Morfostructura Si Functiile Urbane ale Orasului Targu Jiu

=== targu jiu ===

Copertă

Foaie de titlu

Cuprins

TITLU: Morfostructura si functiilre urbane ale orasului Targu Jiu

Introducere

Capitolul 1. Probleme teoretice si metodologie

Capitolul 2. Influenta factorilor naturali in evolutia morfostructuri si dezvoltarea functilor urbane

2.1. Localizare

2.2. Relief și geologie

2.3. Clima

2.4. Hidrologie

2.5.Vegetatie, fauna si soluri

Capitolul 3. Evolutia teritorială a orașului….

Capitolul 4. Particularitățile geodemografice ale orașului….

asta ultimii 5 ani

Capitolul 5.Functiile urbane ale orasului….

5.1Functia de transport

5.2. Functia industrial

5.3Functia comerciala

5.4Functia financiar bancara

5.5Functia medico-sanitara

5.6Functia cultural-educativa

5.7 Fyunctia politico-administrativa

5.8 Functia turistica

5.9 Functia agricola

Capitolul 6. Zonele funcționale ale orașului….

Concluzii

Introducere

Lucrarea de față, „Studiu geografic al municipiului Târgu-Jiu”, reprezintă o încercare de prezentare monografică a celui mai important centru urban din județul Gorj, în care au fost îmbinate, elemente de geografie fizică, cu elemente de geografie umană și economică. Au fost puse astfel în evidență posibilitățile de dezvoltare ale orașului în cadrul rețelei urbane a țării.

Categorie geografică cu un profund caracter istoric a cărei existență este hotărâtă de modul de încadrare în ritmul și specificul dezvoltării economice a unei perioade determinate, orașul constitue unul din obiectivele principale ale cercetării în geografia umană. „ Formă de organizare, înzestrare și utilizare a unui teritoriu în scopul concentrării, transformării și redistribuirii produselor necesare întreținerii, recreerii și progresului unei populații de pe arii foarte variate ca dimensiuni”,( Vintilă Mihăilescu, 1973), orașul este un produs al regiunilor în cadrul cărora a apărut și cu care intră într-un proces de relații reciproce, între care se afirmă cel mai puternic relațiile economice.

În decursul îndelungatei sale existențe, orașul Târgu-Jiu, și-a amplificat structura funcțională, și-a lărgit zonele de influență, devenind principalul factor și în același timp cel mai activ al dezvoltării economico-sociale și cultural științifice.

În acest studiu am abordat următoarele teme:

Istoricul cercetărilor;

Cadrul natural;

Cadrul socio-economic, în care sunt tratate probleme de geografie umană și economică;

Poziția geografică este considerată de Simion Mehedinți „ un criteriu foarte sugestiv pentru geografie” pentru o mai bună cunoaștere a factorilor care au stat la baza dezvoltării ulterioare a orașului.

Vintilă Mihăilescu, afirmă că „ geografia are ca sarcină să depisteze, să caracterizeze și să explice așezările urbane ca întreguri nedisociate, adică, ca elemente ale peisajului și cantității funcționale integrate în teritoriu și în istorie, ceea ce nu se poate face fără o raportare a complexului urban la poziția geografică” ( 1973 ).

Analizând condițiile geografice de ansamblu ale orașului Târgu-Jiu, lucrarea încearcă să scoată în evidență rolul polarizator al acestuia. Poziția centrală în cadrul depresiunii , a favorizat dezvoltarea sa ca centru urban polarizator cu o puternică influență în cadrul acesteia. În acest sens, se pun în evidență relațiile reciproce dintre orașul Târgu-Jiu și zona sa de convergență. Determinarea particularităților evoluției sale teritoriale și funcționale, s-a făcut în raport cu așezarea sa geografică, cu condițiile naturale ale vetrei și depresiunii Târgu-Jiu, precum și cu factorii social-economici.

În analiza condițiilor naturale s-au urmărit atât elementele de ordin calitativ, cât și cele de ordin cantitativ, pentru scoaterea în evidență a sitului.Această analiză a fost începută în etapa de cabinet pe baza studiului hărților topografice și a materialelor bibliografice și continuă în etapa de teren, unde observarea directă și căutarea detaliată a fenomenelor a dus la cunoașterea particularităților morfologice, climatice, hidrologice, biogeografice și pedologice, pentru cunoașterea în detaliu a formelor diverse sub care se prezintă îmbinarea și corelarea componentelor cadrului natural și a modificărilor obținute în urma acțiunilor umane în zonă.

Studiul de geografie umană a necesitat și analiza populției sub toate aspectele, pentru stabilirea particularităților geodemografice ale municipiului Târgu-Jiu.

În cadrul capitolului de „Geografie istorică și organizarea teritoriului”, s-au analizat elemente de toponimie geografică și continuitatea așezării din momentul apariției sale, descoperirile arheologice din perimetrul municipiului și împrejurimi care atestă vechimea așezării. Pentru acestea de un real folos au fost analiza colecțiilor de documente și a materialelor bibliografice, prima parte a fost rezervată istoricului orașului.

Capitolul de economie prezintă situația economică actuală a municipiului Târgu-Jiu, care este strâns legată de cea a economiei naționale, aflându-se într-o perioadă de restructurare și de reforme. Economia municipiului Târgu-Jiu este influențată și de specificul local pentru că fiind regiune minieră, mulți agenți economici din  industrie s-au profilat pe activități legate de minerit.

Având în vedere că Tg -Jiu este orașul operelor lui Brâncuși, acestea ocupă și ele un loc aparte în această lucrare. Sunt trecute deasemenea în revistă și alte obiective turistice relevante pentru municipiu.

Partea științifică a lucrării se încheie cu o prezentare pe scurt a dotărilor și activităților social- culturale existente în municipiul Târgu-Jiu.

Ultimul capitol al lucrării include diverse modele, strategii și tehnici didactice activizante pentru o învățare deplină a geografiei.

Capitolul 1. Morfostructura și funcțiile urbane ale orașului Târgu Jiu

1.1. Delimitări conceptuale

Caracteristicile de bază ale urbanizării din România sunt determinate de tipul de societate. Toate etapele de dezvoltare modernă a orașului au fost însoțite de încercarea de a crește în mod artificial proporția populației urbane prin definirea diferitelor categorii spațiale juridice (comunități suburbane, comunități incluse în orașe, așezări de tip urban etc.).

În general, procesele de urbanizare la nivel mondial sunt complexe din cauza diferitelor niveluri de dezvoltare ale națiunilor lumii. În același timp, interacțiunea dintre diferitele sisteme urbane conduce la apariția unor procese contradictorii ce reflectă unele distorsiuni destul de acute.

Schimbarea sistemului politic în 1989 a stabilit un nou mediu pentru sistemul urban din România, marcat de procesul de integrare în UE și NATO, de globalizarea continuuă a economiei românești, privatizarea și liberalizarea terenurilor urbane și a pieței de locuințe, descentralizare și creșterea ponderii și importanței nivelului local.

Orașul, prin complexitatea sa, are propriul sistem de funcționare și generează fluxuri și structuri care sunt menținute în limitele urbane într-un mod individualist. Cu siguranță, orașul este un sistem deschis, dar nu în totalitate, astfel că există suficiente resurse și mecanisme care să permită o perioadă temporară de funcționare cu mai puține fluxuri de intrare.

În general, orașul este utilizatorul unor fluxuri de intrare diversificate, unele permanente, altele temporare sau ocazionale, având o structură dominată de greutate și de energie. De obicei, fluxurile de intrare depășesc fluxurile de ieșire în cantități absolute, cea mai mare parte a acestei diferențe fiind exprimate prin extinderea zonelor construite (rezidențiale, industriale și de transport), cu facilități sociale care satisfac nevoile biologice ale unei forțe de muncă și populații mai mari.

Dezvoltarea contemporană a orașelor relevă – în condițiile de contracție a spațiului – o dependență mult mai redusă a orașelor în aceste zone de influență în comparație cu noile tipuri de relații induse de specializarea funcțională și interdependența globală. Acest lucru înseamnă că relațiile dintre oraș și mediu se extind la limite de necrezut și acest lucru a devenit sensibil la ceea ce se întâmplă la nivel continental și global.

1.2. Dinamica diferitelor funcții utbane

Urbană

Evoluția demografică a orașelor din România și diferențele teritoriale reflectă politicile extrem de centralizate de dezvoltare teritorială și sectorială, din a doua jumătate a secolului trecut. În evoluția activităților economice urbane există trei etape principale: revoluția industrială, cu impact asupra centrelor regionale și orașelor industriale specializate nou create (perioada: 1950-1970); industrializarea centrelor județene și altor orașe de mărime medie (perioada: 1970-1980); industrializarea orașelor mici și localităților rurale, desemnate ca viitoare centre agro-industriale (perioada: 1980-1989).

Industrială

În analiza funcțiilor industriale, se poate distinge două etape: una exagerată a aceastei funcții, mai ales în ultimii ani ai regimului totalitar, și o alta de reducere a funcției industriale, în trecerea de la economia centralizată la economia de piață.

În evoluția activităților industriale post-decembriste în oraș, se poate distinge o primă perioadă – în jurul anului 1990 – prin turbulență generală; o a doua perioadă care arată o scădere dramatică a producției industriale și creșterea șomajului în România postsocialistă. În perioada 1995-1997 a existat o anumită revigorare a producției industriale, urmată de schimbări economice profunde, în perioada 1997-2000, prin restructurare și privatizare. După anul 2000 industria a cunoscut o experiență de restructurare în continuare, în paralel cu un proces de revitalizare legat de privatizarea giganților industriali ai țării.

Politico-administrativă

Aceasta este una dintre cele mai importante probleme în dezvoltarea și evoluția orașelor, dând un impuls tuturor activităților economice, particular, după principalele reforme administrativ-teritoriale ale secolului al 20-lea. Pierderea funcțiilor politico-administrative de către unele orașe a avut efecte negative asupra dinamicii urbane atunci când fostele centre județene și-au pierdut funcțiile prin reforma zonelor administrative din 1950.

În condițiile tranziției la economia de piață pot să apară unele schimbări în ierarhiile politico-administrative, prin intermediul funcțiilor care decurg din punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare regională care urmăresc să diminueze diferențele teritoriale.

Culturală și educațională

În ciuda caracterului său difuz, această funcție este unul dintre elementele cele mai generatoare de relații între oraș și țară. În structura centrelor urbane, centrele educaționale și culturale sunt distincte, de obicei, cu mai mult de 6,5% din populația activă ocupată în educație și cultură – și peste 7,5% în centrele universitare mari (Cluj Napoca, Timisoara, Brașov, Iași) și a unor centre mici cu o viață culturală în mod tradițional puternică, mai ales în Transilvania. După 1990 instituțiile de învățământ superior (public sau privat), au fost înființate în cele mai multe centre județene, exemplu universitățile din Târgoviște, Alba Iulia, Târgu-Jiu, Arad.

După anul 1998, sistemul de învățământ în masă a devenit o realitate și universitățile au fost în măsură să primească toți studenții care-și putea plăti taxele pentru studii. În perioada 2004-2005, universitățile au oferit un număr mare de locuri care puteau fi ocupate de absolvenții de liceu din 2003-2004.

Comercială

Această funcție este principală în orașe cu activități turistice și terapii curative și, de asemenea, în orașele mari. Cel mai mare procent (mai mult de 12%) din populația activă ocupată în comerț este specifică orașelor mici din munți, cu un flux turistic și potențial curativ ridicat (Vatra Dornei, Borsec, Covasna, Sinaia, Bușteni, Călimănești, Băile Herculane) și, de asemenea, stațiunilor din sudul litoralului Mării Negre (Constanța, Eforie, Mangalia, Techirghiol).

Evoluția pozitivă a funcțiilor comerciale este clară în orașele mari, care au atras unități comerciale moderne; unele specializate, generând o suprafață mare de influență ce se extinde dincolo de oraș ca întreg, sau ca părți ale lanțurilor de supermarketuri Metro, Billa, Carrefour, Bricostore, Cora, Auchan, etc. După ce aceste supermarket-uri au apărut, am asistat la o expansiune a acestora din zonele inițiale de periferie, chiar în interiorul orașului, în conformitate cu deciziile ulterioare ale municipalităților.

Dinamica intra-urbană

Structura internă a orașului, care reflectă evoluția istorică specifică, caracterizată printr-o succesiune de faze de reglare, punctează un anumit mod de organizare a spațiului urban. Dinamica intra-urbană trebuie să ia în considerare efectele teritoriale ale mobilității în interiorul acestui spațiu și astfel, sunt identificate trei tipuri de evoluție:

– evoluția californiană, care se caracterizează prin faptul că orașul este marginalizat de extinderea și dezvoltarea zonelor suburbane și rural-urbane;

– evoluția renană, care se caracterizează prin faptul că sistemul urban cuprinde o rețea densă de centre urbane mai mici;

– evoluția pariziană, care se caracterizează prin faptul că concentrațiile urbane sunt foarte importante și mobilitatea este extrem de limitată din cauza congestiei urbane (Bonnet, 2000).

Cu toate acestea, evoluția societății românești în ultima jumătate de secol a produs mai multe distorsiuni în structura internă a orașelor, care decurg din politica centralizatoare a regimului totalitar. Intervențiile statului asupra structurilor urbane erau adesea radicale și incoerente.

În general, structura principală a unui oraș are patru subsisteme: un subsistem de suport, esențial pentru alte două subsisteme extrem de dinamice (populație și activități economice), precum și un subsistem ce de ajutor al populației, energia și fluxurile de informații din interiorul orașului. La prima vedere, orașul este un sistem teritorial antientropic.

Orașul este o entitate ce este în mod constant structurată în funcție de procesele de urbanizare, sub-urbanizare, peri-urbanizare și gentrificare. Schimburile între oraș și mediul său minimizează procesul de dezvoltare entropică, făcând orașul să reziste tendinței ca structurile interioare să se dezintegreze în elemente primare. Din ce în ce mai multe și mai complexe, există modificări spontane permanente în anumite segmente ale existenței orașului.

Evoluția recentă a orașului dovedește că răspunsul la mediul său este extrem de complex și are de obicei o materializare spațială. Pe de altă parte, în dinamica recentă a interacțiunii oraș-spațiu se poate distinge o succesiune de fenomene, care au un impact direct asupra procesului de structurare internă, precum și de structurare a relațiilor cu mediul în care se dezvoltă: urbanizare, sub-urbanizare, peri-urbanizare și gentrificare.

Dezvoltarea societății umane arată că orașele nu pot exista izolate de împrejurimile lor: mai degrabă există interconexiuni permanente. Metodologia analizei sistemului de habitate s-a dezvoltat prin reinterpretarea teoriilor care au apărut în timpul perioadei de dezvoltare a gândirii geografice concentrate asupra economiei spațiale, producând idei remarcabile despre punctele centrale, relațiile bazate pe mărime și baza economică urbană.

Procesele de urbanizare la nivel mondial sunt complexe din cauza diferitelor niveluri de dezvoltare ale națiunilor lumii. În același timp, interacțiunea dintre diferitele sisteme urbane conduce la apariția unor procese contradictorii ce reflectă unele distorsiuni destul de acute.

În România, alternanța perioadelor stabile și turbulente a fost o caracteristică a sistemului nostru urban. Stabilitatea este dominantă pe termen scurt, dar pe termen lung nu există nicio stabilitate absolută în dinamica orașului.

Instabilitatea, la nivelul sistemului urban, este determinată de relația dinamică dintre orașele care deranjează ierarhiile locale, regionale și naționale, producând o tulburare similară cu haosul. În dinamica sistemului urban românesc după 1945 au existat mai multe perioade de stabilitate, tranziție la instabilitate și de instabilitate. În plus față de influențele generate prin dezvoltarea economică inegală, turbulențe mari au rezultat din deciziile politico-administrative care au implicat crearea de noi orașe.

După 1989, distorsiunile socio-politice s-au inversat și au dat naștere restructurării industriale, reformei agriculturii și creșterii sectorului terțiar în economia urbană, creând un exces de forță de muncă în zonele urbane.

Astfel, evoluția sistemului urban din România în ultimele decenii a văzut alternarea perioadelor de stabilitate și de instabilitate, chiar dacă per ansamblu există o ierarhie relativ constantă și configurată la diferite niveluri. Astfel, noul sistem urban național este rezultatul unui lanț de fluctuații care afectează evoluțiile interne ale fiecărui oraș, și perturbă mediul în care se dezvoltă, și categoriile de orașe ca întreg.

1.3. Dinamica urbană în regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia

La recensământul din 2002, existau 32 de orașe în cadrul Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, care coincide în general cu provincia istorică Oltenia; populația a variat între 2,977 locuitori în Băile Govora și 302601 locuitori în Craiova, cel mai mare oraș din regiune. Cele mai multe dintre orașe (20) sunt mici, cu mai puțin de 20.000 de locuitori, acumulând doar un sfert din populația urbană a Olteniei. Aproape jumătate din populația urbană din regiune locuiește într-unul din orașele mari – Craiova, cu o populație de peste 300.000 de locuitori, Râmnicu-Vâlcea și Drobeta Turnu-Severin.

Evoluția populației

La fel ca în toate regiunile țării, populația urbană din Oltenia a avut o evoluție pozitivă, cu intervale de timp atunci când a crescut în mod constant, mai ales în ultima jumătate a secolului 20, urmată de o stagnare sau creșterea ușoară de la începutul secolului 21, ca urmare a creșterii migratoare și naturale. Multe sate mai mari au fost declarate orașe, acest lucru, de asemenea, crescând numărul populației urbane.

Fig. 1.1. Harta Olteniei.

Sursa: locatiicazare.ro

Dezvoltarea industrială a multor orașe din regiune, a dus la exodul forței de muncă din mediul rural spre așezările urbane și orașele în principal industriale, precum și la creșterea naturală considerabilă, numărul de locuitori a crescând în mai multe orașe care au trecut de la o categorie demografică la alta. Acesta este cazul Craiovei, care pe parcursul intervalului 1956-1966 se alătură orașelor mari, cu mai mult de 100.000 de locuitori, în timp ce alte trei orașe importante ale regiunii – Târgu-Jiu, Râmnicu-Vâlcea și Caracalul depășesc 20.000 de locuitori; acestea din urmă sunt considerate ca fiind orașe mijlocii.

Între 1966 și 1977, populația din Craiova aproape că se dublează, în timp ce Drobeta Turnu-Severin si Targu-Jiu, au mai mult de 50.000 de locuitori. Slatina, ca reședință de judeș a unuia dintre cele cinci județe ale regiunii, având de asemenea activități industriale de mare importanță pentru economia națională, a cunoscut o creștere continuă a numărului populației, intrând în categoria orașelor medii.

Din 1977 până în 1992, Craiova depășește pragul de 300.000 de locuitori, devenind unul dintre cele mai mari opt orașe ale țării, în timp ce Râmnicu-Vâlcea și Drobeta Turnu-Severin se alătură categoriei orașelor mari, cu mai mult de 100.000 de locuitori. Șapte orașe (Motru, Balș, Corabia, Băilești, Calafat și Drăgășani) din regiune au mai mult de 20.000 de rezidenți.

Analiza dinamicii populației orașelor din Oltenia pe termen lung, atrage atenția spre mai multe categorii de orașe:

cum ar fi Târgu-Jiu orașe cu o evoluție explozivă, ale căror populații au crescut de 5 ori mai mult (Târgu-Jiu, Râmnicu -Vâlcea, Slatina, Rovinari, Craiova);

orașe cu o evoluție pozitivă în cea mai mare parte a perioadei, marcată de intervale de timp cu creștere ridicată și lentă, urmată de o ușoară reducere a dimensiunii populației după 1992 (cele mai multe orașe);

orașe având o evoluție sinuoasă, unde intervalele de creștere alternează cu intervale de regresie: Segarcea, Țicleni, Ocnele Mari etc;

unele orașe cu o evoluție negativă pe parcursul întregii perioade, populația lor scăzând în continuu: Vânju Mare, Novaci.

1.4. Ierarhia orașelor în funcție de metoda mărimii după rang

Metoda rangului orașelor presupune existența unei legături directe între populația unui oraș și rangul său în ierarhia națională sau regională. Din moment ce sistemele urbane au uneori o evoluție discontinuă, cu multe inflexiuni, sunt supuse intervenției directe a statului, mai ales într-un regim politic și economic centralizat, astfel cum a fost cazul în România, timp de aproape 50 de ani, structura ierarhică a sistemului urban se modifică.

În cazul României, reorganizarea administrativ-teritorială a modificat ierarhiile de mult timp stabilite, ceea ce duce la noi ierarhii, schimbând orașele principale la nivel regional. În afară de reorganizarea administrativă a teritoriului României, factori precum industrializarea, exodul rural și apariția unor noi orașe și-au lăsat amprenta asupra ierarhiei urbane.

Din toate orașele din Oltenia, Craiova a avut poziția cea mai stabilă, a cunoscut o creștere continuă și rapidă a numărului de locuitori, afirmându-se ca centru polarizator al regiunii timp de secole.

Pe parcursul perioadei 1956-1966, cele mai mari orașe din regiune au câștigat locuri în ierarhia națională, cel mai mare salt avându-l Slatina – 10 locuri, în 1966, care ajunge pe locul 66. Celelalte orașe au căzut unele locuri în ierarhia urbană națională; cea mai mare coborâre caracterizează orașele din județul Vâlcea, unde, în ciuda faptului că populația lor a crescut, dinamica demografică a fost mult mai lentă în comparație cu alte orașe. Astfel, Băile Olănești pierde 16 locuri, ajungând pe poziția 175, Drăgășani 14 locuri și Băile Govora 13 locuri.

Începând cu anul 1966, Craiova este în mod constant pe locul 8 în ierarhia națională, cu o stabilitate remarcabilă, timp de aproape patru decenii, nu numai din cauza funcțiilor sale administrative (reședință de județ și fostă reședință de regiune), dar cel mai mult ca urmare a faptului că, la fel ca si alte orase medievale, „ele erau capitale sau centre principale ale unor provincii istorice românești, fapt ce le-a asigurat un loc privilegiat în timp” (Neguț, S. 1997, p. 107).

Drobeta Turnu-Severin este un alt centru cu o dinamică destul de liniară, câștigând doar câteva locuri în ierarhia urbană, spre deosebire de Târgu-Jiu, Râmnicu-Vâlcea și Slatina, care în urma reorganizării teritoriale și administrative din 1968, când au câștigat funcții administrative, au făcut salturi importante în ierarhia națională. Astfel, între 1966 și 1977, Râmnicu-Vâlcea ajunge pe locul 24 (în comparație cu 50 în 1966), iar Slatina pe 38 (urcând 28 de locuri).

Cele trei reședințe județene menționate mai sus au profitat mult de politica guvernului, având rol central în cadrul județului, cu investiții majore din partea statului, cu mult peste resursele județelor de forță de muncă, fapt care a favorizat migrarea populației din rural. „În consecință, ele s-au dezvoltat rapid și excesiv în comparație cu alte orașe, unele dintre ele devenind chiar mai importante pentru subsistemele regionale urbane”.

Caracalul este exemplul tipic; era o fostă resedință de județ între cele două războaie mondiale, dar nu și-a păstrat funcțiile sale administrative, începând cu 1968, cu toate că era cel mai mare oras din judetul Olt, căzând de pe locul 53 în ierarhia națională în 1966 pe locul 59 în 1977. Competiția între Caracal și Slatina s-a manifestat în zonele de influență, fiind controlată de stat într-o anumită măsură, până în 1990.

Orașele în care activitățile industriale s-au dezvoltat, de asemenea, au câștigat locuri în ierarhia națională, deoarece acestea au atras o mulțime de persoane. Acesta și este cazul următoarelor orașe:

Balșului care urcă 27 de locuri;

Orșovei (16 locuri);

Drăgășani.

Pe de altă parte, opt orașe experimentează căderi mari în ierarhia națională:

Ocnele Mari (53 locuri), ajungând pe locul 230 în 1977;

Băile Govora (53 locuri);

Băile Olănești (37 locuri);

Călimănești (34 locuri).

Mai mult de jumătate din orașele care au căzut în ierarhia națională și regională fiind situate în județul Vâlcea.

Din noile orașe declarate în 1968, numai Motru a intrat in primele 100 de orașe din țară (fiind pe locul 85 în 1977 și rămâne acolo până în 1992). Alte cinci orașe noi (Brezoi, Novaci, Horezu, Baia de Aramă și Țicleni) au rămas printre cele mai mici orașe din țară, cu o evoluție demografică nesemnificativă, în principal ca urmare a profilului lor economic, cu activitățil ae sectorului primar, atrăgând puțină populație din zona înconjurătoare.

Fig. 1.2. Orașe ale regiunii Sud-Vest Oltenia.

Sursa: rasfoiesc.com

Este de remarcat faptul că până în 1977, opt din cele douăzeci și nouă de orașe din Oltenia au fost sub medie. Mai mult de jumătate dintre ele au fost orașe noi, declarate după 1968, în timp ce restul au fost vechi stațiuni balneoclimaterice.

Între 1977 și 1992, din cele cinci reședințe județene, doar Slatina câștigă unele locuri în ierarhia urbană, anjungând pe locul 31 în 1992, celelalte având același rang ca și în 1977 (Drobeta Turnu-Severin 22, Râmnicu-Vâlcea 24, Târgu-Jiu 26). Cu toate acestea, alte orașe au avut cele mai mari salturi: Balș (14 locuri), Drăgășani (10 locuri). Drăgănesti-Olt și Filiași sunt singurele așezări cu statut urban din anul 1968, care nu au câștigat niciun loc în ierarhia națională.

Micile orașe din județul Vâlcea și cele din Mehedinți continuă căderea lor în ierarhia urbană, deși mai lent decât în perioada precedentă, noile orașe au avut cele mai mari căderi: 44 locuri pentru Vânju-Mare (ajungând pe locul 222 în 1992) și 33 de locuri pentru Segarcea (pe locul 212).

După 1992, ca urmare a diminuării considerabile a creșterii naturale și migratoare, numărul locuitorilor crește foarte lent sau chiar scade, în cele mai multe cazuri, ierarhia națională și regională, de asemenea, asistând la schimbări mai mari sau mai mici. Pe parcursul perioadei 1992-2002, Oltenia diferă de celelalte regiuni românești printr-o stabilitate aproape perfectă în cadrul sectorului median și inferior.

Din cele 32 de orașe din regiune, doar două au urcat în ierarhia națională: Râmnicu-Vâlcea, care depășește Drobeta Turnu-Severin, urcă singur loc, iar 2 locuri urcă și Drăgășani. Corabia și Băileștiului, având un pic peste 20.000 de locuitori, coboară un singur loc.

Analiza variației gradelor orașelor în ierarhia națională pe termen lung indică faptul că există patru categorii de orașe: orașe care au o dinamică negativă, care au pierdut în mod continuu locuri în ierarhia națională (acestea sunt cele mai numeroase – 17 din 32), cum ar fi orașele mici din județele Vâlcea și Mehedinți; orașele cu o dinamică oscilatorie, care inițial au câștigat unele locuri, dar mai târziu au avut evoluție descendentă (Râmnicu-Vâlcea, Filiași, Scornicești, Drăgășani, etc.); orașe cu o dinamică pozitivă – toate reședințele județene și alte două noi orașe industriale – Motru si Rovinari. Un singur oras – Tg-Cărbunesti a reușit să păstreze aproape același rang pe parcursul întregii perioade analizate.

Preponderența orașelor cu o dinamică negativă și numărul relativ mic de orașe care au prezentat salturi pozitive în ierarhia națională evidențiază necesitatea urgentă a unor strategii și politici de restructurare a activităților economice și revitalizarea orașelor viabile, pentru a diminua discrepanțele în ierarhia regională și națională.

Capitolul 2. Influența factorilor naturali în evoluția morfostructuri și dezvoltarea funcților urbane

2.1. Localizare

Județul Gorj a fost atestat documentar înca din secolul al 15-lea. Date istorice relevă faptul că teritoriul actual al județului a fost parte a primei organizări politice de pe teritoriul României, voievodatul lui Litovoi (secolul al 13-lea). Numele său pare să fie legat inseparabil de râul Jiu (unii autori spun că etimologic, denumirea „Gorj” înseamnă Jiul de Sus).

Teritoriul și forma actuală a județului este rezultatul unui proces istoric, la sfârșitul căruia județul Gorj include formațiuni vecine precum Motru si Gilort.

În secolul al 17-lea, un județ având o formă apropiată de cea prezentă a Gorjului exista deja, fiind denumit Jiul de Sus.

Evoluția ulterioară a județului – ultimii 100 de ani – reprezintă o relativă stabilitate a formei sale, în pofida schimbărilor politice și administrativ-teritoriale frecvente. Ca rezultat al analizelor social-economice și spațiale efectuate între 1996-1997, județul Gorj a fost inclus în regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, una dintre regiunile cele mai armonioase cultural și relevante statistic.

Împreună cu județul Vâlcea, formează o subregiune de similitudine în cadrul Regiunii 4 Sud-Vest Oltenia.

Județul Gorj cuprinde 70 de unități administrativ-teritoriale principale, astfel cum se menționează în Legea 2/1968 (și modificările ulterioare). Gorjul este, probabil, unul dintre județele cele mai stabile din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, suferind puține modificări după Revoluția din 1989.

Astfel, între 1989-2007, nicio nouă comună nu a fost înființată prin disjuncție sau regrupare (având în vedere că, la nivel național, au fost de peste 200 de astfel de cazuri, aproximativ 5 noi comune pe județ). Au existat schimbări la nivel administrativ, prin apariția unor noi orașe.

Trebuie subliniat faptul că rețeaua urbană a județului s-a dezvoltat relativ recent, și, cu excepția Bucureștiului, toate celelalte orașe obținute la această denumire după 1966. Astfel, în 1968, Motru, Novaci, Târgu-Cărbunești și Țicleni au devenit orașe, în 1981 Rovinari a fost făcut oraș, de asemenea, și în 1989, Bumbești-Jiu, cu peste 11.000 de locuitori, la acel moment, devine al 7-lea cel mai mare oraș din județ. După 1990, alte două localități au fost declarate orașe: Tismana și Turceni (Legea 83/2004), cu o populație de 8.000 de locuitori fiecare. În anul 2000, Motru a devenit municipiu și al doilea oraș ca mărime după Târgu-Jiu, singurul din județ de peste 20.000 de locuitori.

Fig. 2.1. Împărțirea județului Gorj, după numărul de sate, comune și orașe.

Sursa: http://www.romaniaview.info/judet-gorj/localitati-judetul-gorj/.

În prezent, județul Gorj are două municipii: Târgu-Jiu și Motru, 7 orașe: Țicleni, Rovinari, Turceni, Novaci, Bumbești-Jiu, Târgu-Cărbunesti, Tismana și 61 de comune. Există 411 de sate (conform INSSE Gorj, 2004), dintre care 35 fac parte din orașe și 39 de municipalități. Acestora li se adaugă alte 15 localități aparținând de Târgu-Jiu, Motru, Rovinari și Turceni.

Fig. 2.2. Distribuția județului Gorj după numărul și numărul de populație al orașelor.

Sursa: http://www.romaniaview.info/judet-gorj/localitati-judetul-gorj.

Fig. 2.3. Evoluția populației orasului Târgu-Jiu.

Sursa: insse.ro

2.2. Relief și geologie

Județul Gorj se află în sud-vestul României, în partea de nord-vest a provinciei istorice Oltenia. Județul, cu o suprafață de 5602 km pătrați, se întinde pe ambele părți ale cursului mijlociu al râului Jiu.

Prin pozitia sa, a făcut parte de-a lungul timpului dintr-o zonă de graniță politico-administrativă (între Oltenia, Valahia și Transilvania sau Imperiul Austro-Ungar). Se învecinează cu județul Hunedoara, la nord, Vâlcea la est, Dolj la sud, Mehedinți la sud-vest și Caraș-Severin la vest.

Fig. 2.4. Harta județului Gorj.

Sursa: http://art-zone.ro/poze/harta_judetului_Gorj-720.html

Începând cu anul 1998, județul Gorj face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia. Cele 8 regiuni de dezvoltare sunt unități teritoriale NUTS II, în conformitate cu clasificarea făcută de către EUROSTAT (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene).

Geografic, județul este delimitat la nord de culmile munților Godeanu, Vâlcan și Parâng. Există trei treptr de altitudine, aproximativ egal distribuite, care urcă de la sud la nord: dealurile Podișului Getic, depresiunea subcarpatică a Olteniei și Carpații Meridionali.

Prin urmare, la nord, zona montană ocupă aproximativ 29% din suprafața județului și coboară de la înălțimi de peste 2.000 m, față de Depresiunea subcarpatică a Olteniei, marginită la sud de dealuri de 400-500 m înălțime. Acestea includ dealurile externe, depresiunea externă sau Depresiunea Târgu-Jiu – Câmpu Mare, dealurile interne și depresiunea internă.

Cea de a treia parte a județului, cea de sud (mai precis 37%), este o zonă de platou aparținând Podișului Getic. Județul este străbătut, de la nord la sud, de o rețea de râuri, dintre care cele mai importante sunt: râul Jiu, în mijloc, și afluenții săi, Motru pe partea dreaptă și Oltețul pe partea stângă, care, de asemenea formează zone importante de vale.

La capătul de sud-est, județul este drenat de râul Amaradia și în colțul de nord-vest de izvoarele Cernei. Râul Jiu, care străbate județul pe o lungime de 133 de km, formează principalul bazin hidrografic al județului Gorj.

Din cauza mișcărilor tectonice, relieful a fost determinat în mare măsură de rețeaua hidrografică, care străbate județul de la nord la sud.

2.3. Clima

În județul Gorj, există zone cu înălțimi cuprinse între 90 m și 2.518 m, îar clima diferă foarte mult de la o zonă la alta. Temperatura medie anuală variază între 10,80 C (Cruset, Țânțăreni, Ionești), 10,20 C (Târgu-Jiu) și 4,50 C (în punctul cu cea mai înaltă altitudine a Munților Parâng). Media anuală de precipitații variază între 585 mm (Țânțăreni) și 750 mm (Târgu-Jiu), și peste 1.500 mm în zona cea mai înaltă a Carpaților Meridionali.

Vânturile predominante bat ăe direcția NV-S-SE, dar, în general, frecvența și intensitatea lor crește pe măsură ce se înaintează mai departe spre nord.

2.4 Hidrologie

Există un singur bazin hidrografic, bazinul râului Jiu, care colectează apele mai multor afluenți (Sadu, Tismana, Jiltu, Motru, Gilort, Amaradia etc.) pe o suprafață de mai mult de 10 mii de hectare, cu excepția regiunilor de nord și de nord-vest, care sunt drenate de izvoarele Oltețului și Cernei. Există mai multe lacuri naturale (Câlcescu, Slăveiu, Mija) și lacuri artificiale (Ceauru, Cerna, Motru).

Hidrologia județului Gorj are trei componente principale:

– rețeaua hidrografică;

– apele subterane;

– apele pluviale sau de suprafață.

Rețeaua hidrografică care străbate județul Gorj de la nord la sud aparține jumătății superioare a bazinului hidrografic al Jiului și unei mici părți din bazinul hidrografic al Oltețului.

Râurile din zona de munte și au un debit mai mare de curgere și fluctuații de sezon. Cursurile de apă intermitente au o curgere non-permanentă, depind în întregime de precipitații.

Stratul de apă subterană se află la adâncimi diferite și, în general, se corelează cu formele de relief. Pe formele de relief înalte apare la adâncimi mai mari de 10 m, pe terase și pajiști, se află la o adâncime de 5-10 m, în zonele joase la 3-5 m și în luncile râurilor apare la 0-3 m.

Apele pluviale pot fi permanente sau temporare; ele determină forme de relief negative, și se corelează cu drenajul intern.

Fig. 2.5. Rețeaua de ape și afluenții râului Jiu.

Sursa: http://www.rowater.ro/dajiu/Continut%20Site/Acasa/Despre%20Noi.aspx

2.5 Vegetație, faună și soluri

Vegetația naturală. Din acest punct de vedere, județul Gorj este în mare parte acoperit de zone de păduri, care se divid în subzone: subzona pădurilor de stejar, subzona pădurilor de fag și subzona pădurilor de conifere. De la altitudini de peste 1.800 m, există jnepenișuri alpine.

În ceea ce privește vegetația naturală de pajiște, speciile acidophile și mezofile predomină.

Vegetația cultivată are o mare diversitate, datorită condițiilor climatice permisive. Cu excepția zonei de munte, în județul Gorj se cultivă cereale pe scară largă, legume, plante tehnice, specii pomicole, viticole, inclusiv unele specii care cteristice zonelor mai calde.

Fanua

Pe raza județului Gorj, în pădure, dar și în zonele montane se întâlnesc aceleași viețuitoare care sunt întâlnite pe întreg teriotoriul României, în zonele montane, depresiune și dealuri. Dintre animale, amintim: vulpea, ursul, lupul, iepurele. Păsări: vulturul, potârnichea, fazanul etc.

Fig. 2.6. Vulpea – mamifer întâjnit în județul Gorj.

Sursa: gorjeanul.ro

Solurile

Există trei categorii principale de soluri: soluri zonale, soluri intrazonale și soluri azonale.

Solurile zonale sunt cele mai frecvente și corespund climei și vegetației din Gorj. Există două categorii:

– soluri argiloase, cu soluri: argiluvisoluri brune, soluri argiloiluviale roșii, luvisol albic, planosoluri;

– spodosoluri: sol negru acid, podzoluri.

Fig. 2.6. Relieful județului Gorj.

Sursa: http://www.oocities.org/dmarioara/sbpodget.htm.

Cele mai întâlnite soluri intrazonale:

– cambisoluri: sol eumezobazic maro, solul brun roșcat, sol brun acid;

– solurile hidromorfe: lacoviștele (faeoziomuri, sol humic gleizat), gleiosol, soluri pseudogleice.

Cele mai întâllnite soluri azonale:

– litosol, regosoluri, protosoluri aluvionare, soluri aluviale, soluri puternic erodate.

Resurse naturale

Județul Gorj este unul dintre județele bogate în resurse naturale, în ceea ce privește atât cantitativ, cât și diversitatea. Aceste resurse pot fi identificate la nivelul terenurilor agricole și forestiere, precum și la nivelul resurselor minerale de suprafață și subterane. Apa și viața sălbatică (fauna și flora) sunt, de asemenea, valori ale cadrului natural.

În cadrul Regiunii de Dezvoltare 4, județul Gorj se distinge prin predominarea zonelor forestiere, precum și prin preponderența pajiștilor, fanețelor si livezilor. În ceea ce privește fondul funciar, județul Gorj este similar cu cel al județului Vâlcea.

Pădurile ocupă în principal, partea de nord a județului și văile principalelor cursuri de apă. Prin urmare, silvicultura și creșterea animalelor sunt importante ramuri și activități economice.

Resursele de apă sunt de asemenea importante, deoarece județul Gorj este situat într-un bazin hidrografic cu resurse interne superioare mediei pe țară (astfel cum se menționează în PATN – Planul de Amenajare a Teritoriului – secțiunea II – Apă 20/2006).

Apa din sol, cu toate acestea, are un grad ridicat de vulnerabilitate în partea central-vestică a județului, din cauza riscului de poluare generate de activitățile extractive din zonă.

Resursele de apă reprezintă, de asemenea, un potențial energetic important, deoarece există construcții hidrotehnice pe văile Cerna si Tismana. Există o varietate de resurse de suprafață și subterane minerale, răspândite practic peste tot în județ.

În afară de cantitățile mari ale unor resurse minerale, cum ar fi lignitul, care pot fi exploatate la suprafață, în special în partea de vest a județului (în bazinele Motru-Rovinari), Gorjul are resurse de petrol și gaze naturale importante (în partea centrală și partea de est a județului) și de resurse minerale, de asemenea, mai rare, cum ar fi antracitul (zona Schela), cele de grafit (zona Baia de Fier) sau materiale de construcție, cum ar fi dolomitul, granitul, calcarul (în partea de nord-vest și nord-est a județului).

De asemenea, trebuie să menționăm numeroasele izvoare minerale (acidulate în Săcelu și în alte zone), din păcate, puțin sau deloc exploatate.

Fig. 2.6. Relieful județului Gorj.

Sursa: http://www.oocities.org/dmarioara/sbpodget.htm.

Capitolul 3. Evoluția teritorială a orașului Târgu-Jiu

3.1. Adminsitrația orașului

Municipiul Târgu-Jiu are o poziție favorabilă, fiind situat la intersecția a două axe majore de comunicare aproximativ perpendiculare. Axa nord-sud, pe direcția Craiova – Petroșani – Deva – Cluj-Napoca, având atât rețea rutieră (E79), cât și feroviară (ramura 202 a drumului principal 200) de transport, care asigură legătura cu Coridorul de transport IV PanEuropean și Axa Sud-Vest – Nord-Est, pe direcția Drobeta Turnu-Severin – Râmnicu Vâlcea, asigură legătura cu Coridorul Pan-European de Transport VII, pe de o parte, și prin E81, cu București și celelalte coridoare de transport paneuropean, pe de altă parte.

Fig. 3.1 Stema orașului Târgu Jiu

Sursa: http://www.lsucb.ro/wp-content/uploads/2011/09/

Geografic, Târgu-Jiu are o poziție-cheie, la marginea zonei subcarpatice, în vecinătatea intrării în Defileul Jiului, pasajul principal și punctul de legătură între Oltenia și sud-vestul României, pe de o parte, și Transilvania și nord-vestul țării, pe de altă parte. Construcția podului rutier-feroviar de la Calafat la Vidin, a crescut rolul strategic al orașului, prin deschiderea unei axe spre Sofia și sudul regiunii balcanice.

Fig. 3.2. Orașul Târgu-Jiu văzut de sus.

Sursa: http://brancusi.1dez.com/targu-jiu.html

Consiliul Județean Gorj este autoritatea administrației publice locale pentru coordonarea activității consiliilor locale, având ca scop realizarea serviciilor publice de interes județean.

În conformitate cu prevederile Legii 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind administrația publică locală, administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează pe baza principiilor de legalitate, de eligibilitate a autorităților administrației publice locale, libertății de autodeterminare locală, descentralizării serviciilor publice și a consultării cetățenilor în soluționarea aspectelor locale de interes deosebit.

Consiliul Județean, prin propriile sale servicii și aparate de specialitate, acordă sprijin, precum și consultanță tehnică și juridică autorităților administrației publice locale, comunelor, orașelor și municipiilor, la cererea acestora.

Relațiile dintre autoritățile administrației publice locale din comune și orașe și autoritățile administrației publice de la nivel județean se bazează pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea chestiunilor întregului județ. În relațiile dintre autoritățile administrației publice locale, pe de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de altă parte, nu există nicio relație de subordonare.

Președintele, vicepreședinții și secretarul general al județului, împreună cu aparatul său propriu de specialitate constituie organul executiv permanent, care răspunde de realizarea deciziilor Consiliului Județean și rezolvă problemele publice curente ale colectului județului de care este responsabil. Președintele Consiliului Județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în instanța de judecată.

În exercitarea atribuțiilor care îi revin, Consiliul Județean Gorj adoptă decizii semnate de către președintele sau vice-președintelw care a prezidat ședința și contrasemnate pentru legalitate de către secretarul general al consiliului județean. Președintele consiliului județean emite ordine cu caracter normativ sau individual.

Instituția Prefectului din județul Gorj se organizează și funcționează ca instituție publică, cu personalitate juridică. Prefectul îndeplinește atribuțiile și sarcinile care îi sunt atribuite prin Constituția României, instituția prefectului și alte acte normative.

Instituția Prefectului supraveghează implementarea în județ a strategiei și a obiectivelor stabilite prin programul de guvernare și propune adoptarea unor măsuri adecvate. Prefectul are un aparat propriu de specialitate, format din funcționari publici.

Prefectul conduce serviciile descentralizate ale ministerelor și ale altor organe centrale ale administrației publice din subordinea Guvernului, organizate sub forma unităților administrativ-teritoriale.

3.2. Primăria Târgu-Jiu

Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale.

Autoritățile administrației publice prin care autonomia locală se realizează în comune și orașe sunt consiliile locale ale comunelor și orașelor, precum și autoritățile deliberative, și primarii, ca autorități executive. În exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite ordine cu caracter normativ sau individual.

Primarul convoacă Consiliul Local al municipiului Târgu-Jiu, în ședințe ordinare. Ședințele Consiliului Local și ale comisiilor de specialitate sunt publice, ordinea de zi a fiecărei ședințe de consiliu local, este făcută publică prin afișare în clădirea Consiliului Local sau prin intermediul mass-media locală și ziarul local Curierul Primăriei. Primarul municipiului Târgu-Jiu are dreptul de a propune decizii.

Consiliul Local și cele patru comisii de specialitate își desfășoară activitatea pe baza prevederilor Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale regulamentului de organizare și funcționare și a programelor anuale, semestriale, trimestriale și lunare de activitate.

Fig. 3.3. Harta orașului Târgu Jiu.

Sursa: http://www.i-tour.ro/targu-jiu-un-oras-uitat/

Capitolul 4. Particularitățile geodemografice ale orașului Târgu-Jiu – ultimii cinci ani

La data de 1 ianuarie 2007, populația județului Gorj număra 382,242 de persoane, având o densitate de 68,9 locuitori pe kilometru pătrat. Din numărul total de locuitori, 188986 au fost bărbați (49%) și 193,256 femei (51%), potrivit Institutului Național de Statistică.

Fig. 4.1 Distribuția populației în municipiul Târgu-Jiu, în funcție de genul populației.

Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap1.pdf.

Fig. 4.2. Evoluția numărului de populație la nivelul județului Gorj, analiză comparativă între femei și bărbați.

Sursa: http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410.

După cum se poate observa și din Fig. 4.2., atât populația de gen feminine, cât și populația de gen masculine a scăzut preogresiv în ultimii ani. Acest lucru se datorează următorilor factori:

1. Mare parte dintre cei care au locuit aici au murit, datorită condițiilor precare de trai, deoarece au fost nevoiți să muncească în mine.

2. Ca urmare a închiderii minelor, majoritatea populației din această zonă, inclusive din municipiul Târgu-Jiu a emigrat, în căutarea unui loc de muncă.

În funcție de tipul de reședință, avem următoarea structură demografică, între femei și bărbați.

Fig. 4.3. Evoluția numărului de locuitori la nivel urban în județul Gorj, analiză comparative între femei și bărbați (2011-20150.

Sursa: http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410.

Aceeși tendință observată la nivelul populației generale a județului Gorj, este prezentă și la nivelul populației urbane. Astfe, în perioada 2011-2015, numărul populației de gen masculin și populației de gen feminine scade progresiv. Relevant este faptul că numărul populației de gen feminin este mai mare decât numărul populației de gen masculin.

Figura 4.4. Evoluția numărului de populație pe grupe de vârstă la nivelul județului Gorj, analiză comparative pentru anii 2011-2015.

Sursa: http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410.

Din figura 4.4, observăm că:

numărul populației cu vârstă cuprinsă între 0-4 ani este în scădere, în ultimii cinci ani.

numărul populației cu vârstă cuprinsă între 15-59 ani este în creștere, în ultimii cinci ani.

numărul populației cu vârstă cuprinsă între 60 de ani și peste 60 de ani este în creștere, în ultimii cinci ani.

Fig. 4.5. Analiza migrației interne (plecări).

Sursa: http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410.

Din figura 4.5., observăm că la nivelul urban al județului Gorj au plecat un număr destul de ridicat de populație. Astfel, el înregistrează un trend fluctuant, după cum urmează:

2011 – 3456 de persoane plecate;

2012 – 4212 de persoane plecate;

2013 – 3383 de persoane plecate;

2014 – 3666 de persoane plecate.

Fig. 4.6. Analiza migrației interne (sosiri).

Sursa: http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410.

Din figura 4.6., observăm că la nivelul urban al județului Gorj au plecat un număr destul de scăzut de populație. Astfel, el înregistrează un trend fluctuant, după cum urmează:

2011 – 2822 de persoane sosite ;

2012 – 2957 de persoane sosite;

2013 – 2601 de persoane sosite;

2014 – 2572 de persoane sosite.

Cu toate acestea, este evident faptul că numărul plecărilor este mult mai mare comparative cu numărul sosirilor, înregistrându-se următoarele diferențe:

2011 – – 634;

2012 – -1255;

2013 – -782;

2014 – -1093.

Date statistice generale indică în județul Gorj, în 2003, un PIB superior celui național și PIB-ului regiunii de dezvoltare Sud-Vest Oltenia. Populația activă, din punct de vedere economic, a județului Gorj reprezintă 40% din totalul populației, ceea ce plasează județul pe o poziție de vârf în cadrul regiunii, peste media regională și sub media națională de 40,6%.

În ceea ce privește șomajul, județul Gorj a înregistrat, în anul 2004, o rată a șomajului de 8,0%, peste media de 7,5% a Regiunii Sud-Vest și peste media națională de 6,3%. În 2005-2006, rata șomajului în județul Gorj a scăzut la 4,4% în mediul urban și până la 7,4%, în mediul rural (date AJOFM, 2007).

La nivelul județului, în iulie 2007, câștigul salarial mediu brut a fost de 1.402 lei, cu 1,8% mai mare decât în luna anterioară. Câștigul salarial mediu nominal net a fost de 1.040 lei, cu 1,7 puncte procentuale (17 lei) mai mare decât luna anterioară.

În ceea ce privește component etnică la nivelul orașului Târgu-Jiu, am identificat următoarele date:

români – 90,68%

Romi – 3, 21%

Necunoscută – 5,94%

Altă etnie – 0, 15%.

Fig. 4.7. Structra etnică a populației la nivelul orașului Târgu-Jiu.

Sursa: http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410.

În ceea ce privește component confesională la nivelul orașului Târgu-Jiu, am identificat următoarele date:

Ortodocși – 92,12%;

Necunoscută – 5,97%;

Altă religie – 1,89%.

De menționat că Gorjul este unul dintre județele cu cea mai lungă tradiție a monahismului din Țara Românească. Astfel, nu este surprinzător faptul că ortodoxia a prins atât de bine aici. Sfântul Nicodim de la Tisman (oraș situate la aproximativ 40 km de Târgu-Jiu).

Fig. 4.8. Structra confesională a populației la nivelul orașului Târgu-Jiu.

Sursa: http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410.

Capitolul 5. Funcțiile urbane ale orașului Târgu-Jiu

5.1. Funcția de transport

Potrivit unui raport privind infrastructura din județul Gorj, Târgu-Jiu beneficiază de următoarele drumuri naționale:

DN 66 – acesta face legătura între județele Dolj-Gorj-Hunedoara.

Dn 67- – acesta face legătura între județele Vâlcea – Gorj- Mehedinți.

Fig. 5.1. Vedere DN 67.

Sursa: economica.net

5.2. Funcția industrială

Resurse umane tinere, cu un nivel ridicat de educație și o educație terțiară în curs de dezvoltare Județul Gorj are un potențial de resurse umane tânăr, un nivel ridicat de educație și un învățământ terțiar în continuă dezvoltare:

• Judetul prezintă cea mai bună situație în ceea ce privește dinamica populației, cu cea mai mică scădere din regiune (3.42), cu toate că acesta face parte dintr-o regiune cu o scădere demografică puternică

• Este cel mai vital și are cel mai mic procent de populație în vârstă, în comparație cu județele învecinate și mediile naționale, cu diferențe semnificative între mediul urban și mediul rural;

Un nivel scăzut al concurenței economice și o diversificare slabă a activităților economice și a forței de muncă

Din punctul de vedere al concurenței economice și utilizarea frecventă a forței de muncă în sectoarele cu un nivel ridicat de valoare adăugată au ca rezultat faptul că județul Gorj se situează pe primul loc în regiune în ceea ce privește PIB-ul / locuitor (2003), dar cu toate acestea județul are probleme generale, care sunt prezente la nivel regional și național:

• Nivel scăzut al productivității și al tehnologiilor;

• Un nivel scăzut al dinamicii antreprenoriale;

• Buget redus pentru domeniul de cercetare-dezvoltare;

• O dezvoltare redusă a TIC și a serviciilor electronice;

• Ineficiență energetică;

Probleme legate de sectorul economic și industrial al județului:

• Caracterul mono-industrial al orașelor, dependența prea mare de industria extractivă și producția de ciment, care va conduce, în viitor, la costuri semnificative pentru reconstrucție ecologică;

• Dependența mare la nivelul județului, orașelor și comunelor de industria extractivă (lipsa unor activități alternative);

• Specializarea forței de muncă pe un anumit sector de activitate constituie, un risc pe termen lung;

Lipsa spiritului antreprenorial și un nivel scăzut al activităților economice din zonele rurale:

• agricultura ineficientă, lipsa de echipamente și tehnologii modern;

• Dispariția unor activități tradiționale – creșterea animalelor

• Un nivel scăzut de dezvoltare a antreprenoriatului, în special în mediul rural

• Numărul de IMM-uri sub media națională, cu o distribuție predominantă în mediul urban și sectorul serviciilor

• O rată a șomajului în creștere, în special în rândul tinerilor și populației feminine

• atractivitatea redusă pentru investițiile străine

Probleme de mediu și riscuri naturale:

• Degradarea peisajului și a unor ecosisteme naturale din zonele miniere

• Aproape tot teritoriul județului Gorj are un grad de risc ridicat de alunecări de teren și este parțial afectat de inundații (zonele montane, zonele estice și vestice extreme).

Fig. 5.2. Societatea Energetică Oltenia, Târgu-Jiu.

Sursa: economica.net.

Nivelul scăzut de urbanizare:

• Orașele prezintă caracteristici mai degrabă rurale și acces redus la servicii urbane

• Preponderența populației din mediul rural, unde oferta de locuri de muncă este slabă

• Zone rurale cu acces slab la utilități, sub mediile naționale (în special accesul la apă) potabilă, canalizare și de alimentare cu gaz).

Gorj este unul dintre județele bogate în resurse naturale, cu un mare potențial de valorificare atât în ceea ce privește cantitatea, cât și diversitatea:

• Poziția geografică favorabilă a județului (zona de contact dintre munte, deal și câmpie)

• Terenuri agricole

• Păduri, pășuni și fânețe, livezi

• Suprafața cu resurse minerale subterane (lignit, petrol, gaze naturale, antracit, grafit, dolomit, granit, calcar)

• Resursele de apă care pot fi utilizate pentru producerea de energie și izvoarele minerale

Industria extractivă și producția de ciment sunt activități de bază în județul Gorj. Cu toate acestea, lipsa altor activități alternative este o slăbiciune structurală a economiei județene.

Datele disponibile privind sectorul IMM-urilor și a investițiilor străine directe indică un nivel inferior mediei naționale. Prin urmare, la nivel regional și județean, numărul de IMM-uri / locuitori se află sub media națională. Investițiile străine directe a însumat în 2004, 405 milioane de euro, plasând regiunea pe locul 7 între regiunile țării, cu doar 2,7% din total (o populație de aproximativ 11% din populația totală a țării).

5.3. Funcția comercială

Orașul Târgu-Jiu aser o serie de piețe agricole, de unde pot fi achiziționate produse autohtone: Piața Centrală, Piața 9 Mai, Piața Debarcader, Piața Târgul de gross. Acesta sunt sufficient de extinse pentru producătorii locali. În piețele din Târgu-Jiu vin, deopotrivă și producători care nu provin doar din Gorj, ci și din județele învecinate. Mai mult, aici se găsesc și o serie de magazine mixte, dar și hypermarketuri, precum: Kaufland, Cora, Auchan, Bila, Lidl, Favorit etc. De asmenea, orașul Târgu-Jiu are și un mal – Shopping City Targu Jiu.

Fig. 5.3. Imagine cu Piața Centrală, Târgu-Jiu.

Sursa: adevarul.ro.

5.4. Funcția financiar bancară

În cee ace privește funcția financiar bancară, aceasta este asiguratâ prin intermediul următoarelor bănci comerciale: Raiffeisen Bank, Banca Comercială Română, BRD, Banca Transilvania, Unicredit Țiriac, Credit Europe Bank, CEC Bank, Banca Românească, Banca Carpatica. Tot aici există și o filială a Băncii Naționale Române.

Fig. 5.4. Imagine cu Banca Transilvania din Târgu-Jiu.

Sursa: adevarul.ro.

5.5. Funcția medico-sanitară

Această funcție este asigurată de existența spitalelor, a policlinicilor de stat și a celor particulare, a cabinetelor medicale, a dispensrelor. Dintre cele mai improtante instituții sanitare de pe raza orașului Târgu-Jiu menționă: Spitalul Județean de Urgență (SJU) Târgu-Jiu are trei filiale. La acestea se adaugă și policlinici, respective cabinet medicale, cabinet stomatologice, cabinete de ortopedie etc.

Fig. 5.5. Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu.

Sursa: adevarul.ro.

5.6. Funcția cultural-educativă

Principala atracție turistică în zonă este parcul în care se află sculpturile lui Brâncuși – Parcul Central Constantin Brâncuși. Aci se găsesc următoarele monumente de sculptură: Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, iar la 15 minute de ele se află și Colona Infinitului.

Fig. 5.6. Vedere spre Parcul Central, Constantin Brâncuși, din Târgu Jiu.

Sursa: prefecturagorj.ro

Mai mult, Târgu-Jiu atrage o serie de vizitatori, deoarece foarte aproape există case și biserici din lemn. Gospodăria țărănească tradițională din Gorj cuprindea și mai cuprinde și acum (chiar dacă materialul de realizare a construcțiilor s-a schimbat): casa de locuit, șura și acareturile. Casele tradiționale sunt construite din bârne de lemn prinse la colțuri în mușcături sau în coadă de rândunică. Acoperișul este realizat din paie sau din șindrilă. Construcția avea de regulă trei încăperi: camera de locuit, cămara și tinda.

Județul Gorj abundă în resurse culturale și turistice:

• mediul natural și viașa sălbatică – rezervații naturale protejate

• 513 monumente istorice, dintre care 47 de valoare națională (369 monumente de arhitectură, 92 situri arheologice, 24 monumente de artă, 28 monumente funerare);

• sărbători folclorice și obiceiuri tradiționale încă în viață;

Fig. 5.7 Distribuția monumentelor istorice la nivelul județului Gorj.

Sursa: http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410.

5.6 Functia politico-administrativă

Funcția administrative la nivelul orașului Târgu Jiu este asigurată de urmmătaorele două isntituții publice:

Primăria Târgu Jiu

Aceata are rol administrativ, la nivel local vând în suvordinea sa următoarele instituții publice: cămine culturale, muzee, șcili, parcuri, spitale, biblioteci, poliția, grădinițe, direcții de asistență social etc.

Prefectura Județului Gorj

Aceasta are în subordinea sa DGASPC Gorj,

Fig. 5.8 Primăria orașului Târgu Jiu.

Sursa: radiocraiova.ro.

5.7 Funcția turistică

Târgu-Jiu a devenit cunoscuta de multa vreme pentru împrejurimile sale frumoase. Pe aceste meleaguri au locuit intotdeauna oameni harnici si destoinici, care si-au faurit o istorie bogata, au creat obiceiuri, si-au cantat viata in doine, balade si legende de mare valoare artistica.

Postul de Crăciun (Postul Craciunului)

Românii din această zonă sunt oameni religioși și practică, de obicei, postul pe tot parcursul anului, în fiecare luni, miercuri și vineri. Acesta implică abținerea de la produse de origine animală. Postul Crăciunului începe rapid pe 14 noiembrie și se încheie la 24 decembrie. Potrivit religiei ortodoxe, în timpul acestor 40 de zile înainte de Crăciun, nimeni nu are voie să mănânce carne, ouă și lapte, cu puține excepții, atunci când peștele este permis (Sf Ignatie).

Sf. Nicolae (Sfantul Nicolae)

Apreciat în special în rândul copiilor, Sf. Nicolae este sarbatorit pe 6 decembrie, cu mare fanfară și o mulțime de cadouri. În Ajunul Sfântul Nicolae toți copiii își curăță cizmele, le așează la ușă și merg la culcare în așteptarea lui Moș Nicolae, care le aduce o mulțime de cadouri. În dimineața, cei mai ascultători din ei vor descoperi o mulțime de dulciuri ascunși în pantofii, în timp ce cei obraznici se vor găsi doar nuelușă.

Sacrificarea porcului

Sacrificarea porcului nu este o tradiție de ieri și de azi, ci este o tradiție de lungă durată de Crăciun pe care România o continuă. În fiecare an, în ziua de Ignat (Sf. Ignatie), în 20 decembrie, familiile din această zonă, în special a celor din mediul rural, sacrifică cel puțin un porc, în scopul de a avea o masă bogată de Crăciun.

Sună crud, dar în spatele acestui obicei există o ceremonie complexă, care a făcut parte din obiceiurile locale, atât timp cât istoria a putut înregistra. Acesta începe dimineața devreme cu uciderea porcului și continuă cu o serie de proceduri prin care toată carnea este pregătită cu grijă. De la topirea grăsimii la prepararea cârnaților, un lucru este sigur – românii într-adevăr știu cum să gătească întregul porc, fără a se pierde nimic.

Reuniuna de familie

În Târgu-Jiu, Crăciunul a fost întotdeauna o mare oportunitate pentru membrii unei familii pentru a obține împreună, în scopul de a petrece ceva timp în atmosfera caldă, iubitoare și confortabilă a casei lor. O mare parte a populației din Târhu-Jiu trăiește în afara țării și cei care nu fac, sunt de obicei chinuiți de ideea de a duce o viață mai bună lucrând în orașele mari, departe de familiile lor.

Cu toate acestea, în timpul Crăciunului, cele mai multe case românești sunt pline de vecini, rude și bună voință – o jamboree confortabil plăcut în cazul în care toată lumea chicotește, dansează, gătește și spune povești, să nu mai vorbim de colindătorii care bat în mod constant la ușă. Este o șansă pentru orice membru al familiei pentru a-și reîncărca bateriile și pentru a crea amintiri care vor ține de cald pe tot parcursul anului.

Alimentația de Crăciun

Hrana este, probabil, principala parte a oricărui vacanță din această regiune, dar Crăciunul este o sărbătoare adevărată pentru simțuri. Prepararea începe cu sacrificarea porcului, atunci când o bună parte a animalului sărac este transformat în șuncă afumată, slănină, cârnați, cârnați de ficat, telegar de porc și alte bunătăți ale căror nume sunt greu de reținut. În Ajunul Crăciunului, femeile fac sarmale (rulouri delicioase din carne și orez învelite în varză, servite cu mamaliga) și coc cozonaci, un fel de cozonac cu nuci, cacao și delicii turcești.

În ciuda tuturor problemelor financiare, cina de Crăciun este întotdeauna una bogată, masă cu mai multe feluri de mâncare. Repere ale meniului includ întotdeauna carne de porc prăjită, legume murate, salata beouf delicioasă, vin de casă și țuică de prune, precum și diverse prăjituri cu cremă.

Probabil cea mai bună parte a unui Crăciun românesc este laborios suita de colindători și magicele de colinde, care pot fi auzite peste tot în această perioadă minunată a anului, de pe drumurile din satele cele mai îndepărtate. Adesea însoțite de urări de sănătate, prosperitate și împlinire, colindele românești din Târgu-Jiu sunt departe de a fi doar simple de cântece de Crăciun. Ei vin, de obicei, împreună cu ritualuri, costume speciale, unelte și spectacole de teatru, chiar scurte, generând un spectacol autentic.

Cele mai populare includ Steaua (băieți Star 'cântând vestirea nașterii Domnului), venirea cu Capra (Capra) și Plugușorul. În general, colindele din Târgu-Jiu românești, fie cântece religioase, folclor pur sau spectacole de teatru, toate sunt minunate.

Alte tradiții și obiceiuri de Crăciun cuprind:

decorarea Bradului de Crăciun, care este de obicei făcutăde către întreaga familie câteva zile înainte de Crăciun;

sosirea lui Moș Crăciun cu sac plin de cadouri, o practică care are loc în Ajunul Crăciunului;

decorarea fiecărei locuințe cu milioane de lumini strălucitoare.

Cu toate că acest lucru este relativ o nouă practică în această regiune, care s-a bucurat de un succes răsunător, devenind o parte importanta a Craciunului.

Acestea sunt doar cateva practici comune de Crăciun, dar spectacolul real, are loc în mediul rural, în cazul în care fiecare regiune are propria sa paradă de folclor, vechi obiceiuri, tradiții și festivaluri – o experiență cu adevărat autentică pe care niciun turist strain nu o poate uita.

Colindatul

Colindatul este un obicei la care participa intregul colectiv al satului. Unii asculta si receptioneaza, acestia sunt cei colindati, iar altii care transmit, interpreteaza, adica colinda.

Obiceiul colindatului este un mod de actionare transmis, obligatoriu, legat de colectivitate si repetat in aceleasi imprejurari. Obiceiul este in stransa legatura cu date fixe din traditia locala.

Din datele culese de la batranii zonei, nu se cunoaste o data precisa de cand s-ar colinda. Oricum, in zona Vaii Draganului, colindatul are o vechime de 700 de ani. In aceasta zona se poate colinda numai dup ce apar “crucile de grau” si pana la terminarea sarbatorilor de iarna. Colinzile feciorilor sunt invatate de catre acestia de la batranii satului sau de la feciorii mai tomnatici, cu experienta la colindat. Fiecare ceata de feciori se intalnesc la o casa dinainte stabilita unde se invata colindele si se organizeaza colindatul. Se aleg sefii de feciori, cei care strang banii pentru colindat, cine alduieste colacul, palinca, vinul si banii, precum si cine duce colacii primiti pentru colindat.

Fig. 5.9. Coloana Infinitului – unul dintre cele mai populare obiective turistice din Târgu-Jiu.

Sursa: radiocraiova.ro.

5.8 Funcția agricolă

Împrejurimile din jurul orașului Târgu-Jiu sunt exclusiv pe agricultură și creșterea animalelor. Planta agricolă cultivată în această zonă este cartoful. Se mai cultivă și puțin porumb, precum și grâu de primăvară. Dintre ocupațiile de bază din trecut și prezent ale cetățenilor din zonă se numară creșterea animalelor. Făcând o comparație asupra numărului de animale existente în trecut cu cele de azi, constatăm că numărul acestora a scăzut mult.

Pentru locuitorii din zonele rurale ale Gorjului, creșterea animalelor a reprezentat și încă mai reprezintă principalul mijloc de subzistență. Aici se îmbină mai mult ca oriunde sacrul păstoresc cu profanul cotidian.

5.10 Cioban în Gorj.

Sursa: agrointel.ro

Muntele este locul unde ciobanii își au vatra, în sate risipite, în care distanța dintre case este atat de mare încât fiecare gospodărie e un univers în sine. În aceste sate de munteni întâlnim cimitirile în preajma gospodăriei. Pastorii nu stau prea mult în gospodărie, vara urcă oile la stână, mai aproape de pășunile cu iarbă grasă, peste iarnă coboară cu turmele la șes, în zone cu climă mai blandă, lăsând povara gospodăriei pe umerii nevestelor.

Ocupațiile locuitorilor din această zonă pot deveni chiar resurse turistice prin produsul lor, care rezultă din prelucrarea lemnului, a alimentelor tradiționale și chiar din țesutul în război. Dacă aceste produse obținute în gospodării ar fi transformate în produse de consum turistic, ar avea o latură atractivă incontestabila. Chiar și obiceiurile și modul de realizare pot constitui atracții turistice.

Ocupatia de bază a fost și este ș azi munca la ăadure. De la tăiatul lemnelor pentru foc, la făcutul boacșelor, sau la tăiatul scândurilor, locuitorii zonei le știu pe toate. Porturile și obiceiurile sunt la mare căutare azi când dorim sa ne păstrăm unicitatea în marea diversitate.

Tabelul 5.1 Parcul de unelte agricole la nivelul județului Gorj.

Capitolul 6. Zonele funcționale ale orașului Târgu-Jiu

Târgu Jiu ca orice, alt oraș de dimensiuni medii și nu numai este împărțit în mai multe zone funcționale. Dintre acestea, am identificat următoarele:

Zona parcurilor industriale

Această zonă include zona unde se găsesc cele mai mari firme ale orașului. Peintre acestea identificăm și prezența Lafrage (producător de ciment), care asigură o parte din locurile de muncă ale orașului. Dezavantajul acestei zone este dat de nivelul ridicat de poluare pe care îl aduce. Astfel, autorităților din zonă li se recomandă să recurgă la mijloace alternatice și durabile de subzistență. La acest capitol, autoritățile orașului Târgu Jiu mai au de lucrat, până ce să facă din oraș un oraș verde.

Zona unde se găsesc parcurile – suprafețele verzi.

Orașul Târgu Jiu se bucură de prezența Parcului Central ,,Constantin Brâncuși”. PRin intermediul acestui parc, dar și a altora de dimensiuni mai mici, Târgu Jiu se bucură de aer proaspăt.

Zona culturală a orașului Targu Jiu

Această zonă este mai ales una centrală. Prezența culturii este asigurată prin intermediul caselor de cultură, a tatrului, a cinematograflui, a școlii de arte. Dintre instituțiile care asigură această component, menționăm existența Teatrului Elvira Godeanu, a Casei de Cultură, a mezeelor, a liceelor, a Cinematografului Victoria. Mai mult, cu ocazia unor evenimente și sărbători ale orașului aici se organizează o serie de evenimente în aer liber.

Zona comercială

Aceasta este asigurată prin intermediul prezenței mai multor magazine de haine, încălțăminte și produse cosmetic. Principalul punc commercial al orașului este mallul Shopping City Targu Jiu, dar și alte magazine din centrul orașului.

Zona de practicare a sportului

Este reprezentată de stadioanele din zonă, de locurile de practicare a sporturilor, precum și de spațiile destinate relaxării. Dintre acestea, este important să menționăm Stadionul Municipal al orașului Târgu Jiu, precum și complexul Constantin Brâncuși, unde se găsesc sculpturile lui Constantin Brâncuși. La această categorie intră și obiectivele turistice ale zonei.

Zona administrativă

Este zona unde se găsesc instituțiile publice ale orașului. Principalele indtituții fiind cele cu rol administrative la nivel local și județean – Primăria Orașului Târgu Jiu și Prefectura Județului Gorj.

Concluzii

Aderarea România la Uniunea Europeană și deschiderea porților pentru țara noastră, și implicit pentru județul Gorj, către o piață europeană, o piață competitivă, într-o permanentă mișcare și de dezvoltare, a creat premisele pentru Consiliul Județean Gorj să ia inițiative în vederea dezvoltării mediul de afaceri și pentru a stimula inovarea.

Prioritatea Consiliului Județean Gorj a fost dezvoltarea socio-economică a județului, precum și atragerea investitorilor, atât autohtoni, dar și străini, interesați de potențialul și oportunitățile pe care județul Gorj le are de oferit, acesta fiind un instrument foarte important în atingerea acestui scop.

Pentru a satisface așteptările investitorilor care doresc să aducă capital financiar și a noilor tehnologii în județ, Consiliul Județean Gorj a recurs la o serie de măsuri pentru a veni în sprijinul investitorilor, dar și în sprijinul populației din Târgu Jiu.

Astfel, lucrarea de față a făcut obiectul unei cercetări referitoare la geografia orașului Târgu Jiu. Se pare că Târgu Jiu prezintă cea mai mare atractivitae pentru investitorii străini, din toată regiunea Sud-Vest Oltenia.

Acest trend este evidențiat și la nivel de țară, deoarece România a fost desemnată cea mai atractivă destinație pentru investiții în Sud-Est, Europa Centrală și Europa de Vest, înainte de Polonia și Republica Cehă, cu 58% din companiile internaționale care doresc să investească în România.

Potențialul de creștere a productivității muncii, costul relativ scăzut forța de muncă și nivelul impozitului pe profit, dar, de asemenea, flexibilitatea legislației muncii, deschiderea totală a administrației publice locale și județene, disponibilitatea locațiilor pentru investiții, precum și resursele naturale și potențialul turistic al județului Gorj vor putea atrage investitorii străini în județ.

Economia de piață contemporană este foarte complexă și diversificată, bazată pe interese multiple, divergente ale agenților economici. Prin urmare, fundamentarea științifică a unei strategii de dezvoltare socio-economică a județului Gorj s-au dovedit a fi oportune în contextul dezvoltării unei piețe europene. Analiza socio-economică a județului Gorj a identificat cinci domenii prioritare în dezvoltarea socio-economică a județului: agricultură, infrastructura, mediul și resursele naturale, resursele umane și mediul de afaceri și mediul social.

Aceste aspect vin ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană. În acest context am observant o serie de schimbări la nivelul orașului Târgu Jiu. Cele mai importante schimbări, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană sunt:

1. Populația a migrat în alte țări, în căutarea unui loc de muncă.

2. Infrastructura s-a îmbunătățit.

3. Numărul investitorilor străini din zonă au crescut.

Bibliografie

Cărți și articole:

Baranovsky, Niculina, Neamu, Gheorghe, Județul Gorj, Ed. Academiei R.S.R., București, 1981;

Cândea, Melinda, Florina, Bran, Irina, Cimpoeru, Organizarea, amenajarea și

dezvoltarea durabila a spațiului geografic, Editura Universitară, București, 2006;

Cândea Melinda, Erdeli George, România. Potențial turistic și turism, Editura Universitară, București, 2000;

Cândea, Melinda, Bran, Florina, Spațiul geografic românesc, Editura Economica,

București, 2001;

Coteț, Petre, Geomorfologia României, Editura Tehnică, București, 1972;

Cucu, Vasile, Orașele României, Editura Științifică, București, 1970;

Cucu, Vasile, România gografie umană și economică, Editura, Princess, București, 1999;

Cucu, Vasile, Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974;

Ianoș, Ioan, Geografie urbană și rurală, Editura Universitară, București, 2015;

Ielenicz, Mihai; Georgeta, Ileana; Pătru, Stupariu; Clius Mioara, Subcarpații României, Editura Universitaria, București, 2005;

Iordan Ion, Bonifaciu Sebeastian, România- ghid turistic, Editura Garamond, București, 1999;

Neguleasa Dan, Scurt istoric al județului Gorj, Editura Serviciului Publicații și Valorificarea Arhivelor Statului,Târgu-Jiu, 1984;

Roșu Alexandru, Subcarpații Olteniei dintre Motru și Gilort, Editura Academiei R.S.R. București, 1967;

Vlăsceanu Gheorghe, Ianoș, Ion, Orașele României, Editura Odeon, București, 1998;

***Gorjul geografic, Editura SC Valahorum Multimedia SRL, Târgu-Jiu 2000;

*** Municipiul Târgu-Jiu, Editura Foton, Târgu-Jiu, 2008;

***Târgu-Jiu, Ghid turistic, Craiova, 1964;

Surse online:

http://brancusi.1dez.com/targu-jiu.html;

http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=410;

http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap1.pdf;

http://www.i-tour.ro/targu-jiu-un-oras-uitat/;

http://www.lsucb.ro/wp-content/uploads/2011/09/;

http://www.prefecturagorj.ro/files/fisiere/investeste/monografie_2012.pdf;

http://www.romaniaview.info/judet-gorj/localitati-judetul-gorj;

http://www.rowater.ro/dajiu/Continut%20Site/Acasa/Despre%20Noi.aspx;