Monitorizarea Radiatiilor Globale Dintr O Zona de Agrement din Galati

Detectarea radiațiilor prin mijloace fizice este bazată pe efectele produse la interacția radiațiilor cu substanța, efecte care pot fi: electrice (ex. ionizarea mediilor străbătute), optice (scintilații, luminiscența), chimice (influența cineticii reacțiilor, radiocatalizarea lor), fotochimice (impresionarea emulsiilor fotografice) etc.

Pentru un fascicul de radiații, caracteristică este puterea lui de ionizare, adică numărul de perechi de ioni produși de unitatea de parcurs într-un gaz. Puterea de pătrundere (duritatea sau parcursul total) a radiațiilor este invers proporțională cu puterea lor de ionizare; astfel particulele α de 2-3 MeV pătrund doar câteva zeci de microni în substanță, fiind oprite de o simplă foaie de hârtie; particulele β au o putere de ionizare mai mică, și deci o putere de pătrundere proporțional mai mare. Radiațiile γ de aceeași energie au o putere de pătrundere mult mai mare, având teoretic un parcurs infinit. Lungimea parcursului diferitelor radiații determină și dimensiunile detectoarelor. Astfel, detectoarele pentru radiații α au o distanță între electrozi de numai câțiva milimetri, substanța activă fiind introdusă chiar în interiorul detectorului, pe când detectoarele pentru radiația β au lungimi de ordinul 10-20 cm pentru a se forma un număr sufuicient de ioni în volumul activ al detectorului, iar detectoarele pentru radiații γ de mare energie pot avea o lungime de peste 1 m. [3]

Expunerea normală a unui individ este caracterizată cantitativ atât prin doza efectivă cât și prin doza echivalentă în organele și țesuturile importante. Aceste doze, cauzate de posibila combinare a expunerilor din procedeele autorizate, nu trebuie să depășească doza limită (prin doza limită se înțelege doza efectivă limită). Dozele limită se referă la expunerea profesională și la expunerea publicului. Ele nu se referă la expunerea medicală.[1]

Expunerea profesională se caracterizează prin dozele limită:

a) doza efectivă de 20mSv pe an în medie în cinci ani consecutivi.

b) doza efectivă de 50mSv într-un an, cu condiția să se respecte doza medie în cinci ani consecutivi.

c) doza echivalentă în lentila ochiului de 150mSv pe an.

d) doza echivalentă în extremitățile mâinilor și picioarelor sau la piele de 500mSv pe an.

Expunerea publicului: în acest caz normele precizează că pentru grupul critic din public luat în considerare pentru o anumită procedură pentru care se estimează o doză efectivă, nu trebuie să se depășească limita:

a) doza efectivă de 1mSv pe an.

b) într-o împrejurare specială, doza efectivă de 5mSv într-un singur an, cu condiția ca doza medie în 5 ani consecutivi să nu depășească 1mSv pe an.

c) doza echivalentă în lentila ochiului de 15mSv pe an.

d) doza echivalentă pe piele de 50mSv pe an. [4]

INSPECTOR-ul este un instrument de măsură optimizat pentru a detecta radiațiile de energie joasă. Aplicațiile pentru care este destinat cuprind: detectarea și măsurarea contaminărilor de suprafață; monitorizarea expunerii la radiații în timpul lucrului cu radionuclizi; supravegherea mediului; detecția gazelor nobile și a altor radionuclizi de energii joase. INSPECTOR-ul folosește pentru detecția radiațiilor ionizante un tub Geiger-Muller. Acesta generează un impuls electric de fiecare dată când o radiație trece prin tub și produce o ionizare.

INSPECTOR-ul măsoară Alfa, Beta, Gamma și razele X. El este optimizat pentru a măsura schimbările mici în nivelul radioactivității și pentru a fi foarte sensibil la majoritatea radionuclizilor comuni. Contorizează impulsurile provenite de la detector și afișează rezultatele pe ecranul cu cristale lichide (LCD). Utilizatorul poate selecta unitățile de măsură a rezultatelor afișate. Atunci când instrumentul este pornit, LED-ul roșu de pe panoul frontal se aprinde la fiecare impuls.[2]

Figura 5.2.1. INSPECTOR – vedere din față

Figura 5.2.2. INSPECTOR – panoul superior

Figura 5.2.3. INSPECTOR – Afișajul

INSPECTOR-ul poate afișa unități de măsură convenționale (mR/h și CPM) sau în sistemul internațional (μSv/h și CPS).

Tabel 5.2.1: Determinări radiații globale (Lacul Vânători) din 14.08.2012-1500-1830 (Setul 1)

Figura 5.2.4: Monitorizarea radiațiilor globale – Lacul Vânători (setul 1)

CONCLUZII

Datorită efectelor semnificative ale poluării asupra mediului înconjurător, se acordă o atenție deosebită monitorizării și îmbunătățirii calității factorilor de mediu.

Principalul element al unui sistem de monitorizare îl constituie evaluarea stării mediului natural. Etapele acestei evaluări cuprind selectarea indicilor și a caracteristicilor factorilor de mediu, dar și măsurarea lor directă. Acești parametri trebuie să caracterizeze starea mediului înconjurator.

În Legea “Protecției Mediului” din 29 decembrie 1995, termenul de monitorizare a mediului este definit ca un “sistem de supraveghere, prognoză, avertizare și intervenție, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoașterii stării de calitate și semnificației ecologice a acestora, evoluției și implicațiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun”. [5]

Monitorizarea radiațiilor globale din zona cercetata s-au incadrat in limitele admisibile

[1] Munteanu V., Calitatea mediului. Editura Fundației Universitare “Dunărea de Jos” Galați, 2008, ISBN 978-973-627-423-7

[2] Manual de utilizare detectorului GEIGER-MULLER

[3]http://www.physics.pub.ro/Referate/BN030/Caracteristica_detectorului_GEIGER-MULLER.pdf

[4] http://apmbt.anpm.ro/upload/54876_Fundamentele%20radioprotectiei.pdf

[5] http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-137%20-1995-(6385).html