar.

6.2.2 Interpretarea urmelor palmare

Interpretarea urmelor palmare vizează stabilirea regiunii mâinii și, bineînțeles, a mâinii căreia îi aparține urma. Principalele elemente de orientare în aceste determinări sunt desenele formate de crestele papilare în cele trei regiuni ale palmei și însuși modul de prindere a obiectului.

Urma palmară rămâne în foarte rare cazuri imprimată, în totalitatea ei, la fața locului. Cel mai frecvent se întâlnesc urme lăsate de anumite regiuni ale palmei. De aceea, a se determina cărei mâini și regiuni din ea îi aparține urma găsită prezintă o deosebită importanță în identificarea autorului. Cunoscându-se însă structura desenului papilar palmar, determinarea mâinii și a regiunii nu mai constituie o problemă.

La urmele lăsate de mâna dreaptă, șanțul de flexiune al degetului mare, care pornește de la baza desenului papilar, va urma o curbă ascendentă spre stânga, delimitând astfel regiunea tenară, iar șanțul flexiunii metacarpiene, care pornește de sub degetul mic, se va curba spre stânga sus în direcția degetului arătător.

Șanțurile de flexiune care despart cele trei regiuni palmare sunt cute ale pielii, fără creste papilare, iar urmele acestora sunt reprezentate de linii albe.

La urmele lăsate de mâna stângă, șanțul de flexiune al degetului mare se va îndreapa spre dreapta, ca de altfel și șanțul flexiunii metacarpiene.

Rezultă deci, că inversul direcției în care sunt dirijate șanțurile de flexiune ale unei dactilograme palmare indică mâna care a lăsat urma palmară la locul faptei.

Deosebit de caracteristic se prezintă desenul în regiunea digito-palmară, unde se găsesc delte la baza fiecărui deget, iar arcurile care se formează aici sunt concave și orientate cu deschizătura în dreapta, la mâna dreaptă, și cu deschizătura în stânga la mâna stângă.

Fiecare din celelalte regiuni ale palmei au creste papilare de formă și structură caracteristice ceea ce, conjugat cu urmele lăsate de șanțurile flexorale, ajută la stabilirea regiunii ce a creazt urmele la fața locului.

Acest fapt are importanța sa în examinarea comparativă criminalistică, deoarece, în cazul descoperirii unor urme fragmentare – și acesta este cazul cel mai frecvent -, expertul compară urmele respective în primul rând cu acele regiuni din care este cel mai probabil ca ele să provină.

Altfel, examinarea devine greoaie și neoperativă, consumându-se mult timp cu studierea amănunțită și în întregime a amprentei palmei .

Studiul efectuat pe mii de amprente palmare a relevat că în general se întâlnesc următoarele forme de creste în regiunile papilare ale palmei:

-arcuri, lațuri, cercuri, spirale și delte în regiunile, digito-palmară, tenară;

-arcuri și creste papilare paralele orizontale sau înclinate în regiunea hipotenară;

-linii albe care reproduc încrețiturile pielii, foarte dese și neregulate mai ales în regiunea tenară.

Un element care poate și trebuie să fie luat în considerare este examinarea amănunțită și atentă la fața locului a obiectelor purtătoare de urme.

În ceea ce privește determinarea mâinii probabile de la care provine o urmă, aceasta se face în majoritatea cazurilor, de către un criminalist specialist și se materializează într-un raport de constatare tehnico-științifică. Interpretarea urmelor de mâini se efectuează nu numai la fața locului ci și cu prilejul examinărilor criminalistice de laborator.

6.2.3. Dificultăți ale metodei clasice de examinare a urmelor palmare

După aproape un secol de la consacrarea dactiloscopiei ca metodă certă de identificare a persoanei, de stabilire a identității infractorilor recidiviști și de probare a vinovăției făptuitorilor pe baza urmelor palmare ridicate din câmpul infracțiunii, metodologia și tehnica de lucru în acest domeniu erau foarte puțin evoluate față de stadiul de pionierat.

În scopul măririi posibilităților de exploatare a urmelor palmare ridicate de la fața locului, deci și a comparării operative a acestora cu impresiunile papilare palmare, specialiștii din Serviciul Criminalistic al Inspectoratului municipiului București, au propus înființarea unei cartoteci de impresiuni și urme palmare, care să aibă un sistem de clasificare simplu, dar în același timp ușor de exploatat.

Astfel, în anul 1976 a fost depus la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, dosarul cuprinzând concepția acestei cartoteci, iar în anul 1978, lucrarea a fost brevetată.

Sistemul de clasificare al impresiunilor și implicit al urmelor de aceeași natură, avea la bază oarecum aceleași principii de clasificare și subclasificare din sistemul monodactilar utilizat la acea dată în țara noastră, bineînțeles cu particularitățile proprii regiunilor mâinii.

Clasificarea impresiunilor și urmelor palmare avea la baza utilizarea a trei criterii:

– primul criteriu de clasificare al impresiunilor și urmelor palmare, îl constituia mâna de la care provin, astfel cele de la mâna dreaptă se notau cu litera D iar cele de la mâna stângă cu litera S. În concluzie cartoteca avea două clasoare diferite – clasorul D și clasorul S.

– al doilea criteriu îl constituia clasificarea impresiunilor și urmelor palmare după regiunile palmei de la care provin. Partea interioară a fiecărei palme are trei regiuni, astfel încât în sistemul de clasificare fiecare regiune era notată cu cifre romane (I, II, III ) precedate de indicatorul mâinii de la care provin – DI, DII, DIII pentru mâna dreaptă și SI, SII, SIII pentru mâna stângă.

– al treilea criteriu era reprezentat de particularitățile pe care le are desenul papilar dintr-o regiune sau alta a palmei, ținând cont de tipurile, subtipurile și varietățile desenelor papilare, așa cum erau ele precizate în clasificarea și subclasificarea dactiloscopică monodactilară.

Actualizarea masivă cu fișe și urme, precum și exploatarea manuală a acestora în cartoteca dactiloscopică palmară folosindu-se lupe sau unele instrumente optice puțin evoluate au făcut în timp să se diminueze operativitatea cerută în aceste operațiuni.

Creșterea numărului de specialiști în dactiloscopie precum, și a metodelor și mijloacelor de relevare a urmelor papilare, a eforturilor de perfecționare a întregii activități precum și diversificarea formulelor de clasificare nu au însemnat decât pași mărunți într-un domeniu în care obiectivismul începuse să cedeze în fața subiectivismului.

Cu toată pregătirea, factorul uman era depășit de volumul de date-impresiuni și urme – ce trebuiau comparate – impunându-se în acest domeniu un sistem de robotizare care s-a realizat în cele din urmă prin ani de studii și cercetări aplicative ale tehnicii de calcul în domeniul dactiloscopiei.

În sprijinul acestei idei nu este de neglijat nici faptul că spațiile de depozitare ale cartotecilor palmare atrăgeau cheltuieli materiale în efectuarea de comparații și timp, poate cel mai prețios element în lupta contra crimei.

Diversificarea metodelor de căutare și relevare a urmelor papilare a permis exploatarea unor categorii tot mai largi de suporturi concomitent cu profesionalizarea specialiștilor criminaliști, ceea ce a condus la creșterea numărului de urme ridicate din câmpul infracțiunii. Paradoxal, aceasta nu s-a reflectat profesional în identificarea finală.

Un alt element deosebit de semnificativ a fost relevarea pentru cartotecile de urme papilare, a fragmentelor de urme palmare a căror valorificare prin exploatarea cartotecilor clasice nu se raportau la situațiile ideale în care se regăseau regiunile sau particularitățile desenului papilar palmar.

Aceste considerente au condus atât pe plan mondial cât și pe plan național la stabilirea identității unor persoane și identificarea persoanelor ce au lăsat urme în câmpul infracțional, după o perioadă foarte mare de timp, aproximativ 2-3 ani.

Cu certitudine se poate afirma că studiile conjugate ale specialiștilor în dactiloscopie și a celor din informatică s-au materializat în crearea unor sisteme de identificare automată a amprentelor digitale încă din anul 1980.

Totuși, pentru impresiunile și urmele palmare nu se întrezărea o soluție.

6.2.4. Avantajele sistemelor de identificare automată a amprentelor papilare în domeniul dactiloscopiei.

Țările puternic industrializate, având o industrie electronică foarte dezvoltată au efectuat cercetări în scopul descoperirii de soluții tehnice care să permită examinarea cu ajutorul computerului a impresiunilor și urmelor papilare.

Rezultate notabile au obținut S.U.A. (PRINTRAK-acum MOTOROLA), Japonia (NEC), Franța(MORPHO-AFR), urmate de Anglia, Rusia (DEX) și Germania (DERMALOG).

Sistemele automate de identificare a amprentelor digitale cunoscute generic sub numele de A.F.I.S. (Automated Fingerprint Identification Sistem), sunt într-o continuă perfecționare și expansiune pe plan mondial.

Practica utilizării unor astfel de sisteme și testările efectuate pe parcursul a patru ani, au determinat avantaje considerabile față de modul clasic de lucru, enumerate după cum urmează:

a. automatizarea cvasicompletă a celor mai dificile și anevoioase operațiuni în procesul valorificării amprentelor, de la selecționarea datelor la compararea impresiunilor sau urmelor;

b. precizia și fiabilitatea, factori care permit analizarea a milioane de impresiuni și urme într-o unitate de timp inimaginabilă anterior, respectiv minute, fapt ce permite specialiștilor efectuarea unor activități de validare și analiză a rezultatelor;

c. compartimentarea cu sisteme informatice preexistente;

d. arhitectură modulară și flexibilă ce permite adaptarea la condițiile utilizatorului;

e. exploatarea relativ simplă, modul de lucru fiind însușit de specialiști dactiloscopi într-o perioadă de timp relativ scurtă;

f. exploatarea respectiv codificarea automată a oricărei amprente inclusiv a fragmentelor de urme papilare, inexploatabile prin metodele tradiționale;

g. calitatea imaginii – operatorul fiind în măsură să completeze lacunele acesteia – prin măriri, parțiale a zonelor cu minuții clare, ajustarea contrastului sau inversarea crestelor (alb-negru, negru-alb);

h. citirea directă a amprentei fără amprentarea clasică folosindu-se scanarea electronică.

Incontestabil, aceste facilități corelate cu avalanșa de urme și impresiuni din cartotecile locale au determinat urgentarea cercetărilor și implicarea specialiștilor din domeniul informaticii în cel al dactiloscopiei, rezultatul final fiind crearea unor sisteme de identificare a amprentelor digitale A.F.I.S.

6.2.5. Metoda alternativa PRINTRAK de procesare a impresiunilor si urmelor palmare -“SOLUȚIA CAMBRIDGE”

Fundament

Ceea ce a stat la baza dezvoltării acestei metode de identificare a urmele și impresiunilor palmare a fost faptul că, urmele descoperite la locul faptei constituie circa 20% din totalul de urme ridicate de specialiștii criminaliști iar aceștia sunt confruntați de obicei cu probabilitatea ca urma palmară ridicată să aibă o șansă mică de a fi identificată, față de urma digitală, doar dacă numele suspectului nu a fost furnizat de către ofițerii investigatori.

Unitățile de poliție dotate cu acest program de identificare a impresiunilor și urmelor palmare, pot adopta un plan pentru valorificarea acestora, care să se potrivească cu cerințele particulare ale acestuia, în circumstanțele existenței unor constrângeri de ordin financiar.

Se pot găsi, însă, soluții intermediare. De exemplu nu este nevoie să se introducă în baza de date a sistemului impresiunile palmare ale fiecărui individ arestat, ci numai acelea considerate ca având un grad ridicat de probabilitate de a fi întâlnite la locul faptei, în infracțiuni ce se pretează la identificări de acest gen.

Prin folosirea sistemului Printrak 2000, poliția din Cambridge a dezvoltat propriile soluții în ceea ce privește stocarea de amprente palmare și identificarea lor.

Metoda Cambridge de scanare a amprentelor palmare (CAPS) este un mecanism eficient pentru codificarea, stocarea și compararea impresiunilor și urmelor palmare.

Metoda a devenit operațională în aprilie 1997, ocazie cu care s-a luat decizia de stocare a impresiunilor palmare ale anumitor infractori.

Metodologie

Când o impresiune palmară este scanată în sistemul AFIS 2000, fiecare mână este scanată separat, i se atribuie un ID (număr de identificare) și este împărțită în 10 regiuni diferite, ca si când ar fi 10 impresiuni digitale.

Adversarii metodei ar putea spune că prin aceasta nu se poate reține în baza de date întraga arie a palmei. Este adevărat, dar în general, cele mai importante regiuni ale palmei-ariile hipotenară și digito-palmară sunt captate în întregime.

Din punct de vedere istoric majoritatea urmelor palmare ridicate de la locul faptei reproduc zonele hipotenară și digito-palmară.

Acest lucru constituie baza politicii proiectului CAPS. Practic când se scanează impresiunile palmare, zonele hipotenară și tenară sunt considerate de primă importanță. Restul palmei (regiunea tenară) se introduce numai dacă este clar definită.

Pentru optimizarea căutării în baza de date a sistemului toate zonele de deasupra șanțului de flexiune digito-palmar, sunt introdu-se în căsuțele 1-5, toate celelalte zone de sub șanțul de flexiune digito-palmar fiind introdu-se în căsuțele 6-10.

Urmărind stocarea imaginilor celor 10 zone palmare, procesul se desfășoară în exact același mod ca la impresiunile digitale.

Controlul calității și codificarea caracteristicilor impresiunilor palmare sunt îndeplinite de utilizator înainte de timiterea acestora la căutare.

Pentru a separa în baza de date impresiunile digitale de impresiunile palmare în descriptorul de căutare se specifică faptul că se scazează impresiuni palmare. Toate cele 10 zone ale impresiunii palmare sunt clasificate în controlul calității ca arcuri, indiferent de forma desenului papilar existent.

Clasificarea celor 10 zone ale unei impresiuni palmare ca arcuri nu constituie altceva decât un filtru de căutare al acestora.

În plus, metoda palmară, are posibilitatea de a stoca impresiunile palmare în zone specifice, utilizând un filtru geografic de zone al palmei (GAF), astfel, urmele palmare ridicate de la fața locului sunt căutate în sistem folosind descriptorul de căutare, filtrul și zona. De exemplu o urmă palmară poate fi căutată în baza de date cu o anumită zonă a impresiunilor palmare, cu 2,3 sau 4 zone din regiunea digito-palmară sau hipotenară, iar atunci când nu se poate stabili regiunea din care provine, se poate căuta cu toate cele zece zone.

Altă problemă asociată cu căutarea urmelor palmare este aceea de a asigura o căutare corectră din punct de vedere al orientării în spațiu.

Atunci când se caută în baza de date o urmă papilară digitală orice utilizator dactiloscop experimentat va fi capabil să stabilească orientarea urmei cu o marjă de + sau – 150 față de orientarea la verticală, totuși orientarea corectă a urmei palmare este de departe mult mai dificilă datorită faptului că este mult mai greu de stabilit din ce zonă a palmei provine urma respectivă.

Pentru a depăși posibilitatea unei erori, datorită unei greșite orientări fiecare căutare a unei urme palmare poate fi condusă opțional la 3600. Totuși pentru o căutare cu mai multe șanse de identificare este de dorit ca utilizatorul dactiloscop să utilizeze o marjă de orientare de până la +/- 300, cu mențiunea că marja de orientare de +/- 150 oferă cele mai multe șanse pentru o identificare.

Atunci când se face verificarea impresiunilor palmare, ambele imagini vor apărea orientate în aceeași direcție. Totuși când se verifică urmele palmare, orientarea este foarte rar identică pentru ambele imagini și poate fi foarte dificil să faci o comparație vizuală în aceste circumstanțe.

Pentru a depăși această problemă se poate reorienta urma palmară până când se apropie de orientarea amprentei palmare cu care este căutată.

Practic, prima etapă necesară scanării impresiunilor palmare este stabilirea formatului fișei pe care sunt prelevate impresiunile. Această etapă este folosită pentru toate fișele ce conțin impresiuni palmare deoarece, datorită diferitelor modele de fișe deca și poziționării impresiunilor pe aceste suporturi, fără acest etapă, nu se poate scana ulterior întreaga arie a palmei.

Celelalte etape – scanarea propriu-zisă, controlul calității și verificarea impresiunilor palmare se desfășoară, cu unele particularități, în același mod în care se procesează impresiunile digitale.

Pentru căutarea unei urme palmare în baza de date a Sistemului AFIS se folosesc etapele necesare procesării unei urme digitale de asemenea cu anumite particularități.

Concluzii

Poliția din Cambridge a demonstrat faptul că, o reevaluare a tehnologiei A.F.I.S. 2000 poate ajuta forțele de poliție din lumea întreagă, printr-o procesare viabilă a impresiunilor și urmelor palmare.

De la punerea sa în funcțiune și până în anul 2000 proiectul Cambridge de scanare a amprentelor palmare, a avut ca rezultat concret, identificarea unui număr de 54 de autori care au comis diferite infracțiuni. Pe măsură ce baza de date se mărește numărul de infracțiuni rezolvate se va mări considerabil.

În acest scop Poliția din Cambridge a cerut firmei Printrak să completeze conversia a încă 10.000 de fișe cu impresiuni palmare, în anul 2000, în baza de date existând aproximativ 20.000 de fișe cu impresiuni palmare.

Un rol foarte important în realizarea programului de procesare a amprentelor palmare l-a avut domnul Mr. Leadbetter și echipa din cadrul Poliției Cambridge.

În România, ceea ce constituie o mare realizare este achiziționarea programului pentru procesarea amprentelor palmare, un ajutor real pentru problemele cu care se confruntă specialiștii criminaliști în acest domeniu.

6.3 Baza de date a sistemului AFIS-PRINTRAK BIS

Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS 2000) a fost implementat de către Poliția Română încă din anul 1996 și a marcat un pas important pe linia modernizării poliției tehnico-științifice.

Integrarea țării noastre în Uniunea Europeană și deschiderea spațiului de călătorie european au scos și mai mult în evidență facilitățile sistemului, care permite identificarea pe baza amprentelor papilare a persoanelor cu identitate falsă sau care au comis fapte antisociale în afara țării.

Necesitatea modernizării acestui sistem național care funcționa cu doar 9 laboratoare a determinat conducerea poliției să o includă ca obiectiv în Strategia de modernizare a Poliției Române și în Planul de măsuri prioritare pentru integrarea României în Uniunea Europeană, obiectiv care să permită extinderea la nivel național a posibilităților de lucru și conectarea cu sisteme AFIS aparținând organismelor din țările europene.

Noul sistem AFIS PRINTRAK BIS (Printrak Biometric Identification System) este fabricat în S.U.A. de concernul Motorola – Printrak, fiind vârful de gamă în tehnologia identificării biometrice și reprezentând ultima versiune în examinarea dactiloscopică.

6.3.1 Arhitectura sistemului AFIS PRINTRAK – BIS

LA NIVEL CENTRAL (I.G.P.R.):

Institutul de Criminalistică administrează baza de date și stațiile de lucru.

Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă utilizează stații de lucru pentru implementarea evidenței centrale a fișelor dactiloscopice din cazierul judiciar.

LA NIVEL LOCAL:

Toate serviciile criminalistice din cadrul inspectoratelor de poliție județene utilizează stații de lucru;

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București utilizează pe lângă stațiile de lucru și o stație mobilă de amprentare electronică.

ALTE STRUCTURI:

La nivelul Ministerului Administrației și Internelor, au fost dotate cu stații de lucru conform competențelor legale Oficiul Național pentru Refugiați și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

LA NIVELUL UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT ale Ministerului Administrației și Internelor, pentru pregătirea viitorilor polițiști a fost alocată câte o stație la Academia de Poliție „Al. I. Cuza” și la Școala de agenți de poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina.

6.3.2 Facilitatile sistemului AFIS PRINTRAK BIS:

Asigură posibilitatea examinărilor comparative ale amprentelor degetelor și palmelor;

Oferă premisa informatizării evidenței dactiloscopice decadactilare a cazierului judiciar la nivel local și central;

Facilitează și sporește operativitatea examinării comparative a amprentelor papilare la nivelul fiecărui Inspectorat Județean de Poliție;

Contribuie la identificarea persoanelor, a dispăruților și a cadavrelor cu identitate necunoscută;

Diferențiază utilizatorul pe baza unui identificator unic (ID) și oferă conexiunea cu alte baze de date, gen evidența nominală a Sistemului Național de Evidență Informatizată a Cazierului Judiciar, Sistemul Național de Evidență Informatizată a Persoanei, INTERPOL, EURODAC;

Relaționează prin interfețe cu alte tipuri de echipamente electronice de amprentare, fixe sau mobile, amplasate inclusiv în punctele de trecere a frontierei europene de pe teritoriul României;

Oferă posibilitatea efectuării căutării rapide pentru două degete solicitate în punctele de trecere a frontierei;

Dinamizează timpul de răspuns al căutărilor și oferă posibilități multiple de analiză și de interpretare a imaginilor amprentelor (analiză 3D).

Sistemul AFIS PRINTRAK BIS a devenit operațional la nivel național în cursul lunii iulie 2007 și în concordanță cu prevederile acordurilor internaționale a devenit Punct Național de Contact pentru schimbul de date dactiloscopice cu sistemele europene similare.

Sistemul AFIS PRINTRAK BIS reprezintă cea mai complexă tehnologie de acest gen existentă pe plan mondial, fiind caracterizat ca o componentă de bază a sistemului judiciar național și european în lupta împotriva infracționalității transfrontaliere.

Așadar, alături de baza de date cu profile genetice, se deschide o perspectivă științifică de ultimă generație tehnologică, capabilă să satisfacă exigențele operative ale sistemului național și european de siguranță publică.

CONCLUZII FINALE

După cum se poate constata din cele descrise și ilustrate în cuprinsului prezentei teme de disertație, nu am insistat foarte mult pe metodele fizice de relevare a urmelor papilare latente, datorită faptului că, pe de o parte, sunt arhicunoscute, iar pe de altă parte nu sunt sensibile la relevarea urmelor papilare latente lăsate pe majoritatea suporturilor atipice.

Din aceste motive, mi s-a părut mai important a aborda și totodată a insista, asupra a două metode diferite, moderne de evidențiere a urmelor papilare latente, și anume:

„Polylight PL 500”

vaporizarea cu cianoacrilat

Am insistat asupra acestor metode din două motive, și anume:

Sunt metode moderne, ușor de folosit și sensibile la majoritatea suprafețelor atipice;

Sunt în dotarea criminaliștilor români, sunt de un real folos și ar fi păcat să nu cunoaștem oportunitățile pe care aceste metode moderne ni le oferă, rezumându-ne în continuare la „a înghiți praf” , uneori în zadar.

De asemenea, am insistat pe metoda de relevare a urmelor papilare lăsate pe suporturi vegetale (frunze), care deși a fost inventată în anul 1996 de dl. chestor de poliție conf. univ. dr. Gheorghe Popa, cu regret am constatat că, nici până în prezent, mulți dintre criminaliștii români nu știu cum poate fi evidențiată o urmă papilară lăsată pe o frunză.

În concluzie, am încercat în cuprinsul paginilor acestei teme de disertație, să reliefez în principal acele metode moderne de relevare a urmelor papilare, pe unele dintre acestea criminaliștii români folosindu-le deja în lupta împotriva criminalității, pe altele, sper, într-un viitor apropiat.

BIBLIOGRAFIE

Emilian Stancu, “ Tratat de criminalistica”, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2007

Lazar Carjan, Revista Criminalistica, Bucuresti nr.5 / 2001

Gheorghe Pasescu, I.R. Constantin, “ Secretele amprentelor papilare “, Ed. National, Bucuresti, 1996

Constantin Turai, “ Enigmele unor amprente”, Ed. Albatros, Bucuresti 1984

Constantin Turai, “ Amprentele papilare”, Ed. Medicala, Bucuresti 1979

Constantin Turai, “ Elemente de criminalistica si tehnica criminala” Bucuresti 1974

Camil Suciu, “ Criminalistica”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1972

I.R.Constantin, Al. Dumitriu, Revista “ Probleme de medicina legala si criminalistica” , nr. 7-8/ 1969

Moise Tebarcea, “ Contributia medicilor legisti la dezvoltarea scolii de criminalistica in Romania”, Ed. Ministerului de Interne ,1975

Stefan S. Nicolau , “ Dermatologie si neurologie”, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958

Mina Minovici, “ Tratat complet de medicina legala “, vol.II, Bucuresti 1930

I.R. Constantin, M. Radulescu, “ Dactiloscopia”, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1975

A. Swensson, O. Wendel, “ Descoperirea infractiunilor – metode moderne de investigare criminala”, Londra,1957

E. Locard, “ Manual de politie stiintifica”, Paris 1939

V. Balthazard, “ Comunicare la Academia Franceza de Stiinte”, 1911

Police Scientific Development Branch “ Fingerprint Development Handbook” 3 / 2000

Almanah “ Politia Romana “ 2005

Internet : http://www.redwop.com

http://igpr.ro/cv_popa_gheorghe_.htm

http://www.igpr.ro/criminalistic/laborator baze de date.htm