Motivarea Functionarilor Publici din Camera Deputatilor

1.Necesitatea si oportunitatea imbunatațiri gradului de motivare a funcționarilor publici in general si din Camera Deputaților

Necesitatea abordării motivării funcționarilor publici din Romania apare din interesul acestora, pe care il au fată de problema vizată. Se observa o creștere in ultimii ani a interesului funcționarilor pentru motivare, considerând ca performanța si competivitatea lor in munca ar trebui sa fie recompensate cu totul diferit.

Cadrul legislativ din Romania in materie de motivare a funcționarilor publici este extreme de sarac. In momentul actual nu se face o diferențiere intre funcționarii publici si angajații cu contract de muncă. Acest aspect face ca sistemul de motivare din sectorul public să se limiteze atunci cand vine vorba de stimularea creativitații, performanței si inițiativei funcționarilor publici.

Intr-un sistem bine construit pe respectarea și ințelegerea cerințelor motivării se realizează concordanța dintre gradul de realizare a interesului public și trebuințele și valorile resurselor umane.

Mijloacele prin care se realizează o administrație publică sunt resursele umane, cele materiale si cele financiare. Resursele umane intr-o instituție publică sunt esențiale pentru administrație publica deoarece acestea contribuie la indeplinirea obiectivelor instituției si la misiunea acesteia.

Motivarea este un termen general care poate fi descris ca procesul începerii, orientării și menținerii unor activități fizice dar și psihologice. El este un concept care cuprinde o serie de mecanisme interne, acestea fiind: entuziasmul și vigoarea reacțiilor unei persoane, preferința pentru o activitate fața de alta, persistența unor modele organizate de acțiune pentru îndeplinirea unor obiective relevante.

Toți managerii sunt de acord că atingerea obiectivelor instituției depinde foarte mult de comportamentul și atitudinea subordonaților lor față de sarcinile pe care le au. Funcția de motivare constă în ansamblul tuturor proceselor de management prin care resursele umane dintr-o instituție publică sunt stimulate să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate.

Conform statutului funcționarilor publici, persoana care ocupă o funcție publică este funcționar public, iar totalitatea funcționarilor publici din instituțiile publice și autoritățile constituie corpul funcționarilor publici.

Prin termenul de funcție publică, potrivit Statutul funcționarilor publici, se înțelege ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică in vederea realizării pana la capăt a activitaților sale.

In acceptiunea lui R. Dennis Middlemist și M. Hitt motivarea de catre managerul public a funcționarilor publici dar si a resurselor umane, consta in ansamblul proceselor de management prin care acesta, colaborează cu functionarii publici determinându-I sa realizeze obiectivele propuse.

1.1 Teorii asupra motivarii resurselor umane

Psihologul Abraham H. Maslow a elaborat o teorie despre motivație care reușește și în zilele noastre să fie un exemplu în literatura de specialitate. El a susține că oamenii dezvoltă un set complet de nevoi care pot fi dispuse intr-o ierarhie: nevoi fiziologice, nevoi de apartenenta la grup sau organizatie, nevoi de securitate, nevoi de stima si nevoi de autoperfectionare.

In contrast cu teoria lui Maslow care menționează ca omul acționează in sensul satisfacerii, a trebuințelor sale, teoria lui Clayton Alderfer susține că acest proces nu se produce in mod neapărat progresiv, iar conform acestei teorii, se observa trei tipuri de nevoi umane: nevoi de existent, nevoi relaționale si nevoi de dezvoltare/progres. Acesta imbogațește teoria lui Maslow cu doua idei importante: Prima idee, un individ poate urmări satisfacerea a doua sau mai multe nevoi: hrană, adăpost, stimă, salariu, perfectionare,etc. și a doua, nevoia de a satisfice una sau mai multe trebuințe de nivel inferior crește, atunci când este limitată satisfacerea unei trebuințe de nivel superior.

David Mc. Clelland a propus o teorie care se concentrează pe nevoile ce sunt dezoltate de oamenii care au experiență de viață. El a stabilit trei nevoi importante: Nevoi de success, de asociere si de putere. Aceasta teorie stabilește că oamenii sunt motivați in concordanța cu dorința de a reuși sa facă față unor situații competiționale sau cu dorința de a indeplini sarcinile ce le revin la nivelul standardelor cerute.

Teoria bifactoriala a lui Herzberg este printre cele mai controversate teorii ale motivației, datorită a doua trăsături specifice: Teoria arată faptul că anumti factori conduc la satisfacție, pe cand alții pot impiedica procesul de insatisfacție, dar nu sunt surse de satisfacție si a doua trăsătură, stabilește că satisfacția și insatisfacția evoluează discontinuu intre factorii care produc satisfacție și cei care produc insatisfacție în munca.

Teoria nazuințelor, asteptărilor VIE a lui Vroom susține ca fundamentul acestei teorii il constituie postulatul că asteptarea pe care o are un salariat față de obținerea unor recompense de multe ori materiale, reprezintă principala sursă de alimentare a eforturilor depuse in procesul muncii și totodată principala sursă de motivare. Cele trei elemente pe care se bazează teoria sunt: valenta motivațională, asteptarea salariatului si instrumentalitatea.

Una dintre cele mai interesante teorii asupra motivatiei este teoria echității bazându-se pe percepția individului din pozitia acestuia de angajat. Această teorie permite identificarea reacției angajaților la diferite sisteme de recompense, cei mai mulți dintre angajați isi doresc sa fie tratați in mod egal.

Prezentarea terorilor ne ajuta sa intelegem diferența dintre mentalitatea si comportamentul managerilor publici din Romania si omologii lor din alte state in ceea ce priveste motivarea resurselor umane.

1.2 Tendințe interne si internaționale în ceea ce privește activitatea de motivare a funcționarilor publici

Serviciul public este format din totalitatea funcționarilor publici. În anumite state, divizarea în diferite categorii de personal și statute este caracteristica esențială pentru organizarea serviciului public.

A. Statut diferit de al altor funcționari publici – Lege de salarizare specială

1. OLANDA

• Prevederile Legii nr. 1984 / 2007 privind remunerarea funcționarilor publici din aparatul Guvernului și Parlamentului nu se aplică personalului diplomatic și consular din Ministerul de externe, angajaților din poliție, universități, institute, școli, învățământ special, membri ai corpului de experți pentru asistență tehnică pentru țările în curs de dezvoltare, membri ai unor structuri economice.

• Funcționarii publici din aparatul Guvernului și Parlamentului sunt încadrați într-o grilă compusă din 18 clase de salarizare.

De la 1 aprilie 2009, persoanele aflate pe treapta 18 de salarizare sunt următoarele:

– conducerea Departamentelor de specialitate / membri ai grupurilor de conducere;

– conducerea Înaltelor Colegii de stat și ale Camerelor Parlamentului

– președintele Consiliului științific pentru politica guvernului, președinții Departamentelor de Afaceri generale și Afaceri externe;

– secretari generali, directori generali.

• Bonusul de sfârșit de an reprezintă 2,8% din valoarea indemnizației medii lunare. Acesta se plătește în luna noiembrie a anului curent și este calculată pe perioada de 12 luni din luna decembrie a anului precedent.

• Alocația de vacanță reprezintă o sumă egală cu 8% din valoarea retribuției funcționarului. Persoanele care nu au lucrat întreaga durată beneficiază de alocația de vacanță în sumă redusă.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 42,3 euro.

2. POLONIA

• Drepturile și obligațiile funcționarilor parlamentari sunt reglementate de Legea nr. 86 / 1982, privind funcționarii de stat, cu modificările ulterioare din anul 2001.

Categoria propriu-zisă a funcționarilor publici, care cuprinde funcționarii publici locali, este subordonată puterii executive, și anume Primului-ministru.

• Structura salariului este următoarea:

– salariul de bază, stabilit în funcție de nivelul postului;

– sporul de conducere;

– sporul de vechime în cadrul Camerei, care este cuprins între 5 și 20%, după 20 de ani de activitate;

– sporul pentru limbi străine, cu condiția prezentării unui certificat de competențe de nivel B2, potrivit normelor stabilite de Consiliul Europei;

– sporul pentru volumul de lucru, care poate fi de maxim 25% din valoarea salariului de bază pentru o lună de activitate;

– alte premii speciale.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 13,3 euro.

3. BELGIA

• Potrivit prevederilor art. 60 din Constituție, Senatul Belgiei dispune de autonomie în ceea ce privește statutul funcționarilor publici parlamentari, inclusiv în ceea ce privește salarizarea acestora.

• Există 4 categorii de funcționari parlamentari:

– treapta A – înaltă calificare în anumite servicii specializate: atașat, consilier de specialitate, traducător, revizor, interpret, stenograf etc.;

– treapta B – funcții de execuție pentru care nu se solicită la angajare studii superioare: asistent, secretar, operator, tehnician, operator imprimare, documentarist;

– treapta C – funcții de execuție pentru care se solicită studii medii: șofer, tehnician;

– treapta D – funcții care nu impun nici o specializare: activități de curățenie, etc. Pentru cele 4 categorii de funcționari parlamentari există 79 de nivele de salarizare, sistematizate pe necesitatea dezvoltării carierei. Astfel, după un număr de ani într-un nivel de salarizare, funcționarul parlamentar este avansat automat la nivelul următor.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari din cele două Camere ale Parlamentului belgian este de 35 euro.

4. FRANȚA

• Funcționarii publici parlamentari reprezintă categoria cea mai înaltă de funcționari publici. Statutul funcționarilor publici parlamentari din Adunarea Națională diferă de statutul celorlalți funcționari publici, prin aplicarea consecventă a principiului separației puterilor în stat. Biroul permanent al Adunării Generale stabilește condițiile de dezvoltare a carierelor, recrutare, mobilitate și promovare internă a funcționarilor publici parlamentari.

• În ceea ce privește salariile funcționarilor, acestea sunt diferite de cele obținute de alți funcționari publici. Se are în vedere incompatibilitatea funcționarilor publici parlamentari cu alte funcții, precum și o serie de criterii care reies din statutul funcționarilor publici parlamentari ai Adunării Generale. Aceștia beneficiază de prime și beneficii care acoperă o parte din constrângerile și interdicțiile impuse prin statutul funcționarilor parlamentari, veniturile lor fiind în medie cu 75%-150% mai mari față de veniturile altor funcționari publici.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 39 euro.

5. FINLANDA

• Legea privind statutul funcționarilor publici parlamentari conține modalitățile de angajare, transfer, numire, precum și drepturile și obligațiile acestora. Sarcinile și îndatoririle sunt menționate și în Regulamentul personalului angajat în structurile Parlamentului, ca organ suprem al țării.

• Retribuția este compusă din salariul de bază la care se adaugă sporurile de performanță și competență, care nu pot depăși 50% din valoarea salariului de bază. Nivelul cerințelor, al sarcinilor și performanțele funcționarului sunt revizuite și discutate anual de fiecare funcționar în parte cu conducerea Camerei.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 42,3 euro.

6. MAREA BRITANIE

• Funcționari publici sunt considerați cei care lucrează în administrația centrală, nu și angajații care își desfășoară activitatea în administrația locală.

• Funcționarii din Camera Comunelor sunt numiți în funcții potrivit Legii privind Administrația Camerei Comunelor (1978). Președintele Camerei numește întregul staff care lucrează în această mentari ai Adunării Generale. Aceștia beneficiază de prime și beneficii care acoperă o parte din constrângerile și interdicțiile impuse prin statutul funcționarilor parlamentari, veniturile lor fiind în medie cu 75%-150% mai mari față de veniturile altor funcționari publici.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 39 euro.

5. FINLANDA

• Legea privind statutul funcționarilor publici parlamentari conține modalitățile de angajare, transfer, numire, precum și drepturile și obligațiile acestora. Sarcinile și îndatoririle sunt menționate și în Regulamentul personalului angajat în structurile Parlamentului, ca organ suprem al țării.

• Retribuția este compusă din salariul de bază la care se adaugă sporurile de performanță și competență, care nu pot depăși 50% din valoarea salariului de bază. Nivelul cerințelor, al sarcinilor și performanțele funcționarului sunt revizuite și discutate anual de fiecare funcționar în parte cu conducerea Camerei.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 42,3 euro.

6. MAREA BRITANIE

• Funcționari publici sunt considerați cei care lucrează în administrația centrală, nu și angajații care își desfășoară activitatea în administrația locală.

• Funcționarii din Camera Comunelor sunt numiți în funcții potrivit Legii privind Administrația Camerei Comunelor (1978). Președintele Camerei numește întregul staff care lucrează în această structură, stabilind numărul angajaților, remunerația, precum și condițiile de lucru.

• Nivelul salariilor sau criteriile de pensionare nu diferă semnificativ de cele al funcționarilor care își desfășoară activitatea în administrația locală.

Comisiile comune ale Camerei Comunelor și Camerei Lorzilor au același nivel de salarizare, dar sunt reglementate de o altă lege specială, Legea privind structurile comune ale Parlamentului (2007).

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 27,25 lire în Marea Britanie și de 41,14 euro în Irlanda.

B. Statut similar cu al altor categorii de funcționari publici -Lege de salarizare specială

1. DANEMARCA

 • Salarizarea funcționarilor publici parlamentari este diferită de salarizarea celorlalți funcționari publici și se face prin lege specială.

• Piața muncii din Danemarca este bazată pe un sistem mutual de acorduri, fiind organizată în uniuni sindicale, care negociază cu angajatorul termenii activității, salariul, beneficiile, compensațiile, numărul de ore de muncă etc., inclusiv pentru funcționarii parlamentari.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 52 euro.

2. SLOVACIA

• Funcționarii angajați în cadrul compartimentelor de lucru ale Parlamentului sunt de două categorii: funcționari publici și funcționari contractuali, neexistând un statut special al funcționarilor publici parlamentari.

• Salarizarea acestora cuprinde 9 nivele de la clasa 1 (322 euro), pana la clasa 9 (803 euro).

• Salarizarea funcționarilor publici cuprinde 11 nivele.

• Salariul funcționarilor publici parlamentari este cuprins între 322 și 803 euro.

C. Statut similar cu al altor categorii de funcționari publici –

Lege de salarizare unică

1. CROAȚIA

• Clasificarea posturilor constituie baza pentru stabilirea sistemului de salarizare în sectorul funcționarilor publici. Principalele categorii de funcționari publici sunt:

– funcționari publici de conducere;

– înalți funcționari publici;

– funcționari publici de execuție.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 8,6 euro.

2. AUSTRIA

• Statutul personalului care își desfășoară activitatea în cadrul Administrației parlamentare din Austria nu diferă, în principiu, de cel al altor funcționari publici.

• Salarizarea funcționarilor publici este în concordanță cu următoarea clasificare:

– funcționari din administrație;

– magistrați, judecători și procurori;

– profesori universitari;

– profesori din învățământul preuniversitar;

– profesori din învățământul gimnazial și inspectori de specialitate;  

– funcționari;
   – personalul din armată;

– oficiali din sectorul de poștă și telecomunicații;

– funcționari din serviciul de asistență medicală;

– funcționari din poștă și administrația teritorială a sistemului național de telecomunicații.

• Retribuția funcționarilor publici este formată din salariul de bază la care se adaugă, acolo unde este cazul, plata orelor suplimentare sau de compensare, prima de vacanță, alocația pentru copii, sporul de risc, sporul de performanță, de stabilitate, contravaloarea taxelor de transport, dacă locul de muncă este la mai mult de 18 km de domiciliu etc.

Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 39,3 euro.

3. SUEDIA

• Contractul colectiv de muncă pentru toți funcționarii publici este încheiat între uniunea sindicală și angajator, reglementând toate problemele de interes: salariile și bonusurile, pensionarea, condițiile de muncă etc. Alte prevederi suplimentare, care cuprind programul de lucru, plata orelor suplimentare sau volumul de muncă sunt reglementate prin instrucțiuni ale conducerii administrației Riksdag-ului.

• Nivelul de salarizare al funcționarilor publici parlamentari reflectă performanța individuală. Pe lângă acest criteriu sunt luate în considerare natura activității, competența angajatului, dezvoltarea profesională.

• Salariul mediu / oră al funcționarilor parlamentari este de 20 euro.

1.3. Necesitatea creșterii gradului de motivare a funcționarilor publici în cadrul Camerei Deputaților

Cetațenii judeca in general activitațile Parlamentului ca un întreg si nu doar activitatea Camerei Deputaților. Exista o varietate de feluri in care activitatea este evaluata de catre cetațeni, dar testul dur al performanței este gradul in care acestia au de castigat de pe urma cheltuielilor si a activitaților de conducere, reglementare.

Performanța, în mod tradițional, a fost condusă de transcrierea politicilor în regulamente și în legi și în a asigura faptul că aceste reguli sunt respectate. Dincolo de acest fapt, atenția acordată performanței depindea de un factor informal – motivarea funcționarilor vizați. Acest sistem funcționa bine în general atunci când guvernele aveau de îndeplinit sarcini mai puțin complexe și mai mult standardizate și când era mai important să respecte regulile decât să asigure eficacitatea.

Totuși nevoia de adaptare continuă într-o societate modernă – cu servicii dedicate clienților,dar și presiunea pentru eficiență și utilizarea crescută a agenților privați se consideră că este nevoie de stimulente mai puternice decât cele oferite de birocrația tradițională.

Exista mai multe problemele cu care se confruntă sistemul actual al administrației publice din România dar si Camera Deputatilor, din cauza nivelului slab al salarizării funcționarilor publici:

calitatea slabă a serviciilor publice;

nivelul scăzut al productivității și performanței;

problemele de recrutare și reținere în corpul funcționarilor publici mai ales a tinerilor calificați;

corupția.

Solutia este aceea care va ajuta la găsirea variantei care să îmbine toate formele de motivare a functionarilor publici intru-un mod cat mai avantajos pentru acestia dar si pentru Camera Deputaților.

1.4 Baza legală de motivare a funcționarilor publici

În România, majoritatea strategiilor de remunerare se concentrează asupra faptului că salarizarea este un factor de motivare, care influențează performanțele indivizilor și ea servește la recrutarea, menținerea și motivarea personalului.

Înainte de 1991, sistemul de salarizare guvernamental din România era centralizat dar și standardizat. Prin Legea nr.40/1991 au fost introduse diferite sporuri pentru a se încerca o compensare a sistemului inadecvat de plată a bugetarilor. Legea nr.154/1998 in ceea ce privește sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar, modificat in 2000, încercă să consolideze sistemul, dar produce și mai multă confuzie.

În general s-a recunoscut necesitatea ca sistemul să fie de urgență revizuit. Cea mai recentă legislație, O.U.G. privind reglementarea drepturilor de factură salarială ale funcționarilor publici. Acest act normativ a fost elaborat, la ea participând și sindicatele funcționarilor publici, prin colaborarea Ministerului Administrației Publice și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Având in vedere sistemul de clasificare al funcțiilor publice și constrângerile bugetare stabilite prin Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici cu modificările și completările următoare, O.U.G. 192/2002 a reprezentat o îmbunătățire a acestui sistem care remunerează funcționarii publici. Acesta a pus accent pe salarizarea in functie de performanțele profesionale obținute.

Ideea de „promovare” reprezintă un scop important al oricărei cariere și reprezintă o motivație pentru care funcționarul public ar putea să depună un efort mai mari. Datorită acestui fapt, prin modificările Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici aduse de Legea nr.161/2003 privind măsurile pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, s-a creat posibilitatea ca funcționarii publici să poată promova rapid în funcțiile publice și să poată avansa în gradele de salarizare. Prin înlocuirea categoriilor cu clasele și modificarea întregii structuri a corpului funcționarilor publici din administrația publică românească. Prin această avansare rapida s-a oferit oportunitatea funcționarilor publici tineri de a ocupa funcții publice de conducere, cu numai 2 ani vechime în funcția publică.

Totodată, o etapa importantă în vederea modernizării și eficientizării sistemului administrației publice românești o constituie și reducerea funcțiilor publice de conducere până la 12% în cadrul unei instituții sau autorități publice, fapt care duce la creșterea capacității și rapidității luării deciziilor.

În vederea realizării reformei în administrația publică din România, ținând seama că aspectul salarizării este extrem de important pentru funcționarii publici, Legea nr. 161/2003 prevede la art.29 modalitatea de salarizare a activităților desfășurate de către funcționarii publici, respectiv: sporul de vechime in muncă; salariul de bază; suplimentul postului și al gradului. O importantă forma de recompensare o constituie salariul, însă beneficiile sunt o sursă eficace de atragere și motivare a funcționarilor publici.

2. Prezentarea unității administrative – Camera Deputaților

Camera Deputaților are propriul Regulament și este organizată in conformitate cu acesta. Camera are structurile interne constituite din: Biroul permanent, grupurile parlamentare și comisiile parlamentare.

Biroul permanent este compus la randul lui din: președinte, patru vicepreședinți, patru secretari și patru chestori.

Președintele Camerei Deputaților este și președintele Biroului permanent și este ales prin vot secret la începutul legislaturii, pe perioada mandatului Camerei, iar membri Biroului permanent sunt aleși la inceputul fiecarei sesiuni parlamentare. Grupurile Parlamentare sunt constituite din deputații care la alegeri au candidat pe listele aceluiași partid politic, formațiuni politice, alianțe politice sau electorale. Cel putin 10 deputați trebuie sa aiba un grup parlamentar. Acestea reflectă configurația politică a Camerei Deputaților.

În afara acestor comisii permanente pot fi înființate comisii de anchetă dar și alte comisii speciale. Aceste comisii sunt alcătuite pe baza configurației politice a uneia dintre Camere, așa cum rezultă din spectrul grupurilor parlamentare. Comisiile permanente elaboreaza in principal rapoarte si avize privind documente care urmeaza să fie puse in dezbaterea Camerei si acestea exercită si și controlul parlamentar.

2.1 Statutul funcționarilor publici parlamentari

Funcționarii publici parlamentari numiți în cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului au un statut special, conferit de atribuțiile și răspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor constituționale ale Parlamentului.

În sensul prezentei legi, activitățile desfășurate de funcționarii publici parlamentari și care implică exercitarea prerogativelor constituționale ale Parlamentului sunt următoarele:

a)asigurarea din punct de vedere tehnic și de specialitate a elaborării, redactării și definitivării actelor legislative;

b)elaborarea de studii, sinteze și analize comparative, în scopul îmbunătățirii și perfecționării cadrului legislativ;

c)organizarea, prezentarea și redactarea lucrărilor de specialitate ale comisiilor parlamentare;

d)organizarea lucrărilor plenului Camerei Deputaților și Senatului, inclusiv a ședințelor comune;

e)organizarea și desfășurarea activității Biroului permanent;f)documentarea, evidența și informatizarea activității legislative;

g)gestionarea resurselor umane și financiare, contenciosul administrativ și auditul intern;

h)organizarea și desfășurarea activităților de relații parlamentare externe și de protocol, precum și activitatea de informatică, relații cu presa și cu publicul, registratură și arhivă.

Funcția publică parlamentară este o funcție publică specifică de carieră, autonomă.

Funcționarul public parlamentar se bucură de stabilitate și își desfășoară activitatea cu respectarea principiilor legalității, imparțialității, obiectivității, al subordonării ierarhice, precum și al neutralității politice.

Prin excepție, funcționarul public parlamentar care își desfășoară activitatea la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare și la grupurile parlamentare își exercită atribuțiile cu respectarea principiului legalității și al subordonării ierarhice.

Funcțiile publice parlamentare se clasifică, în raport cu nivelul atribuțiilor titularului funcției publice parlamentare, după cum urmează:

a)funcții publice parlamentare corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici;

b)funcții publice parlamentare de conducere;

 c)funcții publice parlamentare de execuție.

Funcțiile publice parlamentare corespunzătoare înalților funcționari publici parlamentari sunt: funcția de secretar general, secretar general adjunct și șef de departament sau director general, după caz.

Funcțiile publice parlamentare de conducere sunt: director, director adjunct, șef serviciu, șef secție și șef birou.

Funcțiile publice parlamentare de execuție sunt cele prevăzute în anexa la prezenta lege.

Incompatibilități și interdicții

Calitatea de funcționar public parlamentar este incompatibilă cu orice altă funcție publică, cu excepția funcțiilor și activităților didactice din învățământul superior, cercetare științifică și creație literar-artistică, precum și cu excepția funcțiilor exercitate în domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public parlamentar, potrivit fișei postului.

Funcționarii publici parlamentari nu pot deține funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a)în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, cu excepția cazului în care raportul de serviciu este suspendat.

b)în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public parlamentar este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale;

c)în cadrul regiilor autonome sau al societăților comerciale din sectorul public;

d)în calitate de membru al unui grup de interes economic.

Funcționarii publici parlamentari nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită.

Nu sunt permise raporturi ierarhice directe, în cazul în care funcționarii publici parlamentari sunt soți sau rude de gradul I.

Persoanele care se află în una dintre situațiile prevăzute mai sus vor opta, în termen de 10 zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe. Situațiile prevăzute mai sus se constată de către secretarul general, care va dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcționarii publici parlamentari soți sau rude de gradul I.

Procedura de constatare a incompatibilităților este stabilită prin Regulamentul intern al funcționarilor publici parlamentari din structurile de specialitate ale Camerei Deputaților sau Senatului, aprobat de Biroul permanent al fiecărei Camere.

În cadrul Regulamentului de Organizare si Funcționare al Camerei Deputaților există o metodologie cu privire la avansarea funcționarilor publici ca formă de motivare:

Prezenta metodologie se aplică funcționarilor publici parlamentari incadrați in Serviciile Camerei Deputaților, astfel cum sunt definiți prin Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Prevederile prezentei metodologii se aplică in mod corespunzător si personalului contractual care isi desfăsoară activitatea in cadrul serviciilor Camerei Deputaților.

In sensul prezentei metodologii, promovarea funcționarilor publici parlamentari se realizează in conformitate cu următoarele principii:

a) principiul promovării pe bază de merit, conform căruia promovarea se face pe baza performanțelor profesionale individuale consemnate in raportul anual de evaluare;

b) principiul competenței, conform căruia persoanele care doresc să ocupe o funcție publică parlamentară superioară trebuie să dețină si să demonstreze cunostințele, abilitățile si competențele necesare exercitării funcției publice parlamentare pe care promovează;

c) principiul predictibilității, conform căruia sesiunile de promovare se pot organiza anual;

d) principiul transparenței, conform căruia procedura de examen se realizează in condiții de publicitate si informare;

e) principiul nediscriminării, conform căruia este interzisă orice discriminare pe criterii de religie, opinii politice, apartenență politică sau sindicală, varstă, sex, etnie, rasă sau orientare sexuală;

f) principiul integrității, conform căruia comisiile de examinare si de soluționare a contestațiilor sunt obligate să acționeze cu nepărtinire, obiectivitate si in afara oricăror conflicte de interese.

Promovarea funcționarului public parlamentar se poate face numai in funcția imediat superioară si numai o singură dată intr-un an calendaristic.

Prezenta metodologie reglementează următoarele forme de promovare in funcție:

A. Pentru funcțiile publice parlamentare de execuție:

promovarea prin transformarea postului la absolvirea de studii superioare;

promovarea prin transformarea propriului post;

promovarea temporară pe post temporar vacant;

promovarea prin transformarea postului la absolvirea de studii postliceale sau studii superioare de scurtă durată.

B. Pentru funcțiile publice parlamentare de conducere.

Promovarea in funcție publică parlamentară de execuție;

Promovarea prin transformarea postului la absolvirea de studii superioare;

Promovarea pe propriul post;

Promovarea temporară pe post temporar vacant;

Promovarea prin transformarea postului la absolvirea de studii postliceale sau superioare de scută durată.

Funcționarii publici parlamentari au parte și de alte forme de motivare cum ar fi:

– Învitatii la diverse evenimente organizate în cadrul Camerei sau organizate în colaborare cu Parlamentul;

– Acordarea de diplome de merit în cadrul unor mici ceremonii festive.

– Organizarea de evenimente cu ocazia sărbătorilor religioase importante și a sărbătorilor internaționale.

2.2 Atribuții funcționarilor publici parlamentari

Funcționarii publici parlamentari au obligația să îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor publici parlamentari.

Funcționarii publici parlamentari au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională prevăzute de lege.

Funcționarii publici parlamentari au obligația să nu știrbească, în orice împrejurare, prin activitatea desfășurată și conduita personală, prestigiul funcției și al Parlamentului.

Funcționarii publici parlamentari au obligația ca, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, să nu favorizeze vreun partid politic și să nu participe la activități politice în timpul programului de lucru.

Prevederile de mai sus nu sunt aplicabile funcționarilor publici parlamentari care își desfășoară activitatea la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare și la grupurile parlamentare.

Funcționarilor publici parlamentari le este interzis să facă parte din asociații interzise de lege și să participe la manifestări politice și sindicale ilegale.

Funcționarii publici parlamentari sunt obligați să îndeplinească atribuțiile ce revin postului pe care îl ocupă.

Funcționarii publici parlamentari sunt obligați să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici și să rezolve în termenul stabilit lucrările repartizate de către aceștia.

În caz de imposibilitate a exercitării funcției, funcționarii publici parlamentari sunt obligați să anunțe de îndată șefii ierarhici.

Funcționarii publici parlamentari au obligația să păstreze secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice parlamentare, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.

Funcționarilor publici parlamentari ie este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alții, în considerarea funcției lor publice parlamentare, daruri ori alte avantaje.

Funcționarilor publici parlamentari le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competența lor sau să discute direct cu petenții ori să intervină pentru soluționarea acestor cereri, cu excepția celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuții.

La numirea într-o funcție publică parlamentară, precum și la încetarea raporturilor de serviciu funcționarii publici parlamentari sunt obligați să depună, în condițiile legii, declarația de avere. Declarația de avere se actualizează potrivit legii.

Funcționarii publici parlamentari au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților stabilite de lege.

Funcționarii publici parlamentari sunt obligați să urmeze formele de pregătire și perfecționare profesională organizate de Parlament sau de furnizorii de servicii de formare și perfecționare profesională, specifice activității parlamentare din țară sau din străinătate.

Funcționarii publici parlamentari cu funcții de conducere răspund de ordinele și instrucțiunile pe care le dau funcționarilor din subordine. Acestea trebuie să fie conforme cu reglementările legale și să nu lezeze onoarea și demnitatea funcționarilor publici parlamentari care urmează să le execute.

2.3 Resurse umane – componenta

In cadrul Camerei Deputaților exista un numar de 6 grupuri parlamentare si anume:

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat cu 183 membri

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal cu 112 membri

Grupul parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu cu 10 membri

Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România cu 18 membri

Grupul parlamentar al minorităților naționale cu 17 membri

Grupul parlamentar Liberal Conservator (PC-PLR) cu 32 membri

Plus un numar de 25 de independenți.

Tot aici se gasesc si Comisiile permanente in numar de 22, fiecare pe un anumit domeniu:

1. Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare

2. Comisia pentru buget, finanțe și bănci

3. Comisia pentru industrii și servicii

4. Comisia pentru transporturi și infrastructură

5. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice

6. Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale

7. Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului

8. Comisia pentru mediu și echilibru ecologic

9. Comisia pentru muncă și protecție socială

10.Comisia pentru sănătate și familie

11.Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport

12.Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă

13.Comisia juridică, de disciplină și imunități

14.Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională

15.Comisia pentru politică externă

16.Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții

17.Comisia pentru regulament

18.Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor

19.Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați

20.Comisia pentru comunitățile de români din afara granițelor țării

21.Comisia pentru afaceri europene

22.Comisia de validare

Organigrama Camerei Deputaților.

În Camera Deputaților functiile publice parlamentare sunt:

1.Functii publice parlamentare corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici:

      a.Secretar general;

      b.Secretar general adjunct;

      c.Sef departament, director general.

2. Functii publice parlamentare de conducere:

     a.Director, director adjunct;

     b.Sef serviciu;

     c.Sef birou.

3. Functii publice parlamentare de executie:

     a.Consilier parlamentar;

     b.Expert parlamentar;

     c.Consultant parlamentar;

     d.Sef cabinet;

     e.Referent.

2.4 Activitatea desfasurata – procedura legislativă Camera Deputaților

Guvernul, deputații și senatorii au inițiativă legislativă, dar si un număr de 100.000 de cetățeni cu drept de vot, în condițiile prevăzute de Constituție.

Sesizarea camerelor:

In Constituție, Camera Deputaților se pronunță în calitate de primă Cameră sesizată asupra propunerilor legislative și proiectelor de legi pentru acorduri internaționale și măsuri legislative ce rezultă din aplicarea lor, dar și asupra proiectelor de legi organice, enumerate de Constituție. La nivelul legilor ordinare, pentru proiectele de legi și propunerile legislative dar și proiectele de legi ordinare, Camera Deputaților se pronunță în calitate de Cameră decizională.

Prima Cameră sesizată este Camera Deputaților și fiind prima aceasta se pronunță in termen de 45 de zile, dar pentru legi de complexitate deosebită in 60 de zile, iar pentru legile de aprobare a ordonanțelor de urgența in termen de 30 de zile. Daca termenul este depășit se consideră aceste proiecte de legi sau propuneri legislative au fost adoptate și sunt trimise Senatului pentru a fi dezbatute si aprobate.

Dezbaterea in comisii parlamentare:

Cu avizul Consiliului Legislativ proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei. Biroul permanent al Camerei Deputaților, după primirea și înregistrarea acestora, le distribuie parlamentarilor și sunt trimise comisiilor permanente pentru examinarea în fond sau pentru avizare.

Deputații, grupurile parlamentare, Guvernul pot face amendamente motivate în scris la proiectele sau propunerile legislative respective, potrivit regulamentului Camerei, iar acestea se supun examinării comisiilor competente după primirea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative.

Comisia permanentă sesizată în fond întocmește un raport prin care va propune adoptarea, adoptarea cu modificări sau respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate, iar aceasta va cuprinde amendamentele admise dar și amendamentele respinse. Raportul se referă și la avizele celorlalte comisii, punctul de vedere al Guvernului, avizul Consiliului Legislativ, precum și la alte avize, doar daca este cazul.

Biroul permanent difuzează raportul intocmit de comisia sesizată in fond membrilor Camerei Deputaților si Guvernului.

Pe ordinea de zi a Camerei se înscriu proiectele de lege și propunerile legislative, pentru care s-a întocmit un raport din partea comisiei sesizate în fond.

Dezbaterea in plen:

Camera Deputaților aprobă ordinea de zi, dupa aprobarea acesteia, proiectele de legi si propunerile legislative se supun dezbaterii si adoptării, in ordinea in care au fost înscrise in ordinea de zi.

În plenul Camerei se derulează procedurii legislative in care se face o dezbatere generelă asupra proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, dar si o dezbatere pe articole dacă exista in raportul comisiei sesizate in fond, amendamente admise sau respinse. Dupa această procedură, inițiatorul prezintă motivele care au dus la promovarea inițiativei legislative, urmată de prezentarea raportului comisiei permanente sesizate in fond. Acest raport este prezentat de președintele comisiei sau de un raportor desemnat de acesta. Urmeaza dezbaterea, cuvântul fiind luat de deputați, în ordinea înscrierii lor la cuvânt, iar inițiatorul are dreptul, impreună cu președintele comisiei sau raportorul acesteia, să ia cuvântul înainte de închiderea dezbaterii generale.

În această fază a dezbaterilor generale, nu pot fi propuse amendamente. În cazul în care în raportul comisiei se propune respingerea inițiativei legislative, președintele de ședință, dupa încheierea dezbaterii generale, supune votului Camerei Deputaților inițiativa, sau votul poate fi dat și intr–o ședință specială de vot.

Deputații, reprezentantul Guvernului sau al inițiatorului și raportorul comisiei sesizate în fond pot lua cuvântul la discutarea articolelor. Pot fi făcute amendamente ce privesc doar probleme de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice in luările de cuvânt.

Amendamentele depuse admise sau respinse, sunt cele cu care incepe discutarea articolelor. Daca amendamentele au consecințe asupra propunerii legislative sau proiectului de lege, se poate hotărî, de către președintele de ședință, trimiterea textelor in discuție comisiilor sesizate in fond. Reprezentantul Guvernului și inițiatorul amendamentului au dreptul in cadrul comisiei sa fie ascultați.

Pentru fiecare amendament, Camera se pronunță prin vot distinct, prin votul majorității deputaților prezenți.

Votarea proiectului de lege:

Proiectul de lege sau propunerea legislativă în ansamblu, dacă există cvorum legal, se supune Camerei Deputaților spre adoptare în forma rezultată din dezbaterea pe articole. Propunerile sau proiectele de schimbare sau revizuire a Constituției se adoptă cu majoritatea a cel putin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. Cu votul majorității membrilor fiecarei Camere se adoptă legile organice. Acestea se adoptă cu votul majorități membrilor din ambele Camere.

Președintele Camerei semnează propunerile legislative și proiectele de legi adoptate sau respinse de Camera Deputaților ca primă Cameră sesizată. Aceste proiecte de legi sau propuneri legislative se inaintează Senatului, aceasta având calitatea de Cameră decizională. Guvernul va fi înștiințat despre aceasta.

Legea adoptată de Camera Deputaților pentru care Senatul s-a pronunțat ca primă Cameră sesizată sau în calitate de Cameră decizională cu privire la unele prevederi, semnată de președintele Senatului și de președintele Camerei Deputaților, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Senatului și la secretarul general al Deputaților, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale. Termenul este de două zile, dacă legea este adoptată în procedură de urgență.

Președintelui României, după împlinirea termenelor de mai sus va primi legea, sub semnătura președintelui Camerei Deputaților, în vederea promulgării.

Controlul constituționalitații legilor înainte de promulgare:

Dacă cu privire la o lege adoptată in Parlament se exercită dreptul de sesizare a Curții Constituționale potrivit art.146 lit.a) din Constituție, aceasta se trimite Curții Constituționale.

Daca in cazul in care Curtea declară neconstituționalitatea legii sau a unor prevederi ale acesteia, Camera Deputaților reexaminează legea sau prevederile respective, în vederea remedierii lor cu decizia Curții Constituționale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități va cuprinde propuneri pentru modificarea sau eliminarea prevederilor declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale. Se va dezbate conform procedurii legislative normale. In cadrul reexaminării, Camera Deputaților va efectua corelările tehnico-legislative necesare. Acordul sau tratatul internațional declarat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.

Promulgarea legilor de către președintele României:

În cel mult 20 de zile de la primire se face promulgarea legii, dar înainte de promulgare se poate cere reexaminarea legii doar odată, de către președinte, Parlamentului. Această reexaminare a legii va avea loc în maxim 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea unei legi, la cererea Președintelui României, va fi examinată de comisia permanentă sesizată in fond cu propunerea legislativă sau proiectul de lege; aceasta va intocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecțiile formulate în cererea de reexaminare, iar raportul comisiei și cererea de reexaminare se vor supune dezbaterii Camerei Deputaților conform cu procedura legislativă.

În cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate se face promulgarea legii, dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale.

Medierea:

Prevederile privind medierea se aplică în cazul legilor constituționale, precum și propunerilor legislative și al proiectelor de legi în curs de legiferare, acestea fiind înregistrate înainte de adoptarea legii de revizuire a Constituției. Dacă o Cameră adoptă o propunere legislativă sau un proiect de lege intr-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, președinții ambelor Camere vor iniția procedura de mediere, prin intermediul unei comisii paritare. Această comisie de mediere inceară prin redactarea unei reglementări unitare a celor doua Camere, eliminarea textelor aflate in divergență. Intr-un raport se inscriu propunerile comisiei de mediere care este supus dezbaterii și adoptări celor două Camere, Camera Senatului și Camera Deputaților, în ședințe separate. Dacă Camerele își insușesc raportul Comisiei de mediere, legea este trimisă spre promulgare.

Dacă Comisia nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergență sau dacă o Cameră nu aprobă raportul Comisiei de mediere, parțial sau în întregime, se supun dezbaterii în ședința comună a celor două Camere textele aflate în divergență, potrivit regulamentului acestor ședințe.

2.5 Bugetul – informatii economice

2012 :

Cheltuieli suportate din bugetul Camerei Deputatilor pentru exercitarea mandatului:

Cazare Deputati, Transport Deputati, Telefonie mobila Deputati: Total = 879.188 lei

Cheltuieli suportate din bugetul Camerei Deputatilor pentru desfasurarea activitatii birourilor parlamentare care functioneaza in cadrul colegiilor din circumscriptiile electorale: 824.000 lei

Diurna deputați :

1. Total diurna pentru deplasare la lucrarile Parlamentului -136.640 lei

2. Total diurna pentru deplasare in circumscriptia electorala -109.480 lei

Venituri deputați: in medie 1.800 lei

Funcționari publici parlamentari:

Total cheltuieli înalți funcționari publici, de conducere și de execuție – 2.600.000

2013:

Cheltuieli suportate din bugetul Camerei Deputatilor pentru exercitarea mandatului:

Cazare Deputati, Transport Deputati, Telefonie mobila Deputati: Total = 1.810.243 lei

Cheltuieli suportate din bugetul Camerei Deputatilor pentru desfasurarea activitatii birourilor parlamentare care functioneaza in cadrul colegiilor din circumscriptiile electorale: 2.442.000 lei

Diurna deputați :

1. Total diurna pentru deplasare la lucrarile Parlamentului -463.400 lei

2. Total diurna pentru deplasare in circumscriptia electorala -58.100 lei

Venituri deputați: in medie 5000 lei

Funcționari publici parlamentari:

Total cheltuieli înalți funcționari publici, de conducere și de execuție – 2.700.000

2014:

Cheltuieli suportate din bugetul Camerei Deputatilor pentru exercitarea mandatului:

Cazare Deputati, Transport Deputati, Telefonie mobila Deputati: Total = 1.677.867 lei

Cheltuieli suportate din bugetul Camerei Deputatilor pentru desfasurarea activitatii birourilor parlamentare care functioneaza in cadrul colegiilor din circumscriptiile electorale: 2.406.000 lei

Diurna deputați :

1. Total diurna pentru deplasare la lucrarile Parlamentului -502.251 lei

2. Total diurna pentru deplasare in circumscriptia electorala -53.480 lei

Venituri deputați: in medie 5000 lei

Funcționari publici parlamentari:

Total cheltuieli înalți functionari publici, de conducere și de execuție – 2.710.500

Salarizarea funcționari publici parlamentari diferă in funcție de studii,trepte de salarizare, vechime:

minim de 1300lei;

maxim de 6500lei.

3.Studiu privind motivarea funcționarilor publici din Camera Deputaților

3.1.Obiectivele de cercetare

Acest studiu explorează problemele specifice ale funcției publice și mai exact ale funcționarului public, acestea fiind observate la funcționarii publici parlamentari din cadrul Camerei Deputaților.

Scopul studiului a constat în analiza atractivității serviciului public și climatul motivațional existent in Camera Deputaților, pentru a elabora modalitățile de îmbunătățire a motivării funționarilor publici parlamentari.

Obiectivul acestui chestionar este de a identifica gradul de satisfacție al funcționarilor publici din Camera Deputaților fața de activitatea de motivare care se desfășoară în cadrul acestei instituții publice.

Alte obiective care stau la baza acestui studiu sunt, identificarea factorilor motivaționali, analiza calității sistemului de management public de către funcționarii publici, identificarea strategiilor și tehnicilor de motivare în instituția publică.

3.2.Grupul țintă

Chestionarul de față are la bază 16 întrebări, grupate în doua categorii: întrebări de identificare, socio-demografice și chestionarul propriu-zis.

În perioada 30 ianuarie – 05 februarie 2015 s-a desfășurat ancheta, volumul eșantionului fiind de 50 de persoane. Chestionarul privind factorii motivaționali ai funcționarilor publici din Camera Deputaților a fost completat de funcționarii publici parlamentari, fiind incluși atât funcționari de conducere cât si de execuție.

3.3.Instrumentul de cercetare – Chestionarul

Secțiunea 1: Întrebări socio-demografice

Secțiunea 2: Identificare factorilor motivaționali ai funcționarilor publici

3.4.Rezultatele chestionarului

Distribuția în funcție de sex a funcționarilor publici:

Distribuția în funcție de vârsta a funcționarilor publici:

Distribuția în funcție de nivelul de educație a funcționarilor publici:

Distribuția in funcție de anii de experiență in serviciul public a funcționarilor publici:

Principalele două măsuri care ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței profesionale:

Principalele două aspecte legate de locul de muncă care ii mulțumesc cel mai mult pe funcționarii publici:

Recompensarea funcționarilor trebuie sa se realizeze pe baza performanțelor?

Stimulentele materiale sunt cele care determină salariatul să-și realizeze atribuțiile?

Activitatea de motivare se realizează în cadrul Camerei Deputaților într-un mod:

În cadrul instituției este necesară o creștere a gradului motivațional?

Ați beneficiat de programe de instruire profesionala de când lucrați în cadrul Camerei Deputaților?

Câți angajați din această instituție au primit prime pentru performanțe deosebite în activitate în ultimul an?

Când ați fost consultat ultima oară de superiorul ierarhic într-o problemă legată de activitatea dumneavoastră?

Din punctul dumneavoastră de vedere, criteriile folosite în cadrul evaluărilor anuale sunt:

În ultimii 3 ani, în Camera Deputaților au existat cazuri de funcționari care au fost sancționați pentru unul din următoarele motive:

Aproximativ câte ore suplimentare lucrați într-o săptămână?

3.5. Analiza rezultatelor chestionarului

În ceea ce privește aspectul socio-demografic, situația funcționarilor publici parlamentari care își desfășoară activitatea in cadrul Camerei Deputaților se caracterizează prin următoarele:

Preponderența bărbaților care reprezintă 60% din totalul funcționarilor publici parlamentari;

Figura nr.1 – Distribuția funcționarilor publici din Camera Deputaților după sex

Nivelul ridicat de educație școlară: jumătate dentre acestia au cel putin studii superioare de lungă durată (56% – studii superioare de lungă durată, 20% – studii superioare de scurtă durată si 24% – studii postuniversitare);

Majoritatea funcționarilor publici au peste 10 ani de experianță in administrația publică, dar sunt și 8% care au experiență de mai puțin de un an.

În ceea ce privește chestionarul propriu-zis:

Cei mai mulți funcționari parlamentari consideră că printre cele mai importante măsuri care ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței profesionale sunt promovări bazate pe meritul personalului (24%), reducerea corupției (15%), creșterea numerică a personalului (14%) dar și acordarea de prime pe baza performanțelor (20%).

Figura nr. 2 – Principalele două măsuri care ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței profesionale

Aspecte cele mai importante legate de locul de muncă care îi satisfac pe funcționarii parlamentari sunt legate de: programul de lucru (18%), stabilitatea/siguranța locului de muncă (18%), salariile (18%) dar și volumul de lucru (16%) și natura sarcinilor pe care le au de indeplinit (14%) . Cele mai multe probleme sunt legate de relatiile cu superiorul ierarhic, gradul de independență in luarea deciziior și mai ales de șansele de promovare.

Figura nr. 3 – Gradul de mulțumire în ceea ce privește aspectele legate de actualul loc de muncă

Privind recompensarea funcționarilor, aceștia intr-un procent de 96%, consideră că recompensarea trebuie să se realizeze in funcție de performanțele fiecăruia, dar in cadrul Camerei nu se realizează conform performanțelor, consideră 66% dintre funcționarii publici.

Stimulente materiale nu sunt singurele care determină funcționarul public să-și realizeze întocmai atribuțiile. Aceștia consideră in proporție de 50% că un funcționar public își poate desfășura intocmai atribuțiile fără stimulente materiale. Ceilalți 50% consideră primele ca fiind necesare pentru atingerea intocmai a atribuților.

Gradul de multumire față de activitatea de motivare care se desfasoară in Camera Deputaților este destul de scăzut, funcționarii parlamentari fiind într-o proporție mai mare nesatisfăcuți de această activitate de motivare (58%).

Figura nr.4 – Activitatea de motivare se realizează în cadrul Camerei Deputaților într-un mod

Funcționarii publici parlamentari consideră necesară o creștere a gradului motivațional in Camera Deputaților.

În legătura cu programele de instruire profesională, 68% din cei chestionați au participat la acestea de când sunt angajați în Camera Deputaților.

Angajații din această insituție au o singură părere când vine vorba de prime pentru performanțe deosebite, niciun angajat nu a primit prime pentru performanțe deosebite.

În legătură cu intrebarea „Când ați fost consultat ultima oară de superiorul ierarhic într-o problemă legată de activitatea dvs.?” denotă faptul că 36% din funcționari au fost consultați in ultima lună si doar 20% nu sunt consultați de superiori in probleme legate de activitatea acestora.

Criteriile de evaluare folosite in cadrul evaluărilor anuale au parte de păreri impărțite și anume, 48% consideră acestea ca fiind bune si 48% consideră ca sunt puțin relevante. Totuși balanța se înclină spre criteriile de evaluare puțin relevante, deoarece 4% consideră ca acestea sunt nerelevante.

În cadrul Camerei Deputaților au existat persoane care au fost sancționate pentru neascultare (nesupunere), performante scăzute de lucru sau încălcarea normelor de conduită profesională.

Figura nr.5 Funcționari care au fost sancționați in cadrul Camerei Deputaților

Majoritatea funcționarilor publici stau peste program. Majoritatea de asemenea, lucrează intre 1-4 ore pe săptămană în plus (40%). Dar exită un număr mare și de funcționari care nu lucrează nici o oră in plus (36%). Foarte puțini lucrează intre 5-10 ore (16%) sau peste 10 ore (8%).

3.6.Principalele aspecte pozitive și negative referitoare la particularitățile motivării funcționarilor publici în cadrul Camerei Deputaților

Din punct de vedere al aspectelor pozitive indentificate in cadrul Camerei Deputaților avem:

Stabilitatea locului de muncă duce la performanțe mai ridicate ale funcționarilor publici, acesta fiind unul din aspectele care îi mulțumește pe funcționari la locul de muncă. În proporție de 18% sunt cei mulțumiți de locul de muncă, privind stabilitatea acestuia.

Salariile sunt incă un punct forte deoarece 18% din funcționarii publici chestionați sunt mulțumiți de acest aspect și totodată acesta duce la scăderea migraților tinerilor funcționari publici către sectorul privat.

Tot prin prisma grilei de salarizare, deoarece salariile funcționarilor publici parlamentari ajung și la 6500lei, performanțele acestora sunt ridicate și randamentul lor a crescut.

Numărul funcționarilor publici tineri absolvenți de studii superioare este în creștere.

Acordarea de sporuri salariale pentru performanțe deosebite, conform funcționarilor chestionați, în proportie de 50% consideră că acestea duc la un nivel mai ridicat al productivității și performanței.

Dezvoltarea competențelor funcționarilor publici și profesionalizarea activităților prin programele de instruire profesională, deoarece doar 68% din funcționarii chestionați au beneficiat de aceste programe de instruire profesională.

Aspectele legate de condițiile de muncă prin programe și sisteme informatice performante care duc la scăderea timpului de luare a deciziilor dar și de realizare a altor activități.

Tot prin prisma condițiilor de muncă, funcționarii nu își mai consumă energia și nici timpul cu activități care se realizează cu ajutorul sistemelor informatice.

Birourile moderne, cafenea și locuri de parcare în incinta instituției duc la funcționari publici mai eficienți și mai dedicați activității lor.

Funcționarii publici dispun și de alte forme de motivare cum ar fi: învitatii la diverse evenimente organizate în cadrul Camerei Deputaților, acordarea de diplome de merit în cadrul unor mici ceremonii festive, organizarea de evenimente cu ocazia sărbătorilor religioase importante și a sărbătorilor internaționale dar și sancționarea funcționarilor publici prin mustrare sau avertisment scris, toate acestea duc la funcționari publici mai dedicați activității lor.

Din punct de vedere al aspectelor negative indentificate in cadrul Camerei Deputaților avem:

Reducerea corupției conform celor 15% din cei chestionați, este una din măsurile care care ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței, dar totodată fiindcă există este un factor care scade performanța funcționarilor.

Șansele de promovare sunt limitate, consideră circa 24% din cei chestionați, fiind un aspect care îi nemulțumește pe funcționari; această situație nu dezvoltă funcționarul, iar randamentul acestuia nu va fi cel așteptat.

Avansările și numirile pe post sau pe funcție se realizează fără a ține cont de concordanța între sarcinile prevăzute în fișa de post și pregătirea funcționarului public iar din acest punct de vedere nu sunt dezvoltate capacitățile manageriale și nici o coordonare eficientă a subordonaților.

Lipsa corelării dintre nivelul salariului și nivelul atribuțiilor și responsabilităților duce la slaba implicare a funcționarilor publici la reușita reformei în sistemul administrativ (indiferență, dezinteres).

Activitatea de motivare din Camera Deputaților este nesatisfăcătoare, consideră 58% dintre respondenți, și acest lucru duce la un randament scăzut al funcționarilor.

Majoritatea consideră criteriile de evaluare fiind puțin relevante,52% dintre aceștia, aspect care are ca efect slaba implicare a funcționarilor publici la reușita reformei în sistemul administrativ (indiferență, dezinteres).

4.Diagnostic al sistemului motivațional din Camera Deputaților cu principalii pași – analiză cauzală

În Romania în majoritatea instituțiilor publice, ca și în Camera Deputaților , managerii sunt în fața unui paradox: aceștia trebuie să își motiveze colaboratorii fără a avea la îndemâna mijloace materiale și financiare, astfel se impune și mai mult folosirea unor forme alternative de motivare. Se pot utiliza și alternative de motivare cum ar fi: politețea, realizarea unui echilibru între angajați și condițiile de munca, implicarea în munca ce are în vedere repartizarea sarcinilor, elemente ce țin de relațiile dintre funcționari ce nu pot fi reglementate, informarea echipei, atenția acordată și nu în ultimul rănd aprecierea.

5.Modalități de îmbunătățire a activității de motivare a funcționarilor publici și propuneri de motivare în cadrul Camerei Deputaților