Monitorizarea Speciei Diabrotica Virgifera Virgifera Le Conte In Provincia Lombardia

Agronomie

Monitorizarea Speciei Diabrotica Virgifera Virgifera Le Conte In Provincia Lombardia

Byadmin ianuarie 1, 2024

10. BIBLIOGRAFIE

ANTONIE IULIANA ‘’Entomologie agricola‘’ :pag. 91-121, Ed. [NUME_REDACTAT] Sibiu 2003;

AGOSTI M. & M.BORIANI. 2005. Măsuri de control agronomic Diabrotica virgifera virgifera LeConte (Coleoptera: Chrysomelidae) din Lombardia, Italiană al XX-lea Congres al Entomologie, Perugia, Assisi, 2005: pag. 128.

AGOSTI M., M. BORIANI, L. & MICHELON C.R. EDWARDS. 2011. Geodeisinfectanti testați împotriva viermelui vestic al rădăcinilor de porumb.Informatorul agricolă : pag. 44-46.

AGOSTI M., L. & MICHELON C.R. EDWARDS. 2009. Măsurile de prevenire și tratamente specifice împotriva larvelor și adulților. Informatorul agricole : pag. 18-22

AGOSTI M., L. & MICHELON C.R. EDWARDS. 2009. Eficacitatea de daune radicale de tăbăcire pe Diabrotica.Informatorul agricole : pag. 16-19

AGOSTI M., L. & MICHELON C.R. EDWARDS. 2009.Diabrotica virgifera virgifera
LeConte dimensiune larvar pot fi influențată de condițiile de mediu în [NUME_REDACTAT] Unite ale Americii. [NUME_REDACTAT] 13 (2): pag. 61-68

[NUME_REDACTAT]. 1999.Prin ce se deosebește Diabrotica virgifera virgefera de Tanymecus dilaticollislis, din [NUME_REDACTAT], nr. 8 pag 17,

[NUME_REDACTAT]. 1999 Să cunoaștem noul daunatoral porumbului în Ronania- Diabrotica virgifera virgefera LeConte (I) – Considerații generale, Sănătatea plantelor, nr.9 pag. 8

BORIANI, M. 2005.Gestiunile și orientările instituționale pentru controlul Diabrotica virgifera virgifera LeConte (Coleoptera: Chrysomelidae) din Lombardia. Italiană XX-lea Congres al Entomologie : pag. 130.

BORIANI M. & M. AGOSTI. 2008. Management viermelui vestic al rădăcinilor de porumb,
Diabrotica virgifera virgifera LeConte (Coleoptera: Chrysomelidae) din Lombardia. În: Combaterea integrată a dăunătorilor pentru carne este o necesitate sau o oportunitate? Cazul viermelui vestic al rădăcinlor de porumb. Ou. Guvernatori, ERSA-[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] : pag . 40-45.

BORIANI M., M. AGOSTI, J. & KISS C.R. EDWARDS. 2006 Managementul durabil al viermelui vestic al porumbului, Diabrotica virgifera virgifera LeConte. (Coleoptera: Chrysomelidae), în zonele infestate: Italia, Ungaria și [NUME_REDACTAT] ale Americii. EPPO Buletin 36 (3): pag 531-537.

BORIANI M., M. & F. AGOSTI TOMASINELLI. 2005. Prima evaluare a rolului de păianjeni în Diabrotica virgifera virgifera LeConte (Coleoptera: Chrysomelidae) din Italia. Italiană XX-lea Congres al Entomologie, Perugia, Assisi : pag. 129

BORIANI M., M. & F. AGOSTI TURCATO. . 2010 Diabrotica la porumb: manual tehnic. [NUME_REDACTAT]. 1/2010 al "[NUME_REDACTAT] Fărm," administrației provinciale din Cremona pp: pag 1-24.

BORIANI M., D. & N. BETTONI NOTARANGELO.2002. Priumele daune provocate de viermele vestic al rădăcinilor porumb în Italia. Informatorul agricole 31: pag. 61-62

BORIANI M. & E. GERVASINI.2000. Omida porumbului a ajuns în Anglia . Informatorul agricole: pag 39: 75

BORIANI M. & T. MAI. 2005 Vierme vestic al rădăcină de porumb:. Situația din Italia și perspectivele de control. [NUME_REDACTAT]. Proceedings al [NUME_REDACTAT] din Anglia 1: pag. 35-45.

CEAN MIRELA, 2004. Evoluția dăunătorului Diabrotica virgifera virgifera LeConte în Europa, [NUME_REDACTAT], nr.76 pag 13-14, 2004

EDWARDS C.R., L. BLEDSOE & M. Bledsoe august. , 2005. Proceduri / Protocol de recoltat porumb parte a estimarea randamentelor în cercetare studii / teste. IWGO Newsletter 25 : pag. 3-11

FURLAN L. 1997. Diabrotica virgifera virgifera o potențială amenințare gravă a culturilor de porumb în Italia. Informatorul agricole și Phytopathological: pag. 7-10

FURLAN L., DI BERNARDO & M. BORIANI. 2002. Protejați-vă și semințe de porumb numai atunci când este necesar. Informatorul agricole 8: pag 131-140.

FURLAN L., F. & M. NICOLETTI Vettorazzo. 1999. Din provincia Veneția, primul raport în cadrul Comunității a Diabrotica virgifera virgifera gândac Leconte crisomelide dăunător periculos de porumb. Noutăți privind protecția plantelor 10: pag. 69-71.

FURLAN L., M. & C. [NUME_REDACTAT]. 1999. Diabrotica virgifera virgifera, o problemă a nu fi exploatat. Informatorul agricole 24: pag. 75-79.

FURLAN L., M. & C. [NUME_REDACTAT]. 2002. Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT]: ceea ce a fost făcut și ce se va face în Italia. [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] 37 : pag .169-173.

FURLAN L., M. BORIANI, M. & A. BERNARDO DI Vettorazzo. 2002. Viermele rădăcinii de porumb, pericol de monocultură. Pământ și viață 15: pag 58-60.

FURLAN L., M. Vettorazzo, A. & C. Ortez FRAUSIN.1998. Diabrotica virgifera virgifera a ajuns deja în Italia. Informatorul agricole și Phytopathological 12:pag. 43-44.

MAȘINI AGRICOLE…….

***www.google.ro

***www.wikipedia.ro

***http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mpia_Padului

LUCRARE DE DIPLOMĂ

MONITORIZAREA SPECIEI ‘’DIABROTICA VIRGIFERA VIRGIFERA LE CONTE’’ IN PROVINCIA LOMBARDIA – GOITO DIN ITALIA

( Viermele vestic al rădăcinilor de porumb)

INTRODUCERE

Porumbul (Zea mays) este unul dintre cele mai valoroase plante cultivate datorită productivității foarte ridicate și multiplelor întrebuințări a produselor sale în alimentația oamenilor, în zootehnie și în industrie. Boabele (care conțin în medie 10% protein, 7% substanțe extractive neazotate, 4% grăsime, 2% celuloză, 13% apă), sunt folosite ca nutreț concentrat în alimentația tuturor categoriilor de animale. Ele sunt utilizate în largă măsură și în alimentația oamenilor sub forme variate (mămăligă, turtă, porumb fiert și copt, floricele, fulgi etc.) precum și ca materie primă pentru importante industrii (a amidonului, glucozei, alcoolului și uleiului), de la care rămân reziduri (tarate, turte, șroturi, borhoturi,) folosite în furajarea animalelor. Producția de boabe la hectar este mai mare decât la orice altă cultură de cereale. Cele mai mari suprafețe cultivate cu porumb sunt în SUA ( circa 27 milioane ha ), după care urmează China cu 20 milioane ha, Brazilia cu 13 milioane ha și Mexic cu 7,4 milioane ha. Recolta de porumb a Italiei a fost de 7,9 ha în anul 2009. Totuși, producțiile pe care ni le dorim sunt în pericol, printre alteler, și datorită numeroșilor dăunători : viermele sârmă (Agriotes spp.), gărgăriță frunzelor de porumb sau rățișoară porumbului ( Tanymecus dilaticollis). (Bărbulescu A. 1999)

În termini economici, unul dintre cel mai importanți dăunători este Diabrotica vitgifera virgifera [NUME_REDACTAT] originar din [NUME_REDACTAT]. Deoarece adultul poate consuma polenul, mătasea, frunzele și boabele verzi, iar larva atacă rădăcinile, producând pagube inseminate culturilor de porumb, trebuie să o considerăm o specie de un real pericol. Ușurință de adaptare, condițiile climatice favorabile, cât și monoculture au dat posibilitate acesuti dăunător să se înmulțească și să se răspândească cu ușurință în mai multe zone din Europa.

Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] a fost recunoscută că insectă de interes agricol de către C. P. Gillette în 1912. Acest autor a descris pentru prima dată daunele radicale și distrugerea observată pe porumb în Colorado 1909-1911. Acesta difuziune este o consecință a practicii de monocultură care s-a afirmat după anii '40, introducând îngrășămintele chimice, mașini agricole care au permis extinderea suprafețelor cultivatec, a insecticidelor produse din derivații de clor, care foarte curând s-au dovedit insuficiente, datorită monoculturi și folosirea acelorași insecticide duce la creșterea rezistenței lor la insecticide. ([NUME_REDACTAT], 2004)

CAPITOLUL I

ISTORICUL CERCETĂRILOR

ISTORICUL CERCETĂRILOR PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN EUROPA

[NUME_REDACTAT] virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] este originară din [NUME_REDACTAT], acaeata a fost descoperită în anul 1868 în Kansas, fiind semnalată ca dăunător la porumb în anul 1909, dar, în a două jumătate a secolului trecut, a dezvoltat populații extrem de numeroase în culturile de porumb din [NUME_REDACTAT], unde a devenit un dăunător cu o importantă economică deosebită. În prezent, viermele vestic al rădăcinilor de porumb a devenit o prezența obișnuită și în culturile de porumb din Europa. Apărut recent în Europa, dăunătorul a fost semnalat pentru prima dată în anul 1992, în luna iulie în localitatea Serbia lângă aeroportul Belgrad. În perioada 1992-2005 specia s-a răspândit rapid în zona bazinului mijlociu al Dunării și în Italia, iar în următorii ani s-a extins în majoritatea țărilor cultivatoare de porumb, din [NUME_REDACTAT] (Ucraina-1995, Polonia-1995), până în Vest (Franța-2002, Anglia-2003, Irlanda-2003), inclusive toate țările [NUME_REDACTAT] și din Balcani. (Fig.1)

[NUME_REDACTAT], a fost semnalta în anul 1996 (Nădlac – județul Arad), specia s-a răspândit rapid spre nord-est, est și sud, fiind semnalată în mai mult de jumătate din județele țării. Astfel, viermele vestic al rădăcinilor de porumb tinde să devină o prezența obișnuită în culturile de porumb, în prezent ocupând un areal extins în toată partea vestică a țării (Arad, Timiș, Bihor, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Mehedinți), Câmpia și [NUME_REDACTAT] (Hunedoara, Albă, Cluj, Sălaj, Sibiu, Mureș, Maramureș, [NUME_REDACTAT], Harghita, Brașov), iar în sud se găsește în toată Oltenia (Dolj, Olt, Gorj, Vâlcea), precum și în județe din Muntenia (Teleorman, Argeș, Prahova, Dâmbovița, Călărași ). ([NUME_REDACTAT], 2004)

ISTORICUL CERCETĂRILOR ÎN ITALIA

[NUME_REDACTAT] a fost observat, pentru prima dată, în regiunea Veneto în 1998 și în Lombardia în 2000. Aceste regiuni sunt situate în nordul Italiei și sunt considerate cele mai bogate. Astăzi se găsesc și în regiunea Piemont, Trentino – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Giulia, Emilia – Romagna, Liguria și Lazio. În 2010 a fost descoperit și în [NUME_REDACTAT] și Toscana. Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] a fost descris de [NUME_REDACTAT] în 1868, pe baza a doi adulți colectate pe o plantă curcubitaceae, Cucurbita foetidissima Kunth, lângă [NUME_REDACTAT] în Kansas. Se presupune că Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] a evoluat de-a lungu timpiluil împreună cu porumb în regiunile tropicale și subtropicale din [NUME_REDACTAT]. (Fig.2)

[NUME_REDACTAT] de Sud, ce-a mai comună specie dăunătoare este Diabrotica speciosa (Germar), ai caror adulții sunt lifagi iar larvele se hranesc cu rădăcini de porumb, grâu, soia, cartofi și alte specii de cultivate și sălbatice. Originea genului [NUME_REDACTAT] indică faptul că asocierea porumb – Diabrotica poate fi verificat încă din perioada de domesticire a porumbului. Există două subspecii de Diabrotica virgifera virgifera : Diabrotica virgifera virgifera LeConte (vierme vestic al rădăcini de porumb) și Diabrotica virgifera zeae Krysan. (Furlan L. 1997)

1.3 CADRUL LEGISLATIV PRIVIND DIOBROTICA ÎN ITALIA

Monitorizarea dăunătorului a început în anul 1997 în conformitate cu proiectul FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură a [NUME_REDACTAT]) privind supravegerea și combaterea acestui dăunător în Europa, proiect elaborate cu ocazia întâlnirii organizate la Viena în 1997 de către IWGO (Grupul de munca internațional privind dăunătorii porumbului) și OEPP ([NUME_REDACTAT] pentru protecția plantelor) .

Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] este un organism de carantină și este prevăzut în anexa I partea A, secțiunea II din Directiva 2000/29/CE a Consiliului din [NUME_REDACTAT], reglementată în legislația națională prin următoarele acte normative:

[NUME_REDACTAT] nr. 136/2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii și răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetală în Italia.

Ordinal nr. 102/2006 privind măsurile de urgență pentru prevenirea răspândirii în Italia a dăunătorului Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] nr. 2003/766/CE privind măsurile de urgență pentru prevenirea și răspândirea în [NUME_REDACTAT] a organismului dăunător Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT], cu modificările și completările ulterioare, respective decizia [NUME_REDACTAT] nr. 2006/564/CE și [NUME_REDACTAT] Europenee nr. 2008/644/CE.

[NUME_REDACTAT] Europene nr. 2006/565/CE privind programele de limitarea a răspândirii organismului dăunător Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] în Comunitatea în zonele în care prezentă organismului dăunător este confirmată.

În temeiul Deciziei 2003/766/CE, rotația culturilor era obligatorie doar în vederea eradicării unor focare izolate de Diabrotica. Cu toate acestea, studiile științifice au demonstrat că rotația culturilor constituie tehnica cea mai eficientă pentru a încetini răspândirea Diabrotica și pentru a-i reduce impactul.

Statele membre, acționând în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2009/128/CE și asigurând accesul tuturor utilizatorilor profesioniști la sesiuni de formare pe teme specifice, ar trebui, prin urmare, să includă în programul de formare respectiv și dispozițiile din prezența recomandare.

[NUME_REDACTAT] 2003/766/CE privind măsurile de urgentă pentru prevenirea răspândirii în Comunitate a organismului dăunător Diabrotica virgifera [NUME_REDACTAT], cu modificările și completările ulterioare respective [NUME_REDACTAT] 2006/564/CE și [NUME_REDACTAT] 2008/644/CE;

Legea nr. 9/1973 privind protecția mediului înconjurător.

Legea ne. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației.

*

* *

CAPITOLUL II

2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A SPECIEI DIABROTICA VIRGIFERA VIRGIFETA LE CONTE

SISTEMATICA SPECIEI

În anul 1868 [NUME_REDACTAT], în Colorado (SUA) este cercetătorul care a descries o nouă specie de insect, denumind-o Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] numită popular viermele vestic al rădăcinilor de porumb și care are următoarea potitie sistematica :

[NUME_REDACTAT] cuprinde aproximativ 338 de specii, dintre care 10 specii și subspecii sunt recunoscute ca dăunătoare porumbului, dintre care amintim :

Diabrotica virgifera virgifera LeConte (Fig. 3)

Diabrotica barberi

Diabrotica undecimpunctata howardi

Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] are numai o generație pe an. Dezvoltarea postembrionara a insectei este holometabola cu patru etape : ou, larva, pupă și adult. Apariția și durata stadiilor depinde de condițiile climatice și ambientale.

Aceste specii sunt prezente în America de Nord și constituie cei mai mari consumatori dăunători ai porumbului.

MORFOLOGIA INSECTEI

Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] este o specie de coleopter de dimensiuni mici. Cercetările autohtone întreprinse privind detalierea unor aspecte morfologice se referă la dimensiunea capsulei cefalice și coloritul insectelor adulte. Astfel, se evidențiază un dimorfizm sexual pronunțat, datorită diferențierilor la nivelul capsulei cefalice, antenelor pronotului și în special al elitrelor.

Masculul are dimensiuni cuprinse între 4,4 – 6,6 mm, culoarea corpului este galben-verzuie, iar elitrele sunt de asemenea de culoare galben-verzuie cu partea posterioară neagră. În general masculi sunt mai închiși la culore decât femelele, cu elitrele colorate aproape în întregime în negru, cu excepția a două pete galbene la capătul distal al abdomenului. Antenele sunt în general mai lungi decât corpul, cu articolelr 2 și 3 de dimensiuni egale. Abdomenul este rotunjit terminal. (Fig.4 ).

Femela este mai mare decât masculul, având dimensiunea de 4,4-6,8 mm. Aceasta este de culoare galben-verzuie. Pe elitre se disting trei linii longitudinale brum-negricios. Antenele sunt mai scurte decât corpul, reprezentând ¾ din lungimea acesteia, cu cel de al 3-lea articol antenal mai subțire și mai lung. Extremitate abdomenului este prelungită și ascuțită, având un contur filiform, fiind mai lung că la mascul. (Fig.5).

Oul este de formă ovală și măsoară aproximativ 0,65 mm. Culoare este galben pal iar ponta este depusă la suprafață solului în plan orizontal. În funcție de structura solului plasare ouălor este adâncă în sol afânat și superficial în cele grele. (Fig. 6).

Larva este oligopoda, de tip crisomelid. Această are corpul alungit, de culoare albă, cu capsulă cefalică negricioasă. La maturitate măsoară aproximativ 9-11mm. (Fig.7)

Pupa este liberă, cu lungimea cuprinsă între 12-14 mm, de culoare albă. Această se găsește în sol, fiind adăpostită într-un cocon format din grăuncioare de pământ. (Fig. 8)

BIOLOGIA INSECTEI

Diabrotica virgifera [NUME_REDACTAT] are o generație pe an . Prezintă dezvoltare holometabola ce cuprinde patru stadii : ou, larvă, pupă și adult. ( Fig. 9)

[NUME_REDACTAT] Padului adulții zboară din iunie până în octombrie. [NUME_REDACTAT] începutul zborului are loc în cea de a două săptămâna a lunii iunie și este puternic influențată de căldură sezoniere. Prezența adulților este semnificativă în a treia decadă a luni iunie și ajunge la o mai mare coerentă între sfârșitul lunii iunie și în primele zece zile ale lunii iulie, perioada în care majoritatea culturilor de porumb înfloresc, continuând până toamna târziu. Adulții sunt mai activi seară și dimineață devreme. Acestea își reduc activitatea în orele cele mai calde, atunci când se poate găsi chiar și în număr mare, în porțiunile mai puțin expuse la soare ale plantei, de obicei, la baza urechii, inclusiv mătasea, sau protejate de frunză exterioară. Longevitatea adulților este influențată de mai mulți factori, disponibilitatea hranei, lungimea din intervalul de zi,etc. În mod obișnuit adulți trăiesc peste 50 de zile, uneori până la 80. Activitatea maximă a adulților se desfășoară la temperaturi cuprinse între 23-27º C, devenind sensibili la temperatuti de peste 30º C. (Furlan L., &. Nicoletti M., 1999)

În prima perioadă a evoluției lor, adulții rămân în principal pe parcelele de porumb unde au apărut. Părăsirea în masă a arealului inițial are loc după dispariția polenului și a mătasei proaspete, îndreptându-se spre noi surse de hrană. În căutarea hranei acestea migrează spre alte parcele înflorite, în cadrul aceleiași culturi sau pe plante din flora spontană care se află și ea în perioada de înflorire. Adulți pot zbura până la 300 de km ajutați de curenți puternici de aer.
După o săptămâna de la începutul zborului primele femele încep și perioada copulari. Fecunditatea femelelor depinde de mai mulți factori, cum ar fi sursă de alimentare, temperatura aerului și altele. Pe baza informațiilor furnizate de mai mulți autori o femelă poate depune mai mult de o mie de ouă, dar în medie se stabilește la 400. Femelele depun ouăle în grupuri mici, în crăpăturile din sol favorabile pentru depunerea pontei, preferând porțiuni umede și terenuri în mărime medie a particulelor. Depunerea este finalizată în aproximativ trei săptămâni. În acest stadiu rămân în sol timp de 9-10 luni, până în primăvară următoare. (Agosti M., & Michelon. 2011)

Iernile blânde, fără vânturi puternice, cu ploi ocazionale și solul acoperit de zăpadă sau de resturi vegetative, favorizează stadiul de ou. În timpul diapauzei, ouăle sunt distruse de temperaturile mici (tenperatura de -8º C este letală pentru ou), de scurgerea de apă, de lucrările solului, precum și de dușmanii naturali. Procesul de mortalitate depin de adâncimea unde a fost depusă ponta. Astfel, la 0-5cm adâncime mortalitatea a fost de 30%, în timp ce la 15 cadancime această a fost de 20%. Lipsa precipitaților în iarnă poate cauza deshidratarea ponteti, determinând creștera mortalități la o valoare care este mai mare decât cea produsă de temperaturile scăzute.

Temperatura cea mai scăzută pentru dezvoltarea embrionului este de 11º C, ceea ce înseamnă că la această temperatură începe dezvoltarea embrionară,. Imediat după diapauză hiemala. Pragul de temperatura pentru dezvoltarea larvară este de 11,7 º C, temperatura opti, a fiind de 22 ºC, valoarea pentru care durata stadiului larvar este de 30 de zile. Larvele se pot deplasa până la 0,5 m până la plantă de porumb, acestea pot trăi fără hrană numai câteva zile. S-a constatat că înfometarea tipm de 24 de ore poate cauza o reducere a numărului de larve până la 45%. În consecință larvele trebuie să se stabilească pe plantă gazdă potrivită într-o perioadă scurtă de timp aproximativ 3 zile.

Larvele au trei vârste, dintre care ultima cu durata cea mai mare. Cel mai mare număr de larvă pot fi găsit la o adâncime de aproximativ 15 cm. În condițiile din Italia, larvele pot fi găsite de la începutul luni mai, pe tot parcursul lunii iunie și, ocazional, în luna iulie. Primele daune provocatede larva pe rădăcina sunt observate de obicei între mai și iunie, în schimb consecințele activității larvelor se observă la sfârșitul lui iunie, începutul lui iulie. Umiditatea solului favorizează supraviețuirea larvelor. Rată de supraviețuire, de asemenea, depinde de prezența plantelor gazdă și disponibilitatea de alimente. Larvele mature se găsesc la suprafață solului, unde are loc transformarea în stadiul de pupă. Temperatura optimă pentru impupare este de 22º C, iar durata stadiului pulal este de 10 zile la temperatura optimă. Adâncimea optimă de impupare este de 5 cm de la suprafață solului. De asemenea, menționăm că solul care permite bune proprietăți fizice,chimice și biologice favorizează înmulțirea. Numărul de ouă depuse în solul afânat estte de 8 ori mai mare decât în solul compact, iar în solurile umede sunt depuse de 9 ori mai multe ouă decât în solurile uscate. Solul greu, compact precum sse cel nisipos este nefavorabil larvelor. Pentru dezvoltarea normală în vederea asigurări traversării perioadei de diapauză hiermala, sunt necesare două săptămâni cu temperaturi mai ridicate de 11°C. (Boriani M., & Agosti T. 2010)

În concluzie, condițiile favorabile evoluției dăunătorului sunt: iarnă blândă pentru ouă, primăvară umedă pentru supraviețuirea larvelor, temperaturi ridicate pentru activitatea adulților în sol umed pentru depunerea de ouă. Larvele dăunătorului se pot dezvolta pe 22 de specii de plante, însă porumbul este cea mai importantă plantă, dând posibilitatea unei înmulțiri în masă a dăunătorului.

ECOLOGIA INSECTEI

Solurile cu bune proprietăți chimico-fizice și biologice favorizează creșterea populaților. Terenurile cu compoziție echilibrată nici prea acide nici prea alcaline, care au suficientă umiditatea sunt cele mai favorabile pentru supraviețuirea ouălelor și larvelor. În solurile grele și compacte nu sunt favorabile iar mișcarea larvelor este limitată. Totodată sistemul raaticular al plantelor este mai slab dezvoltat. Terenurile nisipoase nu sunt propice pentru larve pentru că au puțină umiditate . Cerecetatori au stabilit că, la o temperatură mai ridicată de 26 º C și umiditate saczuta, se înregistrează o mortalitate a adultului de până la 35%, acestea fiind foarte sensibile la temperaturi ridicate. Temperatura de 25º C și umiditate de 75% sunt optime pentru creștere, dezvoltarea și înmulțirea dăunătorului.

Populația de Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] este legată de numeroase alte populații din biocenoza, în cadrul aceluiași nivel trofic sau din alte nivele trofice.

Epizotiile contribule, într-o oarecare măsură, la reducerea populațiilor dăunătorului. Au fost puse în evidență de viruși, bacteri și ciuperci, care infectează diferitele stadia de dezvoltare ale insectei. Astfel, bacteria Bacillus thuringiensis – cu ambele subspecii – tenebrionis și kursaki – infectează stadiile de adult se cele de larvă ale insectei. [NUME_REDACTAT] aeruginosa și Beauveria bassiana infectează adultul se larvă insectelor în zonele cu soluri mai umede.

Dintre organismele zoofage, se remarcă speciile prădătoare de păienjeni: Pteridon impressus și Enoplognatha latimana (Araneidae),

Dintre organismele parazitode, se remarcă speciile de nematozi Steinernema carpocapsae, Steinernemafeltiae și Steinernema anomaly (Steinernematidae) și Heterorhabiditis spp. (Heterorhabiditidae). Uni autori nominalizează și specii de păsări insectivore, care se hrănesc cu insectele adulte, când acestea se află pe inflorescențele female ale plantelor de porumb. (Furlan L., & C. [NUME_REDACTAT]. 1999)

CAPITOLUL III

CONDIȚIILE NATURALE ALE PROVINCIEI LOMBARDIA – GOITO

GEOMORFOLOGIA

Lombardia este una dintre cele 20 de regiuni ale Italiei. Lombardia masuara 23,861 km² și are aproximativ 9 milioane de locuitori . Este zona cea mai populată acestei țări, găzduiește aproximativ 16 % din totalul populației italiei. Se învecinează cu Elveția , Trentino- [NUME_REDACTAT] , Veneto , Piemonte și Emilia – Romagna. Coordonatele sale fiind 45°40'0" N și 9°30'0" E . Este situată la o altitudine de 220 metri deasupra nivelului mării. [NUME_REDACTAT] este împărțită aproape în mod egal în câmpie (ceea ce reprezintă aproximativ 47% din teritoriu) și munte (care reprezintă 41%), restul de 12% este zona deluroasă.(Fig.10)

Din punct de vedere morfologic sunt identificate patru forme de relief : montan ([NUME_REDACTAT] Lepoontine), pre-montan (din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]), deal (Varese, Brianza) și câmpii (Lomellina, [NUME_REDACTAT] , Oltrepò Mantuan).

Din punct de vedere geografic , Lombardia , la nord este delimitată de bazinul alpin între Valtellina și văile Rin și Inn, la est sunt lacul Garda și răul Mincio, ce o separă și de alte regiuni italiene, la sud de Po și la vest de [NUME_REDACTAT]. Aceste limite cuprinde o suprafață de aproximativ 23,861 km ² .

[NUME_REDACTAT] (ital. [NUME_REDACTAT]) este o câmpie roditoare situată pe cursul râului Padului. Ea se întinde de la orașul Como, din nordul Italiei, până în Mendrisio și ocupă o suprafață de 50.000 km². Câmpia a luat naștere prin sedimentele aduse de apele curgătoare din Alpi. Pe direcția est-vest câmpia are o lungime de 400 km și o lățime între 70 și 200 km. La nord și vest câmpia are un relief deluros fiind limitată de munții Alpi, iar la sud de munții Apenini. La est este mărginită de coasta [NUME_REDACTAT], unde Padul se varsă printr-o deltă largă. [NUME_REDACTAT] este regiunea cu populația cea mai deasă și pământul cel mai roditor din Italia. Aici se cultivă sfeclă de zahăr, vită de vie și cereale că: porumb, orez și grâu. Climă regiunii este o climă continentală cu veri calde și ierni reci. Regiunea este divizată în următoarele provincii, toate numite după orașul lor capitală: Bergamo, Brescia (industria armelor), Como (industria mătăsii), Cremona, Lecco, Lodi, Mantova, Milano, Monza-Brianza, Pavia (una dintre cele mai vechi universități), Sondrio, Varese (industria de încălțăminte). (www.wikipedia.ro) (Fig.11)

3.2 SITUAȚIA HIDROGRAFICĂ

În văi alpine de la poalele munților s-au format lacuri mari, celebre în toată lumea prin frumusețea lor și prin stațiunile elegante de pe malurile lor: [NUME_REDACTAT] (cu [NUME_REDACTAT], considerat cel mai frumos dintre ele), [NUME_REDACTAT] (suprafață: 146 km pătrați, lungime: 51 km, Lățime maximă: 4,5 km, Lățime minimă: 0,65 km, adâncime maximă: 450 m), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] – la granița cu Elveția. [NUME_REDACTAT] era în [NUME_REDACTAT] o zonă mlăștinoasă datorită frecventelor revărsări ale Padului. Începând cu sec. al XII-lea, a început amenajarea fluviului, finalizată în sec. al XV-lea. A fost construit un sistem de canale de irigație, au fost plantate păduri de mesteceni și livezi care să apere de vânt culturile de orez, grâu, porumb și legume. Agricultura performantă, comerțul și dezvoltarea industriei au făcut ca populația Lombardiei să fie printre cei mai avuți locuitori ai Europei.

3.3 SOLURILE PROVINCIEI LOMBARDIA – GOITO

[NUME_REDACTAT] este caracterizat de materiale grosiere, aluvionare foarte permeabil și cu șanțuri mari provenit din râurile care coboară din munți. La poalele Alpilor sunt compuse în principal din sedimente calcaroase ce sunt mai tineri și originea lor sedimentară a Alpilor, în special de ghețari, care au dus la formarea de văi înguste și adânci fluviale.

Goiti prezintă un sol de tip cernoziom foarte fertile, de culoare închisă (neagră, castanie etc.), formate sub o vegetație ierboasă, ce a favorizat intensificarea și adâncirea proceselor de transformare a materiei minerale în condițiile unei clime continentale. Aceste soluri au o evoluție dinamică și depozite nisipoase fine.

STRUCTURA FONDULUI FUNCIAR A PROVINCIEI LOMBARDIA – GOITO

[NUME_REDACTAT] ocupa o suprafață de 2.386.285 ha. Din care zonă agricolă ce ocupa 43.7 este cea mai dezvoltată. [NUME_REDACTAT] se întinde pe o suprafață de 78,82 km².

CAPITOLUL VI

CONTRIBUȚII PERSONALE PRIVIND MONITORIZAREA Diabrotica virgifera virgifera LeConte

5.1 CADRU GENERAL

Monitorizarea dăunătorului are scopul stabiliri situației cât mai exacte privind răspândirea în provincial Lombardia, comună Goito, stabilirea densității dăunătorului, evaluarea pagubelor produse în culturile de porumb și limitarea răspândirii dăunătorului.

Obiective: – Monitorizare specie

Investigarea regimului trofic al dăunătorului

Investigarea daunelor produse atât de adulți cât și de larve

Investigarea dependentei efectivelor populației de Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] din localitatea Goito de valorile temperaturilor și precipitaților.

Fundamentarea unui management integrat, durabil aplicatspeciei Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] în agrosistemul studiat.

HRANA

REGIMUL TROFIC AL ADULȚILOR ȘI DAUNELE PROVOCATE

Adulții sunt polifagi, dar pagubele cele mai mari le produc la porumb.Pot ataca aparatul foliar al plantelor, iat la începutul înfloritului se concentrează în căutarea polenului.( Fig. 12)

Activitatea adulților nu afectează semnificativ producției de cereal, deși stigmatele pot fi perforate și scurtat în mod repetat. Populatile numeroase de adulți, pot afecta capacitatea de polenizare a plantelor, deoarece adulții se hrănesc cu mătasea sau polenul plantelor de porumb.(Fig.13) (Fig.14)

După înflorire, adulții se regăsesc pe resturile de mătase și boabe situate în vaful stiuletului aflat în faza de lapte.( Fig.15)

Dăunătorul are o capacitate remarcabilă de mișcare. Adulții sunt buni zburători, zborul fiind favorizat de vânt. Atunci când polenul este redus și stigmatele maro , adulți părăsesc vechea cultura și caută alte culturii de porumb semănat mai târziu. Pot ataca plante din multe alte specii, cultivate și sălbatice.

REGIMUL TROFIC AL LARVELOR ȘI DAUNELE PROVOCATE

Larvele de Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] au fost mult timp considerat a fi capabil să se hrănească exclusiv pe rădăcinile de porumb. Studiile ulterioare au arătat că acestea pot finaliza dezvoltarea lor și pe alte specii cultivate și sălbatice din familia Poaceae. Studii recente efectuate în [NUME_REDACTAT] și Europa au extins baza trofica a dăunătorului. Putem menționa câteva buruieni, cum ar fi Agropyron intermediar (gazdă) P. Beauv., Digitaria-sanguinalis, [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] glauca Beauv, sau specii cultivate, cum ar fi Hordeum vulgare , Oryza sativa , Secale cereale [NUME_REDACTAT] aestivum. În urma atacului Zea mays este singur plantă cultivată care larvar poate duce la la pagubele inseminate Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] economic. Gradul de dăunare depinde de numărul de larve, de condițiile de mediu, de practici agronomice aplicate, inclusiv irigare, calitatea hibridului, etc.

Imediat după eclozare, larvele neonate se hrănesc cu perii radiculari și tesutlul cortical al rădăcinilor fragede. Larvele mature pătrund în parenchimul cortical, cu tendinta de pătrundere în zona de creștere a rădăcinilor. Larvele produc răni pe redacini și chiar le pot reteza și astfel este afectată întreagă integritatea sistemului raticular. Atacul afectează creșterea și dezvoltarea sistemului radicular cu reducerea stabilității plantei. Se înregistrează căderea plantelor dacă sistemul raticular este vătămat peste 50%. În cazul unui atac puternic, plantele de porumb au în mod caracteristic tulpină înclinată, sunt slab fixate în sol și ușor culcate de ploi abundente și vânt. Ploile abundente favorizează regenerarea parțială a sistemului racticular și îndreptarea plantelor căzute sub formă de gât de lebădă.( Fig.16), (Fig.17), (Fig.18)

Atacul larvelor pe rădăcina afectează absortia apei și a elementelor nutritive de către plantă, având drept urmatre reducerea productei de boabe.(Fig.19)

Se înregistrează astfel o scădere a producției de boabe de la 10% până la 55%. Pierderile mari de producție sunt înregistrate când stress-ul plantei, cazuat de secetă, concide cu perioada de atac a larvelor. De asemenea, recoltarea mecanică a plantelor căzute este dificilă. Pe rădăcinile de porumb atacate se instalează ( Fusarium sp.) ciuperci care produce putrezirea rădăcinilor. Infecția afectează parenchimul cortical, partea interioară fiind mai puțin sensibilă. Deoarece partea interioară conține xylem și floem, radacine rămâne funcționabila și dă naștere la rădăcini adventive. Dacă umiditatea în sol este suficientă, plantele pot tolera populați mai mari de insect fără pierderi importante de producție.

MATERIAL ȘI METODA

MATERIALUL STUDIAT

Intervalul în care s-au desfășurat investigatile a fost 2012 – 2013.

Ecosistemul în care s-a monitorizat specia Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] a fost în zona Lombardia comună Goito din Italia. Unde au fost colectați un număr de 71 de adulți. Am investigat daunelor produse atât de larve cât și de adulți și am analizat diferitele netode de colectare a dăunătorului. Cultura agricolă în care am monitorizat dăunătorul a fost porumbul. Și am propus un manager integrat, durabil aplicabil specie Diabrotica virgifera virgifera LeConte în zona cercetată.

Pentru întocmire lucrării de diplomă, am utilizat următoarele material:

plan de monitorizare al dăunătorului

fișa fitosanitară a dăunătorului

cărți de specialitate privind Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT]

Legislația în vigoare referitoare la dăunător:

Măsurile de prevenire a răspândirii Diabrotica în Uniune, luate în temeiul Deciziei 2003/766/CE a Comisiei nu s-au dovedit eficiente. În plus, în conformitate cu o evaluare a impactului efectuată de Comisie, nici încercarea de a eradica acest dăunător de pe teritoriul Uniunii, nici încercarea de a împiedica răspândirea în arii neafectate în prezent de organismele dăunătoare respective nu sunt fezabile. Prin urmare, Comisia a hotărât, prin Directiva de punere în aplicare 2014/19/UE și prin Decizia de punere în aplicare 2014/62/UE să retragă recunoașterea Diabrotica drept organism dăunător reglementat cu statut de carantină, prin eliminarea să din anexă I la Directiva 2000/29/CE a Consiliului și, respectiv, să abroge Decizia 2003/766/CE. În temeiul Deciziei 2003/766/CE, rotația culturilor era obligatorie doar în vederea eradicării unor focare izolate de Diabrotica. Cu toate acestea, studiile științifice au demonstrat că rotația culturilor constituie tehnica cea mai eficientă pentru a încetini răspândirea Diabrotica și pentru a-i reduce impactul.

Mai mult, pentru a consolida respectarea de către utilizatori a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului, în cazul în care se folosesc insecticide pentru controlul Diabrotica, orientările specifice pentru anumite culturi sau sectoare vizând gestionarea integrată a acestui dăunător ar trebui să fie în conformitate cu normele privind utilizarea adecvată a produselor de protecție a plantelor, astfel cum se menționează în dispoziția respectivă.

[NUME_REDACTAT] Europene nr. 2003/766/CE privind măsurile de urgență pentru prevenirea răspândirii în [NUME_REDACTAT] aorganismului dăunător Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT], cu modificările și completările ulterioare.

5.2.2 METODA DE LUCRU

În câmp:

Colectarea adulților cu diferite părți ale plantelor de porumb (Frunze, inflorescențe)

Colectarea rădăcinilor de porumb atacate

Utilizarea borcanului entomologic

În perioada 2012 – 2013 am monitorizat specia Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] în comuna Goito prin :

. Echipamentul pe care l-am utilizat la colectare insectelor include:

Pensa entomologică – aceasta trebuie să fie subțire și ușoară. Dacă pensa este ascuțită trebuie să fie folosită cu grijă pentru a nu deteriora materialul. (Fig.20)

Borcane de dimensiuni diferite pentru omorârea exemplarelor capturate.( Fig. 21 )

Am utilizat recipiente pentru transportul indivizilor după scoaterea din borcane. Acestea pot fi din carton sau plastic și căptușite cu material textil pentru a împiedica lovirea materialului de pereții cutiei.

Agendă pentru note și observații pentru etichetarea materialului.

Pensulă- Pensula se umectează și apoi se culeg cu ea exemplarele.

Pungi textile pentru colectarea părților de plante atacate pentru cercetări în laborator

Borcanul entomologic

Borcanul entomologic este un borcan de sticlă de 200-250 cm³, cu gura largă ca să ușureze transferal materialului colectat. În borcan am pus fâșii de hârtie plisata inițial. Aceasta au rolul de a impiedica insectele colectate să se atingă intre ele si să se rupă. Borcanul este prevăzut cu un dop de plută care pe partea internă prezintă un tifon cu vată. Pe acest tifon am pus câteva picături de acetat de etil, fiind foarte efficient în anestezierea insectelor în borcan. (Fig.23)

Materialul astfel colectat a fost trecut în cutii de plastic, etichetate.

(Fig.22)

Colectarea probelor

Etichetarea materialului : Insectele colectate sunt însoțită de o etichetă, pe care am trecut:

Țara și subdiviziunea administrative (regiune, departament, județ,canton, etc);

Localitatea și stațiunea în care s-a făcut colectarea;- data colectării;

Numele celui care a realizat colectarea; (Fig. 24)

Transportul materialului colectat

Transportul materialului necesită o serie de precauții, astfel încât probele colectate să ajungă în cele mai bune condiții în laborator. Insectele colectate se transportă în cutii de lemn, material plastic sau aluminiu, cu pereții cât mai rigizi, pentru a evita deteriorarea materialului. În acest sens, se va evitalovirea, scuturarea sau presarea cutiilor în care au fost depozitate insectele. (Fig. 25)

În laboratot:

Pensa entomologica

Lupa IPM Scope (Fig. 26)

6. REZULTATE ȘI DISCUȚI

MONITORIZAREA ADULȚILOR în anul 2013

Am monitorizat dăunătorul Diabrotica virgifera virgefera [NUME_REDACTAT] în frema sc. [NUME_REDACTAT] e Roberto, situată în comuna Goito , regiune Lombardia cu o suprafață totală a fermei de 2000 m² din care terenul arabil este de 40 h. (Fig.28)

Obiecutul de activitate al acestei ferme , este producția de lapte, pentru aceasta, ferma deține o populație de 150 de vaci mature , din rasa Holstein – Friesian. Pe acest teren se cultivă diferite soiuri de porumb pentru producerea hranei bovinelor. Soiul pe care eu am efectuat cercetările este hibridul Robinia. (Tabel 1) (Fig. 29)

Tanel 1

Fig. 28 Poziția geografică a comunei Goito în Italia

(http://it.wikipedia.org/wiki/Goito)

Fig. 29 Hartă spațială cu încadrarea agroecosistemului studiat

(www.google.earth.ro)

În prezent pe piață se găsesc numeroși hibrizi de porumb cu o mai mare rezistență la dăunători și boli. Robinia este un hibrid simplu de porumb, cu o mare capacitate de producție. Este un hibrid cu o mare capacitate de adaptare la toate condițiile Italiei. Este destinat în special pentru obținerea producției de boabe dar de asemenea se poate utiliza pentru obținerea silozului. Are o toleranță ridicată față de temperaturile ridicate din cursul verilor foarte calde și cu o mare rezistență față de secetă. Prezintă un stiultete gros cu o lungime media de 20 cm, cu 16 raduri de boabe (cu 32 de boabe/rând) MMB de 320 grame. În condiți favorabile acesta produce peste 10 tone/ha. (Fig. 30),

Am efectuat sondaje în mai multe parcele de porumb pentru depistarea adulților de Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] cu observații privind data apariției acestora, speciile de plante atacate și părțile de plante preferat în hrănirea adulților (mătase de porumb, panicul, știuleți în faza de lapte, inflorescențe la porumb). (Tabelul 2)

Tabel 2

Monitorizarea adulților de

Diabrotica virgifera [NUME_REDACTAT] în localitatea Goito (Italia) în 2013

În urma colectărilor săptămânale au fost capturați în total 71 exemplare din care au fost 17 masculi și restul female.

Numărul cel mai are a fost colectat în luna iulie 28 de exemplare, iunie cu 26 iar august doar 17. Apariția maximă a adulților în luna iulie are loc de obicei în perioada înfloritului porumbului.

7. CLIMA

Clima este continentala, cu ierni reci și veri fierbinți și cu umiditate mare creează ceață sau congestie în câmpie . La poalele Alpilor este atenuat de prezența lacurilor , în timp ce zonă alpină este mai rece decât atât altitudinea și fenomenul de inversiune de temperatură , care aduce aer rece în văi . Precipitații este uniformă : aproximativ 2000-2500 mm / an, distribuite pe 65-90 zile de ploaie. (Tabelul 4)

Temperaturile medii în regiune sunt de -2/+5 °C în ianuarie și de +19/+29 °C în iulie. Căderile de zăpadă sunt frecvente, uneori ajungând până la 40 cm pe an. Umiditatea este chiar ridicată de-a lungul întregului an. ( Tabelul 3)

Tabel 3

Temperaturile medii lunare în perioada 2008 – 2013 înregistrate de stația meteorologică [NUME_REDACTAT] ( ºC)

Tabel 4

Regimul pluviometic în perioada 2008 – 2013 înregistrate în de stația meteorologică [NUME_REDACTAT] ( l/m²)

Am constatat că în luna iunie când media temperaturilar a fost mai ridicată și precipitațle mai fregvente au dus la o creșterea considerabilă a daunatoirului, căldură și umezeaza creeand condiți favorabile pentru creștere și dezvoltare acestuia. După cum putem observa și în fișa de evaloarea în luna iunie au fost capturați cei mai mulți indivizi aceștia fiind examinați în laborator. Am constatat că ponderea dintre femelă – mascul este mai mare și am propus 2 tipuri de prognoze.

Prognoza de lungă durată: Prognoza apariției dăunătorului se bazează pe cunoașterea numărului de adulți, ouă și larve, pe suprafețe mari luund în considerare atât densitatea dăunătorului, cât și condițiile climatice și sistemul de cultivare în zona

Prognoza de scurtă durată (Avertizarea): Monitorizarea dăunătorului se face fie urmărind adulții, fie larvele. (Fig. 31)

Fig. 31 Observații în laborator (foto original)

PROPUNERI DE MĂSURI PENTRU LIMITAREA RĂSPÂNDIRII, PREVENIRI PAGUBELOR ȘI CONTROLUL INTEGRAT A DĂUNĂTORULUI DIABROTICA VIRGIFERA VIRGITFERA LE CONTE ÎN FERMA FERI FRANCO ȘI ROBERTO

8.1 MĂSURI DE PREVENIRE

Rotația culturilor: evitarea monoculturii, fertilizarea cu azot, lucrările solului (o parte din ouăle depuse sunt transferate în locuri improprii), recoltarea timpurie etc. Distrugerea resturilor de plante după recoltare prin discuirea terenului. Monitorizarea dăunătorului prin observați directe în câmp, în scopul localizări rapide a unor noi focare dar și pentru a cunoaște în permanentă evoluția arealului de răspândire, dinamică populației și prevederea eventualelor daune.

Inundarea terenurilor pentru a omora larvele și ouăle din sol, acestea fiind foarte sensibile la umiditatea solului. Această nouă măsura de control are rolul de a reduce numărul de ouă depuse în sol. Inundarea solului se face toamna după ce s-a recoltat cultura de porumb. (Fig. 32)

Fig. 32 Inundarea terenului toamna (foto original)

Și primăvara când plantele de porumb sunt în faza de 4-5 frunze. Iar dăunătorul este în stadiul de larvă. (Fig. 33)

Fig. 33 Inundarea terenurilor primăvara (foto original)

Aceasta metodă de control se face cu ajutorul unor pompe de apă. Pompa extrag apa din canalele de irigare și inunda solul. În termini economici cea mai ieftină metodă este considerată inundarea solului. (Fig. 34)

Fig.34 Inundarea terenurilor toamna (foto original)

8.2 MĂSURI CHIMICE

Metodele de control chimic sunt o componentă importantă pentru măsurile de control integrat al dăunătorilor datorită eficienței ridicate, rapidități cu care acționează asupra dăunătorului și ușurința de aplicare. Metodele chimice, se bazează pe utilizarea unor produse fitofarmaceutice denumite pesticide. Procedeul stropirilor ultrafine sporesc productivitatea lucrărilor și fac posibilă aplicarea tratamentelor în perioade scurte. Timpul optim pentru stropiri este dimineață și după-amiază (pe vremenoroasa se poate lucra toată ziua), pentru a se evita arsuri ale frunzelor. Pesticidul folosit pentru combaterrea dăunătorului este NESSUN.

Lucrările mecanizate de protecție fitosanitară a plantelor se execută cu mașină de strpoit, cu pulverizare hidraulică cu jet purtat. Aceasta funcționează astfel: lichidul sub presiune mică este adus în conducte, prin care trece un current de aer cu viteză mare de 100 – 140 m/s. Curentul de aer debitat de un ventilator antrenează lichidul și îl pulverizează la nivelul plantelor. Dispozitivele de pulverizare sunt formate dintr-o conductă de formă cilindrică prin care trece un current de are, iar la extremitatea conductei sunt unul sau mai multe dispositive de pulverizare mecanică. Lichidul pulverizat de capetele de pulverizare este antrenat de curentul de aer care completează pulverizarea și transportă particulele de lichid la nivelul plantelor. (Fig. 35)

PROPUNERI

Pentru a reduce populțional adulți și larvele am propus următoarele strategi eficiente:

Metoda biologică: protejarea dușmanilor naturali Argiope bruennichi, Theridion impressum și Pseudophomus rufipes. (Fig.36)

Utilizarea produselor biologice: produsul Spinosad 240 SC (pe bază de Saccharopolyspora spinosa care este o bacterie filamentoasă)

Fig. 36 Dușman natural – Diabrotica (www.google.ro)

10.CONCLUZII

Stabilirea unor asolamente adecvate, pentru a împiedica instalarea altor focare de atac;

Selecționarea de soiuri și hibrizi de plante cu rezistență la atacul dăunătorilor, metodă ce poate constitui o alternative deosebit de favorabilă la intervenția pe cale chimică;

dezvoltarea metodelor agrofitotehnice, în vederea asigurării unor condiții optime de dezvoltare pentru plante;

Asigurarea unor cantități sporite de nutrienți, prin renunțarea la îngrășămintele chimice și apelarea la compost (gunoi de grajd, boștină de fructe, rumeguș, material vegetal cosit din pășuni, de pe margineadrumului etc.), făină de roci (de bazalt, de lavă, bentonit), algecalcaroase ( Lithotamnium calcareum) uscate sau măcinate, bogate incalciu, magneziu, microelemente, stimulatori de creștere și aminoacizi.

Evaluarea potențialului diferitelor metode de prevenire și de combatere relevă importanța unor măsuri agrofitotehnice, principalele fiind asolamentul, combaterea chimică și cultivarele modificate genetic.

Este necesar aplicarea insecticidelor în 2 strategi de combatere:
• Prima strategie se referă la aplicarea insecticidelor în sol în momentul semănatului sau când se execută prima prașilă.
• Cea de a două strategie urmărește combaterea adultului și aplicarea insecticidelor șI face pentru scăderea nivelului adulților și implicit a depuneri de ouă.

Îmbinarea tuturor metodelor menționate în prezenta lucrare pot constitui un succes în lupta împotriva viermelui vestic al rădăcinilor de porumb.