Monumente vrâncene dedicate eroilor din [309109]

Monumente vrâncene dedicate eroilor din

Primul Război Mondial

dr. Grina-Mihaela RAFAILĂ*

Keywords: Vrancea, mausoleum, statues, trinity, heroes, ronde-bosse.

Cuvinte cheie: Vrancea, mausoleu, statui, troiță, eroi.

Rezumat în engleză:

Victoria armatelor române de pe frontul Siretului din vara anului 1917 s-a [anonimizat] s-au jerfit cum au crezut de cuviință/[anonimizat], adăpostirea și aprovizionarea cu alimente a [anonimizat], fie participând efectiv la luptele care au avut loc. [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat].

Mausoleul de la Mărășești a [anonimizat] 1917, în timpul luptelor crâncene cu trupele germane (Fig. 1). Sacrificiul uman suprem a fost dat de cei 450 de ofițeri și peste 21.000 [anonimizat]. Iar pentru cei care nu s-a mai putut afla identitatea, a [anonimizat], [anonimizat], pe o [anonimizat], este gravată pentru eternitate următoarea inscripție: „Aici doarme fericit ostașul necunoscut … Pe oasele lui se odihnește pământul României” .

Inițiativa ridicării unei Biserici a Neamului Românesc a aparținut Societății Ortodoxe a [anonimizat] G. Cantacuzino. [anonimizat] 8 iunie 1919, a fost dat citire actul de întemeiere de către Mitropolitul Pimen al Moldovei și Sucevei. [anonimizat] a fost edificat acest însemnat monument a [anonimizat]-o [anonimizat]/greacă, provenită din insula Eubeea. Pe lângă faptul că în timpul războiului acesta a [anonimizat], astfel, la marea victorie din 6 august 1917, Negropontes era și socrul marelui general Eremia Grigorescu. Prin actul de donațiune/donație din 14 iulie 1921, George Ulise Negropontes dăruiește Societății Ortodoxe a Femeilor Române suprafața de 20 ha. [anonimizat] 200.000 de lei pentru ridicarea Mausoleului de la Mărășești.

La 8 octombrie 1919 este fixat locul pe care urma a [anonimizat]-o [anonimizat], adusă de la Mitropolia Moldovei și Sucevei.

Pentru construcția mauoselului a [anonimizat] a fost câștigat de către arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu. Cum valoarea estimativă de construcție a edificiului era foarte mare pentru acea vreme s-a [anonimizat] a [anonimizat], doar de către arhitectul George Cristinel.

Construcția s-a dorit o replică peste veacuri a Columnei împăratului Traian și a [anonimizat]. Pe frontispiciu este înscris pentru vecie: „Întru slava eroilor neamului”, după care sunt menționate principalele localități unde s-au dat lupte în timpul Primului Război mondial: Jiu, Olt, Sibiu, Coșna, Cireșoaia, Robănești, Neajlov, Dragoslavele, Predeal, Câmpulung, Panciu, Răzoare, Brașov, Porumbacu, Mărășești, Mărăști, Oituz, Doaga, Mușcel, Arabagi, Bărcuț, Amzacea, Prunuaru, Cerna, Cașin, Valea Uzului, Sticlăria.

Edificiul a fost construit în două etape, respectiv în anii 1923-1934 și între 1936-1938, iar inaugurarea sa a avut loc la 18 septembrie 1938.

Încercând să imite planul unui turn de cetate, Monumentul se prezintă drept o construcție austeră, viguroasă, la care s-a folosit beton armat placat cu blocuri de andezit de Deva. Are o formă circulară cu o înălțime de 30 m. și un diametru de 40 m. Partea superioară a mausoleului este terminată cu o cupolă numită „Cupola gloriei” a cărei bază este flancată de patru vulturi din granit de Deva, înconjurată de o imensă friză în basorelief, în suprafață totală de 100 m2, realizată de către sculptorii Ion Jalea și Cornel Medrea (Fig. 7). Trei terase suprapuse conduc spre intrarea în cupolă, care este decorată în interior cu o pictură în frescă datorată pictorului Eduard Săulescu (Fig. 6).

La parterul mausoleului se află criptele care adăpostesc osemintele a 6.000 de soldați și ofițeri români (Fig. 4), dintre care amintim pe căpitanul Grigore Ignat și pe fetița-erou Maria (Măriuca) Ion Zaharia. În centrul monumentului este depus sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I române pe frontul Mărășești, supranumit comandantul Diviziei de fier, care a trecut în lumea celor drepți la 21 iulie 1919. Încă din viață, acesta și-a exprimat dorința de a fi înmormântat alături de bravii săi ostași pe care i-a comandat și i-a iubit.

Abia la 29 august 1924 dorința i-a fost îndeplinită după finalizarea osuarului Mausoleului de la Mărășești (Fig. 5). Tot aici își mai odihnesc somnul de veci fetița Maria (Măriuca) Ion Zaharia, sublocotenentul Gabriel Pruncu și căpitanul Grigore Ignat.

În fața Mausoleului există un parc, delimitat de două alei străjuite de câte cinci busturi; astfel, în stânga se află sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, general Henri Cihoski, general Constantin Cristescu, general Henri Mathias Berthelot și mareșal Alexandru Averescu (Fig. 2), iar în dreapta – mareșal Constantin Prezan, general Eremia Grigorescu, general Ion Dragalina, general Gheorghe Mărdărescu și căpitan Grigore Ignat (Fig. 3).

Mausoleul eroilor din primul război mondial de la Mărăști este amplasat pe o coamă de deal, pe locul unde s-a desfășurat crâncena bătălie din zilele de 9-17 iulie 1917. Accesul în complexul de la Mărăști, desfășurat pe o suprafață de circa 5.000 m2, se face printr-un mic arc portal, un fel de Arc de triumf în miniatură, pe care stă scris: ,,Câmpul istoric Mărăști. 1916-1919”.

Ideea construirii viitorului monument memorial s-a născut încă din timpul războiului, din inițiativa unor ofițeri și generali ai Armatei a II-a, care au fondat Societatea „Mărăști”, în anul 1917, prin al cărui statut, la art. 13, pct. b, se stipula că: „Monumentul se va înălța la cota 536, în cinstea eroilor căzuți, și va purta inscripțiile comemorative ale bătăliei”. Președintele acestei Societăți a fost generalul Alexandru Mărgineanu. Societatea a beneficiat din plin (de ce e scris cu italic?)de sprijin material din partea foștilor luptători ai Armatei a II-a române, a locuitorilor din Mărăști și din alte așezări ale țării, dar și prin organizarea unor diverse acțiuni cultural-artistice – baluri, invitații, bilete de intrare ș.a.

La realizarea acestui proiect și-au dat din plin concursul și arhitectul Pandele Șerbănescu, precum și sculptorul Aurel Bordenache. Piatra fundamentală a fost așezată la 10 iunie 1928, după care s-a trecut la construcția efectivă a monumetului.

Porțile de la intrare în incinta mausoleului sunt străjuite de doi vulturi uriași, cu aripile larg întinse, care simbolizează curajul și bărbăția celor ce s-au bătut cu dușmanul în zonă.

Edificiul de la suprafață al mausoleului este compus din doi mari piloni de secțiune dreptunghiulară, din beton, pe fiecare fiind montată câte o urnă de bronz. Pilonii sunt legați printr-un perete mare de beton, placat cu 15 plăci de marmură albă, pe care sunt înscrise regimentele ce au participat la lupte, precum și numele militarilor români căzuți la datorie, peste 1.700 de oameni. Pilonii edificiului sunt decorați, pe fațada principală, cu ample altoreliefuri din bronz, datorate sculptorului Aurel Bordenache, care reprezintă trecerea unui țăran român peste linia frontului cu informații despre inamic, în partea dreaptă, și respectiv, primirea făcută unui general român de către locuitorii din zonă, în partea stângă (Fig. 8).

În centrul incintei exterioare a mausoleului este amplasat bustul generalului Alexandru Averescu, comandantul al Armatei a II-a, opera sculptorului Oscar Späethe, realizată în anul 1938 (Fig.10), care este precedat de un grup statuar din bronz, ce reprezintă un soldat rănit întinzând unui tânăr făclia victoriei (Fig. 9).

În interiorul mausoleului, la subsol, se află osuarul ostașilor și gradaților, criptele ofițerilor români căzuți pe câmpul de luptă. În centru, au fost așezate ulterior sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei a II-a care a condus bătălia de la Mărăști (Fig. 10), și criptele generalilor Arthur Văitoianu și Alexandru Mărgineanu, precum și locul de veci al generalului Nicolae Arghirescu, comandantul Diviziei a VI-a (Fig. 11).

Un alt mausoleu închinat eroilor căzuți la datorie pe câmpul de luptă a fost ridicat la marginea localității Soveja, pe malul stâng al râului Dragomirna (Fig. 12). A fost construit din inițiativă locală, între anii 1923-1928, cu sprijinul activ al Societății „Cultul eroilor”. Proiectul ansamblului se datorează arhitectului George Cristinel și a fost inaugurat în anul 1929. Mausoleul, care s-a vrut reconstituirea unei cetăți de piatră, are planul în formă de cruce și acoperișul conceput ca o cupolă. Accesul spre monument se face printr-o scară monumentală, străjuită la bază de două tunuri, ce sunt, de fapt, trofee de război. Pe fronton, deasupra intrării, este montată o placă de marmură albă pe care stă scris: „Aici odihnesc ostașii căzuți pe aceste plaiuri în războiul 1916-1918”. Pe frontonul de nord este dăltuită în marmură următoarea inscripție: „Cei ce căzut-au pentru țară / Pe lanul câmpului bogat / jertfind o’ntreagă primăvară / nu au murit ci-au înviat!”, iar pe frontonul de sud avem următoarea mărturie: „Ostași ce-ați căzut pentru țară, / Viteji ai credinței soldați / Ori unde’n morminte voi stați, / Vă fie țărâna ușoară!”.

Osuarul mausoleului adăpostește osemintele a 2.140 de militari români căzuți eroic în luptele din vara anului 1917. După marea victorie de la Mărăști din iulie 1917 repurtată de către Armata a II-a condusă de către generalul Alexandru Averescu s-a început înaintarea spre Țara Vrancei, în vederea alungării dușmanului cotropitor. Astfel, la 20 iulie/3 august 1917, generalul Alexandru Averescu a organizat un parastas la Soveja pentru veșnica odihnă a celor care și-au dat viața în apriga încrâncenare de la Mărăști, la care a participat și prințul Carol, viitorul rege Carol al II-lea.

Mausoleul eroilor din Focșani a fost construit din inițiativa Societății „Mormintele Eroilor”, iar lucrările au început efectiv în anul 1927, după planurile arhitectului Ștefan Balosin (Fig. 13). De inspirație bizantină, monumentul adăpostește, la subsol, doar trei cripte, în care își odihnesc somnul de veci cei 1.745 de ostași, cunoscuți și necunoscuți, căzuți în zonele vrâncene ale localităților Panciu, Ruginești și Nănești (Fig. 14).

La întretăierea drumurilor ce conduc spre Focșani, Panciu, Tecuci și Mărășești a fost inaugurată, la 21 septembrie 1934, Statuia intitulată „Victoria” sau „Victoria de la Mărășești”, creația sculptorului Oscar Han (Fig. 15). Prin acest monument, sculptorul a dorit să cinstească memoria celor pieriți în luptele din timpul Războiului Reîntregirii naționale. Printre eroii căzuți la datorie în campaniile din anii 1916-1918 și care sunt elogiați prin monumentul de la Tișița se numără un frate al artistului plastic, sergentul Constantin Han, care a luptat în cadrul Regimentului 50 infanterie Putna, căzut la datorie în încleștările din zona Dragoslavele de Muscel.

Monumentul de la Tișița impresionează atât prin dimensiuni, circa 8 m. înălțime, cât și prin realizarea sa artistică. Pe un soclu din piatră albă, surmontat de un volum de formă de trunchi de piramidă, se înalță o statuie turnată în bronz, ronde-bosse, înaltă de 2,5 m., care reprezintă o femeie ce ține cu ambele mâini, deasupra capului, o spadă gata de a lovi inamicul ivit. Personajul simbolizează PATRIA luptătoare și victoria repurtată de ea în încleștarea pe viață și pe moarte cu dușmanul cotropitor. Spre baza soclului, pe latura din față, este fixată o placă din marmură pe care se află înscrisă deviza-jurământ ce i-a însuflețit în luptele de la Mărășești pe bravii eroi ai armatei române: „Pe aici nu se trece! 1917”.

Pe fațadele laterale, din stânga și dreapta, sunt dispuse alte două plăci pe care sunt înscrise un citat aparținând Măriei Sale Regele Carol al II-lea: ,,De dincolo de viață fulgera(ă?) porunca lor. Iubirea de patrie” și un altul aparținând lingvistului Sextil Pușcariu: „Umbrelor sacre închinarea noastră”.

Prima conflagrație mondială a lăsat grele și adânci urme asupra fostului târg Panciu închegat la începutul veacului al XIX-lea. Aici, în anii 1916 și 1917, s-a stabilit unul dintre fronturi pe Valea Șușiței. În iulie 1917, orașul Panciu a fost cucerit de către germani.

Astăzi, „Monumentul eroilor din primul război mondial” se află amplasat în centrul orașului, într-un rond (Fig. 16). S-a înălțat din inițiativa unui comitet local și este creația sculptorului Constantin Dimitriu-Bârlad. A fost inaugurat la 27 mai 1928. Pe un piedestal din beton, înalt de 2,75 m., de formă paralelipipedică, se înalță statuia de bronz, ronde-bosse, de aprox. 1,74 m. înălțime, a unui militar cu arma pregătită pentru atac. Pe fața principală a piedestalului se află o placă din bronz, care redă o scenă de luptă și următoarea inscripție: „Eroilor din Panciu. Războiul 1916-1917. Patria recunoscătoare.” Pe fațadele laterale ale ansamblului memorial sunt gravate numele a celor 55 de militari din localitate căzuți eroic la datorie în timpul primului război mondial, la care se adaugă numele altor 11 ostași decedați la vatră.

Într-un scuar de(in?) fața actualei gări a orașului Mărășești este amplasat în prezent Statuia sublocotenentului Gabriel Grigore Pruncu, creația sculptorului Gheorghe Constanda (Fig. 17). Eroul elogiat prin însemnul memorial a luptat în cadrul Regimentului 50 Infanterie, dându-și suprema jertfă în aprigele încleștări din vara anului 1917 din zona Mărășești, la vârsta de doar 21 de ani. Realizat (Ridicat?) în manieră clasică, din bronz, bustul eroului este așezat pe un piedestal din beton, terminat în plan superior cu un capitel. Este înfățișat în uniformă militară, cu capul descoperit. Pe fațada principală sunt înscrise câte o strofă din partea fratelui și a mamei sale.

La circa 1 km. de localitatea Muncelu, în apropierea comunei Străoane, se află Monumentul dedicat sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, aproximativ pe locul în care a căzut eroic la datorie, în ziua de 22 august 1917, eroina de la Jiu și Mărășești, în vârstă de doar 23 de ani, pe numele oficial Cătălina Vasile Teodoroiu (Fig. 18). Monumentul a fost ridicat în anul 1976. Pe o platformă de plan pătrat, în trei trepte, se ridică o coloană prismatică, înaltă de 3,40 m., din beton, cu baza de forma unui trunchi de piramidă. La partea sa superioară a monumentului este montată o placă sculptată de către Octav Iliescu, în anul 1972, reprezentând bustul din profil al Ecaterinei Teodoroiu. Sub această reprezentare este fixată o placă de marmură pe care este gravată următoarea inscripție: „Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea patriei, la 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu”.

La ieșirea din municipiul Adjud, spre județul Bacău, se află amplasat un Monument închinat Eroilor orașului Adjud, care comemorează atât pe cei căzuți în timpul Războiului de Independență, cât și pe cei decedați în timpul Primului Război Mondial (Fig. 19). Sunt înscrise pentru eternitate numele a 22 de persoane, care au îndeplinit la momentul respectiv gradele de căpitan, plutonier, sergent, caporal sau au fost simpli soldați. Se adaugă Placa memorială dedicată eroilor din primul război mondial, montată pe fațada Casei de Cultură, care a fost dezvelită la 9 iunie 1921. Prin purtarea de grijă a Cercului cultural „Spre lumină”, pe marmura albă sunt înscrise pentru veșnicie următoarele cuvinte: „Eroilor adjudeni jertfiți patriei, eternă glorie”, alături de numele a 35 de eroi căzuți la datorie pe câmpul de luptă.

În orașul Odobești a fost ridicat Monumentul eroilor din primul război mondial (1916-1918), opera sculptorului Theodor Burcă (Fig. 20). A fost ridicat la inițiativa și prin subscripția localnicilor. Deși grupul statuar a fost turnat în anul 1920, inaugurarea acestui monument a avut loc la 8 mai 1921. Pe o înălțime totală de 4 m. se desfășoară un piedestal masiv și un grup statuar. Grupul statuar, ronde-bosse, turnat în bronz, înfățișează trei personaje, respectiv o femeie în costum național, simbolizând PATRIA, care sprijină un soldat rănit, și un militar în poziție de atac. Piedestalul este bogat ornamentat cu cornișe și colonete adosate. Pe laturile din dreapta și stânga ale piedestalului, la partea superioară, se află montate două meplaturi din bronz care redau scene din luptele desfășurate de ostașii români în vara anului 1917 pe Măgura Odobeștilor. Pe frontispiciul piedestalului se află o placă de bronz cu inscripția: „Onoare vouă, adevărați fii ai patriei”. Pe monument sunt dăltuite pentru eternitate numele a 98 de militari din localitate căzuți eroic pe câmpul de luptă.

În centrul localității Haret a fost dezvelit, în anul 1977, un monument dedicat eroinei Maria (Măriuca) Ion Zaharia, a cărei scurtă viață s-a încheiat tragic la vârsta de numai 12 ani. Elementul principal al compoziției îl reprezintă bustul de bronz al copilului-erou, datorat sculptoriței Zoe Băicoianu, care este așezat pe un piedestal de formă paralelipipedică, din beton, placat cu marmură. Întreaga lucrare are înălțimea de 2,60 m., iar pe piedestalul monumentului se află o placă cu următoarea inscripție: „Aici a căzut alături de ostașii români, în luptele pentru apărarea patriei, la frageda vârstă de 12 ani, Maria Ion Zaharia”. Astfel, în ziua de 6 august 1917, aflându-se cu vitele la păscut, copila s-a oferit să ajute doi ostași români în observarea câmpului de luptă de la Mărășești și să transmită informații comandantului unei unități române, cu ajutorul unui telefon de campanie. Când îndeplinea, voluntar, temerara misiune a fost lovită, mortal, de schijele unui proiectil. Numele micuței și curajoasei fetițe-eroine se află înscris și pe o placă de marmură aflată în incinta Mausoleului de la Mărășești.

În comuna Bordești a fost inaugurat, din inițiativa locuitorilor, în anul 1988, un monument închinat eroilor din Războiul de Independență, din Primul și cel de-al Doilea Război mondial, cât și pentru cei care au pierit în timpul revoluției din decembrie 1989. Din timpul Războiului de Reîntregire a neamului 1916-1918 sunt menționate pentru gloria eternă numele a 76 de persoane (Fig. 21).

În centrul comunei Gugești a fost inaugurat în luna octombrie a anului 1996 un Monument întru „Slava Eroilor din Gugești”, la împlinirea a 78 de ani de la terminarea primei conflagrații mondiale (Fig. 21).

În centrul comunei Obrejița este amplasat în prezent un Monument închinat eroilor comunei Obrejița în Războiul din 1916-1919. Pe placa de marmură sunt înscrise numele a 36 de persoane, la care se adaugă și numele unui erou necunoscut.

În centrul comunei Răstoaca avem Monumentul închinat eroilor căzuți pe câmpul de luptă pentru întregirea neamului în anii 1916-1918, unde sunt înscrise pentru eternitate numele a 69 de soldați, sergenți și caporali.

În comuna Ruginești, în curtea actualei grădinițe, este amplasat Monumentul eroilor din Războiul de Independență și din Primul Război mondial, unde sunt înscrise, pe fațada principală, numele a trei soldați care și-au jertfit viața în timpul războiului de Independență, în timp ce din Primul Război Mondial sunt consemnate numele a 61 de persoane, la care se adaugă alți 16 ostași decedați la vatră. Din inițiativă cetățenească s-a apelat la sculptorului Gheorghe Constanda pentru realizarea acestui monument (Fig. 22).

Postamentul, în trei trepte, din beton, de plan dreptunghiular, este surmontat de o coloană, în forma unui obelisc, de secțiune dreptunghiulară, din beton mozaicat, având în terminație o sferă pe care este fixat un vultur din bronz cu aripile întinse. Întreg monumentul are 4 m. înălțime.

La Valea Sării, în anul 2000, a fost inaugurat un Monument în „Cinstea eroilor Comunei Valea Sării”. Pe lângă eroii din timpul Războiului de Independență și din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, sunt dăltuite în marmură și numele a 28 de sergenți, caporali, fruntași și soldați, care au pierit în timpul primului război mondial.

Monumentul din fostul cimitir al ostașilor germani din comuna Țifești. Aici, în punctul numit ,,Mal”, în imediata vecinătate a actualei biserici de parohie, a existat un cimitir în care au fost depuși spre veșnica adormire soldații germani căzuți în luptele din această zonă. Ulterior, cimitirul a fost dezafectat, iar rămășițele umane au fost exhumate și depuse în actualul Cimitir de la Frunzoaia, cunoscut inițial ca Poiana lui Frunză. Practic, aici își dorm împreună somnul de veci circa 14.000 de ostași germani, alături de români, ruși, maghiari, depuși fie în gropi individuale, acolo unde se cunoaște numele lor, fie în osuarul comun, pentru cei necunoscuți.

În satul Bătinești, care aparține de comuna Țifești, a fost ridicat de curând un Monument în cinstea eroilor martiri ai neamului românesc din toate timpurile, la care au ostenit în calitate de donatori locuitori de vază din această parte de comună. Ca atare, pentru Primul război mondial avem menționate numele a 44 de eroi care și-au dat jertfa supremă pentru realizarea idealului național de reîntregire a țării.

În localitatea Domnești a fost de asemenea inaugurat un Monument în cinstea eroilor morți pentru patrie între anii 1916-1918, prin strădania unui comitet de inițiativă.

Și în centrul comunei Homocea se află un „Monument închinat eroilor morți pentru patrie în Războiul pentru întregirea neamului românesc între anii 1916-1919”, unde sunt înscrise pentru posteritate numele a 64 de persoane (Fig. 22).

Monumentele eroilor din comuna Câmpineanca și satul Florești, care aparține de aceeași localitate, au fost ridicate din inițiativă cetățenească pentru a cinsti memoria celor care au luptat și s-au jertfit pentru împlinirea idealului național de unire a tuturor românilor într-un singur stat.

În comuna Garoafa este amplasat un monument închinat Eroilor neamului din satele Făurei și Precistanu căzuți la datorie în primul și cel de-al doilea război mondial, cât și la Revoluția din decembrie 1989. Monumentul este ridicat spre „Veșnică recunoștință a(?) eroilor comunei Garoafa căzuți pe câmpurile de luptă pentru apărarea gliei strămoșești și întregirea neamului românesc”.

În curtea bisericii parohiale din comuna Obrejița a fost ridicată în anul 1938 o cruce în memoria Eroilor căzuți în războiul 1916-1919. Sunt menționate 29 de nume de sergenți, un caporal și mai mulți soldați. De asemenea, este menționat și un erou necunoscut. În urma unei comparații, am constatat că unele nume menționate pe această cruce sunt consemnate și pe monumentul din centrul comunei prezentat mai sus.

La Rădăcinești preotul Focșăneanu a ridicat în anul 1926, un monument în amintirea eroilor din Rădăcinești pieriți pe câmpul de luptă între anii 1916-1918. În satul Lehacea, aparținător de aceeași comună, a fost ridicat de către văduve, orfanii de război și locuitorii satelor Lehacea, Bălănești și Sârbi, comuna Giurgiucana, din județul Tecuci, Monumentul eroilor căzuți în Războiul din 1916-1919. Pe toate laturile monumentului sunt înscrise numele celor care și-au jertfit viața în timpul războiului.

Și în comuna Tănăsoaia s-a păstrat un Monument închinat eroilor căzuți la datorie în timpul primului război mondial, de pe care cu greu se mai poate desluși ceva.

În comuna Unirea, care aparține de orașul Odobești, se află un Monument dedicat eroilor, precum și o piatră funerară sub care sunt depuse spre odihna veșnică rămășițele umane ale celor care și-au dat viața în luptele de pe aceste meleaguri.

În curtea bisericii de parohie din comuna Popești există două cruci închinate eroilor localității. Primul monument a fost ridicat în luna august a anului 1997 din inițiativa preotului paroh Colesteanu Nicu și a altor membri ai comunității, cu contribuția bănească a veteranilor și văduvelor veteranilor de război. Din păcate, de pe cea de-a doua cruce se mai poate reconstitui cu dificultate numele celor înscriși.

În centrul comunei Vânători, respectiv în satul Jorăști, a fost inaugurat în anul 1996 spre veșnică recunoștință un Monument spre slava și cinstirea eroilor români care s-au jertfit pentru neam, credință și țară. Pe de altă parte, în curtea bisericii parohiale din aceeași localitate se află și astăzi un „Monument ridicat spre pomenirea eroilor de piosul creștin Toader Butuceanu și soția sa Maria în anul amintirei 1921. Eroi căzuți în războiul anului 1916-1918 pentru întregirea neamului” (Fig. 23). De asemenea, sunt consemnate numele inițiatorilor: preotul și primarul satului din acea vreme, precum și alte persoane de vază din localitate. Și nu în ultimul rând sunt gravate și numele celor demobilizați care au murit acasă.

În localitatea Varnița avem două cruci: una ridicată în onoarea plutonierului Dobre Gucum, mort pentru Patrie la 16 septembrie 1917 și o altă cruce în onoarea lui Richard Henry Jean din armată franceză, care a aparținut de Regimentul 62/70 infanterie, mort vitejește pentru mărirea României la 22 martie 1917 (Fig. 24).

La intrarea în localitatea Vidra este amplasat, în apropiere de râul Putna, Monumentul eroilor din primul război mondial. A fost ridicat prin grija unui comitet de inițiativă, fiind creația arhitectului Frederic Hamel și a colaboratorului său Osvaldo Zulini. A fost inaugurat la 14 iunie 1936. Având înălțimea de peste 5 m., monumentul omagiază patru patrioți vrânceni – Vasile Chilian, Toma Cotea, Ștefănache Secăluș și Dumitrache Pantazică – condamnați de trupele germane de ocupație la moarte prin împușcare pentru că au acționat în spatele frontului inamic în sprijinul trupelor române, precum și sutele de eroi din Țara Vrancei căzuți în luptele din timpul primului război mondial. Pe o placă de marmură așezată la baza monumentului stă scris: „Slavă și sfântă amintire martirilor vrânceni: Vasile Chilian, Toma Cotea, Ștefanache Secăluș, Dumitrache Pantazică și celor 1.410 eroi din satele Vrancei morți pentru patrie în anul 1917”. Pe o altă placă montată pe însemnul memorial se află înscris următorul text: „Pe aceste locuri, în anul 1917, a fost viforul războiului. Pe acest deal al Vidrei se aflau oștile noastre. În față, peste apa Putnei, era armata germană. În teritoriul ocupat rămăsese surprinși de năvala inamicului mii de ostași români. În zile și nopți de-a rândul, ei fură trecuți dincoace, prin locuri ascunse, prin rețele și tranșee, sub focul aprig de obuze și mitralii, îndemnați și călăuziți de patru vrânceni, locuitori din acele sate. În iunie 1917, aceștia au fost descoperiți, prinși și judecați de comandamentul german și apoi uciși la Focșani în luna august 1917. Și s-a ridicat acest monument, în anul 1936, la 14 iunie, întru amintirea acestor martiri și a tuturor eroilor vrânceni morți în războiul pentru întregirea neamului”.

În chiar anul Centenarului, de Praznicul Înălțării Domnului, când se comemorează și ziua Eroilor, în curtea bisericii parohiei Vidra a fost inaugurată o Troiță în cinstea tuturor celor care au participat la luptele purtate de-a lungul timpului, în Războiul de Independență, precum și în timpul celor două conflagrații mondiale ce au avut loc în secolul trecut. Din Primul război mondial au rămas în memoria colectivă numele a 34 de locuitori care și-au dat jertfa supremă pe câmpul de luptă (Fig. 25).

Troița din comuna Cârligele. Din păcate, cu greu mai pot fi reconstituite numele celor menționați la baza Troiței, întrucât acestea au fost acoperite cu un strat destul de consistent de vopsea de culoare gri.

În curtea bisericii parohiale din comuna Dumbrăveni este amplasată o Troiță în cinstea localnicilor care au pierit în timpul celor două războaie ce au avut loc în secolul trecut.

În holul central al actualului Colegiu Național „Unirea”, din municipiul Focșani, a fost dezvelită la 6 octombrie 1921 Placa memorială în amintirea studenților și elevilor putneni morți pentru desrobirea neamului onoare lor și patriei 1916-1918. Realizată (Ridicată?) din inițiativa și prin grija Societății studenților putneni, placa elogiază eroismul și spiritul de jertfă de care au dat dovadă elevii și studenții din ținuturile Putnei în campaniile din anii 1916-1918. Pe placa de bronz este gravată o inscripție și patru versuri, care exprimă crezul putnenilor și al tuturor fiiilor țării în luptele din anii 1916-1918: „De-a pururi înfrățiți cu glia / Am stat și noi odată strajă. / Ne-am apărat viteaz moșia / Al României grai și sfântă vrajă”. Pe însemnul memorial sunt înscrise numele a 26 de tineri căzuți eroic la datorie în timpul primului război mondial (Fig. 26).

Practic, majoritatea monumentelor și troițelor din comunele și satele vrâncene au fost ridicate din inițiativa unui comitet local, în frunte cu primarii de la vremea respectivă și alți cetățeni de vază. S-a dorit ca numele și jertfa supremă a acestor oameni obișnuiți să nu fie uitate și, în același timp, să fie un exemplu pentru generațiile viitoare.

Am încercat, atât cât am putut în acest stadiu, să adun la un loc monumentele mai vechi și de dată cât mai recentă, ridicate în cinstea tuturor celor care au luptat pentru împlinirea unui ideal și, mai mult, și-au dat viața pentru apărarea pământului sfânt al Patriei.

Bibliografie:

Adafini, Mihai, Manfred von Killinger la Soveja, în Cronica Vrancei, vol. II, Focșani, 2001, pp. 279-283.

Altarele eroilor neamului. Monumente și însemne memoriale în aria de trăire românească. Mic dicționar, Editura Europa Nova, București, 1995.

Bălescu, Valeria, Mausoleul de la Mărășești, Editura Militară, București, 1993.

Cucu, Vasile, Ștefan, Marian, România. Ghid Atlas al monumentelor istorice, Editura Sport-Turism, București, 1979.

Mihăilescu, Maria, George Ulise Negropontes, în Cronica Vrancei, vol. II, Focșani, 2001, pp. 212-216.

Mihăilescu, Maria, Mausoleul Eroilor de la Mărășești (1919-1938). Inițiativă și inaugurare, în Cronica Vrancei, vol. IV, Focșani, 2003, pp. 185-203.

Mihăilescu, Maria, Societatea „Mormintele Eroilor – Cultul Eroilor”, în Cronica Vrancei, vol. I, Focșani, 2000, pp. 183-193.

Tucă, Col. dr. Florian, Cociu, Mircea, Monumente ale anilor de luptă și jertfă, Editura Militară, București, 1983.

Tucă, Col. Florian, Câmpul istoric de la Mărăști, Editura Militară, București, 1973.

Țucă, Cornel, Boțoghină, Iulian, Documente inedite privind restaurarea operelor comemorative de război din Vrancea, în Cronica Vrancei, vol. II, Focșani, 2001, pp. 284-321.

Lista ilustrațiilor

Figura 1. Mausoleul Mărășești – Întru slava eroilor neamului (1923-1924 și 1936-1938), arhitect George Cristinel.

Figura 2. Alee stânga – sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, general Henri Cihoski, general Constantin Cristescu, general Henri Mathias Berthelot și mareșal Alexandru Averescu.

Figura 3. Alee dreapta – mareșal Constantin Prezan, general Eremia Grigorescu, general Ion Dragalina, general Gheorghe Mărdărescu și căpitan Grigore Ignat.

Figura 4. Pietrele funerare ale eroilor cunoscuți și necunoscuți căzuți la datorie în diferite locuri ale județului Vrancea.

Figura 5. Capela Mausoleului și Sarcofagul generalului Eremia Grigorescu.

Figura 6. „Cupola Gloriei” și fresca pictată de către Eduard Săulescu (interior).

Figura 7. „Cupola Gloriei” cu basoreliefuri sculptate de către Ion Jalea și Corneliu Medrea (exterior).

Figura 8. Mausoleul Mărăști (1928), arhitect Pandele Ștefănescu.

Figura 9. Soldat rănit transmițând flacăra, sculptor Aurel Bordenache.

Figura 10. Bustul Mareșalului României Alexandru Averescu, sculptor Oscar Späethe (1938) și Sarcofagul Mareșalului Alexandru Averescu.

Figura 11. Sarcofagele generalilor Arthur Văitoianu și Alexandru Mărgineanu, precum și locul de veci al generalului Nicolae Arghirescu.

Figura 12. Mausoleul Soveja (1923-1928), arhitect George Cristinel.

Figura 13. Mausoleul din Focșani (1927), arhitect Ștefan Balosin.

Figura 14. Criptele eroilor căzuți în regiunea PANCIU (de ce e cu majuscule?) și a celor 581 de ostași necunoscuți.

Figura 15. Statuia Victoriei – Tișița (1934), sculptor Oscar Han.

Figura 16. Statuia Eroilor din Panciu 1928, sculptor Constantin Dimitriu-Bârlad.

Figura 17. Statuia sublocotenentului Gabriel Gr. Pruncu, Regimentul 50 Infanterie, Mărășești, sculptor Gheorghe Costanda.

Figura 18. Monument dedicat sublocotenentului Ecaterina (Cătălina) Teodoroiu, Muncelu (Străoane, 1976).

Figura 19. Monumentul eroilor orașului Adjud.

Figura 20. Monumentul eroilor din orașul Odobești, sculptor Nicolae Burcă (1920).

Figura 21. Monumentele eroilor de la Bordești (1988) și din Gugești (1996).

Figura 22. Monumentele eroilor din comunele Ruginești Homocea.

Figura 23. Monumentele eroilor din Vânători-Jorăști (centrul comunei și din curtea bisericii).

Figura 24. Monumentele eroilor din Vânători-Jorăști (centrul comunei și din curtea bisericii).

Figura 25. Monumentul și Troița din Vidra.

Figura 26. Placa memorială a elevilor și studenților din ținuturile Putnei, Liceul Unirea, Focșani (1921).

Fig. 1. Mausoleul Mărășești – Întru slava eroilor neamului (1923-1924 și 1936-1938),

arhitect George Cristinel.

Fig. 2. Alee stânga – sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, general Henri Cihoski, general Constantin Cristescu, general Henri Mathias Berthelot și mareșal Alexandru Averescu.

Fig. 3. Alee dreapta – mareșal Constantin Prezan, general Eremia Grigorescu, general Ion Dragalina, general Gheorghe Mărdărescu și căpitan Grigore Ignat.

Fig. 4. Pietrele funerare ale eroilor cunoscuți și necunoscuți căzuți la datorie în diferite locuri ale județului Vrancea.

Fig. 5. Capela Mausoleului și Sarcofagul generalului Eremia Grigorescu.

Fig. 6. „Cupola Gloriei” și fresca pictată de către Eduard Săulescu (interior).

Fig. 7. „Cupola Gloriei” cu basoreliefuri sculptate de către Ion Jalea și Corneliu Medrea (exterior).

Fig. 8. Mausoleul Mărăști (1928), arhitect Pandele Ștefănescu.

Fig. 9. Soldat rănit transmițând flacăra de sculptor Aurel Bordenache.

Fig. 10. Bustul Mareșalului României Alexandru Averescu, sculptor Oscar Späethe (1938) și Sarcofagul Mareșalului Alexandru Averescu.

Fig. 11. Sarcofagele generalilor Arthur Văitoianu și Alexandru Mărgineanu, precum și locul de veci al generalului Nicolae Arghirescu.

Fig. 12. Mausoleul Soveja (1923-1928), arhitect George Cristinel.

Fig. 13. Mausoleul din Focșani (1927), arhitect Ștefan Balosin.

Fig. 14. Criptele eroilor căzuți în regiunea PANCIU și a celor 581 de ostași necunoscuți.

Fig. 15. Statuia Victoriei – Tișița (1934), sculptor Oscar Han.

Fig. 16. Statuia Eroilor din Panciu (1928), sculptor Constantin Dimitriu.

Fig. 17. Statuia sublocotenentului Gabriel Gr. Pruncu, Regimentul 50 Infanterie, Mărășești, sculptor Gheorghe Costanda.

Fig. 18. Monumentul dedicat sublocotenentului Ecaterina (Cătălina) Teodoroiu, Muncelu (comuna Străoane, 1976).

Fig. 19. Monumentul eroilor orașului Adjud. Fig. 20. Monumentul eroilor din orașul

Odobești, sculptor Nicolae Burcă (1920).

Fig. 21. Monumentele eroilor de la Bordești (1988) și din Gugești (1996).

Fig. 22. Monumentele eroilor din comunele Ruginești Homocea.

Fig. 23. Monumentele eroilor din Vânători-Jorăști (centrul comunei și din curtea bisericii).

Fig. 24. Monumentele eroilor din Vânători-Jorăști (centrul comunei și din curtea bisericii).

Fig. 25. Monumentul și Troița din Vidra.

Fig. 26. Placa memorială a elevilor și studenților din ținuturile Putnei, Liceul Unirea, Focșani (1921).