Motiva rea alegerii temei … … … … 2 [608599]

1
Cuprins

Capitolul 1 – Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 2
Motiva rea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 2
Lucrarea î și propune să răspundă la următoarele întrebări: ………………………….. …………………….. 2
Capiolul 2 – Stadiul actual al cunoașterii și precizări conceptuale ………………………….. ………………….. 3
2.1 Sociologia conflictelor militare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 3
2.2 Rolul forțelor armate în lupta împotriva terorismului ………………………….. ………………………… 4
2.3 Conflictul din Afganistan ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
2.4 Participarea României la războiul din Afganistan ………………………….. ………………………….. …… 6
2.5 Războiul văzut prin ochii soldaților ………………………….. ………………………….. ………………………. 8
2.6 Procesul de reintegrare socială a militarilor ………………………….. ………………………….. …………… 9
Capitolul 3 – Metodologie / Designul cercetării ………………………….. ………………………….. ……………… 11
Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 11
Obiective specifice ale cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 11
Întrebările de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 12
Metodologie: metode și tehnici de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………. 12
Definirea populației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 14
Eșantionarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 14
Operaționalizarea co nceptelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 15
Descrierea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 17
Capitolul 4 – Rezultate așteptate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 17
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 19
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 21

2
Capitolul 1 – Introducere

Motiva rea alegerii temei
Tema pe care am ales -o pentru lucrarea de licență Percepția veteranilor de război din
Afganistan asupra dificultății misiunilor din teatrele de operații are legătură directă cu tatăl meu,
fost veteran în acest război și copiii altor părinți aflați în situația mea care doresc să afle care sunt
motivele care stau în spatele deciziei militarilor de a se angaja într-un război străin în care prețul
poate fi chiar propria viață; c e trairi, emoții, sentiment e, percepții au militari i atunci când se află
într-o zonă marcată de risc și cum afectează teatrul de operații modul de a gândi și a acționa,
comportamentul la n ivel individual și la nivel social, percepția asupra vieții, mentalitatea,
personalitatea, credința în D umnezeu și omogenitatea vieții de familie.
Războiul, așa cum este el descris înseamnă mai mult decât noi putem vedea în Mass -Media
și alte surse întrucât totul este mușamalizat deoarece se dorește proteja rea publicul ui și a familiil or
ai căror membrii luptă în teatrele de operații . Prin această luc rare îmi doresc să surprind esența
războiului văzut prin ochii soldaților, așa cum este perceput de cei din prima linie pentru a putea
înțelege adevărata dimenisiune a lucrurilor prin intermediul unui interviu plin de încărcătură
emoțională datorată aminti rilor și experiențelor unice pe care respondenții le -au trăit în teatrul de
operații din Afganistan.

Lucrarea își propune să răspundă la următoarele întrebări:
Care este rațiunea militarilor atunci când aleg să participe la războiul din Afganistan?
Ce a însemnat pentru un militar teatrul de operații din Afganistan?
Ce efecte are războiul la nivel individual și social?
Care este satisfacția cu viața după experiența din Afganistan?
Cum s -a desfășurat procesul de reintegrare în contextul instalării sindromului post-
traumatic?

3
Capiolul 2 – Stadiul actual al cunoașterii și p recizări conceptuale

2.1 Sociologia conflictelor militare
Conflictele militare reprezintă o componentă a conflictualității sociale, de aceea ele trebuie
analizate din perspectivă sociologică întrucât presupun o serie de disfuncționalități prezente la
nivel de societate. (Văduva, 2005) Conflictul militar reprezin tă existența unei opoziții între două
sau mai multe categorii sociale (indivizi, grupuri, comunități, state) care au interese comune în
plan economic, politic, religios și care ar trebui să ducă la instalarea și menținerea unei stări de
echilibru (Sarcinsc hi, 2015). Conflictele militare pot fi astfel denumite jocuri de putere care se
desfășoară între state pentru câștigarea supremației sau pentru generarea schimbărilor în cadrul
societății. Conflictele au devenit una dintre principalele probleme politice ab ordate atât în cazul
țărilor dezvoltate, cât și în cazul celor aflate în curs de dezvoltare. Direcția conflictelor este strâns
legată de factorii economici, politici, sociali, culturali, precum și de situația internațională a
fiecărui stat. Putem vorbi de o spirală în care factorii anterior precizați iau forma unui ADN care
definește războiul în ansamblul său (Mureșan, 2005).
Războaiele din ultimele decenii atestă faptul că un conflict nu se finalizează întotdeauna
cu rezolvarea problemelor care l -au declan șat. De fiecare dată, ambele părți înregistrează atât
căștiguri, cât și pierderi. Pierderile pot fi materiale, sau mai dureros, umane. Victoria, presupune
căștigarea supremației, însă într -un mod nuanțat, înfrângerea presupune și ea existența unui câștig.
Învinsul, atunci când se află în ipostaza de victimă, deoarece nu el este cel care a generat
declanșarea războiului, este susținut politic, economic și militar de către alte state. Conflictele
viitorului vor arăta diferit față de cele din trecut deoarece v or fi marcate de caracteristicile epocii
în care vor avea loc. Astfel, conflictul militar, indiferent de locul în care se va desfășura, nu va
putea fi privit ca un caz izolat, ci ca o situație critică care implică mai multe entități politice și care
vor tr ebui să genereze o soluție globală. Fiecare conflict va lua amploare sub ochii spectatorilor,
în inima tehnologiei și a informației, sub supravegherea camerelor de filmat și a senzorilor ascunși
(Mureșan, 2005).
Peter Wallensteen evidențiază în lucrarea sa From war to peace trei clasificări principale
ale conflictelor: Conflictele internaționale desfășurate între statele suverane. Acest tip de conflict
nu implică întotdeauna forța armată a ambelor state, ci capacitatea de a rezolva problemele astfel
încât animozitatea dintre cele două țări să ia sfărșit. Conflictele care au ca scop lupta pentru puterea

4
guvernamentală a unui stat. Acest tip de conflict implică două părți: cei care controlează statul și
cei care doresc să o facă. Conflictele de formare statal ă au în vedere acțiunea unei entități de a se
desprinde dintr -un întreg (stat) prin contestarea normelor legale și teritoriale ale respectivului stat
(Wallensteen P., 1994 apud – Analiza conflictelor internaționale , 2011).
O altă clasificare a conflictelor militare poate fi realizată în funcție de cauzele care au
determinat apariția acestora. Astfel, conflictele pot fi: ideologice, etnice, religioase, teoritoriale,
teroriste. Conflictele ideologice au la bază dogma sau sistemul doctrinar care gu vernează
respectiva societate. Conflictele etnice presupun existența unor norme, valori și culturi diferite în
cadrul unei societăți care determina apariția divergențelor statale. Conflictele religioase apar între
comunități care cred în credințe diferite, iar conflictele teritoriale au în vedere lupta pentru teritoiu.
Conflictele teroriste presupun confruntarea cu insurgenții care provoacă acte de violență și
înfruntarea acestora pentru asigurarea păcii în respectivul stat („Analiza conflictelor internațio nale
și Managementul integrat al crizelor ”, 2011) .
Sociologia conflictelor militare, indiferent de societatea la care ne raportăm, are la bază
fundamentul puterii, resurselor și influenței. Societățile reprezintă lumi marcate de dinamism,
evoluție, dar și discrepanțe. De la norme și valori, culturi și minorități pănă la comunități și politici,
apariția conflictului este inevitabilă.
2.2 Rolul forțelor armate în lupta împotriva terorismului
Terorismul reprezintă o acțiune atroce, barbară, insensibilă, răz bunătoare și criminală
având scopul de a înspăimânta și chiar ucide, devenind un pericol global manifestat la adresa
securității internaționale (Văduvă, 2005). În cadrul unui studiu, dezvoltat de doi cercetători
olandezi, au fost analizate un număr de 109 definiții ale terorismului, cu ajutorul unor metode
statistice. Rezultatele studiului evidențiază principalele elemente care se regăsesc în definițile
analizate și anume: termenul de violență era prezent în 83,5% din cazuri, obiectivele politice în
65%, ia r un procent de 51% era marcat de sentimente de spaimă, frică, oroare. Cercetările recente
demonstrează faptul că există o serie de factori determinanți în formarea unui terorist: dezvoltarea
într-un mediu afectat de probleme de natură socială – lipsa resu rselor financiare și materiale,
educarea indivizilor în baza unor principii bazate pe ura față de religie, rasă, gen; perpetuarea
concepției că lupta reprezintă o acțiune justificată și singura metodă care poate duce la

5
recunoașterea drepturilor, inducerea ideei că jertfa reprezintă sacrificul suprem și scopul ultim al
ființei umane (Atanasiu, 2013).
Pentru a explica rolul pe care forțele speciale îl îndepline sc în lupta împotriva terorismului,
este utilă definirea termenilor de status și rol ale armatei. C onceptul de status reprezintă poziția pe
care o ocupă instituția militară în cadrul societății prin totalitatea drepturilor și obligațiilor ce îi
revin în calitate de organ al statului. Rolul forțelor armate reprezintă ansamblul așteptărilor pe care
societatea le are de la instituția militară în rezolvarea conflictelor. Forțele armate au rolul de a -și
valorifica puterea și influența astfel încât să ducă la bun sfârșit executarea misiunilor acționând
echilibrat, flexibil și eficient în vederea apărării și asigurarea securității respectivului stat conform
statusului pe care îl dețin. În lupta desfășurată împotriva acțiunilor teroriste, armata trebuie să își
exercite în mod conștient și responsabil atribuțiile și să dea dovadă de fidelitate și devotement ,
întrucât aceste acțiuni amplifică încrederea populației, iar acest lucru se reflectă în imaginea pe
care instituția o are în cadrul societății (Duțu , 2010) .
Terorismul reprezintă cea mai mare amenințare la adresa umanității, iar lupta împotriva
acestui f enomen a devenit o prioritate pe agenda instituțională a țărilor civilizate și o
responsabilitate a Trupelor Speciale. Globalizarea terorismului marchează necesitatea dezvoltării
unei strategii de luptă exercitate de către forțele armate ce au ca obiectiv principal distrugerea
acestui flagel prin tehnici și operațiuni militare riguros planificate. Chiar dacă aceste misiuni se
desfășoară într -un climat periculos, militarii au obligația de a respecta prevederile Cartei
Oganizației Națiunilor Unite pentru a nu fi trădată încrederea populației și a țării gazdă, piloni
importanți în această luptă. Totodată, respectarea acestui temei presupune desfășurarea misiunilor
în baza unor structuri și direcții precise pentru a se evita instalarea haosului care poate avea e fecte
dezastruoase (Badiu, 2010).
Combaterea mișcării insurgenților de către forțele armate în statul afgan are scopul de a
conduce la reconstrucția și modernizarea țării, astfel încât aceasta să se bucure de un sistem
democratic, bazat pe securitate și si guranță (Frunzulică, 2013). Deși pentru România terorismul
nu reprezintă încă un pericol direct, implicarea statului în diferite zone de conflict, poate duce la
instalarea fenomenului și în țara noastră (Badiu, 2010).

6
2.3 Conflictul din Afganistan
Pentru a explica fondul apariției conflictului din Afganistan, trebuie să înțelegem mai întâi
baza piramidei, substratul care a dus la declanșarea problemelor prin analiza elementelor culturale
și a poporului afgan. De -a lungul timpului, Afganistanul a fost locui t de mai multe grupuri etnice
(paștuni, tadjici, hazari, uzbeci, talibani, etc) devenind o societate încercată de schimbări
semnificative din punct de vedere politic și ideologic. Afganistanul a fost transformat într -o scenă
politică condusă pe rând de pr ocomuniști, mujahedini și talibani. Aceștia din urmă și -au exercitat
puterea asupra Afganistanului beneficiind de susținere din partea Pakistanului și reușind să
exercite controlul a peste 90% din întreg teritoriul până în anul 2000. Această situație a fo st un
moment prielnic pentru întoarcerea în țară a unor extremiști, printre care și Osama Bin Laden care
asigura resursele financiare și umane (bani și luptători Al -Qaeda). Talibanii s -au stabilit în munți,
acolo unde se pregăteau tactic și mental pentru a tacurile teroriste. A urmat o perioadă neagră pentru
Afganistan, diminuarea drepturilor omului, execuții, constrângerea populației de a -și părăsi
adăposturile, abuzuri, violențe exercitate împotriva femeilor, creșterea traficului de droguri
(Visarion, 2011 ).
Atacurile teroriste ale talibanilor au depășit granițele teritoriului afgan, deoarece acesta era
folosit drept pistă pentru extinderea terorismului în lume (Visarion, 2011 ). La 11 septembrie 2001,
rețeaua Al -Qaeda a intentat un puternic atac terorist îm potriva Statelor Unite ale Americii. Tactica
de luptă a insurgenților a fost aceea de a deturna 4 avioane cu pasageri, distrugând astfel turnurile
gemene din New York și o parte a clădirii Pentagonului. În total, atacul s -a soldat cu un număr de
aproximati v 3200 de morți. După acest atentat, SUA a declarat război terorismului internațional
(Hentea, 2004). Ca reacție la atacurile teroriste, Statele Unite ale Americii au hotărât să acorde
sprijin poporului afgan în lupta împotriva terorismului; SUA amenința c ă nu se va opri pănâ când
nu va distruge „cuibul teroriștilor ” talibani din Afganistan (Visarion , 2011 ).
2.4 Participarea României la războiul din Afganistan
Războiul împotriva terorismului pentru consolidarea unui stat retezat din temelii de către
insurgenți a fost susținut de către Armata Română. Decizia României de a participa la conflictul
din Afganistan în anul 2002 alături de Forțele Speciale ale Statelor Unite a fost strâns legată de
consolidarea poziției internaționale în vederea aderării Rom âniei la structurile NATO. (Frunzulică,
2013). Scopul participării României era acela de a demonstra profesionalismul militarilor (Hentea,

7
2004) și de a întări încrederea în structurile românești pentru înlăturarea reticențelor și construirea
unui drum sig ur care să faciliteze aderarea la NATO.
Primii soldați români își încep misiunea în 30 iunie 2002, având rolul de a asigura în cadrul
operațiunii Enduring Freedom pacea și securitatea în Afganistan prin depistarea ascunzătorilor
talibanilor și distrugere a lor, prin acțiuni de luptă efectuate împotriva inamicului (Hentea, 2004),
securizarea zonelor sensibile, de exemplu Provincia Zabul, o zonă muntoasă, tranzitată zilnic atât
de Trupele Antitero, de populația afgană, cât și de insurgenți, fiind o misiune d e înalt risc deoarece
zonele de munte sunt pozițiile preferate de atac ale talibanilor (Frunzulică, 2013), atragerea
suportului și sprijinul populației afgane care trebuia privită drept aliat în lupta împotriva
insurgenților În acest sens, militarii efectu au misiuni de patrulare prin sate pentru a face cunoscute
obiectivele operațiunii și pentru a crea legături cu membrii populației, astfel încât să se formeze o
puternică alianță antiteroristă. Gravitatea și complexitatea situaților pe care trupele române l e
aveau de confruntat zilnic impuneau familiarizarea cu mediul și populația. Astfel, era absolut
necesară cunoașterea terenului, climei, a modului și condițiilor de viață ale locuitorilor acestei țări
pentru a organiza misiunile de luptă și pentru a reduce riscurile (Moldoveanu, 2012). Printre aceste
activități, forțele armate române au contribuit și la pregătirea și punerea în funcțiune a armatei
afgane prin instruire, educare și consilliere în vederea asimilării deprinderilor și tacticilor de luptă
pentr u a-și apăra singuri teritoriul marcat de atâta suferință și pentru a asimila noi norme și valori
în lipsa socializării secundare. Misiunea a fost una foarte dificilă și complexă având în vedere
cultura, tradițiile locale, bariera lingvistică și schimbarea doctrine afgane conform doctrinei
forțelor armate americane (Scarlat, 2015).
Soldații români au dat dovadă de profesionalism, devotement, sprijin într -un teatru de
operații extrem de riscant și dificil, fapt ce a demonstrat că trupele românești au pregăt irea necesară
pentru a lupta alături de americani în cele mai primejdioase situații și au capacitatea să răspundă
condițiilor și standardelor internaționale (Frunzulică, 2013). Însă provocarea nu a constat doar în
pregătire și misiuni, ci și în capacitatea soldatului de a rezista fizic și psihic într -o luptă străină
departe de casă, într -o zonă de risc, pavată de incertitudini. În acest colț îndepărtat al lumii, forțele
armate române au pierdut în luptă 23 de soldați, în timp ce numărul răniților este de pe ste 100 de
militari. Afganistanul, ca stat și cultură, este mai puțin cunoscut în rândul României, deși mii de
soldați români au luptat și luptă pentru acest stat în care suntem implicați militar și politic. Armata

8
Română își desfășoară activitatea de apro ximativ 20 de ani în teatrul de operații din Afganistan
luptând împotriva terorismului, în timp ce o parte semnificativă a populației nu cunoaște
adevăratele motive pentru care soldații luptă departe de țară. Numai pentru aceste aspecte, țara ar
trebui să afișeze mai mult respect și prețuire (Neagoe, 2011).
2.5 Războiul văzut prin ochii soldaților
Conflictul din Afganistan nu mai este de mult timp un război intern desfășurat între trupele
afgane și insurgenți. În timp, alături de SUA au fost prezente și al te state membre NATO printre
care și România ai cărei soldați au fost implicați fizic și psihic, zi și noapte într -un mare
necunoscut. Odată ajunși în acest mediu, singura opțiune a militarilor era să se adapteze și să facă
față cerințelor și condițiilor de viață în acest loc deosebit de periculos și plin de neprevăzut. În fața
micului ecran, prin ochii politicienilor și a telespectatorilor, războiul nu este prezentat în esența sa,
durerea unui conflict poate depăși orice graniță pe câmpul de luptă. Milita rii pleacă în misiune
împinși de idealuri, adrenlină, dorință sau de țară, însă sfârșesc în lupta pentru viață. Adevăratul
război din Afganistan este sângeros, dureros și ucigător (Bradley, 2011).
Misiunile încep odată cu zborul spre Afghanistan, este un moment de răscruce în care
soldații resimt cât de aproape este războiul; este momentul în care realizează că trebuie să
înrădăcineze cuvântul acasă într -un loc sigur în care nimeni nu are acces deoarece în această
perioadă militarii trebuie să fie obiectiv i, rigizi, intransigenți, vânători pentru a nu ajunge să fie, în
zilele proaste, vânați (Bradley, 2011). Insurgenții operează pe toate fronturile, fiind din ce în ce
mai numerici, mânați de ură și sete de răzbunare. Atunci când aceștia nu au asupra lor arm e,
militarii nu au voie sa îi atace. Talibanii au numeroase tactici și forme de protest: atacă bazele
militare cu rachete, înconjoară trupele în munți și încercă să le elimine prin luptă (Neagoe, 2011),
întind capcane patrulelor militare cu ajutorul unor b ombe improvizate, crăpăturile lăsate de aceste
dispozitive putând fi văzute și astăzi pe străzile din Kandahar (Bradley, 2011). Militarii trebuiau
să calculeze orice pas, mișcare și risc pentru a nu ajunge în imposibilitatea de a fi prinș într -o
ambuscadă. Dificultatea de deplasare este cu atât mai mare cu cât soldații au asupra lor în
permanență echipamente antiglonț, de la veste până la bocanci și caschetă, pe o căldură sufocantă
de peste 40 de grade. Militarii au momente de slabiciune în care se roagă de oarece simt că numai
o minune îi poate salva din această luptă. Misiunile efectuate departe de bază sunt cele mai dificile,

9
gloanțele năvălesc pe parbrizul tancurilor asemenea unui picamăr, sunetul mitralierelor era greu
de suportat, grendele pot arunca or icând în aer un soldat sau un întreg transportor (Bradley, 2011).
În lupta pentru supraviețuire colegii devin familie, În cazul unui atac, o altă misiune este
aceea de a -ți salva camarazii de la moarte prin acordarea primului ajutor. Relațiile sociale sunt
importante într -o zonă de conflict, în care strestul predomină. Prieteniile au un rol semnificativ
într-un teatru de operații în ceea ce privește creșterea coeziunii echipei și eficacității în luptă.
Studiile arată că prietenia militară reprezintă o garan ție a faptului că soldații pot trece mai ușor de
tulburările interioare și distanța față de familie atunci când se află într -o zonă de risc. Trăind într –
un mediu periculos, în care violența înfricoșătoare și letală face parte din peisajul zilnic, apare
sentimentul fricii de moarte care poate fi depășit atunci când coeziunea grupului este puternică.
Există o serie de activități ce pot fi desfășurate în afara misiunilor între soldați având rolul
terapeutic de a ameliora stresul și anxietatea războiului: jocu ri video, cumpărături la magazinul
din baza militară, jocuri de societate care să faciliteze interacțiunea și socializarea, precum și vizite
în satele sărace pentru a le oferi afganilor cadouri și alimente. Prin intermendiul acestor prietenii,
militarii în cearcă să înlocuiască sprijinul social și emoțional al familiei și să depășească momentele
dificile de pe front (Hinojosa, 2011).
2.6 Procesul de reintegrare socială a militarilor
Membrii armatei care se întorc din conflicte recente din Afganistan se confruntă cu o
creștere a tulburărilor psihiatrice care îngreunează procesul de reintegrare socială . Traumele au un
impact substanțial pe termen lung asupra vieții sociale și asupra funcționării familiei. Dislocările
militare sunt stresante atât pentru membrii serviciului, cât și pentru familiile lor . Întrucât trecerea
se face rapid de la război la pace, militarii nu au timp de reacție, se simt confuzi, instalându -se un
mecanism de instabilitate psihologică. Odată reîntorși, concepțiile se schimbă, poate apărea criza
de identitate, maturizarea acută, dar și incapacitatea de a purta un dialog cu membrii familiei. Acest
fapt se reflectă direct în dialogurile purtate între veterani și cei cu care interacționează deoarece
aceștia au un limbaj specific războiu lui, o tonalitate mai acută sau mai tensionată. Totodată, relația
dintre veteran și copiii săi este un subiect delicat, fiind considerată greu de stabilizat din cauza
lipsei de comunicare de pe parcursul misiunii, întrucât, în lipsa membrului dislocat se s tabilesc un
set de reguli și un stil de viață familială, față de care veteranul se poate simți în opoziție.
(Xenofontov, 2010)

10
Studiul Family problems among recently returned military veterans referred for a mental
health evaluation analizează efectele tra umelor din război asupra militarilor și reintegrarea
familială în contextul unor astfel de probleme, pornind de la ipoteza că problemele conjugale sunt
mai accentuate atunci când veteranul suferă de tulburări de stres post -traumatic. Pentru a masura
efecte le sindromului post traumatic asupra vieții sociale și de familie și pentru a verifica dacă
problemele conjugale sunt mai accentuate atunci când veteranul suferă de tulburări de stres post –
traumatic, 199 de veterani de război care au servit î n Afganistan d upă 2001 și au fost sesizați pentru
evaluarea sănătății comportamentale din asistența primară (având vârsta medie = 32,7 ani), au fost
supuși unui sondaj. În acest sens, au fost utilizate: Chestionarul de sănătate al pacientului (PHQ)
a fost utilizat pent ru a evalua severitatea simptomelor depresive și pentru a obține diagnostice
provizorii : depresie majoră sau depresie minoră , Sindromul PTSD (post traumatic sindrom) a fost
evaluat folosind testul PCL (pacient checklist) în care era măsurată validitatea și fiabilitatea
militarilor, Testul de identificare a tulburărilor de alcool a fost realizat într -o perioadă de 7 zile în
care respondenților li se solicita să spună de câte ori au consumat băuturi alcoolice și care au fost
motivele. De asemenea a fost uti lizat BHL, un serviciu de evaluare psihiatrică care realizează
evaluări prin interviuri telefonice structurate pentru planificarea inițială a stării de sănătate
comportamentală și compararea acesteia cu s tarea de sănătate de la finalul tratamentului. În acest
sens au fost dezvoltate ghiduri de interviu care vizau problemele de reintegrare familială, calitatea
relațiilor și abuzurile domestice. ( Sayers , 2009)
În ceea ce privește prima parte a cercetării (chestionarul PHQ, testul PCL, testul de
identificar e al tulburărilor de alcool) rezultatele au arătat astfel: 72% din totalul respondenților au
fost depistatați cu depresie majoră sau minoră și sindrom post -traumatic, iar 35% au fost
identificați ca suferind de tulburări de alcool. Rezultatele serviciului BHL în urma evaluării
psihiatrice prin intermediul interviurilor telefonice au arătat astfel: Cei mai mulți respondenți au
fost bărbați și aveau întemeiată o familie. Dintre aceștia, 75% au raportat probleme în legătură cu
reintegrarea familială. Procentel e substanțiale au fost înregistrate în ceea ce privește problemele
legate de rolul de partener sau de părinte. Analizele demonstrează faptul că veteranii de război se
simțeau oaspeți în propria casă, nesiguri, aveau conflicte în legătură cu responsabilităț ile
gospodăriei și simțeau o lipsă de căldură și un sentiment de frică din partea copiilor lor, ceea ce
amplifica și mai mult starea depresivă a individului și sindromul post traumatic . De asemenea, o
proporție substanțială a veteranilor au declarat comite rea unui tip de abuz domestic variind de la

11
gravitate ușoară până la moderată . Constatările evidențiază asocierile procesului de reintegrare cu
problemelor familiale și suferința psihiatrică a veterailor militari în urma evaluărilor. Probleme
de reintegrare au fost legate atât de depresie cât și de PTSD . Problemele legate de rol au fost
determinate în special de dificultățile veteranului de a renegocia locul său în familie și ceea ce
privește relația cu copiii și responsabilitățile parentale . Ratele abuzurilor domestice au fost, de
asemenea frapante, având în vedere că singura sursă de informații au fost veteranii înșiși . Astfel,
ipoteza a fost confirmată, traumele războiului și problemele de sănătate mintală complică
reintegrarea veteranilor în v iața de familie (Sayers , 2009).
Capitolul 3 – Metodologie / Designul cercetării
Scopul cercetării
Scopul cercetării este acela de a doscoperi percepția veteranilor de război, participanți la
conflictele militare în teatrele de operații din Afganistan, cu privire la misiunile efectuate în
sprijinul păcii analizând influența acestora asupra credinței și calității vieții. Se urmărește, astfel,
modul în care experiențele din zona de conflict modifică gradul de religiozitate, starea psihică și
mentală a veteran ilor, viața socială precum și omogenitatea familiei ca urmare a instalării
sindromului post -traumatic.
Obiective specifice ale cercetării
Primul obiectiv specific al cercetării constă în evidențierea factorilor determinanți care stau în
spatele deciziei militarilor de a participa la misiunile din teatrele de operații în prima misiune în
comparație cu cei care participă a doua, respectiv a treia oară .
Al doilea obiectiv specific al cercetării este înțelegerea dinamicii eveni mentelor care se desfășoară
într-o zonă de război aflată sub amenințare teroristă și a trăirilor soldaților în funcție de riscurile la
care sunt expuși în misiune.
Al treilea obiectiv specific al cercetării este i dentificarea schimbărilor de comportament care se
produc în urma participării la misiunile din teatrele de operații în ceea ce privește credința,
mentalit atea, personalitatea militarilor și viața de familie.
Al patrulea obiectiv specific al cercetării constă în analiza procesului de reintegrare al veteranilor
după război în viața socială și de familie având în vedere efectele sindromului post -traumatic.

12
Întrebările de cercetare
1. Care sunt factorii motivaționali care stau în spatele deciziei militarilor de a participa în
teatrele de operații în prima misiune în comparație cu cei care au experiența războiului în
Afganistan?
2. Ce trăiri au militarii în funcție de evenimentele care se produc în timpul unei misiuni
efectuate într -un spațiu asediat de pericole?
3. Cum se modifică comportamentul indivizilor în urma participării la misiunile din
Afganistan din punct de vedere psihic și mental?
4. Ce efecte are războiul din teatrele de operații asupra vieții sociale și de familie?
5. Care sunt strategiile ce au ca scop reintegrarea în societate a persoanelor care su feră de
sindromul post traumatic?
Metodologie: metode și tehnici de cercetare
În cadrul cercetării, a m ales s ă utilizez tehnica interviului deoarece îmi permite să măsor
răspunsurile participanților la interviu atât din prisma intonației, reacțiilor, timpului de gândire,
încărcăturii emoționale, cât și din perspectiva comportamentului nonverbal ceea ce întărește
calitatea informațiilor. Totodată, tema aleasă este o temă de nișă cu un caracter sensibil, iar acest
aspect poate duce la obținerea unor răspunsuri incomplete soldându -se cu imposibilitatea testării
ipotezelor în cazul în care cercetarea ar fi fost făcut ă pe baza unei metode cantitative de culegere
a informațiilor.
Potrivit lui Septimiu Chelcea, interviul reprezintă o modalitate de obținere a unor
răspunsuri prin intermediul întrebărilor cu ajutorul cărora ne putem valida anumite ipoteze sau
putem prezen ta anumite fenomene sociale . Interviul presupune obținerea unor informații
verbalizate deoarece conversația și interacțiunea socială reprezintă un factor esențial în tehnica
interviului. Interacțiunea dintre operatorul de interviu și persoana intervievată este una dirijată,
fapt care ne permite să putem avea controlul asupra direcției în care se va îndrepta discuția. De
asemenea, tehnica interviului prezintă și avantajul obținerii unor răspunsuri naturale, spontane ,
trecute mai puțin prin filtru gândirii d ecât în cazul cercetării efectuate cu ajutorul chestionarului.
Alte avantaje ale interviului (Chelcea Septimiu, 2001): flexibilitatea, faptul că unele persoane se
simt mai sigure atunci când au în față un operator de interviu care ghidează discuția, asigur area
unor răspunsuri clare, specifice studiului , colectarea unor răspunsuri spontane.

13
Interviul , potrivit lui I. Anastasiu , presupune obținerea unor „informații unice, originale,
cu o încărcătura de noutate”, de la persoana intervievată deoarece tehnica interviului permite
respondentului să își exprime opinia cu ajutorul unui limbaj familiar. Interviurile se clasifică astfel
(apud. Sori n Dan Șandor, 2013):
– Interviul față în față sau prin telefon (primul tip este considerat a fi mai corect din punct de
vedere științific cunoscându -se rolul pe care îl are comportamentul nonverbal în cadrul
comunicării, iar al doilea prezintă avantajul econ omisirii timpului și a banilor);
– După numărul de reprezentanți la studiu, interviul poate fi individual sau de grup;
– După gradul de structurare, se disting mai multe tipuri de interviu: interviuri structurate
(presupun aplicarea unui ghid de interviu ase mănător unui chestionar), semi -structurate
(sunt stabilite câteva întrebări de bază ce vor fi aplicate) și nestructurate (presupune
desfășurarea unor discuții libere între intervievator și participantul la interviu)
Potrivit lui Babbie E., cercetarea calitativă de teren este realizată de fiecare dintre noi,
zilnic, prin observarea anumitor indivizi, obiecte, fenomene din jurul nostru și încercarea de a le
înțelege comportamentul sau acțiunile, iar atunci când relatăm observațiile făcute, prezentăm
rezultatele cercetării efectuate pe teren. În cazul interviului, relația dintre operatorul de interviu și
respondent este una cordială deoarece analiza se realizează în amănunt. Operatorul de interviu
deține un ghid de interviu în care sunt trasate direcțiile de cercetare ce urmează a fi analizate.
Pentru ca interviul să se desfășoare natural, intervievatorul trebuie să fie familiar cu întrebările ce
urmează a fi adresate către participantul la interviu. În acest context, respondentul trebuie să
vorbească mai mult, să își exprime spontan gândurile și ideile care îi vin în minte atunci când
operatorul îi adresează o întrebare. (Apud Babbie, 2010)
În cadrul cercetării calitative de teren, nu putem anticipa direcția în care se va îndrepta
interviul deoarece răspu nsurile indivizilor pot avea multiple înțelesuri, însă intervievatorul trebuie
să fie capabil să focalizeze atenția respondentului către zona temei de cercetare. De asemenea, se
minimizează posibilitatea ca participantul la interviu să ofere răspunsuri de tipul nu știu sau să
folosească alte modalități de evitare a răspunsurilor. Totodată, atunci când o întrebare este vag
formulată sau pur și simplu nu a fost înțeleasă de către respondent, operatorul de interviu poate
oferi o explicație mai simplistă pentru a nu ajunge în situația de a nu obține un răspuns relevant.

14
Pe parcursul desfășurării interviului, operatorul își poate nota, pe lângă răspunsuri și anumite
obiecții cu privire la comportamentul indivizilor. (Apud Babbie, 2010)
Babbie, trasează și câteva direcții privind normele și conduita desfășurării unui interviu.
Astfel, intervievatorul trebuie să aibă un aspect plăcut, să nu fie îmbrăcat extravagant, să nu iasă
în evidență prin excentricitate, ci să denote modestie și neutralitate, pentru a nu influ ența
respondenții să nu participe la respectivul interviu. Operatorii de interviu trebuie, totodată, sa
creeze un mediu favorabil, propice desfășurării interviului, iar respondentul să nu se simtă în niciun
fel agasat sau forțaț să ofere anumite detalii d in viața personală pe care nu le vrea a fi făcute
publice. (Apud Babbie, 2010)
Definirea populației
În cadrul cercetării, populația va fi formată din veterani de război, participanți la conflictele
militare din Afganistan în perioada 2002 – 2019. Populația țintă va fi constituită din militari de sex
masculin, care au asigurat pacea și securitatea în cadrul misiunilor „Enduring Freedom” din
Afganistan. Calitatea de veteran de război va fi demonstrată prin documente de atestare furnizate
de către aceștia. Vârstele și perioada de participare a militarilor în cadrul misiunilor vor fi diferite
pentru a putea analiza percepția în funcție de experiență și evoluția războiului.
Eșantionarea
În cadrul cercetării, eșantionarea va fi nonprobabilistică. Conform lui Babbie, tipurile de
eșantionare nonprobabilistică sunt: „selecția subiecților cei mai disponibili, eșantionarea bazată pe
un scop predefinit, eșantionarea în bulgăre de zăpada și eșantionarea pe cote”. (Earl Babbie, 2011)
Dat fiind faptul că, în cadrul ce rcetării, am ales să analizez o temă de nișă, cu o populație relativ
restrânsă, procesul de selecție se va face conform eșantionării bazate pe un scop predefinit . Selecția
persoanelor se va realiza în baza statutului de veteran de război din Afganistan în perioada 2002
– 2019 . La această cercetare vor participa 18 militari, ce au activat în Afganistan în perioade
diferite pentru a putea analiza impactul războiului în funcție de faza acestuia și mentalitatea
soldaților în funcție de vârstă.

15
Operaționali zarea conceptelor
În figura 1 este prezentat un model de operaționalizare a conceptului de motivație în ceea ce
privește statutul de veteran de război. Acesta prezintă un cadru care definește factorii instrinseci și
extrinseci c e determină militarii să participe la conflictele din teatrele de operații din Afganistan.
Factorii pot fi multiplii și pot varia de la dorința de autocunoaștere sau de a tingere a anumit or
idealuri pănâ la câștiguri financiare și îndeplinirea pe plan profesional, în f uncție de personalitatea
fiecărui militar.

Motivația participărării la
misiuni
Factori intrinseci Factori extrinseci
1. Dorința de realizare pe plan
profesional
2. Recunoaștere
3. Nevoia de adrenalina
4. Dorința de a atinge anumite
idealuri
5. Posibilitatea de a învăța
lucruri noi
1. Posibilitatea unor câștiguri
materiale mai mari
2. Siguranța și protecția locului de
muncă
3. Avansarea pe o poziție
superiorară
4. Respectarea jurământului
depus

Fig. 1 – Motivația militarilor în ceea ce priv ește participarea la misiunile din Afganistan

16
În figura 2 , modelul explicativ prezintă conceptul de teatru de operații în a cărui spațiu se
desfășoară acțiuni la limita cu supraviețuirea și se nasc trăiri, stări, circumstanțe și senzații
nemaintâlnite de indivizi.

Figura 2 – Teatrul de operații

În figura 3 este prezentat un model de operaționalizare a conceptului de sindrom post –
traumatic instalat ca urmare a experiențelor din teatrele de operații din Afganistan. În acest sens
este descris impactul fenomenului asupra militarilor.

Teatrul de
operații Provocări Obstacole

Gloanțe
Insurgenți
Curaj Echipament militar
Terorism
Disciplină Obiective
Tactică de luptă
Sindrom post –
traumatic Anxietat e Tulburare
Depresie
Calitatea vieții
Conflict
Reintegrare Alcool
Sănătate mintală
Figura 3 – Sindrom post -traumatic Sânge
Bariere culturale
Coșmaruri Atacuri Risc Conflict
Spirit de sacrificiu Pregătire
Opoziție Agresivitate

17
Descrierea cercetării
Cercetarea se va realiza în prima jumătate a anului 2020, prin selectarea unui eșantion în
baza cunoașterii caracteristicilor populației studiate si a scopului cercetării. În acest sens,
eșantionarea se va face pe baza unui scop predefinit: selectarea veteranilor de război din
Afgani stan, care au activat în misiuni de Asigurare și Menținere a Păcii în perioada 2002 – 2019.
Astfel, cercetarea se va concentra pe studierea unei subcategorii din populația respectivă, astfel
încât să po ată fi colecta te suficiente date pentru scopul cercetă rii. Accesul către subiecți va fi
realizabil cu ajutorul tatălui meu, fost militar și soldat în teatrele de operații din Afganistan, actual
veteran de război. Acesta mă va îndruma către militarii care au luptat de -a lungul timpului pe
frontul din Afganista n.
Pentru acest studiu am ales să utilizez o metodă calitativă de cercetare și anume tehnica
interviului pentru a putea surprinde esența răspunsurilor transmise de subiecți. De asemenea,
interviul va fi individual, față în față pentru ca respondentul să nu se simtă intimidat intrucât
subiectul cercetării este unul destul de sensibil ce îl vizează în mod direct. Interviul va fi
semis tructurat cu un set de întrebări dinainte stabilite, însă vor fi și întrebări ad -hoc pentru a putea
înțelege mai în profunzime anumite nuanțe ale cercetării. Subiecții vor fi asigurați că datele
obținute vor fi prelucrate doar în scopul cercetării.
Capitolul 4 – Rezultate așteptate

Întrucât tema este destul de sensibilă mă aștept să întampin oarecare limite cu privire la
diferite răspunsuri deoarece respondenții se pot simți jenați și vor fi reticenți atunci când va veni
vorba de anumite întrebări.
În ceea ce privește cercetarea, mă aștept ca principalul factor determinat în participarea la
misiuni le din Afganistan să fie cel de ordin financiar . De asemenea, consider că relația cu
divinitatea să se amplifice pentru că militarii trăiesc zi și noapte într -un spațiu asediat de pericole.
Totodată, comportamentul va fi descris ca fiind mai insensibil, inert după experiența din
Afganistan, iar satisfacția cu viața va fi mai crescută pentru persoanele care nu suferă de sindromul
post-traumatic și mai scăzută pe ntru cei care suferă de acest sindrom. De asemenea, mă aștept ca
respondeții să recunoască mai greu c ă după întoarcerea din Afganistan au avut sau încă au de -a

18
face cu sindromul post -traumatic și efectele lui. În ceea ce privește omogenitatea familiei, s unt de
părere că aceasta va fi mai scăzută întrucât comportamentul militarului va fi mai dur și mai rece
după întâmplările trăite pe front.

19
Bibliografie
1. Anastasiu, I. (2011). Cultur ă şi diversitate . Bucure şti: Editura A.S.E.
2. Atanasiu, M, Repez. F, (2013). Securitatea și apărarea țării în contextul amenințărilor
teroriste, Cssas.unap.ro.
3. Babbie, E., Gherghina, S., Jigl ău, G., & Andriescu, M. (2010). Practica cercet ării sociale ,
Iaşi: Polirom.
4. BADIU, M. (2016). Participarea structurilor de for țe ale armatei României la lupta
împotriva terorismului în condițiile angajării responsabile față de principiile democrației,
normele dreptului international, demnitatea umană și drepturile fundamentale ale omului,
București, Unap.ro
5. Chelcea, S. (2001). Tehnici de cercetare sociologic ă. Bucure şti: SNSPA, pp.122, 126.
6. Duțu, P. (2010). ROLUL FORȚELOR ARMATE ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA
TERORISMULUI. FORME ȘI PROCEDEE DE ACȚIUNE SPECIFICE ANGAJĂRII
FORȚELOR ARMATE ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI. [online]
Cssas.unap.ro. Available at:
https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/rolul_fortelor_armate_in_lupta_impotriva_terorismului
.pdf
7. Frunzulic ă, D., Maior, G. and Kennedy, R. (n.d.). Marea ecua ţie – Afganistan. București,
8. Gheorge, V. (2005). RĂZBOIUL B AZAT PE REȚEA ÎN FIZIONOMIA NOILOR
CONFLICTE MILITARE. [online] Cssas.unap.ro. Available at:
https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/rbr_in_fizionomia_noilor_conflicte_militare.pdf
[Accessed 21 Nov. 2019].
9. Hentea, C., Scafe ş, C. and Serbanescu, H. (2004). Arm ata romana in misiuni internationale.
Bucuresti: Coresi.
10. Hinojosa, R. (2011). Using military friendships to optimize postdeployment reintegration
for male Operation Iraqi Freedom/Operation Enduring Freedom veterans. [online]
Rehab.research.va.gov. Availabl e at:
https://www.rehab.research.va.gov/jour/11/4810/hinojosa4810.html
11. Moldoveanu, C. (2012). EBSCOhost | 85207316 | TEATRUL DE OPERAȚII DIN
AFGANISTAN. . Web.a.ebscohost.com.
12. Mureșan, M. (2005). VIITORUL CONFLICTELOR MILITARE. [online] Cssas.unap.ro.
Available at: https://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/rv -vr.pdf [Accessed 21 Nov. 2019].

20
13. Neagoe, V. (2011). Afganistan – zece ani de război contra terorii. București: Editura
Militară.
14. Note de curs, (2011). ANALIZA CONFLICTELOR INTERNATIONALE SI
MANAGEMENTUL IN TEGRAT AL CRIZELOR. [online] Available at:
https://www.academia.edu/35321822/ANALIZA_CONFLICTELOR_INTERNATIONA
LE_SI_MANAGEMENTUL_INTEGRAT_AL_CRIZELOR
15. Sayers, S., Farrow, V., Ross, J., & Oslin, D. (2009). Family Problems Among Recently
Returned Military Ve terans Referred for a Mental Health Evaluation.
16. Sarcinschi, A. (2015). CONFLICTELE ATIPICE ALE SECOLULUI AL XXI -LEA.
[online] Cssas.unap.ro.
17. Scarlat , D. (2015). ROMANIAN ARMED FORCES CONTRIBUTION TO THE
STABILITY IN AFGHANISTAN AND THE BUILD UP OF THE SECURITY
ENVIRONMENT. [online] Armyacademy.ro. Available at:
http://www.armyacad emy.ro/reviste/rev2_2015/Scarlat.pdf
18. Şandor, S. (2013). Metode şi tehnici de cercetare în ştiinţele sociale. Bucure şti: Tritonic.
19. Xenofontov, I. (2010). R ăzboiul din Afghanistan (1979 -1989). Ia şi: Lumen.

21

Anexe
Ghid de interviu
1. Care este numărul de misiuni la care ați participat în teatrul de operații din Afganistan?
2. Care au fost motivele pentru care ați ales să plecați într -o misiune în Afganistan pentru
prima dată? Dar pentru a doua oară? (dacă este cazul)
3. Ce a însemnat pentru dumneavoastră frontul din Afganistan?
4. Cum arată un moment critic în Afganistan?
5. Care au fost cele mai grele misiuni? De ce?
6. Ce ați simțit în momentul în care ați fost prins într -o ambuscadă de către insurgenți?
7. Cum ați gestionat momentele de cumpănă?
8. Ce im pact au avut aceste situații din punct de vedere al relației cu Divinitatea?
9. Care a fost rețeta succesului pentru a face față în cele 6 luni de misiune în Afganistan?
10. Ce schimbări ați sesizat după întoarcerea din teatrul de operații în ceea ce privește
mentalitatea? Dar relația de familie?
11. Cum s -a desfășurat procesul de reintegrare socială după viața militară?
12. Care au fost procedurile medicale și psihologice pe care le -ați urmat imediat după misiune?
13. Ce efecte ale sindromului post -traumatic ați resimțit la întoarcerea din Afganistan?
14. Cum ați combătut acest sindrom?
15. Ce regrete aveți după experiența Afganistan?