Monografia Sistemului Bancar AL Statelor Unite ALE Americii

MONOGRAFIA SISTEMULUI BANCAR AL STATELOR UNITE ALE AMERICII

CUPRINS

CAPITOLUL 1. SISTEMUL BANCAR AL STATELOR UNITE ALE AMERICII…….3

Istoria sistemului bancar american………………………………………………………………..3

Structura sistemului bancar din America………………………………………………………..6

Sistemul bancar american exprimat în cifre……………………………………………………..8

CAPITOLUL 2. BANCA CENTRALĂ A STATELOR UNITE ALE AMERICII……….10

2.1 Istoricul Băncii centrale……………………………………………………………………………..10

2.2 Obiective…………………………………………………………………………………………………12

2.3 Funcții…………………………………………………………………………………………………….13

2.4 Instrumente folosite……………………………………………………………………………………14

2.5 Caracteristici definitorii………………………………………………………………………………15

CAPITOLUL 3. PRINCIPALELE INSTITUȚII BANCARE DIN STATELE UNITE ALE AMERICII……………………………………………………………………………………………..17

3.1 BANK OF AMERICA

3.1.1 Istoric……………………………………………………………………………………………………17

3.1.2 Acționariat…………………………………………………………………………………………….20

3.1.3 Structura băncii……………………………………………………………………………………..21

3.1.4 Indicatori de apreciere……………………………………………………………………………..22

3.1.5 Noutăți legate de activitatea băncii…………………………………………………………….24

3.2 JP MORGAN CHASE

3.2.1 Istoric…………………………………………………………………………………………………..26

3.2.2 Acționariat…………………………………………………………………………………………….29

3.2.3 Structura băncii…………………………………………………………………………………….29

3.2.4 Indicatori de apreciere……………………………………………………………………………..30

3.2.5 Noutăți legate de activitatea băncii…………………………………………………………….31

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. SISTEMUL BANCAR AL STATELOR UNITE ALE AMERICII

Sistemul bancar a suferit multe schimbări de-a lungul anilor. Băncile de astăzi oferă o gamă largă de produse și servicii livrându-le mai rapid și eficient în comparație cu băncile din trecut. Băncile pun la dispoziția populației fonduri excedentare (depozite) pentru a încuraja acțiuni de genul: achiziționarea unei case și mașini, începerea și extinderea unei afaceri, economisirea și pentru alte nenumărate scopuri. Aceste instituții financiare sunt vitale pentru dezvoltarea națiunii noastre în economie. Pentru zeci de mii de americani, băncile sunt prima opțiune pentru a putea economisi, împrumută și investi.

1.1 Istoria sistemului bancar american

Primele bănci : 1791-1832

În majoritatea statelor de la începutul uniunii federale, fondatorii băncii aveau nevoie de permisiune specială din partea guvernului pentru ca banca să se poată deschide și opera.

Însă în 1781, s-a înființat prin recomandarea lui Robert Morris, administratorul finanțelor, prima bancă din America numită Banca Americii de Nord din Philadelphia. În anul 1791, la inițiativa primului secretar al trezoreriei naționale, Alexander Hamilton, a fost fondată banca centrală sub denumirea Banca Statelor Unite reușind să funcționeze până în 1811. O a doua bancă a fost creata în 1816 și a operat până în 1832.

După 1832, uniunea federală a intrat într-o instabilitate financiară datorată lipsei unei bănci centrale. În 1837 și 1839 au existat așa numitele “crize ale băncilor”, iar în 1842, nouă state se confruntau cu probleme serioase financiare.

În acele zile, bancherii pentru a se asigura că aveau suficient numerar disponibil pentru a satisface cerințele neașteptate de la depunători, erau extremi de precauți în privința persoanelor cărora le împrumuta și în privința timpului, norma fiind de 30-60 zile.

De-obicei producătorii și negustorii foloseau aceste împrumuturi pentru a plăti furnizorii și angajații până când ei vindeau marfa, astfel din vânzare să poată plati creditul bancar. În unele părți din țară, împrumuturile standard au avut tendința de a fi mai flexibile.

În cazul agricultorilor, aceștia puteu obține frecvent un credit bancar pentru a cumpăra produse agricole, echipamente și pentru a finanța transportul produselor agricole pe piață. Din cauza vremii imprevizibile și condițiilor de piață, întârzierile la plata creditului tindeau să fie mari.

Tipuri de bănci: 1832-1864

Când a doua bancă a statelor unite a încetat din funcționare în 1832, guvernul a preluat sarcina de a supraveghea băncile. Această supraveghere de multe ori s-a dovedit ineficientă, înregistrându-se în acele zile acoperirea de împrumuturi prin emitere de bancnote de bancă proprii. Bancnotele acestea trebuiau să fie convertibile la cerere de numerar în aur sau argint.

Supraveghetorii bancari aveau datoria să verifice și să certifice faptul că băncile dispuneau de destulă monedă în aur sau argint, pentru a putea remunera bancnotele. Datorită faptului că supraveghetorii bancari nu își făceau treaba, mulți deținători de bancnote de bancă aveau în posesie doar niște hârtii fără valoare, neconvertibile. A fost uneori dificil sau chiar imposibil de a detecta hârtiile fără valoare, datorită diversificații acestora.

În 1860, circulau în SUA mai mult de 10.000 de bancnote diferite, iar în urma acestui fenomen comerțul a fost grav afectat. Sute de bănci nu au mai făcut față și au dat faliment, ajungându-se la o criză financiară majoră. În întreaga țară a avut loc o cerere insistentă de monedă națională acceptată oriunde fără niciun risc.

Ca răspuns la cererea de monedă, congresul a adoptat legea privind moneda națională în 1863 iar în 1864, președintele Abraham Lincon a semnat o revizuire acestei legi, “Legea privind Banca Națională. Prin aceste legi s-a format un sistem bancar național, creat din mai multe bănci federale și o nouă agenție guvernamentală având în frunte un cenzor de monedă. Slujba acestui cenzor era de a organiza și supraveghea noul sistem bancar prin reglementări și examinări periodice.

Crearea unei monede naționale: 1865-1914

Noul sistem funcționa bine, băncile naționale cumpărau titluri de stat, depuse împreună cu cenzorul și în schimb primeau titluri de valoare. Fiind împrumutat la debitorii, titlurile de valoare au fost introduse treptat în circulație.

În rare ocazii banca națională dădea greș, guvernul scotea la vânzare titluri deținute la depozit și rambursa cu titlurile de valoare. Niciun proprietar de banca națională care deținea astfel de titluri nu pierdea bani.

Pe la începutul secolului 20, America avea cel mai larg sistem bancar. 20.000 de bănci dețineau 40% din valoarea totală a depozitelor din întreaga lume. Deși tentativele de a forța băncile naționale să adere la un sistem național nu au fost eșuate, împreună cu dispariția dreptului de emisiune, s-a introdus și obligativitatea ca toate băncile să adere la Sistemul Federal de Rezervă.

Bancnotele băncilor naționale au fost produse și distribuite printr-un proces elaboros. Odată ce a avut loc gravura și printarea(la început s-au printat la printariile private și mai târziu de Biroul de Gravură și Printare din SUA), bancnotele au fost introduce în registrele oficiului cenzorului de valută, apoi se întorceau la printerie unde fiecare sigiliu al trezoreriei era ștampilat. Apoi, bancnotele au fost expediate la banca al cărui nume apărea pe bancnote și erau semnate de doi ofițeri superiori ai băncii. Abia după acest proces bancnotele erau gata să intre în circulație. Aceste bancnote reprezentau scene elaboroase și portrete desenate din istoria americană. Complexitatea designului făcea ca falsificarea să fie imposibilă.

Bancnotele băncilor naționale au constituit pilonul principal al rezervei naționale de bani până în 1914 când au apărut bancnotele Rezervei Federale.

Efectul crizei din 1929-1933

Debutul crizei mondiale a avut loc în 1929 fiind un dezastru pentru sistemul bancar. În ultimul trimestru din 1931, mai mult de 1.000 de bănci americane au eșuat ca și debitori implicit, activele bancare scăzând în valoare. Acest lucru a dus la scene de panică în întreaga țară, cu lungi linii de client aflați la coadă înainte de ivirea zorilor, în speranța de a putea retrage numerar înainte ca banca să dea faliment.

Pe 5 martie 1933, Franklin D. Roosevelt a declarat o “vacanță bancară” în care toate băncile naționale au fost închise pentru ca acestea să fie examinate și pentru a avea permisiunea de a se redeschide sau să fie supuse lichidității.

În iunie 1933, Congresul a adoptat o reglementare care să protejeze deponenții și anume o garantare a depozitelor federale. Conturile au fost acoperite până la 2.500$ pe deponent(în prezent 100.000$). Alte legi au fost adoptate în vederea reglementării băncilor, spre exemplu statutul băncii de depozit trebuia să fie bine conturat, cu un regim limitativ de control asupra instituțiilor de credite ce primeau depozite și asupra modului de folosire a rezervelor în procesul de creditare.

Evoluția bancară din 1970 până astăzi

Împreună cu venirea lui Clinton la guvernarea țării și a unor noi reglementari, băncile americane au avut o dezvoltare expansionistă, noile reglementări fiind mai permisibile.

Tehnologia a transformat modul în care americanii obțineau servicii financiare. Carduri de debit și de credit, banconatele, e-banking, sunt deja banale, banii virtuali și scripturali sunt în evoluție, de asemenea și tehnicile de examinare a băncilor s-au schimbat. Astăzi examinatorii biroului cenzorilor de valută, folosesc tehnologia pentru a se asigura că băncile sunt supravegheate și controlate în cazul unor riscuri complexe și noi.

Comisia de cenzori supraveghează băncile naționale și exercită legi federale bancare. Aceasta conduce la noi cereri de charter și de fuziuni pentru băncile naționale împreună cu desfășurarea activității de cercetare în privința sectorului bancar și economic. Instrumentele s-au schimbat, dar misiunea rămâne aceeași ca și în zilele lui Lincon: asigurarea în condiții de siguranță și de competitivitate a sistemului bancar care vine în ajutorul cetățenilor, comunității și economiei Statelor Unite.

1.2 Structura sistemului bancar din America

În prezent sistemul bancar din America are o structură piramidală, aflându-se în vârf Sistemul Federal de Rezervă și organismele federale.

Sistemul Federal de Rezervă este format din 12 bănci federale care reprezintă cele 12 districte, fiind condus de consiliul guvernatorilor format la rândul lui din 7 președinți pe o perioadă de 14 ani.

Funcțiile care le exercită cele 12 bănci sunt de:

Emisiune monetară

Operațiuni de open market

Creditarea băncilor comerciale prin compensarea unor cecuri și a titlurilor de credit ale băncilor membre prin a fixa o rată a scontului.

În America există 4 categorii de instituții bancare:

Banca Comercială primește depozite de fonduri publice sau private, la vedete sau la termen.

Banca de Investiții desfășoară acțiuni privind fonduri împrumutate de la băncile comerciale în vederea asigurării cumpărării și plasării de titluri emise de societățile comerciale, prestând servicii în domeniul fuzionării și restructurării.

Bancă Americană situată în străinătate efectuează operațiuni care nu sunt premise pe teritoriul America.

Bănci străie legi au fost adoptate în vederea reglementării băncilor, spre exemplu statutul băncii de depozit trebuia să fie bine conturat, cu un regim limitativ de control asupra instituțiilor de credite ce primeau depozite și asupra modului de folosire a rezervelor în procesul de creditare.

Evoluția bancară din 1970 până astăzi

Împreună cu venirea lui Clinton la guvernarea țării și a unor noi reglementari, băncile americane au avut o dezvoltare expansionistă, noile reglementări fiind mai permisibile.

Tehnologia a transformat modul în care americanii obțineau servicii financiare. Carduri de debit și de credit, banconatele, e-banking, sunt deja banale, banii virtuali și scripturali sunt în evoluție, de asemenea și tehnicile de examinare a băncilor s-au schimbat. Astăzi examinatorii biroului cenzorilor de valută, folosesc tehnologia pentru a se asigura că băncile sunt supravegheate și controlate în cazul unor riscuri complexe și noi.

Comisia de cenzori supraveghează băncile naționale și exercită legi federale bancare. Aceasta conduce la noi cereri de charter și de fuziuni pentru băncile naționale împreună cu desfășurarea activității de cercetare în privința sectorului bancar și economic. Instrumentele s-au schimbat, dar misiunea rămâne aceeași ca și în zilele lui Lincon: asigurarea în condiții de siguranță și de competitivitate a sistemului bancar care vine în ajutorul cetățenilor, comunității și economiei Statelor Unite.

1.2 Structura sistemului bancar din America

În prezent sistemul bancar din America are o structură piramidală, aflându-se în vârf Sistemul Federal de Rezervă și organismele federale.

Sistemul Federal de Rezervă este format din 12 bănci federale care reprezintă cele 12 districte, fiind condus de consiliul guvernatorilor format la rândul lui din 7 președinți pe o perioadă de 14 ani.

Funcțiile care le exercită cele 12 bănci sunt de:

Emisiune monetară

Operațiuni de open market

Creditarea băncilor comerciale prin compensarea unor cecuri și a titlurilor de credit ale băncilor membre prin a fixa o rată a scontului.

În America există 4 categorii de instituții bancare:

Banca Comercială primește depozite de fonduri publice sau private, la vedete sau la termen.

Banca de Investiții desfășoară acțiuni privind fonduri împrumutate de la băncile comerciale în vederea asigurării cumpărării și plasării de titluri emise de societățile comerciale, prestând servicii în domeniul fuzionării și restructurării.

Bancă Americană situată în străinătate efectuează operațiuni care nu sunt premise pe teritoriul America.

Bănci străine există aproximativ 30% bănci europene, 10% bănci britanice și 50% bănci japoneze.

Mai există așa zisele “near banks”(aproape bănci), care nu sunt supuse reglementărilor bancare și concurează cu băncile în același domeniu. Exemplu îl constituie cartelele de credit ale unor instituții specializate (American Express) în concurență cu cartelele altor rețele de magazine (Sears Roebuck & Co) fiind într-un număr mai mare decât cele ale băncilor.

Structura sistemului bancar din această țară este format din:

Bănci naționale și bănci ale statelor

Bănci fără filiale și cele cu subdiviziuni

Bănci membre ale Sistemului Federal de Rezerve și cele care nu sunt membre

Filiale străine și diviziuni ale băncilor

Holdinguri americane

Sistemul bancar este supus de două puteri majore: Guvernul Federal și Puterile locale.

Pentru a funcționa, băncile național trebuie să primească licența de la Guvern iar băncile naționale trebuie să primească licența de la puterea locală din district. Băncile au dreptul să-și deschidă filial numai pe teritoriul de unde și-a luat licența.

După asigurarea depozitelor, băncile americane pot fi clasificate în:

Bănci cu depozite asigurate de Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor (băncile comerciale).

Băncile neasigurate, pot fi doar băncile din districte, băncile naționale fiind obligate să se asigure.

După un alt criteriu băncile mai pot fi:

Bănci cu filiale și subdiviziuni,

Bănci fără filiale care ocupă 1/3 din sistemul bancar.

Sistemul bancar american exprimat în cifre

La sfârșitul primului trimestru din 2011, numărul instituțiilor bancare care au participat la Fondul de Garantare al Depozitelor era de 7.574, în 2007 erau 8.649 de instituții.

Valoarea activelor deținute de instituțiile bancare erau în valoare de 13,4 mii miliarde de dolari în trimestrul întâi din 2011, reprezentând aproximativ 90% din PIB.

Totalitatea depozitelor în 2011 a ajuns la 9,6 mii miliarde de dolari, adică 65% din PIB înregistrând o creștere de la 8,5 mii miliarde în 2008.

Totalitatea creditelor în 2011 era de 7,2 mii miliarde de dolari fiind în scădere de la 8 mii miliarde dolari înregistrate în 2008.

Cel mai mare profit înregistrat de sistemul bancar a fost de 38 miliarde de dolari în 2006, în 2008 a înregistrat 37,8 miliarde dolari dar în 2010, băncile au început să aibă din nou profit, astfel în 2011 profitul a fost cu 19% mai mic decât cel înregistrat în 2007(înainte de criza actuală).

În privința provizioanelor, în 2010, băncile au constituit provizioane în valoare de 159 miliarde dolari, în 2009- 256 miliarde dolari, iar în 2008- 210 miliarde dolari, înregistrând cel mai mic nivel în 2011 în valoare de 20,7 miliarde dolari.

În 2011, totalul creditelor cu probleme a ajuns la 452 miliarde dolari, adică 6,2% din totalul soldurilor de credite.

În ultimii 20 de ani, numărul salariaților din instituțiile bancare a rămas constant dar fondul de salarii s-a triplat, astfel, venitul mediu pe angajat a crescut de la 33.000$ în 1990 la 83.000$ în 2010. Fondul de salarii în 2011 fost de 45miliarde dolari, având cel mai înalt nivel din istorie.

CAPITOLUL 2. BANCA CENTRALĂ A STATELOR

UNITE ALE AMERICII

2.1 Istoric

Banca Centrală a Statelor Unite ale Americii este cunoscută sub denumirea de Sistemul Federal de Rezerve (Federal Reserve System), fiind numită și prescurtat FED.

Ea a fostfondatăde către Congresîn 1913pentru a oferinațiunii un sistemmai sigur, mai flexibil și mai stabil.

De-a lungulanilor,rolul săuîn domeniul bancarșieconomies-a extins. Banca centrală opereaza ca o bancă a guvernului, ocupându-se de datoria guvernului și care acționează în numele guvernului, astfel protejând valoarea banilor națiunii în comerțul internațional (de obicei, prin cumpărarea și vânzarea de bani naționali în piețele valutare). Aceasta se caracterizează prin puterea exclusivă de a elibera bani de hârtie și prin a servi ca o sursă garantată de lichiditate băncilor precum și altor instituții.

De asemenea, Banca centrală are datoria de a conduce politica monetară, de a supraveghea și reglementa acțiunea băncilor de pe întreg teritoriul SUA. Astfel, va susține echilibrul în sistemul bancar ajutându-le să facă față cerințelor interne și internaționale.

Federal Reserve System folosește comitete consultative și de lucru în îndeplinirea responsabilităților sale variate. Trei dintre aceste comisii informează Consiliul Federal Reserve direct: consumatorul Consiliul consultativ, Federal Consiliului Consultativ, și Depozitarul instituțiilor comunitare Consiliului consultativ. Primele două au fost stabilite prin lege, iar al treilea a fost creat de către Consiliul Rezervei Federale.

Banca Centrală este privatizată, însă modul de funcționare este ca o instituție publică. Este considerată o entitate independentă, deoarece deciziile acesteia nu trebuiesc aprobate de către președinte ori de altă persoană din sectorul guvernamental. Modul de lucru al băncii se realizează în afara cadrului general ce cuprinde politici financiare și obiective economice precizate de guvern.

FED-ul este un cartel bancar care s-a asociat cu Guvernul Federal al SUA, căruia i-a dat monopolul de creare a banilor. Este caracterizat ca fiind o entitate hibridă, deoarece caracteristicile sale se aseamană cu ale unei agenții guvernamentale pentru că Guvernul este implicat și pare să aibă caracteristicile unei corporații private pentru că este deținută de bănci private.

Consiliul deadministrație, cu sediul în Washington, DC, supravegheazăSistemul Federal de Rezerve. Acesta estecompusdinșapte membricare suntnumițide cătrepreședinte șiconfirmatdeSenat.

Sistemul Federal de Rezerve este alcătuit din 12 bănci federale de rezervă a căror sediu este situat în 12 orașe americane, iar cel mai mare se află la New York și deține aproximativ 30% din active.

Federal Reserve Bank din NewYork,funcționează în cadrulSistemului deRezerva Federală șicualte instituțiipubliceșisectorul privatpentru a promovasecuritatea, soliditateașivitalitateasistemelor economiceșifinanciare. Federal Reserve Bank din New York este una dintre cele 12 bănci regionale de rezervă, care, împreună cu Consiliul de administrație de la Washington, DC, alcătuiesc Sistemul Federal de Rezerve.

Celedouăsprezece districte ale Rezervei Federale

Fiecare bancă Reserve Bank este sub conducerea unui președinte numit de către Banca de nouă-membru al consiliului de administrație. Băncile comerciale din regiunea Băncii, care fac parte din Sistemul Rezervelor Federale, aleg trei dintre directori. Apoi ceilalți sunt selectați pentru a reprezenta public, cu luarea în considerare a intereselor de agricultură, industrie, comerț, servicii, muncă și a consumatorilor. Trei dintre acești șase directori sunt aleși de către băncile membre și alții trei sunt aleși de către consiliul de administrație.

În anul 2011, Banca Centrală a SUA a realizat un profit solid pe fondul achizițiilor de obligațiuni consacrate creșterii economiei (transmite CNN).

Federal Reserve a înregistrat anul trecut un profit net de 77,4 miliarde de USD, având o scădere ușoară cu 6% în comparație cu rezultatul record de 81, 7 miliarde de USD înregistrat în 2010 (rapoarte financiare anuale examinate de o firmă independentă de audit).Fed- ul a returnat către Trezoreria SUA o sumă de 75, 4 miliarde de USD din profitul său pe anul trecut.

Cel mai mare profit înregistrat de Fed a fost realizat din achiziționarea obligațiunilor de către Banca Centrală a SUA în timpul crizei financiare. În cele din urmă, la data de 31 decembrie 2011 activele F seed ridicau la 2.919 miliarde de USD, în creștere cu 491 miliarde de USD față de sfârșitul lui 2010.

2.2 Obiective

Obiectivele Băncii Centrale a SUA sunt precizate încă din anul 1977 in Federal Reserve Act.

Banca Federală de Rezerve a stabilit politica monetară a națiunii, astfel, ca urmare a îndeplinirii următoarelor obiective: să contribuie la stabilitatea prețurilor si la dobânzi moderate pe termen lung, să îmbunătățească capacitatea sa de a promova dezvoltarea pieței muncii, să supravegheze și să reglementeze instituțiile de depozitare, să asiste la operațiunile de finanțare ale guvernului și să ofere o monedă flexibilă.

Strategia băncii centrale are drept scop menținerea activității economice în apropiere de calea unei creșteri durabile și menținerea la o rată a inflației scăzută și stabilă.

Cel mai important obiectiv este acela de a stabili prețurile, deoarece reprezintă expresia nivelului scăzut al ratei inflației. Acest obiectiv este necesar, deoarece garantează un cadru benefic dezvoltării economice și astfel permițând crearea locurilor de muncă.

Totodată, ocuparea forței de muncă depinde și de alte elemente precum:tehnologia modernă, efortul depus și munca realizată de către oameni și grija acestora pentru economisire.

Reducerea ratei dobânzii cu 4 % în cazul pieței creditelor ipotecare, reprezintă un alt mijloc de sprijinire a economiei aflată în criza. Rata dobânzii este un instrument economic. Acest instrument influențeaza indicatori precum: inflația și ocuparea forței de muncă, cu toate că FED nu are o influență directă asupra acestor indicatori.

2.3 Funcții

Conceptul de funcție se referă la activitatea administrativă pe care o efectuează o entitate în mod regulat și organizat, cu scopul de a îndeplini un serviciu, un rol sau o destinație.

În ceea ce privește Sistemul Federal de Rezerve al SUA, funcțiile sale sunt urmatoarele:

Prima funcție și cea mai importantă se refera la coordonarea politicii monetare. Această funcție are rolul de a influența operațiunile monetare, precum și cerințele care se referă la acordarea de credite pentru îmbunătățirea ocupării forței de muncă, pentru echilibrarea nivelului prețurilor, iar pe o perioadă lungă stabilirea unui nivel mediu al ratei dobânzilor.

A doua funcție a Fed-ului constă în supravegherea și reglementarea băncilor de pe întreg teritoriul SUA, astfel asigurând echilibrul sistemului financiar bancar, dar și pentru a proteja drepturile de creditare ale consumatorilor.

A treia funcție pe care Banca Centrală o îndeplinește se referă la observarea și analizarea sistemului financiar prin urmărirea permanentă a riscurilor ce s-ar putea produce pe piețele cu caracter financiare.

Iar a patra funcție este aceea de a pune la dispoziție o diversitate de servicii financiare instituțiilor orientate pe activități de depozitare, instituțiilor financiare străine, precum și din cadrul sistemului național care realizează operațiuni de plăți.

În afară de funcțiile menționate mai sus, Banca Federală de Rezervă mai este însarcinată si cu următoarele: autoritate în domeniul valutar, adică banca centrală are dreptul de a stabili,reglementa și administra tranzacțiile din domeniul valutar, în același timp poate administra numerar, necesar circulației în economie.

Aceste funcții formează la nivel global funcția economică, ce scoate în evidență importanța Băncii Centrale. De asemenea, funcțiile au rolul de a influența nivelul ratei dobânzii, observarea cursului valutar și capacitatea de a emite monede.

2.4 Instrumente folosite

Pentru îndeplinirea obiectivelor, Banca Centrală deține instrumente monetare, influențând indicatori ca masa monetară și rata dobânzii.

Instrumentele necesare pentru realizarea activităților Băncii Centrale sunt :

instrumente indirecte (acțiuni de refinanțare, sisteme obligatorii al minimiului de rezerve și sistemul open-market);

instrumente directe ( operația de selecție a creditului și fixarea limita a unor sume în cadrul operațiilor financiare – plafonarea creditului).

Banca Centrală are ca obiectiv principal asigurarea stabilității prețuirlor, iar folosirea instrumentului de refinanțare bancarănecesită activitateade împrumut a băncilor prin operația de reescont ( adică efectuarea unui împrumut printr-un efect de comerț dăruit băncii comerciale, cu un preț cunoscut dinainte; Banca Centrală emite lichidități la o data stabilită de comun acord, iar la perioada de achitare al efectului de comerț se exercită o operație inversă, adică de retragere a lichidităților).

Politica de open-market presupune efectuarea operațiilor de vânzare-cumpărare, a diverselor creanțe realizate în: efecte de comerț, bunuri de tezaur, contract warante (este un Titlu de credit specific mărfii încredințate spre păstrare de către deponent, depozitarului), efecte de mobilizare a creanțelor de consum și ipotecare. Acest tip de politică constituie în SUA un important instrument al controlului monetar, fiindcă prezintă anumite avantaje, precum: nivelul dobânzii este unul specific concurenței, titlurile au o capacitate mare de lichiditate și un nivel redus al abaterilor mari de preț.

În secolul XX, a fost creată pentru prima dată în sistemul bancar al SUA, operațiunea cu caracter obligatoriu a rezervelor minime. Această operație se referă la obligațiile băncilor comerciale de a crea depozite bancare cu un nivel minim al dobânzii , în cadrul conturilor Băncii Centrale. Sistemul ce presupune rezerve obligatorii, are un grad de precauție pentru asigurarea unei cantități suficiente de lichidități băncilor comerciale, în vederea satisfacerii tuturor cererilor clienților care doresc retragerea numerarului. Această politică a rezervelor minime cu caracter obligatoriu se aplică atât în condiții de boom (ducând la reducerea nivelului de dezvoltare generat de cantitatea mai mică de credite acordate) cât și în condiții de criză (se referă la majorarea volumului creditelor acordate, ducând la scăderea caracterului obligatoriu al coeficientului de rezervă și evoluția activităților economice).

Caracterul de selectivitate al creditului presupune oferirea de credite pentru îmbunătățirea unor sectoare considerate de o mare importanță în majorarea economică. Pentru sistemul bancar american, politica aceasta are în vederea înființarea de noi locuri de muncă, sprijinirea construcției de locuințe, stimularea exporturilor și progresul sectorului agricol.

Politica ce privește caracterul de selectivitate al creditului se bazează pe finanțarea dobânzilor și asumarea de către stat a unei părți din costul creditului.

Plafonarea creditului se bazează pe un control al împrumuturilor (credite) acordate de catre bănci. Folosirea plafonării creditului este caracteristică perioadelor cu inflație galopantă, cu rolul de a stopa majorarea masei monetare, evitându-se astfel stări de dezechilibru în economie.

Pe lângă aceste instrumente, politica monetară a SUA cuprinde și instrumente ce privesc acțiuni asupra cursului de schimb valutar, folosite mai ales pentru stoparea sau stimularea exporturilor și a importurilor.

Situația economică specifică Statelor Unite ale Americii solicită utilizarea într-un mod frecvent a instrumentelor de politică monetară, mai ales al rezervelor minime cu caracter obligatoriu și al sistemului de open-market.

2.5 Caracteristici definitorii

Banca Federală de Rezerve este cea mai importantă și puternică entitate bancară din SUA, având ca scop influențarea situației economice în mod pozitiv prin politica monetară realizată.

FED-UL are funcția de a controla emisiunea monedei naționale și capacitatea de reglementare a sistemului financiar bancar. Datorită statutului său, banca nu se afla în subordinea Guvernului, deoarece este considerată ca fiind independentă și nu pune în circulație moneda ca resursă extraordinară necesară acoperirii deficitului bugetar.

Pentru facilitarea activităților desfășurate între diversele instituții la nivel național,FED-UL pune la dispoziție urmatoarele servicii: check services, fedline, fedcomplete, account services, fedcash, etc.

Banca Centrală contribuie pentru a îmbunatăți anumite aspecte în ceea ce privește politica monetară internațională, alături de Trezoreria Statului și alte agenții guvernamentale. Aceasta bancă a Americii este condusă de șapte membri, conform Federal Reserv Act, care iau parte în mod direct la diferite activități de afaceri internaționale (de exemplu, implicarea sa in tranzacții valutare cu scopul de a influența valoarea dolarului în raport cu monedele străine în vederea stabilizării pieței existența în dezechilibru financiar) și care păstrează legătura cu variate bănci centrale din străinătate. În același timp, banca emite politicile în conformitate cu dezvoltarea activităților fenomenelor economice internaționale.

Misiunea Băncii Centrale este aceea de a oferi națiunii un sistem mai sigur, mai flexibil și mai stabil. Pentru a avea succesînîndeplinireaacestuimandat public, banca depinde deexpertiza, hotărârea, integritatea, și dedicarea angajațilorcuaptitudinidiferite.
     "Fără îndoială, personalulRezervei Federaleestemarea putereaacestei instituții" (Președinte: BenS.Bernanke).

CAPITOLUL 3. PRINCIPALELE INSTITUȚII BANCARE DIN STATELE UNITE ALE AMERICII

3.1

Bank of America Corporation este o companie multinațională ce oferă servicii financiar bancare, cu sediul în Charlotte, Carolina de Nord. Aceasta este al doilea cel mai mare holding bancar de active din Statele Unite, și a patra bancă ca mărime în ceea ce privește capitalizarea . Bank of America servește clienți în mai mult de 150 de țări.

3.1.1 Istoric

Bank of America a fost formată în a doua parte a anilor 1920 ca urmare a unei fuziuni între Bank of Italy (cu sediul în San Francisco) și Bank of America, ale cărei interese de afaceri s-au bazat exclusiv la acea vreme, în Los Angeles. Fuziune a dus la o redenumire a băncii, fiind numită Bank of America. Aceasta a fost condusă de Amadeo Giannini (fondator al Bank of Italy) și co-prezidat de E. Monette (fondator al Bank of America).

Amadeo Giannini a avut planuri ambițioase pentru a crea o bancă de tranzacționare la nivel național. El a extins operațiunile Bank of America în vestul Statelor Unite, pe piața de asigurări (cu sprijinul companiei sale de holding, Transamerica Corporation). Cu toate acestea, planurile lui Giannini au fost oarecum contracarate de doi factori.

În primul rând, relația Bank of America și Transamerica a fost redusă prin Actul din 1956 emis de Bank Holding Company, care a interzis băncilor să dețină organizații non-bancare. Și în al doilea rând, regulamentul federal bancar a dictat că bancile nu trebuie să fie activ interstatale. Aceasta a făcut ca operațiunile bancare interstatale ale Băncii din America să se regrupeze într-o nouă organizație, în cele din urmă devenind prima Interstate Bancorp.

În 1958, Bank of America a creat cardul de credit BankAmericard, care a fost redenumit în 1975 cardul VISA.

O nouă organizație numită Bank of America Corporation a fost creată ca o societate-mamă pentru Bank of America. Și-a mutat sediul în Washington, prin achiziționarea Corporation Seafirst de Seattle, împreună cu Seattle-Prima Banca Națională în 1983.

Între 1986 și 1987, a înregistrat pierderi semnificative ca urmare a unui număr de credite neperformante în America Latină. Pierderile suferite au avut ca rezultat un declin uriaș a stocurilor băncii, facând-o vulnerabilă în fața pericolului de a fi absorbită.

În 1992 Bank of America a făcut cea mai mare achiziție. Aceasta și-a achiziționat principalul concurent din California, Security Pacific Corporation și sucursala sa Security Pacific National Bank.

În 1994 Bank of America a achiziționat Continental Illinois National Bank și Trust Co din Chicago. Această fuziune a ajutat banca Americii să devină cea mai mare companie de holding din Statele Unite ale Americii în ceea ce privește depozitele. Acest statut a fost menținut până în 1997, când Bank of America a ocupat locul 2, fiind devansată de Nations Bank Corporation.

În 1998 Bank of America a fost achiziționată de Nations Bank Corporation și redenumită ca Bank of America Corporation. Sediul Bank of America a fost mutat la Charlotte (Carolina de Nord).

În 2004 Bank of America a achiziționat Louisville de la National City Corp si redenumit ca Merchant Services BA, oferind soluții de finanțare pentru industria de asistență medicală și de călătorie. Bank of America a achiziționat, de asemenea, FleetBoston pentru a se stabili ca cel mai mare deținător de cotă de piață din SUA în ceea ce privește depozitele (în jurul valorii de 513 miliarde dolari).

În 2006 MBNA a fost achiziționată de Bank of America la suma de 35 miliarde de euro. În primăvara anului 2006, Bank of America a vândut participațiile sale Bank of Boston din Chile și Uruguay pentru a achiziționa Itaú Banco.

În 2007 Bank of America a achiziționat Statele Unite Trust Company printr-o tranzacție în valoare de 3.3 miliarde dolari în vara anului 2006, și în toamna LaSalle Bank Corporation si ABN Amro America de Nord au fost achiziționate de la ABN Amro pentru aproximativ $ 21 miliarde dolari.

În 2008 Bank of America a plătit 44 miliarde dolari pentru achiziția Merrill Lynch banca americană devenind proprietara celei mai mari companii de brokeraj din lume. Bank of America a plătit 29 dolari/acțiune către Merrill, deși acțiunile acesteia se vindeau pentru 50 de dolari, în mai și pentru 90 de dolari, la începutul lui ianuarie 2007. Merrill Lynch a suferit deprecieri de active ce depășeau 40 miliarde dolari, de pe urma crizei creditelor.

De asemenea Bank of America a disponibilizat 35.000 angajați după fuziunea cu Merrill Lynch.

Compania deținea 12,2% din toate depozitele bancare din Statele Unite din august 2009, și este una dintre cele mari patru bănci din Statele Unite, împreuna cu Citigroup, JPMorgan Chase și Wells Fargo principalii săi concurenți. În conformitate cu Raportul anual din 2010, Bank of America funcționează "în toate cele 50 de state, Districtul Columbia și mai mult de 40 de țări non-US". Ea are o "amprentă de retail banking", care "acoperă aproximativ 80% din populația SUA”.

Începând cu anul 2010, Bank of America este a cincea companie ca mărime din Statele Unite, în ceea ce privesc veniturile totale, precum și a doua mare companie importatoare de petrol sau produse petroliere în SUA (după Walmart). În 2010, Forbes declară Bank of America a treia companie cea mai mare din lume.

În ceea ce privește activitatea băncii, pentru anul 2011 ea a înregistrat următoarele date:

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Bank_of_America

3.1.2 Acționariat

Acționari majoritari

Tabel 1: Acționari majoritari persoane fizice

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Bank_of_America

Tabel 2: Acționarii principali persoane juridice

Sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Bank_of_America

3.1.3 Structura

Bank of America este una dintre cele mai mari bănci comerciale din Statele Unite care oferă produse și servicii financiare, dar și nefinanciare. Este formată din analiști financiari, contabili, observatori și mulți alții. Clienții acestei bănci au garanția de a fi întâmpinați cu o gamă complexă de produse și servicii pe care le pot obține cu ușurință și într-un ambient foarte plăcut.

Bank of America. Furnizează servicii și produse financiare împărțite pe șase segmente: depozite, servicii globale de carduri bancare, credite imobiliare și asigurări, GCB (Global Commercial Banking), GBAM (Global Banking & Markets) și GWIM (Global Wealth & Investment Management), care include și unitatea Merrill Lynch Global Wealth Management.

Bank of America își desfășoară activitatea prin intermediul a trei diviziuni financiare, enumerate după cum urmează:

Global Consumer and Small Business Banking (G.C. & S.B.B.)

Reprezintă cea mai mare diviune a companiei, fiind într-o continuă concurență pe piața produselor de retail cu băncile Citigroup și JPMorgan, orientându-se în principal către persoanele fizice.

Prin această diviune, Bank of America lansează un instrument de plată denumit bank americard, în prezent sub denumirea de VISA International. La început a fost utilizat de foarte puțini consumatori, ca mai apoi să depășească 170 de miloane de utilizatori.

2. Global Corporate and Investment Banking (G.C.I.B.)

Aceasta mai este cunoscută și sub denumirea de Bank of America securities. Ea își concentrează activitatea pe companii ce au venituri anuale mai mari de 2,5 milioane USD, corporații mari și mijlocii, investitori, instituții financiare și entități guvernamentale, punând la dispoziție servicii inovatoare în ceea ce privește creșterea de capital, operațiunile de creditare, de gestionare a riscului sau în domeniul cercetării și oferă totodată consultanță în domeniul achizițiilor și fuziunilor.

3. Global Wealth and Investment Management (G.W.I.M.)

Priveste activitatea de gestionare a activelor persoanelor fizice și a altor instituții, fiind printre cei mai mari 10 manageri de avere, clienții săi constituind 98% din Topul Fortune 500 din USA.

3.1.4 Indicatori de apreciere

Sursa: Thomson Reuters, raportul Tradeville

Legendă:

VNB/S = venit net bancar / acțiune;

EBIT/S = profit din exploatare / acțiune;

EPS = profit net / acțiune;

Raport cost/venit = cheltuieli operaționale / venituri operaționale;

ROA = randamentul activului total;

ROE = randamentul pentru acționari;

Solvabilitate = capitaluri proprii / total active ponderate funcție de gradul de risc;

NPL (%) = rata creditelor neperformante (credite clasificate îndoielnic și pierdere / total credite);

Div./EPS (%) = dividend / profit net;

Dy(%) = randamentul dividendului;

P/E = preț / profit net pe acțiune;

P/BV = preț / capitaluri proprii pe acțiune;

P/VNB = preț / venit net bancar pe acțiune;

Beta = senzitivitate preț la mișcările pieței;

Vol. (σ, 12L) = volatilitate zilnică anualizată;

Sharpe (12L) = raportul Sharpe.

*s-au folosit datele ultimelor 12 luni pentru Contul de Profit și Pierdere, ultima raportare pentru Bilanț și prețuri de referință la 16.04.2012;

** abaterea medie pătratică anualizată a randamentelor zilnice din ultimul an (măsoara riscul zasociat valorii anualizate a randamentului mediu zilnic din ultimul an urmărind variația randamentelor zilnice individuale în jurul mediei lor; direct proporțională cu riscul).

Structura activelor Bank of America pe segmente de activitate în anul 2011

3.1.5 Noutăți legate de activitatea băncii

Bank of America își pierde poziția de lider în sistemul bancar din SUA

Bank of America, cea mai mare banca din Statele Unite în funcție de active, va pierde poziția de lider în urma reorganizării orchestrate de directorul general, Brian Moynihan, care desface imperiul neperformant construit de predecesorul său Kenneth Lewis, transmite Mediafax.

Banca a fost la un moment dat cea mai mare din SUA în privința depozitelor, creditelor ipotecare și a cardurilor de credit, dar situația s-a schimbat în condițiile în care Moynihan restrânge operațiunile cumpărate de Lewis cu peste 130 de miliarde de dolari.

După ce Moynihan va termina reorganizarea, numărul de angajați va fi mai mic cu câteva zeci de mii, iar Bank of America nu va mai fi lider în privința activelor, forței de munca și serviciilor ipotecare.

Bank of America vrea să reducă cheltuielile anuale cu cinci miliarde de dolari pe an, până în 2013.

"Nu conteaza sa fii cel mai mare. Proiectul de reorganizare are rolul sa faca banca mai usor de administrat, mai concentrata si mai mica", a declarat Moynihan.

„Marile bănci din SUA sfidează criza cu profituri substantiale ” cam așa suna un articol recent de pe prima pagina a ziarului Wall-Street.

Daca ne raportăm la ce spune presa am putea observa că toate marile bănci americane au raportat profituri substanțiale în trimestrul al treilea din 2011, în ciuda condițiilor economice dificile. Cu toate aceste JPMorgan devine lider după ce a devansat Bank of America, aplicând un program de reduceri de locuri de muncă și de vânzări de operațiuni. Așadar, activele JPMorgan cresc cu 1,9% la finele lunii septembrie, în timp ce Bank of America este în scădere cu 1,8%. Acțiunile Bank of America au înregistrat în anul 2011 cea mai slabă evoluție din componența indicelui Dow Jones Industrial Average, cu un declin de 55%. Bank of America a trecut pe profit în trimestrul al treilea, cu un rezultat de 6,23 miliarde de dolari, iar în primele noua luni ale anului a înregistrat o pierdere de 545 milioane de dolari.

Bank of America uimește piețele: profit de 2 miliarde

BBC menționează că Bank of America a raportat un profit de 2 miliarde de dolari pentru ultimul trimestru din 2011, creștere semnificativă față de pierderea de 1,2 miliarde, anunțată în perioada similară a anului anterior. Profitul BofA semnalizează refacerea celui de-al doilea creditor al SUA. Pentru întreg anul 2011, banca a raportat un profit net de 1,4 miliarde, față de pierderile nete de 2,2 miliarde, în 2010.

3.2

Una din cele mai mari bănci din Statele Unite ale Americii alături de Bank of America, Citigroup si Wells Fargo. J.P. Morgan Chase este o bancă americană numărându-se printre cele mai vechi instituții financiare din lume, istoria sa începând în anul 1823.

3.2.1 Istoric

JPMorgan Chase, în structura sa actuală, este rezultatul combinării mai multor mari companii bancare americane în ultimul deceniu, inclusiv Chase Manhattan Bank, JP Morgan & Co, Bank One, Stearns Bear si Washington Mutual.

În anul 1991, Chemical Banking Corp fuzionează cu Manufacturers Hanover, dar își păstrează numele și formează astfel, ca marime, a doua bancă din Statele Unite ;

În 1995, primul Corp din Chicago a fuzionat cu Banca Națională a societății-mamă din Detroit NBD Bancorp., formând primul NBD la Chicago, cea mai mare companie bancară din vest;

În 1996 are loc fuziunea dintre Chase Manhattan cu Chemical Banking, creând cea mai mare companie de holding bancar din Statele Unite;

În 1998, Bank One fuzionează cu First Chicago NBD preluând denumirea de Bank One, iar ulterior cu Louisiana, First Commerce a făcut ca această bancă să devină una dintre cele mai mari companii de servicii financiare din vest, fiind a patra bancă ca mărime din SUA și cel mai mare emitent de carduri VISA din lume;

În 2000, J.P. Morgan & Co a fuzionat cu Chase Manhattan, ducând la formarea unei singure bănci și anume J.P. Morgan Chase & Co;

În 2004, fuziunea dintre J.P. Morgan Chase & Co și Bank One Corp a dus la formarea actualei companii J.P. Morgan Chase & Co.

În аnul 2008 JP Morgаn Chаsе&Co а аchiziționаt Thе Bеаr Stеаrns Compаniеs Inc, incluzând sеrvicii dе intеrmеdiеrе finаnciаră. Tot în аcеst аn JP Morgаn Chаsе&Co а prеluаt dеpozitеlе, profiturilе și unеlе dаtorii аlе Wаshington Mutuаl. Аstfеl Morgаn Chаsе s-а еxtins în Cаliforniа, Floridа și Wаshington.

În 2010 JP Morgаn Chаsе&Co а аchiziționаt Morgаn Cаzеnovе, unа din principаlеlе bănci dе invеstiții din Mаrеа Britаniе.

Rolul băncii JP Morgаn Chаsе&Co еstе аcеlа dе а аjutа populаțiа cu vеnituri mici și mеdii să sе dеzvoltе prin crеștеrеа аccеsului аcеstorа lа finаnțаrе și ofеrirеа sеrviciilor dе consultаnță.

În ceea ce privește activitatea băncii, pentru anul 2011 ea a înregistrat următoarele date:

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/JPMorgan_Chase

Istoricul activitățiilor

3.2.2 Acționariat

În cееа cе privеștе аcționаriаtul băncii JP Morgаn аcеstа еstе compus din:

Stаtе Strееt Corporаtion,

Vаnguаrd Group,

FMR Corporаtion,

BlаckRock,

T. Rowе,

АXА,

Cаpitаl World Invеstor,

Cаpitаl Rеsеаrch Globаl Invеstor,

Northеrn Trust Corporаtion,

Bаnk of Mеllon.

Structura

Sursа: www.jpmorgаnchаsе.com

Аnаlizând grаficul obsеrvăm că pondеrеа cеа mаi mаrе o dеținе аctivitаtеа dе rеtаil а băncii concrеtizаtă în ofеrirеа dе bunuri și sеrvicii pеrsoаnеlor fizicе. Dе аsеmеnеа аcеаstă аctivitаtе prеsupunе constituirеа dе dеpozitе, ofеrirеа dе crеditе prеcum și punеrеа lа dispozițiе publicului o gаmа vаriаtă dе cаrduri și sеrviciilе аsociаtе аcеstorа.

Tot din grаfic dеducеm fаptul că аcеlаși procеnt îl dеținе și аctivitаtеа dе invеstiții bаzаtă pе invеstirеа dеpunеrilor pе tеrmеn lung, pаrticipаrеа și luаrеа în gеstiunе а pаrticipаțiilor întrеprindеrilor, ofеrind și sеrvicii finаnciаrе dе spеciаlitаtе.

Pе locul аl doilеа sе situеаză аctivitățilе mаtеriаlizаtе în ofеrirеа dе sеrvicii еlеctronicе prеcum și а cеlor dе trеzorеriе și sеcuritаtе. Cа pondеrе еlе dеțin 19% fiеcаrе. Sеrviciilе еlеctronicе sе rеfеră lа vаriеtаtеа dе cаrduri pе cаrе o punе lа dispozițiе bаncа, cliеnților săi. Sеrviciilе dе trеzorеriе prеsupun аnsаmblul opеrаțiunilor finаnciаrе dеsfășurаtе cu scopul procurării și аdministrării rеsursеlor bănеști. Аcеstеа informеаză cliеnții cu privirе lа principаlеlе instrumеntе finаnciаrе și а riscurilе аfеrеntе аcеstorа.

În concluziе putеm аfirmа că punctеlе fortе аlе băncii sе concеntrеаză pе аcеstе pаtru аctivități cаrе ii pеrmitе să obțină cеl mаi mаrе profit.

3.2.4 Indicatori de apreciere

Sursa: Thomson Reuters, raportul Tradeville

3.2.5 Noutăți legate de activitatea băncii

În lunа octombriе, a anului 2011, Bаnk of Аmеricа (BofА) а piеrdut pozițiа dе cеа mаi mаrе bаncă după аctivе în trimеstrul аl trеilеа în fаțа rivаlului JPMorgаn, în contеxtul progrаmului dе rеducеrе а locurilor dе muncă și dе vânzări dе opеrаțiuni dеrulаt dе șеful BofА, Briаn T. Moynihаn, rеlаtă Bloombеrg.

Bаncа аmеricаnă JPMorgаn Chаsе vа mаjorа sаlаriilе, dаr vа limitа bonusurilе pеntru pеstе 12.000 dе аngаjаți, sеmn că grupurilе finаnciаrе încеаrcă să tеmpеrеzе furiа publicului lеgаtă dе primеlе еxcеsivе аlе bаnchеrilor, еvitând, totodаtă, migrаțiа аngаjаților, potrivit Finаnciаl Timеs. Bаncа vа mаjorа sаlаriilе аngаjаților în cаzul cărorа bonusurilе аu o pondеrе dе 25-50% în plаtа totаlă. Mаjorаrеа sаlаriilor vа fi însoțită dе rеducеrеа bonusurilor, potrivit unor sursе аpropiаtе situаțiеi.

JPMorgan Chase, cea mai mare bancă americană, a anunțat pierderi surpriză de 2 miliarde de dolari, din investiții complexe efectuate de traderii săi. Goldman Sachs, Citigroup și Bank of America au suferit, la rândul lor, pierderi masive din activitățile de trading electronic, după închiderea pieței.

BIBLIOGRAFIE

Căpraru, Bogdan, Activitatea bancară. Sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H. Beck, București, 2010

Webografie:

www.bankofamerica.com

www.business-magazin.ro

www.federalreserve.gov

www.jpmorganchase.com

www.mеdiаfаx.ro

www.stiri-finаnciаrе.ro

www.thefinanceowl.com

www.wall-street.ro

www.wikipedia.org

www.zf.ro