Motivatia

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA de Educatie Fizica si Sport

Psihopedagogie în Educație Fizică și Sport

MOTIVAȚIA

NUMELE Costea

PRENUMELE Razvan

SPECIALIZAREA Kinetoterapie

GRUPA 109 K

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT Superioară

LOCALITATEA Cluj

~ 2015 ~

Motivația este literalmente dorința de a face lucruri. Este diferența dintre trezirea înainte de ivirea zorilor, pentru a alerga după țeluri, și lenevind în jurul casei toată ziua. Este elementul crucial în stabilirea și atingerea obiectivelor.

Motivația este un construct teoretic folosit pentru a explica comportamentul. Ea reprezintă motivele pentru acțiunile oamenilor, dorințe și nevoi. Motivația poate fi, de asemenea, definită ca direcția cuiva la comportamentul, sau ceea ce cauzează acea persoană, să vrea să repete un comportament și invers.

Un motiv este ceea ce solicită persoana să acționeze într-un anumit fel, sau cel puțin să dezvolte o înclinație pentru comportamentul specific. De exemplu, atunci când cineva mănâncă alimente pentru a satisface foamea sau atunci când un student muncește la școală pentru că el/ea vrea o notă bună.

Ambele arată o legătură similară între ceea ce facem și de ce o facem. Potrivit Maehr și Meyer, "Foarte puține concepte psihologice fac parte din cultura populară, motivația este unul dintre ele".

Motivația poate fi împărțită în două teorii diferite, cunoscute ca motivație intrinsecă (intern) și motivație extrinsecă (extern).

Motivația intrinsecă

Motivația intrinsecă a fost studiată de la începutul anilor 1970. Motivația intrinsecă este auto-dorința de a căuta lucruri noi și provocări noi, pentru a analiza capacitatea cuiva, pentru a observa și a dobândi cunoștințe. Aceasta este condusă de un interes sau o plăcere, privind sarcina în sine, și există în individ, bazându-se pe presiuni externe sau o dorință de recompensă. Fenomenul de motivație intrinsecă a fost recunoscut pentru prima dată în studii experimentale de comportament animal.

În aceste studii, era evident că subiecții se angajează în comportamente ludice și de curiozitate chiar și în absența recompensei. Motivația intrinsecă este o tendință motivațional naturală și este un element critic în dezvoltarea cognitivă, socială și fizică. Studenții care sunt motivați intrinsec sunt mult mai determinați să se angajeze în sarcini de bună voie, precum și în activități de îmbunătățire a abilităților lor, care vor crește capacitățile acestora.

Subiecții sunt susceptibili de a fi motivați intrinsec în cazul în care:

atribuie rezultatele lor educaționale factorilor aflați sub controlul lor, de asemenea, cunoscut sub numele de autonomie;

cred că au aptitudinile necesare pentru a fi agenți eficienți în atingerea obiectivelor dorite, de asemenea, cunoscut sub numele de auto-eficacitatea convingerilor;

sunt interesați de stăpânirea un subiect, nu doar în obținerea de note bune.

Un exemplu de motivație intrinsecă este atunci când un angajat devine un profesionist IT, pentru că el sau ea vrea să învețe despre modul în care utilizatorii de calculatoare interacționează cu rețele de calculatoare. Angajatul are motivația intrinsecă de a obține mai multe cunoștințe.

În mod tradițional, cercetătorii au crezut despre motivațiile de a utiliza sistemele informatice, că urmează să fie determinate în principal de scopurile extrinseci. Cu toate acestea, multe sisteme moderne au utilizarea lor determinată în principal de motivații intrinseci. Astfel de exemple de sisteme folosite în principal pentru a îndeplini motivațiile intrinseci utilizatorilor, includ jocuri de noroc on-line, lumi virtuale, cumpărături on-line, de învățare și educație, matrimoniale online, a arhivelor de muzică digitală, rețele sociale, pornografia, sisteme gamified și gamification general. Chiar sisteme informatice de management tradițional (de exemplu, ERP, CRM) sunt "gamified", astfel încât, atât motivațiile extrinseci cât și intrinseci trebuie luate tot mai mult în considerare.

Avantaje:

Motivația intrinsecă poate fi de lungă durată și de auto-susținere, ca exemplu, eforturile de promovare a învățării elevilor. Aceste eforturi se concentrează adesea pe această temă, mai degrabă decât recompensele sau pedepsele.

Dezavantaje:

Eforturile la promovarea motivației intrinseci, poate fi lentă, pentru a influența comportamentul, și poate necesita pregatire specială și de lungă durată. Elevii sunt persoane fizice, deci o varietate de abordări poate fi necesară, pentru a motiva diverșii elevi. Acest lucru este adesea util de știut, cu privire la scopul de a conecta aceste interese cu subiectul. Acest lucru necesită cunoașterea studenților în diversitatea lor. De asemenea, ajută în cazul în care instructorul este interesat de acest subiect, pentru a începe cu motivația extrinsecă.

Motivația extrinsecă

Motivația extrinsecă se referă la desfășurarea unei activități, în scopul de a atinge un rezultat dorit, și este opusul motivație intrinseci. Motivația extrinsecă provine din influențele exterioare individului. Motivația extrinsecă are la bază perseverența individului, în rezolvarea problemei sale. De obicei, motivația extrinsecă este folosită pentru a atinge rezultatelor dorite, pe care o persoană nu le-ar putea obține prin motivația intrinsecă. Motivațiile extrinseci comune sunt recompensele (de exemplu banii) pentru care subiectul prezintă comportamentul dorit, și amenințările pedepsei în urma comportamentului inadecvat.

Concurența este un factor motivațional extrinsec, deoarece încurajează subiectul să câștige și să învingă pe alții, nu doar să se bucure de beneficiile intrinseci ale activității sale. Aplauzele și dorința de a câștiga un trofeu sunt, de asemenea, stimulente extrinseci.

Cercetarea psihologico-socială a indicat faptul că, recompensele extrinseci pot duce la mai mult decât justificarea rezultatului și se reduce ulterior în motivația intrinsecă. Într-un studiu, s-a demonstrat acest efect, astfel: copii care așteaptă să fie recompensați cu o panglică și o stea de aur pentru desen, au petrecut mai puțin timp jucandu-se cu materialele de desen, decât copiii care nu au fost înștiințați că vor fi recompensați și premiați.

Cu toate acestea, un alt studiu a arătat că elevii de clase primare, care au fost recompensați cu o carte, au lecturat mai mult, ceea ce înseamnă că unele recompense nu subminează motivația intrinsecă. În timp ce furnizarea de recompense extrinseci ar putea reduce oportunitatea unei activități, utilizarea de constrângeri extrinseci, cum ar fi amenințarea pedepsei, crește interesul motivației intrinseci, în această activitate.

Într-un alt studiu, s-a demonstrat că, atunci când unui copil i s-au adresat amenințări ușoare, împotriva jocului cu o jucărie, s-a constatat că amenințarea de fapt a servit pentru a crește interesul copilului în jucăria respectivă, scop urmărit anterior vis-a-vi de copil, în absența amenințării.

Amotivația reprezintă lipsa oricărei intenții rezultată în absența motivației. Amotivația

apare atunci când un individ nu percepe

nici o relație între un posibil comportament și eventuale

beneficii care pot rezulta în urma adoptării unui anumit comportament

(Standage & Treasure, 2002)

.

Reglarea externă se referă la un comportament dictat de factori controlați extern

(Standage, Duda & Ntoumani, 2003)

. Acest tip de reglare reprezintă o formă a motivației

extrinseci (cea mai puțin autodeterminată formă) care se referă la acțiuni realizate cu scopul

primirii unei recompense sau pentru evitarea unei pedepse

(Standage & Treasure, 2002)

. Un exemplu în acest sens este un copil care participă la activități fizice pentru a primi recompense

de la profesor sau pentru a evita o pedeapsă a părinților

(Standage & Treasure, 2002)

Reglarea prin introiecție presupune un anumit grad de internalizare a

comportamentului individului prin care controlul extern se transformă în control autoimpus (Standage & Treasure,2002)

. Deși comportamentul este controlat extern sursa controlului este internalizată

(sentimentul de vină), presiunea fiind autoaplicată

(Standage, Duda & Ntoumani, 2003)

. Un exemplu în acest sens este un student care joacă fotbal în pauza de masă nu pentru că iubește să joace fotbal, ci pentru că se simte vinovat dacă nu joacă cu colegii

(Standage & Treasure, 2002)

Reglarea prin identificare este un proces prin care oamenii recunosc și acceptă valoarea

unui anumit comportament

(Deci & Ryan, 2000)

. Indivizii participă la activități deoarece acceptă

ca fiind importante pentru ei

(Standage, Duda, & Ntoumani, 2003)

. Un exemplu în acest sens este participarea la antrenamentul cu greutăți datorită faptului că are influențe benefice asupra sănătății.

Motivele care stau la baza angajării în activități fizice sunt considerate a fi externe

deoarece decizia de a participa este controlată de beneficii externe

(Standage & Treasure, 2002)

Când reglarea prin identificare a fost încorporată de către „sine”, ad

ică a fost asimilată de către individ alături de alte valori și nevoi personale se vorbește despre reglarea prin integrare.

Acest tip de reglare este cea mai completă formă de internalizare a motivației extrinseci, fiind

forma cea mai puternic autodetermin ată a motivației extrinseci.

Reglarea intrinsecă se referă la adoptarea unui comportament declanșat și dirijat de

plăcerea și satisfacția care derivă direct din participarea la o activitate fizică. Motivația intrinsecă

este marcată de sentimente de bucurie interioară.

Concluzionând, trebuie spus că un comportament controlat puternic extrinsec este asociat

cu slabe beneficii privind sănătatea mentală , în timp ce un comportament puternic

autodeterminat este asociat cu beneficii majore ale practicantului în ce

ea ce privește sănătatea mentală a acestuia

(Wilson, Mack, & Grattan, 2008)

BIBLIOGRAFIE

https://en.wikipedia.org/wiki/Motivation – traducere/adaptare

Deci & Ryan, 2000 – din suportul de curs

Standage & Treasure, 2002 – din suportul de curs

Standage, Duda & Ntoumani, 2003 – din suportul de curs

Wilson, Mack, & Grattan, 2008 – din suportul de curs