Monitorizarea Serviciilor de Asistenta Sociala

=== de5d74b97c3ec67d0173011a5815992f5f100d63_63298_1 ===

MONITORIZAREA SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Cuprins

SECȚIUNEA DESCRIPTIVĂ

a).Date de identificare

b).Comunitatea

c).Prezentarea problemelor

d).Istoricul social

e).Evenimente critice

2) ESTIMAREA IPOTETICĂ A PERSOANEI ȘI SITUAȚIEI

a).Probleme

b).Durata

c).Motivația

d).Posibile obstacole

e).Idei și ipoteze

f).Sinteza estimării

3) CONTRACTAREA

a).Probleme identificate de asistentul social

b).Obiective

c).Planificarea – Planul de acțiune

SECȚIUNEA DESCRIPTIVĂ

a).Date de identificare

Abandonul la naștere al unui copil cu dizabilități

b).Comunitatea

Familia copilului provine din mediul rural, care mai are alți 7 copii minori, 4 dintre ei provenind dintr-o altă relație a mamei, cu condiții materiale precare. Părinții nu au un loc de muncă stabil, trăiesc în concubinaj, iar tatăl consumă frecvent alcool.

c).Prezentarea problemelor

Mama refuză să ducă acasă din maternitate copilul născut, pe motiv că „este handicapat” și nu are condiții să-l crească. Motivele invocate sunt de natură materială și familială: dintre cei 7 copii pe care îi are acasă, cei 4 pe care îi are dintr-o relație anterioară nu sunt tolerați de către actualul concubin, fiind mereu discriminați. Prezența în familie a nou-născutului cu probleme, consideră că ar agrava și mai mult situația, acesta devenind un alt motiv de dispută.

d).Istoricul social

Familia este cunoscută în comunitate ca fiind una cu probleme sociale deoarece, pe lângă lipsa unui venit constant sunt frecvente bătăile și certurile între cei doi concubini. Vecinii și cadrele didactice care au copiii mai mari în clasele lor au intervenit încercând să-i consilieze pentru a adopta un comportament responsabil față de copii.

e).Evenimente critice

Ca evenimente critice am identificat consumul de alcool al tatălui, certurile frecvente și lipsurile materiale.

2) ESTIMAREA IPOTETICĂ A PERSOANEI ȘI SITUAȚIEI

a).Probleme

Situația de abandon a nou-născutului este generată, cel mai probabil, de faptul că acest copil are nevoie de îngrijiri și condiții speciale, iar mama se simte lipsită de orice sprijin. Totodată lipsa comunicării dintre cei doi parinți generează incertitudine pentru situația deosebită apărută în urma nașterii copilului cu probleme.

b).Durata

Problema aparută este recentă, respectiv după nașterea ultimului copil și vizita tatălui la maternitate. În cazul celorlalți copii, nu s-a pus niciodată problema abandonului, nici la naștere, nici în alte împrejurări.

c).Motivația

Motivația mamei privind iminența abandonării în maternitate a copilului este generată de atitudinea de respingere pe care tatăl a manifestat-o la aflarea diagnosticului. Ca o motivație intrinsecă pentru mamă este cea potrivit căreia nu are condițiile materiale de care ar avea nevoie copilul.

d).Posibile obstacole

Ca obstacole în rezolvarea situației ar fi refuzul părinților (în special al tatălui) de a colabora cu asistentul social si ceilalți factori implicați în rezolvarea problemei, respectiv reprezentanți ai maternității și primăriei locale.

e).Idei și ipoteze

Dacă familia refuză comunicarea, se încearcă medierea cu fiecare dintre părinți în mod individual, cu scopul sensibilizării mamei față de situația în care va fi copilul în cazul abandonului. Apoi se va relua procedeul cu ambii parinți, pentru ca tatăl să poată fi convins din ambele părți despre importanța familiei în creșterea și educarea unui copil cu dizabilități.

f).Sinteza estimării

Dacă se va stabili o bună comunicare cu mama copilului care urmează să fie abandonat, atunci aceasta poate fi sensibilizată astfel încât să înțeleagă că acest copil are mare nevoie de ajutorul familiei, iar mama simte cel mai bine cum îl poate ajuta, fiind mereu în preajma sa.

Dacă mama este convinsă că în viața copiilor părinții sunt persoanele cele mai importante, de care micuții au nevoie pentru a crește în siguranță, într-un mediu afectiv stimulativ, aceasta, împreună cu asistentul social, va reuși să-l convingă și să-l determine pe tată să accepte copilul așa cum este, cu problemele pe care le are. Importantă va fi și intervenția celorlalți factori care au tangență cu familia: familia extinsă (bunicii, unchii – matușile), vecinii (ca exponenți ai comunității locale), ceilalți copii ai familiei (cei mai mari).

3) CONTRACTAREA

a).Probleme identificate de asistentul social

Dintre problemele identificate ar fi:

-Consumul de alcool din partea tatălui, reprezintă un impediment în găsirea unui loc de muncă stabil.

– Sărăcia, care este cauzată de lipsa veniturilor. Dacă tatăl renunță la alcool, va putea să-și găsească un loc de muncă, asigurând familiei un venit constant.

– Lipsa unei viziuni de îmbunătățire a situației familiei, poate fi rezolvată dacă există determinare din partea părinților. Veniturile realizate trebuie să fie folosite pentru traiul decent al familiei (hrană, îmbrăcăminte, condiții de locuit) și mai puțin pe alcool sau cheltuieli inutile (telefoane scumpe).

– Conflictele, tensiunea și violența nu au ce căuta într-o familie cu copii minori. Orice disensiune se rezolvă prin comunicare în limitele politeții.

b).Obiective

– includerea tatălui într-un program de consiliere care să vizeze renunțarea la alcool;

– acordarea de sprijin în vederea găsirii unui loc de muncă stabil (la firmele din zonă, în limita calificării), respectiv cuprinderea tatălui într-un program de calificare sau recalificare prin Agenția Națională Pentru Ocuparea Forței de Muncă;

– consilierea familială în scopul identificării unei viziuni de îmbunătățire a situației familiale și gestionarea emoțiilor în vederea prevenirii conflictelor.

c).Planificarea – Planul de acțiune

Planul de acțiune este în concordanță cu problema care a generat criza, respectiv tendința familiei de a abandona la naștere un copil cu dizabilități. „… activitatea de asistență socială trebuie să aibă în vedere punerea la punct a unor strategii pentru diversificarea serviciilor de asistență socială, în stransă colaborare cu persoanele cu handicap mintal dar și cu familiile acestora. Acest principiu cere o deosebită inventivitate din partea asistentului social dar și o bună cunoaștere a disponibilităților serviciilor sociale.” (Manea, Livius, Protecția socială a persoanelor cu handicap, Editura Șansa, București, 2000, pag. 38) Nașterea unui copil cu dizabilități reprezintă o adevărată traumă pentru mama care i-a dat viață, în primul rând, apoi pentru întreaga familie. În condițiile în care mama se simte la rândul ei abandonată de soț (partenerul de viață), trauma se amplifică. Cel mai adesea se ia o soluție pripită, care să resolve rapid problema. Această scăpare o realizează prin abandonul micuțului în maternitate.

Pentru rezolvarea acestei situații, planul de intervenție se axează pe:

Consilierea familiei

O prevenire a abandonului copiilor cu dizabilități se poate realize dacă mama și familia este consiliată din timp, dacă cei care au devenit părinți sunt sensibilizați de faptul că noul membru al familiei are mare nevoie de dragostea si îngrijirea familiei, mai ales în condițiile în care este vorba despre un copil cu probleme de sănatate. În unele cazuri se reusește convingerea familiei să își accepte copilul definitiv, pe când în alte situații copilul este acceptat inițial și abandonat ulterior. Abandonul se produce, de cele mai multe ori tot în spital, în urma unor internari pentru rezolvarea unor probleme de sănatate. Atunci când familia (mama) nu poate fi convinsă să își accepte copilul și să fie alături de el, acesta rămâne pentru o lungă perioadă de timp în spital. Serviciile de asistență socială dezvoltate masiv în țările ce doresc să controleze abandonul de copii sunt direcționate în acest sens, împiedicând scoaterea copilului din mediul familial, cultural, etnic, comunitar. Studiile și experiența profesioniștilor arată că probabilitatea abandonului copiilor este mai sporită în cazul persoanelor ce au crescut sau cresc în medii vulnerabile: persoanele care au fost abandonate de propriii părinți, absolvenții de internate, persoanele cu antecedente în abandon, mamele solitare, victimele abuzului, violenței, traficului de ființe umane sau minore. Nu toate familiile sărace, cu mulți copii, mamele minore sau solitare care trăiesc într-un mediu plin de prejudecăți ajung să-și abandoneze copilul. Ele însă se află într-o situație de risc social care poate duce la abandon.

Stabilirea unor structuri de suport mutual între părinți

Stabilirea unor structuri de suport mutual între părinți contribuie la prevenirea unui comportament anxios sau deviant în rândul părinților. Atunci când un părinte se simte copleșit de problemele materiale, va căuta o modalitate de rezolvare a stării apărute. În condițiile în care structurile de suport lipsesc, fie apare izolarea, renunțarea la înfruntarea greutăților, fie comportamentul deviant, cum ar fi alcoolismul sau violența. În acest sens, deosebit de eficientă se dovedește a fi activitatea desfășurată în cadrul structurilor de suport. Dintre acestea sunt: suportul asigurat prin mediere sau consiliere în perechi. Deosebit de eficientă este formarea de „cercuri de prieteni” constituite din alți părinți cu situații asemănătoare la nivel material și emoțional, dar care au reușit să le depășească și să facă față situației cu succes.

Stabilirea unor structuri de suport în vederea găsirii unui loc de muncă stabil

Sensibilizarea unor agenți economici din zonă în scopul găsirii unui loc de muncă stabil pentru tatăl aflat în dificultate va contribui la înlăturarea principalelor cauze care au generat criza la nivelul familiei și implicit renunțarea la abandonul copilului cu dizabilități. Conform datelor cele mai importante cauze ale abandonului copiilor sunt de natură socială și materială cu care se confruntă familia. Sărăcia extremă, condițiile de locuit precare, asociate cu dezorganizarea familială (familii instabile, incomplete, mamă singură, tatăl nu recunoaște copilul) și cu comportamente patologice (alcool, violență, abuzuri) sunt mediile care favorizează abandonul sau instituționalizarea copilului.

Monitorizarea constantă a situației familiei

Monitorizarea constantă a situației familiale este importantă, pentru a reveni cu activități de consiliere și suport, în funcție de noua situație creată.

Acordarea de suport prin implicarea altor factori de la nivelul comunității locale

În acțiunea de monitorizare a familiei aflată în risc de a-și abandona nou-născutul cu probleme de sănătate trebuie implicate și alte instituții de la nivelul comunității locale. Dintre acestea amintim: școala, asistența pentru sănătate și Biserica. Prin acțiunea comună a mai multor factori, asistența socială poate constitui o modalitate eficientă de rezolvare a problemelor apărute în unele familii la un moment dat. De aceea este important ca asistenții sociali, medicii de familie, asistentele medicale de familie, specialiștii în protecția copilului și alți profesioniști să monitorizeze aceste persoane/familii și să le asigure asistența de care au nevoie pentru a preveni, în final, abandonul copilului.

Bibliografie

1. Cojocaru, Șt., (2005), Metode apreciative în asistența socială. Ancheta, supervizarea și managementul de caz, Editura Polirom, Iași
2. Coulshed, V., (1993), Practica asistenței sociale, Editura Alternative, București

3. Manea, Livius, (2000), Protecția socială a persoanelor cu handicap, Editura Șansa, București,

4. Miley K.K., O’Melia M., DuBois B., (2006), Practica asistenței sociale. Abordarea participativă, Editura Polirom, Iași