Monumentele Istorice din Secolele Xviii Xix din Vaslui
=== d8c46eb19440886e9e0eed1f37dd5692630884bd_311503_1 ===
UNIVERSITATEA
FACULTATEA DE ISTORIE
SPECIALIZAREA ISTORIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
MONUMENTELE ISTORICE DIN
JUDEȚUL VASLUI
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ABSOLVENT
LOCALITATEA
2017
CUPRINS
INTRODUCERE
Cap. I MUNICIPIUL VASLUI- PREZENTARE ISTORICO-GEOGRAFICĂ GENERALĂ
1.1 Așezarea geografică
1.2 Influența elementelor cadrului natural asupra locuirii
1.3 Istoricul localității până în sec.XVIII inclusiv. Principale evenimente istorice
1.4 Perioada istorică cuprinsă între secolele XIX-jumătatea secolului XX
Cap. II PREZENTAREA MONUMENTELOR ISTORICE DIN PERIOADA SECOLUL XVII-JUMĂTATEA SECOLULUI XX
2.1 Monumentele istorice de secol XVIII
2.1.1 Cimitirul Evreiesc
2.2 Monumente istorice de secol XIX
2.2.1 Palatul de Justiție
2.2.2 Gimnaziul Mihail Kogălniceanu
2.2.3 Ansamblul de arhitectură str.M.Kogălniceanu
2.2.4 Casa Arbore
2.2.5 Ansamblul de arhitectură str.Stefan cel Mare
2.2.6 Casa Peride
2.2.7 Casa Popescu
2.2.8 Biserica Domnească
2.2.9 Casele Ghica și Mavrocordat
2.2.10 Cimitirul familiei Ghica-Șubin
2.3 Monumente istorice din prima jumătate a secolului XX
2.3.1 Casa Sima
2.3.2 Casa Negură
2.3.3 Casa Mogoș
2.3.4 Casa Filipiuc
2.3.5 Casa Mâdârjac
2.3.6 Casa Ornescu
2.3.7 Casa Luchian
2.3.8 Școala Normală de Băieți
2.3.9 Casa Irimia
2.3.10 Cimitirul Eroilor vasluieni din Războiul de Independență și din Primul Război Mondial
2.3.11 Mausoleul lui Peneș Curcanul
2.3.12 Statuia Eroului necunoscut din Primul Război Mondial
Cap.III SITUAȚIA ACTUALĂ A MONUMENTELOR DE SECOLUL XVIII- XIX- ANUL 1950
3.1 Starea fizică a monumentelor
3.2 Starea juridică a monumentelor
Cap.IV PROPUNERI DE VALORIFICARE TURISTICĂ A MONUMENTELOR ISTORICE
4.1 Renovarea, reabilitarea și conservarea monumentelor
4.2 Includerea monumentelor în cadrul diferitelor circuite turistice
4.3 Promovarea turistică a municipiului Vaslui
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Motivația alegerii temei prezentei lucrări de licență este dorința de a completa potențialul turistico-istoric a muncipiului Vaslui cu noi obiective de factură istorică.
Scopul principal al lucrării este analiza detaliată a monumentelor istorice construite în perioada cuprinsă dintre secolele XVIII și jumătatea secolului XX. Analiza implică un succint studiu istoric, în măsură în care izvoarele istorice pot să ofere informații, analiza elementelor arhiectonice, a stării fizice și juridice a monumentului.
Obiectivele generale ale prezentei lucrări de licență sunt în număr de trei și vor fi prezentate în tabelul de mai jos împreună cu activitățile și rezultatele scontate
Obiectivele lucrării cu activitățile și rezultatele estimate sunt următoarele:
O1: Identificarea tuturor monumentelor istorice din Municipiul Vaslui ce datează din perioada sec.XVIII-jumătatea sec.XX
Activități:
a) Studiu bibliografic de specialitate;
b) Analiza bazei de date a unor instituții ca Ministerul Culturii sau Institutul pentru Patrimoniul Cultural;
c) Cercetarea bazelor de date locale (Primărie, biblioteci).
Rezultate estimat:
I. Pe teritoriul orașului Vaslui există un singur monument din sec.XVIII;
II. Datând din secolul XIX au fost identificate un număr de 10 monumente istorice;
III. Din prima jumătate a secolului XX au fost găsite în bazele de date un număr de 12 monumente istorice.
O2: Analiza fiecărui monument istoric identificat având în vedere un scurt istoric, elemente arhitectonice, starea fizică și juridică a clădirii.
Activități:
a) Studiu bibliografic de specialitate;
b) Informații preluate la nivel local (Primărie, biblioteci);
c) Studiu de teren cu vizitarea și analiza vizuală a monumentelor.
Rezultate scontate:
I.Majoritatea monumentelor istorice au fost retrocedate, restul fiind ocupate de către diferite instituții;
II.Starea fizică a clădirilor în unele cazuri este destul de gravă iar restul de află într-un proces de conservare, o parte fiind reabilitate iar altele numai parțial.
III.Riscul pierderii anumitor clădiri de patrimoniu este iminent.
IV.Actualele monumente istorice se constituie într-un patrimoniu latent.
O3: Găsirea unor soluții de valorificare a acestor monumente din punct de vedere turistic și nu numai.
Activități:
a) Studiu bibliografic de specialitate;
b) Discuții cu proprietarii;
c) Discuții cu autoritățile locale.
Rezultate scontate:
I. Unele clădiri, mai bine conservate, pot fi incluse în cadrul circuitelor turistice;
II.Alte clădiri pot fi utilizate pentru a găzdui diferite instituții de stat sau private.
Lucrarea este structurată în patru capitole. După prezenta introducere, primul capitol prezintă din punct de vedere istorico-geografic municipiul Vaslui. Este împărțit în patru subcapitole, două de geografie și două de istorie (un istoric al locuirii și prezentarea principalelor evenimente istorice). Al doilea capitol prezintă monumentele istorice din secolele XVIII-XIX și din prima jumătate a secolului XX, scurt istoric pe baza datelor istorice găsite, analiza arhitecturală. Starea fizică și juridică a monumentelor face obiectul capitolul trei iar în ultimul capitol vor fi prezentate câteva propuneri de valorificare eficientă a acestor monumente.
Metodologia realizării lucrării implică pe lângă studiul bibliografic de specialitate, analiza bazelor de date și studiul de teren dar și diferite metode ca observația, sintetizarea informațiilor, descrierea, dialogul, problematizarea și lucrul cu diferite tipuri de hărți inclusiv imagini aeriene sau din satelit.
Lucrarea reprezintă o îmbinare între geografie, turism, istorie, marketing, și se dorește a fi un studiu dacă nu foarte complex, unul corect și actualizat privind starea actuală a monumentelor istorice de pe teritoriul Municipiului Vaslui.
Unul dintre argumentele acestei lucrări a fost munca în echipă cu coordonatorul științific, apoi multitudinea surselor de informare, toate vor fi precizate prin note de subsol, la tabele sau prin precizarea surselor imaginilor utilizate în această lucrare. Îmbinarea muncii pe teren cu studiul individual la bibliotecă m-a ajutat să remarc anumite schimbări pozitive sau negative privind starea fizică a clădirilor din orașul Vaslui, elemente care vor fi prezentate în această lucrare.
Menționez că nu toate pozele sunt realizate de mine, am utilizat și imagini din alte surse, în afară de arhiva personală, poze care au fost alese cu grijă și la fiecare se va specific autorul. Citatele sunt marcate corespunzător în text și întotdeauna cu precizarea autorului. Identificarea anumitor simboluri locale, povești sau legende.
Capitolul I
MUNICIPIUL VASLUI- PREZENTARE ISTORICO-GEOGRAFICĂ GENERALĂ
Municipiul Vaslui reprezintă unul dintre orașele simbol ale Moldovei din punct de vedere istoric iar influența condițiilor naturale favorabile sau nefavorabile, implicând aici poziția geografică prin avantajele și dezavantajele ei, influența elementelor ce țin de natura reliefului, aspectele climatice, prezența apelor, a resurselor naturale, caracteristicile elementelor biogeografice au avut fiecare, într-o măsură mai mare sau mai mică un impact asupra locuirii acestor locuri, asupra istoriei orașului în general.
1.1 Așezarea geografică
Din punct de vedere geografic, orașul Vaslui se află localizat în partea de est a României (vezi fig.1.1), în cadrul provinciei istorice Moldova, componentă a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est. Este situat la o altitudine cuprinsă între 90-170 m și acoperă o suprafață totală de 68 kmp, având 55 407 locuitori la Recensământul din anul 2011 , 1 027 loc/kmp densitatea populației.
Coordonatele matematice ale orașului sunt: 46°38′18″ latitudine nordică și 27°43′45″ longitudine estică.
Localitățile cu care orașul Vaslui se învecinează din punct de vedere administrativ sunt următoarele: N- Zăpodeni și Muntenii de Sus, NV- Bălteni, V- Pușcași, SV- Lipovăț, S- Muntenii de Jos, E- Tanacu.
Fig.1.1-1.2 Poziția geografică a orașului Vaslui pe harta orașelor României (stânga) și în cadrul județului Vaslui, sursa: Prefectura Vaslui
În cadrul județului ocupă o poziție geografică central-nordică (vezi fig.1.2).
Distanțele față de alte orașe importante sunt următoarele: București- 324 km, Brașov-270 km, Galați-181 km, Bacău- 86 km, Iași- 75 km, Bârlad- 55 km, Huși- 47 km, Negrești- 34 km.
Căile de acces sunt reprezentate de:
– Căi rutiere: DN24 Vaslui-Iași (N) și Vaslui-Bârlad (S);
DJ248 Vaslui-Iași (NV);
DN2F Vaslui-Bacău (E);
DN15D Vaslui-Piatra Neamț (NV).
– Căi feroviare: orașul este deservit de Gara Vaslui prin care se asigură accesul la magistrala CFR 600 (Făurei-Ungheni-Republica Moldova), prin intermediul căreia se realizează legătura și cu București;
– Căi aeriene: Deși orașul nu are un aeroport, localitatea este deservită de aeroporturile de la Iași (76 km) și Bacău (89 km).
1.2 Influența elementelor cadrului natural asupra locuirii
Din punct de vedere al reliefului, orașul este situat în Podișul Moldovei, mai exact în Podișul Bârladului, pe valea râului Bârlad. Caracteristicile reliefului au fost în marea lor majoritate favorabile locuirii umane, apariției și dezvoltării orașului. Terase netede ale râului situate la 10-20 m au reprezentat zone propice pentru locuire, mai ales că dispuneau de resurse de apă freatică. Apărarea naturală era asigurată de zona umedă și frecvent mlăștinoasă de la contactul râurilor Bârlad, Vaslui și Racova.
În continuarea teraselor, interfluviile netede, suspendate la altitudini de 350-400 m (vezi fig. 1.3-1.4) s-au constituit zone favorabile extinderii așezărilor umane. Singurele opreliști în privința reliefului se referă la văile adânci care fragmentează platourile și procesele geomorfologice, în special alunecările de teren.
Fig.1.3-1.4 Vedere din orașul Vaslui spre nord (stânga) și relief specific centrului Podișului Bârladului, sursa: www.poienesti.ro
Aspectele climatice, se caracterizează printr-un climat temperat-continental cu influențe estice de ariditate. Temperatura medie anuală este de 9,4 grade Celsius. Dacă continentalismului climatic, trecerea de la iarnă la vară și invers se face destul de brusc. Tot influențele climatice estice impun un număr important de zile cu temperaturi tropicale (peste 30 grade Celsius), dar și zile cu temperaturi foarte scăzute. Cantitatea anuală de precipitații este de 700-750 mm/an cu o mai mare frecvență în perioada mai-iunie-iulie. Ocazional, au loc fenomene meteorologice extreme ca viscole, furtuni de vară sau secete. Mișcarea maselor de aer se face preponderent pe direcțiile N-NV, S-SE dar și N-NE (Crivățul).
Rețeaua hidrografică implică în primul rând o pânză de apă freatică prezentă la o adâncime relativ mică (10-15 m) dar în straturi neuniforme care s-a constituit de-a lungul timpului într-un factor deosebit de important pentru locuirea acestor locuri și stabilirea așezărilor. Prezența râurilor Bârlad (vezi fig.1.5), Vaslui (vezi fig.1.6) și Delea, împreună cu rețeaua autohtonă s-a constituit în sursă de apă, hrană și factor defensiv pentru locuitorii de pe aceste locuri. În perioadele secetoase sau iernile foarte grele, resurse de apă scad destul de mult iar alimentarea orașului este asigură prin acumulările artificiale sau din sursele de apă subterană.
Fig.1.5-1.6 Cursul râului Bârlad în zona Vaslui (stânga) și râul Vaslui (Vasluieț) pe fundal se văd blocurile Municipiului Vaslui, sursa: www.monitoruldevaslui.ro
Vegetația este reprezentată de silvostepă, formațiune vegetală formată din ierburi și pâlcuri de pădure formate din specii de stejar, tei, ulm, carpen (vezi fig.1.7-1.8). Deși de-a lungul timpului pădurile ocupau suprafețe mai extinse (izvoarele istorice vorbesc despre Codrii Vasluiului sau Codrii Racovei), suprafața forestieră actuală este condensată sub forma a două pâlcuri de pădure ce însumează 8 000 ha, din care Pădurea Chițoc-Lipovăț-Oprișița se întinde pe 6 000 ha. Aceste păduri, odinioară mai extinse au asigurat protecție, hrană și materie primă de construcție dar și combustibil pentru foc. Pășunile și fânețele naturale se întind pe 1 000 ha și sunt importante pentru creșterea animalelor. Ele sunt localizate pe văile principalelor cursuri de apă. Fauna, se află în strânsă legătură cu vegetația și este specifică zonelor joase cu rozătoare, mamifere specifice pădurii și numeroase specii de păsări. Solurile, reprezintă o importantă resursă pentru agricultură, în acest caz vorbim despre cernoziomuri, soluri brun-roșcate de pădure și argiluvisoluri, în general soluri cu o fertilitate bună spre medie.
Fig.1.7-1.8 Vegetația zonei este reprezentată de pâlcuri de pădure de foioase și pajiști naturale, cum este rezervația Movila lui Burchel (stânga) și uneori ceva mai compacte în zonele mai înalte, sursa: www.skytrip.ro
1.3 Istoricul localității până în sec.XVIII inclusiv. Principale evenimente istorice
Dovezile arheologice atestă o locuire permanentă a acestor locuri încă din paleoliticul superior (30 000- 8 000 î.H). Primele forme de viață umană identificate pe teritoriul județului Vaslui sunt cele atestate prin numeroasele vestigii arheologice identificate prin urme de cultură materială (unelte primitive din piatră, os, lemn) ce au fost scoase la iveală în peste 12 stațiuni arheologice (Târzii și Curteni, Dănești, Tăcuta, Banca, Zorleni, Șuletea, Epureni, Huși, ș.a.) .
Numeroase așezări din epoca bronzului răspândite în deosebi pe văile Prutului, Bârladului și ale afluenților lor, atestă o viețuire relativ densă a unor comunități sedentare practicând cu precădere cultivarea pământului, creșterea animalelor și meșteșugurile.
Viețuire traco-getică (sec.IV-III î.H.).
Cercetările istorice înclină spre fondarea orașului de către bizantini, primind numele de Basilica după numele împăratului lor Basile Bulgaroctonul, dar academicianul Victor Spinei, apreciază că numele orașului provine de la pecenegi și cumani (secolele X-XII) .
Pe aceste locuri vasluiene, aflate la intersecția unor importante căi comerciale ce veneau pe văile Siretului și Bârladului către Dunăre dar și cetățile de la Marea Neagră primele așezări- târguri sunt atestate în documente din secolul al XII-lea. Astfel, prima mențiune scrisă despre existența unor așezări de tip în județul Vaslui este aceea din 1174, referitoare la orașul Bârlad, acesta fiind unul din cele mai vechi orașe românești din această zonă a țării.
Orașul este atestat documentar pentru prima dată în anul 1375, devenind din secolul al XIV-lea târg, care a ajuns din secolul XV, un târg al Moldovei de primă importanță, cu populație egală cu a Iașului dar așezarea de la confluența Bârladului cu râul Racova, reședința de astăzi a județului, apare menționat în cronicile străine în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, iar în alte documentele interne la 1423, într-un documente de cancelarie domnească a lui Alexandru cel Bun.
Faptul că vatra târgului Vaslui era am plasată pe terasele Dealului Morii, o poziție fortificată natural, a contribuit ca după moartea lui Alexandru cel Bun să fie numit reședință domnească. În egală măsură, poziția geografică la confluența a trei râuri a constituit cadrul propice pentru dezvoltarea ca centru urban.
În anul 1435, în timpul domniei lui Ștefan al II-lea, Vaslui devine reședință domnească și centru administrativ al Moldovei de Sud, construindu-se aici o curte domnească, fiind în egală măsură loc de popas și de adăpost pe drumul comercial dintre Dunăre și Halici, cu meșteșugari și negustori amintiți în cronica lui Matei Strycowski încă din 1375. Treptat, Vaslului va căpăta mult mai multă importanță din punct de vedere politic, comercial și strategic.
În anul 1450, în pădurile din zona Crasnei, localizate la 15 km sud de Vaslui, oștile moldovenești sub conducerea lui Bogdan al II-lea, împreună cu fiul acestuia, Ștefan, viitorul domn, au repurtat o frumoasă victorie împotriva oștilor polone invadatoare.
În anul 1470 devine reședința domnească a lui Ștefan cel Mare, despre care se spune că pornit mereu cu alai …De la scara curții lui/La biserică în Vaslui
În data de 10 ianuarie 1475, are loc lângă Vaslui, celebra bătălie dintre moldovenii lui Ștefan cel Mare și otomani (vezi fig.1.9-1.10), …A fost atunci un teribil măcel –scrie cronicarul turc Seadeddin – și puțin a lipsit să nu fie cu toții tăiați în bucăți și numai cu mare greutate Soliman Pașa și-a scăpat viața prin fugă . Era cea dintâi biruință câștigată în câmp deschis asupra Turcilor de vreo oaste creștină. Pentru că Papa Sixt IV avea să numească pe Ștefan, deși «schismatic» – Atletul lui Christos. După această victorie, Vasluiul se va dezvolta tot mai mult
În anul 1490, Ștefan cel Mare acordă numeroase privilegii Vaslului, reconstruiește curtea domnească și construiește o biserică în amintirea bătăliei de la Vaslui. De-altfel, un hrisov din anul 1491 ilustrează prin donația făcută (17 sate) prețuirea de care se bucura Vaslui pentru Ștefan cel
Mare. După moartea lui Ștefan cel Mare, localitatea va intra în declin, Curtea Domnească se va ruina treptat iar orașul va fi de câteva ori atacat de către turci și tătari.
Fig.1.9-1.10 Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt (stânga) și statuia din Piața Civică a Mun.Vaslui, sursa: www.isuvaslui.ro
La Vaslui a fost constituită în secolul al XV-lea prima școală de artă post-bizantină care a interpretat primele date privind arta bizantină.
Principalele îndeletniciri, care au adus faima vasluienilor, au fost albinăritul și pescuitul. În acest sens, două scrisori către negustorii din Brașov, una datată anul 1641, alta 1650, amintesc despre produse ca mierea, ceara și peștele care erau la foarte mare căutare în ținutul de peste munți. În egală măsură, oamenii acestor pământuri ale Moldovei, numai deal si vale, au fost iscusiți cioplitori în piatră, țesători, fierari.
Vasluiul nu reușește însă de-a lungul timpului să iasă din anonimat, astfel că lui Vasile Lupu nu-i rămâne decât să interzică utilizarea pietrei din zidurile clădirii Curții Domnești ca material de construcție pentru a nu se pierde urma înaintașilor.
În secolul al XVIII-lea din moșia târgului Vaslui nu rămăsese decât vatra și o mică bucată de imaș. Aceasta, în 1750, a fost dăruită de către Constantin Racoviță Mănăstirii Precista din Roman, care, la rândul ei, a instrăinat veniturile moșiei la diverși boieri.
1.4 Perioada istorică cuprinsă între secolele XIX-jumătatea secolului XX
În anul 1795 hrisovul de danii a lui Ștefan cel Mare a fost desființat de Mihail Șuțu, iar vatra târgului, cu tot cu moșie, a fost dăruită hatmanului Costache Ghica care o stăpânește și o dă mai departe descendenților săi până în 1880. În acest timp locuitorii Vasluiului devin din răzeși bejenari.
Dezvoltarea teritorială a târgului Vaslui este încetinită, în perioada feudală, de faptul că moșia a fost împărțită între mai mulți feudali. Cu mari greutăți, în anul 1880 locuitorii reușesc să-l răscumpere, în schimbul a 16000 de galbeni. După 1880 orașul începe să se învioreze cunoscând totuși o evoluție lentă .
Locuitorii județului au participat activ la bătăliile pentru independență și libertate din 1848, 1858, 1877 și 1918 fiind recunoscuți pentru vitejia ți curajul lor, lăsând eroi legendari, precum Peneș Curcanul. În secolul al XX-lea, alături de județul Botoșani, pe teritoriul județului a izbucnit Răscoala țărănească din 1907, care a antrenat mai multe localități printre care Huși, Vaslui, Bârlad, Stănilesti,Muntenii de Jos etc .
În 1939 abia, așa cum apare entuziast într-o publicație a vremii, Gazeta Vasluiului, apare un început de industrie, prin construirea unei topitorii de cânepă . Județul Vaslui cu reședința la Vaslui a fost înființat ca unitate administrativ teritorială sub denumirea de ținut, încă din secolul al XIX-lea și cuprindea o suprafață de 2 132 km². În componența sa intrau 3 plași: Racova, Stemnic și Crasna. Ca semn heraldic avea un scut crenelat, un stup și trei albine. În 1950, a fost înființată regiunea Bârlad cu reședința la Bârlad.
Capitolul II
PREZENTAREA MONUMENTELOR ISTORICE DIN PERIOADA SECOLUL XVII- JUMĂTATEA SECOLULUI XX
Monumentele istorice reprezintă o parte din evoluția istorică a unei localități, reprezentând în egală măsură un real potențial turistic. De cele mai multe ori aceste clădiri sunt înconjurate de numeroase legende și povești, toate cu iz istoric.
În cele mai multe cazuri, starea în care se află monumentele istorice reprezintă o oglindă a capacității administrației locale de a gestiona un patrimoniu cultural-istoric.
2.1 Monumentele istorice de secol XVIII
În privința monumentelor istorice de secol XVIII din Municipiul Vaslui a fost identificat numai un singur obiectiv, conform Listei Patrimoniului Național din Județul Vaslui
2.1.1 Cimitirul Evreiesc
Cimitirul evreiesc este situat pe strada Călugăreni nr.102 . Este înscris cu numărul VS-IV-m-B-06899 în Lista Institutului Național al Patrimoniului
Proprietarul actual al cimitirului evreiesc din orașul Vaslui este Federația Comunităților Evreiești, Comunitatea Evreilor Iași, Obștea Vaslui.
Situația actuală a cimitirului evreiesc nu este una foarte bună, fiind lăsat în mare parte în paragină, există semnalări că a devenit chiar un loc unde pătrund păsări domestice pentru hrană (vezi fig.2.1-2.2). Este unul dintre cimitirele evreiești cel mai puțin conservat din punct de vedere arhitectonic la nivel național.
Fig.2.1-2.2 Imagini din cimitirul evreiesc din Vaslui, sursa: estnews.ro
2.2 Monumente istorice de secol XIX
În lista Patrimoniului Național au fost identificate un număr de 10 monumente istorice de pe teritoriul orașului Vaslui ce datează din secolul XIX. Va urma o analiza care va avea în vedere aspectele de ordin istoric, arhitectonic, dar și studierea stării de conservare a clădirilor.
2.2.1 Palatul de Justiție
Prezintă codul de identificare numărul VS-II-m-B-06692 în Lista Monumentelor Istorice.
Este localizată pe strada Ing.Badea Romeo nr.13., terenul de peste 4 500 mp fiind cumpărat de către Judecătoria Vaslui în anul 1891.
Clădirea a fost construită între anii 1891-1897, arhitecții fiind italieni, care au conceput-o cu un parter și un etaj având o suprafață de 2 344,7 mp.
Judecătoria a funcționat până în anul 1950 când va fi preluată de către Primăria orașului Vaslui până în anul 1974 când va fi retrocedat din nou justiției și supus unor reparații capitale.
Fig.2.3-2.4 Palatul de Justiție din Vaslui în prezent (stânga) și la începutul secolului XX, sursa: INS-Vaslui
În anul 2015, Judecătoria Vaslui a primit terenul de sub clădire a putea face reparațiile necesare. Din păcate nu se găsesc documentele care să ateste cine a proiectat clădirea și cine a construit-o.
Din punct de vedere arhitectural clădirea aparține stilului eclectic, clădirea având elemente stilistice predominante apartinând stilului neoclasic (vezi fig.2.5).
Monumentul este construit din zidărie de cărămidă pe fundații de piatră. Inițial planșeele erau din lemn, dar, după cutremurul din 1940, o parte dintre acestea au fost înlocuite cu unele din beton armat. Soluția aleasă nu a fost una fericită, deoarece din punct de vedere structural construcția nu a fost concepută pentru astfel de intervenții. Din acest motiv, cutremurele din 1977 și 1986 au dus la degradări majore (vezi fig.2.3-2.4).
Fig.2.5 Palatul de Justiție- detaliu arhitectural, sursa: www.vremeanouă.ro
2.2.2 Gimnaziul Mihail Kogălniceanu
Gimnaziul real “Kogălniceanu” se deschide în anul 1891, construirea acestui local fiind sprijinită de către Theodor Rosetti, fratele Elenei Cuza, fost prefect de Vaslui și șeful guvernului în perioada 1888-1889.
Pe data de 1 septembrie 1893 gimnaziul își schimbă locația de pe strada Ștefan cel Mare în noua clădire în care funcționează astăzi Școala nr. 3 (vezi fig.2.6-2.7).
În anul 1904 la ordinul Ministrului Instrucțiunii din acea perioadă gimnaziul s-a repartizat astfel: pentru Școala de meserii o jumătate din clădirea gimnaziului, sala de gimnastică și subsolurile. Mai târziu în același local se înființează Școala comercială elementară.
Fig.2.6-2.7 Imagini actuale si de la începutul secolul XX cu clădirea fostului Gimnaziu acum Școala Ctin Parfene, sursa: Primăria Municipiului Vaslui
În anul 1918 director al acestei instituții devine Constantin Moisil, profesor de istorie, arheolog și numismat român care va fi numit la București directorul general al Arhivelor Statului. În anul 1923 gimnaziul se transformă în Liceul “Mihail Kogălniceanu” Vaslui și va funcționa sub acest nume până la reforma învățământului din 1948, când devine Școală Medie Mixtă. De această instituție de învățământ se leagă nume importante: Generalul Ion Rășcanu, prefectul județului, avocatul Mihai Negură, deputat și Dr. Theodoru, președintele comitetului școlar. La conducerea liceului se afla în acea perioadă Constantin Capră, care devine mai târziu primar.
Clădirea liceului a fost grav avariată de seismul din noiembrie 1940 și de bombardamentul aerian din zilele 23 și 24 august 1944.
În anul 1962 sub conducerea profesorului Constantin Alexandru, liceul își va muta locația într-o clădire nouă, construită tot pe strada M. Kogălniceanu, în apropierea localului vechi, devenit Școala generală de 8 ani nr. 3.
De-a lungul timpului s-au mai construit următoarele: un internat școlar, o cantină modernă și o sală de sport cu aparatură modernă. În perioada anilor 1977 și 1986, clădirea a fost afectată, necesitând reparații capitale. Cele mai recente reparații și amenajări au avut loc în anul școlar 1997-1998, schimbându-se aspectul liceului atât în exterior cât și în interior.
Printre persoanele marcante ale culturii noastre care urmat cursurile acestui liceu se numără: academicienii Gheorghe Vrânceanu, Grigore Moisil, Nicolae Macarovici, profesorii Al. Savu, V.I. Cataramă, actorii Aglae Pruteanu, Constantin Tănase, Ștefan Ciubotărașu.
2.2.3 Ansamblul de arhitectură str. M. Kogălniceanu
Strada Mihail Kogălniceanu este una dintre principalele artere rutiere ale Municipiului Vaslui. Acest ansamblu istoric și de arhitectură este compus din 2 monumente istorice și o clădire de importanță istorică . Datează din perioada 1889-1911, având codul LMI: VS-II-a-B-06696 din Lista Monumentelor Istorice . Nu toată strada este inclusă în ansamblul de arhitectură, acesta se referă numai la numere 20-24 unde sunt localizate următoarele monumente istorice:
Gimnaziul Mihail Kogălniceanu (1890-1890, astăzi este Școala gimnazială nr.3 Constantin Parfene) la nr.20;
Casa Arbore (1890, azi este C.A.R. Pensionari Solidaritatea- Vaslui) la nr.22;
Casa Negură (început de secolul XX, azi este Direcția de Muncă și Protecție Socială din Vaslui) la nr.24
2.2.4 Casa Arbore
Datează din anul 1890, este localizată în strada Mihail Kogălniceanu nr.22, este parte a Ansamblului de arhitectură de pe strada respectivă, având codul LMI: VS-II-m-B-06697. În prezent clădirea adăpostește sediul C.A.R Pensionari Solidaritatea-Vaslui (vezi fig.2.8). Arhitectura acestei case este una foarte apropiată de cea a caselor din satele din zona geografică a
Vasluiului cu un mic pridvor închis care asigură trecerea apoi în spațiul de locuit, camere de-o parte și de alta a unui hol, destul de spațioase și aerisite.
Fig.2.8 Casa Arbore din Mun.Vaslui,, sursa: www.amfostacolo.ro
Datorită noii destinații a clădirii aceasta se află într-o stare fizică destul de bună, fiind renovată și îngrijită periodic.
2.2.5 Ansamblul de arhitectură str. Stefan cel Mare
Strada Ștefan cel Mare din Municipiul Vaslui reprezintă de asemenea una dintre cele mai importante din localitate. Zona protejată este reprezentată de numerele 43-45, 49-59, 58-62. Perioada istorică de referință este mijlocul secolului XIX- prima jumătate a secolului XX și are codul LMI: VS-II-a-B-06703. Clădirile-monumente protejate în cadrul acestui ansamblu de arhitectură sunt următoarele:
Casa Ornescu (1910-1912, azi este Grădinița nr.9) nr.49;
Casa Peride (sf.sec.XIX- înc.sec.XX, astăzi este sediul PSD-Vaslui) nr.55;
Casa Popescu (1891, azi Centrul Militar Județean Vaslui) nr.57;
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul- Biserica Domnească (1820) nr.58;
Casa Luchian (1901) nr.59;
Casa Ghica (sec.XIX, azi Grădinița nr.1) nr.60;
Casa Mavrocordat (sex.XIX, azi Palatul Copiilor) nr.62.
2.2.6 Casa Peride
Datează din perioada sfârșit de secol XIX- început de secol XX, este localizată pe strada Ștefan cel Mare nr.55, parte a Ansamblului de arhitectură de pe această stradă, iar în prezent este sediul Partidului Social-Democrat, filiala Vaslui. În cadrul LMI are codul oficial: VS-II-m-B-06706. Clădirea a fost inițial proprietatea unui avocat înstărit din localitate .
Fig.2.9 Casa Peride, Municipiul Vaslui, sursa: www.amfostacolo.ro
Arhitectura este foarte asemănătoare conacelor boierești din zonele joase de câmpie și coline, cu unghiuri ascuțite, triunghiuri deasupra ferestrelor ca element decorativ simplu, fiind de fapt și singurul decor al fațadei. În prezent aici îți desfășoară sediul un important partid politic, prezintă o stare general bună, a fost renovată, deși nu în totalitate dar suficient cât să o mențină conformă cu statutul de monument istoric.
2.2.7 Casa Popescu
Cu denumirea completă de Casa Dr. Mihai Popescu, acest monument istoric datează din anul 1891, fiind localizată pe strada Ștefan cel Mare la nr. 57, parte a Ansablului de arhitectură. Are codul LMI: VS-II-m-B-06707, în prezent aici își desfășoară activitatea Centrul Militar Județean- Vaslui.
Deși fotografierea acestei clădiri este interzisă, aceasta fiind în prezent obiectiv militar, din fotografiile luate găsite pe internet se poate observa intrarea principală cu o scara lată dar și arcadele cu geam de deasupra ușii dar și deasupra ferestrelor (vezi fig.2.10).
Fig.2.10 Casa Popescu, Municipiul Vaslui, sursa: www.amfostacolo.ro
Clădirea se află într-o stare bună spre foarte bună, accesul este permis numai dacă există o motivație de ordin militar.
2.2.8 Biserica Domnească
Deși a fost clădită din temelie în anul 1820 (vezi fig.2.11), din cauza numeroaselor avarii generate de către cutremure, trebuie menționat faptul că această biserică a fost construită pe locul unui locaș de cult mult mai vechi, din anul 1490, ctitorul fiind Ștefan cel Mare (vezi fig.2.12)
Datorită valorii istorice și arhitectonice deosebite, în anul 2015 a fost inclusă în LMI cu codul: VS-II-m-06708 .
Fig.2.11-2.12 Biserica actuală din anul 1820 (stânga) și pisania pusă de Ștefan cel Mare, sursa: www.vaslui-turism.ro
Ștefan cel Mare a construit această biserică pentru a fi parasclis Curții Domnești din Vaslui, dar cum aceasta din urmă s-a năruit numai lăcașul de cult a rămas în picioare.
Deși foarte mult timp s-a crezut despre această biserică că a fost construită de către domnul Moldovei în urma victoriei de la Podul Înalt, abia în anul 1882, istoricul Teodor Burada, descoperă pisania bisericii și reușește o primă traducere . Scrisă în limba slavonă, această inscripție precizează faptul că biserica a fost clădită destul de repede, în numai cinci luni, mai exact 20 aprilie 1490- 20 septembrie 1490: "Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Tăierii cinstitului cap al sfântului și slăvitului prooroc, înainte mergător și botezător Ioan. S-a început în anul 6998 luna aprilie 27 și s-a săvârșit în același an, septembrie 20".
Cercetările ulterioare au dus la presupunerea existenței unei biserici de lemn, înaintea celei din piatră, cel care a enunțat această teorie a fost istoricul Gheorghe Ghibănescu în anul 1926, bazându-se pe descoperirea unui mormânt care nu este paralel cu zidul bisericii . Cercetările arheologice desfășurate aici au scos la iveală urmele a două bisericuțe mai mici dispuse pe lângă actuala biserică.
Problemele privind structura și integritatea bisericii au venit odată cu cutremurul din anul 1802 și au continuat până în 1818, când, datorită distrugerilor foarte serioase, biserica a fost demolată. Biserica Domneacă avea să fie reconstruită în anul 1820, finanțarea venind din partea cucoanei Maria Cantacuzino, văduva marelui logofăt Costache Ghica. În mare măsură s-a încercat respectarea planului inițial, Maria Cantacuzino adăugând o nouă pisanie (vezi fig.2.13)
Fig.2.13-2.14 Pisania cea nouă, a Mariei Cantacuzino (stânga) și intrarea principală în biserică, sursa: arhiva personală
La sfârșitul secolului XIX- începutul secolului XX, biserica va trece prin mai multe etape de reparații care aveau ca principal scop aducerea cât mai mult la forma inițială din timpul lui Ștefan cel Mare. În anul 1908, avea să fie pictată în frescă de către George Ioanid, un elev al pictorului Gheorghe Tătărăscu dar pictura avea să fie foarte grav afectată odată cu întreg ansamblul de cutremurul din anul 1940.
Datorită stării generale nu foarte bune a monumentului, din anul 2010 a început un program de renovare capitală a bisericii și amenajarea peisagistică a arealului .
Valoarea acestui monument este dată de trecutul istoric, de ctitori dar mai ales de arhitectură. Construită în stil moldovenesc, în formă de cruce, cu abside laterale și cu absida altarului în formă semicirculară, inițial avea și o turlă deasupra naosului care nu a mai fost construită. În construirea eficiului a fost folosită piatra brută, ulterior cărămidă iar pe post de mortar var alb și caramidă pisată. Tuful calcaros a fost utilizat pentru bolți și pandantivi. În partea superioară a navei sunt două șiruri de ocnițe, iar între acestea și cornișă sunt prezentate stema Moldovei, discul solar și chiar animale fantastice. Acoperiș simplu, în două ape, două căi de acces, una pe latura apuseana alta în diaconicon, ferestre cu elemente gotice.
Biserica prezintă forma clasică cu pronaos, naos și altar. După mărturiile unor călători străini biserica ar fi fost pictată și la exterior și la interior.
Fig.2.15-2.16 Detalii arhitecturale ale Bisericii Domnești din Vaslui, sursa: www.ziarullumina.ro
În jurul bisericii a existat un cimitir, care se mai păstrează în partea de răsărit a curții cruci vechi din perioada secolelor XIX-XX aparținând foștilor proprietari ai moșiei Ghica. În anul 1958, a fost descoperit un mormânt vechi din anul 1515, pe locul fostei curți domnești, aparținând unui vornic ucis lângă Vaslui și îngropat aici. Tot aici se află monumentul funerar al lui Pavel și Elena Șubin din 1854-1889.
2.2.9 Casele Ghica și Mavrocordat
De Casa Ghica se leagă practic mare parte din istoria orașului Vaslui. A fost construită într-un stil neoclasic de către arhitecți străini (polonezi și ruși). Hatmanul Gheorghe Ghica a fost cel care a stăpânit această moșie în a doua parte a secolului XVIII fiind cel care a construit acest monument. Acareturile și beciurile profunde au dispărut rămânând numai casa propriu-zisă.
Codul LMI este VS-II-m-B-06701, clădirea poate admirată doar din exterior fiind închisă vizitării, azi fiind grădiniță (vezi fig.2.17).
Fig.2.17-2.18 Casa Ghica (stânga) și Palatul Mavrocordat, sursa: arhiva personală
Clădirea monument-istoric (vezi fig.2.18) a fost construită între anii 1883-1892 în stil neoclasic de către Gheorghe Mavrocordat, fiind cumpărată apoi de mareșalul Constantin Prezan în perioada interbelică. Donată Armatei în anul 1930 a revenit apoi Ministerului Învățământului.
Codul LMI este VS-II-m-A-06711.
Gheorghe Mavrocordat a cumpărat această moșie de la Elena Șubin (soția colonelului rus Pavel Alexe Șubin), construind pe acest domeniu Palatul Mavrocordat după numele familiei fanariote omonime. În anul 1934, clădirea va fi cumpărată de către Ministerul Apărării Naționale pentru a găzdui Cercul Militar al Garnizoanei Vaslui. Inaugurarea Cercului Militar va avea loc în anul 1935, iar în această clădire v-a locui mareșalul Constantin Prezan.
Din data de 1 decembrie 1956 aici va funcționa și încă mai funcționează Palatul Copiilor.
Clădirea este construită din cărămidă cu un subsol și parter. Materialele de construcție provin din fabrica de construcții a lui Mavrocordat. Prezintă numeroase decorațiuni: capiteluri corintice, metope din ceramică smălțuită de culoare albastru deschis, specifice stilului ecletic. Pot fi identificate și elemente specifice Renașterii italiene.
Construcția prezintă un plan central și două aripi laterale, acoperiș în patru ape, iar pe fațada principală sunt patru turle învelite în plăci de ardezie. Compoziția fațadei se înscrie în stilul ecletic.
Încăperile construcției erau utilizate în diferite scopuri: salonul cel mare pentru recepție, dans, concerte, exista chiar și o seră, familia utilizând cinci camere iar personalul de serviciu, opt.
2.2.10 Cimitirul familiei Ghica-Șubin
Având codul LMI VS-IV-m-B-06901, datează din a doua jumătate a secolului XIX (1854-1889), fiind localizat în curtea Bisericii Domnești din Vaslui (vezi fig.2.19).
Monumentul este un obelisc funerar, din tuci negru, turnat cu următoarea inscripție: Vecinicu repaus lui Pavel Șubin. Născutu la 13 augustu 1795. Reposatu la 26 Augustu 1854.; mormântul Elenei Șubin: „Elena Șubin. Sora domnitorului Grigore Ghyka. Decedată la 18 Sept. 1889 în etate de 88 de ani.
În cimitirul medieval au fost descoperite numeroase monede, iar în anul 1976, o monedă din timpul lui Alexandru cel Bun care atestă existența unui târg , dar și alte morminte mai vechi din perioada secolelor XVIII- început de secol XIX.
De-a lungul vremii, preoții Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul“ din Vaslui au acordat o atenție specială reprezentanților familiilor Ghica-Șubin-Hoffmann, necropolele lor fiind împrejmuite cu zid și gard, spre veșnica pomenire a donatorilor și făcătorilor de bine pentru acest sfânt locaș de închinăciune, emblemă a orașului Vaslui. Recent, aceste morminte au fost curățate și restaurate prin intermediul proiectului european „Ansamblul monument istoric Biserica «Tăierea Capului Sfântul Ioan Botezătorul» și Situl Arheologic Zona Curților Domnești Vaslui. Restaurare, consolidare și valorificare turistică“.
Fig.2.19 Rezervația Ghica-Șubin-Hoffman, sursa: arhiva personală
2.3 Monumente istorice din prima jumătate a secolului XX
Monumentele istorice construite în prima jumătate a secolului XX, au copiat într-o oarecare măsură stilurile arhitectonice din secolul XIX, fiind construite din cărămidă cu mortar și mai apoi din beton. Deși au suferit din mai multe cauze: schimbarea destinației inițiale, războaiele mondiale, lipsa investițiilor în renovarea acestor clădiri, dezinteresul autorităților locale, acestea au rămas încă în picioare, majoritatea dintre ele.
2.3.1 Casa Sima
Notată cu codul VS-II-m-B-06693, azi sub numele de Casa Comis, a fost construită în anul 1922, fiind situată pe strada Donici Alecu nr.4.
Este o clădire într-o starea acceptabilă, construită în stil românesc, principala funcție fiind cea de locuire. A schimbat de-a lungul timpului mai mulți proprietari, a fost naționalizată și acum a fost retrocedată urmașilor ultimilor deținători legali ai clădirii. A fost apoi vândută iar acum în cadrul ei se află sediul unei firme.
Familia Sima, cea care a construit clădirea era una dintre cele mai înstărite din localitate și a dispus de importante resurse financiare pentru a cumpăra acest perimetru de teren și a construi pe el această clădire care seamănă cu un conac boieresc. Este o clădire cu un stil arhitectural semnificativ pentru perioada când a fost construită.
2.3.2 Casa Negură
Casa Negură, este notată cu codul LMI VS-II-m-B-06698 a fost construită la începutul secolului XX (1922), fiind localizată pe strada Mihail Kogălniceanu nr.24, în prezent aici îți desfășoară activitatea Direcția de Muncă și Protecție Socială- Vaslui. A fost proprietate unui cunoscut avocat local, Mihai Negură .
Fig.2.20 Casa Negură, sursa: www.amfostacolo.ro
Construită în stil românesc (vezi fig.2.20), specific clădirilor de locuit din această parte a țării, în prezent se află într-o stare fizică destul bună grație faptul că aici funcționează o importantă instituție din Vaslui.
Se bucură de un spațiu verde generos în suprafață și bine îngrijit. Accesul este liber, permis pentru cei care au de rezolvat ceva la direcție dar și pentru cei care doresc să viziteze interiorul clădirii.
2.3.3 Casa Mogoș
Această clădire monument istoric are codul LMI VS-II-m-B-06700, fiind localizată pe strada Mureșanu Andrei la numărul 15. A fost construită în anul 1925 de către un cunoscut medic local, iar în prezent funcționează ca locuință pentru personalul Spitalului Județean de Urgență din Vaslui. Cu o intrare deosebit de frumoasă, clădirea nu se bucură însă de o stare prea bună (vezi fig.2.21).
Cu un stil arhitectural simplu, specific caselor țărănești, Casa Mogoș se află în stare deplorabilă și este utilizată numai ca spațiu de cazare dar investițiile în cadrul acestei clădiri au fost minime chiar inexistente iar acest lucru este observabil din exterior. Cuprinde un pridvor acoperit prin care se pătrunde în locuință. Se impune luarea unor măsuri urgente, discutarea situației cu conducerea spitalului și luarea unei decizii în această privință.
Fig.2.21 Casa Mogoș, sursa: www.amfostacolo.ro
2.3.4 Casa Filipiuc
Casa Filipiuc, numită azi Casa Iordan, prezintă codul LMI VS-II-m-B-06701, fiind situată pe strada Andrei Mureșanu nr.16, a fost construită în anul 1933. Clădirea are acum un alt proprietar, fațada fiind acoperită în totalitate de frunzișul arborilor, de aceea nu am reușit sa realizez vreo fotografie a acestui monument.
Clădirea prezintă un stil tradițional românesc fiind într-o stare nu foarte bună după ce a fost retrocedată urmașilor proprietarilor, în consecință nu prezintă o stare fizică foarte bună iar accesul este restricționat, de fapt clădirea este închisă și nesupravegheată de nimeni.
În astfel de situații, autoritățile locale ar putea evalua situația, după care pot propune eventual cumpărarea unor astfel de clădiri pentru a le transforma în locații utile și a le salva de la distrugere.
2.3.5 Casa Mâdârjac
Clădirea, azi restaurant (SC Doreveco SRL), are codul LMI VS-II-m-B-06701, a fost construită în anul 1928, fiind localizată pe strada Ștefan cel Mare nr.43.
Fig.2.22 Casa Mădârjac, sursa: arhiva personală
Acest monument istoric este cu siguranță unul dintre cel mai bune restaurate și conservate din orașul Vaslui. A avut de-a lungul timpului numeroase destinații și diferiți proprietari. În prezent este numită și Casa Alba di Maria sau mai pe scurt Casa Albă, datorită restaurantului și terasei care se află aici. Clădirea este permanent amenajată și renovată pentru a-și păstra atractivitatea, mai ales pentru că găzduiește un restaurant (vezi fig.2.23).
Casa Mădârjac a fost realizată de către meșteri italieni ca Delcasse și Ornescu, fiind semnificative pentru perioada istorică când au fost construite .
2.3.6 Casa Ornescu
Casa Ornescu, azi grădinița de copii nr.9, prezintă codul LMI VS-II-m-B-06705, fiind construită în perioada 1910-1912. Adresa este strada Ștefan cel Mare nr.49. La construirea ei au contribuit substanțial meșteri și arhitecți italieni (Delcasse și Ornescu).
Din fericire noua destinație a clădirii a salvat-o de la degradare, aceasta aflându-se într-o stare bună în prezent, fiind realizate numeroase investiții pentru asigurarea securității copiilor prin reabilitarea clădirii (vezi fig.2.23).
Fig.2.23 Casa Ornescu, sursa: www.amfostacolo.ro
2.3.7 Casa Luchian
În prezent, în clădirea monument-istoric Casa Luchian funcționează o agenție de turism (vezi fig.2.24). A fost construită în anul 1901, fiind localizată în zona centrală a orașului Vaslui, lângă Poșta Centrală și la numai 100 m de Piața Ștefan cel Mare.
Este considerată una dintre cele mai frumoase clădiri vechi ale orașului domnesc Vaslui. Decorațiunile situate deasupra ferestrelor și intrării denotă un deosebit simț artistic și rafinament . Terenul are o suprafață de 1 265 mp iar clădirea de 359 mp.
Fig.2.24 Casa Luchian, sursa: arhiva personală
Clădirea nu se află într-o stare prea bună, agenția de turism care funcționează acolo nu este proprietarul clădirii ci numai chiriaș .
Prezintă codul LMI VS-II-m-B-06709, iar adresa exactă este Strada Ștefan cel Mare nr.59.
2.3.8 Școala Normală de Băieți
Odată cu reforma învățământului, prin aplicarea Legii instrucțiunii publice din 1864, începe o nouă etapă în istoria învățământului vasluian. Ca urmare a aplicării Legii lui Cuza, în orașul Vaslui iau ființă noi unități școlare: o clasă de gimnaziu în anul școlar 1879-1880, Școala primară de băieți nr. 2 (februarie 1887), Școala primară de fete nr. 2 (1889), Gimnaziul real “M. Kogălniceanu” (1 septembrie 1890), Școala profesională de fete (1898).
Se notează în unele documente existența unor școli israelite cu un număr mare de elevi (Școala israelită Assey Tow pe strada Gh. Lazăr nr. 12, Școala israelită de fete “Cultura”, trei azile confesionale și o grădiniță de copii) și a unor pensioane, cum ar fi cel francez condus de Al. Leblanch.
În martie 1898 noul ministru al învățământului, Spiru Haret, emite o nouă lege cu o importanță deosebită în ceea ce privește extinderea rețelei școlare cu noi unități. Se consolidează astfel în această perioadă Școala profesională de fete Vaslui, înființată în (1898), iar apoi se deschide Școala inferioară de meserii Vaslui (1904). De asemenea, se înființează Școala normală de băieți “Ștefan cel Mare” și Liceul ortodox de fete .
Gimnaziul real “Kogălniceanu” din Vaslui se transformă în Liceul “Mihail Kogălniceanu”, pe lângă liceu funcționând și Școala inferioară de meserii. Pe lângă acestea mai funcționau: Școala normală de băieți “Ștefan cel Mare” cu 6 clase, Liceul ortodox de fete, cu 8 clase, Școala profesională de fete, cu 5 clase și Școala de meserii.
Fig.2.25-2.26 Fosta Școală Normală de Băieți din Vaslui acum spital (stânga) și fosta clădire a directorului, acum dispensar, sursa: www.adevarul.ro
În prezent clădirea fostei Școli Normale de Băieți este ocupată de Spitalul TBC (vezi fig.2.25), fiind localizată pe strada Strada Ștefan cel Mare nr.223A, având codul LMI nr.VS-II-m-B-06721, anul construcției fiind 1923-1926. În cadrul ei există și alte două monumente istorice, astfel:
– Locuința directorului, azi Dispensarul TBC (cod VS-II-m-B-06721.01)- vezi fig.2.26
– Școala, azi Secția de Pneumoftiziologie, (cod VS-II-m-B-06721.02).
Toate aceste clădiri formează un ansamblu arhitectonic care arată destul de bine din exterior fiind înconjurat de arbori deși. O fântână veche și o biserică din anul 2000 completează peisajul.
2.3.9 Casa Irimia
Casa Irimia, numită azi și Casa Topală și Constantinescu, a fost construită în anul 1920, monument-istoric cu codul LMI VS-II-m-B-06713.
Fig.2.27-2.28 Casa Irimia Petru, sursa: www.amfostacolo.ro
Localizată pe strada Tipografiei nr.2 este acum o clădire frumoasă și bine întreținută (vezi fig.2.27-2.28). Actualul monument istoric are în prezent doi proprietari care se îngrijesc cu multă atenție de el. Clădirea este înconjurată de tufe de caprifoi și vrejuri de viță de vie.
Stil specific românesc, intrarea acoperită de o arcadă, un hol central din care se desprind camere de-a parte și de alta a acestuia. Cu mici decorațiuni la fațadă, văruită în alb este o clădire cum ne-am dori pentru toate monumentele istorice uitate și lăsate în paragină.
2.3.10 Cimitirul Eroilor vasluieni din Războiul de Independență și din Primul Război Mondial
Datând de la începutul secolului XX, prezintă codul LMI VS-IV-a-B-06900, fiind situat pe strada Eternității nr.42.
Aici sunt înhumați cu onorurile cuvenite soldați români originari din Vaslui care au murit pe fronturile Războiului de Independență și din Primul Război Mondial.
Este destul de bine întreținut deși unele cruci necesită reparații. Aici au loc numeroase manifestări legate de zilele eroilor sau comemorarea unor evenimente istorice.
În lăcaș și-au găsit odihna de veci sute de soldați și ofițeri, unii cunoscuți, alții necunoscuți, străjuiti de zidurile groase ca ale unei cetăți, având drept fundal monumentul vitejiei, cu vulturul de bronz și crucea creștină. În mijlocul mausoleului se află mormântul sergentului Constantin Țurcanu, eroul de la 1877, înconjurat de crucile albe ale celorlalti eroi vasluieni.
2.3.11 Mausoleul lui Peneș Curcanul
În anul 1934 a fost ridicat Mausoleul „Peneș Curcanu” în Cimitirul “Eternitatea” din Vaslui, pentru cinstirea eroilor de la Plevna în Războiul de Independentă (1877-1878) și a celor pentru întregirea neamului din Primul Război Mondial. Monumentul a fost ridicat la inițiativa generalului Ion Rășcanu, cu ajutorul unui comitet format din: Gheorghe Rășcanu, prefectul județului Vaslui, Dimitrie Taicu, primarul orașului, D. Cotoranu.
Este realizat din marmură, piatră și bronz fiind opera I.Scutari și a meșterilor italieni Luise Severiano și Victor Bibuitto, în centrul mausoleului se află crucea lui Peneș Curcanul, înconjurată de mormintele altor nouă eroi. Construit acum peste 80 ani nu a fot reparat niciodată ci numai întreținut dar reabilitarea se va face din fonduri europene.
Pe mausoleu este inscripționat un text dintr-o poezie a lui Vasile Alecsandri care a rămas celebră peste veacuri:
”Plecat-am nouă din Vaslui,
Și cu sergentul, zece,
Și nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Fig.2.29-2.30 Mausoleul lui Peneș Curcanul din Cimitirul Eroilor- Vaslui, sursa: arhiva personală
Considerat panteon al Eroilor vasluieni despre care un ilustru scriitor local a spus: În fața acestui templu al gloriei naționale, descoperiți-vă și plecați-vă frunțile .
2.3.12 Statuia Eroului necunoscut din Primul Război Mondial
Face parte din categoria statuilor, are codul LMI VS-IV-m-B-06902, a fost construită în anul 1925, fiind localizată pe strada Ștefan cel Mare nr.64, în fața Casei Armatei. Construită din bronz evocă sacrificiul tuturor eroilor vasluieni care apoi nu au mai putut ajunge acasă pentru a fi înmormântați creștinește sau pentru toți cei cărora nu li s-a mai putut stabili identitatea.
Capitolul III
SITUAȚIA ACTUALĂ A MONUMENTELOR DE SECOLUL XVIII- XIX- ANUL 1950
La nivelul județului Vaslui, starea monumentelor istorice este mai precară în orașele Bârlad și Huși, iar în Vaslui se constată o situație ceva mai bună, ținând cont de faptul că și aici există monumente istorice care sunt într-o stare mai proastă dar încă se mai poate interveni din punct de vedere tehnic și chiar juridic
3.1 Starea fizică a monumentelor
Avertizând că autoritățile de la nivel local nu se implică suficient în problema reabilitării monumentelor istorice, iar organizațiile non-guvernamentale de profil nu au răspuns apelurilor Direcției, care în urmă cu trei ani a desfășurat o campanie pentru salvarea patrimoniului cultural al județului, directorul Direcției Județene pentru Cultură, Corina Ursache a enumerat câteva dintre obiectivele care necesită lucrări de intervenție în regim de urgență. De pe teritoriul municipiului Vaslui într-o stare mai precară sunt Casa „Mogoș„, azi locuință a Spitalului Județean de Urgență; Casa „Luchian”, din municipiul Vaslui .
Întrebat cum de s-a ajuns într-o asemenea situație, un profesor de istorie din Vaslui ne-a răspuns: „Sunt diverse motive. O dată că o asemenea arhitectură, fie ea de factură clericală, fie laică, a aparținut nobililor și cultelor religioase, care în perioada comunistă erau considerate elemente negative, adică primeau toate conotațiile pe care le avea burghezia, aristocrația. Ca urmare, autoritățile de dinainte de revoluție, deși le-au naționalizat, le-au lăsat baltă. În al doilea rând, făcând un salt în prezent, problema care a apărut după ce au fost retrocedate clădirile este că proprietarii nu știu ce să facă. Mulți au încercat manevre de speculă imobiliară, dar nu prea le-a ieșit. Fiind într-o stare proastă, imobilele acestea au nevoie de restaurare, adică de bani grei. În privința bisericilor de lemn, aici revin toate problemele României, pornind de la infrastructură. Fiind în zone rurale, greu accesibile, oricât de frumoase sunt, cine trebuie nu le bagă în seamă”.
Specialiștii atrag apoi atenția cu privire la starea foarte precară a unor monumente istorice
Directorul Direcției Județene pentru Cultură (DJC) Vaslui, doamna Corina Ursache, a prezentat din nou, în cadrul sedinței Colegiului Prefectural un raport ce privește situația monumentelor istorice la nivel de județ, precizând că multe dintre acestea necesită urgent lucrări de reabilitare. În privința monumentelor istorice care au beneficiat sau beneficiază în continuare de proiecte de restaurare și de conservare, altele decât cele care sunt înscrise în Planul National de Restaurare, conducerea DJC a precizat că numărul acestora a scăzut, în cursul anului 2014, fiind avizate numai cinci astfel de intervenții. Există și situații în care sunt proiecte avizate în anii anteriori dar care nu au fost puse în practică din cauza lipsei fondurilor.
„În acest context, am inițiat campania 'Să încercăm împreună!', care își propune să semnaleze starea precară de conservare a monumentelor istorice din județ, dar, în același timp, să aducă în atenția publicului clădirile valoroase de pe teritoriul Vasluiului. Avem un tezaur primit moștenire care este, din păcate, afectat de trecerea timpului și ar fi păcat ca el să se piardă. Atribuțiile instituției se limitează la acțiuni de inventariere și de monitorizare a stării de conservare, de informare și de verificare a respectării legislației specifice, precum și de punere în valoare a monumentelor istorice. Trebuie să găsim împreună soluții pentru ca aceste clădiri să nu se piardă”, a declarat Corina Ursache .
3.2 Starea juridică a monumentelor istorice din Vaslui
Pe teritoriul județului Vaslui, patrimoniul construit și catalogat prin LMI – 2004 este prezentat în tabelul 3.1:
Tabel 3.1 Situația patrimoniului construit, județul Vaslui (2004)
Sursa: Direcția de Cultură-Vaslui
Unde:
A – monumente și situri arheologice
B – monumente și ansambluri de arhitectură
C – case memoriale și monumente de artă plastică
D – monumente dispărute
Densitatea tuturor acestor monumente și situri în comparație cu numărul de imobile este de 115 în urban și de 586,7 în rural. Acest lucru implică o mare dispersie a efortului pentru protecția și conservarea patrimoniului ce a fost construit în mediul rural, unde există peste jumătate din numărul de obiective inventariate.
Legea nr. 5/2000 privind aprobarea PATN – Secțiunea III – zone protejate prezintă o listă a monumentelor istorice cu o valoare de excepție care constituie priorități absolute în privința ocrotirea patrimoniului istoric la nivel județean.
Monumentele și ansamblurile de arhitectură castelele, conacele, palatele: Conacul Rosetti – Balș – din comuna Codăești, Conacul Rosetti – Solescu din comuna. Solești;
Biserici de lemn: Biserica Sfântul Nicolae – comuna Puiești, Biserica Sfântul Gheorghe – comuna Lipovăț, Biserica Sfântul Nicolae – comuna Solești;
Biserici și ansambluri mănăstirești: Biserica domnească Sfântul Ioan Botezătorul- municipiul Vaslui;
Arhitectură de tip industrial și amenajări pentru căile de comunicație: Pod de piatră – comuna Ștefan cel Mare;
Monumente și situri arheologice: Fortificații dacice, Cetatea traco-getică – comuna Arsura;
Rezervații arheologice: cuprinzând situri cu mai multe niveluri de locuire pentru perioade îndelungate;
Vestigii arheologice din diverse epoci – comuna Poienești
Una dintre sarcinile de tip prioritare în privința intervenției asupra monumentelor și a ansamblurilor istorice este vorba în primul rând despre delimitarea zonelor de protecție, prin intermediul planului urbanistic general, și apoi formarea conceptelor ce fac referire la intervenția și valorificarea fizică și juridică prin PUZ și PUD. Astfel, un mare număr de monumente și de ansambluri de tip istorice sunt amplasate în cadrul centrelor localizărilor rezultând diverse probleme urbanistice și mai ales de restaurare, pentru valorificarea redistructivă, așa cum este cazul centrelor urbane, a celor 3 municipii.
Problemele constructive ale protecției și conservării acestor monumentelor sunt de o mare varietate, de la renovarea structurală până la integrarea și crearea ambientului. Acestea necesită studiu de specialitate – geotehnice, constructive, de fezabilitate – ale căror rezultate să fie preluate în documentațiile de urbanism.
Monitorizarea stării fizice și juridice, a intervențiilor asupra patrimoniului cultural, construit revine DTCCPCN, iar aplicarea PUG se face de către consiliile locale ale unităților administrative, coordonarea între aceste administrații se bazează pe documentațiile PAT și PUG, proiectarea de detaliu și execuția 15 lucrărilor la monumente sau în aria de protecție a acestora este dificil de supervizat de către administrații. Durabilitatea mediului construit Pe lângă patrimoniul construit al localităților, care reprezintă categoria de vârf a mediului construit, sub aspectul valorii culturale, istorice, sau de ambient, localitățile județului deține un fond construit care se situează pe diferite trepte valorice, în special în ceea ce privește durabilitatea. Când acest fond construit combină durabilitatea fizică cu cea morală se poate constata o perenitate a zonelor construite în cauză, care constituie un aport benefic în viața comunităților care le utilizează.
Situația județului în ceea ce privește durabilitatea construcțiilor este defavorabilă deoarece un mare număr de clădiri, în special de locuit, sunt din materiale nedurabile și necorespunzătoare normelor de igienă actuale.
Pe ansamblul județului numărul de locuințe executate din materiale nedurabile – chirpici, paiantă, lemn – era de 96,7%, mai ridicată în rural, dar mult prea mare în urban 82,5% în Vaslui, 72% în Bârlad, 92% în Huși și 93% în Negrești și Murgeni.
Pe lângă alcătuirea constructivă, un rol important în durabilitatea fondului de imobile îl joacă durata de serviciu rămasă a clădirilor, care în general este depășită din lipsa resurselor de innoire a localităților. Mediu pe județ a construcțiilor cu durată de serviciu depășită se situează în jurul valorii de 35%, în mediul rural aceasta este mai mare (40%). În mediul urban municipiul Huși are cel mai important număr de clădiri cu durata de serviciu depășită (52%); orașelor Murgeni și Negrești moștenesc un fond construit rural numeros – numărul mobilelor cu durata de serviciu depășită este în jur de 30%. Municipiile Vaslui și Bârlad se înscriu în valori sub 30%
Capitolul IV PROPUNERI DE VALORIFICARE TURISTICĂ A MONUMENTELOR ISTORICE
4.1 Renovarea, reabilitarea și conservarea monumentelor
Pentru reabilitarea monumentelor istorice din orașul Vaslui este necesar în primul rând punerea în valoare a acestora prin construirea sau valorificarea turistică a cultelor diferitelor personalități. Este vorba despre cultul lui Ștefan cel Mare din Vaslui, al Războiului de Independență sau cultul căciula lui Peneș Curcanul.
Cultul lui Ștefan cel Mare din orașul Vaslui
Ștefan cel Mare (1459-1504) reprezintă cea mai cunoscută și importantă personalitate istorică a Vasluiului și nu numai. Statuia lui Ștefan cel Mare din centrul Municipiului este cu siguranță simbolul orașului (vezi fig.3.1) și poate cel mai cunoscut obiectiv turistic din orașul Vaslui. O altă statuie este cea de la Podul Înalt pe locul celebrei bătălii (vezi fig.3.2).
Fig.4.1-4.2 Statuia lui Ștefan cel Mare din centrul orașului Vaslui (stânga) și statuia de la Podul Înalt, sursa: www.turismvaslui.ro
Statuia lui Ștefan cel Mare din Centrul Civic al Vasluiului a fost realizată din bronz, cu o înălțime de 5 m, este operă a sculptorului ieșean Iftimie Bârleanu și a fost dezvelită în anul 1972.
Pe soclul monumentului sunt montate stema Moldovei din vremea marelui domnitor (un cap de bour) și un basorelief intitulat “Închinarea steagurilor”. Pe această statuie se pot citi vorbele lui Nicolae Iorga despre Ștefan cel Mare: “Domn adevărat, viteaz, cuminte și iubitor de țară și de neam din clipa întâia până în cea din urmă… Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și cea mai curată icoană a sufletului său .
Lipite de fațada Prefecturii, sunt trei grupuri statuare, cioplite în piatră, ale aceluiași autor, înfățișând supunerea turcilor sub spada oștenilor moldoveni.
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt, a fost realizată de sculptorul Mircea Ștefănescu, căruia i s-a decernat Premiul Academiei Române "Ion Andreescu" în anul 1975 pentru acest monument. Monumentul a fost amplasat pe un deal de lângă satul Băcăoani (comuna Muntenii de Jos), locul bătăliei de la Podul Înalt. Statuia a fost dezvelită la 25 octombrie 1975 cu prilejul aniversării a 500 de ani de la victoria de la Podul Înalt – Vaslui (la 10 ianuarie 1475) a oștilor moldovene conduse de Ștefan cel Mare împotriva oștilor turcești.
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt este construită din bronz și are o înălțime de 6,90 m și o greutate de 19 tone. Ea este așezată pe un soclu înalt de 8 metri.
De o parte și de alta a scărilor care duc la monument se află câte un basorelief de bronz cu scene simbolice din activitatea domnitorului moldovean. Într-unul din basoreliefuri este prezentată o scenă în care voievodul primește solia turcilor, iar în celălalt este o scenă în care Ștefan se află în mijlocul oamenilor de rând. Cele două basoreliefuri sunt realizate de sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu. La 4 iunie 2004, în fața statuii a fost amplasată o făclie arzătoare, alimentată cu gaz metan.
Cultul lui Ștefan cel Mare este foarte puternic (vezi fig.3.3-3.5) și a rezistat tuturor presiunilor care încercau să limiteze cultul personalității.
Fig.4.3-4.5 Personalitatea lui Ștefan cel Mare este prezentată fie ca mare conducător de oști (stânga), ca domnitor (centru) sau ca sfânt, sursa: www.jurnalspiritual.ro
Cultul Războiului de Independență
Victoria militară a armatei Principatului Român în războiului româno-ruso-turc din 1877-1878, eveniment care a dus la proclamarea în 9 mai 1877 a independenței Principatului iar în 14 martie 1881 a Regatului, a avut un rol deosebit în cimentarea identității naționale la sfârșitul secolului al XIX-lea . Prezența monumentelor de for public dedicate acestui important episod al istoriei românești în peste 80 de localități, urbane și rurale, demonstrează impactul său puternic la nivelul mentalității colective .
Primele monumente, simple cruci de piatră sau obeliscuri de dimensiuni reduse decorate cu o simplă inscripție pe o plăcuță de bronz și-au făcut apariția imediat după încheierea războiului în localități rurale, la inițiativa familiilor soldaților căzuți în război și a veteranilor întorși de pe câmpul de luptă de la sud de Dunăre.
Fig.4.6-4.7 Monedă omagială a Războiului de Independență (stânga) și fotografie de epocă, soldați români în uniforme militare din perioada 1877-1878, sursa: romaniancoins.org
Solidaritatea națională în jurul comemorării războiului a transformat victimele în eroi glorioși și a determinat amplasarea monumentelor în afara spațiului cimitirelor, în cel public, unde ritualul comemorării își pierde încărcătura religioasă și se transformă într-o manifestare a conștiinței civice, a patriotismului și loialității față de statul român independent, a cărui existență a depins în mod direct de sacrificiul cetățenilor săi.
În mod surprinzător, istoriografia română contemporană nu a acordat atenție acestor monumente, istoricii fiind chiar de părerea că un fenomen statuar public comemorativ al evenimentelor din 1877-1878 nu există: "Războiul de Independență și Războaiele Balcanice nu au fost urmate de un elan al edificării de monumente. Doar după Primul Război Mondial s-a dezvoltat un ,cult al eroilor' institutionalizat în 1919 prin decretul regal ce stabilea existența Societăți Cultul Eroilor Morți ca for de patronaj al practicilor comemorative .
Cultul căciula lui Peneș Curcanul
Puțini sunt vasluienii care știu că inclusiv acoperișul marelui ceas din Palatul Administrativ face trimitere la acest personaj istoric: forma stilizată reprezintă căciula legendarului sergent de dorobanți Penes Curcanul. Vicepresedintele CJ, Ciprian Trifan, este de părere că eroul nu își ocupă locul pe care îl merită în moștenirea istorică pe care județul o valorifică sau ar trebui să o valorifice. "Ar trebui sa fie un fel de brand de judeă. Ar trebui să dezvoltăm, pe lângî imaginea acestui erou, o identitate vizuală pentru judetul Vaslui. Sper ca începând cu acest an, când se implinesc 140 de ani de la Războiul de Independență, să ne sărbătorim eroul an de an, așa cum ar trebui să aniversam fiecare personalitate care a plecat de pe meleagurile noastre"
Fig.4.8-4.9 Peneș Curcanul, fotografie de epocă (stânga) și ceasul Palatului Administrativ în forma de cușmă, sursa: www.ziaruldevaslui.ro
Peneș Curcanul, pe numele real Constantin Țurcanu, a fost sergent in Regimentul 13 Dorobanți în timpul Războiului de Independență, participând ca voluntar în al Doilea Război Balcanic, dar și în Primul Război Mondial, deși avea o vârstă înaintată.
S-a nascut pe 1 martie 1854, în ținutul Vasluiului. La 15 mai 1875 a intrat în rândurile Regimentului 13 Dorobanți, iar la începutul războiului avea gradul de caporal, în august 1877 ajungând sergent.
A fost veteranul a patru campanii purtate de armata română: Războiul de Independență (1877-1878), al Doilea Război Balcanic (1913), Primul Război Mondial (1916-1918) și campania din Ungaria (1919). În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independență și Primul Război Mondial a fost construit, în 1934, Mausoleul Peneș Curcanul din Vaslui, în cimitirul Eternitatea.
4.2 Includerea monumentelor în cadrul diferitelor circuite turistice
De cele mai multe ori, atunci când se face referire la monumente, imediat se face analogia cu aspectul religios al culturii, dar trebuie de la bun început precizat că peisajul cultural monahal implică, la rândul lui, mai multe componente, după cum sunt prezentate în figura 4.10.
În cadrul peisajului cultural monahal se impun în mod deosebit obiceiurile și mentalitățile monahale, influența socială a vieții monahale care prezintă influență și asupra localității în care se încadrează biserica sau mănăstirea respectivă, arhitectura monahală, care, cu cât este mai veche, originală și bine păstrată, atrage tot mai mulți turiști și nu în ultimul rând evenimentele religiose, fie cele din calendarul creștin-ortodox, fie cele ale hramurilor bisericilor sau mănăstirilor care au capacitatea de a atrage numeroși turiști.
Fig.4.10 Componentele peisajului monahal, sursa: Camelia TEODORESCU (Curs de Turism cultural-2010)
Arhitectura și pictura monahală pot să plaseze în timp lăcașul de cult, pot să scoată în evidență elementele culturale locale dar și pe cele aduse de meșteri din alte locuri geografice.
Arhitectura și peisajul monahal, anumite stiluri arhitecturale bine conturate pot să genereze importante fluxuri turistice spre anumite obiective turistice de ordin religios. Vizitarea acestor obiective pare să capete o valoare din ce în ce mai mare, turiștii se întorc practic în timp prin depistarea adevăratelor valori istorico-culturale.
Se impune în mod deosebit protejarea acestor monumente, renovarea și repararea acestora acolo unde este cazul și abia apoi includerea lor în circuite turistice. Este cunoscut faptul că un număr important din turiștii străini care vin în România vizitează obiectivele turistice religioase
Fig.4.11 Capacitatea arhitecturii monahale de a pune în valoare valorile culturale dintr-un anumit spațiu, sursa: Camelia TEODORESCU (Curs de Turism cultural-2010)
Dacă elementele legate de pictura religioasă și arhitectura bisericilor și mănăstirilor reprezintă o premisă a turismului ecumenic, în mai mare măsură, evenimentele culturale religioase atrag fluxuri importante de turiști, dar și obiceiurile, împreună cu tradițiile religioase. Potențialul turismul cultural este dat de principalele stiluri arhitectonice, de influența artistică a arhitecturii și de obiectivele importante. Se are în vedere importanța culturală a stilului arhitectonic, potențialul economic al societății și mentalitatea socială a localului
Valorificarea resurselor turistice de factură culturală se poate realiza prin diferite programe, excursii, circuite sau alte acțiuni turistice. Astfel Consiliul Local al județului Vaslui, își poate alcătui un set de programe turistice care se pot derula la scara națională, regională și locală.
De asemenea se pot realiza programe turistice cu specific cultural pentru turismul intern, care să valorifice mai ales obiective religioase mai puțin cunoscute, iar prin acest lucru valoarea acestora va crește treptat dar și programe turistice destinate turismului internațional prin care să fie puse în valoare punctele tari ale județului Vaslui.
Pe lângă realizarea unor astfel de programe turistice care să pună în valoare monumentele istorice ale județului se mai adăugă și alte cerințe pentru o valorificare corespunzătoare a potențialului turistic general, pentru că valorificarea exclusivă a resurselor turistice ecumenice nu este realizabilă fără a conexiune cu alte tipuri de resurse sau cu anumite tipuri și servicii turistice:
– Modernizarea infrastructurii generale și a celei turistice: ca pârghie principală în facilitarea accesului către principalele puncte de interes turistic; se impune modernizarea transporturilor și a dotărilor tehnico- edilitare;
– Lărgirea gamei de oferte turistice pentru reducerea sezonalității turistice, acest lucru se poate realiza prin dezvoltarea unor servicii turistice complementare;
– Practicarea unor tarife diferențiale la începutul și la finalul sezonului turistic;
– Dezvoltarea strategiei atracției multiple pentru alte tipuri de turism, în afara celui pentru cultură, , este vorba despre turism de tranzit, turism de reuniuni, festivaluri periodice sau ocazionale, manifestări specifice anotimpurilor sau unor evenimente istorice; acest lucru va duce în timp la diversificarea activităților turistice;
– Realizarea unor centre de animație organizate de profesioniști în domeniu;
– Valorificarea cadrului natural ca mediu ambiant pentru lăcașurile de cult în cadrul turismului intern și apoi internațional;
– Lansarea în turismul internațional pentru cultură, printr-o promovare externă eficientă a județului, a potențialului turistic în acest sens.
Dacă până în prezent, diversificarea, dezvoltarea și modernizarea ofertei turistice și a serviciilor din cadrul unei regiuni cu un anume potențial turistic se realiza prin evidențierea produselor unicat sau de mare valoare turistică, treptat se trece la valorificarea turistică și punerea în valoarea a potențialului turistic latent și la practicarea unor tipuri și forme de relief.
Dezvoltarea și modernizarea ofertei turistice sunt conexe și depind atât de efortul internațional, de nevoia de adaptare la nivelul exigențelor actuale în turismul intern și internațional, cu o creștere a solicitării pentru servicii superioare calitativ, dar și de structura și calitatea bazei existente.
În prezent pentru orașul Vaslui este nevoie de sporirea atracției turistice prin originalitate și măsuri discrete de fidelizare a clientelei. În acest sens, sunt absolut necesare o serie de măsuri și acțiuni care să vizeze:
1.Creșterea capacităților de cazare în localitățile din Municipiul Vaslui care dispun de obiective turistice istorice;
2.Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii Municipiului, care în mare, nu mai corespund, ca nivel al dotărilor și serviciilor exigențelor din turismul internațional;
3.Dezvoltarea și modernizarea mijloacelor de agrement turistic;
4.Orientarea investițiilor și pentru construirea unor hoteluri mici, familiale, iar în structura noilor hoteluri, în general, să existe și spații de cazare pentru familii cu copii etc.;
5.Modernizarea mijloacelor de transport turistice și diversificarea serviciilor oferite în timpul călătoriei.
6.Aplicarea principiilor de planificare turistică durabilă și cu integrare care să contureze strategii clare și concrete de dezvoltare, cu aplicarea instrumentelor de dezbatere publică;
7.Dezvoltarea parteneriatului dintre sectorul public și privat.
8.Participarea la târguri de turism, interne și internaționale, unde autoritățile locale prin diferite mijloace video și foto pot face cunoscută întregii lumi potențialul turistic admirabil de care dispune.
4.3 Promovarea turistică a municipiului Vaslui
Datorită importanței deosebite pe care o are promovarea turistică, aceasta trebuie făcută cu multă atenție și mai ales, trebuie să existe o strategie bine pusă la punct. Trebuie avut în vedere faptul că înainte să se demareze o campanie de promovare turistică, este nevoie ca resursele turistice să fie protejate și amenajate pentru vizitare, căile de acces spre Municipiul Vaslui să fie modernizate la fel și cele către principalele atracții turistice ale localității.
Pentru orașul Vaslui este foarte importantă imaginea turistică creată atât în țară cât și peste hotare. Din acest punct de vedere realizarea unui logo poate fi primul pas. Participarea reprezentanților orașului Vaslui la târgurile de turism interne este mai mult decât o necesitate este o condiție de creare a unei imagini favorabile dar și atragerea unui număr mai mare de turiști.
Vaslui este o localitate destul de cunoscută turiștilor și mulți ar spune că nu mai are nevoie de publicitate turistică. Nimic mai fals, se impune o constantă preocupare pentru promovarea turistică a localității și a punctelor sale forte. Pe lângă participarea la târgurile de turism, autoritățile locale trebuie să poarte negocieri cu agențiile de turism bine cotate pe piață, pentru înscrierea obiectivelor turistice din Vaslui pe site-urile de specialitate ale acestora dar și promovarea anumitor tipuri de turism. În egală măsură o altă metodă de promovare turistică este realizarea unui site oficial al activității turistice din Municipiul Vaslui Momentan există un anumit număr de site-uri care promovează localitatea dar nu toate sunt bine puse la punct și conțin informații fie parțiale, fie necorespunzătoare, fie nu s-a mai realizat o actualizare a acestora.
Dacă reclama pe internet este în prezent foarte activă și ar putea fi eficientă, publicitatea în mass-media este o altă soluție, Promovarea unor imagini, filmulețe comerciale, spoturi și videoclipuri prezentând posibilitățile de agrement, unitățile de cazare din Vaslui pot avea, în egală măsură un succes deosebit.
Tipărirea unor materiale promoționale, pliante, reviste, și distribuirea lor tot prin intermediul agențiilor de turism poate aduce un aport de turiști mai ales dacă acestea sunt realizate profesional, includ date și informații complete și corecte, actualizate.
Realizarea panourilor publicitare, dispuse în anumite puncte ale orașului dar și panouri de informare turistică sunt alte posibilități de promovare turistică care indică un bun management în acest sens, de asemenea, organizarea unor evenimente cu specific turistic, în sezonul de iarnă sau vară și mai ales în extrasezon sunt alte soluții de promovare turistică.
Valorificarea resurselor turistice se poate realiza prin diferite programe, excursii, circuite sau alte acțiuni turistice. Se pot realiza programe turistice pentru turismul intern, care să valorifice mai ales obiective turistice mai puțin cunoscute, iar prin acest lucru valoarea acestora va crește treptat dar și programe turistice destinate turismului internațional prin care să fie puse în valoare punctele tari ale orașului Vaslui, mă refer aici la turismul cultural-istoric, practic tot ceea ce însemnă agrement turistic. Dintre programele turistice care pot fi realizate având ca bază resursele turistice disponibile în Vaslui pot fi menționate:
-Vaslui- orașul eroilor;
– Misterele istoriei pe meleaguri vasluiene.
Pe lângă realizarea unor astfel de programe turistice care să pună în valoare obiectivele turistice ale localității se mai adăugă și alte cerințe pentru o valorificare corespunzătoare a potențialului turistic:
– Modernizarea infrastructurii generale și a celei turistice: ca pârghie principală în facilitarea accesului către principalele puncte de interes turistic; se impune modernizarea transporturilor și a dotărilor tehnico- edilitare;
– Lărgirea gamei de oferte turistice pentru reducerea sezonalității turistice, acest lucru se poate realiza prin dezvoltarea unor servicii turistice complementare;
– Practicarea unor tarife diferențiale la începutul și la finalul sezonului turistic;
– Dezvoltarea strategiei atracției multiple pentru alte tipuri de turism, este vorba despre turism de afaceri, turism de reuniuni, festivaluri periodice sau ocazionale, manifestări specifice anotimpurilor sau unor evenimente istorice; acest lucru va duce în timp la diversificarea activităților turistice;
– Realizarea unor centre de animație organizate de profesioniști în domeniu;
În contextul intensificării circulației turistice și ca o consecință a diversificării ofertei turistice apare tot mai stringent nevoia pentru o comunicare eficientă cu publicul intern și extern și punerea la punct a unui sistem eficient în acest caz. Practic orice activitate de turism nu se poate desfășura și nu poate aduce profit dacă nu există o promovare eficientă în acest sens, promovare prin care i se aduce la cunoștință publicului, potențialilor clienți oferta turistică și principalele caracteristici ale acesteia.
Activitățile promoționale din turism, ca de altfel din toate activitățile economice, au ca principal scop, atragerea de noi clienți ca și păstrarea celor deja existenți, fidelizarea acestora. Ca atare se adresează publicului larg, potențialilor clienți dar și unor ținte precise. Cu alte cuvinte, activitatea de promovare a produsului turistic este o formă specifică de comunicare, are în vedere transmiterea de mesaje prin diferite canale de comunicare, informații prin care operatorii din turism și potențialii turiști sunt informați asupra caracteristicilor produsului turistic și asupra elementelor componente ale acestuia.
Foarte important, promovarea turistică are în vedere următoarele obiective:
– Fidelizarea clienților proprii;
– Atragerea clienților care se îndreaptă spre alte zone turistice;
– Transformarea non-consumatorilor de servicii turistice în consumatori potențiali și apoi efectivi;
– Constientizarea serviciului- produsului turistic;
– Informarea despre servicii speciale oferit consumatorului;
– Crearea și îmbunătățirea imaginii destinației turistice;
– Publicitatea pentru oferte speciale;
– Extinderea canalelor de distribuție;
– Înlăturarea unei atitudini agresive și formarea unei imagini favorabile despre o destinație turistică;
– Atragerea de noi segmente de piață.
O promovare turistică eficientă poate fi cheia succesului, modalitatea cum o stațiune reușește să-și facă cunoscut potențialul turistic natural și antropic este extrem de important pentru că altfel, efectiv, turiștii nu cunosc resursele turistice puse în valoare. Nu numai promovarea este esențială în valorificarea turistică ci și corespondența dintre ce prezinți în cadrul strategiei de publicitate și ceea ce se găsește la locul respectiv. Este, din păcate, o problemă din acest punct de vedere în România, în anumite cazuri, mai ales în privința bazei de cazare care este prezentată ca fiind superioară iar așteptările sunt apoi infirmate pe teren.
CONCLUZII
După o analiză temeinică a datelor privind monumentele istorice din cadrul orașului Vaslui, a potențialului turistic al acestora, se poate spune că Vasluiul poate să devină treptat o importantă destinație turistică națională și internațională.
Cadrul natural de valoare medie, echiparea pentru practicarea turismului cultural, renumele căpătat astfel ca și buna accesibilitate sunt tot atâtea puncte tari și oportunități în egală măsură pentru Municipiul Vaslui.
Există și anumite puncte slabe, lipsă unui număr suficient de locuri de cazare, mai ales în perioadele de sezon, este foarte ușor de observat. Turiștii se văd nevoiți să se cazeze în zonele perirubane, sau chiar mai departe, în alte județe.
Dacă din punct de vedere turisticî infrastructura este una acceptabilă și poate să deservească un număr destul de mare de turiști, se impune totuși în perspectiva dezvoltării turistice modernizarea acesteia, îmbunătățirea drumurilor de acces către principalele obiective turistice.
Construirea unui centru de informare turistică este nu numai o necesitate dar și o premisă modernă pentru practicarea turismului în centrele turistice principale. Este timpul că turismul din Vaslui să crească ca valoare, așa cum localități ca Brăila sau Galați au realizat deja. În Vaslui încă se mai face un turism învechit, la nivelul anilor 80, maxim 90.
Crearea unor drumuri de promenadă, punerea în valoarea a bisericilor și a monumentelor eroilor, a vechilor case, reprezentative pentru Vaslui se impune mai mult ca niciodată. O problemă spinoasă, nu numai în Vaslui ci și la majoritatea orașelor din România este mizeria din zonele limitrofe fapt care trebuie controlat și eliminat.
Atragerea turiștilor străini este unul dintre principalele obiective ale administrației locale, fapt care, pe lângă încasări crește valoarea localității
În mediul concurențial de astăzi, dezvoltarea turismului trebuie să ajute la crearea unui mediu favorabil acestui sector; turismul este o „întreprindere pluridisciplinară” care are nevoie de o strategie îndrăzneață, proprie sectorului, stabilită cu concursul responsabililor la nivel operațional, care să ofere o viziune, un model capabil să orienteze producția și comercializarea produselor turistice.
Experiența internațională a dovedit că țările care nu au o politică turistică și nu depun eforturi pentru dezvoltarea turismului își pierd cu timpul poziția de pe piața internațională, în favoarea concurenței internaționale, iar soluțiile miraculoase ulterioare în materie de politică turistică, necesare recuceririi pieței, sunt greu de găsit.
Luând în considerare avantajele turismului ca mobilizator al forței de muncă, cea mai importantă contribuție pe care statul o poate aduce pentru încurajarea creșterii numărului de locuri de muncă în turism este cea de a crea un mediu favorabil dezvoltării sectorului turistic pe piețele pe care acesta poate opera efectiv, cu o puternică focalizare de liberalizare, de reglementare și pe posibilitatea industriei turismului de a investi și inova.
În Municipiul Vaslui turismul:
• este unul din sectoarele economice cu valențe reale de dezvoltare pe termen lung;
• este un mijloc de creare și îmbunătățire a imaginii zonei în străinătate;
• este o sursă de sporire a încasărilor valutare ale bugetului local;
• este o piața sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din sectoarele puternic restructurate;
• este un mijloc de asigurare temporară a locurilor de muncă și a veniturilor populației;
• este un mijloc de dezvoltare economică și socială atât prin veniturile create, cât și prin schimburile interumane, culturale, pe care acesta le realizează;
• este o modalitate unică de valorificare a potențialului natural bogat și variat al orașului, care nu poate fi exportat în stare brută, dar poate constitui o sursă importantă de export prin valorificarea sa la fața locului;
• este un sector economic pluridisciplinar care antrenează în sistemul de intrări – ieșiri un evantai larg de alte activități economice, culturale, sociale și sportive;
• este un mijloc de dezvoltare rurală prin extinderea ariei ofertei specifice, crearea de venituri și locuri de muncă în mediul rural, altele decât cele de bază;
• este un mijloc de păstrare și valorificare a potențialului istoric, cultural, folcloric al țării în condițiile respectării și promovării principiilor de dezvoltare durabilă.
Turismul poate deveni una din industriile de export puternice ale orașului Vaslui, care poate concura efectiv cu a altor orașe. Aspectele negative (privitoare la standardele produsului turistic în ansamblul său și ale serviciilor turistice) sunt rezultatul unei perioade de circa 15 ani de investiții slabe sau inexistente în turism și al schimbărilor legate de tranziția la o economie de piață.
BIBLIOGRAFIE
a) Literatură de specialitate
1.Andronic Al.(1974) "Biserica Sf. Ioan din Vaslui", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei – "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași);
2.Boia Lucian (2000) Pentru o istorie a imaginarului, Ed. Humanitas, București;
3.Burada T.(1882) "Biserica Sf. Ioan din Vaslui", în "Revista pentru istorie, arheologie și filologie", anul I, vol. I;
4.Cucu Marian, Ștefan Marian (1979) România.Ghid-atlas al monumentelor istorice.Editura Sport-Turism;
5.Nicoară Simona (2002) Națiunea modernă, mituri, simboluri, ideologii, Ed. Accent, Cluj Napoca;
6.Pascu Mihai Ion (2003) România.Ghid auto-turistic. Editura Coresi, București;
7.Spinei,V. The Romanians and Turkic Nomads North of the Danube Delta from 10th to Mid-13th Century, Ed. Brill;
8.***Anuarul Statistic al județului Vaslui (2011);
9.***Lista monumentelor istorice din județul Vaslui din anul 2015;
10.*** Curs de Turism cultural-2010.
b) Webografie
www.poienesti.ro
www.isuvaslui.ro
www.monitoruldevaslui.ro
www.skytrip.ro
www.estnews.ro
www.vaslui-turism.ro
www.vremeanouă.ro
www.amfostacolo.ro
www.ziarullumina.ro
www.jurnalspiritual.ro
www.ziaruldevaslui.ro
http://www.bjvaslui.ro/portal/?l=rou&s=3&a=istoria_orasului_vaslui
http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/vaslui/
http://invaslui.ro/cultura/,
http://www.energyvaslui.ro/index/ro/cunoaste-judetul-vaslui/municipiul-vaslui.htm,
https://www.tourismguide.ro/html/orase/Vaslui/Vaslui/istoric.php
http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/search/12944
http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-VS.pdf
http://ziarullumina.ro/cimitirul-bisericii-sfantul-ioan-si-rezervatia-ghica-ubin-hoffmann-din-vaslui-102785.html
http://estnews.ro/2015/01/12/vasluiul-sub-lupa-prin-cimitirul-evreiesc-pasc-curcanii/
Judecãtoria Vaslui primeste terenul de sub clãdire, pentru modernizarea institutiei
http://monumenteistorice.duv.ro/blog/ansamblu-de-arhitectura-str-mihail-kogalniceanu-din-municipiul-vaslui-29102/,
http://www.monumenteromania.ro
http://adevarul.ro/news/eveniment/casa-ghica-cea-mai-veche-constructie-monument-orasul-vaslui
http://www.avistravel.ro/case-memoriale/casele-madarjac-si-ornescu-542.html
https://homezz.ro/casa-monument-istoric-vaslui-central-409060.html
http://www.monitoruldevaslui.ro/2016/08/monumente-in-paragina.html
http://www.bjvaslui.ro/portal/?l=rou&s=3&a=institutii_de_invatamant
Majoritatea monumentelor istorice din judetul Vaslui – trebuie reabilitate de urgenta
http://obiectivvaslui.ro/rupti-fund-la-mostenirea-istorica-monumentele-uitate-ale-judetului/
http://www.ziare.com/vaslui/stiri-actualitate/penes-curcanul-un-erou-facut-uitat-de-europa-exclusiv-6741261,
http://www.cultura.ro/Documents.aspx?ID=89
Ionașcu Ana- "Biserica domnească din Vaslui", în "Jurnalul Național" din 8 noiembrie 2008.
Recensămant 2011
c) Instituții
Direcția de Cultură-Vaslui
Prefectura Vaslui
Primăria Municipiului Vaslui
INS-Vaslui
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Monumentele Istorice din Secolele Xviii Xix din Vaslui (ID: 118668)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.