Morfologia Dintilor

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE ORADEA

MORFOLOGIA dintilor

STUDENT: ILUTA GIULIA , SPECIALIZARE TEHNICA DENTARA AN I , GRUPA 1

COORDONATOR : PROF. MEDA TODOR

ORADEA

2016

CUPRINS

INTRODUCERE pag.3

NOTIUNI GENERALE pag.3

ARCADELE DENTARE pag.5

2.1 ARCADA DENTARA SI CRESTEREA pag.5

SISTEMELE DE ADNOTARE pag.8

STRUCTURA DINTELUI pag.11

3.1 SMALTUL pag.11

3.2 DENTINA pag.12

3.3 CEMENTUL pag.14

ALCATUIREA MORFOLOGICA A DINTELUI pag.15

4.1 COROANA DENTARA pag.15

4.2 RADACINA DENTARA pag.16

4.3 COLETUL DENTAR pag.17

STRUCTURA SI MORFOLOGIA DINTELUI pag.19

CARACTERISTICI MORFOLOGICE pag.20

LOBUL DENTAR pag.20

CARACTERE MORFOLOGICE DIFERENTIALE pag.22

7.1 INCISIVII pag.22

7.2 CANINII pag.23

7.3 PREMOLARII pag.25

MOLARII pag. 26

CONCLUZII pag.29

BIBLIOGRAFIE pag.30

1.INTRODUCERE

1.1Notiuni generale

Medicina , poate cea mai nobila dintre profesiunile umane , nu poate fi conceputa in afara cunoasterii suferintelor pe care este chemata sa le previna si/sau sa le vindece , ori , cel putin , sa le amelioreze. Astfel privita , medicina isi are bazele teoretice si practice in cunoasterea normalului , adica a functionalitatii in cadrul unor parametri care asigura ceea ce in mod curent este cuprins in sensul foarte larg al notiunii de sanatate. Oricare dintre specialitatile medicale are insa o nevoie imperioasa de cunoastere a substratului structural , care , in complexul de factori declansatori , reglatori si inhibitori , sta la baza multitudinii de functii ale organismului uman.

Stomatologia , ca ramura complexa a medicinii , nu se poate sustrage acestei realitati , a cunoasterii elementelor structurale care asigura functionalitatea aparatului dento-maxilar , ca si a altor structuri in conexiune morfologica si functionala a aparatului dento-maxilar. Rezulta ca pentru viitorul medic stomatolog este de importanta primordiala studiul morfologiei ADM , iar debutul acestui studiu trebuie sa fie facut prin studierea morfologiei dintilor. Odata insusita aceasta morfologie a dintilor si a arcadelor dentare vor putea fi sesizate usor abaterile de la normal , iar tentativa de refacere a morfologiei va avea o baza temeinica , capabila sa reconstituie substratul morphologic necesar defasurarii funtiilor aparatului dento-maxilar.

Aparatul dento-maxilar are in componenta sa intreaga complexitate a structurilor morfologice care se gasesc la nivelul organismului uman , ceea ce confera acestui aparat caracteristica de a fi alcatuit dintr-o mare varietate de structuri morfologice . Se poate spune ca ADM(aparatul dento-maxilar) este caracterizat din punct de vedere functional si morfologic prin unitate de diversitate. ADM asadar reprezinta un ansamblu de tesuturi si organe cu structura variata , dar armonizate morfologic si functional in vederea indeplinirii acelorasi functii aflate sub controlul sistemului nervos central(SNC).

Componetele ADM sunt : oase , muschi , ATM(Articulatiile Temporo-Mandibulare), glandele salivare, mucoasa bucala si elementele vasculo-nervoase.

1.Structurile osoase ale masivului facial sunt reprezentate de catre maxilarul superior si maxilarul inferior ( mandibula ) , acoperite de tesuturi moi.

2.Grupele musculare care pot fi grupate dupa functia exercitata in : muschi mobilizatori ai mandibulei . muschii limbii , muchii oro-faciali.

3.ATM(Articulatiile Temporo-Mandibulare) plasate bilateral sunt formatiuni care asigura mobilitatea tridimensionala a mandibulei fata de baza craniului

4.Glandele salivare

5.Mucoasa bucala

6.Elementele vasculo-nervoase care asigura troficitatea (functia de hranire) si inervatia ADM.

Toate aceste elemente interactioneaza in permanenta si conlucreaza la rezlizarea funtiilor ADM . Cele mai importanta functii ale ADM sunt :

-functia masticatorie care asigura aportul si prelucrarea alimentelor

-functia fonetica asigura vorbirea

-functia fizionomica importanta in viata sociala

Patologia si antropologia considera ca evolutia ADM se incadreaza in tipul de evolutie regresiva cu caracter permanent , carecterizata prin :

– reducerea volumului etajului inferior al fetei , in special a dimensiunii in sens sagital(antero-posterior);

– tendinta de reducere a numarului de dinti , manifesta prin aplazia frecventa a mugurilor unor dinti , in special molarii de minte , incisivii laterali , premolarii doi.

ADM este plasat in cavitatea bucala care reprezinta portiunea initiala a tubului digestiv . Aceasta are un rol esential in aportul alimentelor necesare pastrarii integritatii organismului , cresterii si dezvoltarii lui .

In cavitatea bucala sunt cuprinse arcadele dentare si limba incadrate de pereti delimitatori.

2.ARCADELE DENTARE

Privind structura morfologica a arcadelor dentara ea reprezinta suma tuturor elementelor morfologice reprezentate de dintii ce ocupa fiecare arcada ( maxilara si mandibulara).

Arcada dentara maxilara sau superioara in cele mai multe cazuri are o forma de parabola, iar arcada dentara mandibulara sau inferioara are de obicei forma de eclipsa (Fig.2.1)

.

Fig.2.1

Din puncu de vedere functional , arcadele dentare insumeaza atributele tuturor dintilor ce o ocupa , dar capata si valente noi legate de realizarea unui ansamblu unitar cu atribute functionale .

Formarea arcadelor dentare incepe in momentul aparitiei mugurilor dentari, adica din saptamana a sasea a vietii intrauterine. In cea de-a patra luna a vietii intrauterine arcadele alveolare sunt formate in mod complet, incluzand in partea lor interioara toti mugurii dintilor temporari si partial mugurii dintilor permanenti.

Arcada alveolara inferioara este circumscrisa de cea alveolara superioara, datorita dimensiunilor mai reduse ale incisivilor inferioari. In momentul in care cavitatea bucala este inchisa complet, arcadele alveolare vin in contact numai in zona posterioara, lasand un spatiu de inocluzie verticala in zona frontala, numit spatiu minim de vorbire.

Forna si dimensiunea arcadelor dentare variaza in functie de varsta , rasa , dar si sex.

De obicei, arcada alveolara superioara are o forma parabolica la adulti, in timp ce arcada inferioara are o forma eliptica. Arcadele normale au forma literelor “V” , “M” , “U” si “W”, si se intalnesc in cazul unor anomalii dento-maxilare.

In cazul copiilor, arcadele dentare au o forma semicirculara. Ansamblul structural al arcadelor dentare prezinta un raport variat in functie de varsta si starea de sanatate.

Latimea si lungimea arcadelor dentare pot sa scadea usor intre varsta de 12 respectiv 20 de ani .

Cunoasterea anumitor particularitati privind arcadele intalnite la adulti alaturi de alte norme , permite o orientare in stabilirea unor criterii de dirijare in perioada de dezvoltare a acestora privind cresterea.

Arcadele alveolare pot sa suporte si sa sufere modificari morfologice si functionale sub influenta unei deprinderi patologice.

Modificarile morfologice ale arcadei dentare pot reprezenta rezultatul unui dezechilibru intre C si T. De exemplu , daca C>T sau T>C , forma arcadei poate fi modificata. Unele tulburari neuro-musculare , cum ar fi interpunerea buzelor , limbii sau in cazul suptului degetului mare , pot modifica forma si functionarea arcadei dentare. De asemenea , existenta cariilor proximale sau extractiile reprezinta factori importanti ce pot determina modificarea arcadelor dentare. Caracteristicile functionale ale arcadelor dentare sunt influentate de buna stare ce exista intre volumul dintilor si volumul osului subiacent in care dintii sunt implantati.

Arcadele dentare reprezinta totalitatea dintilor erupti in cavitatea orala. .

Dintii implantati in alveolele osului maxilar formeaza arcada superioara , iar dintii implantati in alveolele osului mandibular formeaza arcada inferioara .

Orice om ajuns la maturitate, prezinta normal 32 de dinti in cavitatea bucala . Ambele arcade permanente, superioara si inferioara cuprind cate 16 dinti, avand radacinile implantate in procesele alveolare maxilare si mandibulare(fig2.1.1)

Fig.2.1.1

Arcadele dentare temporare prezinta anumite particularitati datorita volumului mai mic al dintilor, precum si faptului ca sunt mai scurte avand doar 10 dinti, superior si inferior (Fig.2.1.2)

Fig.2.1.2

Arcadele dentare sunt impartite fiecare in cate doua hemiarcade (jumatate de arcada ), notate in sensul acelor de ceasornic, numerotate de la 1 la 4. Numerotarea hemiarcadelor se incepe din hemiarcada superioara dreapta, se continua cu hemiarcada superioara stanga, apoi hemiarcada inferioara stanga si hemiarcada inferioara dreapta(fig.2.1.3)

Fig.2.1.3

2.2 SISTEME DE ADNOTARE

Existenta la om a 20 de dinti in dentatia temporara si 32 in cea permanenta , aliniati pe cele doua arcade (superioara si inferioara), a impus elabrarea unor sisteme de notare a dintilor. Scopul acestor sisteme este precizarea exacta a dentatiei, arcadei superioare si inferioare, hemiarcadei dreapta sau stanga si a pozitiei dintelui de la linia mediana.

Sistemele de notare a dintilor se impun in vederea facilitarii comunicarii, verbale sau scrise, intre specialisti si pentru a se permite o exprimare uniforma in comunicari, manual, lucrari stiintifice.

Aproape toate sistemele elaborate pana in present au la baza urmatoarele elemente :

Linia orizontala(planul orizontal), care separa cele doua arcade (superioara de cea inferioara)(Fig.2.2.1).

Linia verticala(planul medio-sagital) care delimiteaza hemiarcadele stangi de cele drepte(Fig.2.2.1).

Fig.2.2.1

Schema sub forma unei cruci reprezinta imaginea subiectului plasat in fara examinatorului . Dintii din dreapta schemei corespund partii stangi a examinatorului si invers .

Cand se folosesc termenii de stang sau drept se ia in considerare stanga si dreapta pacientului!(Fig.2.2.2)

Fig. 2.2.2

Sistemele de adnotare a dintilor sunt:

Metoda anatomica

Metoda Zsigmondy

Dane si Haderup

Scoala Franceza

Scoala Americana

Federatia Dentara Internationala (F.D.I)

1.Metoda anatomica-atribuie un nume fiecarui dinte la care se adauga termenul temporar sau permanent, maxilar sau mandibular, stang sau drept, pentru a indica dentatia, arcada si hemiarcada caruia apartine dintele respectiv.

2.Metoda Zsigmondy

Se mai numeste si “sistem unghiular”. Notarea se face utilizand unghiuri drepte rezultate din intersectarea a doua drepte , una orizontala , care reprezinta contactul arcadei inferioare cu cea

superioara si una verticala, care reprezinta linia mediana si separa cele doua hemiarcade. Dintii permanenti se noteaza cu cifre arabe, iar temporarii se noteaza cu cifre romane.

3.Dane si Haderup

Este mai cunoscut in Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda si Islanda.Pentru desemnarea arcade superioarei se foloseste semnul “+” , iar pentru arcada inferioare semnul “-”.

4.Scoala Franceza

Hemiarcada superioara dreapta se noteaza cu “D”, iar cea stanga cu “D”, hemiarcada inferioara dreapta se noteaza cu “d”, iar cea stanga cu “s”. Notarea se face astfel: intai litera hemiarcadei respective apoi pozitia dintelui in sirul dentar al hemiarcadei.

5.Scoala Americana

Acest sistem utilizeaza pentru desemnarea dintilor permanenti doar cifre arabe, iar pentru dintii temporari litere.Notarea incepe cu molarul 3 al hemiarcadei drepte superioare si se continua in sens oral pana la molarul trei al hemiarcadei drepte inferioare, respective cu molarul doi temporar al hemiarcadei drepte superioare terminand cu molarul doi temporar al hemiarcadei drepte inferioare. Dezavantajul acestei nomenclature este dat de numarul mare de cifre si litere ce trebuie memorate pentru a permite indicarea precisa a dintelui.

6.Federatia Dentara Internationala(F.D.I)

Fiecare hemiarcada , corespunzatoare unui cadran (care rezulta din intersectarea celor doua drepte orizontala si verticala) este notata cu o cifra. Numerotarea incepe cu hemiarcada drepata superioara si se continua catre stanga , in sens oral. Aceste sistem este cel mai folosit in Romania.(Fig.2.2.3)

1=Hemiarcada dreapta superioara permanenta

2=Hemiarcada stranga superioara permanenta

3=Hemiarcada stanga inferioara permanenta

4=Hemiarcada dreapta inferioara permanenta

5=Hemiarcada dreapta superioara temporara

6=Hemiarcada stanga superioara temporara

7=Hemiarcada stanga inferioara temporara

8=Hemiarcada dreapta inferioara temporara

Fig.2.2.3

3.STRUCTURA DINTELUI

Odontonul reprezinta un complex de tesuturi diferite ca structura, dar armonizate morfologic si functional pentru a suporta si neutraliza sau amortize si transmite presiunile masticatorii .

Odontonul reprezinta unitatea morfofunctionala a arcadelor dentare ce cuprinde dintele si tesuturile dentare.

Dintele este format din:

Tesuturi dure: smalt , detina , cement

Tesuturi moi: pulpa dentara

3.1.Smaltul

Smaltul este un tesut foarte dur , format in proportie de 96 % din elemente minerale ( hidroxiapatita ) , restul constand in materie organica si apa . Are o structura prismatica si prezinta o grosime de aproximativ 2mm la varful cuspizilor.Smaltul este cel mai calcificat tesut din organism. Spre deosebire de cement , el este produs de celule cu origine ectodermala.

In dintele omului, smaltul formeaza un strat ce acopera coroana in intregime, avand grosimea maxima la nivelul marginii incizale si a cuspizilor , iar la nivelul marginii cervicale se subtiaza. Smaltul are o culoare variabila de la galben la gri si gri-albastru , culoarea depinzand toto data si de cat de translucid este smaltul. Cu cat transluciditatea smaltului este mai mare , cu atat dentina de culoare galbena poate fi mai vizibila . Nuantele de albastru se evidentiaza la nivelul marginii incizale unde dentina este inexistenta.

Prismele de smalt

In cazul dintilor temporari prismele sunt asezate in sens orizontal cu exceptia celor prezente in treimea ocluzala sau incizala unde treptat incep sa devina oblice ajungand in sens vertical in dreptul varfului cuspizilor si a marginii incizale. In sens transversal prismele au aranjare care seamana cu solzii de peste.

Liniile neonatale

In cazul dintilor temporari apare o linie proeminenta intre smaltul format inainte de nastere si smaltul format dupa . Aceasta linie poarta numele de linie neonatal si este asociata cu o abatere de la normal in momentul formarii smaltului aparuta in momentul nasterii, abatere ce se datoreaza unor schimbari in nutritie si mediul inconjurator.

Jonctiunea amelo-dentinara

Suprafata dentinara a smaltului este formata dintr-o serie de excrescente sub forma de dom , in sectiune aceste excrescente dau un aspect valurit.

Acele de smalt

In unele portiuni , canaliculele dentinare trec in smalt pe distante scurte si sunt inconjurate de substanta interprismatica a smaltului , gasindu-se in numarul cel mai mare in regiunea cuspizilor.

Lamelele

Sunt reprezentate de structuri inguste in sens radial si vertical in smalt , ajungand sa se extinda de la suprafata dintelui pana ajung in zona interna a smaltului.

3.2 Dentina

Dentina reprezinta tesutul cel mai abundent in structura dintelui , prezent atat la nivelul coroanei , cat si la nivelul radacinii . Are o structura celulara stratificata ce prezinta numeroase canalicule dentinare favorizand comunicarea intre camera pulpara si straturile superficiale ale dentinei . Aceste canalicule sunt strabatute de filamente nervoase terminale care pot ajunge pana la limita amelo-dentinala. Formarea dentinei este un proces organic in totalitate si numai in momentul in care stratul atinge o anumita grosime se depun si elementele anorganice.

Procesul de calcifiere incepe in portiunea cea mai matura a matricei organice , adiacenta laminei bazale dintre organul smaltului si pulpa , adica jonctiunea smalt-dentina.

Odontoblastul

Stratul odontoblastelor este alcatuit dintr-un singur rand de celule complet despartite de restul tesutului din pulpa.

Odontoblastul este o celula care are forma unei coroane , avand nucleul mare , rotund si cu procent mare de concentratie de reticul endoplasmatic in zona apropiata a nucleului si in zona distala a odontoblastului.

Odata ce dentina se mareste in grosime , apar unele schimbari ce au loc in stratul odontoblastului. Celulele acestuia devin piriforme si membranele lor bazale sunt aranjate la nivele diferite . Aranjarea matricei dentinare si a odontoblastului persista in timpul formarii active de dentina (dentina primara). Asemenea dentinei initiale , calcifierea are loc dupa ce matricea organica se depune in asa fel incat cea mai recenta portiunea depusa numita predentina se gaseste la suprafata stratului pulpar a dentinei. Materialul anorganic acumulat in timpul calcificarii sub forma de mase sferice, la inceput subtile , apoi devenind tot mai mari , treptat ajungand sa fuzioneze si sa produca dentina formata complet. Masele sferice prezente sunt denumite calcisferice. Canaliculele dentinare sunt reprezentate de niste canale extrem de subtiri ce trec prin dentina, fiecare continand procesul protoplasmatic al unui odontoblast . In parte interna a oricarui canal , pe lungimea peretilor se formeaza o zona ce contine dentina extrem de subtire, denumita dentina peritubulara, fiind mai bine mineralizata decat dentina intertubulara.

Compozitia si structura dentinei

Dentina prezinta un rol de a formare partii principale a dintelui , oferindu-i o forma de baza , forma acoperita la nivelul coroanei de smalt, iar la nivelul radacinii de cement.

Caracteristici fizice si chimice

Dentina este de culoare galbuie , este elastica si nu este atat dura precum este smaltul , dar este mai dura decat osul sau cementul .

Dentina prezinta un ansamblu organic mai ridicat decat smaltul , materialul organic fiind alcatuit din 18% colagen , 0,9% acid citric , 0,2% proteine insolubile 0,2 lipide , 0,2 mucopolizaharide. Materia anorganica este prezenta in proportie de 75% si este constituita din hidroxi-apatita.

Dentina este constituita din celule odontoblaste si o substanta intercelulara fiind strabatuta peste tot de canaliculele dentinare , paralele intre ele , care merg de la pulpa pana la suprafata externa a dentinei.

3.3 Cementul

Cementul acopera dentina radiculara , fiind un tesut calcificat , asemanator celui osos din punct de vedere histologic , S-a observant insa ca din punct de vedere embriologic , trofic , functional si patologic el face parte din tesuturile de sustinere ale dintelui.

Cand incepe sa se formeze dentina la nivelul radacinii , aceasta este acoperita la inceput de teaca epiteliala a lui Hertwig ce o separa de tesuturile foliculului dentar. Pe masura ce acea teaca se dezintegreaza , stratul vascular mezodermal al foliculului dentar vine in contact cu dentina, iar celulele foliculului prin diferentiere formeaza cementoblastele. Aceste celule sub forma de cub formeaza un singur strat in contact cu dentina . Matricea organica a cementului este constituita din fibre si o substanta amorfa in care se depunde elemental anorganic. Pe masura formarii cementului, fibrele principale ale membranei parodontale se fixeaza pe cement , aceste portiuni inglobate in cement numindu-se fibrele Scharpey. Este acceptat faptul ca cementul se depune incepand cu marginea cervicala a radacinii , aceasta fiind cunoscuta sub denumirea de cementoid si fiind delimitate de cementoblaste.

Caracteristici fizice si chimice

Cementul acopera radacina dintelui in intregime si se aseamana cel mai mult cu osul din punct de vedere structural , comportamental si compozitional.

Cementul este de culoare galbuie , nu este la fel de dur precum este dentina si este alcatuit dintr-o matrice organica si din elemente anorganice. Matricea organica este alcatuita din fibre de colagen inglobate intr-o substanta amorfa si reprezinta 25% din greutatea totala . Elementul anorganic este reprezentat de 75% din greutatea totala fiind format din saruri de calciu sub forma de apatite , organizata in cristale submicroscopice in jurul fibrelor de colagen.

Se deosebesc doua tipuri de cement :

Cementul acelular( primar )

Cementul celular( secundar )

Cementul se depunde toata viata . Un studiu arata ca grosimea acestuia este in continua creste , ingrosandu-se de aproximativ trei ori intre 11-17 ani.

Cementul format initial este cel acelular ce acopera radacina de la jonctiunea cement-smalt ce se apropie de apex , Cementul acelular este un strat omogen, destul de subtire, alcatuit din substraturi de colagen , Majoritatea colagenului provine din fibrele Scharpey.

Cementul celular se situeaza in regiunea apicala , si creste treptat in grosime odata cu apropierea de apex , putand sa lungeasca radacina considerabil. La dintii anteriori cantitatea de cement celular este foarte mica sau chiar absenta , pe cand la dintii pluriradiculari se poate extinde pana la nivelul bifurcatiei . Aparitia cementului celular este legata de inceputul eruptiei dintelui .

Jonctiunea smalt-cement

In 65% din cazuri cementul se suprapune usor peste smalt

In 25% din cazuri cementul continua cu smaltul

In 10% din cazuri cementul si smaltul nu se intalnesc , lasand o zona de dentina expusa

4.ALCATUIREA MORFOLOGICA A DINTELUI

Dentitia umana este caracterizata prin aparitia pe arcada (eruptia) a doua serii de dinti : dentitia primara , temporara , a carei eruptie incepe in jurul varstei de 6 luni si se incheie aproximativ in jurul varstei de 2 ani jumate , urmand ca apoi acesti dinti temporari (de lapte) sa se elimine in mod normal incepand de la varsta de 6-7 ani . Cea de-a doua “serie” de dinti este formata din sin dentatia secundara sau definitiva , a carei eruptie incepe in jurul varstei de 6 ani. O buna parte din dintii “definitivi” inlocuiesc dintii “temporari” . Altii insa isi fac aparitia pe arcada fara a avea un predecesor temporar.

Dupa cum se va vedea din analiza morfologica a grupelor de dinti , din punct de vedere anatomic si functional sunt descrise atat caracteristici commune tuturor dintilor , cat si particularitatile morfo-functionale.

Dintii sunt asezati pe cele doua maxilare in spatii existente in osul maxilar si osul mandibular numite alveoli dentare.

Orice dinte normal este format din doua portiuni : coroana dentara si radacina dentara ; jonctiunea dintre ele se numeste colet dentar.

4.1Coroana dentara

Coroana dentara este acea portiune din a dintelui care este situate in afara alveolei dentare (extraalveolar). Cand se priveste un dinte in cavitatea bucala poate fi observata o parte mai mica sau mai mare din coroana lui , luand reper coletul dentar, Se defineste drept coroana anatomica portiunea dintelui acoperita de smalt ; portiunea vizibila a unui dinte se numeste coroana clinica(fig.1) Aceasta din urma poate sa fie mai putin inalta , cand eruptia este incompleta , dupa cum poate fi mai mare decat coroana anatomica , asa cum se intampla in cazul retractiei gingivale sau cand dintele a suferit o migrare verticala . Pentru a face mai usoara intelegerea situatiei topografice a unor amanunte morfologice in descrierea ce se va face ulterior , coroana dentara se poate imparti in trei etaje egale : treimea cervical (din vecinatatea coletului) , treimea libera (la extremitatea opusa celei cervicale), iar intre ele treimea medie , Dupa cum se va vedea mai departe , exista si alte denumiri folosite , mai ales pentru treimea libera.(fig.4.1 si 4.2)

Fig.4.1 Fig.4.2

4.2 Radacina dentara

Radacina dentara este acea portiune a dintelui care este situata in interiorul alveolei dentare (intraalveolar). Dintii pot sa aiba una sau mai multe radacini , caracter care ii diferentiaza in monoradiculari sin pluriradiculari. Ca si in cazul coroanei , demosebim si la radacina doua denumiri : radacina anatomica , portiunea din dinte care este acoperita de cementul dentar si radacina clinica , portiunea din dinte care nu este vizibila la examenul clinic (observarea dintelui in cavitatea bucala). Radacina clinica poate sa fie mai lunga decat cea anatomica atunci cand dintele este pe cale sa erupa (deci cu o coroana clinica mai scurta ) , dupa cum radacina clinica poate sa fie mai scurta decat radacina anatomica , in cazul in care , prin retractie gingivala sau migrare vertical a dintelui ( iesire din alveola ) , este vizibila si o portiune din radacina anatomica ( situatie in care coroana clinica este mai inalta ).

Radacina clinica poarta denumirea de colet clinic . Linia coletului ( linia cervical ) , locul de unire a coroanei cu radacina pe intreaga circumferinta a dintelui are o forma ondulata , festonata ; acest traseu este urmat si de o portiune a gingiei , ceea ce determina folosirea termenului de feston gingival.

In ansamblu , orice dinte este format din tesuturi dentare dure : smaltul care acopera coroana anatomica , cementul , care acopera radacina anatomica , captusite in interior de dentina . Aceste tesuturi sunt formate dintr-o trama organic cu mineralizare diferita ( cea mai puternica fiind mineralizarea smaltului ). Dentina formeaza peretii exteriori ai unor spatii care gazduiesc un tesut complex : pulpa dentara ( organul pulpar ) , constituita in mare parte din tesut conjunctiv , vase sangvine si limfatice precum si fibre nervoase. (Fig.4.1.3)

Fig.4.2.3

4.3.Coletul dentar

Coletul dentar ( sau cervixul dentar , de unde si reperul folosit anterior “cervical ”) este reprezentat de zona unde se intalneste coroana dentara cu radacina dentara.

Dupa cum s-a aratat , coroana anatomica este acoperita de smalt , iar radacina anatomica este acoperita de cement ; locul de unire a coroanei anatomice cu radacina anatomica , deci jonctiunea smalt-cement , poarta numele de colet anatomic , in timp ce locul de unire a coroanei clinice cu radacina clinica poarta denumirea de colet clinic . Linia coletului ( linia cervical ) , locul de unire a coroanei cu radacina pe intreaga circumferinta a dintelui are o forma ondulata , festonata ; acest traseu este urmat si de o portiune a gingiei , ceea ce determina folosirea termenului de feston gingival.

In ansamblu , orice dinte este format din tesuturi dentare dure : smaltul care acopera coroana anatomica , cementul , care acopera radacina anatomica , captusite in interior de dentina . Aceste tesuturi sunt formate dintr-o trama organic cu mineralizare diferita ( cea mai puternica fiind mineralizarea smaltului ).

Dentina formeaza peretii exteriori ai unor spatii care gazduiesc un tesut complex : pulpa dentara ( organul pulpar ) , constituita in mare parte din tesut conjunctiv , vase sangvine si limfatice precum si fibre nervoase. (Fig.4.3.4)

Fig.4.3.4

5.STRUCTURA SI MORFOLOGIA DINTILOR

Structura si morfologia dintilor reprezinta elemente importante care impreuna reunesc organul dentar din structura ADM-ului , foarte important in viata omului , datorita functiilor de masticatie , deglutitie , fonatie si nu in ultimul rand din punct de vedere fizionomic ( important in viata sociala) !

6.CARACTERISTICI MORFOLOGICE

Privitor la anatomia dintilor se distinge o morfologie primara – anatomia dintelui in momentul eruptiei complete pe arcada si o morfologie secundara . modificata in timp mai ales prin fenomene de uzura ( abraziune ) fiziologica si uneori patologica.

Dupa cum s-a aratat deja , la orice dinte se disting trei portiuni anatomice : coroana , radacina si coletul . Ca regula generala radacina dintelui este mai lunga decat coroana sa , la unii dinti atingand si depasind dublul inaltimii coronare , fiind vorba de coroana si radacina anatomica.

Coroanele tuturor dintilor prezinta patru fete vertical ( numite impropriu si fete laterale ) :

– Fata vestibulara ( externa ) notata cu “V”

– Fata orala ( interna ) notata cu “O” , care pentru dintii maxilari este numita palatinala si este notate cu “P” , iar la dintii mandibulari este numita lingual si este notata cu “L”

– Fata meziala notata cu “M” care priveste spre linia mediana

– Fata distala notata cu “D”, opusa celei meziale

Aceste fete vertical ale coroanelor dentare nu sunt perfect rectilinii , ele prezinta curburi , atat in sens orizontal , cat mai ales in sens vertical si longitudinal. Aceste convexitati in sens vertical sunt situate la nivele diferite pe fiecare dintre cele patru fete ale coroanelor dentare , unirea lor realizand la fiecare coroana ecuatorul anatomic al dintelui sau linia conturului maxim . Aceste convexitati maxime au functii bine determinate . Convexitatile vestibulara si orala impiedica lezarea ( ranirea ) parodontiului prin :

– actiunea directa a alimentelor fibroase , au deci un rol de aparare.

– prin dirijarea alimentelor pe mucoasa fixa provoaca un masaj acesteia ( rol de stimulare )

– plasarea bratului elastic , retentiv , sub aceste convexitati ( mai ales pe fata vestibulara) , ele permit realizarea unui sistem eficient de mentinere a protezelor mobilizabile ( rol protetic )

Convexitati de pe fetele proximale ( meziala si distala ) realizeaza punctele de contact interdentar .

6.1.Lobul dentar

Lobul dentar reprezinta unitatea embriologica din care s-a constituit coroana dentara . Dintii frontali prezinta 3 lobuli vestibulari si unul palatinal ( sau cingulum ) , iar cei laterali prezinta un numar variat de lobuli care formeaza cuspizii , separate intre ei prin santuri cuspidiene . Aceste santuri de obicei incep si se termina in niste adancituri in smalt numite fosete. Fiecare dinte realizeaza cu dintii vecini ( adica mezial si distal ) punctele de contact situate in treimea incizala ( sau ocluzala ) a fetelor proximale. Aceste puncte de contact sau nastere la doua spatii numite nise :

– Nisa masticatorie , situata deasupra punctelor de contact

– Nisa parodontala , situate sub punctual de contact si ocupata de pupila interdentara

Din punct de vedere topografic , coroana unui dinte se imparte in trei sectoare , atat in sens cervico-ocluzal cat si medio-distal.

In sens cervico-ocluzal sunt prezente :

– Treimea coletala sau cerviala

– Treimea medie

– Treimea incizala sau ocluzala

In sens mezio-distal sunt prezente :

– Treimea meziala

– Treimea medie

– Treimea incizala sau ocluzala

Radacina se imparte de asemenea in trei zone:

– Treimea apicala

– Treimea medie

– Treimea coletala

7.CARACTERE MORFOLOGICE DIFERENTIALE

7.1.Incisivii

La om exista opt incisivi , cate patru pentru fiecare maxilar , grupati cate doi pe fiecare hemiarcada , un incisive central si un incisiv lateral .

Toti incisivii au rol de sectionare ( incizie ) a alimentelor , in acelasi timp fiind si unul dintre factorii morfologici de importanta majora in functionalitatea ocluzala in miscarile mandibulei cu contacte dento-dentare. Toti incisivii au cate o singura radacina ( monoradiculari ) , care are un singur canal radicular . Incisivii centrali maxilari sunt mai voluminosi decat vecinii lor , incisivii laterali mandibulari. Incisivii laterali mandibulari sunt putin mai voluminosi decat incisivii centrali mandibulari.

Incisivul central maxilar drept (1.1 sau 2.1)

Incisivul central este primul dinte de la linia mediana . El apare ( erupe ) in jurul varstei de 7 ani , iar mineralizarea complete este incheiata aproximativ la 10 ani .

Inaltimea totala a dintelui este de 22,5 mm , iar coroana anatomica 10 mm . (Fig.7.1)

Fig.7.1

Fata vestibulara

Fata vestibulara este cea mai mare dintre cele patru fete coronare . Ea are o latime maxima de 8,8 mm situate in treimea libera , iar la colet latimea fetei vestibulare ester de 6,4 mm .

– Marginea meziala este mai lunga si mai putin convexa decat cea distal

– Marginea incizala are o directie rectilinie in sens mezio-distal

Fata palatinala

Este opusa celei vestibulare , fata palatinala avand aceeasi inaltime cu fata vestibulara . Pe fata palatinala exista doua proeminente , una meziala si alta distala , care pornesc de la marginea incizala , unde sunt subtiri si inguste , merg in sus catre convexitatea maxima a fetei palatinale , devenind mai largi si mai reliefate si se termina la nivelul cingulumului . Acestea sunt crestele marginale . Cingulum este o proeminenta intalnita la incisivi , are o forma hemisferica alungita si de obicei este divizat in doi lobi.

Fata meziala

Fata meziala a coroanei are o inaltime de 10 mm si o forma triunghiulara cu baza la colet . Latimea fetei meziale variaza in felul urmator : incizal este de 1 mm la nivelul convexitatilor maxime de pe fetele vestibulara si palatinala avand o latime de 7 mm , mai mare fata de diametrul vestibule-oral zona coletului unde este de numai 6,4 mm.

Fata distala

Fata distal a coroanei este mai putin inalta decat cea meziala , masurand numai 9 mm . In sens longitudinal , fata distal este mai convexa decat cea meziala.

7.2.Caninii

Atat din punct de vedere morfologic , cat si functional , caninii sunt dintii cei mai puternici de pe maxilar . De astfel caninii sunt de regula ultimii dinti care se pierd , iar tratamentul de restaurare protetica a arcadei dentare in lipsa caninului este una din problemele cel mai greu de rezolvat.

Caninul maxilar(1.3)

Caninul maxilar are eruptia intre 11 si 12 ani , iar mineralizarea complete este incheiata in jurul varstei de 13 ani .

Inaltimea totala a caninului maxilar este de 26.5 mm , din care coroana masoara 9.5 mm , iar radacina 17 mm. (fig.7.2)

Fig.7.2

Fata vestibulara

Fata vestibulara a coroanei caninului maxilar are o forma care se poate asemana cu un varf de lance . Ea se poate inscrie intr-un pentagon cu laturile inegale fiind impartita in doua pante distincte , separate prin lobul central pe care exista o linie stralucitoare ce merge de la varf pana la treimea cervicala , descriind o curba cu concavitatea distala.

Fata vestibulara este imparita in trei lobi a caror orgine este :

1. Lobul central (cel mai mare )

2. Lobul distal ( mediu )

3. Lobul mezial ( cel mai mic )

Fata palatinala

Fata palatinala este mai ingusta decat cea vestibulara , dar cam de aceeasi inaltime cu aceasta . Elementele morfologice ale fetei palatinale sunt urmatoarele :

– Cingulum este voluminos ( cel mai mare comparativ cu incisivii ) si are o forma ovalara

– Santurile care delimiteaza crestele marginale sunt curbe

Fetele proximale

Ca si la incisivii maxilari , fetele proximale ale cainului maxilar sunt de forma triunghiulara , cu baza la colet .

– Marginea vestibulara a acestor fete are convexitatea maxima situata in treimea cervicala , celelalte doua treimi fiind oblice in directie palatinala , iar treimea libera da aspectul unui cioc

– Marginea palatinala are un contur sinuos , de la cingulum spre marginea libera fiind in linie dreapta

7.3.Premolarii

Premolarii sunt in numar de opt , cate doi pe fiecare hemiarcada . Ei sunt prezenti numai la dentitia permanenta si sunt precedati pe arcada de molarii temporari.

Topografic , premolarii sunt situati intre canin-mezial si primul molar –distal.

Primul premolar maxilar (1.4 sau 2.4)

Primul premolar maxilar erupe intre 9 si 12 ani , iar mineralizarea completa ( in functie de varsta la care erupe ) se produce intre 11 si 14 ani.

Inaltimea totala a primului premolar este de 21 mm din care radacina are o lungime de 13 mm. (Fig.7.3)

Fig.7.3

Fata vestibulara

Are un aspect asemanator celei a caninului maxilar , dar mai mica in suprafata . Morfologia fetei vestibulare este mai estompata fata de cea a caninului , cu exceptia depresiunii care contureaza lobul mezial .

Marigini :

– Proximale, usor convergente spre colet

– Colet , are forma de semicerc cu concavitate spre ocluzal

– Ocluzala – “V” cu brat distal mai lung , mai deschis si mai rotunjit ca la canin

Fata palatinala

Are o forma ovalara , fiind mult mai putin dezvoltata decat cea vestibulara si nu are nicio depresiune , dar asemanatoare cu fata vestibulara . Marginea ocluzala este mai rotunjita ca la fata vestibulara , fiind o fata perfect neteda.

Fetele proximale

Premolarii maxilari fiind turtiti (aplatizati ) in sens mezio-distal ( invers decat incisivii ) fetele proximale sunt mai largi. De fapt , coroana primului premolar maxilar este impartita in doua portiuni inegale ca volum si inaltime . Portiunea cea mai voluminoasa apartine zonei vestibulare ea ocupand aproape doua treimi din fata meziala a coroanei .

– Fata meziala : jumatatea cervicala este foarte concava , datorita constrictiei foarte pronuntate la acest nivel .Zona ocluzala a fetei meziale este usor convexa , pentru a realiza punctul de contact cu fata distala a caninului

– Fata distala , desi are acelasi profil , relieful ei este mai accentuat , in ciuda absentei constrictiei ; relieful este intotdeauna convex , iar lobul distal este mai putin puternic decat lobul mezial.

Fata ocluzala

Fata ocluzala se poate inscrie intr-un pentagon neregulat , alungit in sens vestibulo-palatinal .

– Fetele proximale se aduna spre latura palatinala , care marcheaza fata palatinala

– Marginea vestibulara a fetei ocluzale este formata din trei lob ce formeaza o linie sinuoasa in forma de “V” deschis

– Marginea palatinala este mai redusa decat cea vestibulara si formeaza un arc cu convexitatea palatinala ( versantul extern ) face ca aceasta sa fie totdeauna neteda si foarte convexa

7.4.Molarii

La om , dentatia prezinta doisprezece molari , cate sase pe fiecare hemiarcada . Molarii sunt dinti laterali , la fel ca si premolarii , avand un rol important in masticatie .

Primul molar maxilar (1.6 sau 2.6)

Primul molar maxilar erupe pe arcada in jurul varstei de 6 ani , de unde si numele de molarul de 6 ani , acest dinte erupe in spatele ( distal de ) molarilor temporari , el neavand deci un predecessor , un dinte temporar pe care sa il inlocuiasca . Mineralizarea complete a primului molar maxilar se realizeaza in jurul varstei de 9-9,5 ani .

Fig.7.4

Fata vestibulara

Fata vestibulara a molarului prin macular se poate inscrie intr-un trapez neregulat cu baza mare la nivelul marginii libere ( ocluzale ) = 10 mm si baza mica in zona cervical ( la colet ) = 7,5 mm.

Coletul are o forma de acolada indreptata spre spatial interradicular .

– Marginea meziala a fetei vestibulare , pornind de la colet se inclina foarte usor catre unghiul mezial , descriind o linie sinuoasa , care este usor concave in jumatatea ei cervical si convexa in jumatatea ei ocluzala.

– Marginea meziala are o inaltime ce se situeaza intre colet si punctul de contact . Marginea meziala descrie intre aceste doua puncte o linie care are forma unui “S” foarte deschis .

– Marginea distala si panta distala a cuspidului disto-vestibular difera de cele meziale . Marginea distala propriu-zisa se intinde de la colet pana la punctual de contact cu molarul al doilea si are o forma convexa .

– Marginea ocluzala a fetei vestibulare este formata din pantele crestelor care separa versantele interne de cele externe ale cuspizilor vestibulari

Fata palatinala

Fata palatinala a coroanei primului molar maxilar prezinta particularitatea de a fi mai dezvoltata cu 0.2 mm decat fata vestibulara la nivelul fetei ocluzale situatie intalnita numai la premolarul doi mandibular . Privind primul molar maxilar dinspre fata palatinala se observa partial flancul sau mezial.

Coletul pe fata palatinala nu mai are forma de acolada , asa cum era pe fata vestibulara.

Fetele proximale

Fata meziala a primului molar maxilar are aproximativ acelasi relief cu cel al premolarilor maxilari , cu deosebirea ca dezvoltarea coroanei in sens vestibule-palatinal este mai mare cu un sfert fata de primul premolar maxilar .

Fata distala are un relief ce reaminteste de cel al fetei meziale .

Fata ocluzala

Privita dinspre fata ocluzala corana primului molar maxilar are aspectul unui cub neregulat . Fata ocluzala se poate inscribe intr-un parallelogram cu axul mare in sens vestibule-palatinal si cu o usoara orientare spre distal.

– Marginea vestibulara este bilobata si formeaza deci doua arcuri , care corespund zonei cervical a lobilor cuspizilor mezio-vestibular si disto-vestibular

– Marginea palatinala este si ea bilobata si formeaza ca atare doua arcuri cu convexitatea palatinala .

– Marginea meziala are o ingustare cervicala a coroanei in sens mezio-distal , ca si dezvlotarea fetei ocluzale in acelasi sens fac ca unghiul mezio-distal al cuspidului cu acelasi nume sa iasa in relief

– Marginea distala tot datorita ingustarii cervical a coroanei extensiei mezio-distale a fetei ocluzale marginea vestibulatra va fi putin depasita de portiunea distala a pantei cuspidului disto-vestibular

8.CONCLUZII

Aparitia dintelui a fost rezultatul unui indelungat proces adaptiv , determinat de insasi necesitatea supravietuirii.

In zilele noastre , dintii au un important rol fizionomic , ajutand foarte mult in cunoastere si comunicare . Cunoastere morfologiei dintilor ne poate da lamuriri privind cunoasterea formulei dentare , dar si eventualele noi tipuri de structuri morfofunctionale . Morfologia dintilor reprezinta inceputul oricarei activitati ce poate avea drept obiect de studiu teoretic si practic dintele uman .

Prin cunoasterea structurii si a morfologiei dintilor , evitarea unor actiuni vatamatoare precum si preventia si ingrijirea organului dentar se prezinta la un nou nivel , mai ridicat .

Sistemele de adnotare a dintilor se impun in vederea facilitarii comunicarii verbale sau scrise intre specialisti si pentru a permite o exprimare uniforma. Prin folosirea acestor sisteme cunoasterea formulei dentare devine una mai facila si mai eficienta pentru orice om de rand. De asemenea denumirile dintilor ajuta la clasificarea acestora precum si la cunoasterea caracteristicilor morfologice individuale ale acestora . Cunoasterea caracteristicilor morfologice ale dintilor , are rolul de a evidentia importanta fiecarui dinte in parte , dintii reprezentand o componenta principala a aparatului digestiv.

Nutresc speranta ca odata insusita morfologia dintilor si a arcadelor dentare , vor putea fi sesizate deci mai usor abaterile de la normal , avand o baza temeinica.

9.BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Andrei Tig – Morfologia dintilor si a arcadelor dentare , Oradea 2009

2. David Vichente Dumitru – Morfologie dentara , Bucuresti 2003

3. Dr. Sergiu Ionita – Morfologia dintilor , Bucuresti 1991

4. Anca Porumb – Morfologia dintilor temporari , Oradea 2012

5. Papillian V. Anatomia omului , volumul II , Bucuresti 1992

6. Bratu D., Romnu M. – Aparatul dento-maxilar . Morfologie functionala , Cluj-Napoca 1994

7. Bratu D. Leretter M.- Dintii umani permanenti , Timisoara 1997

8. Cristina Davidean , Grivu Ovidiu – Dintii umani , Timisoara 2006

9. Scientia.ro

10. Rasindent.ro

11. Oral Dent.ro

12. ProClinic.ro

13. Opera Dental.ro

14. Wikipedia.ro

15. Corpul uman.ro

16. Med.Torrents.ro

17. Getty Images.ro