Monografia Satului Hornicelul de Jos

Satul Horodnicul de Jos se afla la intretaierea meridianului 25°48' longitudine estica cu paralela 47°47' latitudine nordica, la poalele muntelui Pietrosu din Obcina Mare, in valea larga dintre dealurile Colnic si Osoi, tarinile sale gasindu-se in zona de contact dintre munte si depresiunea Radauti.

Apartinand judetului Suceava, localitatea — situata la 5 km de Radauti si 37 km de municipiul Suceava — se invecineaza la nord cu satele Galanesti si Voitinel; la est cu Fratautii Vechi si orasul Radauti; spre sud cu Burla si Volovat iar la vest cu Horodnicul de Sus — impreuna cu care alcatuieste comuna Horodnic.

Strabatut de doua drumuri paralele — unul pe deal si altul pe vale, legate intre ele prin mai multe uliti (hudite) — satul cuprinde o zona centrala, unde este situat centrul civic (primaria, scoala, dispensarul, caminul cultural, biserica, localul postului de militie, complexul comercial — toate grupate pe o distanta de 500 m); partea de vest (fata de zona centrala) care se numeste „in sus“ (incluzind si catunul Calugarita), si partea de est, denumita „in jos“ — cu doua subdiviziuni „pe deal“ si „pe vale“. Pe hotarul de est al satului trece calea ferata Radauti – Putna, la intersectia caii ferate cu drumul de pe deal aflindu-se Halta C.F.R. Horodnic……

Teritoriul localitatii este udat de la vest spre est de doua paraie — Pozen si Horodnic — care se unesc la iesirea din sat si sub numele de Pozen, se varsa in riul Suceava. Sat de tip rasfirat (frecvent mai ales in zonele subcarpatice ale tarii) localitatea cuprinde grupe mai mari sau mai mici de gospodarii, pe o vatra de cca 800 ha, insirandu-se in lungul drumurilor principale ori concentrandu-se pe anumite uliti centrale.

Din cercetarile geologice rezulta ca peste platforma fundament a Moldovei s-au perindat, in regiunea satului Horodnicul de Jos, marile din silur (era paleozoica), cretacic (era mezozoica) si sarmatic (era neozoica), acumulin-du-se astfel depozite de mare grosime. In vara anului 1938, executandu-se un foraj in raza localitatii, sonda a patruns intr-un fundament format din diferite depozite, iar intre 1054 si 1223 m adincime au fost strabatute trei zone distincte: anhidrida (60 m), gresii (42 m) si calcar alb (67 m) — insumind un total de 190 m grosime.

O alta bogatie a subsolului din cuprinsul satului Horodnicul de Jos o reprezinta metalele rare, evidentiate in zona gresiilor.

Magurile de pe marginea Obcinei Mari, dealurile piemontane vecine cu ele precum si sesul ce se desfasoara spre Radauti, intinzandu-se pe valea Sucevei pana la Straja si pe valea Sucevitei pana la Voevodeasa, reprezinta formele de relief cele mai insemnate din cuprinsul satului si imprejurimilor sale.

Dealurile Colnic (490 m) si Osoi (482 m) — primul situat in partea de nord a satului, iar al doilea in partea de sud a acestuia — domina intreaga zona, altitudinea medie a teritoriului fiind de 360 m.

Dealul Colnic are creasta orientata pe directia nord-vest sud-est si este aproape paralel cu creasta Obcinii Mari; altitudinea este mica, dar suficient de ridicata pentru a avea priveliste frumoasa de pe creasta lui in toate directiile.

DENUMIREA SATULUI

In ceea ce priveste denumirea satului, in primele documente numele localitatii apare sub forma “Gorodnic”, dar se transmite si se impune in continuare sub forma de pronuntare “Horodnic”, ramanand astfel neschimbata pana astazi. Inexistenta in fondul principal de cuvinte al limbii romane a cuvantului “horodnic” i-a dus pe cercetatori la pareri diferite in privinta explicarii numelui. Unii sustin ca Horodnic inseamna “ocol, poiana”, altii ca ar insemna “intaritura, cetate, oras”, iar altii – “gradina, gradinar”. Conform explicatiei lui Iorgu Iordan, cuvantul vechi slav “gorod”, caruia i s-a adaugat, tot in limba slava, sufixul “-nic”, exista si azi in limba ucraineana (horodnyk = gradinar). Desi acest substantiv luat singur este cam greu sa devina toponim, dupa cum remarca acelasi autor, toponimul Horodnic provine din antroponimul Horodnic. Numele localitatii provine, cel mai probabil, de la un om cu numele Horodnic (in romaneste Gradinaru), intemeietor al satului medieval inainte de 1400. In jurul anului 1500, Horodnicul, marindu-si populatia, cunoaste o dezvoltare extensiva a vetrei de locuire pe o suprafata din ce in ce mai intinsa si se divide in doua sate, “de Sus” si“ de Jos”. Aceste denumiri sunt date de pozitia topometrica a unui sat fata de celalalt. Horodnicul de Sus se afla pe un podis mai langa munte, iar Horodnicul de Jos se intinde in Depresiunea Horodnic, de-a lungul vailor formate de paraiele Horodnic si Pozen.

DESCOPERIRI ARHEOLOGICE SSI……..

……………………………………………………….

111Horodnicul de Jos este unul din cele mai vechi sate din Bucovina, care isi atesta primele vetre de locuire inca din neolitic (6 000—2 000 i.e.n.). Pe teritoriul sau se afla, in partea de nord-est, o importanta necropola tumulara, din care se mai pastreaza si astazi movile precum si concludente urme de industrie primitiva indeosebi aschii de silex, ceramica. . ……. Populatiile neolitice, a caror viata publica era intemeiata pe religie aveau un deosebit cult pentru cei decedati. In credinta ca acestia nu au murit de fapt, ci continua sa traiasca intr-o lume eterna, urmasii acordau inhumarii si pastrarii memoriei celor disparuti o atentie deosebita — tumulii funerari constituind astfel autentice monumente preistorice, in care osemintele sau urna cu cenusa se depuneau intr-un sicriu format din lespezi brute. Inca din 1882, Simion Florea Marian semnala Academiei Române existenta tumulilor de la Horodnicul de Jos, inaltul for stiintific alocand suma de 500 de lei pentru efectuarea de sapaturi…… ………….Primele cercetari sistematice ale tumulilor din localitate sint efectuate de Josef Szombathy, muzeograf la muzeul din Cernauti, fiind continuate de prof. Friederik Keindl, care include rezultatele in Geschichte der Bukovina 1/1896. Dupa observatiile lui Szombathy, cei 57 de tumuli de la Horodnicul de Jos sunt raspinditi in grupe mici (2—5), pe o fisie de peste 10 km, in partile de est si nord alo satului. ………….. Primii doi tumuli sint asezati in fata Haltei C.F.R. Horodnic, la incrucisarea soselei Radauti-Putna cu drumul care duce in Bahna, in locul numit de localnici „La Mogile“. La 700 m spre Colnic, exista un alt grup de 5 tumuli, cel mai mare dintre acestia fiind cercetat de prof. H. Klasser din Radauti, prin saparea unui put vertical unde, la o adincime de 5 m, s-au gasit oase partial arse dintr-un schelet si fragmente de ceramica. Pe creasta dealului Colnic, se insiruie un numar de 33 tumuli, impartiti in 7 grupe.1……

Pe linga drumul ce trece peste Colnic spre Bradet, mai sunt alti 7 tumuli, grupati catre cota 478 si 7 izolati. Dintre tumulii situati pe dealul Colnic, J. Szombathy a cercetat 6: 3 in anul 1893 si 3 in anul 1894.

…………………………………………….. 11111111111111 ………………

Primul tumul sapat era inalt de 1,7 m cu diametrul de 12 m si cuprindea doua morminte — cel inferior de incinerare si cel superior de inhumatie. Mormantul de Incinerare consta dintr-o groapa larga de 60 cm si adinca de 30 cm si continea fragmente de oase calcinate, un ciocan de piatra, o placuta slefuita pre vazuta cu gauri mici in cele patru colturi si doua fragmente de lame de silex.

In mormint se mai afla si o cantitate modesta de carbune. …Mormintul de inhumatie — aflat in stratul de umplutura la 50 cm deasupra celuilalt mormint, aproape de centrul tumulului — adapostea scheletul unui om matur,asezat in pozitie chircita. In mantaua aceluiasi tumul s-au Hanit citeva fragmente de ceramica.

In al doilea tumul s-a descoperit un schelet uman, de asemenea in pozitie chircita, iar in cel de al treilea tumul nu s-a gasit nimic. In cel de al patrulea si in cel de al cincilea tumul s-au gasit morminte de incineratie, cu vase (urne) dintr-o ceramica bruta si in stare de degradare avansata, precum si doua aschii de silex. In cel de al saselea tumul s-a gasit un mormint de minunatie, cu schelet de om matur — asezat intr-o cutie de piatra si fara nici un alt obiect in preajma……………………. ………..Toate vestigiile gasite cu ocazia acestor sapaturi au fost predate muzeului din Cernauti si de acolo au fost transportate la Viena. ………………………………….. ………..In 1976, Muzeul de Istorie din Suceava a intreprins sapaturi la trei tumuli, partial distrusi, de pe dealul Colnic. in primii doi nu s-a gasit nimic, iar in cel de al treilea, un mormint de incineratie, oasele fiind calcinate si depuse direct pe pamint, alaturi de un vas sferic si o aschie de silex.

…………………

Vasul, acum degradat, fusese lucrat cu mina dintr-o pasta de argila cenusiu-caramizie — cu miezul de culoare mai inchisa, avind ca degresant nisip de o gra- nulatie mai mare — fiind ornamentat în exterior cu motive geometrice și lustruit.

Cercetari arheologice in marea necropola tumulara de pe Vârful Colnicului

O echipa de arheologi suceveni a efectuat, in intervalul 26 septembrie – 9 octombrie 2012, cercetari de diagnostic arheologic in marea necropola tumulara de pe dealul numit Vârful Colnicului, din Horodnic de Jos.

Necropola tumulara de pe Vârful Colnicului este cunoscuta din sec. al XIX-lea

Arheologul expert dr. Bogdan Petru Niculica, de la Muzeul Bucovinei, care a coordonat sapaturile, ne-a spus ca marea necropola tumulara de pe Vârful Colnicului, unde au fost identificati 16 tumului (alti circa 20 de tumuli aflându-se la o distanta de aproximativ 1,5 km, spre marginea de S-E a dealului), este cunoscuta din sec. al XIX-lea, fiind mentionata pe „Charta archeologica a Bucovinei”, intocmita de Dionisie Olinescu, si a atras atentia cercetatorilor austrieci Josef Szombathy si Raimund F. Kaindl.

Reputatul arheolog Josef Szombathy, care a fost trimis in Bucovina de Societatea de Antropologie din Viena cu scopul de a recunoaste terenul si de a identifica oportunitati de cercetare arheologica in aceasta provincie, a efectuat, in anii 1893 si 1894, impreuna cu profesorul radautean Heinrich Klauser, primele sapaturi pe Vârful Colnicului. Cercetarile au fost continuate, in anii 1902 – 1903, de istoricul si etnograful Raimund F. Kaindl. Dupa mai bine de sapte decenii, in anul 1976, pentru a putea preciza exact incadrarea cultural-cronologica a necropolei, arheologul Mircea Ignat (care facea parte atunci din colectivul muzeului sucevean) a investigat trei tumuli si, pe baza constatarilor facute in urma sapaturilor, a precizat, pentru prima data pe teritoriul României, existenta Culturii Komariv din perioada mijlocie a Epocii Bronzului.

2. Fragmente de vase ceramice si un topor din piatra apartinând Culturii Komariv ………………………………………………………………………………… ………..„Si Josef Szombathy, si Raimund F. Kaindl – spune arheologul dr. Bogdan Petru Niculica – au gasit in tumulii de pe dealul din Horodnic de Jos obiecte de fier, fapt care ne determina sa credem ca, compozitia acestei necropole este eterogena”. Sapaturile efectuate in aceasta toamna de colectivul de cercetatori suceveni (alaturi de Bogdan Petru Niculica s-au aflat arheologul dr. Mugur Andronic, de la Muzeul Bucovinei, conf. univ. dr. Dumitru Boghian si lectorul univ. dr. Ilie Burlui, de la universitatea „Stefan cel Mare” Suceava), cu prilejul carora s-au gasit câteva fragmente de vase ceramice si un topor din piatra apartinând culturii komariv (cultura bine documentata si cercetata in Polonia si Ucraina, dar inca putin cercetata la noi), au permis si efectuarea unor lucrari de landscape arheologic (ridicare topografica complexa, harti ale reliefului, ale vizibilitatii, ale pantelor, ale cailor de acces), realizate de platforma de cercetare si formare interdisciplinara Arheoinvest, din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” Iasi. Artefactele scoase la suprafata se afla la Laboratorul de restaurare si conservare al Muzeului Bucovinei, vasele de ceramica urmând sa fie restaurate de restauratorul expert Dan Fartais. ………..

…Bogdan Petru Niculica spune ca a avut tot sprijinul Primariei si al Consiliului Local Horodnic de Jos, situl arheologic aflându-se pe imasul comunal, primarul Petrica Onica si viceprimarul Gheorghe Buznean, care l-au ajutat sa gaseasca mâna de lucru necesara (s-a lucrat cu zece muncitori, din care sapte din Horodnic de Jos), ingrijindu-se de asigurarea perimetrului de cercetare si, la incheierea lucrarilor, de astuparea sectiunilor practicate de arheologi. (Monitorul de Suceava) 

V. ATESTARI DOCUMENTARE PRIVIND HORODNICUL DE JOS ………………. ………. ………….Primele atestari documentare privind Horodnicul de Jos apar abia atunci cind domnitorii moldoveni incep sa tina scriitori in cancelariile lor. ………….Primul asemenea document provine de la cancelaria domnitorului Stefan cel Batrin (Musat), care a domnit in Moldova de la 1394 pina in 1399 si in hronicul caruia se consemneaza ca Horodnicul de Jos se afla in stapinirea fratilor Iasco II, Dumco si Dusco. La acest document initial se face referire in actul de cumparare a satelor Horodnic, semnat in 1597 de domnul Moldovei, Ieremia Movila, act in care se prevede: „Privelia de intarire (asupra satelor Horodnic) ce au avut-o mosii lor Iatco, Dumco si Dusco de la Stefan Voievod au ars in casele lui Craciun“. Alte documente cunoscute emanate de la cancelariile domnesti ale Moldovei referitoare direct sau indirect la Horodnicul de Jos sint datate si intocmite astfel: … 1427, august 18 (Suceava). Alexandru cel Bun da lui Hcrman si fratelui sau Iatco satul Voitinel, care se invecineaza — se arata in act — cu mosia Bradet, apartinind satului Horodnicul de Jos. …… 1431, Alexandru cel Bun doneaza manastirii de calugarite Horodnic satul Balasinesti (Balasinauti) — deci acest prim asezamint religios din localitate era atunci construit (desi data certa a zidirii lui nu este cunoscuta). .. 1439, (Suceava). Ilie si Stefan, voievozi, fiii lui Alexandrii cel Bun, intaresc dania facuta de parintele lor manastirii Horodnicul de Jos………………………… 1444, august (Suceava). Acelasi voievod Stefan, ramas singur domn dupa orbirea fratelui sau Ilie, scuteste satul lialasinauti de toate darile catre domnie, urmind a depinde numai de manastirea Horodnic……………………………………………… 1453, iulie 8 (Suceava). Alexandrel Voda intareste dania Tacuta de inaintasii sai manastirii Horodnicul de Jos si scuteste, in continuare, satul Balasinauti de darile catre domnie. 1466. Din porunca domnitorului Stefan cel Mare, pe motiv ca manastirea este prea saraca, aceasta este inchinata manastirii Putna.

august 25 (Vaslui). Stefan cel Mare hotaraste in procesul lui Ivanco — fiul lui Vasco din Horodnic — si al fratilor sai contra Maruscai — jupineasa lui Andreico Serbiei, fata lui Ivan Cupcici — si a varului ei Mihno — Jiul lui Grozea Cupcici — ca satul Horodnicul de Jos sa ramina Maruscai.

aprilie 7. (Roman) Stefan cel Mare confirma manastirii de calugarite Horodnicul de Jos dania mai veche de la Alexandru cel Bun privind stapinirea peste doua sate, unul unde a fost curtea lui Petre Vrana si Balasinauti, mentinind scutirea de dari fata de domnie si obli- gind pe sateni sa lucreze pentru manastire.

1490, martie 16. (Suceava) Stefan cel Mare confirma inchinarea manastirii de calugarite Horodnicul de Jos catre manastirea Putna, prin stareta Eufrosina.

(in timpul unei ulterioare navaliri a tatarilor, petrecuta dupa moartea lui Stefan cel Mare, manastirea va fi distrusa, pe locul ei ridieindu-se o cruce de piatra, existenta si astazi).

1531, aprilie 23 (Hirlau). Petru Rares intareste lui Ion Ciudinschi a treia parte din Horodnicul de Jos — mosie pe care acesta o cumparase, cu 240 de zloti, de la varul sau Gavril, fiul Anei si nepotul lui Iatco II.

1582, februarie 14 (Suceava). Iancu Sasu intareste descendentilor lui Iatco, Dumco si Dusa, proprietatea asupra satelor Horodnicul de Jos si de Sus.

1584, martie 21 (Iasi). Petru Schiopu confirma diacului Ion Babici si rudelor sale proprietatea asupra satelor Horodnicul de Jos si de Sus.

1597, iulie (Suceava). Ieremia Movila cumpara satele Horodnicul de Jos si de Sus de la Ion Babici si rudele sale si le face danie manastirii Sucevita.

1601, iunie 5 (Iasi). Ieremia Movila confirma ca a dat lui Costin Miedar 600 taleri de argint pentru partea lui de proprietate asupra Horodnicului de Jos.

1648, martie 31 (Iasi). Vasile Lupu inchina „Schitului cel Mare din Galitia“, manastirea Sucevita cu satele Horodnicul de Jos si de Sus.

Din cuprinsul documentelor vremii s-a intocmit de Frantz Adolf Wickenhauser in cartea sa „Molda oder Beiträge zus Geschichte der Moldau und Bukovina“ — o schita de arbore genealogic al proprietarilor satelor Horodnicul de Jos si de Sus.

Din aceleasi documente rezulta ca, din motive religioase si de stat, voievozii Moldovei — construind din ce in ce mai multe manastiri, pe care, pentru a le intari eco- nomiceste le inzestrau cu sate domnesti sau cumparate de la boieri — au redus din ce in ce mai mult proprietatea domneasca, incit, in jurul anului 1500, aproape intreg pa- mintul Moldovei facea parte din proprietatile manastiresti, doar citeva sate raminind proprietate boiereasca sau raza- seasca.

1775. Horodnicul de Jos trece, odata cu intreaga Bucovina, sub ocupatie austriaca.

Teritoriul Bucovinei este organizat pe districte, in fruntea acestora aflindu-se cite un capitan (prefect), salcie fiind conduse in continuare de vornici (primari).

1786. Printr-un decret imperial, in Bucovina se desfiinteaza iobagia, satele se scot de sub stapinirea manastirilor si se trec sub administratie de stat — fapt pentru care multi tarani din Ardeal si indeosebi din Maramures, care continuau sa fie legati de pamint (iobagi), emigreaza in masa in Bucovina si Moldova.

Bucovina este alipita la Galitia, românii fiind supusi guvernului de la Lemberg. Acesta initiaza o larga campanie de catehizare catolica a populatiei locale. in perioada care a urmat pina la 1848 scolile sint transformate in institutii de propaganda catolica si folosite ca mijloc de deznationalizare. invatatorii români sint somati sa treaca la catolicism, dar marea majoritate a acestora refuza sa colaboreze cu stapinirea, fapt pentru care 20 de scoli românesti sint desfiintate.

1787 februarie 24. La propunerea generalului comandant al Bucovinei, prin decretul imperial nr. 415 din 24 februarie iau fiinta relatiile de „sudit“ si se constituie in fiecare sat „terenuri agricole rusticale“. Aceste terenuri sint scoase de sub stapinirea boiereasca sau manastireasca si trecute in autoritatea primariei satesti, care le distribuie taranilor in functie de numarul membrilor de familie apti de munca. Pina in 1787, vornicii (primari) din Horodnicul de Jos erau indeosebi favoritii manastirii Sucevita, numiti de capitania judetului Radauti. Prin acelasi decret, se amplifica atributiile vornicilor, acestia fiind sprijiniti acum de „jurati“, in locul vechilor „vatamani“, alesi de obstea sateasca sa-i reprezinte interesele in fata autoritatilor……

1848. Referindu-se la starea culturala si de invatamint din Bucovina de dinaintea anului 1848, carturarul horodnicean Ion Gh. Sbiera consemneaza: „Un feliu de cultura curat româneasca se mai intretinea dupa vechiul obiceiu moldovenesc prin invatatori ambulanti care, umblind din sat in sat, stringeau intr-o casa mai spatioasa citiva baieti de ai fruntasilor sateni sau ai razesilor si-i invatau dupa o bucoavna tiparita la Buda a citi si scrie… si foarte putin comput (socotit).

1860. Primul invatator din Horodnicul de Jos este teologul Nicolae Galin. A urmat Vasile Avram, care va functiona pina in anul 1865.

Ulterior in localitate continua sa soseasca in numar mare bajenari din Maramures, acestia fiind primiti cu prietenie, dinduli-se pamint si ajutor pentru construirea gospodariilor, integrarea lor in masa celorlalti sateni rea- lizindu-se lesne, avind aceeasi limba, aceeasi credinta si aceleasi obiceiuri.

Potrivit aceluiasi recensamint din 1878, in Horodnicul de Jos existau la acea data 2 100 de locuitori si 2 083 ha de teren arabil, 430 ha fineata, 1 367 ha padure, 292 ha ima- suri, 21 ha pomaturi.

Tot de satul Horodnicul de Jos apartinea atunci si mosia Bradet, unde austriecii aveau cazarma si grajduri pentru cai.

De-a lungul celor 150 de ani de ocupatie austriaca, structura populatiei a ramas dominant româneasca, actiunea de colonizare desfasurata de catre autoritatile austriece, soldindu-se doar cu prezenta a doi morari germani — unul, Emil, cu moara pe piriul Pozen si al doilea, Kislin- ger, cu moara cu valturi pe piriul Horodnic. 1894. Scoala este extinsa la 3 clase, pentru ca ulterior, si in uricul din 1901 sa ia fiinta scoala populara de 4 clase.

1897. Ia fiinta cercul de lectura „Vatra“ din Horodni- eul de Jos — care desfasoara o bogata activitate pina in iuuI 1914, premergator primului razboi mondial.

Ia fiinta in localitate societatea „Arcasii“ — alcatuita dintr-o companie cu 150 oameni, sub conducerea invatatorilor Gheorghe Bâdelita si Filip Prelipceanu. Continuatoare a traditiilor „Arcasilor lui Stefan cel Mare“, societatea avea drept scop „apararea comunei de pericole fizice si morale, localizarea si stingerea incendiilor, ajutorarea populatiei in caz de inundatii, cutremure, ferirea tineretului de patima betiei si a risipei“.

1910 Numarul locuitorilor din Horodnicul de Jos este de 2 636.

Ia fiinta prima formatie corala din localitate.

In primul razboi mondial, purtat si pe teritoriul satului, locuitorii Horodnicului de Jos platesc grele jertfe, localitatea trecind de mai multe ori de sub ocupatia armatei austriece sub a celei rusesti.

1918 Satul, impreuna cu intreaga Bucovina, revine la patria mama — România.

1921 Se aplica si in Horodnicul de Jos reforma agrara, fiind improprietariti taranii colibasi (saraci) cu cite 20 de prajini (25 ari) — fara inventar agricol.In localitate se construieste o biserica din caramida cu stilpi din beton armat, dupa modelul bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol.

Ia fiinta caminul cultural „Ion Gh. Sbiera“ — organizat pina in 1944 dupa indicatiile „Serviciului social“ condus de Dimitrie Gusti. Caminul gazduia conferinte si sezatori, iar biblioteca inregistra 700 volume si un important numar de cititori.

Este inaugurat noul local al primariei.

1941—1945. In cel de al doilea razboi mondial, horodnicenii aduc un greu tribut de singe in apararea fiintei patriei române, numele celor 32 de eroi cazuti pe cimpurile de lupta ramin pentru totdeauna inscrise in memoria urmasilor: Andrisan V. Ion, Boghean Gr. Vasile, Buznean N. Grigore, Golescu Gheorghe, Lungoci Vasile, Mardinescu Simion al lui Pintion, Morosan Gr. Vasile, Olenici I. Vasile, Olenici P. Vasile, Piscuc Gavril, Popescu A. Gheorghe, Popescu D. Nistor, Popescu I. Vasile, Prelipcean C. Constantin, Prelipcean A. Gheorghe, Prelipcean M. Gheorghe, Prelipcean A. Grigore, Prelipcean Grigore, Prelipcean Inochentie, Prelipcean I. Nicolae, Prelipcean Nicolae, Prelipcean V. Stefan, Prelipcean Toader, Prelipcean Va- leriu, Prepelita Grigore, Rusu Pintilie, Sbiera Ion, Teleaga Gheorghe, Teleaga Ifrim, Teleaga Gh. Orest, Teleaga Pintilie, Teleaga O. Toader. 1952. Se intemeiaza Gospodaria agricola colectiva l’amint destelenit“ care, in ciuda inventarului agricol initial modest, reuseste sa obtina rezultate promitatoare.

1962. intreaga populatie a satului se constituie intr-o maro si unica familie cooperatista.

Inamicul numarul unu in activitatea agricola locala raii un insa desele inundatii provocate, de 2—3 ori pe an, de 11*lo doua piraie — Pozen si Horodnic. in anul 1955, de pilda, dupa a treia inundatie, apa a baltit in Bahna si Jal- ( Au pina iarna, cind a inghetat; ca sa poata fi administrat i a hrana la vite, finul a trebuit spalat pala cu pala. in undasi an, nu s-au putut recolta cartofii, iar secara a in- mi ti t in glugi.

La inceput se ara cu caii si se semana manual, obtinin-du-se recolte de 28 000 kg cartofi si 3 000 kg griu la hectar, nulul productiv din tarinile Horodnicului de Jos avind alunei o grosime de numai 18—20 cm.

1967. Localitatile Horodnicul de Jos si Horodnicul de Sus se contopesc in comuna unica Horodnic, sediul primariei fiind stabilit in Horodnicul de Jos.

Caminul cultural si Biblioteca.

1970. Ia fiinta, in cadrul Gospodariei de Stat Bradet, Sectia de crestere a vulpilor argintii, albe si albastre — al carui efectiv matca cuprinde astazi 3 000 de exemplare.

1975. Se da in functiune noua si impunatoarea cladire n Caminului Cultural si a bibliotecii comunale. 1964. Cu ajutorul draglinelor se executa santuri adinei pe terenul din depresiune, dar nici aceste canale nu rezolva deplin prezenta excesiva a apelor freatice aproape de suprafata solului. Horodnicenii adopta atunci o solutie inedit locala — care mai fusese folosita in catunul Bradet, in timpul stapinirii austriece — impinzind terenul cu tuburi de ciment (10 cm diametru) prevazute cu orificii pe intreaga lor lungime. ingropate in pamint la cca 1—1,5 m in retea, aceste tuburi absorbeau apa in numai citeva ore, dirijind-o spre marile canale colectoare.

Dispensarul uman

1968. Se amenajeaza dispensarul uman — incadrat cu 1 medic si 3 cadre sanitare cu pregatire medie.

CATUNUL CALUGARITA

Pe baza unui sondaj intreprins in august 1977 de Muzeul de Istorie din Suceava in catunul Calugarita, pe locul unde se presupune ca s-ar fi aflat altarul unei manastiri (in perimetrul actualelor gospodarii Popescu Ifrim fji Popescu Tifon) s-au descopertat 32 de morminte din cimitirul constituit in jurul manastirii, cu numeroase vase si fragmente de ceramica, oglindind perioade de locuire neintrerupta, incepind cu secolul al X-lea.

Majoritatea fragmentelor ceramice recoltate apartinind insa secolului al XlV-lea si inceputul secolului al XV-lea, datarea evidentiind formule tipologice distincte. Astfel, vasele de lut din prima jumatate a secolului al XlV-lea sint lucrate cu mina si roata primitiva dintr-o pasta argiloasa de calitate mediocra — folosindu-se ca degresant un nisip de granulatie mijlocie, in unele cazuri asociat cu pietricele — argila fiind insuficient de bine framintata si prezentind in sparturi aspect clivabil.

Vasele din sec. al XV-lea — lucrate cu roata perfectionata (de genunchi) — sint confectionate dintr-o pasta mai bine framintata, nisipul folosit ca degresant fiind de granulatie mica si arderea destul de bine realizata in mediu reducator (mai rar in mediu semioxidant).

De culoare cenusiu-inchis, vasele au forme diferite: cu corpul prelung, cu corpul bombat, borcane s.a. S-au gasit si fragmente de ceramica smaltuita: farfurii, cani, cupe, boluri.

Analizind ritualurile funerare si obiectele gasite in mormintele din tumulii cercetati, istoricul si muzeograful Mircea Ignat de la Muzeul de Istorie din Suceava incadreaza necropola tumulara de la Horodnicul de Jos in rindul monumentelor culturii Komarov.

Dovezile arheologice, coroborate cu specificatiile istoricilor si cu documentele emanate din cancelariile voevozilor moldoveni, releva ca pe aceste meleaguri ale Bucovinei de sud au locuit, in perioada ocuparii Daciei de catre romani, dacii liberi — Carpii, Costobocii s.a. — a caror cultura a fost totusi influentata de cea romana. Dupa retragerea administratiei romane la sud de Dunare (*.i71), populatia daco-romana si-a continuat, neintrerupt, pe acelasi teritoriu, vechile indeletniciri de agricultori si de pastori, gravitind din punct de vedere politic, economic si cultural in sfera de influenta a imperiului roman si a imperiului bizantin.

Cu carpul prelung Cu corpul bombat Borcan

Tipuri de vase ceramice, sec. XV.

1717. In catunul Calugarita se ridica o biserica din lemn, in stilul vechilor bazilici. Birnele sint sculptate in motive florale si geometrice, pe usa de la intrare in biserica si pe perete aflindu-se inscriptii care atesta construirea aseza- mintului religios in anul 7225.

Biserica este inregistrata in lista monumentelor istorice la pozitia 3053. Actuala constructie dateaza din 1717 si pe usa de la intrare se gaseste inscriptia "Aceasta casa a lui Dumnezeu, zidita in anul 7225". Deasupra usii se afla pe o bârna intre doua rozete o alta inscriptie care indica anul 7225/1717 mai. Pe iconostas in partea stânga sus se afla inscriptia cu litere chirilice: "1782 Vasilii Gradul au zugravit aceasta catapeteasma iulia, 28, zugrav".

Un uric din 15 VII 1439 mentioneaza despre o biserica aflata aici inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care insa a disparut pe la mijlocul secolului XVIII. Locul acestei biserici se afla la aproximativ 100m de actuala biserica. Constructia bisericii este cea originala dar acoperisul din sindrila a fost inlocuit cu tabla zincata in anul 1911. Peretii sunt construiti din bârne cioplite pe talpi din piatra de râu. In partea exterioara se afla un brâu impletit (un colac de ciubuce), iar sub acoperis sunt sculptate 92 ocnite.

Linga biserica se gaseste un cimitir foarte vechi, studiat in august 1977 ca monument arheologic.

Dupa cum consemneaza condica cronicala, primul preot la biserica din Calugarita este Tofan Popescu, venit din Maramures — pina in anul 1820 preotii bisericii recrutindu-se exclusiv din familia acestuia.

De fapt, dupa moartea lui Stefan cel Mare, manastirea de la Horodnic a fost pradata si incendiata de tatari. Pe locul unde a fost altarul fostei biserici s-a ridicat o cruce de piatra care dainuie si astazi. La o suta de metri a fost ridicata actuala biserica. Nu se stie de cine a fost ridicata, se banuieste ca de calugarii de la manastirea Putna, pentru ca la un moment dat, manastirea Horodnic a fost inchinata manastirii Putna. Traditia batraneasca povesteste despre clopotele manastirii, ca s-ar gasi intr-o mlastina din apropiere, fiind ascunse de ochii navalitorilor.

Interiorul bisericii este foarte valoros, pe peretele pronaosului se gasesc 13 icoane pe lemn datand din secolul al XVIII-lea, reprezentand pe Mantuitorul si pe cei 12 Apostoli, iar pe peretii naosului se afla 10 icoane praznicare provenind din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea.

O icoana a Mantuitorului din altar pare sa aiba aceeasi vechime. Catapeteasma care desparte altarul de naos este lucrata in 1782, potrivit insemnarii cu litere chirilice din partea stanga sus a iconostasului “1782, Vasilii Gradul au zugravit aceasta catapeteasma, iulie 28, zugrav”.

Inscriptii din 7225 (1717)

DOCUMENTE EMISE DE CANCELARIILE DOMNESTI CU REFERIRE LA SATUL HORODNICUL DE JOS

Actul voievozilor Stefan si Ilie, fiii lui Alexandru cel Bun, prin care se confirma dania facuta de parintele lor manastirii de calugarite, din Horodnicul de Jos.

1439 (6947), iulie, 15. Suceava.

Din mila lui Dumnezeu, noi, Ilie, voievod, domn al Tarii Moldovei si fratele domniei mele, Stefan voievod.

Facem cunoscut cu aceasta carte a noastra, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, ca mai inainte sfint raposatul parintele nostru a dat pentru pomenirea celor de mai inainte sfint raposati si pentru sufletul sau, manastirii Sfinta inaltare a cinstitei Cruci, care este la Horodnic, unde este stareta, Antonida, un sat pe Suceava, anume Balasinauti si cu moara. Deaceea, noi, vazind, am miluit cu deosebita noastra mila si am dat si am intarit dania sfint raposatului nostru parinte, sa fie acestei sfinte manastiri uric si cu tot venitul, neclintit niciodata, in vecii vecilor. Iar hotarul acestui sat sa fie cu toate (dupa) hotarele vechi, pe unde au folosit din veac. Acest sat am dat sfintei manastiri mai sus scrise. Iar la aceasta este credinta domniei mele, a mai sus scrisului Ilie voievod si credinta fratelui domniei mele, Stefan voievod si credinta iubitului fiu al domniei mele, Roman voievod si credinta tuturor boierilor nostri; credinta panului Giurgiu de la Fratauti si a copiilor lui, credinta panului Cirstea si a copiilor lui, credinta panului Vilcea, credinta panului Stan Birlaci si a copiilor lui, credinta panului Mihail Popsa, credinta panului Steful al lui Jumete si a fratelui sau pan Mindrea si a copiilor lor, credinta panului Lazor si a fratelui sau pan Stanciul postelnicu si a copiilor lor, credinta panului Giurgiu Piatra, credinta panului Duma si a copiilor sai, credinta panului Negrilas vornic si a copiilor sai, credinta panului Petru spatar si a copiilor sai, credinta panului Duma al lui Isaia si a copiind lor sai, credinta panului Vitolt si a copiilor sai, credinta panului Cozma al lui Sandru si a copiilor sai, credinta panului Berindei stolnic si a copiilor sai, credinta panului Manoil de la Hotin si a copiilor sai, credinta panului Cirstea Negru si a copiilor sai, credinta panului Misca si a copiilor sai, credinta panului Cirstea al lui Andronic, credinta panului Nemirca si a copiilor sai, credinta panului Stetco al lui Cosila si a copiilor sai, credinta panului Stan- ciul-comis si a copiilor lui si credinta tuturor boierilor nostri moldoveni mari si mici.

Iar dupa viata noastra, pe cine il va alege Dumnezeu sa fie Domn in tara noastra, Moldova, sau din copiii nostri sau din fratii nostri sau oricine din neamul nostru, acela sa nu clinteasca dania sfint raposatului parintelui nostru si dania noastra, ci sa o intareasca si sa o imputerniceasca pentru ca am intarit si am imputernicit dania sfint raposatului parintelui nostru.

Iar pentru mai mare intarire a tuturor celor mai sus scrise am poruncit slugii noastre credincioase, pan Dionis, logofatul, sa scrie si sa atirne pecetea la aceasta carte a noastra.

A scris Hristofor, gramatic la Suceava, in anul 6947 (1439), luna iulie 15.

(Documenta Romaniae Historia, A, voi. I, Ed., Academia R.S.R., Bucuresti, 1975; paginile 279—280).

Actul de intarire a daniei, facut de voievodul Stefan, dupa ce a ramas singur Domn al Tarii Moldovei, deoarece fratele sau Iliie a orbit.

1444 (6952), august 1, Suceava.

Stefan voievod, ramas singur Domn al Moldovei dupa orbirea fratelui domniei mele Ilie, intaresc dania facuta manastirii de calugarite din Horodnicul de Jos — un sat pe Suceava numit Balasinauti, pentru ca acest sat sa asculte numai de manastirea Horodnic; sa nu dea nici dare, nici ilis, nici podvada, nici desetina, nici osluh, nici posada, nici la moara sa nu lucreze, nici la cetate, nici vin sa nu care, si niciodata sa mearga la oaste, nici la jold si nici vreo alta slujba si dare de-a noastra sa nu aiba, niciodata in veci. Pentru aceasta, nici boier, nici vornic, nici osluhar, nici joldunar, nici posadnic, nici globnic, nici ilisar, nici altul nimeni din dregatorii nostri sa nu aiba a intra in acest sat.

Iar daca cineva va tulbura pe acesti oameni sau va lua de la dânsii orice, fara voia lor, acela va plati cu gitul. Si, deasemenea ce venit va fi, de orice fel, din acel sat, ei sa nu-i ia de la aceasta manastire. Si, deasemenea, pe acei oameni, nimeni sa nu indrazneasca sa-i judece, niciodata, ci sa-i judece dregatorii din aceasta manastire si alt judecator sa nu aiba in veci.

Aceasta carte a noastra sa le fie de neclintit cit vor trai.

Cel ca va calca aceasta carte sa fie bletemat de Dumnezeu si de Preacurata Lui Maica, de cei 4 evanghelisti, de cei 12 apostoli si de toti sfintii.

(Urmeaza lista cu martorii de credinta si pecetea).

Actul, emanat de la curtea Domnitorului Moldovei, Stefan cel Mare, prin care se intareste dania facuta manastirii de calugarite de la Horodnicul de Jos — de catre Alexandru cel Bun.

1475 (6983) aprilie, 17, Tirgu de Jos (Roman).

Din mila lui Dumnezeu, Noi, Stefan voievod, domnul Tarii Moldovei.

Facem cunoscut cu aceasta carte a noastra tuturor ce o vor vedea sau auzi citindu-se, ca au venit inainte,i noastra si inaintea boierilor nostri, calugaritele din ma nastirea noastra de la Horodnic si ne-au aratat o carto de la bunicul nostru, Alexandru voievod, pe care o ave.mi pentru doua sate, ca ele sa lucreze la aceasta manast im, iar alta treaba sa nu aiba niciuna.

Deci noi intarim cu a noastra bunavointa si cu inima curata si luminata aceasta, mai susnumita manastire de la Horodnic si dam acestei manastiri aceasta scrisoare a noastra pentru cele doua sate: unde a fost curtea lui Petru Vrana si celalalt sat, care deasemenea se tine de aceasta manastire. Si am dat acestor mai sus scrise sate aceasta carte a noastra spre aceea, ca sa nu plateasca noua nici dajdie, nici podvada, nici posada, nici ilis, nici la cetate sa nu lucreze, nici la straja sa nu mearga, nici globnicii, nici pripasarii sa nu-i bintuiasca, nici la oaste sa nu mearga, nici la mori sa nu lucreze si nici o slujba de a noastra sa nu aiba a ne face, nici bani, nici in munca, ci sa pazeasca numai acea manastire si sa munceasca acelei manastiri. Iar daca se va pierde ceva din lucrurile acelei manastiri, sau daca nu va munci ce va fi de trebuinta acelei manastiri, sa ne dea de stire si noi vom da de porunca altora sau oamenilor ce sint din satele mai sus scrise. Iar cine va bintui pe oamenii din acele sate, fie oricine, cum este scris mai sus, acela va vedea mare pedeapsa de la domnia mea, fiindca am miluit cu mila noastra acea manastire, cu ce ne-a dat Dumnezeu pentru sanatatea noastra.

Si pentru aceasta este credinta domniei mele si a boierilor nostri moldoveni mari si mici.

Dar spre mai mare tarie a celor mai sus scise, am atir- nat pecetea noastra la aceasta carte a noastra.

Scrisa-o Oanta in Tirgu de Jos la anul 6983 (1475) luna lui aprilie in 17.

(Documenta II, pag. 301—303.)

Actul emanat de la curtea domnului Moldovei, Stefan cel Mare, prin care, manastirea de calugarite din Horodnic este inchinata manastirii Putna.

1490 (6998), martie, 16, Suceava.

Din mila lui Dumnezeu, noi, Stefan voievod, Domn Târii Moldovei.

Facem stire cu aceasta carte a noastra tuturor care vor cauta la dinsa sau o vor auzi-o citindu-se si cind va fi cuiva trebuinta sa o stie pe aceasta: iata au venit inaintea la lui Dumnezeu, noi, Stefan voievod, Domn Târii Moldovei. sa o stie pe aceasta: iata au venit inaintea noastra si inaintea tuturor boierilor nostri moldoveni, slugile noastre Stanciul si cu fratii lui Ivanco si Isaico, feciorii Fedchii Starostescul, nepotii Mihului si a Jurjii Sta- rostescul, de a lor buna voie, de nimeni nevoiti si nici siliti si au vindut.a sa dreapta mosie din uricul cel drept, din uricul stamosului lor Jurja starostele si a mosului lor Mihul Starostescul si a tatalui lor Fedca Starostescul si din drese ce-au avut ei de la mosul nostru Alexandru voievod si de la unchii nostri (Ilias voievod si Stefan voievod) un sat anume Macicatestii pe Suceava si cu morile ce sunt pe Suceava si manastirea satului aceluia; si acel sat si acea manastire le-au vindut domniei mele, drept 400 zloti tata- rasti. Si am platit domnia mea toti banii aceia — 400 zloti tataresti in miinile Stanciului si a fratilor lui Ivanco si Isaico, feciorii Fedchii Starostescul, inaintea boierilor nostri.

Si tocmindu-se si platindu-le tot deplin, iar domnia mea la aceasta am binevoit cu a noastra bunavointa si cu inima curata si luminata si din toata voia noastra cea buna si cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca sa intarim si sa intemeiem a noastra sfinta manastire Putna, unde este hramul Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, unde este egumen arhimandritul Paisie si am facut pentru sufletul celor rapausati intru sfintirea mosilor si a parintilor nostri si pentru a noastra sanatate si mintuire si pentru sanatatea si mintuirea fiilor nostri si am dat acestei sfinte manastiri acel sat ce s-au zis mai inainte, anume Maciea- touti pe Suceava si cu morile ce sunt pe Suceava si cu manastirea acelui sat, cu tot venitul si cu toate hotarele vechi, pe unde au fost din veac nestramutate niciodata in veci.

Si iarasi intru acelas ceas, asijderea, au venit inaintea noastra si inaintea tuturor boierilor nostri, rugatoarea noastra Eufrosina, satareta manastirii si cu toate surorile de la manastirea ce este la Horodnic, unde este hramul inaltarii si de viata facatoare Cruci si au inchinat-o acea manastire si un sat ce este al aceleiasi manastiri, anume Balasinesti pe Suceava, care sat a fost dat de cei ce au fost mai inainte de noi — acelei manastiri; acea manastire si acel sat le-au inchinat ca sa fie supuse sfintei noastre manastiri de la Putna, bisericii Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

PORTUL HORODNICENILOR

In forma tradiționala, portul horodnicenilor il continua pe cel al dacilor, elementele vestimentare fiind confecționate din materiale provenite din gospodăria proprie. Pentru zilele de lucru, portul bărbătesc se compunea in principal din: camasa (camesa) din panza tesuta in casa si incheiata simplu cu ata din canepa proprie, de culoare alba si fara flori, lunga pana la genunchi si purtata peste izmene; izmene pe picior (itari). confecționate din aceeași panza; bemeveci – izmene din stofa de lana alba , purtate insa numai pe vreme racoroasa.Camasa se incinge cu o curea lata (chimir) sau cu brâu din lana. de obicei de culoare roșie. Peste camasa se imbraca, pe vreme frumoasa, pieptaras (incheiat in fata), pieptus (incheiat pe umăr) sau flanea de lana confecționată in casa. Pe vreme geroasa, se poarta cojocul sau cojocul cu poale, sumanul sau mantaua de lana. In picioare se incalta cizme, bocanci sau opinci, piciorul fiind atunci invelit cu obiele de lana infasurate cu ate din par de cal. Pe cap sunt purtate, după anotimp, pălării, comanace sau căciuli (cușme).Pentru zilele de sarbatoare. camasa si itarii sunt din panza de in cu bumbacel. camasa este impodobita cu flori la guler, manșete si poale, cusute cu borangic sau cu stramatura. pieptarasul este. de asemenea, inflorat la guler, revere si poale, avand aplicata si o blanita de astrahan.

Femeile poarta camasa cu sau fara altite (camasa cu altite avand poalele separate), fusta larga si creata (spinita) sau catrinta. sarafan sau flanea. pieptaras. cojoc sau manta de suman. încins cu brâu sau franghiuta. portul femeiesc este completat pe cap cu tulpan sau batic, iar in picioare cu cizme, ghete sau opinci.In zilele de sarbatoare. camasa este obligatoriu impodobita cu altite. acestea fiind “alese” cu mărgele in zeci de motive si culori, pentru al căror inedit tinerele fete lucrau doi-trei ani. Peste camasa cu poalele, de asemenea înflorate. se pune catrinta tesuta cu fir argintiu sau auriu si pieptarasul frumos inflorat si tivit la gulere, revere si poale cu blanita de astrahan sau dihor. Iama se mai poarta si scurteica. sumanele si mantalele fiind impodobitecu sarad.

OCUPATIA HORODNICENILOR

Ocupația de baza a locuitorilor o constituia, in principal, cultura plantelor si creșterea animalelor, iar in secundar unele deprinderi tradiționale: prelucrarea lemnului, a canepii si inului, a lanii, a pielii etc. In domeniul creșterii animalelor, este inca vie deprinderea ca oile, după ce se tund primavara, sa fie incredintate, pana la caderea zăpezii, ciobanilor ale carorstane se asaza sub poala padurilorsi pe dealul Colnic. Fiecare proprietarisi inseamna oile la ureche cu un semn propriu. La primirea in stana, se masoara laptele de la oilefiecarui gospodarsi, in funcție de cantitatea constatata, este stabilita cota de branza cuvenita. Fara sa tina complicate dosare de evidenta, baciul știe zilele planificate fiecărui proprietar pentru ridicarea cotei de branza, precum si cantitatile ce i se cuvin. Toamna, când oile se "răscolesc', restituindu-se proprietarilor, branza se conserva in putini, framantata cu sare, si se mananca cu mămăligă, copiii facandu-si 'ursi' (boturi de mămăligă calda cu branza la mijloc), adeseori fripți pe jaratic. Padurea fiind vecina cu satul, mulți locuitori lucrează la taiatul, fasonatul si caratul buștenilor, iar alții culeg fructe de pădure si ciuperci.In general,tehnica prelucrării lemnului afostinsusita defiecare locuitor, capabil sa confecționeze cu pricepere si diferite obiecte de uz casnic: furci de tors, fusuri, vârtelnițe, urzitori,țevi pentru tesut, caleapuri, furci pentru fan, greble, etc.

DATINI SI OBICEIURI

Bogatia sifrumusetea datinilor si obiceiurilor strabune, si in Horodnicul de Jos se pastreaza inca foarte bine . Multe obiceiuri sunt legate de momente importante din viata omului: nașterea, casatoria si moartea. Ele sunt manifestări prin care se comunica si se perpetuează valorile morale. De o frumusete si bogăție deosebita sunt si obiceiurile calendaristice de peste an. Acestea sunt legate de principalele sărbători religioase: Crăciunul (colinda), Anul Nou – Sf. Vasile (uratul), Bobotează (Chiralesa), Floriile. Pastile (incondeiatul oualor), Sf. Gheorghe (Focurile), Rusaliile, hramurile bisericilor. Hramurile sunt legate de praznuirea patronilor bisericilor din comuna, prilej de intâlnire a familiilor cu rudele si cu membrii ce locuiesc in alte localitati.Obiceiurile cel mai bine conservate si cele mai iubite sunt obiceiurile de iarna.Pregătirile pentru petrecerea zilelor sfintelor sărbători ale Nașterii Domnului si Anului Nou incep in postul Crăciunului.

PERSONALITATI

Ion G. Sbiera (n. 1 noiembrie 1836, Horodnic de Jos, Suceava – d. 22 octombrie 1916, Cernauți) a fost un folclorist și istoric literar român, membru fondator (1866) alAcademiei Române. A fost profesor de limba șiliteratura româna la Cernauți, una dintre personalitațile proeminente ale culturii românești din Bucovina.

Vasile Tiganescu – Unul dintre cei mai mari prozatori ai Bucovinei, s-a nascut la Horodnic de Jos, in catunul Calugarita, la 13 ianuarie 1898. A urmat studii gimnaziale la Radauti, intre 1911 si 1917, an in care a fost incorporat si trimis sa lupte pe frontul italian. Revine in Bucovina abia in 1919, cand isi termina studiile gimnaziale si se inscrie la Facultatea de Geografie a Universitatii din Cernauti. Pana in 1942, cand a fost concentrat si dus pe Frontul de Rasarit, Vasile Tiganescu a fost profesor suplinitor la Cotmani, Barlad, Storojinet, Sofia, Sendriceni, Lugoj si Radauti. In 1941, i-a aparut volumul de nuvele “Bradetul”iar in 1942, volumul “Ce vrea muntele”. Numai ca pe vremea acestei carti, capitanul roman Vasile Tiganescuisi varsa sangele pentru neam si tara, fiind decorat cu “Coroana Romaniei cu panglica de virtute militara in grad de cavaler”si cu “Crucea de fier”.

Dimitrie Prelipcean (n. 18 noiembrie1927, comuna Horodnic de Jos, județul Suceava — d. 29 iulie 1987) a fost un scriitor român.A trait ultimii ani din viața la Câmpinaunde și-a scris cea mai mare parte a operei sale.A avut un singur copil, un baiat, Horia Ovidiu Prelipcean – membru marcant al diasporei din Chișinau.Artist de o sensibilitate deosebita, a descris plaiurile natale, a creat o imagine realista a evenimentelor din perioada 1944 – 1953 a României din perioada comunista și a perioadei in care s-a instaurat comunismul in zona Radauți.

– Silvestru Lungoci s-a nascut in Horodnicul de Jos la 9 ianuarie 1939. A activat in Ansamblul artistic profesionist „ Ciprian Porumbescu ” din Suceava incepand cu 1960, iar din anul 1961 a intrat prin concurs in orchestra ansamblului. Printre marile sale realizari a fost reintroducerea in Bucovina batranului fluier (cavalul) si cimpoiului, instrumente prezente in vestitele tarafuri de lautari de altadata.

– Mihai Burciu (n. 24 septembrie 1985, Horodnic de Jos,Suceava) este un jurnalist și manager sportiv român, care in prezent traiește și activeaza in Republica Moldova. El este fondatorul, președintele și finanțatorul Clubului Sportiv Femina-Sport Chișinau. Concomitent mai activeaza ca profesor universitar laUniversitatea de Stat de Educație Fizica și Sport și prezentator de știri și prezentator al emisiunii „Ecoul sportului” de pe postul Moldova Sport. Anterior a mai activat ca jurnalist sportiv la postul Jurnal TV și portalul jurnal.md, parte a holdingului Jurnal Trust Media și a ocupat funcția de ofițer de presa la clubul de fotbal FC Costuleni, iar apoi și la Veris Chișinau.

Bibliografie

[1] Iie Colban – Horodnicul de Jos – Stravechi sat bucovinean, Ed. Litera, Bucuresti, 1989, 131p;

[2] Ion Prelipcean – Monografia comunei Horodnic-vol.1, Ed.Little Lamb, Suceava, 2008;

[3] http://www.horodnicdejos.ro/documentare.html;

http://www.monitorulsv.ro/Local/2012-10-24/Cercetari-arheologice-in-marea-necropola-tumulara-de-pe-Varful-Colniculu;

[4] Primaria satului Horodnic de jos – Viata religioasa,traditii si obiceiuri;

[5] http://www.horodnicdejos.ro/vasile_tiganescu.html.