Motivarea alegerii lucr ării… 2 [608537]

1Cuprins
Motivarea alegerii lucr ării……………………………………………………………………………………………………….. 2
Partea I ………………………………………………………………………………………………………………………………….. 3
Capitolul I- No țiuni generale privitoare la infrac țiunea de terorism ………………………………………………. 3
Secțiunea I.1- Definirea conceptului de terorism ………………………………………………………………………… 5
SUBSECȚIUNEA I.1.1-C LASIFICAREA DIFERITELOR TIPURI DE TERORISM ……………………………………. 8
SECȚIUNEA I.2-C ARACTERISTICILE TERORISMULUI ȘI CAUZELE CE AU CONDUS LA APARI ȚIA
ACESTUIA …………………………………………………………………………………………………………………………. 10
Secțiunea I.3-Diferitele forme de manifestare ale terorismului …………………………………………………… 17
SUBSECȚIUNEA I.3.1-O BIECTIVELE AVUTE ÎN VEDERE LA COMITEREA ACTELOR DE TERORISM …… 21
Secțiunea I.4-Mijloacele utilizate în comiterea actelor de terorism ……………………………………………… 23
Capitolul II-Migra ția populației……………………………………………………………………………………………… 28
SECȚIUNEA II.1-A SPECTE TERMINOLOGICE CU PRIVIRE LA FENOMENUL DE MIGRA ȚIE………………. 28
SECȚIUNEA II.2-T RAFICUL DE MIGRAN ȚI……………………………………………………………………………… 37
Subsecțiunea II.2.1-Modalit ăți de operare ale trafican ților………………………………………………….. 39
Subsecțiunea II.2.2-Factorii implica ți în realizarea traficului de persoane …………………………….. 39
Partea a II-a …………………………………………………………………………………………………………………………. 42
Capitolul III-Terorismul contemporan și migrația populației către Europa …………………………………… 42
SECȚIUNEA III.1-C ONTEMPORANEIETATEA TERORISMULUI ȘI RISCUL PE CARE ACESTA ÎL ARE LA
ADRESA EUROPEI ……………………………………………………………………………………………………………… 42
SECȚIUNEA III.2-D IFERENȚA DINTRE MIGRA ȚIE ȘI TRAFICUL DE PERSOANE ……………………………… 49
SUBSECȚIUNEA III.2.1-I NVAZIA ASUPRA EUROPEI A MIGRAN ȚILOR DIN ZONELE AFECTATE DE
ACTIVIT ĂȚILE TERORISTE ………………………………………………………………………………………………………. 52
Secțiunea III.3-Destabilizarea securit ății Europei în urma p ătrunderii migran ților pe continentul
European ……………………………………………………………………………………………………………………………… 56
STUDIU DE CAZ ………………………………………………………………………………………………………………… 58
Concluzii și răspunsuri ………………………………………………………………………………………………………….. 62
Bibliografie selectiv ă…………………………………………………………………………………………………………….. 63
Anexe …………………………………………………………………………………………………………………………………. 64

2Motivarea alegerii lucr ării
Încă din Antichitate,frica și teroarea au constituit elementele principale ale for ței si
violențelor,instrumente ce erau utilizate,de cele mai multe ori pentru realizarea scopurilor
politice.
Secolele XII-XIII au condus la na șterea unei noi mi șcări ce este cunoscut ă și în zilele
epocii moderne sub denumirea de ”terorism”.Aceast ă mișcare a fost folosit ă de cele mai multe
ori sub forma unei arme politice, și a luat na ștere in urma unui ordin Islamic disident secret in
perioada medieval ă, cunoscut sub denumirea popular ă de 'Asasini' (grupare de sectan ți
musulmani fanatici care ac ționau sub influen ța drogurilor pentru a r ăspândi teroare în rândul
'necredincio șilor' prin violen ță si crimă).
Mulți istorici au subliniat faptul c ă teroarea este o stare psihic ă,iar terorismul se refer ă
la o activitate social ă organizat ă (toate controversele existentei intre acestia) nimeni nu poate
nega faptul c ă teroarea este cheia care declan șează terorismul.
Lucrarea de fa ță are ca scop studierea,din punct de vedere criminologic,a
terorismului,ce reprezint ă de fapt un fenomen al secolului prezent,fenomen ce pune in pericol
securitatea Europei datorita migratiilor persoanelor din zonele afectate de lupta dintre
gruparile teroriste si armatele statelor islamice.
Începutul mileniului trei a venit cu un fapt ce era greu de imaginat la aceea dat ă,dar și
în acea perioad ă.Ziua de 11 septembrie 2001 a reprezentat pentru intreaga lume o tragedie
greu de trecut cu vederea în urma careia sute de persoane și-au pierdut vie țile.
Din aceast ă perspectiv ă,tragică și tulburătoars,a prins contur no țiunea de „terorism”
sau ceea ce urma a fi cunoscut mai tarziu ca o lupt ă continuă și contra cronometru împotriva
luptătorilor ai brig ăzilor teorisite din întreaga lume,iar de curând cu preponderen ță din
Europa.De altfel,terorismul fie c ăvorbim despre terorism intern sau interna țional,ca și
fenomen, are r ădăcini în Orientul Antic,provenind din secta „ha șichim”.
Terorismul reprezint ă o amenin țare gravă la adresa întregii umanit ăți.Gravitatea
acestuia const ă în abilitatea re țelelor,dar și a organiza țiilor teroriste,de a surprinde prin
dificultatea evalu ării terorismului,prin valul de incertitudini și de angoase ce înso țesc acest
fenomen,greu de în țeles și de explicat.
Indiferent de gravitatea problemelor ce genereaz ă nedreptăți și nemulțumiri,acestea nu
pot explica fenomenul terorist,mai ales pus in antitez ă cu problema din ultimii ani,problem ă
ce a luat amploare și care se refer ă la migra ția popula țiilor din zonele afectate de atacurile
teroriștilor.
Criza refugia ților domina agenda publica si europeana de o buna bucat ă de vreme,iar
in fiecare zi fluxul de oameni ce intr ă în Europa devine din ce in ce mai continuu și amplu.
Deși pericolul la care ne expune este destul de mare,Europa pare in țelegătoare și
încearcă să facă față acestei probleme,de și drama oamenilor alunga ți din prorpriile case este
de neînchipuit.Cel mai elocvent și recent exemplu este cel al Siriei:11 milioane de oameni și-
au părăsit casele și au plecat spre un t ărâm necunoscut și plin de surprize neavând idee ce va
avea să se întâmple în continuare.

3Partea I
-Analiza teoretic ă a fenomenului privind terorismul-
Capitolul I- No țiuni generale privitoare la infrac țiunea de terorism
Terorismul continu ă să fie un pericol concret și prezent in via ța politică și socială a
întregii comunit ăți internaționale.Securitatea mondial ă este amenin țată prin simpla extindere a
activităților organiza țiilor teroriste,observând de altfel și o globalizare a acestui fenomen.
Terorismul,asemenea altor fenomene negative,a contribuit la schimbarea si
modificarea evolu ției întregii societ ăți. Istoria consemneaz ă practicarea acestuia de c ătre
diferite grupuri de interese,iar dup ă unele opinii,acesta ar fi fost folosit si de puterile statale.In
ciuda acestor specula ții,entitățile statale au fost cele care au început sp lucreze la diferite
planuri ce aveau ca obiect prevenirea și conbataterea acestui fenomen mondial.
La începutul secolului XIX organiza țiile teroriste se foloseau în activitatea lor de
armele clasice,dar evolu ția și forța acestora a crecut ajungându-se ca în secolul XX s ă fie
folosite armele de distrugere in mas ă,omenirea confruntându-se cu o multitudine de
amenințări reale venite din partea organiza țiilor de aceste gen.
După atentatele ce au avut loc pe 11 septembrie 2001,in Statele Unite ale Americii
(„World Trade Center”) au luat na ștere acțiunile militare în Afganistan pentru combaterea
teroriștilor,iar ulterior și în Irak,dar de acest ă dată are loc o cooperare interna țională pentru
combaterea flagelului de tip terorist.
Analiza fenomenului extremist-terorist pe plan interna țional a relevat o tendin ță de
intensificare a acestuia cu preponderen ță în țările occidentale,cât și folosirea din ce in ce mai
des a violen țelor,ca mijloc principal de promovare și impunere a propriilor credin țe și interese
politice.
Este semnificativ ă pentru actuala evolu ție a terorismului interna țional intensificarea
terorismului de stat,respectiv implicarea în comiterea de infrac țiuni violente a unor state și
guverne prin pl ănuirea unor serii de atentate,care,fie direct,fie prin intermediul organelor lor
specializate,pun la cale o serie de atentate sau mânuiesc din umbr ă comiterea unor astfel de
infracțiuni teroriste,avand scopul de a- și anihila adversarii și de a promova diferite interese
economice și politice.
Terosimul este cunoscut sub forma unor variante criminale,precum:
Asasinate;
Sechestrări și răpiri de persoane;
Extorcări;
Incendieri și distrugeri,explozii;
Deturnări de nave și aeronave;
Acțiunile teroriste sunt motivate politic,teroristii folosind diverse mijloace si metode care
implica violenta,comi țând acte deosebit de periculoase.Pentru reu șita acțiunilor
antiteroriste,majoritatea exper ților recomand ă să fie avute în vedere câteva elemente cheie ale
terorismului:

41. Este un act premeditat,planificat cu rigoare,de pu ține ori fiind realizat din implusuri de
furie
2. Are implica ții politice spre deosebire de grup ările mafiote care se folosesc de violen țe
pentru a ob ține diferite sume de bani
3. Este destinat s ă schimbe ordinea politic ă existent ă,îndreptându-se și împotriva
civililor,și nu doar împotriva țintelor militare
4. Este purtat de c ătre grupuri subna ționale,iar nu de armata unei țări
De cele mai multe ori actele teroriste vizeaz ă atragerea aten ției popula ției.Ele sunt
organizate în mod spectaculos,influen țând o audien ță largă dincole de victimele directe ale
acțiunilor teroriste.
Scopul acestor acte teroriste este de a se folsi impactul psihologic al violen ței sau
amenințarea cu violen ță pentru determinarea schimbarii ordinilor politice.In acest sens,exista
opinii care sus țin „terorismul este teatru”1.

1Terorismul-istorie,forme,combatere -Culegere de studii,Ed.Omega,2001,p.38

5Secțiunea I.1- Definirea conceptului de terorism
De-a lungul timpului au existat numeroase încerc ări de a defini conceptul de
terorism,dar din varii motive toate încerc ările de a ajunge la o defini ție a terorismului s-au
dovedit imposibile.
Dificultăți filozofice, politice, ideologice și de natur ă legală au făcut imposibil acest
lucru. Principalii factori care îngreuneaz ă definirea terorismului sunt: diferen ța de opinii și
abordări în ce prive ște lupta de eliberare a popoarelor de sub domina ția colonial ă și străină,
mișcările de eliberare na țională, războaiele civile și alte conflicte interne, analogia și
similaritatea cu alte concepte, cum ar fi violen ța, asasinatele politice, r ăzboiul de gheril ă,
anarhismul.
Din punct de vedere etimologic,substantivul „teroare” î și are originea în limba latin ă în
care verbele „ terre ” și „tresere ” semnific ă „a tremura”,”a face pe cineva s ă tremure”,din care
sintagma terror,terroris va fi cunoscută în formele de astăzi aflate în
circuație:teroare,terreur,terror, etc.,al c ăror sensuri sunt explicate prin intermediul
dicționarului ce apar ține Academiei Franceze prin:”groaz ă,frică accentuat ă,tulburare,violen ță
în fața unui rău prezent sau apropiat”.
Utilizarea substantivului „terorism” ca ac țiune de de a teroriza și controla prin
înfricoșare nu va ap ărea decât în secolul al XVIII-lea, odat ă cu Revolu ția Francez ă căreia
noțiunea îi datoreaz ă nu numai na șterea prin derivare gramatical ă, ci și instituționalizarea
drept instrument de ac țiune politic ă2.
Actul de terorism se caracterizeaz ă în principal prin inten ția de a teroriza, înfrico șa
populația, prin lovirea prin surprindere și fără nici un fel de discriminare a victimelor, prin
folosirea de mijloace capabile s ă producă o stare de pericol general (care afecteaz ă cât mai
multe persoane) și prin folosirea unor persoane nevinovate ca ținte.
Studiile și cercetările care au abordat chestiunea terorismului încearc ă să propună o
definire a fenomenului, f ăcând-o într-o manier ă mai mult sau mai pu țin subiectiv ă, în funcție
de mediul în care apare, de apartenen ța ideologic ă a autorului etc.
Din acest punct de vedere, se poate vorbi de încadrarea în dou ă categorii a defini țiilor
date, până acum terorismului. Este vorba, în primul rând, de acelea care exprim ă o atitudine
aliniată, lipsită de neutralitate și care încearc ă să fundamenteze teoretic și aprioric o atitudine
pre-existent ă și, în al doilea rând, de acea categorie a definirilor „menite” și obiective,
neafectate de presiuni și apartenen țe politice sau ideologice. În momentul în care se va reu și,
pe baza acordurilor interna ționale, definirea terorismului, va fi posibil ă o campanie
internațională împotriva terorismului și a organiza țiilor teroriste, chiar dac ă unele state ar fi de
acord cu revendic ările acestora. Prin urmare, faptul c ă, în ciuda num ărului tot mai mare de
instrumente interna ționale care incrimineaz ă terorismul, o defini ție general acceptat ă încă nu a
fost găsită nu este accidental. Recunoa șterea din anul 1994 a Comisiei ONU de Drept
Internațional reflect ă corect realitatea: „Pîn ă acum comunitatea interna țională nu a elaborat o
definiție unică a terorismului.”

2Cristian Jura, Terorismul interna țional ,Ed.All Beck,2004,p.26

6Sub raport juridic, primele tentative de definire a terorismului au ap ărut în timpul
„Conferin țelor Interna ționale pentru Unificarea Legii Penale”, cu ajutorul lui Quintilliano
Saladana, care a introdus în cadrul Academiei de la Haga în 1925 conceptul de „crim ă
internațională”, cuprinzând în sfera sa de defini ție crimele împotriva drepturilor omului și
crimele împotriva șefilor de stat sau reprezentan ților diplomatici.
Conferința de la Haga din 1933 a definit terorismul ca pe „un act voluntar comis
împotriva vie ții, integrit ății fizice, s ănătății sau libert ății oficialit ăților; orice act care
primejduie ște o comunitate, creeaz ă o stare de teroare în vederea schimb ării autorit ății publice
sau împiedicarea ac țiunilor acesteia, sau care urm ărește conturbarea rela țiilor interna ționale.”
De asemenea, în cadrul conferin ței de la Copenhaga din anul 1935 s-a definit juridic
terorismul ca „act voluntar comis împotriva vie ții, integrit ății fizice, s ănătății oficialit ăților;
orice act care primejduie ște o comunitate, creeaz ă o stare de teroare în vederea schimb ării
autorității publice sau împiedic ării acțiunilor acesteia, sau care urm ărește destabilizarea
relațiilor interna ționale.”
Prima defini ție a terorismului în cadrul dreptului penal interna țional a fost formulat ă în
„Convenția pentru prevenirea și pedepsirea terorismului ”, deschis ă spre semnare în 1937.
Conform acesteia, erau considerate acte de terorism „toate actele criminale îndreptate
împotriva unui stat și destinate sau calculate s ă creeze o stare de teroare în mintea persoanelor
particulare, sau unui grup de persoane, sau marelui public3.”
În articolul 1 al acestei Conven ții, actele de terorism erau enumerate ca fiind: orice act
premeditat cauzând moartea sau v ătămarea corporal ă gravă sau pierderea libert ății a șefului
statului, succesorilor ereditari sau desemna ți, soțiilor lor, precum și persoanelor îns ărcinate cu
funcții publice, când actul este ândreptat împotriva lor în calitatea lor public ă; distrugerea
premeditat ă sau deteriorarea propriet ății publice sau propriet ății destinate unui scop public;
orice act premeditat calculat s ă pună în pericol via ța membrilor comunit ății; orice încercare de
a comite o infrac țiune din cele enumerate mai sus; prelucrarea, ob ținerea, posesia sau
furnizarea de arme, muni ții, explozivi sau substan țe nocive în vederea comiterii de astfel de
infracțiuni în orice țară.
În anul 1945 s-a încercat din nou s ă se defineasc ă terorismul, când Comisia de Drept
Internațional a Na țiunilor Unite a schi țat Codul Infrac țiunilor împotriva P ăcii și Securității
Omenirii. Acest Cod limita terorismul la „ini țierea sau încurajarea de c ătre autorit ățile unui
stat a activit ăților teroriste în alt stat sau tolerarea de c ătre autorit ățile unui stat a activit ăților
organizate, planificate pentru a ândeplini acte teroriste în alte state.”
Eșuarea definirii agresiunii a stopat totu și progresele Comisiei.În anul 1972,
impulsionat de r ăpirea atle ților israelieni la Olimpiada de la Munchen, de c ătre gruparea
teroristă Septembrie Negru, Secretarul General al Na țiunilor Unite, Kurt Waldheim, a încercat
să introducă pe agenda Na țiunilor Unite „m ăsuri pentru prevenirea terorismului și altor forme
de violen ță care primejduiesc sau iau vie ți nevinovate sau pun în pericol libert ățile
fundamentale”.
În anul 2003, la propunerea Secretarului General al ONU, a fost constituit ă o comisie
specială, formată din 16 istorici, sociologi, diploma ți, militari și filozofi, destinat ă să studieze
istoria terorismului și să dea o defini ție exactă a termenului de „terorism” tocmai din cauza

3Cristian Jura, op.cit., p. 30

7subiectivit ății care exist ă în folosirea no țiunii de terorism, acela și activist fiind denumit de o
parte „terorist”, iar de cealalt ă parte „lupt ător pentru libertate”.
La 2 decembrie 2004 comisia a publicat concluziile în Raportul intitulat „O lume mai
sigură: răspunderea noastr ă comună”, care con ține 101 recomand ări menite s ă permită
Națiunilor Unite s ă gestioneze în mai bune condi ții crize de felul celei irakiene. În acest
document terorismul este definit drept „o ac țiune destinat ă să provoace mor ți sau răniți în
rândurile cet ățenilor sau necombatan ților, în scopul amenin țării popula ției sau al șantajării
guvernelor sau organiza țiilor interna ționale pentru a face sau a nu face ceva anume”.
Comisia ONU nu se opune ideii c ă, în anumite situa ții, Consiliul de Securitate ar avea
legitimitatea de a declan șa un război preventiv împotriva unei țări sau a unei organiza ții
internaționale teroriste, în mod special dac ă este vorba de o amenin țare terorist ă atomică.
De aceea, Consiliul de Securitate trebuie s ă analizeze cu responsabilitate toate
alternativele, declan șarea războiului antiterorist fiind ultima dintre ele.
Statele Unite definesc, începând din anul 1983, „terorismul”, „terorismul
internațional” și „gruparea terorist ă” (Titlu 22 al Codului SUA, art.2656f(d)) astfel : termenul
„terorism” înseamn ă violență premeditat ă, motivată politic, ândreptat ă împotriva unor ținte
necombatante, f ăptuită de grupuri apar ținând unor na țiuni sau de agen ți clandestini, de regul ă
menită să influențeze un public; termeul „terorism interna țional” înseamn ă terorism ce
implică cetățeni sau teritorii ce apar țin mai multor state; termenul „gruparea terorist ă”
înseamnă orice grup ce practic ă, sau care cuprinde subgrupuri semnificative ce practic ă
terorismul interna țional.
În sensul acestei defini ții termenul „necombatant” cuprinde, pe lîng ă civili, personal
militar care în momentul producerii incidentului este neînarmat și/sau nu este de serviciu.
Sunt considerate drept acte teroriste atacurile asupra instala țiilor militare sau personalului
militar înarmat atunci când nu exist ă o stare de ostilit ăți militare la locul respectiv.
Pentru prima dat ă terorismul este definit de legisla ția română în Legea nr.535 din
25.11.2004 privind prevenirea și combaterea terorismului. În capitolul I, la art.1, se
precizeaz ă că „terorismul reprezint ă ansamblul de ac țiuni și/sau amenin țări care prezint ă
pericol public și afecteaz ă securitatea na țională, având urm ătoarele caracteristici: sunt
săvârșite premeditat de entit ăți teroriste, motivate de concep ții și atitudini extremiste, ostile
față de alte entit ăți, împotriva c ărora acționează prin modalit ăți violente și/sau distructive; au
ca scop realizarea unor obiective specifice, de natur ă politică, vizează factori umani și/sau
factori materiali din cadrul autorit ăților și instituțiilor publice, popula ției civile sau al oric ărui
alt segment apar ținând acestora; produc st ări cu un puternic impact psihologic asupra
populației, menit s ă atragă atenția asupra scopurilor urm ărite”.
În art.2 se încearc ă o definire a actelor teroriste, enumerându-se îns ă doar condi țiile
pentru care fapta s ăvârșită de o entitate devine act terorist și este sanc ționată potrivit legii, iar
art.32, litera „b”, prevede c ă „preluarea f ără drept a unei aeronave, prin orice mijloace,
precum și exercitarea f ără drept a controlului asupra acesteia se pedepsesc cu deten țiune
severă de la 15 la 30 de ani și interzicerea unor drepturi”.

8Terorismul nu urm ărește așadar, doar anihilarea unor indivizi sau distrugerea , ca
atare, a unor obiective administrative, cât, mai mult, lovirea a ceea ce indivizii sau institu țiile
respective reprezint ă în raport cu sau în cadrul edificiului politico-social general. Nici șeful
statului, nici al ți demnitari, bun ăoară, nu sunt viza ți ei înșiși, ținta finală fiind sistemul politic
și starea general ă de securitate.
Se poate afirma în cele din urm ă,că terorismul este un act programatic, un conflict
violent prin care f ăptuitorul urm ărește să-și impună poziția și autoritatea asupra societ ății și
statului, în scopul control ării relațiilor sociale sau al schimb ării sau distrugerii celor deja
existente.
Subsecțiunea I.1.1-Clasificarea diferitelor tipuri de terorism
Având în vedere ascensiunea din ultimele secole,fenomenul terorist poate fi clasificat pe baza
următoarelor criterii:
a. După modalitățile de executare:
• terorismul direct care vizeaz ă un scop diversionist imediat, acesta constituind
însuși obiectivul ac țiunii represive, fiind des întâlnit în r ăzboi;
• terorismul indirect este preg ătit din timp și în el se încadreaz ă toate actele
diversioniste care vin în sprijinul actului principal.
b. După mobilul care st ă la baza actului terorist:
• terorismul de drept comun, caracterizat printr-o violen ță de amploare, folosit ă
pe timpul realiz ării scopului propus;
• terorism politic și social care este îndreptat împotriva statului, institu țiilor și
organelor sale democratice, pentru schimbarea ordinii de drept și constituționale dintr-
o țară;
• terorismul de stat sau „terorismul politico-guvernamental armat”, constituie
forma cea mai grav ă și mai distrug ătoare din punct de vedere al evolu ției fenomenului,
cuprinzând toate formele de manifestare a terorismului politic, militar, economic și
social cât și atentate la valorile supreme ale altor state.
c. După spațiul de activitate:
• terorismul na țional sau intern;
• terorismul interna țional, când efectele actelor teroriste se prelungesc pe
teritoriul mai multor state.
• totodată este posibil ca unele state, a c ăror legitimitate este discutabil ă sau cele
care nu dispun de for ța necesar ă pentru rezolvarea problemelor pe cale

9diplomației tradiționale, să foloseasc ă teroarea ca mijloc mai pu țin costisitor,
dar mai dramatic pentru a- și realiza obiectivele propuse.
d. Alte tipuri de terorism
Datorită acestor cauze și a unor factori externi, în viitor se prefigureaz ă o tendință
de diferen țiere și dezagregare a terorismului actual, raportat la criteriile prezentate
anterior, în noi forme de manifestare a acestui fenomen, astfel:
•terorismul na ționalist , ai cărui adepți urmăresc formarea unui stat separat pentru
grupul lor na țional, prin atragerea aten ției asupra luptei de eliberare na țională, pe
care lumea o ignor ă, după părerea lor. Terorismul na ționalist este greu de definit,
deoarece multe grup ări acuzate de astfel de practici sus țin cǎ` nu sunt grup ări
teroriste, ci lupt ători pentru libertate;
•terorismul religios este reprezentat de folosirea violen ței pentru îndeplinirea unor
scopuri, pe care ei le consider ă poruncite de c ătre divinitate. Terori știi religio și
provin din mai multe religii, dar și din culte religioase mai pu țin numeroase. Acest
tip de terorism a luat amploare, astfel încât mai mult de jum ătate din organiza țiile
teroriste cunoscute, au motiva ții religioase;
•terorismul sponsorizat de stat cuprinde grup ări care sunt folosite de c ătre statele
radicale ca instrumente de politic ă externă, mijloc eficient de a lupta acoperit. Un
caz important este cel al guvernului din Iran, care folose ște tineri militan ți pentru
diferite acte teroriste, finan țând în acela și timp, alte organiza ții teroriste;
•terorismul sponsorizat de facțiuni politice r ămâne principala form ă de utilizare a
terorii în scopuri politice pe plan interna țional;
•terorismul criminal este forma tradi țională de violen ță împotriva popula ției, fie
că este vorba de gangsterism, piraterie, fie de huliganism;
•narco – terorismul este un fenomen în continu ă creștere și care const ă în
folosirea fondurilor ob ținute din traficul de droguri pentru ducerea la îndeplinire a
unor acțiuni teroriste;
•eco – terorismul constă în atacuri teroriste, sabotaje, accidente și incidente
serioase la instala țiile industriale, nucleare, biologice și chimice cu consecin țe
catastrofale (pierderi de vie ți omenești și distrugerea mediului înconjur ător);
•terorismul motivat de litigii sociale se manifest ă violent, la întâmplare și este
mai dificil de controlat. Amploarea unor confrunt ări de diverse nuan țe cu
precădere etnice și confesionale din unele regiuni de pe glob, cum este și zona
Balcanilor, supranumit ă „butoiul de pulbere al Europei”, a generat numeroase acte
de terorism soldate cu un num ăr mare de victime și distrugeri importante;
•agro – terorismul este un element al bioterorismului și presupune folosirea unui
agent biologic împotriva agriculturii și surselor de alimentare;

10•ciberterorismul este un atac împotriva infrastructurii unei țări prin folosirea unor
viruși informatici, ducând la violen ță împotriva persoanelor și proprietății;
•terorismul ADM presupune atacul terorist folosind o arm ă de distrugere în mas ă,
cum ar fi armele chimice, biologice, nucleare sau radiologice.
•terorism endemic sau al batei, caracterizat prin anarhie, masacre intertribale, între
grupările mafiote; acte care se petrec numai într-o anumit ă zonă;
•terorism practicat de "vigilen ți", aprobat tacit de c ătre un regim politic amenin țat
si exercitat asupra diziden ților;
•terorism organiza țional, practicat de organiza ții revoluționare sau de tip Mafia,
față de care statul de drept folose ște măsuri drastice pentru a putea men ține
liniștea socială;
•terorism pragmatic, unde folosirea violen ței are ca scop ob ținerea sprijinului
populației pentru acte de extorcare de fonduri sau în declan șarea unor greve;
• terorism func țional, prin care o organiza ție poate ob ține avantaje strategice într-o
anumita zon ă, structurăsau domeniu;
• terorism manipulativ, cel care creeaz ă unele situa ții de negociere prin mijloace
specifice, folosindu-se de mass-media pentru manipularea sentimentelor de simpatie
ale opiniei publice;
•terorism simbolic, în care victima ce trebuie distrus ă reprezint ăun simbol deosebit
pentru partea advers ă și prin a cărei eliminare se încearc ă obținerea de avantaje etnice,
politice sau de alta natur ă.
Secțiunea I.2-Caracteristicile terorismului și cauzele ce au condus la apari ția acestuia
Chiar dac ă au fost numeroase controverse cu privire la infrac țiunea de terorism putem
afirma că acesta reprezint ă ansamblul de ac țiuni și/sau amenin țări care prezint ă pericol
public și afecteaz ă securitatea na țională, având urm ătoarele caracteristici:
a) sunt s ăvârșite premeditat de entit ăți teroriste, motivate de concep ții și atitudini
extremiste, ostile fa ță de alte entit ăți, împotriva c ărora acționează prin modalit ăți
violente și/sau distructive;
b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natur ă politică;
c) vizeaz ă factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorit ăților și instituțiilor
publice, popula ției civile sau al oric ărui alt segment apar ținând acestora;

11d) produc st ări cu un puternic impact psihologic asupra popula ției, menit s ă atragă
atenția asupra scopurilor urm ărite.
Autorul englez Paul Wilkinson consideră terorismul ca fiind "o metod ă de acțiune
caracterizat ă de următoarele trei elemente :
1) decizia de a utiliza actele de terorism ca arm ă cu caracter sistematic ;
2) amenin țarea sau comiterea unor acte de violen ță extremă ;
3) efectele acestei violen țe asupra victimelor, opinia care se formeaz ă în urma acestor
acte"4.
În opinia profesorului dr. Gh. Nistoreanu și a lui C. Păun "caracteristicile"
definitorii (ale terorismului) sunt :
a) violența și amenințarea cu violen ța ;
b) folosirea sistematic ă și persistent ă a violenței ;
c) existența obiectivelor politice ;
d) terorismul – alternativ ă la războiul conven țional"5.
Alți autori6 consider ă că terorismul se caracterizeaz ă prin următoarele elemente :
a) scopul final urm ărit de terorism este de natur ă politică ;
b) folosirea premeditat ă a amenin țării cu violen ța;
c) clandestinitatea opera țiunilor teroriste;
d) terorismul se practic ă cel mai adesea în grup.
Pentru a putea clarifica întregul fenomen de terorism este necesar, pe lâng ă precizarea
caracteristicilor acestui fenomen, s ă fie realizatr o serie de delimit ări față de celelalte forme de
exprimare a violen ței organizate în general, și a violen ței politice în particular, pentru a se
putea evita eventualele confuzii ce ar putea lua nastere ulterior dezbaterii temei legate de
terorism.
De aceea, datorit ă confuziei existente între actele de terorism s ăvârșite individual și
actele de violen ță săvârșite tot individual, dar de drept comun, preciz ăm următoarele : unele
acte de violen ță pot fi realizate de o singur ă persoană, dar vor fi considerate acte de terorism
deoarece în spatele acesteia se afl ă o organiza ție terorist ă cea care de fapt a hot ărât și
organizat actele de violen ță, ele fiind duse la îndeplinire de o singur ă persoană.
În ceea ce prive ște atentatele politice realizate de o singur ă persoană, unii speciali ști le
consideră acte de terorism, al ții nu. Motiva țiile sunt diferite.
Atentatele politice pot fi considerate acte de terorism datorit ă caracterului politic al

4P. Wilkinson, "Political Terrorisme", London, Heinemann, 1974, p. 12
5Gh. Nistoreanu, C. P ăun, op. cit., p. 320-322
6Gh. Arăvădoaie, D. Iliescu, I.D. Ni ță, op. cit., p. 13-17

12acestora, identic cu cel al terorismului, datorit ă gravului pericol pe care îl reprezint ă pentru
stabilirea unui stat, precum și datorită faptului c ă reușesc să provoace o stare psihic ă de
teroare.
Totuși, așa cum observa George Lavasseur "un atentat politic nu este în mod necesar o
manifestare a unei activit ăți teroriste, mai ales când are caracter izolat. Un asemenea asasinat
devine îns ă act de terorism în momentul în care el este faptul unui individ ce ac ționează în
mod organizat și sistematic"7.
În scopul clarific ării acestei probleme,autorul Quintiliano Soldana face o distinc ție
între terorismul politic și crima politic ă, extrem de pertinent ă. Astfel :
a) "în cazul actului terorist, adesea, autorul și victima nu se cunosc nici m ăcar sub
aspectul înf ățișării fizice și agentul terorist este obligat s ă ia informa ții în aceast ă privință. În
acest caz nu este în joc nici un fel de r ăzbunare personal ă. Dimpotriv ă, în crima politic ă,
adesea la baza atentatului zace o rivalitate și chiar « o chestiune personal ă », la origine, dac ă
nu între șefi și conduși, cel puțin între agresorul însu și și victima sa, fapt care d ă atentatului
caracteristica actelor de r ăzbunare, fie individual ă, fie colectiv ă;
b) crima de terorism se îndreapt ă contra statului sau contra structurii economice a
statului, în timp ce crima politic ă vizează pe șeful statului, șeful guvernului, pe mini ștrii săi
etc. Astfel, victima crimei politice este întotdeauna cunoscut ă, în timp ce victimele
terorismului sunt adesea necunoscute ;
c) spre deosebire de autorul actului terorist, criminalul politic nu- și propune în nici un
fel să provoace spaima, ci s ă acționeze cu eficacitate pentru a- și înfăptui ideea" .
Astfel, atentatul politic ce a fost s ăvârșit de o singur ă persoană poate fi considerat act
de terorism numai dac ă este săvârșit în mod sistematic și persistent sau, în ipoteza in care se
acționează în numele unei organiza ții teroriste.
Cu alte cuvinte,orice alte acte de violen ță care sunt s ăvârșite de o singur ă persoană și
nu au caracter politic, indiferent de gradul de pericol pe care îl prezint ă, nu pot fi considerate
acte de terorism sau dac ă au caracter politic, dac ă prezintă un caracter izolat.În ceea ce
privește diversitatea obiectivelor urm ărite de organiza țiile teroriste se consider ă că toate
revendicările de alt ă natură decât politic ă cum ar fi cele etnice, rasiale, religioase, economice,
etc., sunt de fapt tot politice, deoarece ele implic ă decizii de natur ă politică.Așadar,
obiectivele urm ărite au de fapt un caracter direct sau indirect politic.
"Prezența violenței ca o caracteristic ă fundamental ă a terorismului face necesar ă
distincția între actele teroriste și actele s ăvârșite de organiza ții teroriste. Nu toate
acțiunile unei organiza ții teroriste pot fi catalogate ca teroriste, dup ă cum nici toate
actele teroriste nu sunt obligatoriu s ăvârșite de o organiza ție terorist ă"8.
În principiu, actele de violen ță săvârșite de organiza ții teroriste sunt acte de terorism.
Cu toate acestea, nu pot fi considerate acte de terorism, de exemplu, actele de violen ță cu
caracter punitiv s ăvârșite pentru men ținerea disciplinei în cadrul organiza ției, sau pentru
înlăturarea trădătorilor, dup ă cum nu pot avea astfel de caracter actele de violen țăsăvârșite cu

7G. Lavasseur , "Les aspects repressifs du terrorisme international", Edition A. Pédone, Paris, 1997, p.28
8GH. Arăvădoaie , D. Iliescu, I.D. Ni ță, op. cit., p. 15

13caracter izolat, între organiza ții teroriste rivale sau între organiza ții teroriste și grupări de
gherilă sau grupări de tip mafiot.
De aceea, în cazul actelor de terorism, vorbind de o folosire premeditat ă a violenței
sau a amenin țării cu violen ța de natur ă să pună în pericol siguran ța populației și a statului.
Referitor la confuzia existent ă între terorism și celelalte forme de exprimare a violen ței
organizate, preciz ăm următoarele : actele de violen ță săvârșite de organiza țiile teroriste și
calificare drept acte de terorism au un caracter politic, ele vizeaz ă în mod direct sau indirect
atingerea unor obiective de natur ă politică, pe când actele de violen ță realizate de organiza țiile
criminale de tip mafiot, de bande sau de unele secte religioase au un caracter de drept comun.
Mai mult decât atât, în cazul terorismului, violen ța și amenințarea cu violen ța au un
caracter principal, preponderent, de și grupările teroriste în ultimul timp, desf ășoară și
activități de altă natură, pe când violen ța în cadrul acestor organiza ții "de drept comun" are un
caracter subsidiar, secundar, în prim-plan aflându-se activit ăți cum ar fi : traficul cu narcotice,
cu arme, prostitu ția, spălarea banilor, specula țiile imobiliare etc., sau manifestarea și
răspândirea unei ideologii de natur ă religioas ă, ele oferind doar cadrul organizat pe fondul
căruia se produc actele de violen ță.
Dintre formele de violen ță politică, singura care poate da na ștere la confuzii în rela ția
cu terorismul este gherila. Deoarece am prezentat-o mai larg în capitolul anterior, vom face
aici numai câteva preciz ări de natur ă a clarifica distinc ția dinte cele dou ă noțiuni.
Principalul aspect ce trebuie men ționat este faptul c ă terorismul se realizeaz ă și prin
acte de violen ță îndreptate împotriva popula ției civile, pe când grup ările de gheril ă duc la
îndeplinire ac țiuni militare, adic ă acte de violen ță îndreptate împotriva structurilor militare,
ale propriului stat sau ale unui stat inamic.
Cu alte cuvinte, în cazul luptei de gheril ă, conflictul exist ă numai între gruparea
respectivă și stat, prin organele sale.
Spre deosebire de grup ările teroriste, grup ările de gheril ă au însemne sau uniforme
menite sa le disting ă de popula ția civilă necombatant ă și o structur ă ierarhic ă și
organizațională militară, de natur ă să o transforme într-o armat ă regulată la dimensiuni
bineînțeles mai reduse, iar lupta lor, mai înainte de a fi politic ă (cazul terorismului), este de
natură militară.În altă ordine de idei, referitor la bog ăția de ideologii și orientări ale grup ărilor
teroriste, consider ăm că aceasta nu constituie o piedic ă în tratarea unitar ă a fenomenului de
terorism, deoarece obiectivele urm ărite, indiferent de orientarea lor, de culoarea lor au de
ideologia pe care se fundamenteaz ă, rămân tot actele de violen ță premeditat ă.
În ultima perioad ă se constat ă apariția unei forme mixte de terorism îmbinat cu crima
organizată sub termenul de "narcoterorism" .
Obținând profituri imense din traficul interna țional cu droguri, " narcoterorismul
pătrunde în structura social ă și politică a multor țări contribuind la alimentarea unor
insurecții sângeroase pe patru continente. A devenit o arm ă9". Se presupune c ă și în
cadrul narcoterorismului se p ăstrează distincția între actele de terorism și activitățile de tip
mafiot, și având în vedere distinc țiile făcute până acum, se va aprecia, în fiecare caz
particular, dup ă acestea.
Existența terorismului nu incumb ăresponsabilitatea acestuia numai autorit ăților

9 "U.S. News and World Report", 4 mai 1987

14statale,ci și celor care sunt indiferen ți față de condi țiile ce au determinat,in prima
instanță,apariția acestuia.
Terorismul și criminalitatea de violen ță nu pot fi decât rezultatul ac țiunii și influenței
unei pluralit ăți de cauze, neputându-se explica etiologia violen ței dintr-un unghi izolat, prin
încercarea de a descoperi o cauz ă unică sau general ă.
Conștienți de faptul c ă astfel de fenomene complexe sunt generate de o complexitate
de cauze, am grupat aceste cauze în trei categorii de natur ă să pună în eviden ță cât mai bine
asemănările și particularit ățile pe care le are terorismul în rela ția sa cu crima de violen ță.
Astfel, ne vom referi la factorii generali, factori specifici și factori individuali. Prima
categorie, reprezentat ă de factorii generali, cuprinde acele cauze ce determin ă apariția nu
numai a violen ței, sub toate formele ei, inclusiv a terorismului, dar și a criminalit ății în
general. Includem aici factorii economici, factorii sociali și factorii politici.
A. Factorii economici
Este unanim acceptat ă ideea că situația economic ă a unui stat determin ă anumite
comportamente umane, inclusiv comportamentul infrac țional.Creșterea infrac ționalității își
are cauza și în criza economic ă ce se resimte ast ăzi pe plan mondial.
Principalele efecte ale crizei economice sunt sc ăderea nivelului de trai și șomajul.În
mod normal, în situa țiile de stabilitate economic ă, nici un stat nu reu șește înlăturarea total ă a
șomajului, a p ăturilor sociale cu un nivel de trai c ăzut, tendin ța fiind aceea de a men ține
aceste efecte la un nivel de trai cât mai sc ăzut.
Corelația dintre nivelul de trai c ăzut, șomaj și criminalitate este evident ă, sărăcia,
dorința de a avea un trai mai bun sau dorin ța de îmbog ățire determinându-i pe unii indivizi s ă
alunece pe panta delicven ței.În timpul crizelor economice, caracterizate printr-o sc ădere a
producției, a nivelului salariilor, blocaj financiar, de sc ăderea nivelului de trai se accentueaz ă,
îngroșând păturile sociale defavorizate, rata șomajului se afl ă în permanent ă creștere.
Acestea și lipsa unei protec ții sociale corespunz ătoare, au drept efect o cre ștere
pronunțată a infracționalității.De aceea putem spune c ă situațiile de criz ă economic ă produc
un puternic impact social, criminalitatea crescut ă ce se constat ă în aceste perioade reflectând
nivelul de exasperare al unor p ături sociale și contribuie în mod direct la alimentarea
sentimentului de insecuritate care domne ște.
Tinerii sunt principalele victime ale crizelor economice. Profundele muta ții care au
loc fac ca ace știa să fie lăsați în voia sor ții, fără puncte de reper clare, incapabili s ă se
proiecteze în viitor, respin și de sistemul educativ (sau, mai grav, resping ători ai sistemului
educativ), f ără nici o calificare, mediul social și familial neputându-le oferi nici o perspectiv ă.
De aceea se spune c ă delicventul nu se na ște astfel, el devine.
B. Factorii sociali
Sunt acei factori desprin și din sistemul raporturilor sociale ce exist ă între oameni,
grupuri și instituții sociale ce influen țează în mod direct sau indirect criminalitatea. Astfel de
factori sunt cei socio-demografici și cei socio-culturali.Factorii socio-demografici sunt
reprezentan ți de rata natalit ății, urbanizarea și imigrația.

15S-a dovedit, de-a lungul timpului, c ă exploziile demografice sunt urmate de cre șteri
semnificative ale delicven ței juvenile.Urbanizarea s-a realizat datorit ă industrializ ării;
speranța unui trai mai bun a condus la o mobilitate social ă a unei întregi popula ții rurale c ătre
zonele industrializate.
Acest fenomen a condus la o serie de transform ări socio-culturale în mediul urban,
fapt ce a condus la apari ția inadapta ților, aliena ților, înstrăinaților și infractorilor.Imigra ția, un
alt factor socio-demografic, const ă în migra ția persoanelor, care î și părăsesc țara de origine,
stabilindu-se în țări străine, în speran ța că aici vor reu și să atingă un trai decent civilizat.
Din aceast ă cauză, țările cele mai afectate de acest fenomen sunt cele dezvoltate din
punct de vedere economic.Imigra ția creează o serie de probleme atât statelor confruntate cu
acest fenomen cât și celor care se aventureaz ă în aceste țări.
Astfel, apar o serie de dificult ăți de adaptare a imigran ților (găsirea unei locuin țe, a
unui loc de munc ă, obținerea cet ățeniei etc.), precum și apariția unor situa ții conflictuale
deosebit de grave (conflictele dintre organele statelor și imigran ți, între imigran ți de alte
naționalități, între imigran ți și cetățenii statului în care ace știa se stabilesc etc.). S-a observat
nu numai c ă imigranții determin ă o creștere a infrac ționalității, dar ea st ă la baza apari ției
curentelor de extrem ă dreaptă, rasiste, na ționaliste sau etnice, a escalad ării violenței sau chiar
apariției de grup ări teroriste.Factorii socio-culturali care intereseaz ă criminologia, sunt acei
factori care au o direct ă implicare în socializarea individului, în integrarea lui deplin ă în
societate.
Astfel de factori sunt: familia, stemul educativ, religia, mijloacele de informare în
masă. De aceasta depinde în mare m ăsură crearea unei personalit ăți puternice a individului,
capabilă să-l facă să reziste la "jungla social ă" în care tr ăiește.
Criza în care se afl ă se află aceste medii sociale se transmite în mare m ăsură
individului, care devine mult prea devreme pus în fa ța multiplelor contradic ții din societate,
contradicții care nu fac altceva decât sa-i submineze personalitatea, transformându-l într-un
neadaptat sau chiar într-un infractor.
În cele ce urmeaz ă, ne vom referi doar la un singur factor dintre cei socio-culturali, și
anume la impactul pe care îl au mijloacele de informare în mas ă în promovarea
violenței.Astfel, cultul violen ței, umilirea celui mai slab, tortura și asasinatul fac, de mult
timp, obiectul unei vaste literaturi, produc ții cinematografice și de televiziune. Violen ța face
parte din via ța zilnică, de aceea apare ca un mijloc de a realiza ceva, de a atinge un scop.
Ea a alterat profund atitudinea natural ă a tinerilor de a fi deschi și către idei și
experiențe noi, de a fi curio și și sociabili conducându-i în direc ția cinismului, atitudinii ostile
pasivității, cruzimii și lăcomiei."Copiii petrec ast ăzi mai mult timp în fa ța televizorului decât
la școală. Ei absorb astfel, o doz ă fantastic ă de scene violente. Milioane de tineri iau la
cunoștință de la o vârst ă fragedă de răpiri, diverse metode de ucideri, spargeri și acte de
tâlhărie, ai căror autori sunt prezenta ți drept eroi. În schimb, agen ții de ordine și magistra ții
sunt, de regul ă, prezenta ți drept indivizi stupizi și ineficien ți" .
Violența capteaz ă atenția mai rapid decât orice alt mijloc. A omorî pe cineva, este
metoda cea mai rapid ă de a rezolva un conflict. În schimb, rezolvarea non-violent ă cere timp
și răbdare."Nu se poate pretinde și aștepta – sublinia Hirde L. Mosse – din partea celor mai
tineri să înțeleagă ce rol nefast au asupra lor asemenea spectacole violente, cum îi influen țează
și le modific ă imaginația, atitudinea și comportamentul. Con știința lor devine de timpuriu

16afectată de profunde confuzii pe plan etic. Ei devin tenta ți să rezolve problemele reale ale
vieții cu care se confrunt ă, rapid și cu furie, cu pumnii și armele, l ăsându-i indiferen ți la
sentimentele pentru ceilal ți semeni ai lor, judecarea lucid ă a situației dominarea st ărilor
emoționale" .
De asemenea mijloacele de comunicare în mas ă pot, mai mult ca orice alte mijloace,
manipula nu numai ideile dar și felul de gândire al popula ției. Cei care controleaz ă oficial sau
neoficial astfel de mijloace de comunicare de țin o pozi ție cheie în structura puterii unei
societăți.
C. Factorii politici
De obicei, factorii politici nu au o influen ță asupra criminalit ății, ei fiind la
baza celorlal ți factori. Totu și, putem identifica câ țiva factori care ar putea, prin natura lor, sa
producă influență întrucâtva direct ă în relația cu infrac ționalitatea.
Astfel de factori pot fi: criza politic ă, războiul civil, corup ția, lovitura de stat, revolu ția
sau indecizia politic ă cu privire la adaptarea unor m ăsuri coerente de ordin penal.De și au
grade de pericol diferit, to ți acești factori au ca efect o înr ăutățire a relației socio-politice ce
există între popula ție și guvernan ți dar, mai ales, creeaz ă un cadru permisiv favorabil
producerii de infrac țiuni.
Cercetările au relevat existen ța unor factori specifici afla ți într-o rela ție directă cu
terorismul și care determin ă într-o mai mare m ăsură existența acestui fenomen, decât factorii
de ordin general pe care i-am analizat pân ă acum.
Datorită faptului c ăterorismul este una dintre formele de exprimare a violen ței
politice, cauzele specifice ale acestuia sunt și ele de natur ă politică.S-a observat astfel, c ă
regimurile totalitare sau guvern ările controversate ori neacceptate de anumite categorii
sociale, conduc deseori la fr ământări sociale, culminând în multe cazuri cu forme de violen ță
politică, cum ar fi : revoltele, r ăzboaiele civile, lupta de gheril ă sau terorismul.
Alți factori specifici ce determin ă existența terorismului sunt : conflictele de natur ă
etnică, religioas ă, rasială, existente la nivelul societ ății, conflictele militare, ocupa ția militară
(care stă la baza terorismului șiit din Liban), scoaterea în afara legii a unor partide sau grup ări
extremiste (cazul Frontului Islamic al Salv ării – F.I.S. în Algeria, sau cazul grup ărilor
neonaziste în Germania), ori exagerata implicare a marilor puteri economice și militare în
rezolvarea unor conflicte existente la nivel regional (foarte multe din grup ările teroriste î și
stabilesc drept obiectiv lupta împotriva imperialismului american, comunist, sau împotriva
fostelor mari puteri coloniale din Europa).
Alături de ace ști factori specifici exist ă și factori care contribuie în mod indirect la
propagarea terorismului ca fenomen la scar ă mondială. Dintre ace știa enumer ăm numai câ țiva
: decăderea sistemelor sociale de control, libertatea de mi șcare, dezvoltarea tehnologic ă – care
conferă noi mijloace de distrugere, u șurința cu care se pot achizi ționa arme, explozibil și chiar
arme de ultim ă generație etc.
Pe lângă factorii specifici și cei generali existent ă unii factori individuali, factori care
privesc personalitatea celor care s ăvârșesc actele de terorism și a căror constitu ție este
determinant ă pentru existen ța acestui fenomen, și anume terori știi.

17Secțiunea I.3-Diferitele forme de manifestare ale terorismului
Terorismul este o amenin țare omniprezent ă, un sistem de ac țiuni asimetrice
caregenereaz ă o situație aparent f ără ieșire. Rezolvarea unei asemenea situa ții, suscită
elaborarea unor strategii bine elaborate de reducere a decalajelor și efectului de falie,
de armonizare a rela țiilor sociale și internaționale și pe aceast ă bază de ameliorare a
condiției umane.
Experiența acumulat ă până acum în cadrul r ăzboiului interna țional împotriva
terorismului, a eviden țiat faptul c ă pentru a putea fi eficient în aceast ă confruntare, este
nevoie de o abordare conceptual ă diferită, care să includă obiective și măsuri specifice,
posibil a fi adoptate în teatrele de opera ții internaționale.Terorismul a c ăpătat la acest
început de mileniu, prin amploarea și formele sale de manifestare, un caracter complex,
extins la scara întregii planete.
Analiza fenomenului terorist la scara întregii planete, indic ă faptul că-n 2001, la
momentul producerii tragicelor evenimente din New York, acesta se afla pe o direc ție
ascendent ă.În strâns ă legătură cu scopurile urm ărite de actul terorist se pot determina,
după diferite criterii, mai multe tipuri și forme de manifestare a terorismului. În func ție
de modalit ățile de aducere la îndeplinire a scopului propus 303 , terorismul poate fi direct și
indirect.
a) Terorismul direct presupune ca ac țiunea respectiv ă să vizeze direct și
nemijlocit scopul propus. Este cazul când un șef de stat este asasinat în scopul
înlocuirii cu un altul care s ă promoveze anumite reforme a șteptate de
b) Terorismul indirect este acel tip de ac țiune prin care se comite doar un act ce
reprezintă el însuși o infrac țiune ce precede ac țiunea terorist ă propriu-zis ă
( ca de exemplu, procurarea de materiale explozive pentru o grupare
teroristă pentru a fi utilizate ulterior într-un atac).
În altă ordine de idei, orice ac țiune terorist ă are motivul s ău, fapt, care a contribuit la
elaborarea unei clasific ări, ce ar eviden ția acele tipuri de terorism, care au în
esența lor o serie de mobile, calcule, proiecte. În raport cu elementul psihologic care-i
animă pe membrii organiza ției teroriste și mobilul acestora, putem distinge:
terorismul de drept comun, terorismul social, terorismul politic, terorismul religios
și terorismul cultural.
a. Terorismul de drept comun reprezintă acel gen de terorism care cade sub inciden ța
legii penale ca o infrac țiune obi șnuită, dar la care metoda de execu ție este
caracterizat ă de teroare. Pot fi clasificate drept ac țiuni teroriste acele ac țiuni care,
deși vizează scopuri particulare sau au drept obiect un interes personal ( de
exemplu, ob ținerea unor sume de bani pentru asigurarea protec ției, șantajul, practicile
bandelor de tip raket, etc.), imprim ă o stare de teroare victimelor, care pot fi indivizi
izolați, familii sau grupuri de persoane (comercian ți, turiști,transportatori, ș.a.).

18b. Terorismul social urmărește punerea în practic ă a unei ideologii sau doctrine
sociale ori economice, de regul ă prin distrugerea sau schimbarea ordinii sociale a
unei orânduiri. De obicei, consecin țele se produc pe teritoriul unui stat, dar uneori
pot influen ța anumite evolu ții din teritoriile vecine. Specificul acestui tip de
terorism este caracterul s ău regional intern, adic ă nu are tendin ța de a se manifesta
în afara grani țelor țării. Un astfel de tip de terorism, a fost r ăspândit pe larg în
secolul al-XIX-lea în Rusia Țaristă, SUA, Canada, Anglia și Franța, unde activau un
șir de grup ări anarhiste care aveau drept scop impunerea ideologiei lor în societ ățile
respective.
c. Terorismul politic este caracterizat prin faptul c ă elementul subiectiv al infrac țiunii
este de ordin politic, actul de teroare este îndreptat asupra statului, organelor
sale sau reprezentan ților săi, împotriva organiz ării sale politice sau formei de stat.
Acesta are ca scop, ruperea rela țiilor diplomatice, nimicirea sau înl ăturarea din post,
prin agresiune, a unor lideri politici și șefi de state, care nu mai au capacitatea de a
influența politica extern ă. Acest tip de terorism are o desf ășurare de toate celelalte prin
faptul că implică puterea politic ă ca instrument principal de men ținerea lui pe pozi ții.
Spre deosebire de alte tipuri de terorism, cel politic se manifest ă sub mai multe
forme care, de regul ă, sunt determinate de mai mul ți factori cum sunt actorii, scopul,
mediul, ținta acțiunilor teroriste. De exemplu, dup ă clasificarea lui Constantin
Onișoru,formele terorismului politic se încadreaz ăîn câteva categorii relevante:
1. terorismul explicit sau implicit pus în aplicare de majoritatea statelor cu regimuri totalitare;
2. terorismul exercitat de organiza țiile politice extremiste ( majoritatea organiza țiilor
teroriste din Europa și America Latin ă, spre exemplu, au la baz ă, ideologii de natur ă
comunistă, unele de natur ă neo-nazist ă sau din sfera a ceea ce am putea numi exclusivismul
sau fundamentalismul) ;
3. terorismul practicat de persoane influente, grupuri de interese, grupuri de presiune,
lobby, etc.
4. terorismul puterii discre ționare , cunoscut ca terorism împotriva intelectualit ății și a
gândirii libere, identificat ast ăzi în Coreea de Nord, Nigeria, etc.
Formele de manifestare ale terorismului politic sunt numeroase, pornind de la
terorismul exercitat de organiza țiile politice extremiste și până la terorismul practicat de
persoane influente, grupuri de interese, etc.
Obiectivele terorismului politic vizeaz ă în principal cucerirea puterii politice
prin violen ță, opoziția la imperialism, lupta pentru reforme sociale, lupta pentru putere și
influență, lupta pentru imagine, lupta pentru identitate, crearea și întreținerea stării de haos.
Primele exemple de terorism politic, în Europa, au reprezentat-o mi șcările
anarhiste de la începutul secolului XX. În aceast ă ordine de idei, vom prezenta
mișcarea Neo-Ustashism din Croa ția, care a avut o amploare deosebit ă în timpul celui

19de-al doilea r ăzboi mondial, reprezentând un regim fascist Ustasha (Organiza ția
Revoluționară Croată), o combina ție crescut ă reziduu în urma r ăzboaielor din Iugoslavia și
a naționalismului croat.
A fost o mi șcare neo-nazist ă deosebită de celelalte din Europa, deoarece gradul s ău de
amploare coincidea cu mereu cu amplificarea r ăzboaielor din Iugoslavia. Fiind o
mișcare naționalistă de dreapta, a fost implicat ă în multe ac țiuni teroriste pe teritoriul
Iugoslaviei.
De asemenea, organiza ția a fost implicat ă în multe ac țiuni teroriste în timpul
Războiului pentru Independen ța Croației (1991-1995), crime ce pân ă astăzi nu sunt
recunoscute de guvernul croat.În prezent, o mare parte din organiza țiile teroriste din
întreaga lume poart ă amprenta luptei împotriva capitalismului. În realitate, este vorba de o
luptă pentru putere sau pentru impunerea unui anumit tip de putere.
Conform unui raport al Institutului de Înalte Studii de Ap ărare Națională
din Franța, tendințele de reconstruc ție a unei Europe democratice liberale, dup ă cel de-
al Doilea R ăzboi Mondial, au condus la noi ac țiuni teroriste împotriva sistemului
social-economic, provocate de mi șcările de extrem ă stîngă din Europa, care apoi au devenit
tradiționale în anii 70-80 în Germania (Baader Meinhof), în Italia (Brig ăzile Roșii) și în
Franța (Acțiunea Direct ă). Scopul acestor grup ări a devenit zdrobirea sistemului
capitalist și negarea valorilor liberale.
Reconstruc ția Europei a fost urmat ă de un terorism de extrem ă dreaptă, care a fost o
reacție la sărăcia și șomajul a numeroaselor fluxuri de migra ție dintr-o Europ ă socialist ă,
în una liberal ă, cât și de ideologia r ăzboiului rece, menit ă să influenze țe
comportamentul social al maselor.
d. Terorismul religios , reprezint ă asocierea dintre religie și terorism. Înc ă din 1968,
an considerat de referin ță pentru apari ția terorismului interna țional modern, de
către speciali știi americani, ac ționau 13 grup ări teroriste cu motivaâii religioase,
fără ca acțiunile lor s ă fie incluse în sfera terorismului religios.
În prezent, lucrurile au evoluat, circa 20% dintre grup ările teroriste care
acționează pe glob invocând motive religioase pentru ac țiunile lor. Uneori îns ă, o
serie de importante organiza ții teroriste ( de exemplu, Armata Republican ă
Irlandeză, Organiza ția de Eliberare a Palestinei, Tigrii Tamil, ș.a.), deși au o
component ă dominant ă religioas ă, revendic ă aspecte de ordin politic și social.
Drept cauz ă a terorismului religios și etnic, a fost dat ă de către analiștii
economici, e șecul economic din unele regiuni ale lumii. De asemenea, o serie de acte
teroriste de natur ă religioas ă sunt comandante de lideri extremi ști, apariția
acestora fiind strâns legat ă de nivelul de trai foarte sc ăzut , existent în majoritatea
statelor musulmane : Afganistan, Palestina, Irak, Iran, etc.În prezent, aproximativ un
sfert din grup ările teroriste active fac parte din categoria celor motivate religios. De
asemenea, num ărul de victime, produse de actorii organiza țiilor teroriste religioase,
este în continu ă creștere, mai ales pe m ăsură ce se manifest ă din ce în ce mai pu ține
rețineri în ceea ce prive ște folosirea unor arme cu ridicat poten țial distructiv.
Analizând stadiul actual de evolu ție a fenomenului terorist și a modului cum
este acesta perceput, Bruce Hoffman, director al biroului din Washington al Rand

20Corporation, conduc ător al echipei de cercetare privind terorismul și fost director al
Centrului pentru Studiul Violen ței Politice din Sco ția, a identificat în lucrarea «
Inside Terrorism » (1998) trei particularit ăți ale terorismului religios :
● are preponderent o func ție transcedental ă și nu una politic ă – este un r ăspuns direct
la un imperativ teologic ;
● contrar terori știlor secular, terori știi religioși caută adesea eliminarea unor categorii
larg definite de du șmani și nu țin cont de consecin țele politice contra-productive ale
uciderii nediscriminatorii ( nu se tem de represalii) ;
● nu încearc ă să recurgă la alte entit ăți decât cea proprie.
Ca particularitate ce delimiteaz ă acest tip de terorism de altele și dă măsură
potențialului său catastrofic, violen ța religioas ă este condi ționată în primul rând de
fanatism. Indiferent de filonul dogmatic din care- și trage valorile fundamentale, nici o
religie recunoscut ă oficial nu îndeamn ă la vătămarea semenilor.
Interpretarea extrem ă, fundamentalist ă, străină de valorile ini țiale ale unei anumite
religii, constituie condi ția sine qua non a recurgerii la violen ță. Normele sociale sunt
desconsiderate din start, iar ra ționalitatea ac țiunilor, fie se raporteaz ă la valori str ăine de
acestea, fie lipse ște cu des ăvârșire.
Deși poate fi întâlnit și la alte forme de terorism, fanatismul este un element
central al motiva ției atentatorului sinuciga ș sau al celui care este dispus s ă foloseasc ă arme
chimice pentru exterminarea semenilor.
În această logică terorarea nu mai constituie un mijloc asimetric de ob ținere a unor
avantaje prin practici ilegale, ci devine un scop în sine – « Fanatismul înseamn ă să-ți dublezi
eforturile atunci când ai uitat scopul » 310
e. Terorismul cultural vizează în principal distrugerea valorilor unui stat, care
poate conduce la pierderea indentit ății naționale a cet ățenilor acestuia. Terorismul
cultural nu este un mijloc de confruntare, ci unul de distrugere a sistemelor de
valori. Ele se desf ășoară în cadrul a ceea ce numim , « cultur ă de piață », care nu
are nicio leg ătură cu sistemele de valori ale lumii, cultura autentic ă. Terorismul
cultural poate îmbraca unele forme cum sunt : pornografia, invadarea pie ței cu
filme sau produc ții care cultiv ă violența, egoismul, lipsa de respect fa ță de
valorile proprii, distrugerea simbolurilor ( ceea ce s-a întâmplat în atentatele de la 11
septembrie), etc.
În raport cu mijloacele utilizate de terori ști putem avea : terorism comis prin mijloace
tradiționale, terorism electronic și terorism nuclear, chimic și biologic.
a) Terorism prin mijloace tradi ționale am putea denumi actele ce se comit prin
utilizarea unor metode și mijloace frecvent folosite, respectiv : atacuri cum
bombă, mașini capcan ă, explozii declan șate de terori ști sinuciga și, atentate
asupra unor personalit ăți, etc.

21b) Terorismul electronic presupune atacul împotriva sistemelor de calculatoare, prin
intermediul c ărora se conduc aproape toate domeniile economice și sociale :
controlul traficului aerian și al altor mijloace de transport, coordonarea
serviciului securit ății naționale, coordonarea sistemului bancar, ș.a. Obiectivul
său este s ă altereze sau s ă distrugă informația, îndeosebi pe cea de valoare
strategică. Se acționează anonim, imprevizibil.
c) Terorismul chimic, biologic și nuclear presupune utilizarea unor arme de distrugere în
masă, de genul celor men ționate.
Posibilul pericol pe care-l reprezint ă un asemenea tip de terorism isterizeaz ă
statele numai la simpla b ănuială că s-ar putea utiliza un asemenea mijloc. Avem
exemplul recent al r ăzboiului din Irak, când declan șarea conflictului a avut drept
scuză o informa ție, care pân ă la urmă s-a dovedit a fi fals ă, referitoare la existen ța pe
teritoriul irakian a unor arme de distrugere în mas ă ce pot fi utilizate în scopuri
teroriste. Folosirea unor asemenea arme, ar putea afecta regiuni întinse, distrugerea
unor ora șe întregi, ori suprimarea unui num ăr mare de vie ți omenești.Terorismul
mileniului trei este asemuit unui r ăzboi nedeclarat, f ără un dușman precis, f ără o
confruntare și fără linii de front clar marcate. Este condus de o mas ă amorfă de
indivizi fanatiza ți, care opereaz ă în celule mici ce ies la suprafa ță brusc, dup ă o
existență anonimă normală, sinucigându-se și omorând oameni nevinova ți. Efectul
public calculat al acestor demersuri, deseori de natur ă subliminal ă, constă în
instigare ( ca element central al folosirii c ăii violenței), propagand ă agitatoare (
menită să conducă indirect la s ăvârșirea de acte violente, prin exaltarea sentimentelor
de ură și răzbunare), precum și păstrarea atmosferei de confruntare10.
SUBSECȚIUNEA I.3.1-O BIECTIVELE AVUTE ÎN VEDERE LA COMITEREA ACTELOR DE
TERORISM
Infracțiunea de terorism a devenit in ultima perioad ă un fenomen cotidian,iar
intâmplările din ultimele 6 luni au determinat puterile statale s ă ia măsuri pentru protejarea
securității statelor în condi țiile in care oamenilor le este permis ă libera trecere dintr-un stat în
altul pe baza unor documente uzuale precum cartea de identitate și/sau pașaportul.
Dintre toate formele de terorism, o importan ță deosebită a căpătat-o terorismul de stat,
ce s-a remarcat printr-o serie de acte de terorism care urm ăreau, fie eliminarea unor adversari
sau opozan ți fie suprimarea sau r ăsturnarea unor personalit ăți politice sau guverne str ăine.
De obicei, date privind identitatea unor astfel de acte de terorism sunt ținute secret,
datorită implicațiilor complexe, dar mai ales negative, ce ar rezulta pe plan interna țional și pe
care trebuie s ă le suporte statele ce apeleaz ă la aceast ă formă de terorism, în cazul în care
aceste acte ar ajunge s ă fi aduse la cuno ștința opiniei publice din întreaga lume, și totuși,
câteodată, unele informa ții de acest gen ies la lumin ă.
Astfel, ultimele dezv ăluiri făcute de mass-media au demonstrat c ă o bună parte din

10Colonel drd. Mircea OLARU *, TYPES OF TERRORISM – PARTICULARITIES & DETERMINANT FACTORS

22grupările teroriste ce au ac ționat în lume în anii `60-`70, au beneficiat de sprijinul și susținerea
Uniunii Sovietice ajutat ă și de alte state din blocul comunist. În 1963 a fost fondat ă
„Solidarité” (Solidaritatea), o organiza ție politic ă și vag caritabil ă. Timp de trei ani,
organizația s-a men ținut în anonimat, activit ățile pe care le-a desf ășurat fiind absolut legale și
menite să câștige încrederea tuturor celor ce intrau în contact cu ea.
Sistemul era des folosit de serviciile secrete sovietice; agen ții infiltrați în țările din
Occident (numi ți în argou „conserve”) r ămâneau o perioad ă de timp într-o relativ ă
inactivitate, pentru a nu atrage aten ția autorităților statului în care au fost infiltra ți pentru ea, la
un moment dat, s ă treacă la îndeplinirea misiunii în cazul Solidarit ății această perioadă de
conservare a durat pân ă în 1966.
După cum se știe, în 1966 participan ții la Conferin ța tricontinental ă desfășurată la
havana, au hot ărât să dezvăluie o violent ă campanie ideologic ă și strategic ă împotriva
„imperialismului occidental” și să declanșeze un război terorist pe termen lung. Organiza ția
își desfășoară activitatea în Paris, capitala Fran ței fiind aleas ă în acea perioad ă capitala
terorismului interna țional.
Obiectivele cu caracter general sunt întâlnite la toate grup ările teroriste importante ce
au acționat sau ac ționează în prezent pe plan interna țional, diferen țele ce ar putea fi constatate
datorându-se orient ării ideologice pe care o adopt ă fiecare grupare și particularit ăților ce
există în plan na țional sau regional (de natur ă politică, socială, economic ă, cultural ă,
strategică, geografic ă sau militar ă) în care gruparea î și desfășoară campania terorist ă.
Alături de grup ările care î și stabilesc obiectivele politice destul de precise, ac țiunile
teroriste urm ărind, cel pu țin teoretic, atingerea acestora, exist ă și grupări exponente ale unei
forme de terorism pe care o putem numi „terorism aberant”, deoarece aceste grup ări nu caut ă
atingerea unor scopuri, apari ția lor datorându-se într-o mare m ăsură absurdităților de natur ă
religioasă, etnică, rasială sau de alt ă natură, emise de tot felul de profe ți, spiritiști, ilumina ți,
complotiști, în fapt ni ște bolnavi mintal sau inadapta ți aflați într-un permanent conflict cu
societatea și, care urm ăresc, după spusele lor, „s ă curețe tot răul ce exist ă în lume” (du șmanul
se schimb ă în funcție de observa țiile susținute de fiecare grupare în parte) și care se datoreaz ă
diavolului, negroteilor, Z.O.G. (Guvernul Sionist de Ocupa ție), O.Z.N.-urilor, imigran ților
etc.
Deși în aparen ță astfel de grup ări nu urm ăresc obiective politice, le putem considera
totuși grupări teroriste, deoarece ele folosesc acelea și metode, ac țiunile lor sunt îndreptate
împotriva acelora și ținte (popula ția și statul) și au ca obiectiv, chiar dac ă indirect sau
nedeclarat destabilizarea echilibrului social și politic al societ ății în cadrul c ăreia acestea
acționează, mai ales c ă, în multe cazuri, astfel de grup ări sunt manipulate de diverse grup ări
influente ale c ăror scopuri sunt, în mod evident, de natur ă politică.
În concluzie, se poate remarca c ă oricare ar fi orient ările și tendințele terorismului
actual, ceea ce îl caracterizeaz ă este faptul c ă el este lipsit de un suport în mase și de o baz ă
ideologică clară, opinia general ă fiind aceea c ă obiectivele pe care și le stabilesc grup ările
teroriste sunt doar simple justific ări pentru a se motive într-un fel ceea ce nu poate avea nici o
justificare: violen ța premeditat ă.

23Secțiunea I.4-Mijloacele utilizate în comiterea actelor de terorism
În ceea ce prive ște sfera de ac țiune a terorismului se poate afirma c ă aceasta este una
destul de vast ă ce curpinde actele de violen ță premeditat ă cum ar fi: crimele, v ătămările
corporale, r ăpirile, sechestr ările, amenin țarea cu violen ța, putând vorbi, folosindu-ne de un
termen mai sintetic, de acte îndreptate direct împotriva persoanelor.
Trebuie men ționată și o altă categorie de acte de violen ță care se integreaz ă în
noțiunea de terorism, și anume: actele de distrugere, care privesc bunurile publice sau
particulare, mobile sau imobile, acte care stau la originea incendiilor, exploziilor, accidentelor
etc.
Uneori, terorismul poate îmbr ăca forma unor acte de violen ță cu caracter interna țional
săvârșite de grupuri „care pornesc de la o baz ă situată într-un anumit stat, traverseaz ă frontiera
sau o linie de demarca ție, ori de încetare a focului sau armisti țiu, și ajunge pe teritoriul altui
stat unde realizeaz ă astfel de ac țiuni”11.
În fapt, formele de desf ășurare a actelor de terorism constau în:
a) represiuni militare, duse de unele state duse împotriva altora, cunoscute sub
denumirea de terorism de stat;
b) atentate împotriva înaltelor personalit ăți;
c) atacuri împotriva unor obiective fixe (cl ădiri, construc ții industriale, poduri,
viaducte, tuneluri, etc.) sau mobile (aeronave, nave fluviale sau maritime,
garnituri de tren, autobuze, autovehicule, etc.);
d) atacuri îndreptate direct sau indirect împotriva persoanelor. Este o categorie ce
implică o discuție mai ampl ă, considerându-se a fi o consecin ță a realizării uneia
sau mai multor din celelalte categorii de acte de terorism enumerate.
Aceste forme de lupt ă teroristă corespund metodelor specifice de comitere, între care,
mai importante sunt: r ăpirea și luarea de ostatici, omuciderea, v ătămarea corporal ă, deturnarea
mijloacelor de transport aeriene, navale sau rutiere sau distrugerea acestora, atacul armat
împotriva persoanelor si obiectivelor guvernamentale, ocuparea sau distrugerea unor sedii ale
instituțiilor politice sau partidelor politice, provocarea de explozii, incendii și avarii, folosirea
teroriștilor sinuciga și, expedierea de colecte sau scrisori capcan ă, atacarea unor obiective
industriale, amplasarea de ma șini-capcan ă.
Nu poate fi exclus ă nici contaminarea radioactiv ă, biologic ă sau chimic ă a unor
localități, grupuri de oameni sau a unor suprafe țe de teren, surse de alimentare cu ap ă,
alimente, bunuri de larg consum.
În ultimii ani, cele mai multe ac țiuni teroriste ce au fost s ăvârșite în lume au fost
îndreptate împotriva unor personalit ăți marcante, cu atribu ții decizionale, fiind viza ți cel mai
adesea șefii de state sau de guverne, mini ștrii, lideri politici, membri ai organismelor
internaționale și ai altor institu ții cu caracter politic, economic, militar, poli țienesc, de
informații etc.
„Grupările teroriste manifest ă o mare preferin ță pentru aceast ă formă de acțiune

11I. Bodunescu, op. cit., p. 110-111

24teroristă, din cauza ecourilor deosebite ce se nasc în mass-media și opinia public ă, mizând pe
teama și groaza r ăspândite în rândul cet ățenilor ”12.
Numai în ultimul deceniu s-au înregistrat aproape 300 de atentate și tentative de
atentat, în urma c ărora și-au pierdut via ța patru șefi de stat, cinci prim-mini ștri, douăzeci și
patru de mini ștri și alte personalit ăți de asemenea importan ță.
Sunt relevante câteva dintre aceste atentate:
1. Tentativa de asasinat asupra pre ședintelui S.U.A. Harry S. Truman, comis ă la 1
noiembrie 1950 de doi portoricani;
2. Pe 8 septembrie 1961, un grup de terori ști aparținând O.A.S. (Organiza ția Armata
Secretă), detoneaz ă o bombă pe o șosea din Fran ța, cu inten ția de a-l asasina pe
președintele Charles de Gaulle. Complotul a e șuat, datorit ă depășirii termenului de
valabilitate a explozibilului;
3. Un an mai târziu, la 22 august 1962 ma șina care îl transporta pe Charles de Gaulle este
atacată de cincisprezece terori ști. Și această tentativă a eșuat;
4. Președintele S.U.A., J.F. Kennedy a c ăzut victima unui atentat care a avut loc la
Dallas, la dat de 22 noiembrie 1963, în timpul campaniei electorale;
5. Dr. Martin Luther King, proeminent ă personalitate a mi șcării de emancipare a
populației de culoare, a fost asasinat la data de 4 aprilie 1968, în ora șul Memphis;
6. Senatorul american Robert Kennedy a fost asasinat la 5 iunie 1968, la Los Angeles;
7. Președintele chilian Salvador Allende a fost ucis în anul 1973, în re ședința sa, în
contextul loviturii de stat desf ășurate de for țele de dreapta;
8. Președintele S.U.A., Gerald Ford, supravie țuiește în urma a dou ă încercări de asasinat,
comise la 5 și respectiv 22 septembrie 1975;
9. Pe 16 martie 1978, este r ăpit Aldo Moro, liderul Partidului Democrat – Cre știn Italian
și după 55 de zile de sechestrare, cadavrul s ău este descoperit în portbagajul unui
automobil;
10. În ziua de 13 aprilie, pre ședintele S.U.A., Ronald Regan, este și el ținta unui atentat;
11. La 6 octombrie 1981 a fost asasinat la Cairo pre ședintele Egiptului, Anuar el Sadat, în
urma unui atentat executat de gruparea terorist ă „Al Tekfir Wel Higra”;
12. Primul ministru al Indiei, Indira Ghandi, este asasinat ă la 31 octombrie 1984, de c ătre
trei membri ai g ărzii sale personale care f ăceau parte din comunitatea religioas ă sikh;
13. Tentativa de asasinat asupra primului-ministru al Marii Britanii, Margareth Theatcher,
comisă la 12 decembrie 1984 de c ătre membri ai I.R.A., care au provocat explozie
puternică în clădirea hotelului „Grand” din Brighton, atentatul soldându-se cu moartea
a patru persoane și rănirea altor treizeci, între care și ministrul comer țului și industriei;
14. Primul-ministru al Suediei, Olaf Palme, este asasinat la 28 februarie 1986, pe o strad ă
din centrul capitalei suedeze, Stockholm, cu focuri de arm ă trase de aproape, de un
terorist;
15. Președintele Republicii Sri-Lanka, Julius Jayewrdene, a fost ținta unei tentative de
asasinat, la 18 august 1987, în cl ădirea parlamentului, unde un terorist a tras asupra

12I. Pitulescu, op. cit., p. 63

25șefului statului focuri de arm ă și a aruncat dou ă grenade, fiind ucis un ministru-adjunct
și răniți primul-ministru și alți patru membri ai guvernului;
16. Primul-ministru al Libanului, Rashid Karame, cade victim ă unui atentat cu bomb ă,
plasată la bordul elicopterului cu care c ălătorea, la 1 iunie 1987;
17. Fostul pre ședinte al Pakistanului, Ziaul Hag, a fost victima unui atentat cu bomb ă,
plasată la bordul avionului cu care se deplasa împreun ă cu ambasadorul american și
alte personalit ăți, ocazie cu care și-au pierdut via ța treizeci de persoane;
18. Fostul prim-ministru turc Turgut Ozal a fost r ănit într-un atentat comis la 16 iunie
1988, în timp ce rostea discursul de deschidere al congresului Partidului Patriei, de
către un terorist deghizat în fotoreporter, și care a tras din apropiere cu un pistol
introdus în sal ă într-o coroan ă de flori;
19. Președintele Libanului, Rene Mucaves, a fost asasinat prin explozia unei mari
încărcături de T.N.T., amplasat ă într-o clădire dezafectat ă de pe traseul de deplasare a
mașinii preziden țiale;
20. Primul-ministru izraelian, Ytzhak Rabin, a fost asasinat de un tân ăr înarmat cu un
pistol, calibru 9 mm, care a reu șit să tragă asupra demnitarului izraelian trei cartu șe, la
data de 4 noiembrie 1995. Principalele metode folosite de terori ști în comiterea
acțiunilor de acest tip sunt: deturnarea, provocarea de explozii în scopul distrugerii
mijloacelor de transport și uciderii pasagerilor, atacul armat asupra mijloacelor de
transport în scopul lu ării de ostatici sau uciderii pasagerilor.
Provocarea unei catastrofe feroviare într-un stat poate duce, în acela și timp, un
prejudiciu și comunica țiilor interna ționale, fără a mai pune la socoteal ă cazurile în care, cu
ocazia catastrofei, au c ăzut victime și cetățeni ai mai multor state.
Se dovede ște chiar o predilec ție pentru asemenea gen de ac țiuni datorit ă ușurinței cu
care se pot realiza, autorii având posibilitatea s ă se strecoare f ără greutate spre asemenea
obiective, dup ă cum și asigurarea retragerii se poate face f ără mari dificult ăți.
Mijloacele de transport urm ărite cu predilec ție de către teroriști sunt aeronavele civile
internaționale, frecven ța unor astfel de ac țiuni determinând apari ția unui termen propriu
acestei forme de terorism și anume, „terorism aerian”.
Forme deosebit de frecvente de terorism, le constituie deturn ările de aeronave,
distrugerea aparatelor de zbor în aer sau la sol, luarea de ostatici din rândul pasagerilor sau din
rândul echipajului navigant.
Datorită interpretării extensive a conceptului de „terorism aerian”, consider ăm necesar
să facem delimitarea între acest termen și cel de „piraterie aerian ă”. În ceea ce prive ște
distrugerea aeronavelor, astfel de acte au un evident caracter terorist, neputându-se pune în
nici un moment problema tratamentului politic și judiciar ce trebuie aplicat în astfel de cazuri.
Unele dintre atacurile grup ărilor teroriste s-au caracterizat prin odioase acte de
violență: membrii ai echipajului, personal de deservire a aeroporturilor, poli țiști sau pasageri
au fost răniți sau uciși fără milă.
Un comando terorist palestinian a aruncat în aer patru avioane elve țiene și britanice,
într-o singur ă săptămână a anului 1970, pentru a sublinia hot ărârea de a ob ține eliberarea
camarazilor lor de ținuți în diferite țări și pentru a imprima un caracter dramatic cauzei lor. O
altă formă a actelor de terorism aerian se îndreapt ă împotriva aeroporturilor.

26În acest caz,cel mai elocvent si recent atentat ce a avut loc intr-un aeroport s-a petrecut
la data de 22 martie 2016 la Bruxelles prin exploziile realizate in trei loca ții diferite: dou ă la
Aeroportul Zaventem din nord-estul capitalei și a treia, la distan ță de o oră, în stația de metrou
Maelbeek, în apropiere de sediul Uniunii Europene.
Procurorul federal a confirmat c ă este vorba de un atentat sinuciga ș. Două explozii au
zguduit terminalul de plec ări al Aeroportului din Bruxelles pu țin înainte de ora local ă 08:00.
Prima explozie a avut loc la terminalul B din zona de plec ări non-Schengen de pe Aeroportul
Zaventem, în apropierea ghi șeelor de check-in ale companiilor aeriene American Airlines și
Brussels Airlines, iar cealalt ă lângă o cafenea Starbucks.
Prima explozie a avut la ora local ă 07:58, iar a doua a avut loc 37 de secunde mai
târziu. Ferestrele terminalului au fost distruse, buc ăți din tavan s-au pr ăbușit peste cei
dinăuntru, iar terminalul a fost înghi țit de fum. mediat dup ă atac, aeroportul a fost închis și
toate zborurile cu plecare din Bruxelles au fost anulate.
Zborurile care trebuiau s ă sosească pe aeroportul atacat au fost anulate sau
redirecționate către aeroporturi vecine precum Bruxelles–Charleroi, Ostend–Bruges sau
Schiphol în Amsterdam.
În ceea ce priveste sta ția de metrou Maelbeek o explozie a avut loc la ora local ă 09:11
în mijlocul unei garnituri cu trei vagoane, care circula între sta țiile de metrou Maelbeek și
Schuman.Sta ția Maelbeek este situat ă la cinci minute distan ță de sediul Parlamentului
European. Mecanicul a oprit imediat trenul și a evacuat primul și ultimul vagon, în timp ce
stația se umplea de fum. Un punct de asistare a r ăniților a fost improvizat la un pub din
apropierea sta ției de metrou.
În ceea ce prive ște mijloacele prin care grup ările terorirste ob țin finanțare în urma
activităților desfășurate sunt variate.Dintre acestea men ționăm numai câteva:
1) una din principalele c ăi o constituie finan țarea acordat ă de țările interesate în
susținerea terorismului în anumite regiuni ale lumii;
2) traficul de stupefiante și cu arme (ex.: terori știi ceceni î și finanțează activitatea
prin intermediul traficului cu arme);
3) răpirea unor persoane bogate în vederea r ăscumpărării, jafurile armate asupra
băncilor și oficiilor po ștale, furturile;
4) extorcarea de fonduri prin șantajare, amenin țare, prin impunerea unor „taxe
revoluționare” (ex.: „Mi șcarea 19 Aprilie” – „M-19” din Columbia a cerut
achitarea de taxe de c ătre produc ătorii de droguri, în unele cazuri r ăpind chiar
membri ai familiilor, „lorzii cocainei” cerându-le acestora o sum ă de bani
pentru răscumpărare) sau prin impunerea celebrelor „taxe de protec ție”;
5) cotiza țiile plătite de sus ținători și simpatizan ți, surse de finan țare din
străinătate (ex.: I.R.A. este sus ținută de către comunit ățile irlandeze din
S.U.A. și Canada).
6) înfiin țarea de organiza ții și fundații de întrajutorare sau prin activit ăți
economice proprii (ex.: „Organiza ția Septembrie Negru” î și acoperă circa o
treime din cheltuieli prin beneficiile ob ținute de companiile de afaceri sau
organizațiile economice proprii).

277) deturnarea mijloacelor de transport (aeronave, garnituri feroviare, nave
maritime, fluviale) în schimbul ob ținerii unor avantaje materiale.
8) la o scar ă mai redus ă, contrabanda, contrafacerea și punerea în circula ție de
bani și titluri de valoare false, furturi de opere de art ă sau trafic cu carne vie.
Mijloacele financiare ob ținute pe diverse c ăi, sunt folosite de grup ări teroriste pentru
achiziționarea de arme, muni ții, explozibili, pentru plata informa țiilor, membrilor grup ării,
instructorilor sau mercenarilor angaja ți, pentru achizi ționarea unor sisteme de comunica ții,
pentru publicarea unor materiale propagandistice etc.
Tehnica militar ă folosită de terori ști este destul de variat ă, fiind totu și preferate acele
tipuri de arme care le confer ă o bună mobilitate, lucru extrem de important datorat modului
specific de a ac ționa, bazat pe rapiditate, surprinderea adversarului și folosirea unui num ăr
redus de lupt ători.
Dotarea tehnic ă și echipamente militare influen țează într-o mare m ăsură acțiunile
viitoare ale unei grup ări teroriste, deoarece în func ție de nivelul acestei dot ări se face alegerea
tipului de ac țiune ce va fi realizat ă, putând fi vorba de asasinare, r ăpire, luare de ostatici, care,
în general, implic ă un grad mai sc ăzut de dotare sau, dimpotriv ă, dacă nivelul de dotare este
unul mai ridicat, se poate alege plasarea unei bombe, a unui automobil capcan ă sau chiar
atacuri cu rachete, atacuri cu artilerie, raiduri asupra unor obiective militare sau
guvernamentale etc.
Acțiunile teroriste, îns ă, depind și de alți factori dintre care enumer ăm: numărul
membrilor organiza ției teroriste și modul de organizare al acestora, gradul lor de instruire,
ușurința cu care au acces la anumite informa ții, modul de planificare și pregătire a acestor
acțiuni.
În general, grup ările teroriste dispun de un num ăr de membri ce variaz ă între câteva
sute și câteva mii (fiind rare cazurile în care num ărul membrilor se cifreaz ă la câteva zeci),
sau dimpotriv ă, la câteva zeci de mii de persoane.
S-a observat de asemenea, c ă numărul de membri se afl ă într-un raport direct
proporțional cu num ărul de acte teroriste realizate, precum și aria geografic ă în care
acționează o grupare terorist ă și invers propor țională cu gradul de violen ță și cu numărul de
victime ce se înregistreaz ă în urma s ăvârșirii unor astfel de ac țiuni.
De regulă, foarte pu ține acțiuni teroriste se desf ășoară întâmplător, fără o minim ă
informare asupra țintei vizate. În majoritatea cazurilor, grup ările teroriste recurg, în prealabil,
la observarea, studierea și culegerea de informa ții referitoare la obiectivele sau persoanele
vizate de viitorul act terorist.
În cazul organiz ării unor deturn ări sau distrugeri de mijloace de transport, se apeleaz ă
la deplasarea de câteva ori cu aceste curse, pentru a se studia punctele vulnerabile privind
securitatea mijlocului de transport și posibilit ățile de introducere a armamentului și
explozibililor.
În ultimii ani, datorit ă puternicelor reac ții populare împotriva actelor cu caracter
terorist înregistrate în majoritatea țărilor afectate de acest flagel, s-a constatat c ă grupările
teroriste au început s ă fie mai selective, dar, mai ales, încearc ă să cauzeze un num ăr cât mai
mic de victime în rândul popula ției.

28Capitolul II-Migra ția popula ției
Migrația,ca și fenomen, presupune o mi șcare permanent ă, individual ă sau colectiv ă, a
oamenilor dintr-un teritoriu pe un alt teritoriu. Ea poate fi fortat ă sau liberă, legală sau ilegal ă,
temporară sau permanent ă. Oamenii pleac ădin motive profesionale, politice, economice,
personale, sentimentale, din cauza persecu țiilor sau a retragerilor la pensie(specific țărilor
bogate).
Emigranții au contribuit, la începutul secolului al XX – lea, la dezvoltarea țărilor în
care s-au a șezat, datorit ă suportului oferit ca for ță de muncă fizică și uneori intelectual ă. De
asemenea ei sunt vehicolul transmiterii unor noi tehnologii, obiceiuri si feluri de mâncare cum
ar fi pizza și pastele aduse de italieni în SUA sau pomul de Cr ăciun al germanilor.
De obicei, blocarea emigran ților are cauze politice si economice, deoarece noi veni ți
afectau bazele de putere deja create. Intre 1892 si 1954 circa 12 milioane de imigran ți au
trecut doar prin centrul de tranzit de pe insula Ellis pentru a intra în SUA , iar intre 1900 –
1924 18 milioane p ătrund in Statele Unite din Europa, Asia și Africa, printre ei num ărându-se
germani, italieni, francezi, români, chinezi, filipinezi etc.
De asemenea circa 5,5 milioane de evrei ru și și austro-ungari pleac ă cu direcția SUA
între 1880 – 1913 sub impactul persecu țiilor și a izbucnirii primului r ăzboi mondial. În
replica, guvernul american a impus legi speciale referitoare la emigran ți, permițând doar
anumitor categorii s ă pătrundă în țară, un rol important jucându-l gradul de alfabetizare și
meseriile practicate.
Secțiunea II.1-Aspecte terminologice cu privire la fenomenul de migra ție
Migrația popoarelor, cunoscut ă și ca invaziile barbare (Völkerwanderung, migra ția
populațiilor germanice) a fost un fenomen istoric ce a constat dintr-o perioad ă intensă de
migrații masive ale unor popula ții de origine germanic ă, slavă sau asiatic ă în Europa între
secolele III-XI, în tranzi ția de la Antichitatea Târzie la Evul Mediu Timpuriu.
A fost o perioada marcat ă de schimb ări teritoriale în Imperiului Roman dar și de
dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice ca go ții,
vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile
asiatice ca hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii.
În ultima faz ă au fost migra țiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii,
turcii și mongolii, ce au l ăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberic ă, Asia
Mică și Europa central ă și răsăriteană. Filosofii și istoricii sec. XVIII-XIX considerau c ă
venirea migratorilor a fost sursa dezastrelor ab ǎtute asupra civiliza ției romane,dar sursele au
fost reinterpretate de curând în secolul XX.
În istoriografia german ă, migrația popoarelor a fost denumit ă "Volkerwanderung",
fiind preferat conceptul de "migra ție" decât cel de "invazie".
Migrațiile sunt v ăzute ca mi șcari pe distan țe a unor grupuri de indivizi, care se
întorceau periodic în locul de origine, având ca scop deplasarea unor cirezi de animale în

29căutarea unor noi p ășuni, spații de locuit sau pentru desf ășurarea ocupa țiilor.Migra țiile sunt
întâlnite înc ă din secolele V-IV î.Hr. spre Galia, Britania, Italia, Grecia, Asia Mic ă dinspre
vest spre sud și est.
Populațiile ce au migrat în secolele III-IV d.Hr., precum francii, anglo-saxonii, go ții,
longobarzii și vandalii au urmat direc ția dinspre est spre vest sau dinspre nord-est spre sud-
vest. Au mai urmat și alte valuri de migratori, ca maghiarii care au intrat în Europa și au ajuns
până în Burgundia în secolul X, urma ți de uzi, pecenegi și cumani. Nou-veni ții aduceau cu ei
limbi și obiceiuri diferite, pe care le-au impus.
Pentru romani, migra țiile nu erau privite ca ceva nou. Îi denumeau "ge ți" pe goți sau
"sciți" pe huni sau "sicambri" pe franci, considerând c ă popoarele aflate în afara imperiului
erau la fel de "barbare", fie c ă erau celți, germanici sau migratori asiatici.
Inițial, imperiul avea resursele necesare pentru a înfrunt ă atacurile migratorilor.
Exagerau efectivele și proporțiile amenin țării barbarilor și considerau c ă aceștia veneau în
număr foarte mare. Dar în realitate, migratorii nu aveau armate numeroase.
În mișcările asiatice nu erau implica ți mai mult de 30 000 de indivizi, iar în cele
germanice nu dep ășeau 100 000 de indivizi. Tehnic, imperiul st ătea mai bine. Armurile grele
au fost abandonate dup ă domnia lui Valens, dar de țineau artilerie și construiau fortifica ții din
piatră "castella", linii de castre și turnuri din c ărămizi la frontiere, precum și valuri de p ământ
consolidate cu palisade.
Totalul efectivelor române era de 250 000, îns ă armata era alc ătuită în mare parte din
germanici în ultimele secole de existen ța ale Imperiului Roman Apusean. Legiunile
cuprindeau doar 1000 de solda ți, conduși de un perfect, legiunea fiind organizat ă în două
cohorte comandate de tribuni. Împ ăratul dispunea de garda palatiana, compus ă din infanterie
și cavalerie. Suli ța „pilum” nu mai era utilizat ă. A fost adoptat ă formația de luptă
triunghiular ă.
Cauzele migra țiilor erau complexe, la baza deplas ărilor de popula ții fiind motive
politice, economice, sociale, demografice și climatice. Când cre ștea presiunea politic ă și
economic ă din partea imperiilor, exista un r ăspuns din partea popula țiilor exterioare, nevoite
să accepte supunerea, fie s ă refuze și să între în conflict cu puterea vecin ă.
Se adaugă lentele cre șteri demografice, p ășunile sau terenurile agricole ce erau
exploatate excesiv de popula țiile semisedentare devenind insuficiente. Schimb ările climatice
au provocat de asemenea deplas ările ce se suprapun cu perioadele de r ăcire a climei. A șadar,
o serie de factori ce au provocat „efectul domino” au stat la baza deplas ărilor, ca migra ția
hunilor și altor popula ții asiatice ce au determinat deplas ările goților și altor popula ții
germanice în interiorul imperiului. La periferia imperiului, triburile germanice s-au grupat în
confedera ții.
Termenul de migra ție provine din francez ă (migration) și latină (migratio, -onis) și
reprezintă fenomenul de deplasare în mas ă a unor popula ții de pe un teritoriu pe altul,
deplasare determinat ă de factori economici, sociali, politici sau naturali13.Vorbind despre
migrație trebuie s ă ne referim la cele dou ă componente ale acesteia: emigra ția și imigrația.A
emigra reprezint ă acțiunea de a pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în alt ă
țară (din fr. émigrer, lat. emigrare)14.

13Conform defini ției Dicționarului Explicativ al Limbii Române, p. 681
14Idem, p. 339

30A imigra reprezint ă acțiunea de a veni dintr-o țară străină pentru a se stabili aici (din
fr. immigrer, lat. immigrare)15.Abordând problema migra ției trebuie s ă facem distinc ție între
formele acesteia: intern ă/externă și legală/ilegală.
Emigrația în sensul migra ției oamenilor, legal ă sau ilegal ă, către alte state reprezint ă
un factor de interes major pentru statul surs ă și instituțiile sale. Interesul statului este acut
întrucât acesta are nevoie de o cunoa ștere cât mai precis ă a populației care emigreaz ă, a
cauzelor care favorizeaz ă sau împiedic ă acest lucru.
Aceste cauze sunt dezvoltate ulterior în studii care iau în considerare o multitudine de
factori, de la cei politico-sociali la cei economici, culturali, etnici, religio și.Pe baza acestor
studii se pot elabora prognoze pe termen scurt, mediu și lung cu privire la aspectele
demografice pe regiuni, zone și țari, pot fi fundamentate acte normative, precum și politici
sectoriale adecvate.
Plecarea multor persoane la munc ă în străinătate a creat în unele zone decalaje
demografice serioase. Sunt sate întregi din Estul și Sud-Estul Europei în care nu au mai r ămas
decât bătrînii, ca urmare a plec ării la munc ă în străinătate a popula ției active, sate care risc ă să
dispară, cu toate consecin țele care decurg de aici.Imigra ția are în vedere cet ățenii străini care,
din diferite motive, migreaz ă în alte state.
Este un factor de luat în seam ă de către autorit ățile locale întrucât ponderea celor care
doresc să vină în statul de destina ție provine din țări subdezvoltate sau în curs de
dezvoltare.Ace știa acced, în general, din acelea și motive pentru care cet ățenii proprii pleac ă în
străinătate. Străinii care migreaz ă genereaz ă o serie de efecte pozitive și negative cu
repercursiuni atât asupra lor cât și a popula ției locale.
Vom vorbi pe larg despre aceste efecte în capitolul urm ător deoarece modul de
manifestare a acestora este, cu unele mici diferen țe, similar pentru to ți migranții și populațiile.
Migrația legală este forma unanim acceptat ă de către toate statele lumii, pentru c ă
poate fi controlat ă ca număr de persoane, locuri și domenii de munc ă și deopotriv ă poate fi
determinat ă în timp.
În acest sens, statele încheie acorduri, în țelegeri, tratate sau conven ții prin care acord ă
facilități lucrătorilor care migreaz ă legal și se obligă să respecte condi țiile legale de munc ă și
de protecție socială ca și pentru cet ățenii proprii. La respectarea drepturilor și obligațiilor
stipulate în acorduri vegheaz ă reprezentan ții statelor respective, care, în virtutea atribu țiilor cu
care sunt investi ți, pot interveni pe lîng ă autoritățile statului beneficiar în vederea remedierii
situației.În acest mod, migra ția poate fi u șor controlat ă de statul beneficiar al muncii prestate
pentru că acesta ofer ă numai locurile de munc ă pe care cet ățenii săi nu le-au ocupat (sau nu au
dorit să le ocupe) din diverse motive16.
Migrația legală dă posibilitatea statelor s ă-și colecteze taxele și impozitele aferente
câștigurilor realizate de proprii lucr ători în străinătate și să cuantifice aceste venituri pentru a
le stabili în mod just în raport cu deficitul bugetar. Nu trebuie uitat faptul c ă, în urma acestor
acorduri, statele implicate câ știgă și prin schimbul cultural, social și tehnologic care se
realizează între popula țiile care intr ă în contact.

15Idem , p. 476
16Migration Trends in selected EU Applicant Countries, vol. IV-Romania, More „Out” than „In” at the Crossroads between Europe
and the Balkans, IOM, 2003

31Migrația ilegală este alternativa uzitat ă de către persoanele care nu pot folosi calea
legală pentru a pleca în str ăinătate. Component ă a traficului de persoane, migra ția ilegală este
un flagel din ce în ce mai extins și mai greu de st ăpînit datorit ă rețelelor criminale implicate, a
ingeniozit ății infractorilor.
La toate acestea se adaug ă diferențele în materie de legisla ție ale țărilor sursă, de
tranzit sau țintă care îngreuneaz ă lupta autorit ăților pentru combaterea acestui fenomen. Nu
trebuie uitat nici aportul migran ților care, în îndeplinirea scopului la care aspir ă sau la
amenințările ori indica țiile trafican ților, prefer ă să păstreze tăcerea sau s ă nege orice leg ătură
cu persoanele ori grupurile infrac ționale care îi ajut ă.
Statistici ale O.N.U. relev ă că profiturile ob ținute din traficul interna țional cu fiin țe
umane – aici intrând proxenetismul interna țional, traficul cu cer șetori, cu handicapa ți, cu
copii, precum și migrația ilegală – de la începutul secolului XXI și pînă în prezent, au fost mai
mari cu aproape 50% decât câ știgurile ob ținute din traficul interna țional cu autoturisme furate
și cu cca. 25% mai mari decât cele ob ținute din traficul de droguri. Iat ă de ce cunoa șterea
fenomenului migra ției ilegale este important ă pentru stat.
Pentru geografi, care studiaza conditiile de populare a pamantului, notiunea de
migratie are o semnificatie istorica si actuala, ea incluzand toate acele fapte (invazie,
colonizari si migratii propriu-zise) care au contribuit la raspandirea si concentrarea populatiei
pe glob.
Deplasarea populatiei in teritoriu capata diferite aspecte in functie de scop, ritmicitate,
peridiocitate, durata etc.
In functie de factorii si conditiile care favorizeaza sau determina deplasarea, se disting
cateva categorii de populatie:
a) Populatia migratoare. Este vorba de aceea parte a populatiei care se deplaseaza in
teritoriu si isi schimba domiciliul si locul de munca. In afara de deplasarea intre
continente sau intre tari, aici se incadreaza si migratia populatiei din mediul rural spre
cel urban.
b) Populatia navetista. Aceasta categorie este formata din populatia ce se deplaseaza
zilnic pentru munca in teritoriu.
c) Populatia sezoniera. In aceasta categorie este inclusa populatia ce se deplaseaza
(indiferent de distanta), pentru munca pe o perioada determinata sau periodic (lunar,
anual), in localitati balneoclimaterice sau de agrement.
d) Populatia flotanta. Este vorba de populatia ce se deplaseaza pentru munca, recreare
sau in alte scopuri, in alta localitate decat cea de resedinta, fara a-si schimba
domiciliul de baza, pentru o perioada mai mare de 48 de ore.
Cauzele generale ale miscarilor migratorii sunt multiple. Ele sunt atribuite indeosebi
proceselor de suprapopulare care au loc intr-o gama imensa de conditii asa-zise secundare, ce
rezida din situatia economica, culturala, sanitara si psihologica.
Prin suprapopulare se intelege ruptura care se poate produce intr-o tara sau in alta
intre cifra populatiei si resurse. Atunci cand cresterea naturala a populatiei nu este urmata de o
crestere corespunzatoare a gradului de folosire a forte de munca, de o crestere a venitului, la
nivel de tara sau regiune, atunci in mod direct, in mod obiectiv se produce o suprapopulare si,

32ca urmare, o miscare a populatiei dintr-un loc in altul.
Suprapopularea poate fi provocata prin miscarea naturala a populatiei cand excedentul
natalitatii domina indicele mortalitatii. Suprapopularea nu este o simpla consecinta
demografica.
De amintit sunt consecintele pe care le-au avut, intr-o serie de tari, trecerea in
agricultura, de la policultura la monocultura, trecerea agriculturii de la cultura pamantului la
cresterea intensiva a animalelor, trecerea, in consecinta, la ramuri economice care cer o
reducere a mainii de lucru.
Dezvoltarea retelelor de comunicatii favorizeaza dispersarea industriilor pe teritoriu,
proces urmat de procesul de migratie. Transportul maritim a constituit la un moment dat
motorul migratiilor populatiei. Asemenea situatii pot fi clasificate in grupa cauzelor
accidentale.
Din aceasta categorie fac parte si miscarile migratorii determinate de ratiuni istorice,
religioase, politice si o serie de cataclisme, maladii, care determina imigrari sau emigrari
masive si bruste.Cauzele care determina miscari migratorii pot fi si de ordin psihologic.
În accepțiunea Consiliului Europei, coeziunea social ă trebuie deci s ă se bazeze întâi de
toate pe afirmarea și protecția juridică a drepturilor omului , a șa după cum sunt ele prev ăzute
în Conven ția European ă a drepturilor Omului și în Carta Social ă Revizuită, care presupune
ipso facto acceptarea din partea statelor membre ale Uniunii Europene a unor responsabilit ăți
pentru bun ăstarea tuturor membrilor ai societ ății, inclusiv deci și pentru cei care se afl ă în
zona de risc a s ărăciei sau excluziunii, a șa după cum sunt și șomerii și lucrătorii migran ți. Iată,
de ce, una dintre activit ățile majore ale strategiei de coeziune social ă a Consiliului Europei
este și „… promovarea accesului la locurile de munc ă pentru milioanele de persoane din
statele Consiliului, care sunt șomere sau caut ă de lucru” .
În vederea implement ării politicii sale privind accesul la locurile de munc ă, în anul
1999 Consiliul Europei a înfiin țat Comitetul de exper ți (CS-EM) pentru promovarea și
materializarea acesteia, și, totodată, a identificat practici concrete privind dezvoltarea local ă a
forței de munc ă, la baza c ărora stau „… cinci criterii principale: parteneriatul, egalitatea de
șanse și nediscriminarea, antreprenoriatul, educa ția și pregătirea continu ă” .
Desigur, un factor indispensabil pentru asigurarea accesului la locurile de munc ă, și,
ipso facto, la eliminarea treptat ă a flagelului societ ății zilelor noastre, id est șomajul, rămâne
procesul de educa ție continu ă, pe care Consiliul Europei l-a promovat și îl afirm ă și prin
intermediul celor dou ă Asociații Europene ale Institu țiilor de Înv ățământ Superior, și anume,
EUA și EURASHE , care – prin Seminarii și Conferin țe naționale, europene și internaționale
– implementeaz ă de fapt politica dus ă de Consiliul Europei privind necesitatea educa ției
continue.
În ceea ce prive ște „Migra țiile”, acela și Consiliu al Europei urm ărește consolidarea
cooperării statelor UE în domeniul migra ției, pentru care a și stabilit de altfel statutul juridic
al migrantului. Pentru implementarea politicii de integrare a migran ților și a refugia ților,
precum și pentru garantarea drepturilor sociale ale migran ților, Uniunea European ă a adoptat
de-a lungul anilor – prin cele dou ă organisme ale sale, Comitetul Mini ștrilor și Adunarea
Parlamentar ă, – o seam ă de texte, care au pus bazele unei doctrine sociale care protejeaz ă și
drepturile migran ților.

33Printre altele, a fost elaborat ă și o Conven ție privind statutul juridic al muncitorului
migrant, care a intrat în vigoare în anul 1983. Apoi, a fost înfiin țat și un organism
interguvernamental, principal, responsabil de problemele migra ției în cadrul Consiliului
Europei, și anume, Comitetul european privind migra ția (C.D.M.G.).În fine, preciz ăm că, în
privința migran ților, autorit ățile de la Brouxelles „… recomand ă gestionarea fluxurilor
migratorii încurajând dialogul și parteneriatul între țările de origine, de tranzit și de destina ție
a migranților” .
Pornind de la cauzele generale si particulare care genereaza mobilitatea populatiei in
teritoriu, se obtine urmatorul tablou general al migratiilor:
a) Migratiile individuale, determinate de factori economici.In functie de raza lor de
actiune, de perioada si de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid in migratii
sezoniere si deplasari definitive la mare distanta. Cea mai des intalnita forma de
migratii de acest fel este cunoscute sub denumirea de exod rural care vizeaza in primul
rand miscarile din interiorul tarilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasarile periodice
fara legatura cu gradientul de munca – de tip turism si de tip pelerinaj.
b) Migratii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migratii razboinice, a vanatorilor,
crescatorilor de animale etc.) sau ritmice, desfasurandu-se intr-un spatiu definit
(nomadism pastoral, al pescarului, vanatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu
caracter de seminomadism – viata agricola si pastorala de munte etc.
Migratia din ultimul secol si jumatate poate fi grupata, dupa numarul, originea si
caracterul ei specific, in cinci mari etape, si anume:
a) Etapa 1835-1846, perioada unor mari prefaceri sociale in aproape toate statele Europei
Occidentale, marcheaa o reinviorare a migratiei din sec al XVIII-lea. Numarul celor
plecati se estimeaza la circa 100 000 persoane, emigrantii fiind tarani sau mestesugari.
Directiile de deplasare vizau indeosebi America de Nord si coloniile europene din
Australia si Noua Zeelanda.
b) Etapa 1846-1880 se caracterizeaza prin deplasari masive care ajung la 300.000-
500.000 persoane pe an. In aceasta perioada, in care predomina emigrantii lipsiti de
mijloace materiale, directiile de deplasare raman de regula aceleasi din perioada
anterioara.
c) Etapa 1880-1914, perioada premergatoare primului razboi modial, se caracterizeaza
printr-o crestere puternica a emigratiei atingand, in medie, circa 800.000 persoane
anual. Masa emigrantilor o formeaza muncitorii necalificati, fara mijloace si resurse de
trai. Zonele de imigrare se extind, America de Nord ramanand in continuare atractia
principala.
d) Etapa 1914-1940 prezinta trasaturi distincte. Ia amploare, spre deosebire de perioada
de dinaintea primului razboi mondial, emigratia fortata rezultata din pozitia unor
guverne fata de minoritatile nationale sau din alte atitudini politice si religioase, din
conditiile unor tratate de pace, in urma formarii noilor state independente etc. In
aceasta perioada se contureaza o zona de atractie a emigratiei inspre Europa de Vest.

34Prin aparitia acestor noi zone de imigrare se anunta o inversiune a curentilor
traditionali.
e) Etapa de dupa cel de-al II-lea razboi mondial, ce a determinat schimbari importante in
miscarea migratorie. Milioane de oameni au fost evacuati, altii au emigrat temporar,
au avut loc schimburi de populatie intre tari vecine, au reinviat migratiile determinate
de cauze economice. Aceste migratii se deosebesc insa de cele de dinainte de razboi
prin proportiile, directiile si formele lor.
În ceea ce prive ște primul loc intre tarile de emigratie il detin statele din Europa
Occidentala. Cea mai veche poate fi considerata emigratia iberica, cunoscuta din sec al XVI-
lea si continuata pana in sec al XVIII-lea. Spre America de Sud si Centrala s-au indreptat
circa 2 milioane de spanioli si cateva sute de mii de portughezi.
Atat prin vechime, cat mai ales prin volumul ei, se remarca emigratia britanica. Este
continuata pana in sec al XX-lea, cand se produce o reintoarcere a ei in S.U.A. si o
redistribuire spre Canada, Australia, Africa de Sud s.a.Emigratia germana formeaza un
contingent de circa 6,5 milioane, cu intensitati maxime, indeosebi la sfarsitul sec al XIX-lea si
inceputul sec al XX-lea. Ea cuprinde pe taranii Germaniei Orientale sau pe mestesugarii
ruinati de concurenta marii industrii si pe refugiatii politici.Inca din sec al XVII-lea se afirma
cu toata vigurozitatea emigratia scandinava.
Ea cuprinde indeosebi o serie de categorii de muncitori specializati, marinari, taietori
de lemne etc.Emigratia franceza se afirma mai tarziu decat cele mentionate anterior si cu o
intensitate mai redusa. Ea cuprine forta de munca disponibila din regiunile periferice ale
Frantei, regiuni mai slab dezvoltate din punct de vedere economic.
Din cadrul Europei meridionale si orientale se remarca emigratia italiana care se
manifesta catre sfarsitul sec al XIX-lea. Ea s-a orientat fie spre tarile vecine, fie spre tarile de
peste ocean (S.U.A., Argentina, Brazilia).
Deosebit de activa a fost si emigratia austro-ungara (circa 4,3 milioane persoane in
perioada 1875-1914), cuprinzand indeosebi tarani saraci sau prigoniti politici.Odata cu
emigratia poloneza, cu maxim de intensitate indeosebi in periada 1919-1939, circa un milion
de polonezi s-au indreptat spre Americi sau alte tari ale Europei.
Traficul de sclavi din Africa se inscrie, de asemenea, in procesul miscarilor de
populatii. Comertul cu sclavi a inceput in sec al XV-lea in Africa Occidentala si atinge
punctul sau culminant la finele sec al XVIII-lea. Se apreciaza la circa 20 milioane numarul
negrilor deportati pe plantatiile de tutun, zahar, cafea din Brazilia si regiunea Caraibe. Un
numar mare de negri au fost transportati in celelalte tari din America de Sud, precum si in
S.U.A.Din cadrul continentului asiatic se remarca emigratia indiana,chineza si japoneza, care
de pe la mijlocul sec al XIX-lea pana in 1940 cuprindea circa 2,4 milioane emigranti in afara
continentului.
Migratiile contemporane au la baza doua mari cauze: politice si economice. Ele pierd
caracterul lor spontan, voluntar, fiind din ce in ce mai mult puse sub controlul anumitor
organisme care urmaresc asigurarea unor scopuri politice sau economice directe.
Migratiile actuale se deosebesc de cele anterioare atat prin caracterul, volumul, cat si
prin orientarea lor geografica. In esenta, trasaturile migratiilor actuale constau in urmatoarele:

35a) In ultimii ani se manifesta o crestere a migratiilor din interiorul continentelor, in
timp ce migratia intercontinentala scade. In cadrul acestora apar din ce in ce mai
evidente migratiile internationale, temporare si sezoniere;
b) In cadrul emigrarilor domina forta de munca ieftina;
c) In ultimii ani apare un adevarat exod al inteligentei. Este vorba de exodul de
competenta sau “emigrarea elitei stiintifice”. Acesp proces, cunoscut si sub numele
de “brain drain”, modifica puternicatat structura migratiilor, directiile, cat si
ponderea lor in econimia mondiala. O astfel de situatie sfecteaza eforturile tarilor
in curs de dezvoltare in edificarea lor economico-sociala.
d) Cauza migratiilor internationale ramane in continuare stagnarea economica,
situatie caracteristica multor tari capitaliste din Europa.
e) In functie de aceste caracteristici generale s-a modificat radical pozitia unor tari si
continente din punctul de vedere al emigratiei si imigratiei.
Pentru tarile Europei este evidenta o amplificare a miscarilor intre state, aceasta ca
urmare a reducerii cererii de mana de lucru necalificata sau putin calificata intr-o serie de
regiuni ale Americii. Europa atrage un puternic contingent de forta de munca dintr-o serie
de tari slab dezvoltate din Africa, Asia si America Latina.
Modificari importante s-au produs in domeniul migratiei in tarile Americilor.
Caracteristic pentru S.U.A. este faptul ca in ultimii ani a slabit considerabil emigratia din
tarile Europei in favoarea tarilor din cele doua Americi.
In cadrul emigrarilor din Europa, ponderea cea mai mare revine muncitorilor calificati,
persoanelor cu pregatire intelectuala.America Latina este una din principalele zone ale
imigratiei de pe glob. In conditiile unei explozii demografice, ce a dus la cresterea
populatiei cu peste 50 milioane de oameni si la lichidarea fostei lipse de resurese de
munca, tarile Americii Latine sunt interesate numai in curentul de cadre calificate, a caror
lipsa se resimte in economia nationala.In ce priveste tarile Africii contemporane se
constata intensificarea migratiei intercontinentale si intracontinentale.
Curentii migratori din Africa sunt indreptati spre Europa. Centrele de atractie ale
populatiei sunt marile orase si teritoriile dezvoltate din punct de vedere economic, cu
industrie extractiva si plantatii agricole.In tarile Asiei, intensitatea migratiilor externe, atat
intracontinentale cat si intercontinentale, este in ansamblu mai scazuta decat in alte
continente.
Aceasta se explica prin politica discriminatorie a principalelor tari ale imigratiei
(S.U.A., Australia, Noua Zeelanda) in legatura cu venitii din Asia. Limitarea sosirii de
straini influenteaza asupra volumului si directiei migratiei in acest continent.Se continua
migratia intensiva inspre Australia si Noua Zeelanda.
Migratia interna imbraca forme multiple. Dintre acestea, cele mai caracteristice sunt
deplasarile pentru munca. Prin deplasarile pentru munca intelegem existenta unui numar
de activi care, avand domiciliul intr-o anumita localitate, calatoresc zilnic, saptamanal,
lunar sau chiar la intervale mai rare pentru a lucra permanent sau sezonier intr-o alta
localitate. In cadrul acestor pendulari un loc important il detine navetismul.

36Existenta deplasarilor pentru munca a constituit un fenomen aproape
permanent, care a insotit dezvoltarea fortelor de productie in toate oranduirile
sociale.Suprapunerea deplasarilor pentru munca cu somajul existent, determina un
adevarat exod intr-o serie de tari capitaliste, care se manifesta pe plan national si
international.Un fenomen nemijlocit legat de aceste deplasari, a carui intensitate a fost
foarte puternica in secolul trecut si la inceputul secolului nostru, l-a constituit emigratia
fortei de munca. Cauzele principale constau in disproportiile care apar in economia
capitalista, ce se refera la raportul dintre resursele naturale si industriale, dintre resursele
naturale si agricole, dintre industrie si agricultura si dintre dezvoltarea economica si
densitatea populatiei.
Din analiza datelor privind migratia interna din tara noastra in ultimul deceniu se
evidentiaza cateva caracteristici determinate de dezvoltarea economiei noastre nationale,
si anume:
a. Scaderea continua a intensitatii migratiei interne totale si, legat de
aceasta, scaderea absoluta a celor doua laturi ale sale: miscarea
interjudeteana, care scade puternic si migratia intrajudeteana, care
creste continuu, manifestand tendinta de stabilizare la un anumit nivel.
b. Cauzele economice continua sa ramana un factor hotarator in evolutia
migratiei interne din tara noastra. Sensul acestei miscari mecanice este
spre zonele cele mai dezvoltate economic si spre capitala. In acelasi
timp se remarca faptul ca deplasarea cea mai intensa se face din mediul
rural (55%) spre mediul urban.
c. Ca urmare a restrangerii migratiei in afara judetelor, precum si
migratiile in judete mai indepartate, s-au redus si distantele de
deplasare a fortei de munca. Aceste fenomene prezinta adanci
semnificatii economice si sociale.
d. Procesul de repartizare rationala a fortelor de productie pe teritoriul
tarii se infaptuieste fara transmutari mari de populatie.
Deplasarile de populatii atat in interiorul tarilor, cat si mai ales cele intercontinentale
sau intre tari, au repercursiuni puternice atat pentru tarile cu emigratie, cat si pentru cele cu
imigratie. Consecintele sunt atat de ordin demografic, cat si economic.
Deplasarile de mari proportii ale fortei de munca determina mari dificultati atat pe plan
economic, cat si pe plan social.Pe plan economic este pusa in vedere in primul rand fluctuatia
sporita, peste normal, a structurii fortei de munca de la o perioada a anului la alta si in al
doilea rand irosirea prin transport a unei mari cantitati de energie, care ar putea fi utilizata pe
plan social.
La aceasta se adauga si prelungirea artificiala si neficienta a duratei zilei de lucru. Nu
trebuie ignorata supraaglomerarea cailor de comunicatii si a mijloacelor de transport, fapt care
creeaza stanjeniri ale celorlalte activitati economice si bineinteles solicitarea de investitii
importante si nerationale in dezvoltarea retelei de transporturi.

37Secțiunea II.2-Traficul de migran ți
Migrația ilegală este alternativa uzitat ă de către persoanele care nu pot folosi calea
legală pentru a pleca în str ăinătate. Component ă a traficului de persoane, migra ția ilegală este
un flagel din ce în ce mai extins și mai greu de st ăpînit datorit ă rețelelor criminale implicate, a
ingeniozit ății infractorilor.
La toate acestea se adaug ă diferențele în materie de legisla ție ale țărilor surs ă, de
tranzit sau țintă care îngreuneaz ă lupta autorit ăților pentru combaterea acestui fenomen. Nu
trebuie uitat nici aportul migran ților care, în îndeplinirea scopului la care aspir ă sau la
amenințările ori indica țiile trafican ților, prefer ă să păstreze tăcerea sau s ă nege orice leg ătură
cu persoanele ori grupurile infrac ționale care îi ajut ă.
Statistici ale O.N.U. relev ă că profiturile ob ținute din traficul interna țional cu fiin țe
umane – aici intrând proxenetismul interna țional, traficul cu cer șetori, cu handicapa ți, cu
copii, precum și migrația ilegală – de la începutul secolului XXI și pînă în prezent, au fost mai
mari cu aproape 50% decât câ știgurile ob ținute din traficul interna țional cu autoturisme furate
și cu cca. 25% mai mari decât cele ob ținute din traficul de droguri. Iat ă de ce cunoa șterea
fenomenului migra ției ilegale este important ă pentru stat.
Această practică reprezint ă una din cele mai acute manifest ări ale criminalit ății
transfrontaliere cu consecin țe vizibile pentru victimele traficului și cu efecte secundare greu
de evaluat pe termen lung.În afar ă de faptul c ă se regăsește de multe ori cu alte aspecte ce țin
de crima organizat ă (trafic de droguri, de arme, terorism), traficul ilegal de migran ți poate
amenința stabilitatea socio-economic ă a statelor și chiar pacea și securitatea acestora prin
tulburarea echilibrului demografic, etnic, cultural, prin incapacitatea mecanismelor de
protecție socială sau de sănătate public ă, prin dep ășirea capacit ății de absorb ție a pieței legale
a muncii și implicit, prin bulversarea raportului de for țe dintre structurile de control a
legalității și ordinii publice și partea de popula ție canalizat ăspre activit ăți infracționale.
De cele mai multe ori aceste infrac țiuni sunt s ăvârșite de un grup infrac țional organizat
– grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exist ă pentru o perioad ă și
acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infrac țiuni grave, de
exemplu, cum ar fi traficul cu migran ți, pentru a ob ține direct sau indirect un beneficiu
financiar sau alt beneficiu material.
Atât traficul cu migran ți, cât și traficul cu fiin țe umane sunt infrac țiuni cu caracter
transnațional, în sensul juridic reprezentativ, adic ă orice infrac țiune care, dup ă caz fie este
săvârșită atât pe teritoriul unui stat, cât și în afara teritoriului acestuia, fie este s ăvârșită pe
teritoriul unui stat, dar preg ătirea, planificarea, conducerea sau controlul s ău are loc, în tot sau
în parte, pe teritoriul altui stat, fie este s ăvârșită pe teritoriul unui stat de un grup infrac țional
organizat care desf ășoară activități infracționale în dou ă sau mai multe state, ori este s ăvârșită
pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat17.

17Convenția Natiunilor Unite împotriva criminalitatii transna ționale organizate; Protocolul privind prevenirea, reprimarea și
pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adi țional la Conven ția Națiunilor Unite împotriva criminalit ății
transnaționale organizate, Protocolul împotriva traficului ilegal de migran ți pe calea terestr ă, a aerului și pe mare, adoptate la New
York, la 15 noiembrie 2000

38Traficul de migran ți, atât din punct de vedere legal cît și din punct de vedere al
conținutului infrac țiunilor incluse în acest concept, este clar diferen țiat în cele dou ă
componente majore : traficul de persoane și traficul cu fiin țe umane.
De asemenea, expresia trafic ilegal de migran ți consfiin țește activitatea, în sine, ca
fiind faptul de a asigura, în scopul ob ținerii, direct sau indirect, un folos financiar ori un alt
folos material. Intrarea ilegal ă într-un stat parte a unei persoane care nu este nici cet ățean, nici
rezident permanent al acelui stat, desemneaz ă implicit, expresia intrare ilegal ă ca trecerea
frontierelor atunci când condi țiile necesare intr ării legale în statul primitor nu sunt satisf ăcute.
Același acte normative intera ționale18stabilesc și faptul c ă, prin trafic de migran ți se
înțelege asigurarea intr ării ilegale pe teritoriul unui stat a unei persoane care nu are cet ățenia
acelui stat sau nu domiciliaz ă pe teritoriul acelui stat.
Traficul ilegal de migran ți este unul dintre subiectele a c ăror actualitate s-a men ținut în
mod constant, atât pe agendele și discursurile politico-sociale din spa țiul european, dar mai
ales în mass-media țărilor occidentale.În acest context, cre șterea semnificativ ă a fluxurilor
migratorii având ca destina ție finală țările cu o economie dezvoltat ă din Uniunea European ă,
precum și descoperirea a tot mai multe și mai complexe re țele de trafican ți de persoane, cu
conexiuni aproape în întreaga lume, se constituie într-un semnal de alarm ă pentru toate statele
europene și în mod deosebit pentru țările membre Uniunii Europene.
În primul rând fluxurile migra ționiste nu sunt distribuite uniform, câteva țări fiind în
mod dispropor țional afectate, în func ție de nivelul lor de dezvoltare economic ă ce poate oferii
oportunități migranților. Dacă la începutul anilor 1990, Germania și Austria erau principalele
țări țintă, ulterior au fost Marea Britanie, Olanda, Fran ța și Italia, iar în prezent al ăturându-se
Spania, Portugalia, Grecia, Cehia, Suedia, Finlanda, și Norvegia.
Principalele țări de destina ție a migran ților ilegali din Europa de Est nu sunt diferite
față de țările de destina ție a celorlal ți migranți și anume Italia, Spania, Fran ța, Belgia, Anglia,
precum și țările nordice ale continentului european, țări care, datorit ă legislației permisive în
problema sporului demografic, precum și a facilit ăților de ordin social oferite celor care
întemeiaz ă o familie și au mai mul ți copii, au început s ă devină din ce în ce mai atractive cât
mai multor români .
Statisticile arat ă că principalii „furnizori” de emigran ți continuă să fie zonele de sud-
est ale Europei, regiuni cu poten țial economic sc ăzut, în timp ce, pentru deplasarea c ătre țările
de destina ție, în prezent se recurge cu prec ădere la rutele Iugoslavia-Italia-Fran ța-Spania sau
Ungaria-Austria-Italia-Fran ța-Spania fa ță de anul precedent, când majoritatea emigran ților
erau călăuziți prin Ungaria-Cehia-Austria-Germania sau Ucraina-Polonia-Germania.Acest
fapt a dus la radicalizarea general ă a opiniei publice din țările respective cât și din celelalte
state ale Uniunii Europene împotriva migra ției ilegale, fapt eviden țiat de performan țele
electorale ale partidelor anti-migra ționiste din Austria, Fran ța, Olanda și Marea Britanie, ce a
impus adoptarea de pozi ții mai dure fa ță de acest fenomen.
Tendința opiniei este alimentat ă și de num ărul mare de migran ți care, abuzând de
anumite lacune legislative, lucreaz ă în economia subteran ă, formeaz ă rețele criminale ce au ca
obiect furtul, prostitu ția și cerșetoria, mass-media subliniind de obicei originea etnic ă rromă a
multora dintre f ăptași.Mulți dintre cei care merg s ă își caute un loc de munc ă în străinătate au

18Protocolul împotriva traficului ilegal de migran ți pe calea terestr ă, a aerului și pe mare, adi țional la Conven ția Națiuniolor Unite
împotriva criminalit ății transna ționale organizate, 15.11.2000, Palermo, Italia

39înaltă calificare sau educa ție, pierderea “inteligen țelor” fiind considerat ă un impediment în
dezvoltarea ulterioar ă a țării de domiciliu.
În vederea prevenirii și stopării traficului ilegal de migran ți, statele implicate s-au
aliniat legisla ției interna ționale în domeniu elaborând și promovând acte normative19care
responsabilizeaz ă instituțiile guvernamentale și neguvernamentale în acest sens.
Numărul mare al institu țiilor implicate în prevenirea și combaterea acestui fenomen
reliefează interesul deosebit al statelor respective pe aceast ă linie, fiecare dintre acestea având
sarcini concret stabilite în analizarea factorilor criminogeni cauzali, monitorizarea evolu ției
unor forme specifice de infrac ționalitate transfrontalier ă și elaborarea unor diagnoze și
prognoze, care, ulterior, fundamenteaz ă strategiile specifice de contracarare.
Referindu-ne strict la migra ția ilegală, s-a constatat c ă Europa de Est reprezint ă un
element de atrac ție pentru migran ții din diferite țări ale continentul asiatic, în ultima perioad ă
și din cel african, pentru persoanele periculoase, infractori da ți în urmărire prin Interpol, care
fac parte din grup ări teroriste, din organiza ții criminale sau care sunt implicate în fenomenul
criminalit ății transfrontaliere.
După aderarea României la Uniunea European ă și NATO, România, din țară sursă și
de tranzit, a devenit o țară țintă, fiind supus ă unei presiuni din ce în mai mari.Trebuie avut în
vedere faptul c ă activitatea trafican ților se exprim ă mai ales prin ac țiuni de racolare, transport,
cazare și trecere frauduloas ă a frontierei unui stat.
Subsecțiunea II.2.1-Modalit ăți de operare ale trafican ților
Modul de operare, pentru trafican ți, îl reprezint ă traficul de migran ți din Europa de Est
realizat prin ie șirea legal ă în calitate de turist, ședere ilegal ă pe teritoriul altui stat, intrare
ilegală pe teritoriul statelor unde este necesar ă viza de intrare, precum și traficul de migran ți
de origine str ăină, realizat prin intrare/ie șire ilegal ă (pașapoarte false, rute ocolitoare ale
punctelor de frontier ă, ascunși în mijloace de transport), intrare legal ă/ieșire ilegală (cetățeni
chinezi și din spa țiul ex-sovietic), pa șapoarte, vize sau invita ții false (cet ățeni moldoveni,
ucrainieni, ru și).
Nu trebuie desconsiderate nici condi țiile favorizante ale comiterii de infrac țiuni,
respectiv: cadrul legislativ intern lacunar și ambiguu care nu acoperea integral domeniul
faptelor ilicite, sanc țiunile prev ăzute neavând caracterul descurajant necesar și neasigurând
protecția societății civile la nivelul standardelor europene împotriva fenomenului infrac țional
extern; cadrul institu țional și organizatoric de prevenire și combatere a fenomenului este
insuficient adaptat condi țiilor actuale și nu asigur ă o ripostă fermă și eficientă, creșterea în
intensitate a procesului de interconectare a afacerilor legale cu cele ilegale.
Subsecțiunea II.2.2-Factorii implica ți în realizarea traficului de persoane
Printre factorii care influen țează pregnant migra ția ilegală sunt: creșterea demografic ă,
necontrolat ă, situația economic ă din principalele state “surs ă” – produc ătoare de migran ți,
situația incertă din punct de vedere politic din unele zone geografice, conflictele armate (care
de multe ori au ca efect crize umanitare, afluxuri masive de persoane care au nevoie de
protecție interna țională), aceștia ducând la concluzia c ă fenomenul migra ției este în continu ă
creștere.

19Convenția Națiunilor Unite împotriva Crimei Organizate Transna ționale și cele dou ă Protocoale adi ționale, Palermo, Italia, 2000

40O particularitate a migran ților, proveni ți cu predilec ție din India, Pakistan,
Bangladesh, Irak sau China, este aceea c ă sosesc în Europa de Est în grupuri mari (7-10
persoane) și trec grani ța de est, sau mai recent și cea de sud, în mod ilegal, dup ă care solicit ă
recunoașterea statutului de refugiat cu scopul de a- și reglementa șederea în România, pân ă la
identificarea unui mod de a- și continua c ălătoria către țările din vestul Europei.
Evoluția fenomenului migra ției20arată că schimbările apărute sunt reprezentate de
originea imigran ților, a căror majoritate este reprezentat ă, în general, de cet ățenii afgani,
urmați de cei irakieni și cei somalezi, iar ulterior cei mai mul ți fiind cei proveni ți din Irak,
urmați de cei din India și din China, Bangladesh și Afganistan, situa ție existent ă datorită
schimbărilor de ordin politic (de exemplu noua turnur ă a conflictele militare din Afganistan și
Irak) în special, dar și de ordin economic.
Alte modific ări constau în reducerea num ărului intrărilor ilegale și schimbarea zonei
de intrare în România, spre exemplu, de la frontiera de est în anul precedent, la cea de sud în
acest an și deplasarea preponderent ă a migran ților pe ruta Turcia-Bulgaria, fa ță de Moscova-
Chișinău anul trecut.
Având în vedere c ă majoritatea celor returna ți sunt pleca ți de mai mul ți ani, apreciem
că numărul cetățenilor returna ți a crescut nu ca o consecin ță a sporirii migra ției ilegale, ci mai
degrabă ca efect al eforturilor depuse în ultimii ani pentru combaterea acestui fenomen. La
baza acestor eforturi au stat ac țiuni ce au constat în încheierea de noi acorduri de readmisie
între statele implicate și alte state europene dar și instituirea și aplicarea unui regim legislativ
mult mai exigent decît în anii preceden ți față de nerespectarea obliga țiilor privind libera
circulație.
De asemenea a ie șit în eviden ță faptul că, pentru trecerea ilegal ă a frontierei, migran ții
folosesc urm ătoarele metode:
a. obținerea vizei de tranzit și de intrare, colectiv ă, în scop turistic, urmat ă de
rămânerea ilegal ă în țară;
b. folosirea de pa șapoarte sau vize falsificate sau contraf ăcute;
c. obținerea vizei de ședere, motivat ă de prestarea unor activit ăți comerciale, sau
solicitarea statutului de azilant;
d. folosirea a dou ă acte de identitate, un pa șaport valabil la intrare și altul pentru
ieșire;
e. ascunderea în mijloacele de transport interna țional –auto, feroviare, navale,
etc.;
f. trecerea frauduloas ă peste “frontiera verde”;
g. asigurarea transportului și a cazării unor cet ățeni străini (chinezi) sub pretextul
participării la competi ții sportive;
h. sub masca unor confesiuni religioase, invitarea și asigurarea transportului, cu
achitarea tuturor taxelor, a unor cet ățeni români în Statele Unite ale Americii;
i. pentru o țară țintă, folosirea de documente false în numele unor societ ăți
multinaționale cu renume.

20Convenția Națiunilor Unite împotriva Crimei Organizate Transna ționale și cele dou ă Protocoale adi ționale, Palermo, Italia, 2000.

41Fenomenul migra ției are mai multe consecin țe negative, astfel:
a. prezen ța pe teritoriul na țional a unor comunit ăți străine eterogene din punct de
vedere etnic, lingvistic, religios și educațional, ceea ce implic ă dificultăți
majore de adaptare în rela țiile cu localnicii și constituie surse de conflict între
grupurile de str ăini (pakistanezi și indieni sau între ace știa și străini proveni ți
din Bangladesh, între turci și kurzi, între irakieni și iranieni sau între
pakistanezi și indieni, etc.);
b. implicarea unor structuri de tip mafiot în traficul ilicit de persoane,
posibilitatea ca migran ții, determina ți de situa ția lor citic ă, să fie recruta ți cu
ușurință de structurile crimei organizate, pentru a fi folosi ți și în celelalte forme
de trafic (arme și muniții, droguri, autoturisme de lux, etc.) astfel c ă, din acest
punct de vedere se poate spune c ă migrația implică inevitabil și “import de
criminalitate”;
c. tendin ța a numero și străini, lipsiți de mijloace de între ținere, de a și le procura
prin săvârșirea de infrac țiuni, deseori în complicitate cu elementele infractoare
autohtone;
d. apariția a tot mai multe societ ăți comerciale cu sedii fictive, care constituie
paravane pentru desf ășurarea unor activit ăți ilegale;
e. posibilitatea transmiterii de c ătre migran ți a unor boli specifice zonelor
geografice de unde provin;
f. unii dintre migran ți sunt simpatizan ți sau chiar membri ai unor organiza ții
extremist-teroriste de sorginte fundamentalist-islamic ă;
g. suportarea unor cheltuieli împov ărătoare pentru bugetul na țional, în leg ătură cu
returnarea migran ților ilegali în țările de origine, ca și pentru cazarea,
întreținerea și asistența solicitan ților de azil.
Traficul de migran ți, atât din punct de vedere legal cât și din punct de vedere al
conținutului infrac țiunilor incluse în acest concept, este clar diferen țiat în cele dou ă
componente majore : traficul de persoane și traficul cu fiin țe umane.
Atât traficul cu migran ți, cât și traficul cu fiin țe umane sunt infrac țiuni cu caracter
transnațional, în sensul juridic reprezentativ, adic ă orice infrac țiune care, dup ă caz fie este
săvârșită atât pe teritoriul unui stat, cât și în afara teritoriului acestuia, fie este s ăvârșită pe
teritoriul unui stat, dar preg ătirea, planificarea, conducerea sau controlul s ău are loc, în tot sau
în parte, pe teritoriul altui stat, fie este s ăvârșită pe teritoriul unui stat de un grup infrac țional
organizat care desf ășoară activități infracționale în dou ă sau mai multe state, ori este s ăvârșită
pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat.
Este important s ă facem o distinc ție clară între aceast ă infracțiune și cea de trafic de
persoane, întrucât, de și în ambele situa ții putem vorbi de traficarea unor persoane, migran ții
sunt participan ți activi la comiterea faptei, în toate formele sale de c ătre membrii grup ărilor
infracționale de trafican ți.Reglementarea juridic ă a cazurilor de trafic ilegal de migran ți este
un proces care presupune abordarea etapizat ă atât a activit ăților operative, cât și a probațiunii,
dat fiind și modul secven țial în care se comite aceast ă infracțiune, respectiv racolare,
îndrumare, organizare și călăuzire a migran ților.

42Partea a II-a
-Analiza practic ă a fenomenului-
Capitolul III-Terorismul contemporan și migrația popula ției către Europa
Punctul de plecare al terorismului contemporan – daca putem incerca sa fixam unul – l-
a constituit al doilea razboi mondial odata cu ajutorul dat diferitelor nationalisme ale Europei
occidentale de catre propaganda nazista, repunerea in discutie a imperiilor coloniale,
razboaiele succesive din sud-estul Asiei si infruntarea americano-sovietica aproape constanta.
De atunci incoace lupta nu a facut decat sa se intensifice, sa se intinda in lumea intreaga, dar
ramanand fidela aceluiasi tip de scenariu.
Gruparile teroriste se vor deda din 1970 in 1978 unei serii de operatiuni de hartuire,
fara o eficacitate directa deosebita, dar destinate sa tina opinia internationala treaza: o opinie
partial informata de catre mass-medii, mobilizata la fiecare incident luat in mod separat,
incapabila sa discearna actiunea unei vointe unice in lume, pe deasupra socurilor dintre
interese diferite ce se infrunta intr-o ceata, inadins opaca, de dezordini insangerate.
Pornită cu mulți ani în urm ă, cu efecte manifeste ce au cuprins, treptat, întregul
continent european, imigra ția musulman ă a atins, potrivit studiilor FRONTEX, un nivel critic
în anul 2015, urmare exacerb ării conflictelor militare din Orientul Mijlociu și Africa. În anul
2015, recordul absolut îl de ține ruta de migra ție ilegală est-mediteraneean ă, asaltată de fluxul
masiv de refugia ți din Siria și Irak, care au ajuns prin Turcia în insulele grece ști din Marea
Egee.
De aici, migran ții ilegali au ales s ă-și continue drumul prin Balcanii de Vest, pentru a
ajunge în spa țiul Uniunii Europene, destina ția preferat ă fiind Germania. Incluziunea social ă
nu poate func ționa ca o consecin ță a liberalismului democratic, iar autohtonul european nu se
simte obligat a accepta un imigrant pe care nu îl dore ște și nu îl agreeaz ă.
La rândul s ău, nici imigrantul nu se poate transforma și plia rapid stilului de via ță
occidental. În consecin ță, rezultă enclave de indivizi frustra ți și violeni, care tr ăiesc precar la
periferia marilor metropole, și ale căror rânduri sunt îngro șate de noi imigran ți.
În context, s-a ridicat problema integr ării și adaptării migran ților sau refugia ților și a
urmașilor acestora în mediul occidental, concluzionându-se c ă numărul celor integra ți este
extrem de redus.
Secțiunea III.1-Contemporaneietatea terorismului și riscul pe care acesta îl
are la adresa Europei
Terorismul a înso țit civiliza ția umană încă de la începuturile ei, iar civiliza ția
contemporan ă, cel puțin în ultimii 60 de ani în permanen ță, atât de mult și atât de des încât a
devenit un fapt obi șnuit al vie ții noastre curente.
Fapt, de altfel, remarcat și de strategiile grup ărilor teroriste care au încercat s ă intre în
prim plan prin realizare unor ac țiuni mai îndr ăznețe si mai violente ca niciodat ă, lucru care s-a

43întâmplat în tragica zi de 11 septembrie 2001 când S.U.A., simbolul civiliza ției, democra ției,
dar și al domina ției mondiale, a fost zguduit ă de un val de terorism nemaiîntâlnit în toat ă
existența sa.
Astfel, terorismul a intrat într-o nou ă fază de evolu ție, după cum și răspunsul statelor
civilizate, care au încercat a fi pe m ăsură, prin constituirea alian ței antiteroriste .
Terorismul actual, se înfiin țează ca o continuare fireasca a terorismului contemporan,
terorism care, ca fenomen în continu ă transformare, a fost marcat de o serie de momente care
au influien țat în mod decisiv evolu ția acestuia . astfel, sfâr șitul celui de-al doilea r ăzboi
mondial, a generat împ ărțirea lumii postbelice în dou ă blocuri cu ideologii diferite : capitalism
și socialism, reprezentate de vârfurile lor, S.U.A. și U.R.S.S., inaugurându-se ceea ce s-a
numit „ Epoca r ăzboiului rece”.
În această perioadă , lupta pentru controlul spa țiilor și sferelor de influen ță a devenit
adeseori acut ă și acerbă, fiecare care bloc încercând prin orice mijloace s ă-si atingă scopurile
apelând inclusiv la mijloace și metode teroriste.
Terorismul de extrem ă stânga, apanaj al blocului comunist, și terorismul de extrem ă
dreapta, au marcat profund societatea anilor ’60, ’70, și chiar ’80, beneficiind din plin de
sprijinul ambelor blocuri ideologice.
Crearea statului Israel în 1948, cu sprijinul S.U.A. și al Marii Britanii, a dat na ștere
terorismului palestinian ca mijloc de lupt ă a unei popula ții rămase fără teritorii și fără țară
proprie.
Sfârșitul războiului rece era de a șteptat a aduce o diminuare a fenomenului terorist, din
moment ce confruntarea dintre cele dou ă blocuri se încheiase, iar state care alt ădată găseau
justificări actelor de terorism și chiar le sprijineau, acum le condamnau în mod direct.
Cu toate acestea, s-a constatat c ă în urma colapsului U.R.S.S.- ului, a ap ărut un
vacuum de putere ce a permis entit ăților bazate pe identitate etnic ă, religioas ă sau națională,
să se manifeste.
În locul fostului imperiu sovietic au ap ărut o serie de state mai mari sau mai mici, cu
interese diferite și care au de suferit de pe urma tras ării arbitrare a frontierelor de la Moscova.
Au fost create astfel, noi focare de conflict, majoritatea având un substrat etnic și religios (
conflictele dintre Armenia și Azerbaigian, Georgia și Federația Rusă sau Cecenia și Federația
Rusă ) conflicte în care Rusia a fost implicat ă direct sau indirect dat ă fiind ambi ția sa de a
rămâne în continuare hegemon în aceast ă zonă.
Diferențele enorme dintre capacit ățile combatan ților au dus la adoptarea de c ătre
statele mici a unor metode și tactici teroriste pentru atingerea intereselor lor.În acela și timp,
implicarea direct ă a Statelo Unite în Orientul Mijlociu și în zona Golfului Persic, izbucnirea
războiului din Irak ( 1991 ), sta ționarea trupelor americane în Arabia Saudit ă și după
încheierea acestuia, precum și sprijinul acordat Israelului în conflictul palestiniano-israelian
au accentuat resentimentele fa ță de americani și au exacerbat extremismul islamic. Dat ă fiind,
în acest caz, asimetria conflictului, statele arabe cu o politic ă antiamerican ă au apelat la
aceleași mijloace teroriste, pentru a evita înfruntarea direct ă.
Chiar dac ă nimic nu poate justifica actele de violen ță comise împotriva popula ției
civile, exist ă în continuare factori sociali, economici, politici, religio și sau de alt ă natură care
predispun la manifest ări teroriste și de care organiza țiile teroriste profit ă pentru a- și recruta
membrii, pentru a ob ține sprijin din partea unor state sau unor forma țiuni nestatale și pentru a-

44și face cunoscute obiectivele și motivațiile.
Terorismul, prin natura sa, este un fenomen supus schimb ării, scopul urm ărit de
teroriști, prin continua transformare , fiind acela de a g ăsi noi modalit ăți de proiectare mai
eficientă a forței lor asupra popula ției civile și nu în ultimul rând de a supravie țui.
Principala transformare ce se poate observa la nivelul terorismului interna țional este
schimbarea motiva ției actelor teroriste de la natura ideologic ă la cea etnic ă și religioas ă.
Terorismul de ast ăzi, național sau interna țional nu are o orientare politic ă clară fie ea
de extrem ă stângă sau de extrem ă dreaptă. Din ce în ce mai des organiza țiile comit atentate în
numele religiei sau al separatismului etnic, bucurându-se astfel de un sprijin mai larg din
partea maselor.
Această orientare motiva țională a determinat și o rearanjare structural ă a organiza țiilor
teroriste. Neavând obiecte politice clar definite, organiza țiile teroriste par a nu mai avea
nevoie de o baz ă națională, și se constituie din ce în ce mai des pe baza afinit ăților religioase
sau etnice care transced grani țele unui stat.
Acest tip de organizare terorist ă nu mai depinde de sus ținerea financiar ă sau politic ă a
statului din care provin. Ele au diverse surse de finan țare ( din opera țiuni ilegale, prin
organizații nonguvernamentale sau state care sponsorizeaz ă terorismul ) precum și de un solid
sprijin logistic.
Această structură complex ă face ca lupta împotriva lor s ă fie foarte greu de purtat și
explică, în parte, succesul lor în a realiza atentate.Poate fi sesizat ă o schimbare și la nivelul
efectelor activit ății teroriste : o cre ștere a num ărului de victime. Dac ă în anii ’70 se afirma c ă
teroriștii vor mul ți martori, nu victime, în anii ’90 și următorii, terori știi vor mai multe victime
și o lume întreag ă martoră.
Evoluția rapidă a tehnologiei și evoluția rapidă a comunica țiilor au contribuit la
sporirea capabilit ăților și posibilit ăților de comunicare și coordonare a terori știlor, dar le-a și
oferit acestora aproape instantaneu accesul la o audien ță mondial ă, esența terorismului –
răspândirea terorii – fiind mult mai u șor de atins.
Evenimentele care au avut loc în Statele Unite pe 11 septembrie 2001 au f ăcut obiectul
unei uriașe desfășurări mediatice. Din acest punct de vedere, al ecoului mediatic, autorii
atentatelor au ob ținut cel mai mare succes din istoria terorismului. O asemenea publicitate, cu
efecte negative în democra țiile reprezentative din Europa și America de Nord, a avut ca efect
apariția de noi prozeli ți în rândul elementelor fundamentaliste di comunit ățile musulmane din
întreaga lume.
Presa, anali știi, opinia public ă vorbesc despre Al Qaida ca despre o organiza ție
constituită formal și afirmată ca atare, iar despre Bin Laden ca despre șeful său, neexistând
deocamdat ă dovezi c ă Al Qaida reprezint ă altceva decât o vag ă structură informal ă – având
totuși anumite structuri ierarhice.
Structura Al Qaida este motivat ă atât de considera ții operaționale cât și
religioase.Dac ă organiza țiile teroriste tradi ționale erau adesea constituite în celule sau în
structură piramidal ă, Al Qaida, și după modelul s ău, celelalte organiza ții islamiste, nu sunt a șa
.În plan vertical, Al Qaida este constituit ă din consilii cu atribu ții specifice : militare,
religioase, financiare, de informare.În plan orizontal, organiza ția coaguleaz ă în jurul ei diferite
grupări ce stabilesc între ele cooper ări ocazionale în chestiuni punctuale, dar care r ămân

45autonome.
Din acest punct de vedere Al Qaida ne apare ca o structur ă suplă și evolutiv ă care
încurajeaz ă inițiativele teroriste din întreaga lume. Al Qaida pare s ă aibă acțiuni, manifeste
sau latențe, în aproape 50 de state, ceea ce nu presupune neap ărat o capacitate de a îndeplini
acțiuni cu caracter terorist în fiecare din aceste state. Unele state sunt, mai degrab ă,
considerate ca baze aeriene, locuri de formare ( Afganistan, Germania, Danemarca, Sudan ) în
scopul lovirii altora ( Statele Unite, India, Spania ).
De asemenea, organiza ția este în leg ătură cu numeroase organiza ții islamiste, violen ța
teroristă putând veni din rândul oric ăreia dintre aceste grup ări. Ansamblul acestor organiza ții
sunt angajate în multiple confrunt ări, uneori contradictorii, în întreaga lume. Al Qaida , în
această nebuloas ă de organiza ții, pare să reprezinte mai mult un intermediar de ini țiative decât
un principiu federator.
Cu toate acestea, dispersate, adesea deteritorializate, ele reprezint ă mai multe mii de
combatan ți capabili într-o zi sau alta s ă recurgă la practici teroriste . Tactica unor opera țiuni
marca Al Qaida este hot ărâtă în mod autonom de c ătre cei care opereaz ă în acel loc, fiind în
același timp, dirijat ă de cineva venit din Afganistan.
Potrivit m ărturiilor adunate de la cei aresta ți după atentatele din 1993 la World Trade
Center sau în 1998 împotriva ambasadei americane din Nairobi, se pare c ă există o veritabil ă
diviziune a muncii : supravegherea și colectarea informa țiilor despre țintele alese (
caracteristici, num ăr de persoane, paz ă, etc. ); valorificarea acestora de c ătre cel care asigur ă
conducerea celulei, care concepe modalit ăți precise de ac țiune; faza opera țională: transportul
de arme sau explozivi la locul ac țiunii și executarea propriu-zis ă a atentatului.
Din analiza atentatelor realizate de Al Qaida se pot trage câteva concluzii cu privire la
modul în care ac ționează :
a. perioadele de timp între dou ă atentate sunt destul de mari ( media se cifreaz ă la
peste 1 an ) ceea ce înseamn ă :
•nevoia de planificare îndelungat ă și de o perioad ă de pregătire relativ lung ă
•Resursele logistice și financiare ale organiza ției de a comite atentate nu sunt
infinite
•De obicei, o organiza ție terorist ă adoptă măsuri generale de siguran ță imediat
după lovitură ( schimbarea re ședinței, modificarea ritmurilor de comunicare,
încetinirea aprovizion ărilor logistice ș.a. ) ceea ce are drept consecin ță limitarea
temporară a capacit ății de acțiune
b. ca daune provocate, ac țiunile Al Qaida vizeaz ă mai degrab ă pierderi de vie ți
omenești ( și în special americane ) decât distrugeri materiale ;
c. în general ac țiunile întreprinse de Al Qaida nu sunt revendicate, confirmarea
venind, de obicei, la o perioad ă mare de timp scurs ă de la realizarea ac țiunii și
atunci printr-o declara ție care las ă loc de interpret ări.
Nimeni nu poate ști care anume sunt vulnerabilit ățile unui sistem, decât în m ăsura în
care cunoa ște pericolele și amenin țările care privesc sistemul respectiv. Dar, pentru a
identifica aceste pericole și amenințări și a depista vulnerabilit ățile societății la acestea, este
nevoie de o foarte bun ă cunoastere a situa ției și a dinamicii acesteia.

46La aceast ă investigatie trebuie s ă participenemijlocit toat ă lumea, adic ă toate țările,
indiferent c ă sunt sau nu sunt afectate de terorism. Cea mai mare vulnerabilitate este aceea
provocată de neputin ța de a investiga și evalua cu precizie un sistem dinamic complex, cu
foarte multe evolu ții periculoase, înstufate și imprevizibile.
Vulnerabilit ățile sunt direct propor ționale cu pericolele și de amenin țările. Ele se
asociază sistemelor amenin țate sau care pot fi afectate de anumite pericole și devin
caracteristici ale acestora. Sistemele sociale, economice, politice și militare evolueaz ă spre
integralitate și dinamism sporit.
Cu cât cre ște gradul de integralitate, cu atât spore ște și dinamismul sistemelor. Iar dac ă
sistemele sunt dinamice, și vulnerabilit ățile lor cunosc un dinamism specific. Din acest motiv,
ele nu sunt u șor de identificat și redus. Fiecare dintre aceste sisteme î și are setul s ău de
vulnerabilit ăți. Toate sistemele, indiferent cât de complexe ar fi, sunt vulnerabile la terorism.
Dintre aceste vulnerabilit ăți la terorism, cele mai importante se contureaz ă ar fi
următoarele:
1. Vulnerabilit ățile sistemelor politice democratice pot fi identificate
chiar în caracteristicile acestora, astfel :
transparen ța – vulnerabilitate la infiltrare;
respectul persoanei și al opiniei – vulnerabilitate la terorismul
ideologic;
respectarea drepturilor omului – vulnerabilitati la terorism patogen,
la terorism criminal, la terorism psihologic si la alte forme de
terorism la adresa persoanei, propriet ății și instituțiilor;
sistemul alegerilor democratice – vulnerabilitate la terorismul de
rețea și la terorismul de sistem;
autonomia institu țiilor fundamentale ale statului – vulnerabilit ăți la
terorismul de diversiune, la terorismul de falie și la terorismul de
rețea;
pluripartidismul – vulnerabilitate la infiltrarea în sistem a unor
grupari si organizatii ale terorismului politic și chiar la crearea unui
sistem paralel sau a unor re țele ale terorismului politic.
2. Vulnerabilit ățile sistemelor economice și financiare la terorism se
ivesc, de regul ă, în filosofia contradictorie si chiar conflictual ă a
intereselor , astfel:
amploarea sistemelor economice și financiare favorizeaz ă
vulnerabilit ățile de macrosisteme si vulnerabilit ățile de corpora ții la
terorismul economic și financiar de falie, al c ărui obiectiv este
subminarea, ruperea și distrugerea structurilor-gigant, extrem de
sensibile la diversiuni și atacuri punctuale (ele însele genereaz ă
diversiuni și atitudini ofensive împotriva identit ăților economice mai
slabe sau concurente);
faliile care se ivesc între interese genereaz ă vulnerabilit ăți la
terorismul politic, precum și la cel economic si financiar;

47strategiile de conspirativitate, atât de frecvente în lumea economic ă și
financiară, genereaz ă vulnerabilit ăți la terorismul criminal și la cel
specific tranzac țiilor murdare;
dinamismul economic și financiar favorizeaz ă apariția unor
vulnerabilit ăți de stabilitate cu implica ții în domeniul terorismului
antisistem.
3. Vulnerabilit ățile comunit ăților sociale, religioase, culturale sunt cele
mai numeroase, cele mai dificil de gestionat și creează foarte multe
probleme. Ele se înscriu, în general, în urm ătorul spectru:
spiritul identitar creeaz ă o stare continu ă de tensiune, de unde
rezultă o serie de vulnerabilit ăți la terorismul identitar desfa șurat de
alte comunit ăți sau de grupuri de interese;
anomia social ă este cea mai mare vulnerabilitate la terorismul
infractional;
rigiditatea si extremismul unor culte (secte, organiza ții
fundamentaliste) genereaz ă vulnerabilit ăți ale comunit ății respective
la terorismul politic, la terorismul fundamentalist și la terorismul
identitar.
4. Vulnerabilit ățile institu țiilor publice și altor institu ții se genereaz ă și
regenereaz ă din incompatibilit ățile de sistem, mai ales în perioadele
când acestea devin birocratice sau ating pragul de incompeten ță.
5. Vulnerabilit ățile forțelor armate la terorism sunt, în general, reduse,
dar de aici nu rezulta ca efectul lor este mai putin important.
Armatele sunt sisteme relativ integrate și foarte bine protejate. Totu și, niciele nu sunt
invulnerabile. Vulnerabilit ățile de structur ă sau de sistem ale institu ției militare se afl ă, în
general, în inflexibilitatea lor, în imobilitatea unora dintre infrastructuri și în incapacitatea de
a se adapta foarte rapid mediului anomic. O agresiune de mare amploare împotriva statelor
europene, a Statelor Unite sau a altor state puternice este pu țin probabil ă, chiar imposibil ă. Și
împotriva statului român o astfel de agresiune este pu țin probabil ă. Există însă noi tipuri de
amenințări, mai variate, mai pu țin evidente și mai greu de prev ăzut. Cea mai periculoas ă
dintre acestea este amenin țarea terorist ă.
Terorismul reprezint ă o amenintare strategic ă, nu doar pentru Statele Unite ale
Americii și pentru țările Uniunii Europene, ci și pentru Rusia, pentru China, pentru India și
pentru foarte multe țări, inclusiv pentru România, angajate pe drumul moderniz ării economiei,
informației, vieții sociale și culturii.
Deși este dezavuat și atacat din toate par țile și prin toate mijloacele, terorismul dispune
încă de resurse importante , comunic ă prin rețele electronice și recurge la ac țiuni din ce în ce
mai violente. Mai mult, el se extinde la toate mediile și cuprinde aproape toate activit ățile
omenești, întrucât acest fenomen este anti-valoare și vizează distrugerea caracterului eficient
al oricărei activit ăți progresiste.
Terorismul contemporan are deja un caracter mondial. El se axeaz ă îndeosebi pe
extremismul religios violent, pe extremismul politic și pe efectele dezr ădăcinării. Cauzele

48acestuia sunt complexe. Ele se afl ă în dinamica crizelor economice, culturale și sociale, în
politica de alienare a tinerilor care tr ăiesc în strain ătate, în reac țiile virulente la influen țele
intrinseci pe care le exercit ă civilizația occidental ă asupra zonelor încremenite în fantasme și
prejudecăti, în recrudescen ța anomiei sociale, criminalit ății și traficanților.
De aici, o dialectica pervers ă a intereselor lumii interlope și ale unor structuri
predominant violente, generate de adâncirea faliilor strategice dintre lumea modern ă și lumea
rămasă în mizerie, subdezvoltare si neputin ță. Această lume chinuit ă nu produce terorism,
însă ciocnirea unora dintre entit ățile ei cu interesele civilizatiei moderne genereaz ă și întreține
fenomenul terorist.
Terorismul este extrem de periculos, datorit ă acțiunilor imprevizibile, în mozaic,
îndeosebi asupra aglomer ărilor urbane, locurilor publice și instituțiilor. Însă rareori el reu șește
să se transforme în r ăzboi de gheril ă sau în ac țiuni armate de lung ă durată și de o amploare
mai mare. Desigur, pe de o parte, pentru ca nu are for ța și resursa necesare și, pe de alt ă parte,
pentru că nu aceasta este fizionomia lui.
Oricum, pe teritoriul statelor vizate de terorism, este extrem de dificil ca terori știi să
poată declanșa un război de gheril ă. Nici pe teritoriul României nu este posibil un astfel de
razboi declan șat de terori ști. Acest tip de razboi poate fi declan șat numai pe teritoriul statelor
sfâșiate, în care exist ă entități puternice aflate în rela ții de intoleran ță și conflictualitate.
Evenimentele actuale din Irak nu contrazic aceast ă afirmație, ci, dimpotriv ă, o confirm ă.
Chiar dac ă sunt surprinzatoare și produc numeroase victime, atacurile teroriste din
Bagdad sunt doar ac țiuni în disperare de cauz ă. Este îns ă posibil ca grupurile și rețelele
teroriste s ă nu fie interesate în trecerea la un razboi de gheril ă, întrucât nu au nici cum s ă-l
conducă, nici cu ce s ă-l susțină. Un razboi de gheril ă este altceva decât terorismul, chiar dac ă
apelează la mijloace și acțiuni de tip terorist.
Este însă posibil ca re țelele și organiza țiile teroriste s ă prefere atacuri scurte, dar
numeroase, cu obiective limitate, de tipul celor de la Madrid, din 11 martie 2004, inclusiv pe
teritoriul României, care s ă producă pierderi de vie ți, distrugerea infrastructurilor și să creeze
panică și nesiguran ță. Trecerea la r ăzboiul de gheril ă de sorginte terorist ă reprezinta altceva,
fie o etap ă superioar ă a terorismului, fie un scop al ac țiunilor teroriste, fie o asociere la
acestea.
Cea mai mare amenin țare poten țială la adresa p ăcii și securității europene și
mondiale o constituie îns ă proliferarea armelor de distrugere în mas ă. Este adev ărat că
sistemele de control, acordurile și tratatele de nonproliferare au încetinit cumva cursa
înarmărilor nucleare, dar dezvoltarea și perfecționarea acestei arme se continu ă.
Deocamdat ă, datorită tehnologiei sofisticate și dificultății realizării componentelor
chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN), precum și a vectorilor de transport la
țintă, aceste arme nu se afl ă nici la îndemâna terori știlor, nici a unor conduc ători de state care
le-ar putea folosi f ără să reflecteze prea mult asupra consecin țelor. Terori știi, în acest
moment, nu au acces la asemenea arme.
Principalele surse de generare a fenomenului terorist se afl ă în configura ția mereu
schimbatoare și nesigură a societății actuale, în starea de haos pe care o parcurge omenirea.
Nu întâmplator, desigur, atacurile teroriste se îndreapt ă împotriva Statelor Unite si aliatilor
Americii, a Rusiei, Chinei, Indiei, Europei Occidentale si chiar împotriva unor țări islamice,

49considerate trad ătoare, cum ar fi, spre exemplu, Turcia, care, într-o form ă sau alta, sprijin ă
lupta împotriva terorismului. Printre principalele surse de generare a terorismului
contemporan se situeaz ă și următoarele:
– efectele contradictorii și chiar conflictuale ale procesului de globalizare și
regionalizare, îndeosebi asupra unor comunit ăți încremenite sau conduse în mod dictatorial;
– starea de haos care s-a declan șat în urma spargerii bipolarit ății și efortului depus de
marile puteri și de comunitatea interna țională pentru stabilirea de noi echilibre, bazate pe alte
principii decât cele ale for ței armelor;
– starea de mizerie si de înapoiere în care se afl ă o mare parte a lumii (45.000.000
milioane de oameni mor în fiecare an de foame si de malnutri ție);
– conflictualitatea lumii (dupa 1990, aproape patru milioane de oameni, dintre care 90
% civili, au murit în razboaie, iar peste 18 milioane au fost nevoi ți să se refugieze).
Sursele de instabilitate, pericole și amenințări sunt direct propor ționale cu evolu ția
societății, cu efectele pozitive, dar și cu numeroasele efecte contradictorii, nocive și perverse
ale acesteia. Cu cât evolu ția este mai spectaculoas ă, cu atât faliile dintre e șalonul întâi
tehnologic si informa țional și celelalte e șaloane ale lumii se m ăresc și se adâncesc, generând
și regenerând fenomenul terorist. Interesant este c ă terorismul nu este un produs al unei
civilizații sau alteia, a șa cum se d ă uneori de înteles, ci al degrad ării condiției umane, al r ăului
care se dezvolt ă din ce în ce mai mult în interiorul lumii.
România nu este generatoare de instabilitate, dar se afl ă în vecinătatea unor astfel de
zone (Transnistria, Balcani, Caucaz, Orientul Apropiat) și ar putea, în anumite conditii
defavorabile, s ă suporte efectul acestora. Teritoriul românesc ar putea fi vizat, ini țial, ca
adăpost pentru unele grup ări teroriste sau ca un nod de re țea, ulterior, ca baz ă de plecare
pentru unele posibile atacuri împotriva unor țări din zon ă, aflate pe falia islamic ă: Turcia,
Bulgaria, Bosnia si Her țegovina.
Secțiunea III.2-Diferen ța dintre migra ție și traficul de persoane
Cauze dintre cele mai diverse și complexe care produc mi șcările popula ției au căpătat
în prezent o amploare f ără precedent. În ultimele decenii, fluxurile migratorii spre țările
industrializate, au avut la baz ă o diversitate de cauze și factori.
Printre cauze men ționăm: conflictele armate, foametea catastrofele naturale, înc ălcarea
flagrantă a drepturilor omului, condi țiile economice deplorabile ș.a.Factorii care determin ă
aceste cauze sunt și ei foarte diver și: demografici, economici, tehnologici, de dezvoltare,
politici sau combina ți.
Cunoașterea acestui fenomen care este înso țit de numeroase acte și fapte criminale
determină statele s ă acționeze pentru cunoa șterea și combaterea acestuia. Propunem în
prezentul studiu o încercare de a pune la dispozi ția celor interesa ți câteva informa ții cu privire
la migrație și modul în care structurile statului pot și trebuie s ă se implice în st ăpânirea

50fenomenului.
Convenția O.N.U. privind crima organizat ă transnațională21, la care se adaug ă și cele
două Protocoale adi ționale privind introducerea ilegal ă a migran ților și la traficul de persoane,
au stabilit pentru prima oar ă diferențele dintre fenomenul de trafic de persoane pe de-o parte
și introducerea ilegal ă a migran ților pe de alt ă parte.
Astfel, introducerea ilegal ă a migran ților este o infrac țiune împotriva statului
respectiv, o înc ălcare a legilor privind migra ția, în timp ce în cazul traficului, infrac țiunea se
îndreaptă împotriva persoanelor traficate, prin înc ălcarea drepturilor lor fundamentale și prin
diferitele forme de exploatare la care sunt supuse.
Conform Protocolului O.N.U. împotriva contrabandei (introducerii ilegale) cu
migranți22pe căi terestre, pe ap ă și prin aer, "Introducerea ilegal ă a migran ților"23reprezintă:
•"Activitățile desfășurate cu scopul de a ob ține, direct sau indirect, un avantaj
financiar sau un alt avantaj material din intrarea ilegal ă a unei persoane pe
teritoriul unui stat, fiind vorba de o persoan ă care nu de ține cetățenia statului
respectiv și nu este rezident permanent în acel stat ";
•"Intrarea ilegal ă" reprezint ă: "Trecerea unei frontiere f ără a îndeplini condi țiile
prevăzute pentru intrarea legal ă în statul de destina ție";
•"Documente de c ălătorie sau de identitate false" reprezint ă: "Orice document de
călătorie sau de identitate:
•Care a fost contraf ăcut sau alterat în orice mod, de c ătre o persoan ă alta decât
persoanele sau autorit ățile prevăzute prin lege s ă producă sau să elibereze în
numele statului documentul de c ălătorie sau de identitate;
•care a fost eliberat în mod incorect sau a fost ob ținut prin prezentarea sub o
identitate fals ă, prin corup ție sau constrângere sau prin alte mijloace ilegale;
•care este folosit de o alt ă persoană decât titularul de drept al documentului"
Fără îndoială, atât contrabanda (introducerea ilegal ă) cât și traficul de persoane
reprezintă forme de migra ție ilegală. În cazul "contrabandei" (introducerea ilegal ă), inițiativa
pornește de la poten țialul migrant, care intr ă în contact cu traficantul, în majoritatea cazurilor
îl plătește în avans, pentru ca acesta s ă îl ajute s ă intre fraudulos în țara pe care și-a ales-o24.
Termenul englez de "contraband ă" înseamn ă importul și exportul interzis/ilegal. Ca
urmare, contrabanda de persoane reprezint ă transportul ilegal de persoane din țara de origine
în țara de destina ție sau țara "gazd ă" (import).
În cazul traficului, migran ții sunt recruta ți prin folosirea for ței, a fricii, prin în șelătorie
sau prin inducere în eroare. Rela ția dintre exploatatori și victimele expoatate are un caracter
continuu, care nu se reduce la trecerea unei grani țe, ci cuprinde și elemente de exploatare cum

21Convenția O.N.U. privind crima organizat ă transnațională.
22Conform Protocolului O.N.U. împotriva contrabandei cu migran ți
233Gheorghe Nistoreanu, Prevenirea criminalit ății prin măsuri de siguran ță, Editura M.I., Bucure ști, 1991, p.77.
24Voinic Maria Cristina, “Prevenirea și combaterea traficului ilicit de organe, țesuturi șicelule de origine uman ă”, Teză de doctorat,
București 2009, p.62.

51ar fi aservirea în domenii sexuale sau de munc ă, tratamente nedemne, lipsirea de libertate25.
Termenul englez de "trafic" înseamn ă comerț, legal sau ilegal. De aceea, traficul de
persoane este o form ă de comer ț cu ființe umane și deci, o activitate interzis ă.Este absolut
necesar s ă se facă o distinc ție clară între traficul de persoane și contraband ă (introducerea
ilegală) de persoane, c ăci soarta victimelor, ajutarea și asistarea lor depind în mod direct de
capacitatea organelor de poli ție de a face aceast ă distincție.
Dacă ofițerii nu realizeaz ă diferența, victimele care deja au suferit grave înc ălcări ale
drepturilor lor fundamentale și abuzuri sexuale și fizice, vor fi confundate cu persoane care
intră ilegal în țara respectiv ă din motive economice, și expulzate în regim de urgen ță. Din
păcate, exact acest lucru se întâmpl ă deseori în practica de zi cu zi26.
În cazurile de trafic, elementul caracteristic de distinc ție față de introducerea ilegal ă
constă în continuarea rela ției de exploatare, bazat ă pe constrângere, dintre traficant și victimă,
după trecerea ilegal ă a frontierei27.
Atât traficul cu migran ți, cât și traficul cu fiin țe umane sunt infrac țiuni cu caracter
transnațional, în sensul juridic reprezentativ, adic ă orice infrac țiune care, dup ă caz fie este
săvârșită atât pe teritoriul unui stat, cât și în afara teritoriului acestuia, fie este s ăvârșită pe
teritoriul unui stat, dar preg ătirea, planificarea, conducerea sau controlul s ău are loc, în tot sau
în parte, pe teritoriul altui stat, fie este s ăvârșită pe teritoriul unui stat de un grup infrac țional
organizat care desf ășoară activități infracționale în dou ă sau mai multe state, ori este s ăvârșită
pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat28.

25Catherine Paris, “Modern Day Slavery, Human Trafficking Claddagh Ltd. Publishing Revealed”, House, Florida, 2007, p.84.
26Thorwald Juregen, “Un secol de lupt ă cu delincven ța”, tradus de D. Dorob ăț și Gh. Scripcaru, Editura Junimea, Ia și, 1981, p.177.
27Thorwald Juregen, “Un secol de lupt ă cu delincven ța”, tradus de D. Dorob ăț și Gh. Scripcaru, Editura Junimea, Ia și, 1981, p.180.
28Convenția Natiunilor Unite împotriva criminalitatii transna ționale organizate; Protocolul privind prevenirea, reprimarea și
pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adi țional la Conven ția Națiunilor Unite împotriva criminalit ății
transnaționale organizate, Protocolul împotriva traficului ilegal de migran ți pe calea terestr ă, a aerului și pe mare, adoptate la New
York, la 15 noiembrie 2000

52SUBSECȚIUNEA III.2.1-I NVAZIA ASUPRA EUROPEI A MIGRAN ȚILOR DIN ZONELE
AFECTATE DE ACTIVIT ĂȚILE TERORISTE
Siria sau Republica arab ă siriană se află în război civil de la începutul anului 2011. De
atunci și până în prezent multiple fac țiuni militare au intrat în conflict sprijinind diverse
interese. Pentru a putea analiz ă războiul civil din Siria și interesele diverselor țări vis-a-vis de
acest conflic trebuie s ă vedem pozi ția acestora în istoria Siriei.
Teritoriul Siriei a f ăcut parte din Imperiul Otoman din 1915 pân ă la finalul Primului
Război Mondial din 1918. La finalul r ăzboiului Imperiul Otoman a fost dezmembrat și
puterile imperialiste europene au divizat teritoriile arabe în baza Acordului Sykes-Picot, o
înțelegere secret ă între Anglia și Franța.
Au trasat grani țe noi formând noi țări fără să țină cont de diversitatea popula ției din
acele regiuni și de conflictele istorice, cum ar fi acelea pe fond etnic și religios dintre suni ți și
șiiți. Aceste țări nu reprezentau state suverane ci zone controlate de puterile amintite. Una
dintrâ grup ările religioase minoritare a v ăzut o oportunitate în alian ța cu forță colonialist ă
franceză.
Pentru a în țelege raportul dintre minorit ăți trebuie clarificate urm ătoarele concepte :
"arab" nu înseamn ă neapărat musulman, "arab" înseamn ă locuitor ai țărilor arabe, arabii fiind
deci un popor nu o religie. Arabii se împart în dou ă categorii:
•arabi musulmani și
•arabi creștini.
Arabii musulmani sunt adep ți ai religiei islam și se împart la rândul lor în dou ă mari
grupuri:
•suniți și
•șiiți.
În Siria, la putere se afl ă în continuare șiiți alauiți care reprezint ă însă doar 13% din
populația Siriei, în timp ce 74 % sunt suni ți. O parte din șiiți alauiți retici de c ătre musulmanii
suniți datorită credinței lor s-au al ăturat conducerii franceze, în special armatei siriene.
Treptat, tot mai multe for țe internaționale sunt implicate în acest conflict direct sau prin
sprijinirea uneia dintre grup ări.Motivul central nu este îns ă războiul civil din Siria ci este unul
de ordin geo-politic și economic.
Războiul Civil Sirian, denumit în prima faza " Revolt ă din Siria", reprezint ă o serie de
demonstra ții antiguvernamentale ce au început pe dat ă de 26 ianuarie 2011. Protestatarii din
Siria cer libertate politic ă, manifesteaz ă împotriva sistemului dictatorial uni-partinic,
împotriva hegemoniei membrilor sectei alawite, împotriva șomajului, a corup ției și a
încălcării drepturilor omului în țară.
Împotriva acestor manifesta ții de masă regimul a reac ționat, fără prea multe reticen țe,
cu focuri de arme, arest ări și bombardamente focalizate pe cartierele și localitățile rebele, care
s-au transformat cu timpul într-un adev ărat război civil, la care au început s ă ia parte avioane
și tancuri.

53Manifesta țiile și actele de r ăscoala s-au extinst cu timpul asupra întregii țări, la ele
participând musulamni suni ți religioși și laici – reprezentând 75 % dkn popula ția Siriei – so
membri ai minorit ăților, mai ales kurzi.
După estimările făcute, până la dată de 1 februarie 2012, au fostu uci și cel puțin
14.000 de oameni, multe mii de demonstran ți și răsculați au fost r ăniți, circa 14.000 de
persoane au fost arestate, iar circa 13.000 s-au refugiat în Turcia și Liban.
După aproape 5 ani de la primele r ăscoale civile împotriva dictaturii lui Bashar al
Assad, bilan țul este tragic, iar ceea ce este și mai îngrijor ător este faptul c ă are toate șansele să
devină și mai groaznic.
În prezent, peste 200.000 de sirieni și-au pierdut via ță, printre care civili și copii,
potrivit estim ărilor ONU, iar num ărul este în cre ștere. Siria este țară în care nu este greu s ă
mori, dar este aproape imposibil s ă trăiești. Peste 3 milioane de persoane și-au părăsit locurile
natale și au fugit în țările vecine. Alte 6,5 milioane de persoane au fost nevoite s ă plece din
propriile case, dar nu au p ărăsit Siria.
Aproape 3 milioane de sirieni și-au pierdut locurile de munc ă în acești 5 ani și
aproximativ 12 milioane de persoane nu au ap ă potabilă și nici alimente suficiente. R ăzboiul
din Siria, pe lâng ă faptul că și-a scris istoria ultimilor 4 ani cu litere de sânge, a scos în
evidență eșecul lumii civilizate și al ONU de a stopa conflictul și de a apar ădrepturile unei
națiuni lovite din plin.
Numeroase ONG-uri, printre care Oxfam Intermon și Salvați copiii! critic ă măsurile
ineficiente adoptate pân ă acum și cer Consiliului de Securitate al ONU s ă se implice activ
pentru a g ăsi o soluție pentru conflictul politic, pentru a asigura protec ția populației civile și
pentru a îmbun ătăți accesul la ajutoarele umanitare.
Unicef subliniaz ă faptul că peste 5,6 milioane de copii se afl ă într-o situa ție disperat ă,
dintre care 2 milioane sunt izola ți, neputând beneficia de ajutor umanitar din diferite cauze.
Aproximativ 4,8 milioane de persoane locuiesc în zone în care nu se poate ajunge, ceea ce
înseamnă cu 2,3 milioane mai multe persoane decât în 2013, potrivit unui raport semnat de 21
de ONG-uri.
Războiul din Siria – un dezastru pentru toate cele trei p ărți implicate82. Dup ă mai bine
de patru ani de lupte, r ăzboiul civil din Siria este pe departe de final. Niciuna dintre cele trei
forțe implicate: for țele guvernamentaleale lui Bashar al-Assad, opozi ția siriană sau Statul
islamic nu au reu șit să obțină o victorie decisiv ă. Nici recentele interven ții din afar ă nu au
modificat în mod dramatic situa ția în favoarea vreunui grup.
Loviturile aeriene ale coali ției conduse de SUA împotriva Statului Islamic – f ără
sprijinul unor opera țiuni la sol – nu au dus la schimb ări strategice. Iar lansarea nea șteptată a
operațiunilor militare ruse în sprijinul for țelor guvernamentale a f ăcut că situația să fie și mai
confuză. Mii de imigran ți din țările Orientului Mijlociu se deplaseaz ă către Europa, astfel c ă
fenomenul traficului de persoane prin Balcani în Uniunea European ă a depășit traficul ilicit de
droguri și arme, sus țin oficialii for țelor de ordine.
Doar în Grecia exist ă 200 de astfel de re țele de trafican ți, potrivit colonelului Gerald
Tatzgern, șeful serviciului de poli ție austriac, care combate traficul de fiin țe umane, "S-a
dezvoltat într-o afacere de miliarde", a spus Johanna Mikl-Leitner, ministrul de Interne din

54Austria .Trafican ții s-au răspândit prin regiune, în România, Bulgaria, Ungaria, Macedonia și
Serbia. Prezen ța acestor trafican ți este eviden ță la gara central ă din Budapesta, unde mii de
imigranți au rămas bloca ți, în drumul lor c ătre Occident, dup ă ce oficialii maghiari au oprit în
stație toate trenurile.
Traficanții merg prin mul țime și se oferă să îi ducă pe refugia ți în Austria, pentru
câteva sute de dolari.
Oficialii sus țin că grupurile de trafican ți de persoane din Balcani variaz ă. De obicei,
sunt grupări locale de crim ă organizat ă care pur și simplu profit ă de o oportunitate prin care
pot face bani. În mod normal, angajeaz ă afgani și sirieni care s ă acționeze că agenți în numele
lor, pe teren, intrând în contac cu poten țialii clienți.
Astfel, dac ă un imigrant are mul ți bani, trafican ții îi pot ob ține un pașaport fals sau un
act de identitate furat, împreun ă cu o viza și cu un bilet de avion c ătre o țară european ă la
alegere. Îns ă doar puțini imigran ți își permit acest lucru.Alteori, imigran ții plănuiesc un drum
din Turcia c ătre Germania, cu un singur coordonator central, fiind transmi și de la o band ă la
altă, plătind pe parcursul traseului.
Imigranții sunt îns ă tot mai reticen ți în a colabora cu trafican ții, temându-se s ă nu-și
piardă viață. În plus, printre ei circul ă multe pove ști despre imigran ți care sunt în șelați de
călăuze.Unii imigran ți sunt păcăliți că vor fi duși în Austria, din gara din Budapesta, îns ă în
schimb sunt îmbarca ți în dube f ără geamuri și duși în locuri din apropierea capitalei maghiare.
Alții sunt abandona ți în păduri și amenințați dacă se plâng, în timp ce al ții sunt jefui ți
și lăsați pe drumuri izolate.Zeci de oameni au fost aresta ți în mai multe țări din Europa85,
suspectați de implicare în acest comer ț mârșav cu viețile și speranțele oamenilor care fug din
calea războiului. Îns ă cei aresta ți în Europa sunt doar o veriga în re țelele de imigran ți care își
au rădăcinile în țările de origine ale imigran ților.
Traficanții acosteaz ă victimele și le promit c ă le vor duce în siguran ță pe țărmul Italiei.
Cu un cinism nem ăsurat, ace știa se ofer ă chiar să facă și o reducere dac ă mai aduc și alți
imigranți. Asemenea b ărci supraaglomerate, de multe ori vechi și defecte, sunt abandonate
frecvent în largul Libiei, iar pasagerii care le-au dat sume exorbitante trafican ților sfârșesc
înecați, dacă nu sunt salva ți de vasele italiene.
Această este una dintre rutele pe care ajung în Europa valurile de imigran ți. Aceștia
vin din Africa Sub Saharian ă: Eritreea, Nigeria, Somalia, țări răpuse de foamete și aflate în
plin război declan șat de grup ările teroriste Boko Haram și Al Shabab. Re țelele de trafican ți,
adesea dirijate de mi șcările jihadiste, câ știgă și un milion de euro pentru fiecare barc ă ticsită
cu refugia ți, care traverseaz ă MediteranaA dou ă rută a acestui exod presupune traversarea
Mediteranei din Turcia spre Grecia. Rezervorul reprezentat de taberele de refugia ți din Turcia
adună transfugii din orient și Asia: Siria, Afganistan și Pakistan.
Sunt țări afectate de r ăzboi sau s ărăcie cruntă. Peste un milion de refugia ți se află
acum pe teritoriul Turciei și ar putea s ă se pună în mișcare, la un moment dat spre Europa.
Traficanții de persoane câ știgă 5-6.000 de euro pentru fiecare imigrant pe care îl duc spre
Europa. Din Grecia, adesea tot cu ajutorul trafican ților, migran ții trec în Macedonia, apoi în
Serbia, de unde încearc ă să ajungă în Ungaria.
În taberele ridicate de autorit ăți la granița cu Ungaria este un flux continuu, aproape
2000 de refugia ți se perind ă zilnic prin ele.

55Criză refugiaților a devenit o real ă problema pentru țările din Europa. În ultimul timp,
bătrânul continent e luat cu asalt, zilnic, de mii de refugia ți. Mai mult de atât, imigran ții susțin
că fug de s ărăcie dar ajungând în Europa refuz ă ajutoarele de la Crucea Ro șie din cauza
semnului cre știnismului pe pachete – crucea.
Dacă ei nu accept ă aceste ajutoare din cauza însemnului de pe ele, este destul de clar
că valul de imigran ți – printre care se crede c ă ar fi infiltra ți și sute de solda ți ISIS – este o
invazie musulman ă bine organizat ă către Uniunea European ă pentru destabilizarea acesteia
prin introducerea politicii și culturii musulmane. Europa se confrunt ă cu cel mai mare flux de
imigranți, după cel de-al Doilea R ăzboi Modial.
Situația fenomenului migra ției în afar ă și în interiorul Uniunii Europene a luat
proporții fără precedent. Sute de mii de imigran ți din Africa și Orientul Mijlociu, au ajuns în
Europa în acest an. Î și riscă viețile în călătorii periculoase, pentru a ajunge în state
occidentale, unde viseaz ă să-și înceapă o nouă viață.Mii de imigran ți din țările Orientului
Mijlociu se deplaseaz ă către Europa, astfel c ă fenomenul traficului de persoane prin Balcani
în Uniunea European ă a depășit traficul ilicit de droguri și arme, sus țin oficialii for țelor de
ordine.
Din cauza re țelelor de crim ă organizat ă și a trafican ților de migran ți s-a ajuns la
creștere semnificativ ă a infracționalității. Se poate observ ă faptul că din cauza valulul mare de
migranți care intr ă în Europa s-a m ărit și numărul trafican ților de persoane, ajungându- se
astfel la aproximativ 200 de re țele de trafican ți în fiecare țară.Rețelele de trafic de migran ți
profită de situația din Siria și Irak și cer zeci de mii de euro de la refugia ți că să-i treacă ilegal
frontierele spre Occident. Re țelele de trafican ți din Europa au câ știgat în anul 2015 între 5 – 6
miliarde de dolari de pe urm ă valului de migran ți, ceea ce face din aceast ă activitate una
dintre cele mai profitabil de crim ă organizat ă.
Din cauza profitului foarte mare de pe urm ă migranților, trafican ții aleg să-și dezvolte
și să îți mărească " afacerea " ceea ce duce la o amploare a infrac ționalității.Autoritățile
europene au evaluat nivelul flagelului c ă fiind echivalent cu lupta împotriva unei armate de
circa 30.000 de presupu și traficanți de persoane.
Robert Crepinko, responsabil pentru combaterea re țelelor de crim ă organizat ă în
cadrul Oficiului European de Poli ție (Europol), cu sediul la Haga a declarat c ă lupta cu
rețelele de trafican ți “este prima prioritate pentru noi, f ără nicio îndoial ă, nu doar pentru
Europol, ci pentru toate statele membre ale Uniunii Europene”.

56Secțiunea III.3-Destabilizarea securit ății Europei în urma p ătrunderii
migranților pe continentul European
Primul semestru al anului 2015 a însemnat, sub aspectul migra ției iregulare la
frontierele Uniunii Europene, un record absolut în ceea ce prive ște cifrele înregistrate la
nivelul frontierelor externe, în principal zona M ării Mediterane și pe ruta Balcanilor de Vest,
rute care au înregistrat cea mai mare cre ștere comparativ cu anii preceden ți.
Astfel, la nivelul M ării Mediterane, conform datelor furnizate de Italia, Grecia, Malta
șiSpania, în perioada ianuarie-iunie 2015 s-a înregistrat o cre ștere a fluxului migra ționist cu
aproximativ 83% comparativ cu aceea și perioadă a anului precedent (137 000 migran ți
iregulari detecta ți în 2015, comparativ cu 75 000 intercepta ți în anul 2014).
Regulamentul UE nr 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de
instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) Conform datelor
statistice aflate la dispozi ția UNHCR .
Mai mult, conform statisticilor din anilor preceden ți și ținând cont de fluctua țiile
sezoniere, s-a observat c ă în ceea ce prive ște rutele maritime, a doua jum ătate a fiec ărui an
înregistreaz ă mai multe sosiri decât prima jum ătate, în primul rând datorit ă condițiilor
meteorologice. Astfel, pentru a doua parte a anului 2015 se a șteaptă ca numărul migran ților să
depășească 200 000 de persoane.
O treime din migran ții din zona M ării Mediterane sunt sirieni, marea majoritate fiind
detectați la frontiera maritim ă turco-elen ă, unde conform estim ărilor UNHCR, în primul
semestru al anului 2015 s-a înregistrat cel mai mare num ăr de migran ți la nivel european, mai
mare chiar și decât cel înregistrat pe ruta central mediteranean ă.Potrivit Organiza ției
Internaționale pentru Migra ție (OIM), peste 1 500 de persoane au murit în Marea Mediteran ă
de la începutul anului , iar for țele maritime italiene și unele nave comerciale au salvat, în
decursul a doar șase zile, din 10 aprilie 2015 pân ă în 16 aprilie 2015, aproximativ 10 000 de
migranți aflați în dificultate pe Marea Mediteran ă.
Această escaladare a fluxului migra ționist reprezint ă o povară în special pentru
principalele țări aflate în linia întâi, Italia și Grecia, ale c ăror sisteme și centre de recep ție a
migranților sunt deja supraaglomerate, nemaiputând face fa ță noilor valuri de migran ți care
continuă să fie detecta ți la frontierele maritime.
De asemena, instabilitatea și conflictele din regiunile apropiate Europei au un impact
masiv asupra masei fluxurilor migra ționiste și a celui de persoane str ămutate și, prin urmare,
și asupra num ărului de persoane care încearc ă să ajungă în Uniunea European ă. Totodată,
expansiunea Statului Islamic în Siria și Irak a avut deja și va continua s ă aibă un impact
asupra fluxului de migran ți provenind din aceste zone.
Tragediile din Marea Mediteran ă din primăvara anului 2015, precum și situația de la
frontierele externe ale Uniunii Europene, confruntate cu valuri migra ționiste fără precedent,
au reprezentat un semnal de alarm ă pentru factorii de decizie de la Bruxelles c ă politica
actuală european ă în domeniul migra ției nu poate face fa ță noilor realit ăți, fiind nevoie de noi
măsuri politice și practice care s ă împiedice pierderea de vie ți omenești pe mare și care să
combată, în cooperare cu țările de origine și de tranzit, cauzele profunde ale situa ției de
urgență umanitare actuale.

57Prin urmare, în perioada aprilie-iunie 2015 au fost adoptate o serie de politici și măsuri
privind migra ția, cu scopul de a consolida prezen ța echipamentelor pe mare, lupta împotriva
traficanților de migran ți, precum și întărirea solidarit ății și responsabilit ății interne.
O primă acțiune în acest sens a avut loc în aprilie 2015, când, pe baza unei propuneri a
Comisiei Europene, s-a alc ătuit un plan în 10 puncte, care s ă cuprindă acțiuni imediate ca
răspuns la criza din Marea Mediteran ă.În al doilea rând, în cadrul unei declara ții a Consiliului
European din 23 aprilie 20159, statele membre s-au angajat s ă ia măsuri rapide pentru a salva
vieți omeneștiși să intensifice ac țiunea UE în domeniul migra ției.
În al treilea rând, la câteva zile dup ă ce aceste propuneri au fost prezentate de c ătre
Consiliul European, a fost adoptat ă o rezoluție a Parlamentului European10 referitoare la
ultimele tragedii din Marea Mediteran ă și politicile Uniunii Europene în materie de migra ție și
azil.
În continuare, în al patrulea rând, la data de 13 mai 2015, Comisia European ă a
prezentat Agenda european ă privind migra ția11, document-cadru care stabile ște o abordare
cuprinzătoare ce va îmbun ătăți gestionarea migra ției, sub toate aspectele sale.În al cincilea
rând, la dou ă săptămâni după prezentarea Agendei europene privind migra ția, la data de 27
mai 2015, Comisia a adoptat primele propuneri pentru îmbun ătățirea gestion ării migrației,
cuprinzând m ăsuri de răspuns atât imediat, cât și pe termen lung la problemele legate de
migrație cu care se confrunt ă Europa, prin „Planul de ac țiune al UE împotriva introducerii
ilegale de migran ți”.
În al șaselea rând, în iunie 2015 Comisia a emis o recomandare privind mecanismul
european de relocare. Acest mecanism este necesar întrucât exist ă un dezechilibru important
între statele membre în ceea ce prive ște angajamentul de a reloca persoane.
Prin „relocare” se în țelege transferul unor persoane str ămutate care au în mod clar
nevoie de protec ție interna țională, la cererea Înaltului Comisar al Na țiunilor Unite pentru
Refugiați, dintr-o țară terță într-un stat membru, cu acordul acestuia din urm ă, cu scopul de a
asigura protec ție împotriva return ării, de a le admite și de a le acorda dreptul de ședere și orice
alte drepturi similare celor acordate unei persoane care beneficiaz ă de protec ție interna țională.

58STUDIU DE CAZ
Atentatele de la 11 septembrie au fost o ser ie de atacuri sinuciga șe coordonate de Al -Qaeda
împotriva Statelor Unite care au avut loc la 11 septembrie 2001.
În diminea ța acelei zile, 19 terori ști Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de
pasageri. Terori știi au preluat controlul avioanel or, prăbușind două dintre ele în Turnurile Gemene
ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord și mulți alți oameni care
lucrau în cl ădiri.
Ambele cl ădiri s -au prăbușit în decurs de dou ă ore, distrugând și avariind șialte clădiri din
jur. Terori știi au prăbușit un al treilea avion în cl ădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lâng ă
Washington, D.C. Al patrulea avion s -a prăbușit pe o câmpie de lâng ă Shanksville în zona rural ă a
statului Pennsylvania, dup ă ce unii dint re pasageri și membrii echipajului au încercat s ă recâștige
controlul avionului, pe care terori știi îl îndreptaser ă spre Washington, D.C. Nu au existat
supraviețuitori ai zborurilor.

fig.nr.1 -cele două turnuri gemene ale World Trade Center di n New York
Un alt grup de terori ști a condus zborul American Airlines num ărul 77 în Pentagon la ora 9:37
a.m. Un al patrulea zbor, zborul United Airlines num ărul 93, a c ărui țintă finală se presupune a fi fost
fie Capitoliul Statelor Unite fie Casa Alb ă, s-a prăbușit lângă localitatea Shanksville, Pennsylvania la
10:03 a.m, dup ă ce pasagerii de la bord au intrat în lupt ă cu teroriștii.

59fig.nr.2 –Pentagonul
Atacurile au fost denun țate de principalele organiza ții mass -media și de guvernele din toat ă
lumea. Numeroase țări au oferit solidaritate și susținere americanilor. Liderii din majoritatea țărilor
din Orientul Mijlociu și din Afganistan, au condamnat atacu rile. Irakul a f ăcut excep ție, cu o declara ție
oficială: „cowboy -ii americani culeg roadele crimelor lor împotriva umanit ății”.
O altă excepție mediatizat ă au constituit -o sărbătoririle unor palestinieni.Zeci de mii de
oameni au încercat s ă fugă din Af ganistan dup ă atacuri, de teama reac ției guvernului american.
Pakistan, deja gazda a numero și refugiați afgani din conflictele anterioare din acea țară, și-a închis
granița cu Afganistan la 17 septembrie. Dup ă aproximativ o lun ă de la atacuri, Statele Unit e au
condus o larg ă coaliție de forțe internaționale într -o acțiune de îndep ărtare a regimului taliban
acuzat de ad ăpostirea organiza ției al -Qaeda.
Autoritățile pakistaneze au ac ționat decisiv, aliindu -se cu Statele Unite într -un război
împotriva ta libanilor și împotriva al -Qaeda. Pakistanul a furnizat Statelor Unite mai multe aeroporturi
militare și baze pentru atacul împotriva regimului taliban și a arestate peste 600 de presupu și
membri al -Qaeda, pe care i -a predat Statelor Unite.Numeroase alte țări, printre care Regatul Unit,
India, Australia, Fran ța, Germania, Indonezia, China, Canada, Rusia, Pakistan, Iordania, Mauritius,
Uganda și Zimbabwe au introdus legi „antiterorism” și au înghe țat conturile bancare ale indivizilor și
organizațiilor suspect e de legături cu al -Qaeda.
Agențiile de informa ții și forțele polițienești din mai multe țări, printre care Italia, Malaezia,
Indonezia și Filipine au arestat persoane etichetate drept suspec ți de terorism în scopul de a
destrăma celulele de militan ți din toată lumea.

60Fig.3 -World Trade Center în fl ăcări
La 15 ani distan ță de la tragicul eveniment ce a îndurerat intreaga lume,pe data de
14.07.2016,de ziua independen ței Franței,în timpul festivit ăților ce aveau loc pe Promenade des
Anglais la ora l ocală 22:40, un camion frigorific Renault Midlum a intrat în mul țimea adunat ă pentru a
urmări focul de artificii.
La 400 de metri de spitalul de copii, la intersec ția cu bulevardul Gambetta, camionul
accelereaz ă și trece peste bordur ă pentru a fo rța bariera de securitate –o mașină de poliție, un gard
metalic și separatoare de benzi[15] –marcând începutul zonei pietonale.Str ăzile erau închise
circulației pentru manifest ările de Ziua Fran ței încă de la ora 15:00. Camionul a lovit grupul de
oameni c u viteza de 60 –70 km/h pe o distan ță de circa doi kilometri,trecând peste sute de persoane.
Mulți oameni s -au refugiat în cl ădirile de pe promenad ă, altii au s ărit pe falez ă.Autorul
atentatului reu șise să ajungă în zonă mințind poliția că transporta înghe țată. Camionul fusese l ăsat
parcat în zona Magnon, venind la el seara, pe biciclet ă, la ora local ă 21:43.De altfel, bicicleta sa a fost
găsită în interiorul camionului. Camionul de 19 tone a fost procurat de la o firm ă de închirieri auto
din Saint -Laurent -du-Var, un ora ș la vest de Nisa, pe 11 iulie și ar fi trebuit s ă-lreturneze pe 13 iulie.
Mohamed Lahouaiej Bouhlel a cerut "cel mai greu camion" disponibil când a închiriat
vehiculul și și-a petrecut dou ă zile conducând în zona Promenade des Anglais pentr u a-și da seama
cum să provoace cât mai multe pagube.Un bilan ț făcut public la ora 8, în diminea ța de după atac,
indica 84 de mor ți. Alte 100 de persoane au fost r ănite, dintre care 18 se afl ă internate în stare critic ă
la spitalele din ora ș.
Printre victime se afl ă foarte mul ți copii. Cel pu țin 50 au fost interna ți la spitalul de pediatrie
Lenval din Nisa.Aproximativ 30.000 de oameni erau pe Promenade des Anglais la momentul
atentatului. Turi ști și locuitorii din Nisa se num ără printre cei mor ți.

61Fig.nr 4
Fig.3 -Camionul cu care s -a pătruns pe Promenade des Angleis
În urma atentatul uide la Nisa putem afirma c ă islamul radical este ast ăzi în sărbătoare, fiind
o mare reu șită a unuia dintre ei.
Acest lucru va înt ări propaganda lor, ceea c e le va aduce noi recru ți, care văd că
„necredincio șii sunt slabi în fa ța islamului victorios și a martirilor s ăi”, iar pe de alt ă parte îi va înt ări
spiritual pe cei deja radicaliza ți, astfel încât pe termen mediu și lung prognozez o cre ștere a
numărului de atacuri, mai ales pe continentul european, de și amenințarea se întinde și asupra
Americilor, Asiei și Africii.
Cel mai probabil cei care l -au inspirat pe tunisian vor avea o pozi ție în ascensiune în rândul
radicalilor, ceea ce le va aduce noi adepți și mai mult curaj pentru noi atacuri. Statele trebuie s ă
colaboreze mai mult între ele pentru detectarea radicalilor trans -naționali. Cum ace știa sunt de cele
mai multe ori radicali religio și, se poate considera de c ătre naivi c ă este o lupt ă contra religiei –sau a
unui anumite religii –fară a fi vorba totu și de așa ceva.
Colaborarea trebuie s ă fie sincer ă, altfel se vor înmul ți victimele, resentimentele și în final,
vom avea o lume mai nesigur ă decât acum. Atacatorul este un tunisian, cel m ai probabil musulman,
care a comis fapta pentru motive care țin mai mult de frustr ările sale religioase și/sau politice.
Nu se pot nega aceste realit ăți, iar faptul c ă cineva ar dori s ă escamoteze aceste caracteristici
ale criminalului nu face decât s ă întărească o opinie din ce în ce mai r ăspândită în lume: frustr ările
religioase și/sau politice încep s ă se exprime violent, în afara cadrului legal.
Aceste trei reu șite –Charlie Hebdo, Bataclan, Nisa –vor inspira și mai mult pe radicalii sau
dezaxații din întreaga lume. Tipologia celor trei atacuri reu șite va fi imitat ă în mai multe cazuri, care,
din păcate, sunt inevitabile, atât în Fran ța, cât și în alte state.

62Concluzii și răspunsuri
Faptul că atacurile au fost comise de musulmani, îns ă se întinde complet asupra tuturor
coreligionarilor lor. De și majoritatea sunt oameni normali și bine inten ționați, acțiunea acestor
radicali îi îndep ărtează și mai mult de ceilal ți cetățeni ai statelor unde locuiesc. Suspiciunea
asupra fiec ărui musulman cre ște, în mod nediferen țiat.
Astfel, cel mai probabil vor urma concedieri și alte moduri de restric ționare a
modurilor de activitate social ă a acestora, pentru c ă teama elimin ă de multe ori nuan țele în
analiza cazurilor: „to ți pentru unul, unul pentru to ți” nu este o lozinc ă, ci o realitate crud ă, pe
care și românii o simt în afara țării, din cauza comportamentului unor cet ățeni cu pa șaport
românesc, dar care se comport ă altfel decât valorile României o precizeaz ă.
În final, musulmani far ă joburi înseamn ă musulmani mai s ăraci, deci mai vulnerabili la
propaganda radical ă. Un cerc vicios aproape perfect, din care câ știgă cel mai mult islamul
radical, pe plan global. Deoarece tema migra ției a fost una dintre temele centrale ale Brexit,
este foarte posibil ca persoanele care au votat pentru ie șirea Marii Britanii din Uniunea
European ă să se felicite, pentru c ă pot să arate cu degetul, „v-am spus noi”! De aceea, ideea
altor „-exit”-uri s ă nu ne surprind ă, deoarece migra ția din ultimii 30 de ani din Europa de Vest
a enervat din ce în ce mai mult popula ția indigen ă.
Cum moartea în atacuri de acest tip s-a manifestat din ce în ce mai mult în ultimii ani,
iar aceste asasinate au fost realizate de persoane de alt ă etnie decât aceea majoritar ă, se naște
ideea ferm ă de alungare a acestor minoritari cu probleme. De aici și până la dorința de a
elimina întreaga comunitate a minoritarilor respectivi – precum și a altor etnii minoritare – nu
mai este mult.
Iar dacă Uniunea European ă va fi văzută ca un factor de protec ție a acestor minorit ăți
considerate neconforme standardelor și valorilor na țiunilor respective, atunci dorin ța de „-
exit” va cre ște, ca unic ă soluție de rezolvare a problemelor cu minorit ățile care din motive
religioase, lingvistice, sociale etc. nu doresc s ă se integreze.
Europa se confrunt ă cu schimbarea continu ă a rutelor de migra ție ilegală, ceea ce
presupune ac țiuni concrete în toate domeniile, de la gestionarea managementului integrat al
frontierelor externe, pân ă la stabilirea unui sistem european comun solid și de încredere
privind azilul.
Migrația și azilul nu pot fi gestionate independent de realit ățile la nivel european fiind
influențate în mod direct de dezvoltarea re țelelor de crim ă organizat ă sau a celor de trafic de
ființe umane, respectiv de demersurile de prevenire și combatere a terorismului și de nevoia
de asigurare a protec ției și promovării drepturilor fundamentale, inclusiv a celor privind datele
cu caracter personal, în acela și timp cu garantarea securitat ății interne a UE.R ăzboiul civil din
Siria scoate la iveal ă o realitate crud ă: refugiații care cad prad ă "samsarilor" de oameni.
Familii întregi î și vând averea pe nimic și trec grani ța în Turcia. De aici încearc ă prin
orice mijloace s ă ajungă în statele din spa țiul Schengen. La rândul lor, sirienii stabili ți în
Occident sunt dispu și să plătească zeci de mii de euro pentru siguran ță rudelor care fug de
război.

63Bibliografie selectiv ă
A. Articole și lucrări științifice
1. Extras din "Strategia Na țională privind Migra ția 2007-2010
2. „Migra ția și șomajul, factori criminogeni”-Lect. univ. dr. Mariana (MITRA) RADU
3. „Analiza fenomenului migra ției popula ției ca factor criminogen”-Conf.univ.dr. Mariana Mitra-
Niță
B. Legisla ție
1. Conven ția Națiunilor Unite împotriva Crimei Organizate Transna ționale și cele dou ă
Protocoale adi ționale, Palermo, Italia, 2000.
2. Conven ția Natiunilor Unite împotriva criminalitatii transna ționale organizate; Protocolul
privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și
copiilor, adi țional la Conven ția Națiunilor Unite împotriva criminalit ății transnaționale
organizate, Protocolul împotriva traficului ilegal de migran ți pe calea terestr ă, a aerului și pe
mare, adoptate la New York, la 15 noiembrie 2000.
3. Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Conven ției Națiunilor Unite împotriva criminalit ății
transnaționale organizate.
4. Legii nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului
Public, a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism
5. Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Conven ției Națiunilor Unite împotriva criminalit ății
transnaționale organizate.
6. Conven ția O.N.U. privind crima organizat ă transnațională.
C. Mijloace moderne de informare
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism
2. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/57494
3. http://www.arduph.ro/domenii/diu-si-terorismul/consideratii-generale-privind-terorismul/
4. http://ruminref.eu/index.php?newsid=406912
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatele_teroriste_de_la_Bruxelles_din_martie_2016
6. www.qreferat.com/referate/stiinte-politice/COMBATEREA-SI-PREINTIMPINAREA-351.php
7. http://www.arduph.ro/domenii/refugiati-persoane-disparute-2/fenomenul-migratiei-si-
traficul-de-persoane/

64Anexe